@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A NOUA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI PROOROC ISAIA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Prooroc Isaia era de neam din Ierusalim ~i se tr{gea din semin`ia }mp{ra`ilor iudei. El era fiul lui Amos, nu al Prooro-cului Amos, pentru c{ Proorocul Amos era de neam tecuntean ~i p{stor de dobitoace; iar nu ierusalimnean din cas{ }mp{r{teasc{, fiind cinstit }ntre sfin`ii prooroci. Amos, tat{l lui Isaia, era unul din rudeniile }mp{ratului Ierusalimului, frate bun cu Amesie, }mp{ratul iudeu, care nu era num{rat }ntre sfin`ii prooroci. Isaia, fiul lui, crescuse }n frica lui Dumnezeu, }nv{`|nd legea Domnului. Dup{ ce a ajuns la v|rsta cea des{v|r~it{, s-a }nso`it cu o femeie dup{ lege ~i a n{scut fiu, precum singur zice de aceasta: <192>M-am apropiat de prooroci`{<170>, adic{ de so`ia mea, cea luat{ din ceata fecioarelor, pentru a petrece }mpreun{; ~i, care, p|n{ la vremea nun`ii slujea }n biserica Domnului, cu fapte bune ~i sfinte, deprinz|ndu-se a se ruga ne}ncetat lui Dumnezeu; ~i se }nvrednicise de darul proorociei, pentru via`a ei cea pl{cut{ Lui. Ea este numit{ prooroci`{ pentru dou{ lucruri: }nt|i pentru c{ este so`ie de prooroc, iar al doilea pentru c{ singur{ a luat darul proorociei de la Dumnezeu. ^i a z{mislit }n p|ntece de la b{rbatul s{u, proorocul Isaia, ~i a n{scut fii. Deci, Isaia a zis: Iat{, eu ~i pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Aici, dup{ }n`elegerea t|lcuitorilor, vorbe~te despre fiii s{i <%-2>cei fire~ti ~i se pomene~te }n proorocia lui Iacov, fiul lui. Iar fericitul<%0> Ieronim spune de proorocul Isaia, din povestire ebraic{ ~i aceasta: <192>El a fost, dup{ maic{, mo~ al }mp{ratului Manase, muncitorul s{u; pentru c{ din fiica lui Ofovia, cea }nso`it{ cu }mp{ratul Ezechie, s-a n{scut Manase. Sf|ntul Isaia a }nceput a prooroci }n }mp{r{`ia lui Azaria, }mp{ratul Iudeii, care, }n Sf|nta Scriptur{, se nume~te Ozia. Acel }mp{rat a fost fiul lui Amesie }mp{ratul ~i nepot al lui Amos, tat{l lui Isaia. Deci, Sf|ntul Isaia a proorocit }n zilele }mp{-ratului Azarie, numit ~i Ozia, fiul lui Amesie, }n zilele }mp{ratului Ioatam, fiul lui Ozia, }n zilele }mp{ratului Ezechie, fiul lui Ahaz, }n zilele }mp{ratului Ahaz, fiul lui Ioatam ~i }n zilele }mp{ratului Manase, fiul lui Ezechie, de la care a ~i p{timit. Dar cum ~i ce a proorocit el, este destul de ar{tat }n cartea lui cea scris{ pe larg, }n care este ar{tat{ ~i via`a lui cea pl{cut{ lui Dumnezeu. El a fost at|t de binepl{cut lui Dumnezeu, }nc|t s-a }nvrednicit a-L vedea ~ez|nd pe scaun }nalt ~i prea}n{l`at, C{ruia }mprejur ]i st{teau serafimii cei cu c|te ~ase aripi, strig|nd: Sf|nt, sf|nt, sf|nt Domnul Savaot; plin este cerul ~i p{m|ntul de slava Lui. Iar c|nd Isaia proorocul a v{zut aceasta, s-a umplut de spaim{ ~i a zis }n sine: O, tic{losul de mine, m-am }nvrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei, fiind om, av|nd buze necurate ~i petrec|nd }n mijlocul poporului, cel ce are buze necurate. ^i s-a trimis la d|nsul unul din serafimi, av|nd }n m|ini un c{rbune aprins, pe care }l luase cu cle~tele din altar ~i s-a atins de buzele lui, zic|ndu-i: Iat{, s-a atins acesta de buzele tale ~i va ~terge Domnul f{r{delegile tale ~i p{catele tale le va cur{`i. Dup{ aceasta a auzit Sf|ntul Isaia glasul Domnului, gr{ind c{tre d|nsul: Pe cine voi trimite ~i cine va merge la poporul Meu. ^i a zis Isaia: Iat{, eu sunt Doamne. Trimite-m{ pe mine! ^i l-a trimis pe el Domnul la poporul S{u, ca s{ }ndemne pe cei p{c{to~i la poc{in`{ ~i s{ le spun{ lor cele ce vor s{ fie, adic{ vor lua multe feluri de pedepse, de nu se vor poc{i; iar de se vor }ntoarce la Dumnezeu cu poc{in`{, vor primi mil{ ~i iertare. Deci, a proorocit Sf|ntul Isaia despre multe feluri de lucruri, precum ~i despre robia Galileei ~i a Samariei de c{tre asirieni; despre n{v{lirea lui Senaherim asupra Iudeei, despre stricarea multor `{ri ~i cet{`i cu multe feluri de r{zboaie; dar, mai ales, a proorocit despre z{mislirea ~i na~terea lui Hristos din Preacurata Fecioar{, prin Care s-a m|ntuit neamul omenesc. El a zis: Iat{, Fecioara va lua }n p|ntece ~i va na~te Fiu ~i vor chema numele Lui, Emanuel, care se t|lcuie~te cu noi este Dumnezeu. ^i iar{~i: Ie~i-va toiag din r{d{cina lui Iesei <196> Preacurata Fecioar{ <196> ~i floare din r{d{cina lui va cre~te <196> Hristos <196> ~i va odihni peste d|nsul Duhul lui Dumnezeu, Care din Tat{l este ~i spre Fiul Se odihne~te. ^i iar{~i: Prunc S-a n{scut nou{ ~i Fiul S-a dat nou{, a C{rui st{p|nire s-a f{cut peste um{rul Lui; ~i se cheam{ numele lui, ]nger de mare sfat. Asemenea a proorocit ~i despre patimile lui Hristos, zic|nd: Acesta, poart{ p{catele noastre ~i p{time~te durere pentru noi. R{pitu-S-a pentru p{catele noastre ~i a fost muncit pentru f{r{delegile noastre ~i cu rana Lui noi to`i ne-am vindecat. Ca o oaie spre junghiere S-a adus ~i ca un miel f{r{ de glas }mpotriva celui ce-L tunde pe El; a~a nu ^i-a deschis gura Sa... Chiar ~i despre Crucea lui Hristos mai }nainte a vestit, zic|nd: Slava Libanului va veni la tine, Ierusalime, cu chiparos, cu perg ~i cu cedru, ca }mpreun{ s{ pream{reasc{ locul cel sf|nt al Meu, zice Domnul <196> ~i locul picioarelor Mele }l voi pream{ri. El a mai vestit a doua }nfrico~at{ venire a lui Hristos, zic|nd: Iat{, Domnul va veni ca focul ~i carele Lui ca viforul, ca s{ dea cu m|nie izb|ndirea Sa ~i certarea }n v{paie de foc. C{ci cu focul Domnului se va judeca tot p{m|ntul. Proorocul Isaia petrecea }ntru def{imarea lumii; pentru c{ de~i era rud{ cu }mp{ra`ii Iudeii ~i putea s{ aib{ multe bog{`ii ~i slava lumii ace~tia, }ns{ pe toate acelea le-a trecut cu vederea pentru Dumnezeu ~i petrecea cu so`ia sa cea pl{cut{ lui Dumnezeu, }n s{r{cie de bun{voie ~i smerenie, }n }nfr|nare mare ~i }n via`a cea aspr{ a trupului. Haina lui era un fel de sac f{cut din p{r, pe care }l punea pe trupul gol; una pentru smerenie, alta pentru omor|rea trupului, iar alta, ca s{ dea oamenilor celor p{c{to~i chip de poc{in`{. ^i cu un chip smerit ca acela, ruga pe Dumnezeu pentru d|n~ii. Alt{dat{ a umblat gol trei zile prin mijlocul Ierusalimului, neru~in|ndu-se de mul`imea poporului, nici necinstindu-~i neamul s{u cel bun. Aceasta a f{cut-o dup{ porunca Domnului; pentru c{ }mp{ratul Ezechie }mpreun{ cu Ierusalimul, c|nd a venit Sargon ~i Senaherim, }mp{ratul asirienilor, asupra Iudeei cu putere mult{, n{d{jduia mai mult spre ajutorul Egiptului ~i al Etiopiei <196> pentru c{ se obi~nuiser{ iudeii de a c|~tiga ajutor mai mult de la egipteni ~i de la etiopieni, dec|t a cere ajutorul lui Dumnezeu. Atunci Sf|ntul Isaia a sf{tuit pe }mp{rat ~i pe popor, ca s{ alerge spre Dumnezeu mai mult dec|t spre oameni ~i de la Cel Prea}nalt s{ cear{ ~i s{ n{d{jduiasc{ ajutor; iar nu de la aceia, care singuri nu pot s{ se apere, pentru c{ s-a apropiat ~i de ei pierzare. El a proorocit ~i de pieirea Egiptului ~i a Etiopiei, care are s{ vin{ asupra lor, tot de la acela~i }mp{rat al asirienilor, Senaherim. ^i ca proorocia lui s{ fie }ncredin`at{ tuturor, a mers gol prin toat{ cetatea; pentru c{ s-a f{cut c{tre d|nsul cuv|ntul Domnului, zic|ndu-i: Mergi ~i leap{d{ sacul de pe mijlocul t{u ~i scoate }nc{l`{mintele tale din picioare. Iar proorocul a f{cut a~a, umbl|nd gol ~i descul` trei ani, spun|ndu-le cu cuvintele ~i ar{t|ndu-le cu goliciunea sa c{ se vor lipsi iudeii de ajutorul Egiptului ~i al Etiopiei, spre care }n zadar se n{d{jduiesc ~i, cum c{, cu un chip ca acesta, egiptenii ~i etiopienii se vor duce }n robie goi. Pentru c{ a gr{it Domnul: <192>Precum a umblat robul Meu, Isaia, gol ~i descul`, a~a va duce }mp{ratul asirienilor pe robi`ii Egiptului ~i al Etiopiei, pe tineri ~i pe b{tr|ni, goi, descul`i ~i descoperi`i spre ru~inea Egiptului<170>. Proorocul Isaia a }nchipuit cu acea goliciune a sa, goliciunea lui Hristos Domnul nostru, Care a fost dezgolit pe Cruce }n privirea tuturor, pe care El a voit a o suferi pentru goliciunea lui Adam, ce a cunoscut-o }n rai, dup{ c{lcarea poruncii lui Dumnezeu. Proorocia lui Isaia despre Egipt ~i despre Etiopia s-a }mplinit }ndat{; pentru c{ Senaherim, }mp{ratul asirienilor, auzind c{ Toroc, }mp{ratul Etiopiei, vine asupra lui, ajut|nd iudeilor, s-a }ntors }mpotriva lui ~i, biruindu-l, a supus }mp{r{`iei sale p{m|ntul Egiptului ~i al Etiopiei; iar dup{ aceea a mers asupra Iudeei, o~tindu-se ~i lu|nd multe cet{`i. El se l{uda c{ va lua Ierusalimul ~i pentru aceasta hulea pe Dumnezeu Cel ]nalt prin voievodul s{u, Rapsac, pe care }l trimisese cu putere mult{ contra }mp{ratului Ezechie. Proorocul Isaia era ~i mare f{c{tor de minuni, c{ci, Ierusalimul fiind amenin`at de }nconjurarea celor de alt{ semin`ie, din cauza lipsei de ap{, el, cu rug{ciunea sa <196> precum scriu despre aceasta Sf|ntul Epifanie ~i Sf|ntul Dorotei al Tirului <196>, a scos un izvor de ap{ de sub muntele Sionului. ^i s-a numit izvorul acela "Siloam", adic{ trimis; c{ci de la Dumnezeu s-a trimis poporului cel }nsetat acel izvor, pentru prooroce~tile rug{ciuni. Izvorul acela era minunat, pentru c{ izvora ap{ numai iudeilor; iar celor de alt{ semin`ie se f{cea uscat. Sf|ntul prooroc a izb{vit cu rug{ciunea sa cetatea Ierusalimului de }nconjurarea barbarilor; pentru c{ }ntr-o noapte, a ie~it }ngerul Domnului ~i a ucis din oastea asirienilor o sut{ optzeci ~i cinci de mii. Deci, Senaherim, scul|ndu-se diminea`a ~i v{z|nd at|ta mul`ime de trupuri moarte, s-a }nsp{im|ntat ~i a fugit cu ru~ine de la Ierusalim ~i s-a a~ezat }n Ninive, unde a fost ucis de fiii s{i. Sf|ntul Isaia a t{m{duit pe }mp{ratul Ezechie de o boal{, de care se }mboln{vise de moarte; ~i i-a spus aceluia de la fa`a Domnului, c{ pentru rug{ciunile ~i lacrimile lui, i se mai adaug{ la via`{ }nc{ cincisprezece ani. ^i a fost pentru aceasta, c{ soarele s-a }ntors }napoi pe fiecare zi cu zece trepte, adic{ la zece minute, care se ar{ta }n ceasornicul de pe zid. Deci, ziua aceea a fost mare durere dup{ asem{nare; }ns{ nu dup{ asem{narea acelei zile, }n care odat{ Isus al lui Navi a oprit soarele }n loc, c|nd a biruit pe vr{jma~i. O minune ca aceasta a }nsp{im|ntat toat{ lumea, }nc|t Merodah Valadan, fiul lui Valadan, }mp{ratul Babilonului, a trimis o scrisoare ~i soli cu daruri }n Ierusalim, la Ezechie, }mp{ratul Iudeei, }nt|i ca s{-l cerceteze pe el, c{ci auzise c{ a fost foarte r{u bolnav ~i se sculase; iar al doilea, ca s{ }ntrebe de minunea ce se }nt|mplase, c{ soarele s-a }ntors }napoi ~i iar{~i s-a }ndreptat }n calea sa, deoarece se f{cuse ~tire despre aceea la }mp{ratul Babilonului, c{ pentru Ezechie se f{cuse acea minune. Ezechie s-a bucurat foarte mult de trimi~ii }mp{ratului Babilonului ~i le-a ar{tat toate bog{`iile casei sale, care lucru n-a fost pl{cut Domnului. Deci, a venit la el Sf|ntul Prooroc Isaia ~i i-a zis: <192>Ce au v{zut }n casa ta b{rba`ii ce veniser{ din Babilon?<170> Ezechie a r{spuns: <192>Toate c|te sunt }n casa mea le-au v{zut ~i nu a fost }n cas{ nici un lucru din c{m{rile mele, pe care nu l-ar fi v{zut<170>. Isaia i-a zis: <192>Ascult{ cuv|ntul Domnului Savaot: Vor veni zile, c|nd babilonienii vor lua toate cele din casa ta ~i toate c|te au adunat p{rin`ii t{i p|n{ }n aceast{ zi, le vor duce }n Babilon ~i nu vor l{sa nimic; }nc{ vor lua ~i din fiii t{i pe care i-ai n{scut ~i }i vor duce }n Babilon, unde }i vor face servitori }n casa }mp{ratului Babilonului<170>. Aceast{ proorocie a Sf|ntului Isaia s-a }mplinit mai pe urm{, iar }mp{ratul Ezechie s-a sf|r~it }n pace ~i a fost }ngropat }mpreun{ cu p{rin`ii s{i. Dup{ sf|r~itul }mp{ratului Ezechie a luat }mp{r{`ia Iudeei, Manase, fiul lui Ezechie, fiind }n v|rst{ de doisprezece ani ~i f{c|nd vicle~ug }naintea ochilor Domnului. Pentru c{, dup{ ce a venit }n v|rst{ des{v|r~it{, a }nceput a umbla nu dup{ poruncile Domnului, ci dup{ ur|ciunile p{g|ne~ti. Fiindc{ a zidit capi~te idolilor ~i altar lui Baal ~i se }nchina idolilor celor ciopli`i, iar casa Domnului a spurcat-o cu jertfe idole~ti ~i pe fiii s{i i-a trecut prin foc, dup{ cum f{ceau }nchin{torii de idoli. El se }ndeletnicea cu vr{ji ~i basme, r{zvr{tind poporul Domnului ~i duc|ndu-i pe ei, }mpreun{ cu sine, la }nchinarea de idoli; iar pe cei ce nu se }nvoiau la voia lui cea p{g|neasc{, }i ucidea. El a v{rsat foarte mult s|nge nevinovat, p|n{ ce Ierusalimul s-a s{turat de mult s|nge; pentru care lucru, mustr|ndu-se ~i oc{r|ndu-se de Sf|ntul Prooroc Isaia, s-a pornit <%2>spre m|nie. Asemenea ~i boierii Ierusalimului ~i mul`i din popor s-<%0>au umplut de m|nie asupra proorocului lui Dumnezeu, de vreme ce, mustr|ndu-i pentru acele p{cate grele, }i numea boieri ai Sodomei ~i ai Gomorei, zic|ndu-le: Asculta`i cuv|ntul Domnului, boieri ai Sodomului, lua`i aminte la legea lui Dumnezeu, popoarele Gomorului. <%-2>Acestea le zicea pentru apuc{turile lor cele rele, deoarece prin<%0> faptele lor cele necurate, se asem{nau cu Sodoma ~i cu Gomora. Deci, to`i, }mpreun{ cu }mp{ratul, nesuferind o mustrare ca aceea, c{utau s{ ucid{ pe sf|ntul. Astfel, Sf|ntul Prooroc Isaia a fost t{iat la c|mp, afar{ din Ierusalim, cu fier{str{ul de lemn, din porunca }mp{ratului Manase. ^i a~a, Isaia, marele prooroc al lui Dumnezeu, s-a sf|r~it mucenice~te la ad|nci b{tr|ne`i, av|nd o sut{ dou{zeci ~i ~ase de ani. El este l{udat de Isus al lui Sirah, astfel: Domnul a izb{vit pe poporul S{u prin m|na lui Isaia; a biruit o~tile asirienilor ~i le-a sf{r|mat }ngerul Lui; c{ci Ezechie a f{cut pl{cere }naintea Domnului ~i s-a }nt{rit pe c{ile lui David, tat{l s{u, pe care le-a poruncit Isaia, proorocul cel mare ~i credincios }n vedeniile sale: ]n zilele lui soarele s-a tras }napoi ~i a prelungit via`a }mp{ratului cu mare duh, a v{zut pe cele de pe urm{ ~i a m|ng|iat pe cei ce se t|nguiau. ]n Sion p|n{ }n veac a ar{tat pe cele ce vor fi ~i pe cele ascunse. Dup{ uciderea proorocului Isaia, trupul lui cel cinstit, lu|ndu-l unii din cei tem{tori de Dumnezeu, l-au }ngropat aproape de izvorul acela al Siloamului, pe care Sf|ntul Isaia l-a scos cu rug{ciu-nea sa. Pentru aceasta l-au pus pe el acolo ca, cu rug{ciunile proorocului lui Dumnezeu, Isaia, ~i dup{ moartea lui, s{ izvorasc{ ne}ncetat apa Siloamului. L|ng{ izvorul acela, a fost zidit{ o sc{ld{toare, la care orbul din na~tere a c{p{tat vedere, pun|nd pe ochii lui tina cea f{cut{ din scuipat de Domnul nostru Iisus Hristos, ~i care a fost trimis ca s{ se spele. Chiar p|n{ ast{zi apa aceea are o putere t{m{duitoare, pentru c{ se poveste~te de cei ce cerceteaz{ Sfintele Locuri ale Ierusalimului c{, saracinii, care acum locuiesc acolo cu voia lui Dumnezeu, fiind din firea lor puturo~i cu trupurile <196> ca ~i caprele <196>, }~i sp{lau copiii }n apa Siloamului, ~i chiar ei se sp{lau, ~i goneau acea putoare. ]nc{ ~i celor bolnavi de ochi li se aduce mare ajutor din apa aceea, cu rug{ciunile Sf|ntului Prooroc Isaia ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, c{ruia se cuvine slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I P[TIMIREA SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>HRISTOFOR M[RTURISITORUL<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A CELOR ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> Lu|nd cu nedreptate }mp{r{`ia Romei, prear{ul Dechie, la anul de la Hristos 108 ~i, pun|nd ajut{tor la oc|rmuirea }mp{r{`iei pe Valerian, }ndat{ a pornit prigoan{ mare contra cre~tinilor, pe care istoricii o num{r{ a opta. El a pornit aceast{ prigoan{, cum zic unii din istorici, din pizma ce o avea asupra lui Filip, cel mai }nainte de d|nsul, care iubea pe cre~tini ~i }i cinstea; unii zic c{ Filip s-ar fi f{cut chiar cre~tin. Dechie, at|t s-a }ndr{cit cu luptarea contra lui Dumnezeu ~i at|t de aspru ~i cumplit s-a ridicat asupra cre~tinilor, }nc|t a scris c{r`i ~i porunci nelegiuite ~i nedrepte c{tre to`i ighemonii ~i st{p|nitorii cei de sub st{p|nirea lui, care erau p{g|ni ca ~i d|nsul. El le-a poruncit ca, cu mare groaz{, s{ sileasc{ pe cei drep`i ~i binecredincio~i robi ai lui Hristos, s{ jertfeasc{ idolilor ~i s{ m{n|nce bucate din cele spurcate cu s|ngele dobitoacelor jertfite; iar c|`i nu vor s{ se lepede de Hristos, mai }nt|i s{-i pedepseasc{ ~i s{-i bat{ cu felurite r{ni ~i s{ le pun{ asupra lor nenum{rate munci; iar dup{ aceea, s{-i omoare cu nemilostivire. Deci, to`i st{p|nitorii ~i ighemonii `{rilor ~i cet{`ilor se s|rguiau cu toat{ puterea s{ se arate binepleca`i ~i supu~i c{tre }mp{ratul, av|nd p{g|nii mult{ }ndr{zneal{, iar cei credincio~i erau prigoni`i ~i munci`i p{g|ne~te. ]ntr-acea vreme, un voievod al }mp{ratului, f{c|nd r{zboi cu alte neamuri ~i biruindu-le, a aflat }ntr-acele neamuri un om din cei cu capul de c|ine, care m{n|nc{ oameni ~i c{rora noi le zicem c{pc{uni; pe acela voievodul l-a luat rob. El era }n`elept la minte din fire ~i cu cuno~tin`{ bun{, cuget|nd dumnezeie~tile cuvinte }ntru inima sa; ~i, v{z|nd pe p{g|ni pedepsind totdeauna pe cre~tini cu multe feluri de munci, se m|hnea ~i }mpreun{ p{timea durere, ca un milostiv ce era. Dar, fiindc{ nu putea s{ vorbeasc{ ~i s{ mustre pe p{g|ni ca un om, s-a dus de la d|n~ii la un loc deosebit, afar{ din cetate, ~i, c{z|nd la p{m|nt, a f{cut cu mintea rug{ciunea aceasta: <192>Doamne, Atot`iitorule, auzi smerenia mea ~i arat{ milostivirea Ta, spre mine nevrednicul robul T{u. Deschide buzele mele, ~i d{-mi grai omenesc, ca s{ pot mustra pe tiranul<170>. Astfel rug|ndu-se el, }ndat{ s-a aflat }naintea lui un om purt{tor de haine albe ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Reprovos <196> c{ astfel se numea el mai }nainte <196>, s-a auzit rug{ciunea ta! Scoal{-te s{ iei darul de la Domnul<170>. Deci, scul|ndu-se, s-a apropiat de buzele lui, omul acela purt{tor de haine albe ~i, sufl|ndu-i }n gur{, }ndat{ a vorbit f{r{ de }mpiedicare; ~i, merg|nd }ndat{ }n cetate ~i v{z|nd pe cre~tini muncindu-se de muncitori, l-a durut inima, ca ~i cum }nsu~i ar fi p{timit munci, ~i a zis c{tre p{g|ni aceasta: <192>O, pov{`uitori ai }ntunericului ~i plini de f{r{delegi, nu v{ ajunge vou{ c{ a`i v|ndut sufletele voastre satanei? Ne sili`i ~i pe noi, care ne temem de Dumnezeu Cel adev{rat, s{ pierim }mpreun{ cu voi? Eu sunt cre~tin ~i nu suf{r s{ m{ }nchin zeilor celor de~er`i ~i ur|ciunilor celor netrebnice<170>. Sf|ntul, zic|nd acestea, un slujitor cu numele Vachies, care se }nt|mplase aproape de d|nsul, l-a lovit peste gur{; iar fericitul a zis cu bl|nde`e: <192>Sunt legat de M|ntuitorul meu Iisus Hristos ~i pentru aceasta nu-`i fac `ie r{spl{tirea cuviincioas{; iar dac{ m-a~ m|nia, nu poate s{ m{ biruiasc{ nici toat{ }mp{r{`ia voastr{ cea stricat{ ~i r{zvr{tit{<170>. Deci, duc|ndu-se Vachios }n cetatea unde era }mp{ratul, i-a vestit lui acestea, zic|nd: <192>Sunt pu`ine zile de c|nd, muncind voievodul pe cre~tini dup{ dumnezeiasca ta porunc{, s-a ar{tat }n mijlocul poporului un uria~ }nfrico~at, t|n{r cu v|rsta, iar capul ~i c{ut{tura s{lbatic{, din`ii lui ies afar{ din gur{ ca ~i ai porcului, capul lui este de c|ine ~i, }n scurt s{ zic, at|t este de grozav, }nc|t nu pot nicidecum, s{-i povestesc chipul lui. El hule~te pe zei ~i }mp{r{`ia ta ~i pentru aceea l-am lovit pe el cu palma peste obraz; dar s-a l{udat, c{ nu se teme de toat{ }mp{r{`ia ta. Deci, pentru aceasta am venit s{ vestesc }mp{r{`iei tale; nu cumva a auzit Dumnezeul cre~tinilor rug{ciunile lor ~i l-a trimis pe d|nsul spre ajutorul lor?<170> ]mp{ratul, m|niindu-se, a zis c{tre d|nsul: <192>Oare ai diavol ~i pentru aceasta `i s-a ar{tat `ie }ntr-acest chip?<170> A~a a zis ~i }ndat{ a trimis dou{ sute de osta~i, zic|nd: <192>Lega`i-l pe el ~i astfel s{ mi-l aduce`i; iar dac{ se va }mpotrivi vou{, t{ia`i-l }n mii de buc{`i ~i numai capul lui s{ mi-l aduce`i s{-l v{d, de este at|t de }nfrico~{tor precum spune tic{losul acesta<170>. Fericitul Reprovos s-a dus la biserica cre~tinilor ~i, ~ez|nd dinafar{ la poart{, a }nfipt toiagul s{u }n p{m|nt ~i, plec|ndu-~i capul, s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule, Atot`iitorule ~i Atotputernice, Cela ce Te por`i pe Heruvimi ~i e~ti sl{vit de Serafimi ~i l{udat de to`i sfin`ii T{i, ascult{-m{ ast{zi pe mine nevrednicul ~i porunce~te ca s{ }nfrumuse`eze toiagul meu ca al Sf|ntului T{u prooroc Aaron, ca s{ se arate ~i spre mine bun{tatea Ta cea mult{ ~i s{ m{ fac }ntru m{rturisirea Ta mai s|rguitor, ca s{ Te pream{resc pe Tine, Tat{ ~i pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.<170> Astfel rug|ndu-se }ndat{, o, minune, toiagul a odr{slit! Pentru aceea, v{z|nd un semn minunat ca acesta, s-a }nt{rit mai bine ~i iar{~i s-a rugat, mul`umind Domnului. Deci, osta~ii pe care }i trimisese Dechie s{ prind{ pe sf|ntul, au ajuns acolo }ntr-acel ceas c|nd el se ruga afar{ din biseric{; ~i, v{z|ndu-l de departe, s-au }nfrico~at de chipul lui, ne}ndr{znind s{ se apropie de el. Iar unul din ei a }mb{rb{tat pe ceilal`i, zic|nd: <192>Ce ne }nfrico~{m de un om f{r{ de arme?<170> ^i, duc|ndu-se aproape de el, l-a }ntrebat, zic|nd: <192>De unde e~ti ~i pentru ce pl|ngi f{r{ de m|ng|iere?<170> El a r{spuns cu smerit{ gr{ire: <192>Pl|ng pentru oamenii cei f{r{ de pricepere, care au l{sat pe adev{ratul Dumnezeu ~i se }nchin{ idolilor celor ne}nsufle`i`i<170>. Deci, dup{ ce au auzit osta~ii c{ vorbe~te cu bl|nde`e, au luat }ndr{zneal{ ~i au zis c{tre d|nsul: <192>]mp{ratul ne-a trimis s{ te aducem legat la el, pentru c{ nu te }nchini zeilor celor vechi; ci te }nchini unui oarecare Dumnezeu nou<170>. Reprovos a zis c{tre d|n~ii: <192>Dac{ m{ ve`i l{sa dezlegat, voi merge de voia mea; iar a m{ lua legat, nu pute`i, c{ st{p|nul meu, Hristos, a dezlegat leg{turile p{catelor mele ~i m-a eliberat de tat{l vostru, satana<170>. Ei au zis c{tre d|nsul: Dac{ nu voie~ti s{ mergi, du-te unde vrei; iar noi vom zice c{tre }mp{rat, c{ nu te-am aflat<170>. Sf|ntul a zis c{tre d|n~ii: <192>Ba nu! V{ rog numai pe voi s{ m{ }ng{dui`i c|tva timp, p|n{ voi lua Sf|ntul Botez ~i atunci vom merge }mpreun{<170>. Iar ei au r{spuns: <192>Cheltuiala noastr{ s-a sf|r~it, ~i nu mai avem merinde, c{ te c{ut{m de multe zile<170>. Deci, sf|ntul le-a zis: <192>Aduce`i acea pu`in{ hran{ ce ave`i, ca s{ vede`i puterea Dumnezeului meu<170>. Pun|nd ei }naintea lui bucatele ce le aveau, sf|ntul a }ngenuncheat ~i s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule, care ai binecuv|ntat cele cinci p|ini ~i ai s{turat popor nenum{rat, auzi-m{ pe mine, robul T{u, ~i }nmul`e~te p|inile acestea, ca s{ vad{ ~i ace~tia minunile Tale ~i s{ cread{ c{ Tu singur e~ti Dumnezeu adev{rat, Care po`i toate!<170> Rug|ndu-se el, a venit }ngerul Domnului ~i a zis c{tre d|nsul: <192>]ndr{zne~te, p{timitorule al lui Hristos, Hristofore, c{, Acela c{tre care te-ai rugat, m-a trimis spre ajutorul t{u, s{-`i }ndeplinesc toate cererile tale<170>. ]ngerul, binecuv|nt|nd p|inile, le-a }nmul`it. Atunci sf|ntul a zis c{tre osta~i: <192>M|nca`i acum, fra`ilor, c|t voi`i, ~i s{ cunoa~te`i din aceasta puterea Dumnezeului meu, care nu numai bun{t{`ile cele p{m|nte~ti le d{ruie~te celor ce cred }n D|nsul, ci ~i pe cele cere~ti, fiindc{ este puternic ~i preabun<170>. Deci, osta~ii, v{z|nd o minune ca aceasta, s-au }nsp{im|ntat ~i au strigat cu to`ii: <192>Mare este Dumnezeul cre~tinilor, Care m|ntuie~te pe robii S{i!<170> Apoi, }nchin|ndu-se sf|ntului, au zis: <192>Credem ~i noi }ntr-Unul adev{ratul Dumnezeu, C{ruia I te }nchini, c{ Acela este Atotputernic ~i mul`umim `ie c{ te-ai ar{tat ca o f{clie luminoas{ nou{, celor }ntuneca`i, ~i ne-ai scos pe noi din }ntunericul }n~el{ciunii, pov{`uindu-ne c{tre lumina adev{rului. Deci, noi de acum suntem cu tine ~i porunce~te-ne nou{, ca s{ facem orice voie~ti<170>. Atunci sf|ntul, veselindu-se, i-a }nv{`at din destul m|ntui-toarea propov{duire a lui Dumnezeu, c|t cuprinde Sf|nta Evanghelie. Dup{ aceea a plecat cu d|n~ii }n Antichia, la Sf|ntul Vavila, arhiepiscopul, ~i i-a povestit toat{ pricina. Arhiepiscopul, mul`umind lui Dumnezeu, i-a }nv{`at ~i i-a botezat pe to`i, numind pe Reprovos, Hristofor, care a sf{tuit dup{ aceea pe osta~i s{ mearg{ la }mp{rat. Merg|nd ei pe cale, }i }nt{rea sf|ntul, zic|nd: <192>Fiilor ~i fra`ii mei iubi`i, acum cunoa~te`i pe Dumnezeu, }n care am crescut. Deci, acum s{ r{bd{m pentru d|nsul r{ni ~i b{t{i ~i s{ nu ne lep{d{m de El, chiar de ne-ar face orice fel de sup{r{ri; noi, }ns{ s{ st{m b{rb{te~te, netem|ndu-ne nicidecum de }nfrico~{rile tiranilor, nici de muncile lor cele }nfrico~{toare, pentru c{ ne va ajuta nou{ St{p|nul nostru Hristos, }n Care am crescut. Deci, lega-`i-m{ pe mine ~i m{ duce`i la Dechie, precum v-a poruncit vou{; iar dac{ v{ teme`i de munci, duce`i-v{ unde vre`i, }ngrijindu-v{ de m|ntuirea voastr{<170>. Ei, auzind aceasta, au l{crimat ~i n-au voit s{ lege pe dasc{lul ~i pe pov{`uitorul lor c{tre adev{rata credin`{. Dar, de vreme ce el a voit ~i a primit, ei l-au legat. @BT-1 = Ajung|nd la palatul }mp{r{tesc ~i, v{z|nd Dechie pe sf|ntul, s-a }nfrico~at at|t de mult, }nc|t pu`in a lipsit de n-a c{zut de pe scaun. Atunci a zis sf|ntul c{tre el: <192>O, preanenorocit{ ~i stricat{ }mp{r{`ie, dac{ te-ai temut de mine, robul lui Dumnezeu, slabule ~i fricosule, apoi cum vei r{bda m|nia Lui }n ceasul judec{`ii, c|nd te vor trage diavolii la divanul cel }nfrico~at, ca s{ r{spunzi pentru sufletele care le-ai pierdut?<170> @BT-1 = Dup{ ce tiranul cu anevoie ~i-a venit }n fire, a }ntrebat pe Hristofor, m{rturisitorul lui Hristos, care-i este credin`a, neamul ~i numele. Iar el a r{spuns: <192>Sunt cre~tin ~i mai }nainte m{ numeam Reprovos, iar acum, din Sf|ntul Botez, m{ numesc Hristofor. Neamul meu se arat{ din fa`a mea ~i m{ nevoiesc pentru Hristos Domnul meu; deci nu m{ plec poruncilor tale cele p{g|ne~ti<170>. Dechie a zis c{tre d|nsul: <192>Rece ~i r{u nume `i-a dat, care nu te folose~te pe tine, tic{losule<170>. Iar sf|ntul a zis c{tre d|nsul: <192>Rece este numirea voastr{, nebunilor, c{ a`i l{sat pe Dumnezeul Cel adev{rat ~i v{ }nchina`i pietrelor<170>. Dechie iar{~i i-a zis: <192>Fie-`i mil{ de trupul t{u ~i jertfe~te zeilor, ca s{ te }nvredniceasc{ de mult{ cinste ~i s{ te fac pop{ al lor, ca s{ nu pieri cu nedreptate. La acestea sf|ntul a r{spuns: <192>S{ nu fie s{ m{ lep{d eu de adev{ratul Dumnezeul meu, o, prea f{r{delege tiran ~i s{ m{ }nchin idolilor celor de~er`i! Bun{t{`ile tale s{ le ai tu! Cei de~er`i de minte ~i cei de o minte cu tine sunt nebuni. Mie nu-mi este mil{ de trupul meu, precum ai zis, ci de suflet, ca un }n`elept. Deci, pentru d|nsul slujesc ~i m{ }nchin Dumnezeului Celui f{r{ de moarte; iar zeii t{i cei cu nume mincinos sunt diavoli ~i v{ am{gesc, ca s{ v{ ia sufletele voastre ~i s{ le duc{ }n pierzare; deci, s{ nu ai pentru mine nici o n{dejde, c{ m{ voi pleca voin`ei tale celei f{r{ de Dumnezeu; pentru aceea f{ cu mine ce voie~ti<170>. ]mp{ratul, m|niindu-se, a poruncit s{-l sp|nzure de p{rul capului, leg|ndu-i o piatr{ de picioare, ~i s{-l }mpung{ cu suli`ele peste tot trupul. Sf|ntul, p{timind acestea, r{bda viteje~te ~i zicea c{tre tiran: <192>Nu m{ plec `ie, p{g|nule, nu m{ }nchin zeilor t{i, nici nu bag }n seam{ muncile ~i r{nile tale, ca de ni~te lucruri trec{toare, pentru dragostea Hristosului meu, Care }mi va r{spl{ti cu bun{t{`ile cele vrednice pentru aceste munci, pe care le rabd pentru D|nsul; iar pe tine, o, tic{losule, te a~teapt{ focul cel ve~nic, pe care }l vei mo~teni }mpreun{ cu diavolii, c{rora le sluje~ti<170>. Atunci }mp{ratul, m|niindu-se ~i mai mult, a poruncit s{-i ard{ sub`ioarele cu f{clii aprinse. F{c|ndu-se acestea, l-a sf{tuit pe Dechie oarecare din boieri, s{-i vorbeasc{ cu cuvinte bune, doar }l va asculta ~i-l vor avea }n r{zboaie ajut{tor. Deci, dezleg|ndu-l, }mp{ratul l-a rugat, zic|ndu-i: <192>M{rturise~te pe zei, bunule om, c{ voiesc s{ te am drume` la carul meu<170>. Zis-a sf|ntul c{tre d|nsul: <192>F{-te cre~tin ~i m{ vei avea drume` la carul t{u ~i vei }mp{r{`i cu Hristos }n veci<170>. V{z|nd }mp{ratul c{ se ostene~te }n de~ert, a poruncit s{ aduc{ dou{ femei desfr|nate foarte frumoase, }mpodobite cu haine de mult pre` lucrate cu aur ~i cu m{rg{ritare ~i stropite cu miruri ~i cu arome binemirositoare. Pe acelea le-a }nchis }mpreun{ cu sf|ntul, }ntr-o camer{ }mp{r{teasc{ ~i vicleanul Dechie le-a f{g{duit mul`i bani, dac{ }l vor }ndupleca pe el s{ se }nchine idolilor. ]ndat{ ce le-a }nchis, sf|ntul a }ngenuncheat ~i s-a rugat, zic|nd: <192>Vezi, Doamne, cum au }ntins curs{ ~i sminteli picioarelor mele; izb{ve~te-m{ de cei nedrep`i ~i p{ze~te-m{ de aceste ispite. A~a, Doamne, s{ nu m{ p{r{se~ti pe mine robul T{u, c{ci a Ta este slava }n veci. Amin<170>. ^i, scul|ndu-se, a }ntrebat pe acele femei ce voiesc, iar ele, v{z|ndu-l, s-au }nfrico~at ~i ~i-au }ntors fa`a lor la perete. El, iar{~i le-a }ntrebat cu bl|nde`e acela~i lucru. Ele i-au r{spuns: <192>]mp{ratul ne-a trimis pe noi s{ te sf{tuim ca s{-l ascul`i ~i s{ te }nchini idolilor, ca s{ nu te omoare cu moarte cumplit{<170>. Sf|ntul le-a zis: <192>Eu nu m{ tem de aceast{ moarte vremelnic{, ca s{ }mp{r{`esc cu Hristosul meu }n veci, }n Care ~i voi, dac{ ve`i crede, va fi ferice de voi, c{ ve`i mo~teni toat{ desf{tarea bun{t{`ilor celor ve~nice ~i v{ ve`i bucura totdeauna }n Rai }mpreun{ cu sfin`ii<170>. Femeile, auzind acestea, mai mult s-au }nfrico~at ~i s-au sf{tuit }ntre ele, zic|nd: <192>Dac{ vom crede }n Dumnezeul acestuia, ne va omor} Dechie, iar dac{ nu vom crede, ne va ucide acest om numaidec|t. Deci, mai bine este s{ credem }n Hristos, Care ne va da acum <196> dac{ vom muri pentru El <196> via`{ ve~nic{ ~i nemuri-toare<170>. Deci, au zis c{tre el: <192>Credem }n Hristos ~i roag{-te Lui, s{ ne ierte p{catele noastre cele multe<170>. Dup{ aceea sf|ntul le-a }ntrebat dac{ au ucis pe cineva sau de au f{cut farmece sau de au vr{jit; iar ele au zis: <192>Nu! Ci mai ales pe mul`i os|ndi`i la moarte ~i pe mul`i robi cu plata desfr|n{rii i-am r{scump{rat, iar alt r{u n-am f{cut<170>. Deci, sf|ntul, pun|ndu-~i m|inile cruci~ pe capetele lor, s-a rugat astfel: <192>Doamne Iisuse Hristoase, ajut{ roabelor Tale, Achilina ~i Calinica, ~i f{-le pe ele oi <%2>ale turmei Tale, ca s{ se numere }mpreun{ cu sfin`ii T{i; iert|ndu-<%0>le lor c|te au p{c{tuit }n ne~tiin`{, c{ci a Ta este slava }n veci. Amin<170>. Dup{ rug{ciune, sf|ntul le-a }nv{`at articolele credin`ei; iar ele se bucurau, sl{vind pe adev{ratul Dumnezeu }n Care au crezut ~i pe care L-au cunoscut. Iar a doua zi, le-au dus la Dechie ~i le-au }ntrebat de au }nduplecat pe sf|ntul s{ se }nchine idolilor. Iar ele au r{spuns: <192>Noi, mai ales am crezut }n Hristos, Care este adev{ratul Dumnezeu ~i M|ntuitor al lumii<170>. Iar Dechie a zis: <192>Precum v{d ~i voi v-a`i fermecat<170>. Achilina i-a zis: <192>Unul este Dumnezeu, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul ~i m|ntuie~te pe to`i c|`i cred }n El; iar zeii t{i sunt ni~te pietre nesim`itoare ~i nu pot s{ v{ ajute vou{, dec|t numai v{ pov{`uiesc la pierzare<170>. <%2>Atunci Dechie, m|niindu-se, a poruncit s-o sp|nzure de p{rul capului ~i s{ lege de picioarele ei dou{ pietre mari de <%0>moar{. F{c|ndu-se aceasta, se rupeau m{runtaiele ei de greutatea<%2> pietrelor ~i pielea capului s-a dezlipit ~i sim`ea o durere foarte mare ~i cumplit{, pentru care s-a }ntors c{tre sf|ntul ~i i-a zis: <192>Te rog pe tine, robule al lui Dumnezeu, f{ rug{ciune pentru mine, c{ci simt multe dureri<170>. Sf|ntul a }n{l`at m|inile la cer, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, miluie~te pe roaba Ta, s{ nu o la~i a se munci mai mult, ci ia }n pace sufletul ei<170>. Muceni`a, zic|nd acestea, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu, }n ziua }nt|i a lunii aprilie. Dup{ aceea, a zis tiranul c{tre Calinica: <192>Vezi ce a p{timit aceasta, ca o nesupus{ ~i potrivnic{? Deci, m{car tu, }n`elep`e~te-te ~i jertfe~te zeilor, ca s{ nu p{time~ti mai mult unele ca acestea<170>. Deci, }n`eleapta ~i buna Calinica, voind s{ batjocoreasc{ ~i s{ am{geasc{ pe tiran, i-a zis: <192>De vreme ce }mi porunce~ti s{ m{ }nchin zeilor, sunt nevoit{ s{ m{ supun }mp{r{`iei tale; deci, duce`i-m{ la capi~te, ca s{-i cinstesc precum se cuvine, dup{ cuv|ntul t{u }mp{r{tesc<170>.<%0> ]mp{ratul, socotind c{ aceasta le zicea cu dinadinsul, s-a bucurat necunosc{torul ~i a poruncit s{ }ntind{ haine albe de la palat p|n{ la capi~tea idolilor ~i, lu|nd pe purt{torii de suli`e, a dus pe sf|nta, bucur|ndu-se, stropind tot drumul cu miruri bine miro-sitoare ~i de mare pre`. Iar c|nd a ajuns sf|nta la capi~te, a }ntrebat pe nelegiui`ii popi: <192>Care zeu este mai mare?<170> Ei i-au ar{tat pe idolul Dia, pe care, apuc|ndu-l de m|n{, a zis: <192>Dac{ e~ti <%2>zeu, gr{ie~te ~i spune-mi ce voie~ti s{-`i fac, c{ci eu am venit ca s{-`i <%0>slujesc<170>. V{z|nd c{ nu-i r{spunde, a strigat mai tare c{tre idol: <192>Zeu al p{g|nilor, vorbe~te cu mine!<170> ]ns{ el nu avea nici glas, nici auz. Atunci ea a r|s ~i a zis: <192>Vai, mie p{c{toasa, zeii s-au m|niat asupra mea, c{ci i-am def{imat ~i nu voiesc s{ vorbeasc{ cu mine, sau poate dorm ~i nu aud<170>. Iar popii au zis: <192>Poc{ie~te-te din tot sufletul ~i te vor ierta<170>. Deci, m{rturisitoarea ~i-a scos br|ul ~i n{frama sa ~i cu acelea a legat pe idol; apoi, c{ut|nd la cer, s-a <%-2>rugat, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule, M|ntuitorul sufletelor noastre,<%0> ajut{-mi }n ceasul acesta<170>. ^i a tras br|ul c|t a putut, surp|nd pe idol; asemenea a tras ~i pe idolul Ieracliei ~i pe al lui Apolon ~i au pierit ace~ti trei idoli, zdrobindu-se. Apoi a surpat ~i din ceilal`i, c|`i a putut, zic|nd: <192>Fugi`i, zeii p{g|nilor, ~i v{ pr{p{di`i<170>. Popii, v{z|nd acestea, au prins-o ca s{ nu zdrobeasc{ ~i pe ceilal`i pe care }i batjocorea, zic|nd: Aduna`i oasele zeilor vo~tri ~i pune`i sare ~i untdelemn, ca s{-i vindeca`i<170>. Deci, duc|ndu-se la Dechie to`i popii }mpreun{ cu poporul, au p|r|t pe m{rturisitoarea credin`ei cre~tine, zic|nd: <192>Aceast{ }ndr{cit{ a surpat zeii no~tri ~i a zdrobit pe cei mari ~i mai trebuincio~i zei ~i, de n-am fi apucat s{ o leg{m, ca o neru~inat{, i-ar fi surpat pe to`i<170>. Iar }mp{ratul a zis c{tre ea cu m|nie: <192>O, femeie rea, au nu mi-ai f{g{duit mie ca s{ jertfe~ti idolilor ~i cum ai }ndr{znit de i-ai zdrobit, necinstindu-i?<170> Iar ea a r{spuns: <192>Eu n-am surpat pe zei, ci am sf{r|mat numai ni~te pietre, ca s{ zidi`i case, dac{ ave`i trebuin`{; dar, de vreme ce }i numi`i zei, vai vou{, nebunilor, c{ci zeii vo~tri au fost birui`i de o femeie ~i n-au putut s{ se p{zeasc{. Deci, cum n{d{jdui`i s{ lua`i vreun ajutor de la unii ca ace~tia?<170> Atunci tiranul, m|niindu-se foarte, a poruncit unui me~ter }n lemn, de a f{cut }ndat{ un lemn cu patru muchii, de care a sp|nzurat-o pe sf|nta ~i, }nfig|ndu-i `epi lungi de la c{lc|ie p|n{ la umeri, au legat de picioarele ~i de m|inile ei dou{ pietre grele. F{c|ndu-i-se toate acestea, sim`ea dureri foarte tari ~i cumplite ~i suferea multe chinuri p{timitoare. Pentru aceea, c{ut|nd c{tre sf|nt, a zis: <192>Rob al lui Dumnezeu, roag{-te Lui pentru mine, c{ m-am }ngreuiat foarte<170>. Iar el, c{ut|nd la cer, s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeul sfin`ilor T{i, prime~te ~i pe roaba Ta aceasta, c{ Tu singur e~ti milostiv ~i iubitor de oameni }n veci. Amin<170>. Atunci roaba lui Dumnezeu ~i cu adev{rat buna biruitoare Calinica, a zis: <192>Doamne, }n m|inile Tale }mi dau sufletul meu<170>. Zic|nd acestea, ~i-a dat sufletul, }n dou{ zile ale lunii lui aprilie. M|niindu-se Dechie, a oc{r|t pe sf|ntul, zic|nd: <192>Tu, mai ales, se c{dea s{ piei, r{u-numitule, fa`{ de c|ine, chip str{in ~i ciudat, iar nu aceste femei preafrumoase, pe care tu, cu vr{jile tale, le-ai am{git. Deci, ce zici acum? Vei jertfi zeilor, ori petreci tot }n necur{`ia ta de mai }nainte?<170> Iar m{rturisitorul lui Hristos a r|s, zic|nd: <192>Dup{ cuviin`{ ~i cu dreptate te-a numit Dechie, ca cel ce e~ti primitor ~i leg{tur{ a lucr{rii tat{lui t{u, satana, care te are pe tine vas ~i unealt{ la toate voile lui. Ce voie~ti? ^i ce m{ ispite~ti }n zadar, de-`i pierzi vremea degeaba? Eu `i-am zis de multe ori c{ nu m{ }nchin dracilor celor necinsti`i. ^i a~ fi vrut s{ te aduc pe tine la cuno~tin`a adev{rului, dar nu e~ti vrednic, ca un orb ce e~ti, s{ vezi soarele drept{`ii cel str{lucit. Deci, }mb{rb{teaz{-te slujitor al diavolului ~i munce~te cu nedreptate pe cei drep`i!<170> Zic|nd acestea, s-au v{zut aduna`i la un loc cei dou{ sute de osta~i care crezuser{, lu|nd aminte la cele ce se lucra, ~i a zis c{tre ei: Veni`i, fiilor ~i asculta`i-m{ pe mine, c{ v{ voi }nv{`a frica Domnului. Osta~ii au lep{dat armele ~i hainele }naintea }mp{ratului ~i, c{z|nd, au s{rutat pe sf|nt, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te, lumin{torule, care ne-ai luminat ~i ne-ai pov{`uit pe noi la lumina cuno~tin`ei lui Hristos adev{ratul Dumnezeu<170>. @BT+1 = V{z|nd }mp{ratul c{ to`i s-au }nchinat sf|ntului, s-a }nfrico~at, ca nu cumva s{ fi cugetat s{-i ia }mp{r{`ia ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Tiran ~i potrivnic te-ai f{cut mie<170>. Iar sf|ntul a zis c{tre el: <192>Nu te teme, c{ tu singur vei mo~teni focul cel ve~nic ~i to`i cei r{t{ci`i }mpreun{ cu tine<170>. Atunci osta~ii au zis c{tre Dechie: <192>O, }mp{rate, noi am crezut }n Hristos ~i am m|ncat p|ine cereasc{, c|nd ne-ai trimis s{-`i aducem pe robul Lui; deci, nu ne vom lep{da de credin`a aceasta, de am p{timi de la tine oric|t de multe munci<170>. Atunci Dechie a zis c{tre ei: <192>Ce am gre~it vou{, fiilor, de m-a`i l{sat pe mine? V{ lipsesc cai, haine sau bani? Veni`i, v{ rog, lua`i }ndoit cele ce ave`i de trebuin`{ ~i nu m{ l{sa`i pe mine<170>. @BT+1 = Iar ei au r{spuns: <192>Fie-`i `ie bog{`iile, ca s{ te bucuri de ele, c|nd diavolii c{rora te }nchini te vor arunca }n tartar; iar noi nu avem nevoie de bun{t{`ile tale, nici nu ne temem de muncile tale<170>. M|niindu-se Dechie ~i tem|ndu-se mai mult, ca s{ nu urmeze ~i al`ii acelora ~i s{ cread{ }n Hristos, i-a hot{r|t la moarte. Dup{ ce le-a t{iat capetele afar{ din cetate, sfintele lor trupuri le-au aruncat }ntr-un cuptor ars, ca s{ ard{ dup{ porunca lui, }ns{ focul nu s-a atins de ele. Iar cei binecredincio~i au luat noaptea sfintele moa~te ~i le-au }ngropat }n 7 zile ale lunii lui aprilie. Dup{ aceasta, p{g|nul Dechie a }nchis iar{~i }n temni`{ pe mucenic ~i dup{ c|teva zile l-a adus la divan ~i i-a zis: <192>Nebunule, dac{ nu m{ vei asculta pe mine ca s{ te }nchini zeilor, nu te voi suferi nici un ceas; ci te voi chinui cu nenum{rate munci<170>. Iar sf|ntul i-a zis: <192>Nu m{ }nfrico~eaz{ pe mine cuvintele tale, fiu al diavolului ~i mo~tenitor al muncii celei ve~nice, pentru c{ eu am }n ajutor pe Dumnezeul meu ~i nu m{ tem de muncile tale<170>. Atunci a poruncit tiranul s{ fac{ o c{ma~{ de fier, s-o g{ureasc{ }n patru p{r`i ~i, b{g|nd pe mucenic }n ea, s{-l `intuiasc{. Aduc|nd lemne multe le-a gr{m{dit ~i, turn|nd peste ele dou{zeci de vedre de untdelemn ~i d|ndu-le foc, a aruncat pe sf|ntul deasupra lor. V{paia s-a }n{l`at at|t de sus, }nc|t s-au cutremurat to`i cei ce st{teau }mprejur; iar el st{tea nev{t{mat, <%2>rug|ndu-se cu mucenicie c{tre Dumnezeu, ca ~i cum ar fi fost }ntr-<%0>un loc r{coros, a~a era de rece v{paia focului. Trec|nd mult timp ~i sting|ndu-se focul, a ie~it sf|ntul cu totul s{n{tos ~i nev{t{mat, }nc|t nu i-a ars nici m{car un fir de p{r sau vreun petic din hain{. V{z|nd cei ce st{teau }mprejur o minune }nfrico~at{ ca aceasta, au crezut }n Hristos ca la o mie de oameni, zic|nd: <192>Mare este Dumnezeul cre~tinilor! Ajut{-ne nou{, ]mp{rate ceresc, c{ ~i noi credem }n Tine!<170> ^i, c{z|nd la picioarele mucenicului, ziceau: <192>Cu dreptate te-au numit pe tine Hristofor, c{ tot pe Hristos ]l por`i }n inima ta, ~i nu bagi }n seam{ nicidecum muncile tiranului<170>. Apoi, strig|nd ~i zic|nd c{tre }mp{rat: <192>O, Dechie, ru~ineaz{-te ~i }nfrunteaz{-te, c{ a biruit Hristos!<170> Auzind tiranul glasurile lor s-a }nfrico~at ~i, fugind, s-a dus la palat. R{m|n|nd sf|ntul }n t|rg f{r{ de fric{, }nv{`a pe cei ce crezuser{, ca s{ se }ngrijeasc{ mai bine de credin`{. Atunci p{g|nii au }ndemnat pe }mp{rat s{ omoare pe sf|nt, ca s{ nu-~i piard{ }mp{r{`ia. Ei, a doua zi, aveau praznic mare ~i, ~ez|nd tiranul la judecat{, a trimis o mul`ime numeroas{ de osta~i ca s{ lege pe to`i <%-2>c|`i au crezut, prin sf|nt, }n Hristos ~i s{ le taie capetele. Iar Sf|ntul<%0> Hristofor }i }mb{rb{ta }ntru m{rturisirea sfintei credin`e ~i }i }nv{`a s{ nu se team{ de moartea vremelnic{, ca s{ vie`uiasc{ ve~nic }n Rai. Ascult|nd ei cuvintele lui, au stat cu b{rb{`ie ~i s-au s{v|r~it ca ni~te miei f{r{ de r{utate, }n nou{ zile ale lunii lui aprilie. Iar r{ul ~i p{g|nul Dechie n{scocea multe feluri de m{iestrii, ca s{ omoare cu moarte cumplit{ pe mucenic. Deci, a poruncit s{ aduc{ <%-2>o piatr{ mare, pe care abia o ridicau treizeci de b{rba`i ~i au g{urit-o,<%0> printr-o parte au legat un cap{t de lan`, iar cu cel{lalt cap{t a legat grumazul sf|ntului ~i, leg|ndu-i m|inile ~i picioarele, l-au aruncat }ntr-un pu` ad|nc, socotind cum c{ }i este cu neputin`{, s{ mai ias{ din acel loc }ntunecos. Dar, }n zadar a cugetat, c{ }ngerul Domnului s-a pogor|t ~i l-a scos viu ~i nev{t{mat din acel pu`. V{z|nd Dechie aceast{ minune s-a }ndr{cit de m|nie, c{ n-a putut s{ omoare pe un om gol ~i f{r{ arme. Deci, l-a }ntrebat: <192>P|n{ c|nd vr{jile tale te p{zesc neprins ~i nev{t{mat de munci ~i nu pot s{ te piard{ at|tea chinuri c|te `i-am dat p|n{ acum?<170> Iar sf|ntul a r{spuns: <192>P|n{ la sf|r~itul vie`ii vremelnice defaim scornirile tale, av|nd pe Hristos al meu ajut{tor<170>. Atunci a poruncit, s{ fac{ o }mbr{c{minte de fier ~i, arz|nd-o }n foc, s{ }mbrace pe sf|ntul cu ea. Dar nici c|t de pu`in nu s-a apropiat de d|nsul arderea }mbr{c{mintei cele din fier, ci a r{mas nev{t{mat. Deci, tiranul cel v{t{mat la minte ~i preanelegiuit, zicea c{tre sf|nt cuvinte v{t{m{toare de suflet ~i de~arte, }ndemn|ndu-l pe el, s{ se }nchine necura`ilor idoli. Iar mucenicul a r{spuns cu pricepere ~i a zis lui: <192>Ai auzit de multe ori c{ nu-mi voi schimba socoteala mea, ca s{ m{ }nchin idolilor celor mu`i, chiar de mi-ai aduce nenum{rate munci. Deci, de ce te ostene~ti, te munce~ti ~i te p{gube~ti }n zadar de at|t timp? Eu m{ }nchin lui Hristos ~i ]i slujesc Lui de-a pururea ~i totdeauna, ca unui Dumnezeu preavrednic ~i preabun; iat{, f{-mi mie c|te voie~ti<170>. Dechie, cunosc|nd socoteala cea neschimbat{ a mucenicului, a dat asupra lui nedreapta hot{r|re cea mai de pe urm{, zic|nd astfel: <192>De vreme ce nebiruitul cu muncile ~i netrebnicul Hristofor a def{imat nebune~te poruncile mele, poruncesc s{ i se taie capul lui cel ur|cios ~i grozav<170>. Deci, lu|ndu-l pe el muncitorii, l-au dus la locul cel de pierzare ~i }i urma lui mul`ime nenum{rat{ de popor p{g|nesc ~i cre~tinesc. Ajung|nd acolo, a cerut de la muncitori pu`in{ vreme; ~i, st|nd, a f{cut o rug{ciune }n auzul tuturor, zic|nd astfel: <192>Doamne Dumnezeule, Atot`iitorule, mul`umesc @ie, c{ }ntru toate mi-ai ajutat ~i ai ru~inat pe vr{jma~ul meu, }mpreun{ cu slujitorii lui. Te rog ~i acum s{ stai l|ng{ mine, preabunule Doamne, ~i prime~te }n pace sufletul meu, num{r|ndu-m{ pe mine }mpreun{ cu cei mai de pe urm{ ai T{i ~i d{ ~i prear{ului Dechie vrednic{ plat{ a p{g|n{-t{`ii lui, ca s{ se munceasc{ de diavoli, c{rora le sluje~te. Dup{ dreptate }nc{ m{ rog bun{t{`ii Tale, ]mp{rate Atotputernice, ajut{ cre~tinilor acestora ~i tuturor celorlal`i, care se afl{ peste tot locul st{p|nirii Tale ~i }i izb{ve~te pe d|n~ii de toate smintelile diavolului. D{, Doamne, trupului meu darul ca s{ izgoneasc{ pe diavoli ~i unde s-ar afla vreo p{rticic{ din moa~tele mele, s{ nu vat{me locul acela nici foametea ~i nici vreo grindin{ sau lucru de sc|rb{ s{ nu se }nt|mple acelui ce va avea la sine vreo parte c|t de mic{ din moa~tele mele. Iar pe c|`i s{v|r~esc praznicul p{timirii mele ~i citesc via`a mea, p{ze~te-i }ntregi ~i nev{t{ma`i, ca s{ Te sl{veasc{ pe Tine, Doamne, Cel preabun, c{ci bine e~ti cuv|ntat }n veci. Amin<170>. Astfel rug|ndu-se, s-a auzit glas din cer, zic|ndu-i: <192>Toate c|te ai cerut de la Mine, le voi s{v|r~i pe deplin, ca s{ nu te m|hnesc nicidecum. ]nc{ ~i aceasta }`i zic: Dac{ cineva se va afla }ntr-o nevoie oarecare ~i M{ va chema pe Mine, pomenind numele t{u, degrab{ }i voi da ajutor. Deci, bucur|ndu-te, vino s{ dob|n-de~ti bun{t{`ile ~i bucuria, care `i-am g{tit `ie!<170> Acestea auzindu-le sf|ntul, s-a bucurat ~i a zis gealatului: <192>]mpline~te-`i porunca<170>. Iar el, cu mult{ fric{ ~i evlavie apropiin-du-se, a t{iat cinstitul cap al mucenicului. Dup{ aceea }nsu~i gealatul s-a }njunghiat singur pe sine ~i a murit, c{z|nd peste trupul mucenicului; ~i s-a }nt|mplat aceasta }n nou{ zile al lunii mai. Atunci, venind episcopul Ataliei, cu numele Petru ~i, d|nd osta~ilor mult argint, a cump{rat trupul m{rturisitorului lui Hristos, ~i l-a }nf{~urat cu giulgiuri curate ~i cu arome ~i, lu|ndu-l, l-a dus }n cetatea lui, care era aproape de un r|u ~i pe care o }neca de multe ori c|nd erau multe ploi, f{c|nd mult{ pagub{. Deci, episcopul a pus moa~tele Sf|ntului Hristofor }n `{rmurile r|ului ~i din ceasul acela r|ul n-a mai }ndr{znit s{ vat{me cetatea, p|n{ }n ziua de ast{zi. Astfel pream{re~te Domnul, pe cei ce ]l pream{resc pe El. @BT+1 = Dup{ s{v|r~irea sf|ntului mucenic, s-a trimis urgie din cer de la Dumnezeu, cu dreapt{ judecat{ asupra lui Dechie, ca s{ se }mplineasc{ cererea sf|ntului, ~i l-a lovit o boal{ cumplit{. V{z|nd tic{losul c{ i se topea trupul lui de boal{, striga, zic|nd: <192>Vai, mie tic{losul, pentru c{ am omor|t f{r{ dreptate pe Hristofor, robul lui Hristos; iar acum iau cumplita r{spl{tire<170>. Iar }mp{r{teasa a r{spuns lui: <192>Dar nu `i-am zis eu atunci, ca s{ }ncetezi de a munci pe robii lui Hristos ~i nu m-ai ascultat? Acum ce s{ m{ fac; iat{, r{m|n v{duv{, tic{loasa de mine?<170> Atunci Dechie a trimis pe ni~te osta~i, zic|ndu-le: <192>Rogu-v{ pe voi, alerga`i unde am omor|t pe Hristofor, robul lui Hristos, ~i c{uta`i poate ve`i afla vreo p{rticic{ din moa~tele lui sau vreun petic din haina lui s{-mi aduce`i; c{ atunci voi muri poate, dac{ se va atinge de mine<170>. Iar ei, merg|nd, au c{utat cu de-am{nuntul ~i, neafl|nd absolut nimic, au luat din `{r|na locului unde s-a v{rsat s|ngele lui ~i, muind-o }n ap{, au ad{pat pe Dechie. Astfel, ~i-a dat la os|nd{ p|ng{ritul ~i preane-curatul s{u suflet, ca pedeaps{ pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru arvuna muncii celei f{r{ de sf|r~it. Astfel poveste~te sf|r~itul lui Dechie unul din scriitorii vie`ii sf|ntului. Iar Meletie Atineul, scriitorul istoriei biserice~ti, Ioan Zonara ~i al`ii, despre moartea lui Dechie, zic astfel: <192>Dechie, pornind prigoan{ contra celor ce cinsteau pe Hristos, ne}mplinind nici doi ani deplini }ntru }mp{r{`ia romanilor, a pierit cu ru~ine. C{ci, pr{d|nd Bosforul barbarii, adic{ sci`ii, Dechie s-a luptat cu d|n~ii ~i pe mul`i i-a ucis. Fiind ei str|mtora`i ~i f{g{duindu-se c{ vor l{sa toat{ prada, dac{ }i va l{sa liberi s{ se duc{, Dechie nu s-a }nduplecat, ci a trimis pe Gal, unul din senatorii lui, contra barbarilor, poruncindu-i ca s{ nu-i lase s{ treac{. Gal, fiind vr{jma~ul lui Dechie, a sf{tuit pe barbari s{ stea la r{zboi, acolo unde este o balt{ ad|nc{. ^i astfel, barbarii, st|nd la r{zboi ~i spatele }ntorc|n-du-~i apuc|ndu-se de fug{, Dechie s-a luat dup{ ei; dar, el }nsu~i }mpreun{ cu fiul s{u ~i cu mul`ime de romani, au c{zut }n balta aceea mocirloas{ ~i acolo to`i au pierit, }nc|t nici trupurile lor nu s-au aflat scufundate cu totul }n noroiul b{l`ii; astfel r{spl{tindu-i Dumnezeu pentru socoteala lui cea de fiar{ ~i pentru m|nia ~i ur|ciunea ce avea asupra cre~tinilor. Deci, s-au pus am|ndou{ istoriile pentru sf|r~itul lui Dechie, ca s{ poat{ }n`elege oricine, care este cea mai adev{rat{; ~i, de~i se deosebesc povestirile, am|ndou{ adeveresc cum c{ tot pentru goana ~i uciderea cre~tinilor, i s-a }nt|mplat un astfel de sf|r~it. De care, cu rug{ciunile Sf|ntului Marelui Mucenic Hristofor ~i cu darul ~i milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos s{ ne izb{vim. C{ruia I se cuvine toat{ slava, }mpreun{ ~i Celui f{r{ de }nceput al S{u P{rinte ~i Preasf|ntului ~i de via`{ f{c{torului Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>ADUCEREA CINSTITELOR MOA^TE,<%0> @SUBTITLE = <%4>ALE SF\NTULUI NICOLAE, @SUBTITLE = ARHIEPISCOPUL DIN MIRA LICHIEI Pe vremea binecredinciosului }mp{rat grec Alexie ~i a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, st{p|nind }n Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici ~i Vladimir cel de bun neam, domnul Cernicovului, care dup{ aceea s-a f{cut monah, a fost n{v{lire a ismailitenilor contra st{p|nirii grece~ti de pe acea parte de mare, pentru c{, }ncep|nd de la Herson, vr{jma~ii Crucii lui Hristos, au robit p{m|ntul cre~tin p|n{ la Antiohia ~i Ierusalim ~i au pustiit cu foc ~i cu sabie toate cet{`ile ~i satele, bisericile ~i m|n{stirile; iar pe cei ce au sc{pat de sabie, b{rba`i, femei ~i copii, i-au robit ~i toate p{r`ile acelea le-au luat }n st{p|nirea lor. Atunci ~i cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moa~te ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceia~i agareni. Toate acestea s-au f{cut }ns{ cu voia lui Dumnezeu, pentru p{catele noastre cu care m|niem foarte mult pe Domnul ~i }nt{r|t{m p|n{ la am{r{ciune }ndelunga Lui r{bdare, precum zice pentru cei p{c{to~i }n psalmi: Am{r|t-au pe Cel Prea}nalt... Pentru c{, Dumnezeu prea mult Se m|hne~te de f{r{delegile poporului ce vie`uie~te f{r{ de poc{in`{; atunci nu cru`{ nici pe sfin`ii S{i, nici ascult{ rug{ciunile pl{cu`ilor S{i; pentru c{ a zis oarec|nd c{tre Sf|ntul Prooroc Ieremia: <192>De va sta Moise ~i Samuil }naintea fe`ei Mele, rug|ndu-se pentru poporul cel ce M{ ur{~te, sufletul meu nu este c{tre poporul acesta. Surpat-am pe d|n~ii de la fa`a Mea, la moarte, la sabie, la foamete ~i la robie<170>. Cu o dreapt{ m|nie ca aceasta a lui Dumnezeu, pustiindu-se multe p{r`i grece~ti de la r{s{rit, }ntre care a fost ~i Lichia, cu cetatea ce se nume~te Mira; prin aceasta a voit Domnul, s{ se aduc{ cinstitele moa~te ale Sf|ntului Nicolae, pl{cutului S{u, din cetatea cea pustiit{, Mira, }n cetatea cea cu popor, care se nume~te Bari, ~i care este }n Italia. Astfel, moa~tele unui lumin{tor ca acesta al lumii, al c{rui sf|nt suflet petrece }ntru cetele cere~ti cu cinstea cea vrednic{, n-a voit s{ fie pe p{m|nt cu cinstire sub obroc. ^i ca izvorul cel pururea curg{tor al minunilor celor de t{m{duiri s{ nu fie lipsit de cei ce scot dintr-}nsul; iar pe de alt{ parte, ca ~i Apusul, s{ nu se lipseasc{ de facerile de bine ale lui Dumnezeu, care se dau prin mijlocirile marelui arhiereu. Aducerea acestor sfinte moa~te s-a f{cut }ntr-acest fel: <192>Unui preot care locuia }n cetatea Bari, om drept, cinstit ~i cucernic, i s-a ar{tat }nainte Sf|ntul Nicolae, zic|ndu-i: <192>Mergi ~i spune poporului acestuia ~i la tot soborul bisericesc ca, duc|ndu-se }n Mira, cetatea Lichiei, s{ ia de acolo moa~tele mele ~i, aduc|ndu-le aici, s{ le pun{ }n aceast{ cetate a Varului, pentru c{ nu pot s{ fiu }n acel loc pustiu; a~a voind Domnul Dumnezeul meu<170>. Preotul, scul|ndu-se dup{ vedenia aceasta, a mers }n biseric{ ~i a spus clerului bisericii ~i la tot poporul ar{tarea Sf|ntului Nicolae, ce o v{zuse }n acea noapte. Iar ei, auzind acestea, s-au bucurat mult, zic|nd: <192>Ast{zi a pream{rit Domnul mila Sa, spre poporul S{u ~i spre cetatea noastr{<170>. Deci, degrab{ au r|nduit trei cor{bii ~i au ales ni~te oameni vesti`i ~i tem{tori de Dumnezeu, d|ndu-le lor din sfin`ita r|nduial{ c|teva fe`e cinstite, ca s{ mearg{ pentru aducerea sfintelor moa~te ale marelui Arhiereu Nicolae. Deci, socotind ei lucrul c{l{toriei lor, au g|ndit, ca nu }n loc de c|~tigarea cea dorit{ a moa~telor celor f{c{toare de minuni, s{ li se }nt|mple lor ceva }mpotriv{. Deci, lu|nd asem{nare negu`{toreasc{, ca ~i cum ar face ei o negu`{torie ~i ca s{ nu le }mpiedice calea m{rii oarecare popoare, au umplut cor{biile lor cu gr|u ~i au plecat, f{c|ndu-se c{ merg la negu`{torie. Astfel, c{l{torind cu bun{ sporire, au ajuns mai }nt|i la Antichia unde, v|nz|ndu-~i gr|ul dup{ obiceiul negu`{toresc, au cump{rat alte lucruri. Apoi, auzind de la al`i negustori vene`ieni, care veniser{ mai }nainte din alte p{r`i, cum c{ ~i ei au de g|nd s{ mearg{ la Lichia, }n cetatea Mirei, pentru moa~tele Sf|ntului Nicolae, varenii s-au s|rguit, ca s{-i }ntreac{ pe d|n~ii. Deci, mai degrab{ c{l{torind ~i mai iute }not|nd, fiindc{ Dumnezeu purtase de grij{ spre ajutorul lor, au ajuns }n latura Lichiei ~i au stat la malul cet{`ii Mirelor ~i, }ntreb|nd cu dinadinsul de biserica sf|ntului ~i despre moa~tele lui, ~i-au luat armele, tem|ndu-se ca nu cumva s{-i opreasc{ pe d|n~ii cineva, ~i au mers la biseric{. Acolo, afl|nd patru monahi, i-au }ntrebat pe d|n~ii: <192>Unde se afl{ moa~tele Sf|ntului Nicolae, c{ voim <196> ziceau d|n~ii <196> s{ ne }nchin{m lor<170>. Iar monahii le-au ar{tat lor morm|ntul }n biseric{, }ntru care, ca sub un obroc, z{ceau sub pardoseal{ }n p{m|nt, moa~tele cele t{m{duitoare ale arhiereului lui Hristos. Deci, varenii, d|nd la o parte pardoseala bisericii ~i s{p|nd p{m|ntul, au g{sit racla sf|ntului; iar c|nd au descoperit-o, au v{zut-o plin{ de mir binemirositor, care izvor|se din cinstitele lui moa~te. Apoi, mirul l-au turnat }n vasele lor, iar moa~tele sf|ntului, lu|ndu-le cu bucurie pe bra`ele lor preo`ii, le-au dus la cor{biile lor <%-2>~i le-au pus cu cinste }ntr-una din ele. Lu|nd ei sfintele moa~te, s-au<%0> dus cu d|n~ii ~i doi monahi, iar doi au r{mas la locul acela l|ng{ biseric{. Cu o bun{ negu`{torie ca aceasta ~i cu c|~tigul cel f{r{ de pre`, varenii, dep{rt|ndu-se de malul Mirei Lichiei }n 28 de zile ale lunii lui aprilie, dup{ o bun{ ~i fericit{ c{l{torie, au ajuns degrab{ }n cetatea lor }ntr-o Duminic{, }n nou{ zile ale lunii lui mai, la vremea Vecerniei. Poporul cel din Bari, }n~tiin`|ndu-se de venirea la d|n~ii a cinstitelor moa~te ale marelui pl{cut al lui Dumnezeu, Nicolae, }ndat{ a ie~it }ntru }nt|mpinarea sfintelor moa~te }mpreun{ cu episcopii, cu preo`ii, cu monahii ~i cu tot clerul bisericesc, b{rba`i, femei ~i copii, ~i mul`imea a tot poporul, de la mic p|n{ la mare, cu f{clii ~i cu t{m|ie, c|nt|nd ~i l{ud|nd pe Dumnezeu ~i s{v|r~ind c|nt{ri de rug{ciune arhiereului lui Hristos. Apoi, lu|nd cu bucurie ~i cu cinste acea nepre`uit{ ~i duhovniceasc{ vistierie, au pus-o }n biserica Sf|ntului Ioan ]naintemerg{torul, care era l|ng{ mare. ^i se f{ceau multe minuni la moa~tele cele t{m{duitoare. Pentru c{ ~chiopii ~i orbii, surzii ~i }ndr{ci`ii, cum ~i cei cuprin~i de tot felul de boli, primeau t{m{duiri, ating|ndu-se de moa~tele sf|ntului. Luni de diminea`{ erau patruzeci ~i ~apte de b{rba`i ~i de femei t{m{dui`i; mar`i, dou{zeci ~i dou{; miercuri, dou{zeci ~i nou{; joi diminea`a a t{m{duit pe un om surd, care fusese cinci ani }ntr-acea neputin`{. Dup{ aceasta, Sf|ntul Nicolae, arhiereul lui Hristos, ar{t|n-du-se }n vedenie unui oarecare monah pl{cut lui Dumnezeu, i-a zis: <192>Am venit cu bun{voia lui Dumnezeu }n aceast{ cetate, }ntr-o Duminic{, }n ceasul al noulea din zi ~i, }ntr-acela~i ceas, am dat din darul Dumnezeului, t{m{duire la unsprezece oameni<170>. Aceast{ ar{tare a sf|ntului, monahul acela a spus-o la to`i, spre m{rirea pl{cutului s{u. Dup{ aceea, }n toate zilele, sfintele lui moa~te n-au }ncetat a da cu minune t{m{duire ~i se dau p|n{ acum, celor ce alearg{ la d|nsul cu credin`{. Deci, cet{`enii Varului, v{z|nd darul cel f{c{tor de minuni al moa~telor Sf|ntului p{rinte Nicolae, curg|nd dintr-un izvor f{r{ de sc{dere, au zidit o biseric{ din piatr{ }n numele lui, mare ~i frumoas{ ~i au }nfrumuse`at-o cu tot felul de podoabe scumpe. Dup{ aceasta, au ferecat o racl{ de argint cu pietre de mult pre` ~i au aurit-o peste tot. Iar }n anul al treilea, dup{ aducerea cinstitelor moa~te de la Mira Lichiei la Var, adun|nd clerici din cet{`ile ~i `{rile cele dimprejur ale arhiepiscopiei ~i episcopiei, au f{cut cinstita mutare a sfintelor moa~te ale f{c{torului de minuni Nicolae din Biserica Botez{torului, }n biserica cea nou{, zidit{ din piatr{, }ntru numele lui, }n aceea~i zi }n care mai }nainte le aduseser{ }n Var, de la Mira Lichiei ~i le-au pus cu racla cea de argint }n altar. <%2>Iar racla cea veche pe care o aduseser{ de la Mira Lichiei, au pus-<%0>o }n biseric{, av|nd }n ea oarecare sfinte moa~te, pentru }nchin{ciunea celor ce veneau. Dintr-acea vreme s-a a~ezat, praznicul aducerii cinstitelor moa~te ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, s{ se pr{znuiasc{ }n to`i anii, }n ziua a noua a lunii mai, cinstind prin acest praznic am|ndou{ aduceri; adic{ pe cea din Mira la Var ~i pe cea din biserica Merg{torului ]nainte, }n biserica cea nou{ pe care varenii au zidit-o din piatr{, }n numele Sf|ntului Nicolae. Nu numai }ntr-acea cetate a Apusului, ci ~i }n cet{`ile ~i laturile Rusiei, }n aceea~i vreme s-a luat obiceiul de a se pr{znui aceast{ aducere, cu bun{ credin`{ ~i cu bun{ cucernicie din dragostea cea c{tre Sf|ntul Nicolae, f{c{torul de minuni; deoarece ~i Rusia cea din nou luminat{ atunci, s-a }nvrednicit de multe minuni ale Sf|ntului Nicolae. Dup{ ce au trecut c|`iva ani, dup{ buna voire a Sf|ntului Nicolae <196> precum s-a ar{tat }n vedenia unui oarecare monah <196>, i-a poruncit ~i a pus sub Sf|nt{ Mas{ }n altar, cinstitele lui moa~te, care izvor{sc totdeauna mir; precum se vede ~i acum acolo, c{ se d{ spre t{m{duirea tuturor bolilor ~i }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este pream{rit }ntru sf|ntul S{u, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{: <196> ]n prolog, dup{ istoria scris{ despre aducerea cinstitelor moa~te ale arhiereului Nicolae, se adaug{ ~i o sf{tuire c{tre dreptcredincio~i, pe care mai pe scurt, o pomenim ~i noi, aici, }n acest fel: S{ nu te minunezi, iubite cititor, c{ a voit Dumnezeu de a mutat trupurile sfin`ilor din p{r`ile R{s{ritului la Apus, fiindc{ n{v{leau multe r{ut{`i de la p{g|nii agareni asupra dreptei credin`e; precum asemenea s{ nu te minunezi, c{ a adus moa~tele Sf|ntului Nicolae de la Mira Lichiei la Var. Aceasta s-a f{cut, nu pentru cea mai mult{ dreapt{ credin`{ a apusenilor, nici pentru credin`a cea rea a r{s{ritenilor, pentru c{ r{s{ritenii, cu darul lui Dumnezeu, petreceau f{r{ de prihan{ }ntru buna credin`{ a p{rin`ilor lor; iar apusenii este ar{tat c{ de la }nceputul anului 809, de la na~terea lui Hristos, au scornit un lucru nou }n m{rturisirea credin`ei despre purcederea Sf|ntului Duh. Deci, Dumnezeu a trimis trupurile sfin`ilor S{i de la R{s{rit la Apus, ca pe oarecare apostoli vii, care, sf{tuiau cu facerile de minuni, pe cei de acolo, s{ se }ntoarc{ iar{~i la m{rturisirea credin`ei celei dint|i, }mpreun{ cu r{s{ritenii. Pentru c{ minunile nu se fac pentru cei dreptcredincio~i, nici la unii ca ace~tia se trimit ucenicii lui Hristos la propov{duire, ci prin mijlocul celor bl|nzi, care merg ca oile prin mijlocul potrivnicilor lor.