@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A ^ASEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>^I DREPTULUI IOV, MULT P[TIMITORUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul ~i dreptul Iov se tr{gea din semin`ia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El }~i avea petrecerea sa }n p{m|ntul Hus, }ntr-una din laturile Arabiei, ~i era cel mai bogat om de la r{s{ritul soarelui, fiind foarte tem{tor de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea ~apte mii de oi, trei mii de c{mile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se p{~teau erau cinci sute ~i slugi foarte multe, av|nd el lucruri mari pe p{m|nt, pentru c{ era b{rbatul acesta de bun neam ~i cu cinste mare }ntre to`i cei ce vie`uiau la r{s{rit. Acesta era om adev{rat, f{r{ prihan{, drept ~i credincios, dep{rt|ndu-se de la tot lucrul r{u. El avea ~apte feciori ~i trei fete. ^i feciorii, v{z|nd pe tat{l lor c{ face milostenie ve~nic la mii de s{raci, au }nceput s{ fac{ la fel ca tat{l lor; ~i mul`i oameni erau chema`i la mas{ ~i ei slujeau la masa celor nec{ji`i acolo. Deci, }ntr-o zi, se osp{tau to`i }mpreun{ la cel dint|i frate, }ntr-alt{ zi la cel{lalt frate ~i a~a p|n{ la cel din urm{, c|nd }ncepeau iar{~i de la cel dint|i. Iar dup{ ce se sf|r~eau cele ~apte zile ale ospe`elor lor, Iov trimitea la d|n~ii, sf{tuindu-i ~i }nv{`|ndu-i, ca fiecare s{-~i cerceteze con~tiin`a sa cu de-am{nuntul, dac{ n-a gre~it ceva cu cuv|ntul sau cu g|ndul }mpotriva Domnului; pentru c{ se temea dreptul Iov de Dumnezeu foarte mult, nu cu temerea firii celei de rob, ci cu temerea dragostei celei de fiu ~i cu dinadinsul se p{zea pe d|nsul ~i pe toat{ casa sa, ca s{ nu fac{ vreo sup{rare Domnului Dumnezeu. ^i acest om al lui Dumnezeu, aducea jertf{ de cur{`ire, cum se aduceau jertfe s|ngeroase atunci, socotind }n sine: ca nu cumva copiii mei, fiind tineri, s{ fi gre~it ceva cu g|ndul lui Dumnezeu. A~a f{cea dreptul Iov }n toate zilele. ^i a fost ca }n ziua de ast{zi: Fost-a }ntru una din zile ~i au venit }ngerii Domnului }naintea Domnului. ]ngerii lui Dumnezeu cei pu~i ca s{ p{zeasc{ neamul omenesc, au venit }naintea lui Dumnezeu, ca s{-i aduc{ Lui rug{ciunile oamenilor ~i nevoile lor cele de multe feluri. Cu d|n~ii a venit ~i diavolul, ispititorul ~i clevetitorul oamenilor; nu c{ putea s{ stea }mpreun{ cu }ngerii }naintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lep{dat, ci a stat departe, afar{ din cer, }naintea ochiului Celui Atotv{z{tor al lui Dumnezeu. ^i atunci a venit ~i satana, iar Dumnezeu L-a }ntrebat: <192>Dar tu de unde vii?<170> Dar Dumnezeu i-a pus }ntrebarea, ca s{ ne r{spund{ nou{ cum a fost istoria lui Iov. ^i, r{spunz|nd diavolul c{tre Domnul, a zis: <192>]nconjur|nd p{m|ntul ~i str{b{t|nd partea cea de sub cer, ~i iat{ sunt de fa`{<170>. ^i i-a zis lui Domnul: <192>Oare socotit-ai }n g|ndul t{u de robul Meu Iov, c{ nu este asemenea lui, cineva din oamenii cei ce sunt pe p{m|nt, fiind f{r{ de prihan{, drept ~i credincios, dep{rt|ndu-se de toate lucrurile cele rele?<170> ^i asta o spunea Dumnezeu, nu pentru c{ era s{rac sau nec{jit, ci foarte bogat. R{spuns-a diavolul ~i a zis Domnului: Oare Iov }n de~ert cinste~te pe Dumnezeu? Oare nu ai }ngr{dit Tu pe cele dinl{untru ~i pe cele din afar{ ale casei lui ~i pe toate cele ce sunt }mprejurul lui; lucrurile m|inilor lui nu le-ai binecuv|ntat ~i dobitoacele lui nu le-ai }nmul`it pe p{m|nt? Dar trimite m|na Ta ~i Te atinge de toate cele ce are ~i s{ vedem dac{ nu Te va blestema pe Tine }n fa`{! Ca ~i cum ar fi zis: <192>Cum nu s-ar teme, dac{ i-ai dat at|ta avere ~i cinste? Dar, d{-l pe m|na mea, s{ vedem nu Te va blestema }n fa`{?<170> Atunci Domnul a zis diavolului: Toate c|te sunt ale lui, le dau }n m|inile tale; dar de el s{ nu te atingi! Vedem c{ diavolul nu poate face nimic f{r{ voia lui Dumnezeu ~i f{r{ }ng{duin`a Lui. Putea el s{ se duc{ peste Iov ~i mai }nainte, c{ avea mare ur{ pe el, c{ era drept; }ns{, p|n{ n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu, nu s-a dus. Pentru c{ numai unde }i }ng{duie Dumnezeu se duce; c{ci puterea dr{ceasc{ este }ngr{dit{ de puterea Atot`iitorului Dumnezeu ~i nu-i }ng{duie s{ fac{ mai mult dec|t vrea El. ^i a venit diavolul la Iov. ^i prima dat{, c|nd a ajuns asupra gospod{riei lui Iov, a pogor|t foc din cer. Atunci un vestitor a venit la Iov ~i i-a spus: <192>Foc a c{zut din cer pe p{m|nt ~i a ars oile tale, asemenea ~i pe p{stori i-a mistuit, iar eu am r{mas singur ~i am venit s{-`i spun<170>. Pe c|nd acesta gr{ia, a venit un alt vestitor ~i a zis c{tre Iov: <192>Perechile de boi arau ~i asinele p{~teau aproape de d|n~ii, c|nd, venind ho`ii, le-au furat pe ele, iar pe slugi le-au omor|t cu sabia; ~i, r{m|n|nd eu singur, am venit ca s{-`i spun despre acestea<170>. ]n acela~i timp un alt vestitor a venit la Iov ~i i-a gr{it lui: <192>Haldeii, f{c|nd trei tabere, au n{v{lit asupra noastr{ ~i au }njugat c{milele ~i le-au robit, ~i slugile le-au ucis cu sabia; iar eu am r{mas singur ~i am venit s{-`i spun<170>. La urm{ a venit alt vestitor, gr{ind c{tre Iov: <192>Feciorii t{i ~i fetele, m|nc|nd ~i b|nd la fratele lor cel mai mare, deodat{ a n{v{lit dinspre pustie un v|nt mare cu vifor ~i s-a atins de cele patru unghiuri ale casei ~i a c{zut casa peste copiii t{i ~i to`i au murit; iar eu am r{mas singur ~i am venit s{-`i spun<170>. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a }ndr{znit s{ zic{ cuv|nt de r{u }mpotriva lui Dumnezeu. Atunci Iov s-a sculat, ~i-a rupt hainele sale, ~i-a tuns perii capului, ~i-a pres{rat `{r|n{ peste capul ~i, c{z|nd cu fa`a pe p{m|nt, s-a }nchinat Domnului ~i a zis: Gol am ie~it din p|ntecele maicii mele, gol m{ voi duce }n groap{; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, a~a a f{cut. Fie numele Domnului binecuv|ntat de acum ~i p|n{-n veac! De toate acestea c|te i s-au }nt|mplat, Iov n-a gre~it }naintea Domnului nici cu inima, nici cu gura; pentru c{ n-a zis nimic f{r{ de minte }mpotriva Domnului. At|t de tare se temea Iov de Dumnezeu. Atunci satana, v{z|nd c{ i-a luat totul ~i nu l-a biruit, s-a dus iar la Dumnezeu. ^i a fost c{ }n ziua aceasta, }ngerii lui Dumnezeu au venit, ca s{ stea }naintea Domnului ~i }mpreun{ cu ei a venit ~i diavolul. ^i a zis Domnul c{tre diavol: <192>Dar tu de unde vii?<170> Iar el a zis: <192>Str{b{t|nd partea cea de sub cer ~i }nconjur|nd tot p{m|n-tul am venit<170>. Atunci Domnul a zis c{tre d|nsul: <192>Oare g|ndit-ai la robul Meu Iov? C{ nu este nici un om ca acesta din cei de pe p{m|nt, care i-ar fi fost lui asemenea: f{r{ de prihan{, drept, credincios, ferindu-se de tot r{ul ~i ne`in|ndu-se de r{utate; iar tu }n zadar i-ai cerut averile, slugile ~i fiii lui, ca s{ le pierzi<170>. R{spunz|nd diavolul, a zis c{tre Domnul: <192>Piele pentru piele; toate c|te le are omul, le va da pentru sufletul s{u! Deci, nu a~a! Ci trimite m|na Ta ~i Te atinge de trupul ~i de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te va blestema }n fa`{!<170> Iar Domnul a zis c{tre diavol: <192>Iat{, `i-l dau `ie, dar s{ nu te atingi de sufletul lui<170>. Iat{ ce este mai scump la om! Sufletul. C{ sufletul este mai scump dec|t tot ce exist{ }n lumea aceasta. De aceea }i at|ta lupt{ pentru m|ntuirea sufletului. ^i a venit diavolul, cu voia ~i cu }ng{duin`a lui Dumnezeu, ~i l-a lovit pe Iov, de la cap p|n{ la picioare cu lepr{. Atunci Iov, c|nd s-a v{zut lepros din cre~tet p|n{-n talp{, a c{zut la p{m|nt de <%-2>durere; ~i, a ie~it afar{ din cetate, unde ~edea pe gunoi, cur{`indu-<%0>~i r{nile cu un h|rb. ^i n-a fost b{taia lui Iov o zi, o lun{ sau un an, ci ~apte ani ~i jum{tate l-au m|ncat viermii de viu pe Iov! A~a a <%-2>r{bdat. Iar so`ia lui, r{m|n|nd s{n{toas{, pentru c{ pe ea n-a lovit-o<%0> diavolul, c{ era mai slab{ }n credin`{, se ducea cu traista prin sat, la cerut; ~i }i aducea c|te ceva de hran{. Singurul ajutor }i era so`ia lui; singura m|ng|iere, ca s{ nu moar{ de foame. Trec|nd mult{ vreme ~i v{z|nd diavolul c{ nu l-a biruit pe Iov, a }ncercat prin femeie, cu care biruise }n rai pe Adam. ^tia c{ femeia e mai slab{. ^i a zis c{tre d|nsul femeia lui: <192>Iat{, acum te m{n|nc{ viermii de viu }n gunoi, `i-a luat toat{ averea ~i copiii de at|`ia ani ~i tu nu zici nici un cuv|nt de hul{ }mpotriva lui Dumnezeu ~i nu-`i pierzi r{bdarea! P|n{ c|nd vei r{bda acestea? Iat{, voi mai }ng{dui }nc{ pu`in timp, a~tept|nd n{dejdea m|ntuirii mele; c{ s-a pierdut pe p{m|nt pomenirea ta, fiii ~i fetele tale; durerile ~i ostenelile p|ntecelui meu, pe care }n zadar i-am n{scut cu chinuire; <%2>iar tu singur ~ezi afar{, f{r{ acoper{m|nt, pe gunoi ~i plin de viermi,<%0> iar eu r{t{cesc slujind ~i trec|nd din loc }n loc ~i alerg|nd din cas{ }n cas{, a~tept|nd apusul soarelui, ca s{ m{ odihnesc de ostenelile mele ~i de durerile cele ce acum m{ cuprind. Deci, zi vreun cuv|nt de hul{ }mpotriva lui Dumnezeu ~i mori<170>. Iar Iov }i spunea cu bl|nde`e, c{ vedea c{ diavolul vorbe~te prin gura ei: <192>Pentru ce gr{ie~ti a~a, ca o femeie din cele nebune? Nu sunt eu Iov care eram ca }mp{ra`ii de bogat ~i cinstit }n lume? Nu-`i aduci aminte ce cinste am avut noi pe p{m|nt ~i c|t{ avere ~i c|te slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din m|na Domnului, oare pe cele rele s{ nu le suferim?<170> Auzind trei prieteni ai lui de toate r{ut{`ile care au venit asupra lui, au mers la d|nsul fiecare din `ara sa: Elifaz, }mp{ratul Temanului, Bildad, st{p|nitorul Savheilor ~i @ofar, }mp{ratul Mineilor. Ace~tia erau ca ni~te }mp{ra`i de boga`i, boieri mari din alte `{ri, care cump{rau mii de vite de la Iov, miei ~i l|n{. Ei auziser{ de b{taia lui Iov, dar nu credeau c{-i chiar a~a; ~i se sf{tuiser{ }ntre d|n~ii, ca s{-l cerceteze pe Iov ~i s{-l m|ng|ie. V{z|ndu-l de departe, cum }l ~tiau ce om cinstit era, ce palate ~i ce slugi avea, nu l-au cunoscut ~i au strigat cu glas mare ~i au pl|ns, rup|ndu-~i hainele ~i pres{r|ndu-~i `{r|n{ peste capetele lor. Ei au stat la d|nsul ~apte zile ~i ~apte nop`i ~i nimeni dintre d|n~ii n-a vorbit c{tre d|nsul vreun cuv|nt, pentru c{ vedeau r{nile lui cumplite ~i foarte mari. ^i g|ndeau, ce va fi asta? Ce fel de b{taie a lui Dumnezeu este asta? ^i la ~apte zile a deschis cuv|ntul Elifaz ~i, }n loc s{-l m|ng|ie pe Iov }n r{nile ~i }n durerea lui, }n loc s{-l }mb{rb{teze, c{ erau prieteni de alt{dat{, au }nceput s{-l r{neasc{ cu cuv|ntul: <192>Iov, mi se pare c{ te-a retezat Dumnezeu ca pe un copac tomnatic, care nu face road{. De ce-ai ajuns tu a~a? Ai oprit plata v{duvelor ~i simbria lucr{torilor! Ai fost nemilostiv ~i aspru! Ai fost m|ndru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai f{cut f{r{delegi }naintea Lui!<170> ^i a~a mereu l-a mustrat. La fel ~i al doilea prieten ~i al treilea. Iar Iov a }nceput a le spune lor cu bl|nde`e: <192>Dragii mei; prietenii mei, spre dosad{ a`i venit aici ~i spre ran{ mie. Mai bine ziceam eu gropii, "muma mea", ~i viermilor, "voi sunte`i fra`ii ~i surorile mele", dec|t s{ vin{ prietenii mei ~i s{ m{ r{neasc{ cu cuvinte<170>. Adic{, mai bine m{ m|ng|iam cu viermii ~i cu g|ndul la groap{, dec|t s{ aud din gura voastr{ acestea. ^i le-a spus Iov: <192>Voi m{ }nvinui`i c{ am oprit plata slugilor ~i c{ am f{cut nedreptate. Eu nu m{ laud, dar adev{rul voi vorbi. Eu am fost tat{l s{rmanilor ~i maica v{duvelor; eu am fost ochiul orbilor ~i urechea surzilor; piciorul ~chiopilor ~i m|na ciungilor. Tunsura mieilor mei a }nc{lzit umerii s{racilor. U~a mea nu s-a }nchis la tot str{inul ~i toat{ averea mea am socotit cu putere s-o <%-3>}mpart la cei nec{ji`i. Deci, nu-i adev{rat ce vorbi`i voi. Adev{rat c{ m|na Domnului m{ ceart{ pentru p{catele mele, dar ceea ce m{ <%0>}nvinui`i voi nu este adev{rat<170>.<%-3> V{z|nd Dumnezeu r{bdarea lui Iov, dup{ ce-au plecat cei trei prieteni, a ap{rut Dumnezeu }n nori ~i }n vifor deasupra lui. Iov z{cea acolo de ~apte ani jum{tate, numai oasele ~i inima r{m{sese - c{ci carnea lui era m|ncat{ de viermi. ^i c|nd a venit Ziditorul cerului ~i al p{m|ntului, Iov era acum r{nit ~i de prietenii lui, oc{r|t ~i def{imat ~i de so`ia lui ~i de to`i. Deodat{ aude glasul lui Dumnezeu din nori: <192>Iov, scoal{-te ca un b{rbat, ia ve~m|ntul <%-2>t{u - c{ i-a trimis un ve~m|nt din cel mai alb ca z{pada -, }ncinge-te<%0> ~i s{ st{m de vorb{ am|ndoi!<170> S-a sculat Iov, s{n{tos ca la 30 de ani ~i frumos ~i vesel, s-a }mbr{cat cu ve~m|ntul dat de Dumnezeu. ^i a spus Dumnezeu c{tre el: <192>Iov, unde erai tu c|nd am }ntemeiat p{m|ntul? Spune-mi Mie care-i l{`imea cea de sub cer? ]n ce loc locuie~te }ntunericul ~i ce loc are lumina? Unde erai tu c|nd am m{surat Eu mun`ii cu a~ez{m|ntul cuno~tin`ei, v{ile cu cump{na ~i dealurile; c|nd am pus m{rii hotar nisipul ~i am }ngr{dit marea cu nisip ~i I-am spus: "P|n{ aici s{ stai ~i }ntru tine s{ se sf{r|me valurile tale"? Eu am }ntins criv{`ul pe uscat. Eu am f{cut cuv|nt{tori pe p{m|nt. Eu am m{surat greutatea v|nturilor. Eu am }nsemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am r|nduit na~terile fiarelor din codri, na~terea dobi-toacelor p{m|ntului ~i a oamenilor. Eu am f{cut orionul ~i rari`a <%-2>cea de miaz{noapte ~i am }mpodobit cerul cu stele, cu soare ~i lun{,<%0> ~i lumin{ am d{ruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci? Iov, Eu pe tine Te-am turnat ca laptele }n p|ntecele maicii tale, Te-am }nchegat ca br|nza, Te-am `esut ca p|nza, @i-am f{cut inim{ ~i oase ~i te-am f{cut f{ptura Mea }n p|ntecele maicii tale ~i Eu am zidit inima ta ~i am ~tiut c{ nu-`i vei pierde r{bdarea. Eu am }ntemeiat inima ta }ntru tine ~i credin`a ~i r{bdarea ta. <%2>^i acum, Iov, fiindc{ ai a~teptat cu r{bdare venirea Mea ~i n-ai <%0>zis vreun cuv|nt r{u }n at|tea sc|rbe ~i necazuri ~i boale, iat{, Eu }`i d{ruiesc `ie de acum }nainte }nc{ 140 de ani de via`{; ~i vor fi averile tale }ndoite. ^i vei ajunge s{ tr{ie~ti p|n{ la al cincilea str{nepot ~i vei adormi plin de zile ~i vei veni la Mine s{ te vesele~ti cu Mine }n veci<170>. Dup{ ce l-a vindecat Domnul de bube, a binecuv|ntat ~i cele de pe urm{ ale lui Iov, mai mult dec|t pe cele dint|i; ~i erau dobitoacele lui paisprezece mii de oi, ~ase mii de c{mile, o mie de perechi de boi ~i o mie asini de herghelie. I s-au n{scut lui iar{~i ~apte fii ~i trei fete, precum avea ~i mai }nainte. Deci, Domnul a }ndoit dobitoacele lui Iov, iar copiii nu i-a }ndoit, ca s{ nu soco-teasc{ cineva, cum c{ copiii lui cei dint|i au pierit ca ~i dobitoacele; pentru c{ dobitoacele au pierit cu totul, iar copiii cei mor`i n-au pierit, ci se vor afla la }nvierea drep`ilor. Fetele lui erau at|t de frumoase, }nc|t nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase ca fetele lui Iov, c{rora le-a dat mo~tenire }ntre fra`ii lor. Iov a tr{it de to`i anii, 248, v{z|nd pe fiii fiilor s{i, p|n{ la a patra semin`ie; ~i s-a sf|r~it }ntru ad|nci b{tr|ne`i. Iar acum petrece }n via`a cea ne}mb{tr|nitoare unde anii nu se }mpu`ineaz{, }n ]mp{r{`ia Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a Unuia Dumnezeu }n Treime, C{ruia se cuvine slava, cinstea ~i }nchin{ciunea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC VARVAR,<%0> @SUBTITLE = <%4>OSTA^UL ^I A CELOR ]MPREUN[ CU EL<%0> Pe c|nd ur|torul de Dumnezeu, }mp{ratul Iulian Paravatul, avea r{zboi cu un popor ce se numea Franci, a trimis }mpotriva lor pe voievodul Vach, }n a c{rui armat{ era un osta~ viteaz cu numele Varvar, cu credin`a cre~tin, }ns{ }n ascuns. G{tindu-se armatele din am|ndou{ p{r`ile la r{zboi, francii aveau un lupt{tor tare, asemenea cu Goliat, care, ie~ind }naintea armatei grecilor, chema la lupt{ deosebit{ pe cineva s{ se lupte cu d|nsul ~i oc{ra pe greci, deoarece nimeni din osta~ii lor nu }ndr{znea s{ ias{ }mpotriva lui. Acel viteaz era }nfrico~at la vedere, mare ~i puternic la trup. Vach voievodul, ~tiind vitejia fericitului Varvar, l-a chemat la sine ~i l-a }ntrebat: <192>Oare vei putea s{ ie~i la lupt{ }mpotriva acelui m|ndru lupt{tor, care se laud{ }n puterea sa?<170> Varvar, n{d{jduind spre ajutorul Domnului s{u Iisus Hristos, }n care credea, nu s-a lep{dat, ci a ie~it }ntru }nt|mpinarea lui ~i, }ntrarm|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a dus. ]mbr{`i~|ndu-se cu vr{jma~ul, l-a biruit ~i l-a ucis cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru c{ i-a ajutat un }nger al Domnului, care era pus l|ng{ fericitul Varvar. Deci, s-au ru~inat francii ~i s-au temut; iar grecii, c{p{t|nd }ndr{zneal{, au pornit asupra lor ~i i-au biruit p|n{ }n sf|r~it. Deci, pentru o vitejie ca aceea, fericitul Varvar avea mare cinste }ntre osta~ii greci, fiind l{udat de }mp{rat, care l-a ~i cinstit cu dreg{toria de comit. Dup{ acea sl{vit{ biruin`{ asupra vr{jma~ilor, voievodul Vach, afl|ndu-se cu oastea sa }n Tracia, a voit s{ aduc{ jertf{ idolilor, d|ndu-le mul`umire pentru acea biruin`{, pe care o socotea c{ i s-a d{ruit, nu de la Hristos Dumnezeu, ci de la zeii s{i cei de~er`i, chem|nd ~i pe comitul Varvar la acele spurcate jertfe ca pe cel dint|i biruitor. Sf|ntul Varvar s-a m{rturisit c{ este cre~tin ~i s-a lep{dat de idoli. Deci, voievodul a }n~tiin`at de acestea pe }mp{rat, care, aduc|nd la sine pe osta~ul lui Hristos, }l silea ca s{ jerfeasc{ idolilor. Iar el, nesupun|ndu-se, a poruncit ca s{-l pun{ la munci ~i s{-i taie p|ntecele cu sabia, p|n{ ce i se vor v{rsa m{runtaiele pe p{m|nt. Rug|ndu-se sf|ntul, i s-a ar{tat }ngerul, care, adun|ndu-i cele dinl{untru, le-a b{gat iar{~i la locul lor }n p|ntece, ~i astfel a t{m{duit pe mucenic, }nc|t nu era nici o urm{ de ran{ pe trup, izb{vindu-l de munci. @BT+1 = V{z|nd voievodul Vach o minune ca aceea, a crezut }n Hristos }mpreun{ cu doi osta~i, Calimah ~i Dionisie, ~i L-au m{rturisit; iar pe spurca`ii zei i-au oc{r|t. Pentru aceea, cu porunca }mp{ratului Iulian le-a t{iat capetele noilor m{rturisitori ai numelui lui Hristos, Vach, Calimah ~i Dionisie, ~i s-au num{rat cu ceata sfin`ilor mucenici la cer. Iar pe Sf|ntul Mucenic Varvar a poruncit p{g|nul }mp{rat s{-l lege de o roat{ de fier ~i sub roat{ s{ aprind{ un foc mare ~i s{ }ntoarc{ acea roat{ cu mucenicul deasupra focului, turn|nd untdelemn fierbinte pe trupul cel p{timitor. Mucenicul, rug|ndu-se la Dumnezeu, petrecea nears ~i focul acela se pornea asupra osta~ilor care }l munceau, arz|nd pe doi dintre d|n~ii p|n{ i-a f{cut cenu~{. Deci, a aruncat pe p{timitor }n temni`{, unde i s-a ar{tat Dumnezeu ~i l-a }nt{rit. A doua zi, sco`|ndu-l, l-au }ntins gol }n patru p{r`i ~i l-au b{tut f{r{ de mil{ cu vine de bou pe spate ~i pe p|ntece. Apoi, arz|nd un cuptor trei zile, au aruncat acolo pe mucenic, }n care cuptor a petrecut ~apte zile. ]n urm{ s-a aflat viu ~i s{n{tos, nev{t{mat c|t de pu`in de foc ~i a ie~it din cuptor ca dintr-o baie, sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu. Dup{ aceea, iar{~i l-au aruncat }n temni`{, }n care puseser{ o mul`ime de scorpioni, ~erpi ~i tot felul de t|r|toare, ca s{-l omoare. ]ns{ Sf|ntul Varvar, izgonind de la sine cu semnul Sfintei Cruci acele t|r|toare, a r{mas nev{t{mat. Dup{ aceea muncitorul cel }mpietrit, nevr|nd s{ cunoasc{ puterea lui Hristos, a poruncit ca s{ }nro~easc{ un bou de aram{ ~i s{ arunce }ntr-}nsul pe mucenic. Dar ~i din acela sf|ntul a ie~it nev{t{mat, pentru c{ nu sim`ea c|tu~i de pu`in focul. Iar boul de aram{ ca ~i cum ar fi fost viu, a sim`it arderea focului, }nc|t a }nceput a mugi ~i a umbla. Mul`i v{z|nd acea minune, au crezut }n Hristos. ]n sf|r~it, muncitorul a poruncit s{ taie capul mucenicului, ~i a~a Sf|ntul Mucenic Varvar ~i-a sf|r~it nevoin`a sa cea p{tim{toare pentru Hristos, iar trupul lui cel cinstit, lu|ndu-l episcopul Filichie, l-a pus }n cetatea Mutonia din Pelopones, sl{vind pe Dumnezeu Cel l{udat, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL VARVAR T\LHARUL<%0> @BT+1 = Fericitul Varvar a fost mai }nainte t|lhar cumplit }n p{r`ile Lucaniei. El a v{rsat mult s|nge omenesc ~i nu putea nimeni s{-l prind{, nici s{ i se }mpotriveasc{ lui, de vreme ce era foarte puternic cu trupul. Dar, preabunul ~i iubitorul de oameni Dumnezeu, Care nu voie~te moartea p{c{tosului, ci voie~te ca to`i s{ se m|ntuiasc{, precum alt{dat{ pe Pavel, l-a v|nat astfel ~i pe acesta, cu purtarea Sa de grija cea minunat{. ]ntr-o vreme, acest t|lhar, ~ez|nd }n pe~ter{ ~i privind la mul`imea aurului adunat din t|lh{rie, s-a atins de inima lui darul lui Dumnezeu, care duce la poc{in`{ pe cel p{c{tos. Deci, t|lharul, umilindu-se cu sufletul ~i aduc|ndu-~i aminte de }nfrico~ata judecat{ a lui Dumnezeu, a }nceput a pl|nge, zic|nd }n sine: <192>Vai de mine p{c{tosul, ce am f{cut! Mult s|nge omenesc am v{rsat, pe multe femei le-am spurcat cu p{catul trupesc, averile cele str{ine le-am r{pit, multe r{ut{`i am f{cut ~i ast{zi sau m|ine voi muri, dar cele ce le-am c|~tigat ale cui vor fi?<170> ^i iar{~i a zis: <192>^tiu, c{ pe t|lharul cel de demult l-a primit Hristos cu milostivirea Sa; cred c{ ~i pe mine m{ va primi, de m{ voi poc{i. Deci, m{ poc{iesc, caut ~i doresc milostivirea Lui<170>. Acestea socotind }n sine, s-a sculat ~i n-a spus nimic tovar{~ilor s{i. Ci, lu|nd numai sabia sa sub hain{ ~i l{s|nd toate, s-a dus noaptea }n satul cel mai apropiat, }n care era o biseric{, ~i a intrat }n acea biseric{ la vremea c|nt{rii Utreniei. Iar dup{ Utrenie a c{zut la picioarele preotului, zic|nd cu lacrimi: <192>P{rinte sfinte, nu m{ lep{da pe mine p{c{tosul ~i tic{losul, care am venit la sfin`ia ta, pentru c{ voiesc s{ m{ poc{iesc de toate r{ut{`ile ce le-am f{cut!<170> Deci, preotul, ridic|ndu-l de jos, l-a dus la Sf|ntul Altar ~i i-a zis: <192>Spune, fiule, cele ce ai f{cut }naintea lui Dumnezeu; iar eu smeritul, voi fi martor m{rturisirii ~i poc{in`ei tale<170>. El a zis: <192>P{rinte, eu sunt Varvar t|lharul, de care, precum mi se pare, ai auzit ~i sfin`ia ta. Eu m-am umplut de multe p{cate, de necur{`ii trupe~ti, de jefuiri ~i de ucideri, pentru c{ am ucis ca la trei sute de oameni ~i, pe l|ng{ ei, ~i pe doi preo`i i-am pierdut cu sabia, fiindc{ nu voiau s{ m{ primeasc{ la poc{in`{. Iar acum, tu p{rinte, dac{ ~tii c{ m{ va primi Dumnezeu pe mine care m{ poc{iesc, apoi leag{-mi r{nile mele cu dumnezeie~tile porunci, precum voie~ti; iar de nu, ia aceast{ sabie a mea ~i porunce~te, ca s{ m{ ucid{ cu ea<170>. Iar preotul i-a zis: <192>Fiule, nu este p{cat, care s{ biruiasc{ milostivirea lui Dumnezeu, dec|t numai s{ nu dezn{d{jduie~ti; ci s{ mergi }n casa mea ~i ce-`i voi porunci, s{ }mpline~ti cu lucrul<170>. Deci, preotul, ie~ind din biseric{, a luat seama ~i a v{zut dup{ el pe Varvar merg|nd pe coate ~i pe genunchi ~i i-a zis: <192>De ce faci aceasta, fiule?<170> Zis-a Varvar: <192>P{rinte, de c|nd m-am aruncat la p{m|nt }naintea Domnului Dumnezeului meu }mpreun{ cu p{catele mele, nu m{ voi ridica de la p{m|nt, p|n{ ce mi se vor ierta toate faptele mele cele rele<170>. Preotul i-a zis: <192>Fiule, tu de voie te f{g{duie~ti lui Dumnezeu spre aceasta; deci, p{ze~te-o ~i se vor ierta `ie toate<170>. Dup{ ce au mers acas{, preotul iar{~i i-a zis: <192>Iat{, fiule, copiii mei, slugile, dobitoacele ~i c|inii. Cu care voie~ti s{ fii asemenea, cu aceia ai s{ prime~ti hran{<170>. Zis-a Varvar: <192>P{rinte, eu g|ndesc, c{ nici cu c|inii nu sunt vrednic s{ m{n|nc, }ns{ pentru nevoia cea trupeasc{, care are trebuin`{ de hran{, s{ m{ r|nduie~ti }mpreun{ cu aceia, ca s{ gust m|ncarea ~i s{ petrec afar{, f{r{ acoper{m|nt }n toate zilele ~i nop`ile<170>. Preotul i-a zis: <192>F{ dar a~a, o, fiule, precum gr{ie~ti }naintea lui Dumnezeu ~i s{ n{d{jduie~ti spre milostivirea Lui cea mare!<170> Astfel a petrecut Varvar la preotul acela trei ani, ca dobitocul cel cu patru picioare, t|r|ndu-se pe coate ~i pe genunchi ~i nici nu se scula de jos, socotindu-se a fi ne-vrednic de oameni, ci vrednic de dobitoacele cele cu patru picioare. ^i m|nca ~i se s{l{~luia cu c|inii afar{, ziua ~i noaptea. Dup{ al treilea an, preotul i-a zis: <192>De acum, fiule, s{ }ncetezi a te hr{ni cu c|inii, pentru c{ S-a milostivit spre tine Domnul<170>. Varvar a r{spuns: <192>P{rinte, voiesc s{ m{ hr{nesc tot ca dobitoacele<170>. Preotul i-a zis: <192>Fiule, Dumnezeu vede ~i aceast{ f{g{duin`{ a ta, pe care o f{g{duie~ti Lui din smerenia ta ~i voie~ti s{ p{time~ti pentru p{catele tale<170>. Dup{ ce a ie~it Varvar cu dobitoacele afar{ din sat, umbl|nd dup{ asem{narea lor ~i, hr{nindu-se cu verde`uri crude ca ~i ele, a ajuns la o dumbrav{ ~i a petrecut acolo doisprezece ani, cu trupul gol; neav|nd pe sine nici o ruptur{ de hain{; ~i s-a f{cut trupul lui ca ~i coaja finicului, arz|ndu-se de z{duful soarelui ~i cr{p|ndu-se de ger, }nc|t se }nnegrise ca ~i c{rbunele. Astfel s-a f{cut fericitul Varvar de bun{voie mucenic. Dup{ ce i s-au }mplinit acei doisprezece ani ai p{timirii lui }n pustie, i s-a f{cut }n~tiin`are prin dumnezeiasca descoperire pentru iertarea p{catelor lui ~i c{ o s{-~i sf|r~easc{ prin s|nge <196> mucenice~te <196> nevoin`a poc{in`ei sale. Deci, odat{, umbl|nd prin dumbrav{, s-a apropiat de un drum, unde st{teau ni~te negu`{tori. Aceia, socotind c{ a venit o fiar{ <196> fiindc{ nu ~tiau ce era }n iarba aceea <196> au luat arcurile lor ~i, pun|nd s{ge`i, au tras }n el ~i l-au lovit cu trei s{ge`i. Dup{ aceea au mers acolo ~i au v{zut pe omul cel s{getat de ei ~i s-au }nsp{im|ntat. Iar el le-a zis s{ nu se team{, nici s{ se }ntristeze, spun|ndu-le toate cele pentru sine, ~i i-a rugat, ca s{ dea de ~tire preotului din satul acela, de sf|r~itul lui. Aceasta zic|nd-o, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu. ]n~tiin`|ndu-se preotul despre aceasta de la acei negu`{tori, a mers acolo ~i a v{zut trupul fericitului Varvar, str{lucind ca o lumin{. ^i, f{c|nd slujba cea obi~nuit{ pentru }nmorm|ntare, l-a }ngropat pe el }n acela~i loc unde l-a aflat ucis. Dup{ aceea a }nceput a se face la morm|ntul lui t{m{duiri de toate neputin`ele. Iar dup{ c|`iva ani, adun|ndu-se poporul cu preotul, au descoperit morm|ntul ~i au aflat trupul sf|ntului nestricat ~i izvor|nd mir de t{m{duire. Deci, minun|ndu-se, au pream{rit pe Dumnezeu ~i au adus }n satul lor, cu mare cinste acele cinstite moa~te ale Sf|ntului Varvar ~i le-au pus }n biseric{, minun|ndu-se de acea minunat{ iubire de oameni ~i milostivire a lui Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, Se cuvine cinste ~i }nchin{ciune, }n veci. Amin.