@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A OPTA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI, SL[VITULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>APOSTOL ^I EVANGHELIST IOAN,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUV\NT[TORUL DE DUMNEZEU<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Se cuvine a ~ti c{ tat{l cuv|nt{torului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul N{sc{toarei de Dumnezeu. Pentru c{ Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda ~i pe Iosif, ~i trei fiice: pe Estir, pe Marta ~i pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu ~i maic{ a lui Ioan cuv|nt{torul de Dumnezeu. Deci, M|ntuitorul, era unchi lui Ioan, pentru c{ era frate al Salomeei, fiica lui Iosif. Se cuvine s{ ~tim c{, }n vremea }n care a fost v|ndut Domnul nostru iudeilor ~i a fost r{stignit, au fugit to`i. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de fa`{ la v|nzarea ~i la r{stignirea Lui ~i a venit la morm|nt cu Petru. Apoi a luat pe N{sc{toarea de Dumnezeu }ntru ale sale. De aceea se zice c{ a avut trei maici pe p{m|nt: }nt|i pe Salomi, dintru care s-a n{scut; a doua, tunetul, c{ s-a numit <192>fiul tunetului<170>; ~i a treia pe Preasf|nta N{sc{toarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: Iat{ Maica ta! ^i a }ngrijit-o Ioan p|n{ la adormirea ei. Apoi a venit la Efes ~i a d{r|mat prin rug{ciunea sa capi~tea Artemidei ~i a m|ntuit din r{t{cire patru sute de mii de b{rba`i ~i femei ce slujeau Artemidei ~i i-a adus la lumin{. Iar muntele pe care se afl{ biserica cuv|nt{torului de Dumnezeu se nume~te Livaton, unde, spre apus, zace Sf|ntul Timotei. Iar Maria Magdalena ~i cei ~apte tineri din Efes sunt }n muntele din apropiere, ce se cheam{ Hileon. Iar Sf|nta Ermiona, fiica lui Filip, unul din cei ~apte diaconi, din cele patru prooroci`e fiice ale lui, zace aproape }n acel munte; ~i Audact, mucenicul, ~i fiica sa, Calistena, ~i al`i mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristovul ~i Pavel cet{`eanul pustiului. ^i se face pr{znuirea Sf|ntului Ioan, }n cinstita sa apostoleasc{ biseric{, ce este la locul ce se nume~te Evdomon. Cinstita mutare a Sf|ntului Apostol ~i Evanghelist Ioan, Cuv|nt{torul de Dumnezeu, cel ce s-a rezemat pe pieptul M|ntuitorului, a iubitorului de feciorie ~i ucenicul iubit al lui Hristos, se pr{znuie~te }n 26 ale lunii septembrie, unde s-a scris pe larg via`a lui cea sf|nt{. ]n aceast{ zi, }ns{, se cinste~te numai pomenirea prafului t{m{duitor, care ca minune iese }n fiecare an din morm|ntul lui, }n ziua a opta a lunii mai ~i pe care cre~tinii cei de acolo }l numesc man{. Pentru c{ Sf|ntul Ioan, tr{ind mai mult de o sut{ de ani ~i ostenindu-se }n bun{vestirea lui Hristos, a ie~it }mpreun{ cu ~apte ucenici ai s{i din cetatea Efesului ~i le-a poruncit s{-i sape un morm|nt }n chipul Crucii ~i }ntr-}nsul <196> precum scrie }n via`a lui <196> s{ fie }ngropat de viu. Auzind fra`ii cei din cetate de aceasta, au mers ~i au s{pat morm|ntul lui ~i n-au aflat trupul Apostolului ~i s-au }ntors, pl|ng|ndu-l mult. Dup{ aceea, mergeau adeseori la morm|ntul lui ~i acolo }~i s{v|r~eau rug{ciunile c{tre Dumnezeu, chem|nd }n ajutor ~i spre mijlocire pe Sf|ntul Ioan. Dup{ aceea a }nceput }n fiecare an, }n aceast{ lun{ ~i zi, a ie~i din morm|ntul lui un praf sub`ire f{c{tor de minuni, pe care credincio~ii lu|ndu-l, t{m{duiau neputin`ele ~i patimile ce erau }n popor. Pentru aceea s-a a~ezat }ntr-aceast{ zi, precum ~i }n luna lui septembrie, s{-l l{ud{m cu biserice~ti c|nt{ri de laude ~i s{-l fericim pe acest pl{cut al lui Dumnezeu, care mai mult dec|t al`ii a fost iubit lui Dumnezeu. Cu rug{ciunile aceluia s{ c|~tig{m ~i noi t{m{duire de bolile noastre cele suflete~ti ~i trupe~ti ~i s{ ne }nvrednicim a fi pl{cu`i ~i iubi`i lui Hristos Dumnezeul nostru. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI ARSENIE CEL MARE<%0> Cuviosul Arsenie s-a n{scut }n Roma cea Veche, din p{rin`i cre~tini ~i dreptcredincio~i. El a crescut }n }nv{`area c{r`ii ~i }n frica lui Dumnezeu. Ajung|nd b{rbat des{v|r~it, s-a ar{tat }n`elept, pentru c{ a trecut bine toat{ }nv{`{tura retoricii ~i a filosofiei, cunosc|nd limba greceasc{ ~i latineasc{. Def{im|nd de~ert{ciunile acestei lumi ~i l{s|nd afar{ }n`elepciunea elineasc{, a intrat }n r|ndul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, c{ut|nd }n`elepciunea <%-2>cea duhovniceasc{, pe care Sf|ntul Apostol Iacov o l{uda, numind-o<%0> curat{, pa~nic{, bl|nd{, bine supus{, plin{ de mil{ ~i bun{ de roduri<170>. El a fost hirotonit diacon al bisericii celei mari din Roma, unde tr{ia }n cur{`ie cu }ntreaga }n`elepciune, s|rguindu-se a fi vrednic loca~ al Sf|ntului Duh, Cel ce sfin`e~te toate. ]ntr-acea vreme }mp{r{`ea la R{s{rit, Teodosie cel Mare; iar la Apus, }n Roma cea Veche, Gra`ian. Teodosie avea doi fii: Arcadie ~i Onorie, c{rora le c{uta un }nv{`{tor pentru ca acela s{-i }nve`e, nu numai }n`elepciunea cea omeneasc{, ci ~i pe cea dumnezeiasc{; ca s{ devin{ ei iscusi`i }n filosofia p{g|neasc{ ~i }n }n`elepciunea cre~tineasc{ cea }mbun{t{`it{, care pov{`uie~te spre iubirea lui Dumnezeu. El a trimis }n toate p{r`ile ~i `{rile de sub st{p|nirea sa, s{ caute pe unul ca acesta; dar nu putea s{-l afle, pentru c{, de~i aflau trimi~ii mul`i }n`elep`i, totu~i nu erau cu via`{ pl{cut{ lui Dumnezeu; ~i iar{~i, a aflat mul`i pl{cu`i lui Dumnezeu, dar nu erau iscusi`i }n }n`elepciunea cea dinafar{. Deci, a fost nevoit }mp{ratul Teodosie s{ scrie lui Gra`ian, }mp{ratul Apusului, poftindu-l s{ caute }n st{p|nirea sa un b{rbat ca acela ~i s{-l trimit{ la d|nsul s{-i }nve`e copiii. ]mp{ratul Gra`ian s-a sf{tuit }mpreun{ cu Papa Damasus ~i au zis: <192>Ru~ine va fi }mp{r{`iei noastre dac{ nu vom afla la noi un om }n`elept ~i }mbun{t{`it, precum voie~te }mp{ratul Teodosie, care s{ poat{ }nv{`a pe fiii s{i filosofia ~i s{-i pov{`uiasc{ }n frica lui Dumnezeu, cu cuv|ntul, cu fapta ~i cu via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu<170>. El, c{ut|nd, n-a aflat }n toat{ Roma mai bun ~i mai iscusit }n am|ndou{ }n`elepciunile, }n cea lumeasc{ ~i }n cea duhovniceasc{, dec|t pe diaconul Arsenie, care vie`uia dup{ Dumnezeu, ~i pe mul`i }i cov|r~ea cu cuv|ntul ~i cu lucrul, cu }n`elepciunea ~i cu via`a, de~i nu era tocmai t|n{r. Chem|ndu-l, i-a spus cererea }mp{ratului R{s{ritului, poruncindu-i s{ mearg{ acolo; iar el se lep{da }n tot chipul, zic|nd c{ el a l{sat de mult }n`elepciunea cea lumeasc{, dup{ ce a }nceput r|nduiala slujbei lui Dumnezeu ~i a uitat scolastice~tile graiuri, neput|nd m{car a-~i aduce aminte, ci vrea ca }n lini~te s{ slujeasc{ }n r|nduiala Bisericii ~i Altarului. Pe c|t el se lep{da, pe at|t }mp{ratul cu papa }l }ndemnau, sf{tuindu-l s{-i asculte pe ei, }ntr-acel lucru at|t de trebuin`{ }mp{ra`ilor cre~tini ~i Bisericii lui Dumnezeu; s{ }nve`e pe copiii }mp{r{te~ti nu numai }n`elepciunea c{r`ii, ci ~i buna credin`{ cea cre~tineasc{, ca s{ nu cread{ vorbelor p{g|ne~ti; ci s{ ~tie, dup{ aceea, a ap{ra ~i a l{rgi sf|nta credin`{ cea cre~tineasc{. Deci, Arsenie f{r{ s{ vrea s-a supus voin`ei }mp{ratului ~i a papei ~i a fost trimis de ei la Constantinopol, la }mp{ratul Teodosie cu toat{ cinstea. Ajung|nd fericitul Arsenie la Constantinopol, a fost primit de }mp{ratul Teodosie cu dragoste; pentru c{, v{z|ndu-l ~i cunosc|ndu-l din chip ~i din vedere c{ este omul lui Dumnezeu, plin de }n`elepciune ~i de iubire de Dumnezeu, s-a bucurat de el foarte ~i a }n{l`at mul`umire lui Dumnezeu. Aduc|nd }mp{ratul pe cei doi fii ai s{i, pe Arcadie ~i pe Onorie, i-a }ncredin`at lui, zic|ndu-i: <192>Tu mai mult s{ le fii lor tat{ dec|t mine; c{ci mai mare lucru este s{ le dai lor bun{ }n`elegere, dec|t a-i na~te pe ei. Deci, `i-i }ncredin`ez bunei tale }n`elegeri, }naintea lui Dumnezeu, Care prive~te spre noi, ca s{-i faci pe ei astfel precum doresc s{-i am. Pune pe chipul bun{t{`ii ~i al }n`elepciunii tale, ca un tat{ duhovnicesc, ca s{ nu se vat{me cu nici un fel de sminteli din cele tinere~ti, ~i pentru aceasta va fi `ie n{dejde }n Dumnezeu, f{r{ de }ndoial{ de r{spl{tire ve~nic{. O, cinstite Arsenie, dac{ }i vei cre~te pe d|n~ii f{r{ de prihan{, p{zindu-i }n bun{ }nv{`{tur{, atunci eu m-a~ bucura ~i a~ mul`umi lui Dumnezeu. ]`i gr{iesc acestea ~i-`i poruncesc }naintea lor, ca singuri s{ aud{ ~i s{ ia aminte. S{ nu cau`i la aceea, c{ sunt fii de }mp{rat, ci }n tot chipul s{-i supui pe ei la frica }nv{`{turii tale, pentru c{ voiesc, ca }n toate, s{ se supun{ `ie, ca unui adev{rat p{rinte ~i }nv{`{tor al lor ~i s{ te asculte ca ni~te fii ~i ucenici<170>. Astfel }mp{ratul, }ncredin`|nd lui Arsenie pe fiii s{i, a poruncit ca ~coala lor s{ fie aproape de palatul s{u, ca s{-i fie cu putin`{ a merge singur adeseori la ei, s{ vad{ ~i s{ ~tie de }nv{`{tura ~i de via`a fiilor s{i. Iar pe fericitul Arsenie l-a cinstit, d|ndu-i loc }ntre senatorii s{i, ~i a poruncit s{-l cheme pe el tat{, nu numai al fiilor }mp{r{te~ti, ci ~i al lor. Deci, Arsenie se numea tat{ al }mp{ratului ~i al fiilor lui. Se scrie ~i aceasta }n Pateric, c{ fericitul Arsenie a primit pe am|ndoi fiii }mp{r{te~ti, Arcadie ~i Onorie, din sc{ld{toarea Sf|ntului Botez, adic{ le-a fost na~, pentru c{ s-au botezat nu }n pruncie, ci dup{ ce au ajuns }n v|rst{ des{v|r~it{. Primind Arsenie spre pov{`uire pe fiii }mp{ratului, avea mare grij{ de ei, }nv{`|ndu-i c{r`ile grece~ti ~i latine~ti ~i spun|ndu-le lor toat{ }n`elepciunea din dumnezeiasca Scriptur{, }i pov{`uia spre folos la obiceiuri bune, la calea cea dreapt{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu. Dar, mai ales, }i }nv{`a pe ei }n ce fel s{ fie, c|nd va binevoi Dumnezeu, s{ le dea lor }mp{r{`ia p{m|nteasc{, pentru ca ei s{ nu se }mpodobeasc{ numai cu coroana }mp{r{teasc{, ci mai mult cu faptele cele bune ~i milostive, cu dreapta credin`{ ~i cu cucernicia cea cre~tineasc{. Pentru c{ }mp{r{`ia au avut-o ~i oamenii r{i ~i p{g|ni, precum au fost mai }nainte }mp{ra`ii cei p{g|ni; iar a fi cu faptele bune, acesta este lucrul firesc al }mp{ra`ilor cre~tini, care sunt datori a pl{cea ~i a fi iubi`i lui Dumnezeu ~i poporului; }nc|t s{ r{m|n{ pomenirea lor dup{ ei, fericindu-se de neamuri. <%-2>O }nv{`{tur{ ca aceasta le d{dea lor prea}n`eleptul Arsenie ~i-i<%0> cinstea pe ei ca pe ni~te fii }mp{r{te~ti, }i punea pe dou{ scaune ~i el singur }i }nv{`a, st|nd }naintea lor. S-a }nt|mplat }ntr-o vreme de a mers la ei }mp{ratul f{r{ de veste ~i, v{z|nd pe fii s{i ~ez|nd pe scaune, iar pe Arsenie st|nd }naintea lor, s-a m|hnit foarte ~i a zis c{tre Arsenie: <192>Oare a~a `i-am poruncit? Au nu `i-am zis ca s{-i `ii pe ei ca pe ni~te ucenici ascult{tori ~i fii ai t{i; iar nu ca ni~te feciori de }mp{rat?<170> Fericitul Arsenie a r{spuns cu smerenie, zic|nd: <192>]mp{rate, fiec{rui lucru i se cuvine fapta cuviincioas{, tinere`ile au trebuin`{ de }nv{`{tur{, iar cinstea }mp{r{teasc{ avem datoria a o }mplini<170>. De aceste cuvinte }mp{ratul m|hnindu-se mai mult, i-a zis: <192>Au doar{ tu }i pui pe ei }mp{ra`i?<170> Aceasta zic|nd-o, a luat de la fii semnele cele }mp{r{te~ti ~i a pus pe Arsenie, nevoind el, pe scaun; iar fiilor le-a poruncit ca s{ stea }naintea lui, zic|nd: <192>De vor }nv{`a a se teme de Dumnezeu, a p{zi poruncile Lui ~i a-i pl{cea Lui cu dreptate ~i cu bl|nde`e, ]mp{ratul Cel ceresc este puternic, ca s{ le dea }mp{r{`ie pe p{m|nt, de vor fi vrednici pentru aceea. Iar de vor fi r{i ~i nevrednici, apoi mai bine le va fi lor s{ petreac{ f{r{ }mp{r{`ie, dec|t s{ }mp{r{`easc{ cu nebunie. ^i m{ rog lui Dumnezeu, mai bine din copil{ria lor s{ piar{ cu moarte de pe p{m|nt, dec|t ar fi r{i ~i ar cre~te spre v{t{marea sufletelor lor ~i a altora<170>. Astfel }nv{`|ndu-i }mp{ratul, s-a dus; iar Arsenie l{uda pentru aceea }n mintea sa pe }mp{ratul ~i de atunci f{cea dup{ porunca lui, pentru c{ el, ~ez|nd, }nv{`a pe fiii }mp{r{te~ti care }i st{teau }nainte. Petrec|nd el }n mare cinste ~i slav{, se m|hnea foarte, }ntrist|ndu-se cu duhul, pentru c{ lui }i era ur|t{ slava, bog{`ia ~i g|lceava acestei lumi ~i avea mare dorin`{ ca }n lini~te, }n s{r{cie ~i }n smerenie monahiceasc{ s{ slujeasc{ lui Dumnezeu, rug|ndu-se Lui cu dinadinsul, ca s{-i arate lui o cale lesnicioas{ spre a sc{pa de via`a cea din palatul }mp{r{tesc, spre c|~tigarea petrecerii celei deosebite ~i pustnice~ti. @BT-1 = ]ntr-una din zile a aflat pe Arcadie c{zut }ntr-o sminteal{ copil{reasc{. Deci, m|niindu-se pe el, l-a b{tut tare cu ni~te vergi ~i l-a r{nit at|ta, }nc|t s{ pomeneasc{ b{taia aceea p|n{ la moarte; pentru c{ r{m{seser{ pe trup semnele acelea. Aceasta s-a f{cut din purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, ca prin acea pricin{ s{ scoat{ pe Arsenie din lume ~i s{-l duc{ la via`a pustniceasc{ dorit{ de el. Deoarece Arcadie a prins r{utate mare }n inima sa asupra }nv{`{-torului s{u pentru b{taia aceea ~i, venind }n v|rsta cea des{v|r~it{, se g|ndea cum l-ar ucide pe el. Descoperindu-~i g|ndul s{u unui credincios sp{tar de-al s{u, }l ruga s{ ucid{ }n tain{ pe Arsenie cu orice chip. Sp{tarul, tem|ndu-se de Dumnezeu ~i de }mp{ratul Teodosie ~i, nevoind s{ fac{ un lucru r{u ca acela, deoarece ~i pe Arsenie pentru acea fapt{ bun{ a lui, iubindu-l ~i cinstindu-l, i-a spus }n tain{ g|ndul cel r{u al lui Arcadie ~i }l sf{tuia ca, precum ~tie s{-~i p{zeasc{ via`a. Deci, Arsenie, fiind cuprins de m|hnire ~i de fric{, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca s{-i }ndrepte calea lui spre m|ntuire. Pe c|nd se ruga, a auzit noaptea un glas de sus, zic|ndu-i: <192>Arsenie, fugi de oameni ~i te vei m|ntui<170>. Arsenie, auzind aceasta, }ndat{ s-a }mbr{cat }n haine proaste ~i a ie~it din palatul }mp{r{tesc, ne~tiind nimeni. Deci, merg|nd la limanul m{rii, a g{sit, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, o corabie merg|nd spre Alexandria ~i, urc|ndu-se }ntr-}nsa, a plecat l{s|ndu-se }n voia lui Dumnezeu. @BT-1 = Sosind }n Alexandria, s-a dus }ndat{ la schitul pustiei, unde, merg|nd la biseric{, a rugat preo`ii s{-l fac{ monah ~i s{-l pov{`uiasc{ la calea m|ntuirii. Ei, v{z|ndu-l dup{ fa`{, dup{ vedere ~i din vorb{ c{ este b{rbat cinstit, l-au }ntrebat cine este ~i de unde vine. Iar el le-a r{spuns: <192>Sunt un om str{in ~i s{rac!<170> Deci, sf{tuindu-se preo`ii }ntre ei cine ar fi putut s{ ia pe acela l|ng{ sine ~i s{-l pov{`uiasc{ la nevoin`a vie`ii monahice~ti, l-au dus la p{rintele Ioan Colov ~i i-au spus despre b{rbatul care venise la c{lug{rie. B{tr|nul, f{c|nd rug{ciune, a zis: <192>Voia Domnului s{ fie!<170> @BT-1 = ^i le-au pus masa, c{ci era ceasul al zecelea din zi ~i, ~ez|nd preo`ii s{ m{n|nce cu b{tr|nul, au l{sat pe Arsenie, pentru c{ nimeni nu i-a zis s{ ~ad{ la mas{. M|nc|nd aceia, el st{tea }naintea lor privind }n jos, p{r|ndu-i-se c{ st{ }naintea lui Dumnezeu ~i a sfin`ilor }ngeri. Deci, b{tr|nul, lu|nd dinaintea sa o bucat{ de p|ine, a aruncat-o }naintea lui, zic|ndu-i: <192>De voie~ti, m{n|nc{!<170> B{tr|nul a f{cut aceasta, ispitind smerenia lui ~i vr|nd s{ ~tie oare cu adev{rat a venit s{ se lepede de sine? Arsenie a g|ndit }n sine, zic|nd: Acest b{tr|n este }ngerul lui Dumnezeu mai }nainte-v{z{tor ~i, cunosc|ndu-m{ c{ sunt mai r{u dec|t un c|ine, mi-a aruncat aceast{ p|ine ca unui c|ine; deci, mi se cade ca s{ m{n|nc ca un c|ine, hrana ce mi s-a dat. Deci, plec|ndu-se jos, a mers pe p{m|nt pe m|ini ~i pe picioare, ca un dobitoc cu patru picioare ~i lu|nd cu gura acea bucat{ de p|ine, a mers }ntr-un col` al chiliei ~i, st|nd acolo pe p{m|nt, a m|ncat-o. Iar Cuviosul Ioan Colov, v{z|nd at|ta smerenie a lui, a zis c{tre preo`i: <192>Acesta va fi monah iscusit!<170> El a iubit pe Arsenie foarte mult pentru smerenia lui ~i }ndat{ l-a }mbr{cat }n schima monahal{, pov{`uindu-l la nevoin`a cea duhovniceasc{. Apoi, dup{ pu`in{ vreme, i-a dat o chilie aproape de sine, poruncindu-i s{ petreac{ ca un monah des{v|r~it. Dup{ plecarea lui Arsenie din palatul }mp{r{tesc, s-a f{cut de }mp{ratul Teodosie mult{ cercetare pentru el. Pentru c{ }mp{ratul s-a m|hnit foarte mult dup{ el ~i a trimis prin toate p{r`ile ca s{-l caute, dar n-a putut s{-l afle, acoperind Dumnezeu pe robul S{u, p|n{ la vremea ar{t{rii lui spre folosul multora. Arsenie, tr{ind }n postire }n chilia pe care i-o d{duse b{tr|nul, pl{cea lui Dumnezeu, cu osteneli ~i cu toat{ fapta bun{ ~i degrab{ a }ntrecut pe mul`i p{rin`i prin pustnice~tile sale nevoin`e, rug|n-du-se lui Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Doamne, pov{`uie~te-m{ pe mine, cum s{ m{ m|ntuiesc!<170> Atunci iar{~i s-a auzit un glas gr{ind c{tre d|nsul: <192>Arsenie, fugi de oameni ~i petrece }n lini~te; c{ci, aceasta este r{d{cina cur{`iei!<170> Deci, scul|ndu-se, s-a dus mai departe }n pustie pentru lini~tea sa ~i, f{c|ndu-~i o chilie mic{, locuia singur }ntr-}nsa, s|rguindu-se }n tot chipul s{ p{zeasc{ t{cerea. Pentru aceasta, totdeauna se d{dea de o parte de la tot felul de vorbe, }n{l`|ndu-~i mintea sa la cele cere~ti. Adic{, cu trupul era pe p{m|nt, iar cu duhul se }mp{rt{~ea cu puterile cele de sus, venind la biseric{ numai Duminicile ~i }n zilele de praznic, de unde, dup{ s{v|r~irea slujbei biserice~ti, }ndat{ se }ntorcea }n lini~te la chilia sa cea pustniceasc{. El nu vorbea cu nimeni nimic, dec|t numai c|nd }l }ntreba cineva de vreun lucru de trebuin`{, atunci r{spundea cu cuvinte scurte ~i alerga la lini~tea sa. Via`a lui era de minune tuturor p{rin`ilor celor din schit. Odat{ l-a }ntrebat p{rintele Marcu, zic|nd: <192>P{rinte, pentru ce fugi de noi?<170> Arsenie i-a r{spuns: <192>Dumnezeu ~tie c|t v{ iubesc pe voi, dar nu pot s{ fiu ~i cu Dumnezeu ~i cu oamenii; c{ci puterile cele de sus mii de mii ~i }ntuneric de }ntuneric se afl{ }n ceruri ~i to`i cu o voie ~i cu un g|nd sl{vesc pe Dumnezeu; iar voile omene~ti sunt multe pe p{m|nt ~i g|ndurile de multe feluri; pentru c{ fiecare }~i are voia ~i g|ndul s{u; deci, nu pot s{ las pe Dumnezeu ~i s{ vie`uiesc cu oamenii!<170> Astfel, fericitul Arsenie, unindu-se cu Dumnezeu, se dep{rta de oameni ~i dorea ca s{ nu fie v{zut ~i ~tiut de nimeni. Dar f{clia nu putea s{ stea mult ascuns{ sub obroc; c{ci, str{b{t|nd pretutindeni vestea despre via`a lui cea }mbun{t{`it{, s-a f{cut }n~tiin`are ~i }n Constantinopol despre el. Dup{ moartea dreptcredinciosului }mp{rat Teodosie cel Mare, }mp{r{`ind Arcadie, fiul lui, a luat }n~tiin`are despre Cuviosul Arsenie, unde este ~i cum vie`uie~te; deci, i-a scris, cer|ndu-~i iertare cu smerenie pentru p{catul s{u cel din tinere`e; st{ruind de el ca s{ se roage lui Dumnezeu pentru el ~i pentru fratele s{u, Onorie, care luase }mp{r{`ia Apusului, s{ le }ndrepteze Domnul bine }mp{r{`iile lor, d{ruindu-i }nc{ tot birul }mp{r{tesc, care se lua din Egipt, pentru ca el s{-l }mpart{, precum va voi, bisericilor ~i m|n{stirilor ~i tuturor celor ce au trebuin`{. Dar, Cuviosul Arsenie n-a voit s{-i scrie, ci prin cuvinte a r{spuns trimisului, zic|ndu-i: <192>Spune celor ce te-au trimis, c{ a~a gr{ie~te smeritul Arsenie: Dumnezeu s{ v{ ierte pe voi, fiilor, ~i }mp{r{`iile voastre s{ le }ndrepteze dup{ bun{voia Sa ~i pe voi s{ v{ pov{`uiasc{ ca s{ face`i voia Lui. Iar ceea ce a`i scris pentru bir, de aceasta nu are trebuin`{ Arsenie, pentru c{ el este mort pentru lume ~i s{ nu-l socoteasc{ nimeni c{ este }ntre cei vii<170>. Cu un r{spuns ca acesta Cuviosul a eliberat pe trimisul }mp{ratului, iar el se s{l{~luia }n pustie, }n chilia sa deosebit{, tr{ind }n t{cere ~i vorbind cu Dumnezeu ne}ncetat prin rug{ciune; iar, uneori, pov{`uia pe al`ii la via`a cea lini~tit{. Merg|nd el }ntr-un loc, care avea o mul`ime de trestie, a aflat acolo pe ni~te fra`i ~ez|nd; iar trestia, cl{tin|ndu-se de v|nt, f{cea zgomot mare. ^i a }ntrebat pe fra`i, zic|nd: <192>De unde vine acest zgomot?<170> Aceia i-au r{spuns: <192>Trestia sun{ de v|nt, p{rinte<170>. Cuviosul le-a zis: <192>Apoi pentru ce ~ede`i voi aici, ascult|nd zgomotul trestiilor? Dac{ cineva iube~te cu adev{rat t{cerea, apoi nu poate suferi nici glasul cel de pas{re; c{ci ~i din acela se tulbur{ pacea inimii, cu at|t mai mult de un zgomot ca acesta de trestie. ]ntr-una din zile a venit la d|nsul pentru cercetare Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, }mpreun{ cu oarecare boieri, ~i voiau s{ aud{ de la el cuv|nt de folos. Iar stare`ul, t{c|nd pu`in, a zis c{tre d|n~ii: <192>De v{ voi spune un cuv|nt pe care }l ve`i auzi, apoi voi ve`i face ceea ce voi zice eu?<170> Ei s-au f{g{duit ca s{ fac{ aceea ce le va porunci. ^i le-a zis stare`ul: <192>Oriunde ve`i auzi de Arsenie, s{ nu veni`i<170>. Minun|ndu-se de cuv|ntul lui, s-au folosit ~i s-au dus. Arhiepiscopul a voit iar{~i s{ vad{ pe Cuviosul Arsenie ~i a trimis la el, }ntreb|ndu-l dac{ }i va deschide lui chilia c|nd va veni?<170> Iar stare`ul a r{spuns prin trimis: <192>De vei veni, }`i voi deschide; iar de-`i voi deschide `ie, apoi voi deschide tuturor. De aceea <%2>nu voi mai ~edea aici<170>. Auzind arhiepiscopul, nu s-a dus, tem|n-<%0>du-se s{ nu plece stare`ul din hotarele lor aiurea. @BT+2 = Un frate oarecare str{in a mers la chilia Cuviosului Arsenie ~i a b{tut }n u~{, vr|nd s{-l vad{. Iar stare`ul, socotind c{ a venit ascult{torul cel ce }l slujea, i-a deschis u~a }ndat{; dar, v{z|nd pe fratele cel str{in, a c{zut cu fa`a la p{m|nt, ca s{ nu-l vad{ pe cel ce a venit. Fratele se ruga de stare` ca s{ se scoale de la p{m|nt, iar el nicidecum nu voia, ci r{spundea: <192>Nu m{ voi scula, p|n{ ce nu te vei duce de aici<170>. Rug|ndu-l fratele mult ~i nelu|ndu-i }n seam{ rug{ciunea, a plecat. Un alt frate de departe, merg|nd la schitul cuviosului, voia s{ vad{ pe Cuviosul Arsenie. Pentru aceasta ruga pe cei biserice~ti ca s{-l duc{ la el, zic|nd: <192>Voiesc s{ vorbesc cu p{rintele Arsenie<170>. Aceia i-au zis: <192>Odihne~te-te, frate, p|n{ }n ziua Duminicii, c|nd va veni la biseric{ ~i-l vei vedea<170>. Iar fratele le-a r{spuns: <192>Nu voi m|nca, nici nu voi bea, p|n{ ce nu-l voi vedea<170>. Atunci ei l-au trimis cu un frate, ca s{-l duc{ la chilia stare`ului. @BT-1 = Chilia lui Arsenie era departe de biseric{ ca la 50 de stadii }n pustie. ^i, merg|nd la el, a b{tut }n u~{; iar stare`ul, deschiz|ndu-le, i-a primit }n chilie, dar ~edea, t{c|nd ~i c{ut|nd }n jos. Au stat ~i ei t{cu`i ~i nici unul dintr-}n~ii n-a gr{it vreun cuv|nt. Deci, ~ez|nd ei astfel, a zis fratele cel bisericesc: <192>Eu m{ voi duce }napoi, pentru c{ am acolo un lucru bisericesc<170>. ^i, scul|ndu-se, voia s{ se duc{. Fratele cel str{in, neav|nd }ndr{zneal{ c{tre stare` ~i ru~in|ndu-se a r{m|ne, a zis c{tre fratele cel bisericesc: <192>Voi merge ~i eu cu tine<170>. ^i, scul|ndu-se, s-a }nchinat stare`ului ~i a plecat, neauzind nici un cuv|nt de la d|nsul. Dup{ aceea l-a rugat pe fratele cel bisericesc s{-l duc{ la p{rintele Moise, care dintre t|lhari s-a }ntors la poc{in`a monahiceasc{, ~i l-a dus. @BT-1 = Fericitul Moise i-a primit bucur|ndu-se, ar{t|ndu-le mult{ dragoste; iar dup{ ce i-a odihnit, i-a eliberat. Atunci fratele cel bisericesc a zis c{tre cel{lalt: <192>Iat{, am v{zut pe am|ndoi: pe p{rintele Arsenie ~i pe p{rintele Moise. Deci, care `i se pare mai bun?<170> Zis-a fratele cel str{in: <192>Cel ce ne-a primit cu dragoste, acela este mai bun<170>. Auzind aceasta un oarecare din p{rin`i, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, arat{-mi lucrul acesta, cum unul fuge de oameni pentru numele T{u, iar altul prime~te pe to`i pentru numele T{u? Deci, care dintre ei este mai des{v|r~it ~i este vrednic de mai mari daruri ale Tale?<170> Dup{ aceasta, a v{zut p{rintele acela }n vedenie dou{ cor{bii mari }not|nd pe un r|u, }ntr-una era Cuviosul Arsenie ~i duhul lui Dumnezeu }i }ndrepta corabia cu mult{ lini~te; iar }n cealalt{ corabie era Cuviosul Moise ~i }ngerii lui Dumnezeu erau cu d|nsul, care }i }ndreptau corabia ~i faguri de miere puneau }n gura lui Moise. @BT-1 = Aceast{ vedenie a spus-o p{rintele acela la to`i p{rin`ii iscusi`i ~i, socotind, a zis c{ mai des{v|r~it este Arsenie, cel ce tace, dec|t Moise, cel ce prime~te pe str{ini, pentru c{ Arsenie petrece cu ]nsu~i Dumnezeu, iar cu Moise petrec }ngerii lui Dumnezeu. A~a Cuviosul Arsenie, }nstr{in|ndu-se de vederea ~i de vorbirea omeneasc{, cu mult mai mult se ferea de vederea ~i de vorbirea femeiasc{, precum ne va ar{ta cuv|ntul ce urmeaz{. O jup|neas{ oarecare, bogat{, dreptcredincioas{, }n`eleapt{, tem{toare de Dumnezeu ~i cu via`a cuviincioas{, auzind de Cuviosul Arsenie, a mers de la Roma }n Alexandria, vr|nd s{ vad{ pe sf|ntul b{tr|n. Acolo a primit-o cu mare cinste arhiepiscopul Teofil, ca pe una ce era din casa celor dint|i senatori. Jup|neasa aceea a rugat pe arhiepiscop s{ }nduplece pe stare` s{ o primeasc{ cu dragoste ca pe o str{in{ ~i s{ o }nvredniceasc{ binecuv|nt{rii, deoarece se ostenise at|t de mult{ cale pentru el. Deci, arhiepiscopul se s|rguia }n tot chipul, s{-i mijloceasc{ ei acel lucru la stare`, dar n-a putut nicidecum, pentru c{ se lep{da a o vedea, dar nici nu voia s{ aud{ de femeie. Jup|neasa, lu|nd cuno~tin`{ de aceea, a poruncit s{-i pun{ ~aua pe calul s{u, zic|nd: <192>Cred Dumnezeului meu c{ voi vedea pe Arsenie, pentru c{ n-am venit s{ v{d om, fiindc{ ~i }n cetatea noastr{ sunt mul`i oameni, dar vreau s{ v{d prooroc. ^i de aceea am suferit at|tea osteneli pe mare<170>. Deci, s-a dus }n pustia aceea. C|nd s-a apropiat jup|neasa de chilia cuviosului s-a }nt|mplat, dup{ purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, de era stare`ul afar{ din chilie; iar ea, merg|nd f{r{ de veste, a c{zut la picioarele lui. El cu m|hnire a ridicat-o ~i, c{ut|nd spre d|nsa cu m|nie, i-a zis: <192>Dac{ ai voit s{ vezi fa`a mea, vezi-o dar<170>. Iar ea de ru~ine n-a putut s{ caute cu ochii spre fa`a lui. Deci, stare`ul a zis c{tre d|nsa: <192>Dac{ ai auzit de faptele mele bune, acelea }`i erau de trebuin`{ s{ le socote~ti ~i s{ le urmezi. Dar de ce trebuin`{ }`i era a vedea fa`a mea? ^i cum ai }ndr{znit s{ vii at|ta cale dep{rtat{? Nu ~tii oare c{ e~ti femeie ~i nu `i se cade s{ ie~i afar{ din cas{? Pentru aceea ai venit aici ca, dup{ ce te vei }ntoarce la Roma, s{ }ncepi a te l{uda c{tre celelalte femei, zic|nd: <192>Am v{zut pe Arsenie, ~i astfel vei face mare cale femeilor, care vor vrea s{ vin{ la mine?<170> Ea a r{spuns: <192>Dac{ Domnul }mi va da mie s{ m{ }ntorc, nu voi l{sa pe nimeni s{ vin{ aici, s{ te supere pe sfin`ia ta; iar eu m{ rog ca tu s{ te rogi lui Dumnezeu pentru mine acum ~i }ntotdeauna, s{ m{ pomene~ti }n sfintele tale rug{ciuni<170>. R{spuns-a stare`ul: <192>M{ rog lui Dumnezeu ca s{-`i ~tearg{ pomenirea ta de la inima mea<170>. Auzind ea acestea, a plecat tulburat{ ~i, merg|nd }n cetatea Alexandria, s-a }mboln{vit de necaz. Arhiepiscopul, }n~tiin`|ndu-se c{ s-a }mboln{vit jup|neasa, a mers la d|nsa pentru a o cerceta ~i a o }ntreba de pricina bolii. Iar ea i-a zis: <192>Mai bine mi-ar fi fost mie de n-a~ fi venit aici, pentru c{ am rugat pe stare`ul Arsenie s{ m{ pomeneasc{ }n rug{ciunile sale, iar el mi-a zis: <192>M{ voi ruga lui Dumnezeu ca s{-`i ~tearg{ pomenirea ta de la inima mea! ^i iat{ eu pentru aceea mor de necaz<170>. Arhiepiscopul a gr{it c{tre d|nsa: <192>Nu te m|hni de aceasta, o, fiic{, c{ nu f{r{ de pricin{ a zis aceasta sf|ntul stare`, pentru c{ tu e~ti femeie, iar prin femei diavolul face multe ispite sfin`ilor b{rba`i. Deci, stare`ul a zis acele cuvinte, cu dinadinsul p{zindu-se de ispitele vr{jma~ilor; iar pentru sufletul t{u se roag{ ~i se va ruga totdeauna<170>. Deci, jup|neasa, m|ng|indu-se cu acele cuvinte, s-a }ns{n{to~it ~i s-a dus cu bucurie }ntru ale sale. Cuviosul Arsenie petrec|nd }n lini~tea sa, cu tot g|ndul se ad|ncea }n rug{ciuni c{tre Dumnezeu ~i se aprindea cu dragoste de serafim c{tre El, }nc|t cu totul era }nc{lzit de fierbin`eala g|ndirii de Dumnezeu. Odinioar{ un frate de la schit, merg|nd la chilia lui pentru o trebuin`{ oarecare, s-a uitat pe o fereastr{ ~i a v{zut pe stare`ul, st|nd la rug{ciune cu totul }nv{p{iat ca focul, ~i s-a sp{im|ntat. ^i era vrednic fratele de vedenia aceea c{ci, st|nd pu`in, a b{tut }n u~{ ~i, ie~ind stare`ul ~i v{z|nd pe fratele }nsp{im|ntat, l-a }ntrebat: <192>De mult stai aici? N-ai v{zut ceva?<170> Iar fratele a zis: <192>N-am v{zut nimic<170>. Iar el, vorbind cu d|nsul pentru ce }i era trebuin`{, l-a eliberat. Se mai spune de acest cuvios ~i aceasta. Pe c|nd era el }n palatul }mp{r{tesc, nimeni din boieri nu purta mai bune haine dec|t el; iar dup{ ce s-a lep{dat de lume, nimeni din monahi nu purta haine mai proaste dec|t d|nsul. ]ns{ a p{strat }nc{ oarecare pu`in{ r{m{~i`{ din obiceiul cel lumesc; pentru c{ uneori punea picior peste picior c|nd ~edea ~i-l vedeau astfel fra`ii, dar nu }ndr{zneau s{-l }ndrepteze pe el, de vreme ce era foarte cinstit de to`i. Deci, unul dintre d|n~ii, p{rintele Pimen, a zis c{tre ceilal`i: <192>S{ mergem la p{rintele Arsenie ~i eu voi ~edea }naintea lui astfel, dup{ cum s-a obi~nuit el a ~edea; iar voi s{ m{ certa`i pe mine, ca ~i cum nu a~ ~edea bine, c{ atunci eu voi }ncepe a-mi cere iertare ~i stare`ul se va }ndrepta din aceea<170>. Deci, au mers ~i a f{cut a~a. Iar Cuviosul Arsenie, cunosc|nd c{ nu se cade ca s{ ~ad{ monahul astfel, de atunci s-a }ndreptat. El era at|t de smerit, }nc|t c{uta }nv{`{tur{ de folos ~i de la cei simpli; pentru c{, odat{, vorbind cu un b{tr|n egiptean, cerea s{-l pov{`uiasc{ pe el, cum ar fi putut s{ goneasc{ de la sine g|ndurile cele nepl{cute lui Dumnezeu. V{z|nd aceea alt frate, i-a zis lui mai pe urm{: <192>Pentru ce, p{rinte, fiind at|t de iscusit }n Scriptur{, ~tiind bine limba greceasc{ ~i latineasc{, }ntrebi pe un om simplu pentru }ndreptarea g|ndurilor tale?<170> R{spuns-a Cuviosul: <192>]nv{`{tura cea greceasc{ ~i cea latineasc{ o ~tiu, iar alfabetul, pe care acel simplu }l ~tie, }nc{ nu am putut a-l }nv{`a!<170> Aceasta o zicea sf|ntul, adeverind c{ smerenia este }ncep{tur{ a tuturor faptelor bune, precum ~i alfabetul este }ncep{tura c{r`ilor. ^i, chiar dac{ ar ~ti cineva toat{ }n`elepciunea lumeasc{, dar de nu va avea smerit{ cugetare adev{rat{, acela nu va putea s{ afle m|ntuitoarea cale c{tre Dumnezeu. Cuviosul mai avea pe l|ng{ smerenia sa ~i umilin`{ mare, pentru c{ }n toat{ vremea vie`ii sale, ~ez|nd ~i lucr|nd lucrul m|ini-lor, `inea un ~ervet }n s|n, cu care ~tergea lacrimile cele ce curgeau din ochii lui, fiindc{ pl|ngea }ntotdeauna. El petrecea lucr|nd toat{ ziua ~i rug|ndu-se toat{ noaptea. Pu`in somn primea c|teodat{. Iar c|nd avea nevoie s{ doarm{, zicea c{tre somn: <192>Vino aici, robule cel r{u, dar s{ nu z{bove~ti la mine! Astfel ~ez|nd, dormita pu`in, apoi degrab{ scutur|nd somnul de la ochi, se scula, se ruga ~i zicea c{tre ucenici: <192>Monahului }i este destul s{ doarm{ un ceas!<170> Iar c|nd venea ziua Duminicii, se scula din seara s|mbetei la rug{ciune ~i, }ntinz|ndu-~i m|inile }n sus, l{sa soarele dup{ sine, ~i astfel ~edea p|n{ ce soarele r{s{rea }n fa`a lui. Cuviosul se }ndeletnicea cu }mpletirea de co~ni`e ~i de funii din frunze de finic. El nu schimba apa }n care }~i muia frunza cea de finic p|n{ la anul, f{r{ numai turna c|te pu`in{. ^i }i ziceau lui unii din fra`i: <192>Pentru ce, p{rinte, nu schimbi apa finicului, oare nu sim`i c{ miroare greu }n chilia ta?<170> Iar sf|ntul le r{spundea lor: <192>]n locul t{m|iei ~i a mirurilor celor binemirositoare, pe care }n lume bine le-am mirosit, acum se cade s{ miros putoarea aceasta, ca }n ziua }nfrico~atei judec{`i, s{ m{ izb{veasc{ Domnul de putoarea cea nesuferit{ a iadului<170>. Pe acest p{rinte de multe ori }l sup{rau diavolii, aduc|ndu-i oarecare ispitiri. Deci, odat{, fratele care }i slujea, apropiindu-se de chilie, a auzit pe b{tr|nul, strig|nd c{tre Dumnezeu: <192>Nu m{ l{sa pe mine, Doamne, c{ nici un bine n-am f{cut }naintea Ta! Ci d{-mi mie dup{ darul T{u, ca m{car de acum s{ pun }nceput bun!<170> S-a }nt|mplat odat{ c{ Cuviosul Arsenie s-a }mboln{vit. ^i, merg|nd clericii, l-au luat ~i l-au adus aproape de biseric{, }n bolni`{, ca s{-i slujeasc{ lui. ^i l-au a~ezat pe un pat cu a~ternut, pun|nd sub capul lui o pern{ moale. Deci, a mers la d|nsul un frate ca s{-l cerceteze ~i, v{z|nd pe cuviosul culcat pe pat cu a~ternut ~i pern{ moale sub cap, s-a smintit, zic|nd: <192>Oare acesta este p{rintele Arsenie? ^i oare pe acest fel de pat moale se culc{?<170> ^i, }n`eleg|nd aceasta preotul bisericii, a luat deosebi pe fratele acela ~i l-a }ntrebat pe el, zic|nd: <192>Frate, c|nd ai fost }n lume, ce r|nduial{ aveai? ^i ce fel `i-a fost via`a ta?<170> Iar el a zis: <192>Am fost p{stor de dobitoace ~i mi-am petrecut zilele mele }n multe osteneli ~i griji<170>. Iar{~i l-a }ntrebat pe el preotul: <192>Dar acum cum petreci }n chilia ta?<170> Iar el a zis: <192>Vie`uiesc }ntru odihn{, av|nd cele de trebuin`{ ~i tr{ind f{r{ de grij{<170>. Zis-a lui preotul: <192>Acesta pe care }l vezi <196> p{rintele Arsenie <196>, c|nd era }n lume, a fost tat{ al }mp{ra`ilor ~i }i st{teau lui }nainte o mie de slugi. Era }mbr{cat }n haine luminoase, cu br|ie de aur ~i cu gherdane era }ncins; a~ternutul lui era de mult pre` ~i bog{`ie la d|nsul era f{r{ de num{r. Iar tu ai fost unul dintre cei s{raci, p{sc|nd dobitoacele, ~i n-ai avut o odihn{ ca aceasta }n lume, precum ai acum }n c{lug{rie. Deci, tu acum te odihne~ti dup{ ostenelile cele din lume, iar p{rintele Arsenie se ostene~te dup{ odihna ~i }ndestularea cea luminoas{ ~i p{time~te }n s{r{cie!<170> Deci, fratele acela umilindu-se, s-a }nchinat preotului, cer|ndu-~i iertare ~i zic|nd: <192>Cu adev{rat, p{rinte, a~a este. Eu am venit de la osteneli la odihn{, iar p{rintele Arsenie a venit de la odihn{ la osteneli!<170> ^i, folosindu-se fratele acela, s-a dus. ]ntr-o vreme a venit n{v{lirea barbarilor asupra p{r`ii aceleia, ~i fugeau p{rin`ii prin cet{`i ~i prin locuri ascunse, l{s|nd schitul. Iar cuviosul n-a voit s{ ias{ din pustie la cet{`i, zic|nd: <192>Dac{ Dumnezeu nu m{ va p{zi pe mine, apoi pentru ce vie`uiesc pe p{m|nt?<170> ^i au pustiit barbarii schitul, iar pe Cuviosul Arsenie nici unul din barbari nu l-au putut afla }ntr-acea pustie, pentru c{ Dumnezeu acoperea pe robul S{u. Apoi, g|ndind }n sine s{ nu fie l{udat de ceilal`i p{rin`i, c{ va cre~te }ntru d|nsul oarecare slav{ de~art{, a apucat calea aceea pe care au fugit ~i ceilal`i p{rin`i. El pl|ngea pentru pustiirea schitului, zic|nd: <192>Lumea a pierdut Roma, iar monahii au pierit schitul<170>. Dup{ plecarea barbarilor, iar{~i s-au }ntors p{rin`ii la locurile lor ~i, }nnoind pe cele risipite, vie`uiau ca mai }nainte. Asemenea s-a }ntors }n chilie ~i Cuviosul Arsenie. Cuviosului Arsenie i s-a adus din Roma o diat{ a unui oare-care boier, rudenia lui, care, murind, i-a l{sat multe bog{`ii ~i averi ca s{ le }mpart{ precum va voi. Stare`ul, lu|nd acea diat{ voia s{ o rup{; dar trimisul a c{zut la picioarele lui, zic|nd: <192>Rogu-te pe tine, p{rinte, s{ nu rupi diata, ca s{ nu fie c{utat{ la mine de cei ce m-au trimis<170>. Atunci cuviosul i-a dat lui diata }ntreag{, zic|nd: <192>Eu mai }nainte dec|t acela am murit, ~i cum el a murit de cur|nd, m{ face pe mine cu diata aceasta mo~tenitor al averilor sale, fiind eu mort<170>. ^i a }ntors }napoi pe trimisul acela cu diata. Cuviosul nu locuia totdeauna }n acela~i loc; ci, uneori din pustia schitului se muta la alte locuri mai lini~tite, fugind de cei ce veneau ~i-l sup{rau. El petrecea la un loc ce se numea Troghin, mai sus de Babilon, }n preajma cet{`ii Memfis, asemenea ~i }n Canopul Alexandriei ~i prin alte locuri pustii, ~i iar{~i se }ntorcea la schit, dar nimeni nu putea s{ ajung{ chipul vie`uirii lui. ^ez|nd el }n p{r`ile cele de jos ale Egiptului ~i, neput|nd s{ sufere sup{r{rile celor ce veneau la d|nsul ~i-i tulburau lini~tea, a voit s{-~i lase chilia ~i s{ se duc{ aiurea. Deci, nelu|ndu-~i nimic, a ie~it, zic|nd c{tre cei doi ucenici ai s{i, Alexandru ~i Zoil: <192>Tu, <%2>Alexandre, s{ r{m|i aici, iar tu, Zoil, s{ mergi cu mine la r|u ~i s{-mi<%0> cau`i o corabie, care merge la Alexandria ~i pe urm{ te vei }ntoarce la fratele t{u, Alexandru<170>. Deci, ucenicii lui s-au tulburat de aceste cuvinte, }ns{ nu }ndr{zneau s{ }ntrebe pe stare` pentru ce s{ desparte de d|n~ii? ^i a plecat stare`ul }n p{r`ile Alexandriei, dar a c{zut }ntr-o boal{ mare, }n care a z{cut mult{ vreme. Iar ucenicii lui, Alexandru ~i Zoil, cei ce r{m{seser{ }n chilie, se }ntrebau }ntre ei, dac{ n-a m|hnit cineva dintre d|n~ii pe cuviosul stare` cu vreo neascultare. ^i, neafl|nd }ntre ei nici o pricin{, se m|hneau de plecarea stare`ului. Dup{ ce cuviosul s-a }ns{n{to~it, a zis }n sine: <192>M{ voi duce iar{~i la ucenicii mei<170>. ^i, scul|ndu-se, s-a dus. El fiind aproape de r|u ~i merg|nd oameni mireni pe acea cale, din }nt|mplare, o femeie arab{ s-a atins de cojocul cuviosului; iar stare`ul, m|hnindu-se, a certat-o c{ci, fiind femeie, a }ndr{znit de s-a atins de haine c{lug{re~ti. ^i i-a zis lui aceea: <192>Dac{ e~ti monah, apoi du-te }n munte pustiu!<170> Stare`ul, umilindu-se de cuvintele ei, gr{ia }n sine, poftind adeseori cuvintele femeii aceleia: <192>Dac{ e~ti monah, Arsenie, du-te }n munte ~i s{l{~luie~te-te }n pustie<170>. ^i a mers la un loc ce se numea "piatr{", unde petreceau ucenicii lui; ~i acolo l-au }nt|mpinat Alexandru ~i Zoil, care, c{z|nd la picioarele lui, pl|ngeau. ^i a pl|ns ~i stare`ul, c{z|nd pe grumajii lor. Ucenicii au zis c{tre stare`: <192>Ducerea ta de la noi, p{rinte, <%2>mult{ m|hnire ne-a f{cut nou{, pentru c{ ne ziceau p{rin`ii: Nu s-ar<%0> fi dus de la chilia sa p{rintele Arsenie, dac{ ucenicii nu l-ar fi m|hnit pe el prin a lor neascultare ~i nesupunere<170>. Gr{it-a stare`ul c{tre d|n~ii: <192>^i eu am }n`eles aceasta, fiilor, cum c{ p{rin`ii astfel zic de voi, ~i pentru aceasta m-am }ntors la voi, ~i vor zice acum p{rin`ii de mine: <192>Porumbelul cel ce a zburat din corabia lui Noe, neafl|ndu-~i odihn{ picioarelor sale, iar{~i }n corabie la Noe s-a }ntors<170>. ^i s-au m|ng|iat ucenicii ~i au petrecut to`i }mpreun{ p|n{ la sf|r~itul vie`ii cuviosului. Cuviosul Arsenie, ~ez|nd }n chilia sa, i s-a descoperit lui de la Dumnezeu acestea: El a auzit un glas, zic|nd c{tre d|nsul: <192>Ie~i din chilie, ca s{-`i ar{t lucrurile omene~ti<170>. Ie~ind stare`ul, s-a f{cut ca }ntr-o uimire ~i a v{zut pe }ngerul lui Dumnezeu, lu|ndu-l de m|n{ ~i duc|ndu-l la un loc ~i i-a ar{tat lui un om arap, t{ind lemne ~i f{c|nd o sarcin{ mare; iar arapul se }ncerca s{ ia sarcina aceea pe spate ~i s-o duc{, dar nu putea, fiindc{ era grea. Deci el, }n loc ca s{ ia lemne din sarcin{ ~i s{ o fac{ mai u~oar{, iar{~i t{ia lemne ~i ad{uga la sarcin{ ~i o f{cea mai grea dec|t }nt|i. ^i iar{~i, }ncerc|nd s-o ridice ~i neput|nd, mai multe lemne punea ~i }ngreuna sarcina. ]ngerul Domnului, duc|nd pe fericitul Arsenie de acolo, i-a ar{tat lui un alt om care, st|nd la un pu`, scotea ap{ ~i o turna }ntr-un vas cr{pat ~i spart. Apa curgea afar{ din vasul cr{pat ~i spart. Apa curgea din vas ~i se }ntorcea }napoi }n pu`, iar cel ce o scotea, se ostenea }n zadar. Iar{~i }ngerul a ar{tat stare`ului alt{ vedenie: Se vedea o biseric{ st|nd deschis{ ~i doi b{rba`i c{l{ri pe cai, duc|nd o b|rn{ }n curmezi~, am|ndoi voiau s{ treac{ prin u~ile bisericii, dar nu puteau, fiindc{ lemnul era de-a curmezi~ul; iar unul cu altul nu se }nvoia, ca s{ }ndrepteze lemnul }n lungimea drumului ~i s{ mearg{ }nainte pe u~{. Voind am|ndoi deodat{ s{ intre, mergeau }n curmezi~, pentru aceea au r{mas afar{ de u~i, neput|nd s{ intre }n biserica cea deschis{. Deci, stare`ul a }ntrebat pe }ngerul ce-l ducea pe el: <192>Ce este aceast{ vedenie?<170> ^i i-a t|lcuit lui }ngerul astfel: <192>Ace~ti oameni care au dus b|rna, cu chipul sunt b{rba`i }mbun{t{`i`i, }ns{ m|ndri, nevoind s{ se smereasc{ unul altuia. Pentru aceea nu intr{ }ntru }mp{r{`ia cerului, ci r{m|n afar{ pentru m|ndria lor, prin care ei toat{ fapta lor cea bun{ o pierd. Iar cel ce scotea ap{ ~i o turna }n vasul cel spart, }nseamn{ omul care are fapte bune, }ns{ de p{cate nu se p{r{se~te; pentru aceea }n de~ert se ostene~te, de vreme ce cu p{catele }~i pierde plata sa, pe care era s{ o c|~tige de la Dumnezeu. Iar arapul care t{ia lemne ~i le ad{uga la sarcin{, cu chipul este un om, care }n multe p{cate petrece ~i, }n loc de poc{in`{, adaug{ mai mari f{r{delegi peste f{r{delegile sale cele mai dinainte. Aceast{ vedenie o spunea Cuviosul Arsenie ucenicilor s{i spre folos, ca ~i cum era v{zut{ de un alt stare`, iar nu de el. O alt{ }nfrico~at{ descoperire, care se }nt|mplase altor p{rin`i pentru dumnezeie~tile Taine ale lui Hristos, o spunea astfel: <192>A fost }ntr-un schit un stare` minunat cu via`a ~i sl{vit }ntre p{rin`i pentru faptele cele bune ale sale. Acela, din ne~tiin`a sa <196> pentru c{ era prea prost ~i neiscusit }n dumnezeiasca Scriptur{ <196> se smintea cu necredin`a pentru Preacuratele Taine, zic|nd c{ p|inea pe care o primim din dumnezeiescul Altar ~i paharul, cu care ne }mp{rt{~im, nu este adev{ratul Trup ~i S|nge al lui Hristos, ci numai }nchipuire a Trupului ~i a S|ngelui Lui. Auzind aceasta doi stare`i iscusi`i, ziceau }ntre ei c{ nu cu r{utate gr{ie~te stare`ul acestea despre Sfintele Taine, ci din prostie ~i din ne~tiin`{; ~i se s|rguiau s{-l }ndrepteze pe el }n aceea. Ei s-au dus la d|nsul ~i, vorbind ~i altele pentru folosul sufletului, au }nceput a zice ~i aceasta: <192>Am auzit, p{rinte, un cuv|nt necuviincios despre un frate, c{ ar fi zis c{ p|inea pe care o primim ~i paharul pe care }l bem din Sf|ntul Altar, nu este Trupul ~i S|ngele lui Hristos, ci numai o }nchipuire<170>. Iar stare`ul a r{spuns: <192>Eu sunt cel ce am zis aceasta<170>. Iar ei l-au rugat, zic|nd: <192>S{ nu crezi a~a, p{rinte, ci }ntr-acest chip: Nou{ ne-a dat Sf|nta Biseric{ soborniceasc{ a crede ~i a m{rturisi c{ p|inea este cu adev{rat Trupul lui Hristos ~i vinul }n pahar este adev{rat S|ngele Lui; iar nu }nchipuire a Trupului ~i a S|ngelui<170>. Pentru aceea }i aduceau multe cuvinte din dumnezeiasca Scriptur{ ~i de la Sfin`ii P{rin`i, dovedind necredin`a lui, dar }n prostia sa zicea: <192>De nu m{ voi }ncredin`a cu }nsu~i lucrul, nu voi crede<170>. B{tr|nii i-au zis: <192>P{rinte, s{ ne rug{m dar lui Dumnezeu pentru aceasta. Noi to`i trei postim o s{pt{m|n{, ca s{-`i descopere `ie aceast{ Tain{; ~i credem c{-`i va descoperi, nevoind s{-`i pierzi ostenelile tale de mul`i ani<170>. Stare`ul a primit cu bucurie cuv|ntul acesta ~i s-au }nchis fiecare }n chilia sa, postind ~i rug|ndu-se toat{ s{pt{m|na. Stare`ul acela zicea }n rug{ciunea sa cea c{tre Dumnezeu: <192>Doamne, Tu ~tii c{ nu din r{utate nu cred, dar cu mintea <%-2>mea proast{ nu pot }n`elege ~i p{trunde taina aceasta. Deci, arat{-mi,<%0> dup{ bun{tatea Ta, singur adev{rul, ca s{ nu m{ r{t{cesc cu credin`a<170>. Asemenea ~i cei doi stare`i rug|ndu-se, ziceau: <192>Doamne, arat{ fratelui nostru aceast{ tain{ a Ta, ca s{ nu r{m|n{ }n necredin`{ ~i s{ nu-~i piard{ osteneala sa cea }mbun{t{`it{<170>. Dumnezeu a ascultat rug{ciunea lor ~i le-a descoperit aceast{ }nfrico~at{ tain{ astfel: Dup{ ce s-a sf|r~it s{pt{m|na postirii lor ~i a rug{ciunilor, sosind ziua Duminicii, au intrat to`i acei trei stare`i }n biseric{ la dumnezeiasca Liturghie ~i }mpreun{ au stat la un loc. Acolo li s-au deschis ochii, c|nd s-a pus p|inea pe Sf|nta Mas{ ~i au v{zut un Prunc mic. Preotul, }ntinz|nd m|na ca s{ fr|ng{ p|inea, a v{zut pe }ngerul Domnului pogor|ndu-se din cer, av|nd }n m|ini un cu`it, ~i, junghiind Pruncul, I-a turnat s|ngele }n pahar. ^i c|nd preotul fr|ngea p|inea, }ngerul sf{r|ma trupul }n p{rticele; iar c|nd fra`ii au mers s{ se }mp{rt{~easc{ cu Sfintele Taine, a mers ~i p{rintele care nu credea ~i, lu|nd }n m|n{ carne crud{ ~i s|ngerat{ ~i v{z|nd }n pahar s|nge, tem|ndu-se a strigat, zic|nd: Cred, Doamne, c{ p|inea este Trupul T{u ~i vinul este S|ngele T{u. ^i }ndat{ carnea s-a f{cut p|ine ~i s|ngele vin ~i s-a }mp{rt{~it cu mult{ fric{ ~i cu umilin`{. P{rin`ii i-au zis: <192>^tie Hristos Dumnezeu c{ neamul omenesc nu poate s{ m{n|nce carne crud{, nici s{ bea s|nge; de aceea }~i d{ Preacuratul S{u Trup sub chipul p|inii ~i S|ngele S{u cel f{c{tor de via`{ sub chipul vinului, ca s{-l poat{ primi cei ce se }mp{rt{~esc cu credin`{<170>. Pentru aceasta ei au dat laud{ lui Hristos Dumnezeu, c{ n-a l{sat pe stare`ul cel }mbu-n{t{`it s{ piar{ cu necredin`a. Un frate oarecare a }ntrebat pe p{rintele Arsenie pentru folosul sufletului; iar fericitul i-a zis: <192>]ngrije~te-te }n tot chipul ca, cele f{cute }n mintea ta, s{ fie pl{cute lui Dumnezeu ~i cu }nlesnire vei birui p{catele cele dinafar{<170>. Aceasta o zicea sf|ntul, ar{t|nd c{ toate patimile p{catelor se nasc din voin`a min`ii ~i din g|ndurile cele spurcate ale ei, care, primindu-se }n inim{, se `in cu }ndulcire. Iar cel ce-~i }ndrepteaz{ mintea sa c{tre Dumnezeu ~i izgone~te }ndat{ g|ndurile cele spurcate, }~i taie patimile ~i biruie~te poftele p{catelor<170>. Stare`ul a mai zis: <192>De vom c{uta pe Dumnezeu cu adev{rat, El singur va veni la noi ~i-L vom vedea; ~i dac{ ]l vom `ine pe El la noi prin via`{ curat{, va petrece }mpreun{ cu noi<170>. Alt stare` a }ntrebat pe p{rintele Arsenie: <192>P{rinte, mie }mi zic g|ndurile: ce vei face, c{ci e~ti b{tr|n ~i nu po`i s{ poste~ti, nici s{ te ostene~ti pentru b{tr|ne`e? Deci, du-te de cerceteaz{ bolnavii, pentru c{ acesta este semnul dragostei<170>. Iar cuviosul, }n`eleg|nd c{ g|ndul acesta este din me~te~ugire diavoleasc{, a zis acelui stare`: <192>M{n|nc{, bea, dormi, nu lucra, dec|t numai s{ nu ie~i din chilia ta<170>. Acestea le zicea, pentru c{ sf|ntul ~tia c{ monahul, ie~ind din chilie ~i apropiindu-se de loca~urile mirene~ti, }l }ncurc{ vr{jma~ul cu multe curse, spre sminteal{ ~i c{dere. Deci, nu se cuvine aceluia ce a murit pentru lume, s{ ias{ afar{ din chilia ~i din m|n{stirea sa, f{r{ de pricin{, precum cel mort nu iese afar{ din morm|ntul s{u. Iar monahul care umbl{ afar{ din m|n{stire, dup{ voia sa, este cu adev{rat mort, pentru c{ a murit cu sufletul. Sf|ntul iar{~i zicea: <192>Sunt mul`i care se s|rguiesc a-~i p{zi cur{`ia trupeasc{, de aceea }~i omoar{ trupul lor cu postiri, cu privegheri ~i cu multe osteneli. Dar sunt pu`ini cei ce-~i p{zesc sufletul de spurc{ciunea p{catului slavei de~arte, de iubirea de cinste, de iubirea de argint, de zavistie, de ura de fra`i, de m|nie, de pomenirea de r{u, de os|ndire ~i de m|ndrie. Unii ca ace~tia, pe afar{ sunt cura`i cu trupul, iar cu sufletul sunt foarte spurca`i. Ei sunt asemenea ca mormintele cele v{ruite, care pe din{untru sunt pline cu oase }mpu`ite. Ferici`i sunt cei ce se s|rguiesc, ca at|t trupul c|t ~i sufletul s{ le fie curate de toat{ spurc{ciunea; pentru c{ cei cura`i cu inima, iar nu numai cu trupul, sunt ferici`i, c{ aceia vor vedea pe Dumnezeu. Un frate a zis cuviosului: <192>P{rinte sfinte, am }nv{`at cuvinte din c{r`i ~i din psalmi ~i m{ s|rguiesc s{ le citesc cu os|rdie. Dar, citindu-le pe acelea, nu am umilin`{, fiindc{ nu }n`eleg puterea dumnezeie~tii Scripturi, ~i din aceast{ cauz{ m{ sc|rbesc foarte<170>. R{spuns-a lui fericitul: <192>Fiule, se cade ca ne}ncetat s{ te deprinzi la citirea cuvintelor Domnului, m{car de n-ai umilin`{ ~i nu le }n`elegi puterea. Pentru c{ am auzit ceea ce zice p{rintele Pimen ~i ceilal`i Sfin`i P{rin`i, c{ desc|nt{torii cei ce s-au obi~nuit a desc|nta ~erpii, ei nu }n`eleg acele cuvinte pe care le gr{iesc; iar ~erpii, auzind puterea cuvintelor, le cunosc cu sfin`enie ~i se }mbl|nzesc, d|ndu-se }n m|inile lor. A~a facem ~i noi. M{car c{ nu }n`elegem puterea cuvintelor dumnezeie~tii Scripturi, }ns{, c|nd le avem ne}ncetat }n gurile noastre, auzindu-le diavolii se }nfrico~eaz{ ~i fug de la noi, nesuferind cuvintele Sf|ntului Duh, care le-a gr{it prin robii S{i, prooroci ~i apostoli<170>. Apropiindu-se vremea mut{rii lui la Dumnezeu, a zis uceni-cilor s{i: <192>S{ nu face`i pentru mine acea pomenire, adic{ s{ pune`i mas{ ~i s{ chema`i fra`ii la m|ncare ~i la b{utur{. Numai de aceasta s{ v{ }ngriji`i, ca s{ se s{v|r~easc{ aducerea dumnezeie~tilor jertfe, pentru p{c{tosul meu suflet<170>. Auzind acestea, ucenicii s-au tulburat ~i au }nceput a pl|nge. Iar el le-a zis: <192>Nu pl|nge`i, fiilor, <%-2>c{ }nc{ n-a venit ceasul sf|r~itului meu, }ns{ este aproape<170>. Deci, l-au<%0> }ntrebat ucenicii: <192>P{rinte, cum te vom }ngropa?<170> Iar el le-a zis: <192>Nu ~ti`i oare, s{ m{ lega`i de picioare cu o funie ~i s{ m{ arunca`i }n munte?<170> Dup{ ce i s-a apropiat moartea, a }nceput a se teme ~i a pl|nge. ^i, v{z|ndu-l ucenicii pl|ng|nd, l-au }ntrebat: <192>Oare ~i tu te temi de moarte, p{rinte?<170> El a r{spuns c{tre d|n~ii: <192>Frica aceasta cu adev{rat a fost }n mine }n toate zilele c{lug{riei mele, din ziua }n care am luat asupra mea acest chip<170>. ^i a adormit Cuviosul p{rinte Arsenie, somnul cinstitei mor`i, d|ndu-~i sf|ntul s{u suflet }n m|inile Domnului, C{ruia I-a slujit cu os|rdie. Auzind p{rintele Pimen, c{ s-a mutat p{rintele Arsenie, a l{crimat ~i a zis: <192>Fericit e~ti, p{rinte Arsenie, c{ ai pl|ns }n toate zilele vie`ii tale! Pentru aceasta }n veci te vei veseli; c{ci cel ce nu pl|nge aici de voie, va pl|nge acolo }n munci f{r{ de voie, dar f{r{ nici un folos!<170> Se poveste~te de Cuviosul Arsenie ~i aceasta: c{ acesta era cuv|ntul lui adeseori, zic|nd c{tre sine: <192>Arsenie, la ce ai venit aici? N-ai venit la odihn{, ci la osteneli; nu la lenevire, ci la nevoin`{. Deci, nevoie~te-te, ostene~te-te ~i nu te lenevi<170>. ]nc{ ~i aceasta o spunea sf|ntul: <192>De multe ori m-am c{it de cuv|ntul pe care }l gr{iam, iar de t{cere, niciodat{!<170> P{rintele Daniil povestea despre d|nsul: <192>Niciodat{ nu voia s{ gr{iasc{ vreo }ntrebare din carte, m{car de~i putea, fiindc{ ~tia bine dumnezeiasca Scriptur{; }ns{, t{cea, ca s{ nu se arate }n`elept }n c{r`i. Nici nu scria vreo scrisoare la cineva, socotindu-se c{ este prost pentru Hristos ~i ne~tiutor. Nici de slujba altarului nu se atingea, m{car c{ era sfin`it pentru aceasta, ci cu monahii cei nesfin`i`i se apropia la dumnezeie~tile Taine; ~i aceasta o f{cea din smerenia sa cea mare. Iar c|nd mergea }n biseric{ la soborniceasca c|ntare, se ducea dup{ un st|lp, ca nici el s{ nu vad{ pe cineva la fa`{, dar nici fa`a lui nimeni<170>. Vederea lui era }ngereasc{, ca ~i a lui Iacov cel din Legea Veche; cu totul era c{runt, curat la trup ~i uscat din }nfr|narea cea mare ~i barba mare p|n{ la br|u; iar perii de la ochi }i c{zuser{ din cauza pl|nsului din toate zilele; era }nalt la stat ~i g|rbov la b{tr|ne`e. El a avut un sf|r~it fericit, vie`uind }n c{lug{re~tile osteneli cincizeci de ani; cu postul ~i cu rug{ciunile pl{c|nd lui Dumnezeu. ]n schit a petrecut patruzeci de ani, zece ani la un loc ce se numea Troghin, mai sus de Babilon, }n spatele cet{`ii Memfis, iar trei ani a vie`uit }n Canopolul Alexandriei. ]ntorc|ndu-se iar{~i }n Troghin a petrecut doi ani ~i a adormit acolo }ntru Domnul, av|nd v|rsta de o sut{ de ani ~i mai bine. El a fost b{rbat bun, plin de Duhul Sf|nt ~i de credin`{. Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni s{ ne }nvrednicim ~i noi a c|~tiga iertare de p{cate ~i via`a ve~nic{ de la Hristos Domnul nostru, C{ruia I se cuvine slav{ }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.