@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A CINCEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTEI MARE<%0> @SUBTITLE = <%4>MUCENI@E IRINA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]n vremile acelea, c|nd poporul tr{ia }n }ntuneric ~i }n umbra mor`ii, prin }nchinarea la idoli p{g|ne~ti, a }nceput a str{luci lumina sfintei credin`e prin propov{duirea apostolilor. Atunci era un }mp{rat cu numele Liciniu, care vie`uia }n cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea }mp{r{teas{ de un nume cu sine, pe Licinia, care a n{scut o fiic{ ~i a numit-o Penelopi. <%-2>Dup{ ce a }nceput a veni }n v|rst{, ca de ~ase ani,<%0> s-a ar{tat foarte frumoas{ la fa`{, }nc|t pe multe fecioare le }ntrecea cu frumuse`ea ei. Deci, tat{l ei a zidit pentru ea un st|lp, afar{ din cetate, departe, }ntr-un loc frumos ~i deosebit, care avea diferite camere, toate }mpodobite cu toat{ bun{cuviin`a ~i }ndestulate cu mult{ bog{`ie, }n care erau: scaune, mese, sfe~nice, paturi ~i toate vasele ferecate cu aur. Pe acel st|lp a a~ezat pe fiica sa, Penelopi, }mpreun{ cu treisprezece fecioare frumoase ~i a adus acolo pe zeii s{i de aur, ca s{ p{zeasc{ pe fiica lui. Dup{ ce a }nchis-o acolo, p|n{ la v|rsta cea des{v|r~it{, cuviincioas{ nun`ii, a pus l|ng{ ea o cinstit{ b{tr|n{, cu numele Caria, ca s{-i fie }nv{`{toare, care ~edea ~i m|nca }mpreun{ cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare. A mai pus }nc{ ~i pe un b{tr|n, b{rbat cinstit ~i }n`elept, cu numele Apelian, ca s-o }nve`e carte }n toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara ~ase ani ~i trei luni ~i dup{ al doisprezecelea an al v|rstei ei, tat{l ei g|ndea s-o }nso`easc{ cu vreunul din cei mai lumina`i fii }mp{r{te~ti. ]n acea vreme, fecioara, ~ez|nd pe st|lpul cel }nalt }n camera sa, un porumbel a zburat prin fereastra de la r{s{rit, av|nd }n cioc o ramur{ de m{slin, pe care l{s|nd-o pe mas{, a zburat afar{. Dup{ un ceas a intrat }n{untru un vultur, aduc|nd o cunun{ f{cut{ din diferite flori, pe care l{s|nd-o pe mas{, a zburat ~i el afar{. Pe alt{ fereastr{ a intrat un corb, aduc|nd }n cioc un ~arpe mic, pe care l-a l{sat pe mas{ ~i a zburat afar{. Fecioara c{uta spre acelea <%-2>}mpreun{ cu }nv{`{toarea ei ~i se minunau am|ndou{, <%0>nepricep|nd ce s{ fie aceste semne. @BT-1 = Dup{ ce Apelian, }nv{`{torul s-a suit la d|nsele, la vremea sa, i-au spus lui cele ce v{zuser{. Apelian, fiind cre~tin }n ascuns ~i mai }naintev{z{tor, a socotit }n minte ~i a zis c{tre fecioar{: <192>Ascult{, Penelopi, fiica }mp{ratului, s{ ~tii c{ porumbelul }nseamn{ obiceiul t{u cel bun, adic{ bl|nde`ea, alinarea ~i }ntreaga }n`elepciune fecioreasc{; iar ramura de m{slin }nseamn{ darul lui Dumnezeu, care, prin Botez, se va da `ie. Vulturul cel }nalt }nseamn{ }mp{rat biruitor, adic{ vei }mp{r{`i peste patimi ~i te vei }n{l`a prin g|ndirea ta la Dumnezeu ~i vei birui pe vr{jma~ii nev{zu`i ca pe ni~te p{s{ri proaste. Iar cununa cea de flori este semn al r{spl{tirii, pe care, pentru nevoin`ele tale, o vei lua de la }mp{ratul Hristos }n cereasca Lui }mp{r{`ie, unde `i se g{te~te cununa nestric{cioas{ a slavei celei ve~nice. Iar corbul cu ~arpele }nseamn{ vr{jma~ul diavol, care vrea s{ aduc{ asupra ta sc|rb{, m|hnire ~i izgonire, ca un balaur cumplit. Deci, s{ ~tii, o, fecioar{, c{ ]mp{ratul cel mare, Care st{p|ne~te cerul ~i p{m|ntul, vrea s{ te logodeasc{, spre a-i fi mireas{ Lui, ~i ai s{ suferi pentru D|nsul multe ispite<170>. @BT-1 = Auzind fecioara o t|lcuire ca aceasta, a pus la inim{ cuvintele lui Apelian ~i a }nceput cu dorin`{ dumnezeiasc{ a se bucura }n inima ei. A doua zi s-a suit la d|nsa pe st|lp tat{l ei, }mp{ratul Liciniu, cu }mp{r{teasa ~i cu boierii, vr|nd s-o vad{ ~i s-o sf{tuiasc{ pentru nunt{. V{z|nd fa`a ei str{lucind ca raza luminii soarelui, s-a bucurat ~i a zis c{tre d|nsa: <192>Iat{, iubita mea fiic{, ai ajuns acum la vremea nun`ii. Deci, spune-mi, care fiu de }mp{rat }`i este pl{cut, ca s{ te logodesc cu d|nsul?<170> ^i-i spuneau ei despre mul`i fii ai <%2>}mp{ra`ilor celor dimprejur. Atunci ea a zis c{tre d|nsul: <192>Tat{, d{-mi<%0> ~apte zile s{ m{ g|ndesc ~i dup{ aceea }`i voi r{spunde<170>. @BT-1 = Crez|nd tat{l cuvintele ei, s-a dus acas{. Atunci Penelopi, apropiindu-se de idoli, le-a zis: <192>De sunte`i zei, asculta`i-m{ pe mine. Tat{l meu vrea s{ m{ logodeasc{, iar eu a~ fi voit s{ petrec }ntru feciorie, pentru c{ grijile vie`ii sunt piedic{ pentru slava lui Dumnezeu. Deci, spune`i-mi, oare s{ merg dup{ b{rbat sau nu?<170> @BT-1 = Idolii cei mu`i t{ceau, fiind f{r{ de suflet. Deci, <%-2>scuip|ndu-i, fecioara s-a }ntors spre r{s{rit ~i, c{ut|nd<%0> spre cer, a zis: <192>Dac{ Tu e~ti Dumnezeul cel adev{rat, pe care galileenii te propov{duiesc, m{ rog @ie, arat{-mi, este bine s{-mi iau b{rbat sau s{ petrec totdeauna }n feciorie?<170> Fiind sear{, a adormit ~i a v{zut }n vedenie pe }ngerul lui Dumnezeu, gr{ind c{tre d|nsa: <192>Penelopi, de acum nu te vei mai numi a~a, ci Irina, ~i vei fi multora sc{pare ~i pa~nic{ ad{postire; ~i prin tine multe suflete omene~ti se vor m|ntui, }ntorc|ndu-se la Dumnezeu. Numele t{u va fi mare ~i minunat }n toat{ lumea, iar ceea ce `i-a spus b{tr|nul Apelian de p{s{rile v{zute este adev{rat, c{ Duhul lui Dumnezeu a gr{it prin gura sa. Iat{, va veni <%-2>la tine }n aceast{ noapte omul lui Dumnezeu, Timotei,<%0> cel ce de la Sf|ntul Pavel, Apostolul lui Hristos, a luat }nv{`{tur{ ~i preo`ie ~i poart{ scrisorile lui. Acela te va boteza ~i te va }nv{`a ce vei face<170>. Zic|nd }ngerul acestea, s-a f{cut nev{zut. Venindu-~i fecioara }n sine, s-a umplut de bucurie ~i a~tepta venirea preotului. Dup{ pu`in{ vreme a venit la st|lpul acela omul lui Dumnezeu, Timotei, pov{`uindu-se de }ngeri ~i, suindu-se pe acel st|lp, a fost primit cu bucurie de fecioar{. Astfel, ~ez|nd el, o }nv{`a pe ea, pe pov{`uitoarea ei ~i pe toate slugile ei, care-l ascultau cu pl{cere. Dup{ ce a }nv{`at-o din destul despre adev{ratul Dumnezeu, Iisus Hristos ~i despre sf|nta credin`{ cea }ntru D|nsul ~i despre tainele cre~tine~ti, a botezat-o }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh ~i i-a pus numele Irina, }n loc de Penelopi. Asemenea a botezat pe Caria, }nv{`{toarea ei, ~i pe toate celelalte slugi; iar pe Irina a f{cut-o mireasa lui Hristos, ca s{-~i p{zeasc{ fecioria ne}ntinat{ p|n{ la sf|r~itul s{u. ^i a }nt{rit-o pe ea, s{ fie viteaz{ }ntru nevoin`a cea p{timitoare, }n care avea s{ intre pentru Domnul s{u Iisus Hristos, adev{ratul Dumnezeu, Mirele cel f{r{ de moarte. Dup{ ce a }nv{`at-o din destul, a binecuv|ntat-o pe ea ~i pe cele ce erau cu d|nsa ~i, d|ndu-le scrisorile apostole~ti ~i }ncredin`|ndu-le darului lui Dumnezeu, s-a dus la locul s{u. Fericita Irina }mpreun{ cu acele fecioare, ziua ~i noaptea l{udau ~i mul`umeau lui Dumnezeu ~i se }nv{`au ne}ncetat de d|nsa scrisorile apostole~ti. Iar pe zeii p{rinte~ti cei de aur, i-a aruncat pe c|te unul jos, zic|nd c{tre d|n~ii: <192>De sunte`i zei, m|ntui`i-v{ singuri!<170> C{z|nd idolii de la o a~a }n{l`ime pe p{m|nt, se sf{r|mau ~i se risipeau ca praful; iar Sf|nta batjocorea neputin`a lor ~i se bucura }ntru Domnul s{u Iisus Hristos, adev{ratul Dumnezeu. Dup{ ce au trecut cele ~apte zile, tat{l ~i mama ei }mpreun{ cu boierii s-au suit pe st|lp la ea ~i i-au zis de nunt{. Iar ea le-a r{spuns: <192>Cu adev{rat s{ ~ti`i c{ eu sunt roaba lui Hristos, }n Care am crezut. Pe Acela L-am iubit, pentru c{ este ]mp{rat ceresc ~i ve~nic, ~i Aceluia m-am f{cut mireas{, ca unui Mire curat, nestri-c{cios ~i f{r{ de moarte; iar alt b{rbat nu voiesc s{ cunosc, nici nu m{ voi }nchina altui dumnezeu, pentru c{ nu este alt dumnezeu afar{ de Acela. <%-2>Nu vede`i oare pierzania zeilor vo~tri, care,<%0> c{z|nd la p{m|nt prin fereastr{, nu au putut s{-~i ajute lor? Apoi cum vor fi ajut{tori vou{? De~art{ este n{dejdea voastr{, pe care o ave`i spre d|n~ii ~i de~art{ este osteneala ~i cheltuiala voastr{ la idoli, pentru c{ aurul ~i argintul se c{dea a-l }mp{r`i celor ce au trebuin`{ s{racilor, s{rmanilor ~i v{duvelor. Iar voi, chem|nd lucr{tori, v{ f{uri`i zei f{r{ de suflet ~i a`i lipsit pe s{raci de trebuin`ele lor ~i v-a`i f{cut <%-1>vr{jma~i Dumnezeului Celui viu ~i slugi ai diavolilor.<%0> P|n{ c|nd v{ ve`i zbate ca o junc{ ne}nv{`at{, }njugat{ la jug? Cunoa~te`i pe adev{ratul Dumnezeu ~i }n`elege`i pe Cel ce poate a omor} ~i a }nvia. ^i, c|nd va str{luci lumina lui Dumnezeu }n inimile voastre, atunci va fugi de la voi diavolul, care trage pe oameni din lumin{ la }ntuneric ~i }i scoate din cetatea lui Dumnezeu la pierzare ~i }i mut{ din cei de-a dreapta la cei de-a st|nga. Deci, voi mai }nt|i s|rgui`i-v{ s{ fugi`i de d|nsul, c{ amar este ~i cumplit. Acela este satana, cel ce acoper{ ochii inimilor voastre, ca s{ nu cunoa~te`i adev{rul. Mai ales c{tre tine, o, p{rinte, }mi este }ndreptat cuv|ntul, ca s{ cuno~ti pe Dumnezeu cel ce a alc{tuit toate cu cuv|ntul. Tu, c|nd ai voit s{ zide~ti acest st|lp pentru mine, ai pus la lucru mul`i oameni, c{ci erau trei mii ~i cinci sute de lucr{tori ~i trei sute de conduc{tori, ~i abia }n nou{ luni au putut s{v|r~i aceast{ zidire. Iar Dumnezeul tuturor veacurilor, cu un cuv|nt al S{u a f{cut cerul, soarele, luna ~i stelele, lumina ~i }ntunericul, ~i a numit lumina ziu{, iar }ntunericul l-a numit noapte. A }ntemeiat greutatea p{m|ntului pe nimic, iar apelor le-a poruncit s{ curg{ spre slujba noastr{ ~i multe feluri de copaci au crescut. A a~ezat vremile, anii ~i lunile ~i a f{cut fiarele ~i dobi-toacele p{m|ntului, p{s{rile cerului ~i pe~tii }n ape, iar la sf|r~it a f{cut pe om, cu preacuratele Sale m|ini, lu|nd `{r|n{ din p{m|nt ~i l-a pus pe el st{p|n a toat{ lumea, pe toate supun|ndu-le sub picioarele lui. Toate acelea }n ~ase zile le-a s{v|r~it Dumnezeu, prin Cuv|ntul S{u, Care este Unul n{scut, Fiul, Iisus Hristos, Care f{r{ de maic{ dintr-]nsul S-a n{scut mai }nainte de to`i vecii, Cel de o fiin`{ ~i de un ipostas cu D|nsul, Care, }n anii cei mai de pe urm{, S-a }ntrupat f{r{ de tat{ ~i S-a n{scut din Curata ~i pururea Fecioar{, cu lucrarea Sf|ntului Duh, ~i cu oamenii a petrecut ~i minuni f{r{ de num{r a f{cut. Orbilor le-a dat vedere, pe cei bolnavi i-a cur{`it, pe cei sl{b{nogi i-a ridicat ~i pe mor`i i-a }nviat. Pe Acesta iudeii L-au r{stignit din zavistie, voind astfel singur a p{timi pentru m|ntuirea noastr{. Dar, dup{ moartea ~i dup{ <%2>}ngroparea Sa, a }nviat a treia zi, cu puterea dumnezeirii Sale, ~i S-<%0>a }n{l`at la cer ~i a ~ezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tat{l, trimi`|nd Duhul Sf|nt la sfin`ii S{i ucenici. Pe aceia i-a trimis }n toat{ lumea, ca s{ lumineze pe cei }ntuneca`i, s{ }ntoarc{ pe cei r{t{ci`i ~i s{ m|ntuiasc{ pe cei pierdu`i; pentru c{ voie~te ca to`i s{ se m|ntuiasc{ ~i nu va lipsi mila Lui spre neamul omenesc p|n{ }n veac<170>. Acestea gr{indu-le Sf|nta, to`i o ascultau cu dulcea`{; apoi, lu|nd }mp{ratul ~i }mp{r{teasa pe iubita lor fiic{, au adus-o }n cetate. Aici au ie~it }ntru }nt|mpinarea fiicei }mp{ratului toate fetele cet{`ii ~i, d{n`uind, i se }nchinau ei. Tot poporul, alerg|nd la locuri }nalte, suindu-se pe ziduri ~i pe case, }i c|nta laude, fericind pe Penelopi fecioara cea frumoas{. Deci, c|nd s-a apropiat Sf|nta Irina de palatele }mp{r{te~ti, a v{zut diavolul, care striga c{tre d|nsa: <192>Nimic nu-`i este de ob~te `ie ~i mie }n cetatea aceasta, fecioar{; du-te de la cetatea noastr{, c{ci aici nu vie`uie~te nimeni din cre~tini<170>. Iar Sf|nta i-a zis: <192>]n numele lui Iisus Hristos }`i poruncesc `ie, ca s{-mi spui cine e~ti tu!<170> Iar el a zis: <192>Eu sunt demonul care petrec }n idolul Apolon, <%-2>}nv{`{torul desfr|n{rii ~i al preadesfr|n{rii, ajut{torul<%0> vr{jitorilor, pov{`uitorul t|lharilor, prieten al desfr|na`ilor, f{c{tor de glume al be`ivilor, cel ce m{ bucur de v{rs{rile de s|nge; sunt pov{`uitor a toat{ nedreptatea ~i minciuna ~i tat{ a toat{ r{utatea ~i }`i zic s{ pleci din cetatea noastr{, ca s{ nu pornesc asupra ta pe tat{l t{u, aprinz|ndu-l pe d|nsul cu m|nie spre a te ucide<170>. Acel glas al demonului mul`i l-au auzit, iar pe el nu l-au v{zut. Deci, fericita fecioar{ l-a certat pe el, zic|ndu-i: <192>Eu }`i poruncesc `ie: ]n numele lui Iisus Hristos, s{ ie~i din cetatea aceasta!<170> ^i cutremur|ndu-se demonul, s-a f{cut nev{zut. Dup{ aceasta diavolul a r{zvr{tit inima }mp{ratului ~i l-a pornit pe el cu m|nie ~i cu iu`ime asupra fiicei sale ~i, chem|nd pe }mp{r{teas{, i-a zis: <192>Ce am f{cut, c{ci fiica noastr{ este am{git{? O, de n-a~ fi zidit turnul acela; c{ci, vr|nd s{ p{zesc pe <%-2>fiica mea, am pierdut-o ~i m-am lipsit de n{dejdea mea<170>.<%0> Iar }mp{r{teasa a zis c{tre d|nsul: <192>Ne}n`elepte cuvinte gr{ie~ti tu, c{ci, cu ce s-a }n~elat fiica noastr{? ^i ce r{utate vezi }ntr-}nsa? ]mp{ratul a r{spuns: <192>Crede }n Hristos ~i de zei se leap{d{<170>. Zis-a }mp{r{teasa: <192>Zeii cei ce n-au f{cut cerul ~i p{m|ntul, s{ piar{; iar fiica mea s-a }nvrednicit slavei }mp{ratului Hristos, Cel ce a chemat-o la via`a ve~nic{<170>. Atunci }mp{ratul, m|niindu-se, a poruncit s{ dea afar{ din palat pe }mp{r{teas{, iar una din slujnice, alerg|nd, a spus fecioarei Irina. Ea, scul|ndu-se, a mers ~i a stat }naintea tat{lui s{u. Deci, dac{ a v{zut-o pe ea }mp{ratul, s-a plecat }n jos, c{ci }i trecea m|nia din inima sa, fiind pornit de diavolul, ~i a zis Sf|nta Irina c{tre tat{l s{u: <192>Pentru ce este }ntristat{ fa`a ta, o, tat{? ]mp{r{`ia ta este }n pace, r{zboi nu ai }naintea ta, eu, fiica ta, am venit la tine. Deci, de unde este asupra ta aceast{ m|hnire?<170> Iar }mp{ratul i-a r{spuns: <192>Mai bine mi-ar fi fost mie, de nu te-a~ fi n{scut, pentru c{ pentru tine am f{cut acel prealuminat st|lp; iar pe zeii mei cei de aur i-am pus ca s{ te p{zeasc{. Asemenea am pus mese, paturi ~i scaune }mpodobite cu aur, iar tu mi-ai r{spl{tit cu rele }n loc de bune<170>. Iar ea a zis: <192>Spune-mi, tat{, ce r{u `i-am f{cut eu?<170> ^i a zis }mp{ratul: <192>Oare nu pu`in r{u este acesta, c{ nume~ti pe Hristos Dumnezeu, iar de zeii mei te lepezi?<170> Zis-a Sf|nta: <192>Nimic n-am f{cut r{u, tat{, c{ut|nd spre Hristos, adev{ratul Dumnezeu ~i pun|ndu-mi n{dejdea spre El, iar nu spre idolii t{i<170>. ]mp{ratul cu glas groaznic, a zis: <192>Penelopi, jertfe~te zeilor!<170> R{spuns-a Sf|nta: <192>Nu-mi }ntoarce numele meu, c{ nu sunt Penelopi, ci m{ numesc Irina; c{ci acest nume mi s-a pus mie de }nger }n vedenie ~i de preot, prin Sf|ntul Botez<170>. Iar{~i i-a zis }mp{ratul cu m|nie: <192>Rod str{in, iar nu al meu, jertfe~te zeilor!<170> A r{spuns Sf|nta Irina: <192>Nu voi jertfi diavolilor celor ce te pornesc pe tine la m|nie ~i care sunt pricinuitori focului ve~nic, cel preg{tit p{g|nilor<170>. Iar }mp{ratul s-a tulburat de m|nie mare ~i a poruncit s-o arunce legat{ }n picioarele unor cai s{lbatici, ca s-o calce. Fecioara fiind aruncat{, a mers }mp{ratul singur la cai, vr|nd s{-i vad{ <%2>moartea ei. Dar iat{ un cal mai s{lbatic dec|t ceilal`i, dezleg|n-du-<%0>se din leg{turi, deodat{ s-a repezit asupra }mp{ratului ~i, apuc|ndu-i cu din`ii m|na cea dreapt{ a }mp{ratului, a smuls-o din um{r ~i sf|~iindu-l, l-a omor|t. Iar dup{ aceea a stat bl|nd la locul lui; asemenea s-au f{cut bl|nzi ca mieii ~i ceilal`i cai, f{r{ a v{t{ma pe Sf|nta Irina. Calul care omor|se pe }mp{rat, din porunca lui Dumnezeu, lu|nd glas omenesc, fericea pe Sf|nta Muceni`{, astfel: <192>Fericit{ e~ti tu, porumbi`a lui Hristos, care ai c{lcat pe vr{jma~ul ~arpe. Tu e~ti minunat{ pe p{m|nt, la ceruri vei fi cinstit{ cu dragoste; tu te vei num{ra cu drep`ii, unde te a~teapt{ lumina cea ve~nic{ ~i c{mara Mirelui Celui f{r{ de moarte, ca pe o fecioar{ }n`eleapt{ ~i viteaz{. De~i e~ti femeie cu trupul, dar cu duhul ar{`i lupta cea bun{<170>. Deci, dezleg|ndu-l din leg{turi, Sf|nta Irina cu rug{ciunea a }nviat pe tat{l s{u cel mort ~i a t{m{duit m|na lui. Atunci }mp{-ratul, }mp{r{teasa ~i toat{ casa lor ~i mult popor, ca la trei mii, au crezut }n Hristos. Nu dup{ mult{ vreme, }mp{ratul, l{s|ndu-~i }mp{r{`ia ca s{ poat{ sluji mai liber lui Hristos, s-a a~ezat cu so`ia ~i cu casnicii s{i }n acel turn, pe care l-a zidit pentru fiica sa. Iar Sf|nta Irina a r{mas }n cetate, }nv{`|nd poporul ~i aduc|nd pe mul`i la Hristos Dumnezeu, petrec|nd }n casa celui dint|i }nv{`{tor al s{u, b{tr|nul Apelian. @BT-1 = Dup{ acestea a luat }mp{r{`ia cet{`ii Macedoniei alt }mp{rat, cu numele Sedechie. Acela, }n~tiin`|ndu-se despre Sf|nta Irina, a chemat pe b{tr|nul Apelian ~i l-a }ntrebat: <192>La tine este fecioara, fiica }mp{ratului?<170> R{spuns-a Apelian: <192>La mine este, }mp{rate<170>. ]mp{ratul a zis: <192>Nu ~tii ce g|nde~te ea?<170> R{spuns-a b{tr|nul: <192>G|ndul ei este ca ~i al meu ~i al tuturor celor ce ~tiu pe Dumnezeu Cel adev{rat. ]n toate zilele poste~te p|n{ seara, iar seara m{n|nc{ o bucat{ mic{ de p|ine ~i bea un pahar de ap{. Alt{ mas{ nu ~tie. Pat nu are, ci se odihne~te pu`in pe p{m|nt, ziua ~i noaptea petrec|nd }n rug{ciuni c{tre Dumnezeu ~i }ndestul|ndu-se cu citirea dumnezeie~tilor c{r`i<170>. @BT-1 = <%-2>Auzind }mp{ratul acestea s-a minunat ~i, trimi`|nd<%0> pe eparhul s{u, a adus-o la sine cu cinste. Venind fecioara la el, i-a zis: <192>Bucur{-te, }mp{rate!<170> R{spuns-a }mp{ratul: <192>Bucur{-te ~i tu, fiic{ luminat{<170>. Zis-a fecioara: <192>Pentru ce m-ai chemat?<170> ]mp{ratul a r{spuns: <192>S{ ~edem ~i s{ vorbim cele de pace ~i de dragoste<170>. Fecioara a zis: <192>Eu citesc }n Sf|nta Scriptur{ c{: ]n adunarea de~ert{ciunilor nu voi ~edea ~i cu c{lc{torii de lege nu voi umbla<170>. @BT-1 = A zis }mp{ratul: <192>Dar oare noi suntem c{lc{tori de lege?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>Tot p{g|nul, care nu ~tie pe adev{ratul Dumnezeu ~i se }nchin{ idolilor, este c{lc{tor de lege<170>. Zis-a }mp{ratul: <192>M{ sile~ti s{ te muncesc f{r{ voia mea, necru`|ndu-te pe tine, care e~ti fiica }mp{ratului<170>. Sf|nta Irina a r{spuns: <192>Apoi pentru ce mai z{bove~ti, }ndeletnicindu-te cu vorba? Ci }ncepe a m{ munci, c{ci sunt gata de toate muncile pentru Dumnezeul meu<170>. ]mp{ratul a zis: <192>Fecioar{, las{ toat{ b|rfirea ~i jertfe~te zeilor<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>]n zadar te m|nii, }mp{rate, }nt{r|tat fiind de satana. S{ ~tii cu adev{rat, c{ nu voi sluji diavolului, nici nu-mi voi cru`a trupul meu pentru Hristos Domnul meu!<170> @BT-1 = ]mp{ratul, umpl|ndu-se de m|nie, s-a sf{tuit cu eparhul cum ar putea s-o omoare. Deci, mai }nt|i s{p|nd o groap{ ad|nc{ ~i umpl|nd-o de ~erpi, de vipere, de vasili~ti ~i de tot felul de t|r|toare, a aruncat pe Sf|nta fecioar{ acolo, unde a petrecut zece zile vie ~i s{n{toas{, pentru c{ }ngerul Domnului s-a pogor|t cu ea }n groap{ ~i a p{zit-o nev{t{mat{, iar t|r|toarele toate au murit. ]n~tiin`|ndu-se }mp{ratul c{ muceni`a este vie }n groap{, s-a minunat ~i i se p{rea c{ci cu vr{jile a fermecat ~i a omor|t pe acei ~erpi. Deci, poruncind s-o scoat{ din groap{, a ~ezut la judecat{ ~i a zis c{tre d|nsa: <192>Jerfe~te zeilor, care te-au cru`at, pentru c{ au omor|t ~erpii, iar pe tine te-au p{zit vie, ca s{ cuno~ti puterea ~i bun{tatea lor ~i s{ te }nchini lor<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>O, nebunule, ~i am{gitule de satana, cel c{lcat de mine, crezi c{ zeii cei de lemn sau de piatr{ pot s{ omoare ~erpii? Ci, tu degrab{ vei c{dea }n groapa cea de dedesubt a iadului, }mpreun{ cu zeii t{i, c{rora le sluje~ti ~i te vei afunda }n }ntunericul cel mai dinafar{, cel preg{tit `ie ~i diavolului, unde va fi pl|nsul ~i scr|~nirea din`ilor<170>. ]mp{ratul, sufl|nd cu m|nie, a chemat un lucr{tor de lemn, ~i a poruncit s-o taie cu un fier{str{u de fier. Deci, dup{ ce a legat-o de un lemn s-o taie, fier{str{ul nu se atingea de trupul ei cel fecioresc, ci se }ndoia ca de o piatr{, apoi s-a fr|nt prin mijloc. ^i a adus alt fier{str{u, dar ~i acela s-a fr|nt; iar cei ce t{iau, c{z|nd singuri pe fr|nturile fier{str{ului, s-au t{iat ~i au murit. Dup{ aceea, }mp{ratul a poruncit s{ aduc{ al treilea <%-2>fier{str{u mai ascu`it ~i mai tare ~i s{ taie pe fecioar{ peste coapse<%0>le ei. Deci, leg|nd-o, au pus-o la p{m|nt pe spate, pun|ndu-i o piatr{ mare pe piept, ~i au }nceput a-i t{ia sf|ntul ei trup cu fier{str{ul; iar }mp{ratul a r|s ~i a zis c{tre muceni`{: <192>Unde este Dumnezeul t{u? S{ vin{ acum ~i s{-`i ajute, dac{ este putere }ntr-]nsul<170>. Zic|nd }mp{ratul acestea, deodat{ s-au f{cut fulgere ~i tunete }nfrico~ate ~i tulburare }n v{zduh; iar slujitorii care o t{iau cu fier{str{ul au murit. ]mp{ratul de fric{ a fugit }n palat, iar poporul a fugit ~i s-a v{rsat ploaie mare ca un r|u, cu grindin{ cumplit{, ~i mul`i dintre oameni au c{zut mor`i, fiind uci~i de fulger, de tunet ~i de grindin{. ]n acel timp }ngerul Domnului, pogor|ndu-se, a pr{v{lit piatra aceea de pe pieptul sfintei, i-a t{m{duit rana ~i a ridicat-o s{n{toas{. Aceast{ minune v{z|nd-o poporul, opt mii de oameni au crezut }n Hristos. Dup{ aceea, }mp{ratul, iar{~i fiind pornit de diavolul, a prins pe Sf|nta ~i s-a sf{tuit cu eparhul cum s-o piard{. Deci, au hot{r|t s-o omoare astfel: au legat-o de roata morii ca, }ntorc|ndu-se roata s-o sfarme; dup{ ce au dat drumul apei sub roat{, apa s-a oprit ca }mpietrit{ ~i n-a curs nici o pic{tur{, r{m|n|nd Sf|nta f{r{ de v{t{mare. Iar }mp{ratul cu boierii lui strigau: <192>O, c|t de mare este puterea acestei fer<%-2>mec{toare! Iat{, a pref{cut firea apei }ntr-o alt{ fire<170>.<%0> Poporul, care privea la o minune ca aceea, s-a ridicat }mpotriva }mp{ratului ~i a strigat cu glas mare, oc{r|ndu-l ~i cert|ndu-l. ^i, lu|nd pietre, a aruncat asupra lui ~i l-a izgonit din cetate. El, duc|ndu-se }n patria sa, a mai tr{it ~apte zile ~i a murit acolo de necaz, de m|nie ~i de ru~ine. Dup{ moartea lui Sedechie, Savah, fiul lui, vr|nd ca s{ r{zbune necinstea adus{ tat{lui s{u, a adunat mare putere de oaste, ca la o sut{ de mii, ~i a mers cu r{zboi asupra cet{`ii Macedoniei. Auzind cet{`enii c{ se apropie }mp{ratul Savah, s-a temut ~i a }nchis cetatea, ~i au zis c{tre Sf|nta Irina: <192>Pentru tine pierim<170>. Iar ea, poruncindu-le s{ nu se team{, a ie~it }mpotriva }mp{ratului celui ce venea, rug|ndu-se lui Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Cel ce ai auzit oarec|nd pe robul T{u, Proorocul Elisei, ascult{ ~i rug{ciunea mea, ~i love~te nev{zut o~tirea aceasta ce vine s{ piard{ cetatea; orbe~te pe vr{jma~ii t{i, ca s{ cunoasc{ c{ tu e~ti adev{-ratul Dumnezeu!<170> Ascult|nd Domnul rug{ciunea ei, }ndat{ a lovit cu orbirea pe }mp{rat ~i pe to`i osta~ii ce erau cu d|nsul. ]n`eleg|nd }mp{ratul, c{ Irina a adus aceea orbire asupra lui ~i a osta~ilor s{i, a trimis cu rug{ciune la d|nsa, zic|nd: <192>Acum cunosc c{ este nebiruit{ puterea Dumnezeului t{u. Deci, m{ rog `ie, roag{-te lui Dumnezeu pentru mine ~i pentru osta~ii mei, ca s{ ne dea vederea<170>. Plec|ndu-se Sf|nta spre mil{, a f{cut rug{ciuni c{tre St{p|nul tuturor ~i a c{p{tat vederea }mp{ratul cu to`i cei ce erau cu el. Atunci a f{cut pace cu cet{`enii, gr{indu-le: <192>S{ m{ ave`i pe mine }mp{rat, precum l-a`i avut pe tat{l meu; iar eu voi ierta necinstea ce a`i f{cut tat{lui meu<170>. @BT-1 = V{z|nd cet{`enii puterea cea mare a }mp{ratului, au f{cut pace cu d|nsul ~i, deschiz|nd cetatea, i s-au }nchinat lui, primindu-l ca }mp{rat al lor. Dup{ ce }mp{ratul Savah a dob|ndit }mp{r{`ia ~i s-a }nt{rit }ntr-}nsa, s-a pornit cu m|nie contra Sfintei Irina, pentru c{ diavolul }l }ndemna la acelea; ~i, chem|nd pe muceni`{ la d|nsul, i-a zis: <192>Iert cet{`ii gre~eala aceea; iar asupra ta m{ m|nii, deoarece pentru tine s-a sculat poporul asupra tat{lui meu cu ur{ ~i l-a ucis cu pietre; }ns{ de voie~ti ca s{ fii ~i tu iertat{, f{-mi voia mea, adic{, s{ aduci jertfe zeilor<170>. Iar Sf|nta a oc{r|t pe }mp{rat pentru nebunia lui ~i l-a pornit mai mult spre m|nie. Deci, a poruncit }mp{ratul ca s-o arunce }n temni`{, sf{tuindu-se cu boierii cum s{ o munceasc{. Sf|nta, ~ez|nd }n temni`{ ~apte zile, i s-a ar{tat Hristos, zic|ndu-i: <%-2><192>Nu te teme, fiic{, c{ Eu, }nt{rindu-te, sunt cu tine<170>.<%0> Dup{ aceea, }mp{ratul, sco`|nd pe muceni`{ din temni`{, a poruncit ca s{-i bat{ }n t{lpi piroane de fier ascu`ite ~i, pun|ndu-i un sac plin de nisip }n spate, s{ o izgoneasc{ p|n{ la un anumit loc, care era departe de cetate ca la cinci stadii. Deci, slujitorii pun|nd fr|u }n gura sfintei, au dus-o acolo, izgonind-o iute ca pe un dobitoc. Sf|nta alerga ~i zicea c{tre Dumnezeu: <192>Cu adev{rat sunt ca un dobitoc la Tine, Doamne, ~i eu pururea cu Tine; `inutu-m-ai de m|na dreapt{, cu sfatul m-ai pov{`uit ~i cu slav{ m-ai primit<170>. C{ut|nd sf|nta de-a dreapta sa, a v{zut pe }ngerii Domnului c{l{torind }mpreun{ cu d|nsa ~i s-a bucurat foarte. Dup{ ce a ajuns la locul numit ~i, c|nd se }ntorcea spre cetate, slujitorii cu batjocur{ t|rau cu fr|ul pe muceni`{ ~i popor mult urm|nd, a v{zut Sf|nta }naintea sa pe un }nger b{t|nd p{m|ntul cu toiagul ~i a zis }n sine: <192>Iat{, va s{ fie pierzarea vr{jma~ilor lui Dumnezeu!<170> Dup{ ce a ajuns la locul cel b{tut de }nger, deodat{, desf{-c|ndu-se p{m|ntul, a }nghi`it pe slujitorii muncitorului, cei ce duceau pe sf|nta; iar ea a r{mas dezlegat{ de fr|u, sacul i-a c{zut din spinare, piroanele i-au ie~it din picioare ~i, vindec|ndu-se, umbla sl{vind pe Dumnezeu. ]n~tiin`|ndu-se }mp{ratul de aceasta, a zis: <192>Zeii au deschis p{m|ntul ~i au pierdut pe slujitori de la aceast{ fermec{toare<170>. ]ns{ unii se }mpotriveau, zic|nd: <192>Dumnezeu cel viu este cu Sf|nta Muceni`{ Irina!<170> Iar al`ii batjocoreau pe Sf|nta fecioar{. Venind }ngerul cel ce deschisese p{m|ntul, a ucis cu moarte n{praznic{ pe mul`i necredincio~i, ca la zece mii, iar cei ce r{m{seser{, strigau: <192>Dumnezeul Irinei, miluie~te-ne pe noi, pentru c{ credem }n Tine ~i sc{p{m la Tine!<170> Deci, au crezut }n acea vreme ca la treizeci de mii de suflete. ]mp{ratul, necrez|nd, l-a lovit ~i pe el }ngerul lui Dumnezeu ~i a pierit cu sunet, tic{losul. Sf|nta f{cea }n cetate multe minuni cu puterea lui Hristos, pentru c{ nu numai pe bolnavi }i t{m{duia, cur{`a lepro~ii ~i izgonea diavolii din oameni. Ci ~i pe un t|n{r mort, ai c{rui p{rin`i pl|ngeau cu amar, l-a }nviat cu rug{ciunea ~i a adus la Hristos cam cincizeci de mii de suflete. Cu porunca lui Dumnezeu a venit }n cetate Sf|ntul Timotei preotul, cel care a botezat-o pe Sf|nta Irina, pe care v{z|ndu-l, Sf|nta s-a bucurat ~i i s-a }nchinat. Lu|nd pe acel preot ~i pe tot poporul cel ce crezuse }n Hristos, s-a dus la turnul unde locuia tat{l ~i mama sa, slujind }n lini~te lui Dumnezeu ~i acolo au primit Sf|ntul Botez to`i cei ce crezuser{ }n Hristos. Sf|nta Irina a petrecut }n cetatea Macedoniei trei ani, }nv{`|nd ~i }ncredin`|nd popoarele. Dup{ aceea s-a dus la alt{ cetate ce se numea Calinic, (sau Calipoli) unde era }mp{rat Numerian, ruda lui Sedechie ~i a lui Savah, }mp{ra`ii cei dint|i. C|nd Numerian f{cea praznicul spurcatei zei`e Artemida, aduc|nd jertfe idolului ei, Sf|nta Irina, st|nd }n fa`a lui, l-a mustrat pentru p{g|n{tatea lui ~i a m{rturisit pe Hristos adev{ratul Dumnezeu. Atunci }mp{ratul a zis c{tre boierii s{i: <192>Aceast{ fecioar{ este asemenea la fa`{ ~i la stat cu tat{l s{u, Liciniu, dar fiii cei r{i m|hnesc pe p{rin`i; pentru c{ dup{ r{ut{`ile acestei fecioare, tat{l ei cel bun s-a lipsit de }mp{r{`ie. Aceasta a fost pricinuitoare de moarte a fratelui meu, Sedechie, ~i pe Savah, fiul lui, dup{ cum am auzit, l-a omor|t cu vr{jile ei. Deci, fecioara aceasta este cu adev{rat pierz{toare de }mp{ra`i<170>. Apoi s-a }ntors c{tre Sf|nta ~i a zis: <192>Ce zici, vr{jitoare, vei jertfi oare zeilor, sau }nc{ vei mai petrece }n socoteala ta cea pierz{toare?<170> Sf|nta, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a r{spuns: <192>Eu voi jertfi jertf{ de laud{ Dumnezeului Celui de sus, iar diavolilor t{i ~i idolilor celor ne}nsufle`i`i ai t{i, nu voi aduce jertf{. Cele ce le gr{ie~ti pentru }mp{ra`i, s{ ~tii cu adev{rat c{ Dumnezeul meu, Cel ce st{p|ne~te via`a ~i moartea, le-a poruncit lor s{ moar{, iar nu mie. Teme-te ~i tu de Dumnezeul meu, c{ pu`ine sunt zilele tale ~i degrab{ te va ajunge sf|r~itul t{u<170>. Auzind }mp{ratul acestea, s-a aprins de m|nie ~i, scr|~nind din din`i, a r{cnit ca un leu ~i }ndat{ a poruncit s{ se ard{ trei boi de aram{, zic|nd: <192>Dac{ }ntr-un bou va birui puterea focului cu vr{jile, apoi s{ se arunce }n cel{lalt, iar dac{ ~i }ntr-acela aceea~i va face, apoi s{ se arunce }ntru al treilea! ^i s-a f{cut a~a. Dup{ ce au ars acei boi de aram{ ~i i-a ro~it ca pe un c{rbune, a aruncat pe Sf|nta }ntr-un bou, ~i se ruga }n d|nsul, strig|nd: Dumnezeule, gr{be~te spre ajutorul meu, ceea ce p{timesc pentru numele T{u cel sf|nt!<170> ^i s-a ar{tat ei }ngerul Domnului, spun|ndu-i s{ nu se team{ ~i r{corindu-i acea v{paie. Iar poporul c|rtea contra }mp{ratului, zic|nd: <192>]n zadar ai pierdut tinere`ile cele frumoase ale fecioarei acesteia<170>. Deci, dup{ ce s-a r{corit arama, s-a aflat Sf|nta vie ~i s{n{toas{, neav|nd nici o v{t{mare de foc. ^i a zis }mp{ratul c{tre cei ce st{teau de fa`{: <192>Au nu v-am zis vou{ c{ este fermec{toare fecioara aceasta! Oare cum a stins focul? Arunca`i-o pe ea }n cel{lalt bou<170>. ^i a aruncat pe Sf|nta }n al doilea bou. Dar ~i acela r{corindu-se, a aruncat-o }n al treilea ~i }ndat{ acel bou, cu porunca Atotputernicului Dumnezeu, s-a pornit din loc, ca fiind viu, ~i a umblat un sfert de stadie. ^i iar{~i s-a }ntors la locul s{u ~i a cr{pat; ~i dintr-}nsul a ie~it Sf|nta Muceni`{ }ntreag{. Poporul, v{z|nd o minune ca aceea, cu mare glas strig{: <192>Mare e~ti Dumnezeul Irinei, miluie~te-ne pe noi dup{ mare mila Ta, Tu e~ti Dumnezeul nostru Cel tare ~i puternic, Care faci minunate ~i preasl{vite minuni!<170> ^i au crezut }n Hristos ca la zece mii de suflete. Deci, }mp{ratul petrecea nu numai }ntru necredin`{, ci ~i pe Dumnezeu Cel Prea}nalt hulea ~i, fiind lovit de }ngerul cel nev{zut a lui Dumnezeu, s-a }mboln{vit de moarte. Iar mai }nainte de a muri, a poruncit eparhului s{u, Babodon, ca }n multe feluri muncind pe Irina, s{ o ucid{ cu cumplit{ moarte. ^i a pierit acel tic{los }mp{rat, iar Sf|nta a petrecut }n cetatea aceea c|teva zile, }nv{`|nd poporul credin`a cea }ntru Hristos, t{m{duind toate neputin`ele; iar preotul Timotei, merg|nd acolo, a botezat pe cei ce credeau. Eparhul, v{z|nd cum c{ tot poporul cet{`ii `ine cu Sf|nta Irina, s-a temut s{ o munceasc{ acolo, ca s{ nu se fac{ g|lceav{ ~i tulburare }n popor pentru d|nsa. Deci, s-a dus }ntr-alt{ cetate, care se numea a lui Constantin; iar pe muceni`{ a poruncit osta~ilor s{ o prind{ ~i legat{ s{ o duc{ dup{ d|nsul. El, merg|nd }n cetatea aceea, a ~ezut la judecat{ ~i, pun|nd pe Sf|nta }n fa`a sa, a zis c{tre d|nsa: <192>Oare ~tii, c{ putere }mi este dat{ mie asupra ta? Deci, apropie-te de zeii no~tri ~i adu-le jertfe, ca s{ nu te muncesc cu cumplite munci<170>. @BT-1 = R{spuns-a sf|nta: <192>Ascult{, eparhule! Toate muncile c|te vei putea s{ le afli, pune-le asupra mea, ~i vei vedea puterea Dumnezeului meu!<170> Atunci eparhul a poruncit ca s{ aduc{ un gr{tar de fier ~i, pun|nd pe muceni`{ pe gr{tar, s-o lege cu lan`uri de fier ~i s{-i pun{ }mprejur mul`ime de lemne ~i s{ le aprind{. Dup{ ce s-a aprins focul, eparhul a poruncit ca s{ toarne peste muceni`{ unt-delemn, untur{ ~i smoal{; ~i astfel, arz|nd Sf|nta mult timp, str{luceau leg{turile ~i lan`urile cele de fier ca un c{rbune aprins. Iar Sf|nta a r{mas nev{t{mat{ ~i, fiind }n rou{ r{coroas{, c|nta, sl{vind pe Dumnezeu. @BT-1 = Dup{ aceea s-a dezlegat de }nger din fiarele acelea ~i a ie~it <%2>s{n{toas{, lucru care, v{z|ndu-l eparhul ~i cei ce erau cu d|nsul, s-<%0>au mirat foarte mult. Deci, eparhul, c{z|nd la picioarele ei, i-a zis: <192>Roaba Dumnezeului Celui adev{rat, m{ rog `ie, s{ nu m{ pierzi pe mine, precum ai pierdut pe ceilal`i }mp{ra`i; c{ci ~i eu cred }n Fiul lui Dumnezeu ~i voiesc s{ fiu cre~tin<170>. Astfel, a crezut eparhul Babodon ~i }mpreun{ cu d|nsul popor mult ~i a adus acolo }ngerul lui Dumnezeu pe Timotei preotul ~i s-a botezat de d|nsul to`i cei ce au crezut. Sf|nta Irina, petrec|nd }n cetatea aceea cincizeci de zile, a ie~it de acolo ~i a fost prins{ de osta~ii }mp{ratului Savorie, care }mp{r{`ea }n Mesemvria, cetate a Traciei, ~i au dus-o la d|nsul, c{ci acel }mp{rat, auzind de cele f{cute de d|nsa, c{uta s{ o prind{. El, v{z|nd pe Sf|nta, s-a umplut de m|nie ~i a ucis-o cu sabia. ^i a fost }ngropat{ afar{ din cetate. Deci, a zis }mp{ratul: <192>Lucruri }nfrico~ate s-a auzit de fermec{toarea aceea; c{ci pe }mp{ra`i i-a ucis cu farmecele sale, iar acum pentru ce n-a putut s{ m{ ucid{ pe mine, ci eu am ucis-o pe ea? Unde este dar Hristos, ajutorul ei? Pentru ce nu a izb{vit-o din m|inile mele?<170> Astfel, oc{ra necredinciosul }mp{rat puterea lui Hristos ~i se l{uda, ca unul ce a biruit. Dar puterea cea mare a lui Dumnezeu, ce lucru nu poate s{ fac{? Deoarece, }n vremea mor`ii Sale celei de voie ~i oc{r|t{ de iudei, multe trupuri ale sfin`ilor celor adormi`i le-a }nviat ~i a intrat }n sf|nta cetate ~i s-a ar{tat multora. Acela, au nu putea ~i pe aceast{ Sf|nt{ s-o }nvieze din mor`i, ca s{ intre }n Mesemvria ~i s{ se arate }mp{ratului? ]ns{, cu adev{rat, puternic este Hristos, Dumnezeul nostru }n cer ~i pe p{m|nt ~i toate c|te le voie~te le face, fiindc{ a trimis pe }ngerul S{u ~i a sculat-o pe ea <%2>vie din groap{ ~i a zis c{tre d|nsa }ngerul Domnului: <192>M{car c{ `i-<%0>ai sf|r~it nevoin`a p{timirii tale ~i `i se c{dea de acum s{ te odihne~ti, pentru c{ fericit{ e~ti ~i des{v|r~it{ la cer, dar ca s{ nu se laude p{g|n{tatea ~i f{r{delegea, ca ~i cum ar fi biruit puterea Dumnezeului nostru, s{ intri }n cetate ca s{ te vad{ pe tine vie ~i s{ se ru~ineze to`i oc{r|torii cei p{g|ni ~i s{ cunoasc{ pe Dumnezeul nostru Atotputernic! ^i nu vei mai p{timi de acum }nainte nici un r{u de la nimeni<170>. Deci, Sf|nta a intrat }n cetatea Mesemvria, `in|nd <%-2>o st|lpare de m{slin }n m|inile sale. Iar c|nd au v{zut-o<%0> cet{`enii, s-au umplut de negr{it{ spaim{ ~i de mirare ~i au alergat la d|nsa tot poporul, strig|nd cu glas mare: <192>Minunat este Dumnezeul Irinei ~i nu este altul afar{ de Acela!<170> ^i a spus }mp{ratului c{ Irina s-a sculat din mor`i; iar el s-a temut foarte ~i, v{z|nd-o pe ea, a c{zut la picioarele ei, zic|nd: <192>Acum am cunoscut, c{ mare Dumnezeu ai! Deci, m{ rog `ie s{ petreci }n cetatea noastr{ ~i s{ ne faci pe noi cre~tini<170>. Sf|nta a petrecut }ntre d|n~ii ~aptezeci de zile, }nv{`|ndu-i sf|nta credin`{ ~i to`i au crezut }n Hristos. Deci, venind cu porunca lui Dumnezeu fericitul Timotei preotul, a botezat pe }mp{rat ~i pe tot poporul lui. Dup{ aceea s-a dus de acolo }n patria sa, }n cetatea Macedoniei, unde a aflat pe tat{l s{u adormit }ntru Domnul; ~i a pl|ns lui Dumnezeu, rug|ndu-se pentru d|nsul. Acolo a petrecut vreme pu`in{ cu maica sa ~i s-a r{pit de un nor, care a dus-o }n Efes. ^i, umbl|nd apostole~te prin cetate, propov{duia pe Hristos, f{c|nd minuni prin t{m{duirea a diferite neputin`e ~i pe mul`i }i }ntorcea de la idoli c{tre Hristos. Dup{ mult{ vreme a venit acolo la d|nsa b{tr|nul Apelian, fiind trimis de Dumnezeu, cel ce i-a fost ei alt{dat{ }nv{`{tor ~i de care Sf|nta s-a bucurat mult. Dup{ c|teva zile a zis c{tre popor: <192>Bucura`i-v{, fra`ii mei, ~i pacea lui Iisus Hristos s{ fie cu voi! M|ng|ia`i-v{, veseli`i-v{ }ntru Domnul nostru ~i s{ fi`i tari }n credin`{; iar eu m{ voi duce de la voi, mul`umindu-v{ c{ m-a`i primit pe mine cea str{in{. Dar s{ ~ti`i, c{ tot cel ce prime~te pe cel str{in, prieten se face cerescului Dumnezeu<170>. ^i cet{`enii gr{iau }ntre d|n~ii: <192>Unde se duce }nv{`{toarea noastr{?<170> Unii ziceau: <192>Au doar{ vrea s{ se odihneasc{ }ntru Domnul?<170> Iar al`ii gr{iau: <192>Vrednic{ este aceasta lui Dumnezeu ~i de aceea se va lua de la ochii no~tri, deoarece noi suntem p{c{to~i<170>. A doua zi, Sf|nta Irina, lu|nd pe b{tr|nul Apelian ~i pe ~ase b{rba`i cucernici, s-a dus cu d|n~ii dup{ cetate ~i, afl|nd }ntr-o piatr{ un morm|nt nou de~ert }n care nimeni n-a fost pus niciodat{, a intrat }n acel <%-2>morm|nt ~i a zis c{tre Apelian ~i c{tre ceilal`i b{rba`i:<%0> <192>Acoperi`i-m{ bine deasupra cu aceast{ piatr{, ca nimeni altul s{ nu m{ poat{ descoperi, p|n{ a patra zi<170>. S{rut|nd, cu cea mai de pe urm{ s{rutare, pe Apelian ~i pe b{rba`ii cei ce erau cu d|nsul, s-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci ~i s-a culcat; iar b{rba`ii au pus piatra cea mare deasupra morm|ntului ~i s-au }ntors }n cetate. <%2>A patra zi, merg|nd la morm|nt Apelian cu aceia~i b{rba`i, n-au<%0> mai g{sit trupul Sfintei Irina ~i s-au g|ndit }ntre d|n~ii, cum c{ a mutat-o pe ea Hristos Dumnezeu }n Rai. Duc|ndu-se }n cetate, au spus aceasta poporului. Atunci, au alergat mul`i la morm|nt ~i, v{z|ndu-l de~ert, s-au minunat ~i au sl{vit pe Dumnezeu cu spaim{. Astfel a fost via`a ~i p{timirea fecioarei Irina, cea de neam bun; }n acest fel au fost nevoin`ele miresei lui Hristos. Dup{ cum s-a zis, ea a stat la }ntrebare mai }nt|i }naintea tat{lui s{u Lichinie, apoi a lui Sedechie ~i a lui Sedah fiul lui; dup{ aceea }naintea lui Numerian ~i a eparhului Babodon; iar la sf|r~it, }naintea lui Savorie. Cet{`ile }n care a p{timit sunt acestea: Macedonia, patria sa, Calinica sau Calipoli a lui Constantin ~i Mesemvria cea din Tracia. ^i s-a odihnit }ntru Domnul }n Efes, }n cinci zile ale lunii mai ~i, st|nd }naintea lui Hristos, se roag{ pentru toat{ lumea. Acestea le-a scris b{tr|nul Apelian, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Dumnezeu Unul }n Treime, C{ruia I se cuvine cinste ~i }nchin{ciune de la oameni, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @NOTE = @NOTE = Not{ <196> Este de trebuin`{ a se ~ti ~i aceasta, cum c{ tat{l Sfintei Irina, }mp{ratul Liciniu, nu a fost acel Liciniu, care mai pe urm{ a fost p{rta~ la }mp{r{`ie cu marele Constantin, cel ce a avut de so`ie pe sora lui Constantin ~i a st{p|nit toate p{r`ile r{s{ritului, ci altul cu acela~i nume, care a fost mai }nainte cu mul`i ani, }mp{rat al unei cet{`i ce se numea Maghedoe, care este }n hotar cu Macedonia, precum ~i Sf|nta Scriptur{ s-a obi~nuit a numi }mp{r{`i pe st{p|nitorii fiec{rei cet{`i. Acest lucru este ar{tat }n cartea Facerii, }n capitolul paisprezece. Ni~te }mp{ra`i ca ace~tia sunt mai ales }mp{r{`ei, dec|t }mp{ra`i, precum a fost ~i acest Liciniu, tat{l Irinei, deoarece }n prolog, este scris Vasilisc, iar nu Basileus, adic{ }mp{r{`ei iar nu }mp{rat. Deci, cum c{ acest Liciniu este altul dec|t Liciniu cel care a }mp{r{`it }mpreun{ cu Constantin, este ar{tat aici. Acela avea de so`ie pe sora lui Constantin, cea cu numele Constan`ia, iar acesta avea pe cea de un nume cu d|nsul, Licinia. Acela petrecea }n cetatea Nicomidiei, iar acesta }n Maghedon. Acela a pierit }ntru p{g|n{tate, iar cel{lalt s-a sf|r~it cu cinste }ntru cre~tin{tate. Acela a fost dup{ trei sute de ani de la na~terea lui Hristos, iar acesta a petrecut la }nt|ia sut{ de ani, aproape de zilele apostolilor, pentru c{ preotul Timotei, cel ce a botezat pe fiica lui, Sf|nta Irina, a luat }nv{`{tura ~i preo`ia de la Sf|ntul Apostol Pavel.