@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A ^APTEA @SUBTITLE = <%4>AR[TAREA SEMNULUI SFINTEI CRUCI<%0> @SUBTITLE = <%4>LA IERUSALIM<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Dup{ moartea celui }nt|i }ntre cre~tini, a binecredinciosului ~i dreptului }mp{rat Sf|ntul Marele Constantin, lu|nd }mp{r{`ia fiul s{u, Constantie ~i, ab{t|ndu-se la r{ucredinciosul eres al lui Arie, care hulea pe Fiul lui Dumnezeu, s-a f{cut <196> spre ru~inarea ereticilor celor r{ucredincio~i, spre }ncredin`area necredincio~ilor ~i spre }nt{rirea celor dreptcredincio~i <196> un semn minunat }n Sf|nta Cetate a Ierusalimului, }n Duminica Cincizecimii, c|nd se pr{znuie~te Pogor|rea Sf|ntului Duh. ^i s-a }nt|mplat atunci de era duminica aceea }n ~apte zile ale lunii mai. ]n ceasul al treilea s-a ar{tat pe cer }nchinarea cinstitei Cruci a Domnului, care str{lucea cu o lumin{ negr{it{, mai mult dec|t razele soarelui, la care privind tot poporul, se minuna cu spaim{ mare. Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sf|ntului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a r{stignit ~i s-a }ntins Crucea cu lungimea sa, ajung|nd p|n{ la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; ~i se potrivea l{`imea Crucii cu lungimea sa. Iar frumuse`ea ei era at|t de }mpodobit{, }nc|t se asem{na cu fa`a curcubeului, atr{g|nd astfel privirea tuturor c{tre ea. Deci, to`i c|`i aveau orice lucruri }n m|inile lor ~i cei care erau prin case, l{s|ndu-~i toate treburile lor, ie~eau ~i priveau cu fric{ spre acel semn preaminunat. Apoi, toat{ mul`imea ierusalimitenilor, umpl|ndu-se de fric{ ~i de bucurie de dumnezeiasca vedere, au alergat la sf|nta biseric{ cu mare umilin`{ ~i cu c{ldura duhului, b{tr|ni ~i tineri, b{rba`i ~i femei cu pruncii cei sug{tori, asemenea ~i fecioarele cele neispitite de nunt{, care se `ineau prin c{m{ri, ie~ind din camerele lor, alergau iar{~i acolo. Alergau oamenii de toate v|rstele ~i r|nduiala, str{inii ~i nemernicii, cre~tinii ~i cei de alt{ credin`{ ~i to`i cu o gur{ ~i printr-un glas pream{reau pe Iisus Hristos Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Unul n{scut, Dumnezeu adev{rat din Dumnezeul Cel adev{rat, pe F{c{torul minunilor celor mari. Atunci, necredincio~ii ~i ereticii, vr{jma~ii ~i hulitorii dumnezeirii lui Hristos, s-au umplut de ru~ine, v{z|nd c|t este de mare slava ~i puterea lui Hristos Domnul, }ntru ar{tarea Crucii celei dumnezeie~ti; ~i a dovedit atunci cu lucrul S{u chiar, c{ credin`a cre~tineasc{ este dreapt{, adev{rat{ ~i m|ntuitoare. Ea nu este alc{tuit{ din dovedirea cuvintelor celor din }n`elepciunea omeneasc{ cea din afar{, ci din Duhul Sf|nt prin descoperire ~i putere }nt{rit{, fiind m{rturisit{ din cer cu semne ~i cu minuni. De acest minunat semn, Preasfin`itul Chiril, patriarhul Ierusalimului, a }n~tiin`at prin scrisoare pe }mp{ratul Constantin, sf{tuindu-l spre dreapta credin`{. Iar Hermias Sozomen a scris c{, prin acea ar{tare pe cer a Sfintei Cruci, foarte mul`i dintre evrei ~i p{g|ni s-au }ncredin`at; ~i, apropiindu-se cu poc{in`{ de Hristos Dumnezeul nostru, au primit Sf|ntul Botez ~i au sl{vit cu bun{ credin`{ pe Hristos, Cel ce este de o fiin`{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh. Iar noi, prin Crucea ar{tat{, m{rturisim puterea Lui cea nespus{, }l }n{l`{m pe El cu laudele noastre, c{ este Domnul Dumnezeul nostru ~i ne }nchin{m a~ternutului picioarelor Lui, adic{ Crucii celei sfinte, rug|nd bun{tatea Domnului, ca la a doua ~i }nfrico~{toarea Sa venire, s{ ne }nvredniceasc{ pe noi a vedea }ntru bucurie ~i }ntru n{dejdea m|ntuirii semnul Fiului Omenesc <196> Crucea cea sf|nt{<196>, care voie~te pe cer s{ se arate. Cu aceea, ca ~i cu o cheie, s{ ne deschid{ nou{ u~ile ]mp{r{`iei Cerului, precum oarec|nd t|lharului Raiul ~i, }mpreun{ cu oile cele binecuv|ntate, s{ ne r|nduiasc{ pe noi }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC ACACHIE<%0> Pentru a treia oar{, diavolul a ridicat prigonire asupra robilor lui Hristos, c|nd }mp{r{`ea la r{s{rit Maximian. ]ntru acea vreme Sf|ntul Acachie a intrat }n frumoasa nevoin`{ a p{timirii pentru Hristos. Acest mucenic era cu neamul din Capadocia, cu r|nduial{ de osta~, cu cinstea de suta~ ~i sub m|na tribunului Firm, conduc{torul oastei ce se numea Martesie. Acest Firm avea porunc{ de la p{g|nul }mp{rat s{ caute, nu numai prin cet{`i, ci ~i printre osta~i, dac{ nu cumva se afl{ cineva crez|nd }n Hristos sau dac{ de zeii lor cei p{g|ne~ti cineva se leap{d{. Unul ca acela s{ fie supus la judecat{ ~i la munci; iar, de s-ar }mpotrivi cu totul la porunca }mp{r{teasc{, acela s{ fie pedepsit cu moartea. Deci, tiranul Firm, chem|nd pe osta~ii s{i, }i }ntreba pe c|te unul, cum crede fiecare din ei; ~i dac{ afla pe cineva c{ este de credin`{ cre~tin{, pe acela, am{gindu-l cu }mbun{ri ~i }ngrozindu-l cu munci, }l silea la }nchinarea idoleasc{. Astfel, pe mul`i din cei mici la suflet, slabi }n credin`{ ~i frico~i, i-a plecat la a sa p{g|n{tate. Dar, c|nd a chemat pe suta~ul Acachie, acela cu mare glas a strigat: <192>Eu m-am n{scut }ntre cre~tini; deci, cre~tin sunt ~i cre~tin voiesc s{ r{m|n. Martor }mi este mie Domnul meu Iisus Hristos, c{ nu numai de la tat{l ~i de la maica mea sunt cre~tin, ci ~i de la mo~i ~i str{mo~i<170>. Deci, }l sf{tuia Firm cu multe feluri de }n~el{ri ~i de ispite spre al s{u g|nd, dar nu o dat{, ci de mai multe ori chem|ndu-l, uneori }l }mbuna, alteori }l }ngrozea, pentru ca s{ se supun{ poruncii }mp{r{te~ti. Apoi, v{z|ndu-l ne}nduplecat, l-a pus }n lan` ~i l-a trimis la voievodul Vivian. Voievodul, ~ez|nd la judecat{ ~i pe m{rturisitorii lui Hristos }ntreb|ndu-i, Antonin Comentarisie i-a spus, zic|nd: <192>Firm, tribunul cetei Martesiei, a trimis asear{ legat la a ta st{p|nire pe suta~ul s{u, deoarece nu se supune poruncii nebiruitului nostru }mp{rat, ci urmeaz{ credin`ei cre~tine<170>. ^i }ndat{ a pus de fa`{ pe cel legat }naintea judec{`ii voievodului; iar voievodul, c{ut|nd spre d|nsul, a zis: <192>Cum }`i este numele?<170> R{spuns-a cel legat: <192>Numele cel mai dorit mie ~i la tot neamul meu, este nume de cre~tin, care de la Hristos este, iar dup{ obiceiul omenesc, numele meu este Acachie<170>. Zis-a voievodul: <192>Dup{ nume }`i este ~i obiceiul t{u, pentru c{ r{u e~ti, nesupun|ndu-te poruncii }mp{r{te~ti<170>. Zis-a Sf|ntul: <192>Cu me~te~ugire vorbe~ti c{tre mine, o, voievodule, ~i nu }mi t|lcuie~ti bine numele meu; pentru c{ Acachie va s{ zic{ - f{r{ de r{utate - ~i bine ~i cu dreptate sunt numit cu acel nume, c{ nu voiesc s{ fiu p{rta~ r{ut{`ii diavolului<170>. Zis-a voievodul: <192>De unde limbu`e~ti tu cu ni~te cuvinte f{r{ de socoteal{ ca acestea }naintea noastr{?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>Eu sunt cu neamul din Capadocia, din care mul`i au fost mucenici ai lui Hristos mai }nainte de mine ~i pe al c{ror dar d{ruit de Dumnezeu l-am v{zut cu ochii dup{ sf|r~itul lor, pentru c{ din morminte ~i moa~tele lor izvor{sc t{m{duiri de boli. Am voit s{ fiu urm{tor acelora mai bine, dec|t s{ m{ supun legilor voastre celor nedrepte, care degrab{ vor pieri }mpreun{ cu voi<170>. Zis-a voievodul: <192>S{ nu socote~ti c{ te voi da la munci mici, pentru c{ singur{ limbu`ia ta cea cu m|ndrie ~i de~art{ gr{ire are trebuin`{ de mari pedepse, pe care, ca s{ nu le p{time~ti, leap{d{-`i g|ndurile tale cele nesupuse ~i, ascult|nd }mp{r{te~tile porunci, }nchin{-te zeilor, cu a c{ror voie }mp{ra`ii }mp{r{`esc ~i biruitorii d{n`uiesc. Deci, ru~ineaz{-te de noi, cei ce ~edem la aceast{ judecat{ ~i s{ nu te socote~ti pe tine a fi mai }n`elept dec|t noi to`i, nici s{ n{d{jduie~ti }n zadar spre Omul Care se nume~te Hristos ~i despre Care aud c{ L-au muncit dup{ lege ~i L-au os|ndit la moarte<170>. R{spuns-a Sf|ntul: <192>Te r{t{ce~ti, o, judec{torule c{, gr{ind acestea, r{u gre~e~ti, fiind orbit de satanice~tile am{giri. Pentru c{, nu cu voia acelora pe care tu }i nume~ti zei }mp{r{`esc }mp{ra`ii ~i se fac biruitori, ci acestea se s{v|r~esc cu r|nduiala ~i cu voia bunului nostru Dumnezeu. Iar dac{ zici c{ n{d{jduiesc spre un Om care a fost muncit ~i os|ndit la moarte, aceasta s{ o ~tii c{ Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, venind pe p{m|nt pentru a noastr{ m|ntuire, S-a f{cut om; ~i, fiind Dumnezeu adev{rat, a luat asupra Sa firea noastr{ cu oarecare minunat ~i negr{it chip, lucru pe care tu nu-l }n`elegi ~i nici nu po`i s{-l auzi, dac{ nu vei voi mai }nt|i s{ fii cre~tin; pentru c{ Hristos, fiind din fire precum am zis, Dumnezeu adev{rat ~i Cuv|nt al Tat{lui nedesp{r`it de D|nsul, dar totdeauna de o fiin`{ cu D|nsul ~i }mpreun{ mai }nainte din veci, }ntru a Sa vreme, }ntru care El a voit, a s{v|r~it lucrul m|ntuirii noastre ~i ne-a izb{vit din robia vr{jma~ului, care din }nceput pizmuia asupra noastr{<170>. La acestea a r{spuns voievodul: <192>Dac{ }mp{ra`ii sunt potrivnici Hristosului t{u, apoi pentru ce El nu-i pedepse~te pe d|n~ii, fiind Dumnezeu Atotputernic precum zici tu?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>Dup{ acestea po`i s{ cuno~ti milostivirea ~i puterea Lui c{, necinstindu-se de voi, nu v{ pedepse~te }ndat{, ci }ndelung rabd{, a~tept|nd ca voi, elinii, cei ce nu aduce`i cinstea cea cuviincioas{ lui Dumnezeu, ci diavolilor, s{ v{ poc{i`i ~i s{ }nceta`i de la un lucru r{u ca acesta. ]ns{ ~i pentru aceea }ndelung rabd{, nepierz|ndu-v{ pe voi }ndat{, ca robii Lui cei ale~i ~i iubi`i, s{ fie ierta`i }n lume ~i s{-~i s{v|r~easc{ nevoin`a lor cea <%-2>bun{. Pentru c{, de v-ar fi pierdut pe voi }ndat{ Hristos Dumnezeul nostru, apoi ~i voi a`i fi pierit }n veci ~i robii Lui n-ar fi fost ar{ta`i; ~i a~a puterea darului ar fi fost }n de~ert. Cum ar fi putut St{p|nul nostru s{ Se pream{reasc{ cu sl{vire, de n-ar fi fost }ndelung r{bd{tor spre pedepsirea p{catelor voastre? Iar acum v{ las{ s{ fi`i voi f{r{ de pedeaps{, ca unii ce asupri`i a Lui }ndelungat{ r{bdare ~i v{ abate`i mai mult }ntru p{g|n{tate de la D|nsul, v{ m|nia`i asupra noastr{ cu nedreptate ~i v{ g{ti`i mai mare pierzare vou{ de nu v{ ve`i poc{i, afund|ndu-v{ }ntr-}nsa cu f{r{delegile voastre. ^i noi, cei ce ~tim st{p|nirea Lui, r{bd{m pentru El cu vitejie, ca s{ dob|ndim de la El via`a ve~nic{; iar slava Lui va fi mai ar{tat{ spre acei oameni, care cunosc|ndu-~i r{t{cirea, se vor poc{i ~i }~i vor }ndrepta via`a lor<170>. Minun|ndu-se de un r{spuns ca acesta cu bun{ }n`elegere al mucenicului, Vivian voievodul l-a }ntrebat pe el, zic|nd: <192>Oare ai }nv{`at carte, de r{spunzi a~a de bine? Pentru c{ v{d c{ ai gr{it cu bun{ }n`elegere adeverind c{ via`a omeneasc{ este }ntr-a lui Dumnezeu st{p|nire, r|nduial{ ~i }ndelungat{ r{bdare<170>. R{spuns-a Sf|ntul: <192>Po`i s{ cuno~ti din aceasta, puterea ~i darul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le st{p|ne~te, c{ eu, ne}nv{`|nd }n`elepciunea c{r`ii, f{r{ numai pu`in pentru citirea rug{ciunilor, a~a }`i r{spund `ie; pentru c{ Dumnezeu gr{ie~te prin gura robilor S{i, de care lucru <196> voi fiind }n`elep`i <196>, v{ minuna`i ~i ne l{uda`i pe noi. C{ din }nceput, c|nd a voit Domnul nostru Iisus Hristos s{ arate }mp{r{`ia Sa cea duhovniceasc{ la toat{ lumea, la propov{duirea aceea, n-a ales oameni de bun neam, boga`i, filosofi prea}n`elep`i ~i cititori iscusi`i, ci pescari ~i vame~i simpli ~i ne}nv{`a`i. Aceasta a f{cut, ca puterea Lui cea neajuns{ ~i }n`elepciunea Lui, care pe toat{ mintea o cov|r~e~te, s{ fie cunoscut{ }ntru aceia pe care nev{zut i-a }nv{`at ~i }n`elep`it Duhul Sf|nt. Dup{ aceasta a zis voievodul: <192>L{s|ndu-`i acea netrebnic{ mult{ vorbire la aceasta s{-mi r{spunzi: ^tii porunca cea }mp{r{teasc{, care v{ porunce~te vou{ cre~tinilor ca, ori s{ jertfi`i zeilor, ori s{ v{ supune`i muncilor? Deci, spune-mi mie, te vei supune poruncilor }mp{r{te~ti ~i vei jertfi zeilor, sau te lepezi cu totul?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>Eu, adeseori fiind }ntrebat ~i de tribunul Firm, am m{rturisit c{ sunt cre~tin, ~i ceea ce am gr{it c{tre acela, aceasta o gr{iesc ~i c{tre tine acum: Cre~tin sunt ~i nu voi jertfi necura`ilor diavoli!<170> Zis-a voievodul: <192>Cru`{-`i tinere`ile tale, fiindc{ te v{d pe tine c{ nu ai mai mult de dou{zeci ~i cinci de ani ~i, }nc{ cinstindu-`i vrednicia de suta~, n-am voit ca }ndat{ s{ te muncesc pe tine; dar, de vei petrece mai mult }ntru aceast{ nebunie a ta, m{ vei sili pe mine ca, f{r{ voia mea, s{ te dau la munci cumplite<170>. R{spuns-a Sf|ntul: <192>Nu este aceasta nebunie, ci bun{ cuno~tin`{ ~i lucru pl{cut lui Dumnezeu; c{ nu las eu pe Unul adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul meu, cu a C{rui milostivire sunt p{zit p|n{ acum<170>. Zis-a voievodul: <192>Cum zici tu c{ unul este Dumnezeu, c|nd nu de mult ai m{rturisit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Dac{ Dumnezeul vostru are Fiu asemenea cu Sine, apoi adev{rat este de trebuin`{, ca pe doi dumnezei s{ m{rturise~ti, pe Unul Dumnezeu Tat{l ~i pe altul Dumnezeu Fiul! ^i de sunt doi dumnezei, apoi pentru ce acum m{rturise~ti numai un singur Dumnezeu? Iat{, v{d l{murit, c{ tu min`i ~i singur te }ncurci }nsu`i prin cuvinte nepotrivite!<170> @BT-1 = La acestea a r{spuns Sf|ntul Acachie <192>Cred ~i m{ n{d{jduiesc spre Domnul meu Iisus Hristos, Cel ce S-a r{stignit }n zilele lui Pon`iu Pilat, c{ Duhul Sf|nt m{ va }n`elep`i ~i-mi va da mie cuv|nt, ca la r{spunsul t{u s{-`i r{spund luminat; deoarece nu este mic{ aceast{ }ntrebare a ta: pentru ce noi numim doi dumnezei ~i cinstim numai unul? Deci, }`i spun `ie: Nu m{rturisim numai pe Tat{l ~i pe Fiul, ci ~i pe Duhul Sf|nt, nedesp{r`it de Tat{l ~i de Fiul; deci sunt fe`ele cele }n trei numiri, dar una este dumnezeirea ~i puterea. ^i zicem c{ Unul este Dumnezeu, Care are Cuv|nt ~i Duh Sf|nt; c{ nu se cade ca s{ fie Dumnezeu f{r{ Cuv|nt ~i f{r{ Duh de via`{. ^i }`i voi mai spune ~i asem{narea, pe c|t voi putea, fiind ne}nv{`at: <192>]mp{ratul, pe care tu }l nume~ti st{p|n, iar eu }l numesc om, se nume~te Maximian ~i fiul lui se nume~te Maxen`iu. Deci, doi sunt, dar firea lor cea omeneasc{ este una ~i }mp{r{`ia lor nedesp{r`it{; deci, se cinste~te fiul pentru tat{l, iar tat{l pentru fiul se sl{ve~te. De asemenea, se cade a socoti ~i pentru Dumnezeu. C{ci, de vreme ce dumnezeiasca fiin`{ a Tat{lui, a Cuv|ntului ~i a Sf|ntului Duh este una ~i aceea~i neschimbat{; unul este cu adev{rat Dumnezeu cel cinstit de noi<170>. @BT-1 = Zis-a voievodul: <192>Nu odat{ te-am sf{tuit pe tine, ca s{ te }ntorci la lucrul ce-`i este pus }nainte; iar tu te s|rguie~ti, prin aceste cuvinte ale tale nefolositoare, s{ m{ dep{rtezi pe mine de la lucrul ce este de fa`{. Una }`i poruncesc: s{ aduci jertfe zeilor celor p{rinte~ti, prin care toate se alc{tuiesc; iar de nu vei voi, apoi nu te voi r{bda mai mult pe tine<170>. R{spuns-a Sf|ntul: <192>S{ nu n{d{j-duie~ti c{ m{ vei }nfrico~a pe mine cu }ngrozirea, c{ci iat{ ai gata trupul meu spre primirea r{nilor; deci, munce~te-l precum voie~ti. Iar mintea ~i voin`a duhului meu, nici tu, nici }mp{ratul t{u, nici diavolii t{i, c{rora te }nchini, nu vor putea niciodat{ s{ o }ntoarc{ ~i s{ o }nduplece la p{cat<170>. @BT-1 = Atunci voievodul, m|niindu-se, a poruncit s{ lege pe Sf|ntul Acachie gol, de patru st|lpi, ~i s{-l }ntind{ }n patru p{r`i ~i s{-l bat{ ~ase osta~i, f{r{ mil{, cu vine de bou; mai }nt|i pe spate, apoi s{-l }ntoarc{ pe p|ntece, s{ vad{, }i va ajuta Dumnezeul lui. Mucenicul, <%1>fiind mult b{tut <196> schimb|ndu-se osta~ii care-l b{teau <196> ~i, ro~in-du-se<%0> p{m|ntul cu s|ngele lui, nimic alta nu gr{ia p{timitorul, f{r{ numai acestea: <192>Hristoase, M|ntuitorul meu, ajut{ smeritului robului T{u! Doamne, Dumnezeul meu, nu m{ l{sa pe mine!<170> Voievodul, v{z|nd pe mucenic cu totul r{nit ~i s|ngerat, a zis c{tre d|nsul: <192>Vei jertfi acum zeilor?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>Nu voi jertfi diavolilor, pentru c{ am pe Domnul meu Iisus Hristos, Cel ce }mi ajut{ mie, ~i acum sunt mai tare }n munc{ de cum eram mai }nainte; c{ci p|n{ acum a~teptarea muncilor }mi tulbura g|ndurile mele; iar dup{ ce am }nceput a le p{timi pe acestea, m-am }nt{rit cu ajutorul lui Hristos ~i m-am f{cut mai viteaz ~i mai }nt{rit spre toate muncile cele multe ~i grele, n{d{jduind f{r{ de }ndoial{ spre Dumnezeul meu. S{ ~tii c{, pe c|t m{ munce~ti mai mult, pe at|t }mi faci mie folos; ~i, pe c|t m{ r{ne~ti pe mine mai cumplit, pe at|ta }mi mijloce~ti mai mare dar de la Dumnezeul meu<170>. Deci, voievodul umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{-l bat{ cu ni~te pl{ci de plumb peste obraz. Voievodul, v{z|nd stric|ndu-se fa`a cea frumoas{ a Sf|ntului, a zis c{tre el: <192>Jerfe~te zeilor, ca s{ te izb{ve~ti din cele mai grele munci ce vor s{ se aduc{ `ie<170>. R{spuns-a Sf|ntul: <192>Pentru at|ta nu m{ }ngrijesc de muncile cele ce vor s{ se aduc{ asupra mea, pe c|t nu m-am }ngrijit de cele <%-2>trecute<170>. Zis-a voievodul: <192>Cum tu, osta~ fiind ~i nec{rturar, r{spunzi<%0> la judecat{ cu vorbe frumoase?<170> R{spuns-a mucenicul: <192>Duhul Sf|nt d{ruie~te robilor S{i a gr{i cu libertate ~i a r{bda. C{ci a zis M|ntuitorul nostru c{tre ucenicii S{i: C|nd v{ ve`i duce la domni ~i }mp{ra`i, s{ nu v{ }ngriji`i, cum ~i ce ve`i gr{i; c{ci se va da vou{ }n acel ceas, gur{ ~i }n`elepciune, ~i nu voi ve`i gr{i, ci Duhul Tat{lui vostru este Care gr{ie~te }ntru voi. Zis-a Antonin Comentarisie: <192>^i ce folos }`i este `ie, tic{losule, de vorba ta cea mult{, petrec|nd }ntru }mpotrivire ~i primind r{ni? Iar dup{ ce alte munci mai cumplite vor pune pe tine, atunci, nevoind, vei face voia }mp{ra-tului<170>. R{spuns-a lui Sf|ntul: <192>Du-te de la mine ~i te sf{tuie~te pe tine singur. C{, de vreme ce nu m-am }ngrijit de }ngrozirea voievodului ~i de b{t{ile ce mi-a dat, apoi oare pe tine te voi asculta?<170> Atunci voievodul a poruncit s{ arunce pe mucenic }n temni`a din Pirint, cetatea Traciei, }n care Sf|ntul a petrecut ~apte zile. Sf|ntul Acachie a ~ezut }n temni`{, veselindu-se }ntru Domnul s{u c{ s-a }nvrednicit s{ p{timeasc{ pentru El unele ca acelea. ]n acea vreme i-a venit voievodului Vivian o scrisoare de la Flachin, ighemonul Traciei, prin care }i poruncea s{ mearg{ la Bizan`, s{-l }nt|mpine pe el acolo ~i s{ aduc{ }mpreun{ cu d|nsul ~i pe cei ce }i are lega`i. Deci, voievodul s-a dus acolo ~i a adus cu d|nsul ~i pe Sf|ntul Mucenic Acachie cu al`i }nchi~i, care erau lega`i pentru ni~te pricini oarecare. El, sl{bind pe cale, de b{t{i, de fiarele cele grele, de foame ~i de sete, de c{l{toria cea lung{ ~i grabnic{, ~i osta~ii cei ce-l duceau fiind nemilostivi, }l }mpingeau ~i-l duceau, silindu-l cu batjocur{ ca s{ alerge mai iute. Astfel fiind sf|ntul, nu mai a~tepta via`a sa, ci vedea c{ degrab{ are s{ se sf|r~easc{. El se ruga de cei ce-l duceau, ca s{ se odihneasc{ pu`in ~i s{-i dea voie s{ se roage lui Dumnezeu, dar osta~ii nu i-au }ng{duit. Dup{ ce a stat undeva s{ se odihneasc{, a ridicat Sf|ntul ochii spre cer, }ncep|nd a se ruga, astfel: <192>Slav{ @ie, Dumnezeule, Cel ce ar{`i milostivire din }ndurarea Ta, celor ce iubesc numele T{u cel sf|nt! Slav{ @ie Celui ce m-ai chemat pe mine p{c{tosul la aceast{ nevoin`{! Slav{ @ie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, Cel ce ~tii neputin`a sufletului nostru ~i mi-ai d{ruit r{bdare a suferi cu t{rie muncile! V{z|ndu-m{ acum pe mine, St{p|ne, cuprins de multe rele, }nc|t, precum mi se pare, sufletul singur vrea s{ se dez<%2>lege din leg{turile trupe~ti; trimite pe }ngerul T{u cel sf|nt, ca s{-<%0>mi ajute }n str|mtor{rile acestea ~i s{ m{ t{m{duiasc{. Sau binevoie~te ca, }n orice chip, s{ porunceasc{ muncitorul s{ m{ sf|r~easc{ cu moarte ~i a~a mai degrab{ s{ vin la Tine, Dumnezeul meu!<170> A~a rug|ndu-se Sf|ntul c{tre Dumnezeu, v{zduhul s-a }nnorat ~i a venit un glas spre d|nsul din nor, zic|ndu-i: <192>]mb{rb{teaz{-te, Acachie, ~i te }nt{re~te<170>. Acest glas l-au auzit to`i cei ce erau acolo, ~i osta~ii ~i cei lega`i se mirau, zic|nd: <192>Oare ~i norii vorbesc ca oamenii? C|nd a mai auzit cineva acestea, ce le auzim noi acum?<170> Mul`i din cei lega`i, auzind acel glas, au crezut }n Fiul lui Dumnezeu ~i, c{z|nd la picioarele mucenicului, }l rugau s{-i }nve`e pe d|n~ii din credin`a cre~tineasc{. Iar Sf|ntul Mucenic Acachie, merg|nd }mpreun{ cu ei, le zicea: <192>Eu nu m-am }ndeletnicit }n c{r`i, ci }n ost{~ie; }ns{ sunt crescut }n cas{ preo`easc{ ~i sunt de neam preo`esc. Mi-am adus aminte de cele ce auzeam de la preo`i, cum c{ Dumnezeu, vr|nd s{ dea m|ntuire omului celui c{zut din Rai ~i s{-l elibereze din iad, a trimis }n aceast{ lume pe Fiul S{u, Cuv|ntul Cel }mpreun{ ve~nic. Deci, venind Fiul lui Dumnezeu, a luat trup din Preasf|nta Curat{ Fecioar{ Maria, f{c|ndu-Se }n chip de om; a r{bdat Crucea de voie, ca s{ }ndrepteze p{catul neascult{rii lui Adam prin lemnul Crucii ~i s{-i d{ruiasc{ iertare omului celui os|ndit, pl{tind singur pentru noi datoria, prin p{timirea Sa cea de bun{voie. Pironindu-se pe Cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastr{ ~i a dezlegat p{catul; cu moartea sa a c{lcat moartea, iadul a pr{dat ~i toat{ st{p|nirea ~i puterea diavolului a ru~inat-o, f{c|nd-o neputincioas{. Dup{ ce a izgonit toat{ tab{ra diavoleasc{, a sf{r|mat por`ile de aram{ ~i a fr|nt z{voarele cele de fier, s-a sculat din mor`i a treia zi ~i a d{ruit m|ntuire neamului omenesc, ca s{ }nvieze to`i ~i s{ vie`uiasc{ }n to`i vecii, cei ce vor s{ fie nesf|r~i`i, pentru c{ }n aceast{ lume v{zut{ petrece pu`in{ vreme ~i nimic nu este<170>. Auzind cei lega`i acestea ~i alte cuvinte ale mucenicului, cu os|rdie s-au }ntors la credin`a cre~tineasc{. Venind ei noaptea pe cale, dup{ ce au mers la un sat ce era aproape, cei lega`i au v{zut la miezul nop`ii ni~te tineri }mbr{ca`i }n haine luminoase. Acei tineri erau sfin`ii }ngeri, ca ~i cum ar fi fost de r|nduial{ ost{~easc{ ~i vorbeau cu Sf|ntul Acachie. Cei ce }i vedeau, socoteau c{ tovar{~ii ~i prietenii lui Acachie au venit noaptea, de frica muncitorului, ca s{-l cerceteze. Dup{ ce s-a f{cut ziu{, au plecat }n cale ~i, merg|nd }n ziua aceea cu s|rguin`{, au ajuns noaptea }n cetatea Bizan`ului ~i i-au }nchis pe to`i }ntr-o cas{. Cei lega`i au v{zut iar{~i la miezul nop`ii ni~te tineri ca aceia din noaptea trecut{ vorbind cu Sf|ntul Acachie. Ei vedeau pe acei tineri lumino~i care se ar{taser{, cum sp{lau cu ap{ cald{ r{nile mucenicului ~i le s{rutau. Privind aceasta ziceau }ntre ei: <192>Cu adev{rat aceasta este vedenie dumnezeiasc{, pentru c{ sfin`i }ngeri }n noaptea trecut{ au }nt|mpinat pe mucenicul lui Hristos, iar nu oameni. ^i acum au aceea~i grij{ de d|nsul<170>. A doua zi, duc|ndu-i pe to`i }n temni`{, voievodul a poruncit p{zitorului temni`ei, ca pe Mucenicul Acachie s{-l }nchid{ singur }n temni`a cea mai din{untru, legat cu lan`uri de fier ~i ferecat }n obezi ~i pe nimeni s{ nu lase la d|nsul, nici s{-i dea m|ncare ~i b{utur{ ca, str|mtor|ndu-se de foame, de sete ~i de greutatea leg{turilor s{ sl{beasc{ ~i s{ se supun{ mai cu }nlesnire la voia lor; iar pe ceilal`i lega`i a poruncit s{-i }nchid{ }n temni`a cea mai dinafar{. Dup{ ce a sosit noaptea, cei lega`i s-au }nvrednicit iar{~i de o vedenie minunat{; pentru c{ au v{zut str{lucind o lumin{ }n temni`a cea mai din{untru. Uit|ndu-se printr-o ferestruic{, au v{zut ni~te b{rba`i purt{tori de lumin{, care, dezleg|nd pe Sf|ntul mucenic din leg{turi, }i t{m{duiau r{nile ~i }i puneau dinainte hran{ minunat{, alb{ ca z{pada, d|ndu-i ~i b{utur{. V{z|nd ei aceasta }n toate nop`ile, au chemat p{zitorul acelei temni`e ~i i-au spus acea vedenie; iar el, privind prin ferestruic{, a v{zut cu ochii s{i aceea lumin{ ~i, deodat{, deschiz|nd u~ile temni`ei, a intrat }n{untru. Dar n-a v{zut ~i n-a aflat pe nimeni, dec|t numai pe mucenic singur st|nd }n leg{turi; ~i s-a mirat ~i s-a }nsp{im|ntat p{zitorul temni`ei. Dup{ ce au trecut ~apte zile de la ducerea lor }n Bizan`, voievodul, ~ez|nd la judecat{, a pus de fa`{ pe Sf|ntul Mucenic Acachie ~i, v{z|ndu-l s{n{tos cu trupul ~i luminat la fa`{, s-a mirat; pentru c{ a~tepta s{-l vad{ foarte sl{bit de r{ni, leg{turi, foame, sete ~i de osteneala drumului. ^i s-a m|niat voievodul asupra osta~ilor, p{r|ndu-i-se c{ aceia i-au dat odihn{, ~i a zis c{tre d|n~ii cu m|nie: <192>Nu v-am poruncit eu vou{, ca pe acest om s{-l }nchide`i }n temni`a cea mai din{untru, cu obezi s{-l fereca`i, cu fiare grele s{-l lega`i peste tot trupul ~i s{ nu-i da`i hran{ ~i b{utur{ nicidecum? Iar voi l-a`i l{sat liber, ca s{ se odihneasc{ ~i s{ se t{m{duiasc{ de r{ni ~i, iat{, acum }l v{d s{n{tos ~i mai frumos dec|t cum era mai }nt|i<170>. Iar Antonin Comentarisie a zis: <192>A~a m{ jur pe puterea ta, o, st{p|ne, c{ toate s-au f{cut dup{ poruncile tale. Deoarece de la Pirint p|n{ la aceast{ cetate a fost adus cu nevoie, legat cu fiare grele, pe care, dac{ voie~ti po`i singur a le cump{ni, c|t sunt de grele, a fost }nchis }n cea mai str|mt{ temni`{ ~i nimeni de aici nu i-a dat ceva de trebuin`{; }ntreab{ pe p{zitorul temni`ei ~i te vei }n~tiin`a, dac{ nu au fost a~a toate, precum ai poruncit<170>. @BT+1 = ]ndat{, voievodul a poruncit ca s{ cheme pe p{zitorul temni`ei, c{ruia i-a zis cu glas groaznic: <192>Tic{losule, pentru ce n-ai f{cut precum `i s-a poruncit ~i ai l{sat pe legatul acesta de s-a hr{nit ~i s-a t{m{duit }n odihn{; iat{, acum st{ de fa`{ tare cu trupul, ca ~i cum ar fi venit la r{zboi ~i la lupt{?<170> Iar Sf|ntul Acachie a zis: <192>T{ria ~i puterea }mi sunt date din cer, de la Iisus Hristos, d{t{torul de nevoin`{, Care m-a t{m{duit pe mine de r{ni ~i m-a f{cut s{n{tos<170>. Voievodul a zis cu m|nie c{tre cei ce st{teau de fa`{: <192>Lovi`i-l peste gur{ ~i sf{r|ma`i-i din`ii, ca s{ nu r{spund{ ne}ntrebat<170>. ^i slujitorii au b{tut pe mucenic; iar voievodul iar{~i a zis c{tre p{zitorul temni`ei: <192>Ce r{spunzi tu, tic{losule?<170> <%-2>P{zitorul a r{spuns: <192>M{ jur pe puterea ta, c{ toate c|te mi-ai<%0> poruncit le-am f{cut, }nc{ ~i mai multe r{ut{`i i-am ad{ugat lui, dar al`ii au fost t{m{duitorii ~i hr{nitorii lui, precum ~tiu to`i cei ce sunt `inu`i }n temni`{; }ntreab{ pe aceia ~i dac{ vei auzi }ntr-altfel, iat{, capul meu este }naintea ta, f{ ce vei voi. Am v{zut ni~te osta~i }mbr{ca`i luminos, dintre care unii }l dezlegau pe acesta din leg{turi, al`ii, ~terg|ndu-i r{nile, i le t{m{duiau; iar al`ii }i puneau dinainte hran{ ~i b{utur{ ~i vorbeau cu el prietene~te. To`i ace~ti lega`i, care au fost adu~i cu el de la Pirint, mi-au spus, c{ i-au v{zut adeseori pe cale, apoi chiar aici }n temni`{. Dar eu, necrez|nd cuvintelor lor, am voit s{ v{d singur aceea ~i am v{zut cu ochii mei, precum mi-au spus ei; iar dup{ ce am deschis u~a f{r{ de veste, am intrat la el }n temni`a cea din{untru, vr|nd s{ }ntreb cine ~i de unde sunt ~i cum au intrat prin u~ile }ncuiate; dar nu am g{sit pe nimeni, dec|t numai pe cel legat, fiind }n obezi ~i }n lan`uri ~i rug|ndu-se c{tre Dumnezeul s{u sau uneori dormind<170>. Voievodul a <%-1>zis p{zitorului: <192>Tu, tic{losule, lu|nd aur de la rudeniile lui Acachie,<%0> ai l{sat pe aceia la el cu bucate, cu b{utur{ ~i cu doctorii<170>. ^i }ndat{ a poruncit s{ bat{ tare pe p{zitor cu vergi de plumb; iar p{zitorul, fiind b{tut striga, zic|nd: <192>Te rog, o, st{p|ne, cerceteaz{ mai }nt|i cu dinadinsul ~i te }n~tiin`eaz{, dac{ nu va fi a~a, precum }`i spun, ~i atunci s{ m{ ucizi<170>. Zis-a voievodul: <192>Spune c{ omul acesta este fermec{tor ~i vr{jitor<170>. R{spuns-a p{zitorul: <192>Ceea ce ~tiu, aceea }`i spun, eu nu ~tiu dac{ el este vr{jitor sau nu<170>. ^i astfel, nevinovatul p{zitor a p{timit o b{taie cumplit{ ca aceea, pentru mucenicul lui Hristos, care se numea Cakie. Deci, Sf|ntul Mucenic Acachie, v{z|nd aceea, r|dea de nebunia voievodului, de~i avea sf{r|mat{ gura ~i obrazul, ~i, v{z|ndu-l voievodul, s-a aprins cu mai mult{ m|nie ~i a zis c{tre mucenic: <192>Au tu ai venit s{ r|zi de noi, n{d{jduindu-te spre ale tale vr{ji?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Nu r|d eu ~i nu m{ bucur de pierzarea voastr{, dar mai ales m{ doare inima de ve~nica voastr{ os|ndire, de care voi singuri v{ r|de`i ~i v{ batjocori`i via`a voastr{ c{, l{s|nd pe Dumnezeul cerului, al p{m|ntului ~i al m{rii, pe F{c{torul tuturor, v{ }nchina`i pietrei ~i lemnului celui ne}nsufle`it<170>. Atunci voievodul a poruncit la zece osta~i s{-l bat{ cu be`e de stejar pe spate ~i pe p|ntece; iar mucenicul se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, Iisuse Hristoase, ajut{ robului T{u!<170> ^i a venit glas de sus, }nt{rindu-l, ~i }ndat{ cei ce-l b{teau au }n`epenit ~i nu puteau mai mult s{ ridice m|inile lor asupra mucenicului. Voievodul, nepricep|nd ce s{-i mai fac{, s-a g|ndit s{ trimit{ pe <%-2>mucenic la ighemon, care atunci venise iar{~i acolo }n Bizan` ~i i-a<%0> scris o scrisoare astfel: <192>Minunatului ~i marelui judec{tor Flachin, ighemonul Traciei, voievodul Vivian, }i zice: bucur{-te! Pe Acachie, ap{r{torul necuratei credin`e cre~tine~ti, pe care l-a trimis la mine de mai mult de dou{zeci de zile Firm, tribunul o~tilor Martesiei ~i care nu voia s{ se supun{ poruncilor }mp{r{te~ti, l-am muncit dup{ legea judec{`ii ~i n-am putut deloc s{-l }nduplec{m spre }mplinirea voii }mp{r{te~ti; dar, de vreme ce st{p|nirea ta mai bine po`i s{-l pedepse~ti ~i s{-l }nfrico~ezi, de aceea }`i trimit pe acest om la a ta mai mare judecat{, cu faptele cele scrise despre el, de Comentarisie<170>. Ighemonul, pentru c{ avea femeie cre~tin{ care }l }ndemna }n tain{ cu rug{minte ~i cu jur{minte ca, pe cre~tinii cei adu~i la el la judecat{, s{ nu-i munceasc{ mult, ci degrab{ s{-i dea mor`ii, lu|nd scrisoarea voievodului, a poruncit s{ pun{ pe mucenic }n temni`{, }ns{ f{r{ de leg{turi ~i f{r{ de paz{ mare. Dup{ cinci zile, ighemonul, pun|nd }nainte pe mucenic la judecat{ ~i poruncind a citi faptele cele despre el trimise de voievod, s-a mirat de cruzimea aceluia ~i de t{ria mucenicului, oc{r|nd pe Vivian pentru aceea; c{ci pe un om ce era osta~ cu dreg{toria, l-a muncit at|t de lung ~i at|t de cumplit, neomor|ndu-l }ndat{ prin t{iere cu sabia. Deci, v{z|nd c{ nu este deloc cu putin`{ s{ plece spre idoli pe mucenicul lui Hristos, a poruncit s{-i taie capul cu sabia, afar{ din cetatea Bizan`ului. Pe c|nd ei duceau pe mucenic spre t{iere, el striga c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Cu c|t de multe limbi a~ fi voit a Te l{uda pe Tine, Hristoase, D{t{torule de via`{, Fiul lui Dumnezeu, Care }mi e~ti at|t de bun ~i milostiv mie, p{c{tosului, }nvrednicindu-m{ }n partea sfin`ilor mucenici<170>. Ajung|nd la locul cel de t{iere ~i cer|nd vreme spre rug{ciune, ~i-a plecat genunchii ~i se ruga astfel: <192>Slav{ @ie, Dum<%2>nezeule, laud{ se cuvine m{ririi Tale cea nem{surat{, c{ astfel Te-ai<%0> pream{rit }ntru noi cei }ns{rcina`i cu p{catele; pentru c{, pe c|t ne ar{`i mai multe faceri de bine ~i pe c|t mai mult ne ier`i p{catele noastre, pe at|t str{luce~te mai luminat ~i se pream{re~te slava milostivirii Tale. Fie binecuv|ntat numele slavei Tale, Dumnezeule, c{ci pe mine, care sunt nevrednic facerilor Tale de bine, m-ai }nvrednicit de at|ta cinste, ca s{ m{ numesc mucenic al lui Hristos, ~i aceast{ cinste mi-ai d{ruit-o mie, nu pentru oarecare lucruri al mele, ci din }ns{~i bun{tatea ~i iubirea Ta de oameni cea negr{it{. Deci, Te binecuvintez pe Tine, Doamne Dumnezeule, Sf|ntul lui Israel, }mpreun{ cu Unul N{scut Fiul T{u ~i cu Sf|ntul Duh; c{ci a Ta este slava ~i cinstea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin<170>. Acestea zic|ndu-le, ~i-a plecat sub sabie capul s{u ~i i l-au t{iat. Astfel ~i-a s{v|r~it p{timirea sa cea pentru Hristos, Sf|ntul Mucenic Acachie; iar trupul lui cel sf|nt l-au }ngropat ni~te oameni cucernici cu cinste, }n locul care se numea Stavrion. Acestea au fost pe timpul }mp{r{`iei lui Maximian, iar peste noi }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava ~i st{p|nirea }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL NIL DE SORSKA Acest cuvios s-a n{scut }n anul 1433, }ntr-o familie aleas{, iubitoare de Hristos, din Moscova. Apoi, voind s{ ia jugul cel bun al nevoin`ei, s-a f{cut c{lug{r }n m|n{stirea Sf|ntul Chiril de la Lacul Alb. Apoi, s-a retras la lini~te ~i ~i-a f{cut o chilie din lemn, unde se nevoia ca un mare sihastru. Auzind de via`a lui curat{, mul`i tineri veneau la el ~i se f{ceau c{lug{ri. A~a a ajuns sih{stria aceea vestit{ }n nordul Rusiei. De dou{ ori pe s{pt{m|n{ - miercurea ~i s|mb{ta seara - se adunau to`i fra`ii, se f{cea priveghere de toat{ noaptea, iar diminea`a ascultau Sf|nta Liturghie ~i se }mp{rt{~eau cu Preacuratele Taine, apoi iar se }ntorcea fiecare la chilia sa, cuget|nd la cele sfinte ~i rug|ndu-se ne}ncetat. Se hr{neau din lucru m|inilor, nu primeau pe mireni, mai ales femeile, ~i evitau muncile agricole grele, vorbind ne}ncetat cu Hristos. A~a a devenit cunoscut Sf|ntul Nil }n toat{ Rusia ca un mare p{rinte duhovnicesc. ]n anul 1503, Cuviosul Nil a sus`inut la Sinod s{ fie scutite m|n{stirile de administrarea satelor ~i a marilor terenuri agricole donate lor, care }ndep{rteaz{ pe c{lug{ri de rug{ciune ~i de via`a curat{ }n Hristos. Dimpotriv{, el }ndemna pe to`i la via`{ isihast{ ~i la practicarea rug{ciunii ne}ncetate. Aceasta a tulburat mult{ vreme Biserica Ortodox{ din Rusia. Cuviosul Nil s-a retras la b{tr|ne`e la mult iubita sa lini~te, }n sih{stria }ntemeiat{ de el, ce se chema Sorska, vestit{ }n toat{ Rusia de nord, dedic|ndu-~i ultimii ani de via`{ studierii Sfintei Scripturi ~i scrierilor Sfin`ilor P{rin`i. V{z|ndu-se b{tr|n ~i }mpov{rat de zile ~i-a alc{tuit testamentul de }nmorm|ntare, }n care scria, printre altele: <192>Dup{ moartea mea, arunca`i trupul meu }n loc pustiu ca s{-l sf|~ie animalele ~i p{s{rile cerului, c{ci a p{c{tuit a~a de mult }mpotriva lui Dumnezeu, c{ este }ntristat de }nmorm|ntarea mea...<170>. La 7 mai, 1508 ~i-a dat sufletul s{u }n m|inile lui Hristos, fiind pl|ns mult de ucenicii s{i.