@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A ZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI APOSTOL<%0> @SUBTITLE = <%4>SIMON ZILOTUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest sf|nt Apostol era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos ~i Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. C|nd Simon a avut nunta cea legiuit{, a fost chemat ~i Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajung|n-du-le vinul, Domnul a pref{cut apa }n vin. Mirele, v{z|nd o minune ca aceea, }ndat{ a crezut c{ Domnul este adev{ratul Dumnezeu ~i, l{s|ndu-~i nunta ~i casa, i-a urmat Lui cu os|rdie, pentru care s-a numit "Zilotul", adic{ r|vnitor. Deci s-a aprins cu at|t de mare dragoste dumnezeiasc{ c{tre Hristos, }nc|t ~i mireasa sa ~i pe toate cele lume~ti le-a trecut cu vederea pentru dragostea lui Dumnezeu, ~i ~i-a f{cut sufletul s{u mireas{ Mirelui Celui f{r{ de moarte, num{r|ndu-se }n ceata ucenicilor lui Hristos, unul din cei doispre-zece Apostoli. Dup{ ce a primit cu ceilal`i Sfin`i Apostoli, Sf|ntul Duh, Cel ce S-a pogor|t }n chip de limbi de foc, a trecut }n Mauritania ~i }n Africa, propov{duind pe Hristos ~i r{bd|nd pentru El cu r|vn{ }nfocat{. Dup{ aceea, fiind }n Britania ~i lumin|nd pe mul`i prin cuv|ntul Evangheliei, a fost r{stignit de cei necredincio~i ~i s-a sf|r~it prin p{timirea cea de un chip cu a lui Hristos. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOASA ISIDORA, @SUBTITLE = CE S-A F[CUT NEBUN[ PENTRU HRISTOS ]n m|n{stirea de fecioare a Tabenisiotencelor, care este }n Tebaida Egiptului, a fost o fecioar{ cu numele Isidora, care se pref{cea c{ este nebun{ pentru Dumnezeu, ca ~i cum ar fi fost }ndr{cit{. Ea era }ntr-at|ta def{imare din partea surorilor, }nc|t nici una nu voia s{ guste hran{ }mpreun{ cu ea, ci era de toate def{imat{, oc{r|t{ ~i nec{jit{. Dar ea r{bda toate acelea cu t{cere ~i cu mul`umire; ~i totdeauna se ostenea la buc{t{rie ~i }n celelalte ascult{ri m|n{stire~ti, slujind ~i nesc|rbindu-se de lucrurile cele mai necurate din m|n{stire; pentru c{ cur{`a locurile cele spurcate ~i era }ntocmai ca un burete }n m|n{stire, cur{`ind ~i sp{l|nd toat{ necur{`enia. Astfel de osteneli le suferea ne}ncetat, }nc|t nici un ceas nu ~i-a petrecut }n zadar, ci de diminea`{ p|n{ }n sear{, }n orice lucru se afla, }~i folosea trupul. Uneori se f{cea c{ este }ndr{cit{, t{inuindu-~i cu }n`elepciune fapta cea bun{ dinaintea celor ce o vedeau. ]n ea se }mplinea cuv|ntul acesta al Apostolului: Dac{ se pare cuiva c{ este }n`elept }ntre voi }n veacul acesta, s{ se fac{ nebun, ca s{ fie }n`elept. ]n acea m|n{stire erau 300 fecioare c{lug{ri`e; deci, toate acele fecioare purtau pe cap, dup{ r|nduiala monahiceasc{, culion; iar ea }~i acoperea capul cu un petic prost ~i ur|t; ~i n-a fost v{zut{ de nimeni m|nc|nd vreo bucat{ de p|ine sau ~ez|nd la mas{, ci }n tot timpul vie`ii sale s-a hr{nit numai din r{m{~i`ele ~i f{r|miturile adunate de pe mas{; iar }n loc de fiertur{ sorbea sp{l{turi, cu care sp{la oalele ~i c{ld{rile. Ea nu f{cea nim{nui nici o m|hnire, nici ea nu s-a m|niat sau s-a nec{jit vreodat{ ~i nu s-a certat pentru ceva; ci, totdeauna, t{cea ner{spunz|nd nim{nui vreun cuv|nt, nici la vreo ocar{ mic{ sau mare, de~i adeseori era b{tut{ de toate ~i totdeauna era ur|t{ ~i batjocorit{. ]n aceast{ via`{ aspr{ petrec|nd mult{ vreme fericita Isidora, s-a f{cut descoperire despre ea Cuviosului Pitirun, b{rbat sf|nt ~i foarte }mbun{t{`it, care petrecea }n pustiul ce se numea Porfirit. Aceluia, st|ndu-i }n fa`{ }ngerul Domnului, i-a zis: <192>Pentru ce te trude~ti cu mintea pentru via`a ta }mbun{t{`it{, }n care `i se pare c{ e~ti mare, ~ez|nd }n acest loc pustiu? Voie~ti s{ vezi o femeie mai }mbun{t{`it{ ~i mai pl{cut{ lui Dumnezeu dec|t tine? Scoal{-te ~i mergi la m|n{stirea de femei cea din Tabenisiot ~i vei g{si acolo pe una ce poart{ pe capul ei un petic ur|t. Aceea este mai bun{ }naintea lui Dumnezeu dec|t tine, deoarece petrece }ntr-at|ta sobor ~i de-a pururea slujind tuturor ~i fiind de toate batjocorit{, niciodat{ nu s-a dep{rtat cu inima de Dumnezeu, ci totdeauna mintea ei este ad|ncit{ c{tre Dumnezeu. Iar tu, petrec|nd aici }n singur{tate ~i neie~ind niciodat{ cu trupul, toate cet{`ile le cuprinzi cu mintea ta<170>. Deci, marele Pitirun, scul|ndu-se }ndat{, s-a dus la Tabenisiot, unde, ajung|nd la m|n{stirea de b{rba`i, a rugat pe egumen ca s{ porunceasc{ slujitorilor s{-l duc{ la m|n{stirea de fecioare. Deoarece acel cuvios p{rinte era sl{vit }ntre p{rin`i ~i foarte cinstit pentru sfin`enia vie`ii ~i pentru b{tr|ne`ile lui, cu s|rguin`{ l-au trecut peste r|ul care curgea }naintea m|n{stirii ~i l-au dus p|n{ la m|n{stirea de fecioare, unde, intr|nd ~i f{c|nd obi~nuita rug{ciune, s-a rugat ca toate surorile s{ vin{ }naintea lui s{ le vad{. Deci, adun|ndu-se toate }naintea lui, cuviosul n-a v{zut pe aceea despre care a fost }n~tiin`at de }nger ~i pentru care venise. Deci, le-a zis: <192>S{ aduce`i la mine toate surorile, c{ci precum socotesc, una nu este aici<170>. C{lug{ri`ele }i ziser{: <192>Toate suntem de fa`{, }naintea cinstitei tale fe`e<170>. Stare`ul a zis: <192>Lipse~te una, despre care mi-a spus }ngerul Domnului<170>. Acelea au r{spuns: <192>Toate suntem aici, p{rinte, dec|t numai una a r{mas }n buc{t{rie, neav|nd minte, pentru c{ este <%-2>}ndr{cit{<170>. P{rintele le-a zis: <192>S-o aduce`i ~i pe aceea la mine, ca s-o<%0> v{d, c{ci pentru ea am venit aici<170>. Deci, s-au dus dup{ ea ~i au chemat-o, dar ea nu voia s{ mearg{, pentru c{ }n`elesese cu duhul de descoperirea care se f{cuse stare`ului pentru d|nsa. ^i, lu|nd-o c{lug{ri`ele, o tr{geau cu sila, zic|ndu-i: <192>Marele p{rinte Pitirun, te <%-1>cheam{ pe tine!<170> Dup{ ce au adus-o }naintea stare`ului, el, v{z|nd-o<%0> ~i cunosc|nd c{ este aceea de care }i spusese }ngerul, pentru c{ vedea darul lui Dumnezeu peste ea, a c{zut la picioarele ei, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{-m{, maic{!<170> Iar ea asemenea a c{zut }naintea lui, zic|nd: <192>Tu pe mine binecuvinteaz{-m{, p{rinte ~i st{p|nul meu!<170> V{z|nd acest lucru toate celelalte, s-au minunat ~i au zis c{tre el: <192>S{ nu-`i fie `ie aceast{ necinste, o, p{rinte, c{ci este }ndr{cit{ aceasta<170>. Cuviosul Pitirun le-a r{spuns: <192>Voi sunte`i }ndr{cite, iar aceasta este mai mare }naintea Domnului dec|t mine ~i dec|t voi toate ~i ne este maic{ nou{ tuturor; ~i rog pe Dumnezeu, ca s{ m{ }nvredniceasc{ p{r`ii ei, }n ziua judec{`ii<170>. Auzind aceasta, toate fecioarele au c{zut la picioarele stare`ului, pl|ng|nd ~i m{rturisind toate relele care f{cuser{ fericitei Isidora, sup{r|nd-o ~i nec{jind-o }n toate ceasurile. Una zicea: <192>Eu totdeauna o oc{ram pe Isidora!<170> Alta: <192>Eu turnam l{turi peste ea<170>. Alta: <192>Eu o loveam cu c{lc|iul<170>. Alta: <192>Eu o b{team cu b{`ul<170>. Iar altele m{rturiseau relele ce-i f{ceau ei ~i, c{z|nd la picioarele fericitei, }~i cereau iertare. Deci, marele stare` }mpreun{ cu Cuvioasa Isidora, au f{cut cu dinadinsul rug{ciune c{tre Dumnezeu pentru surori, ca s{ li se ierte gre~elile lor. Dup{ aceea, Cuviosul Pitirun, }nv{`|nd mult pe surori ~i vorbind mult pentru folosul sufletului, le-a dat pace ~i s-a }ntors la locul s{u, sl{vind pe Dumnezeu, Care l-a }nvrednicit a vedea pe roaba Sa cea ascuns{. Iar Cuvioasa Isidora, dup{ plecarea stare`ului, nesuferind s{ fie cinstit{ de surori, a ie~it }n tain{ din m|n{stire ~i s-a ascuns }n locuri ne~tiute, p|n{ la mutarea sa cea c{tre Dumnezeu. Astfel a fost via`a pl{cutei lui Dumnezeu, care, sub chipul nebuniei, a slujit Domnului }n tain{ ca sub un acoper{m|nt; iar acum ar{tat }~i ia plata de la D|nsul, }naintea tuturor cet{`enilor cere~ti, cu care s{l{~luindu-se, sl{ve~te pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, Dumnezeu }n Treime. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA FERICITEI TAISIA<%0> @BT-1 = Unei fecioare cre~tine, anume Taisia, din p{r`ile Egiptului, murindu-i p{rin`ii, a r{mas orfan{. Deci, voind s{ tr{iasc{ }n feciorie, ~i-a }mp{r`it averile sale s{racilor ~i casa sa a f{cut-o primitoare de monahi schiteni. ^i a petrecut mult{ vreme, primind ~i odihnind pe sfin`ii p{rin`i. Dup{ un timp, ispr{vindu-se averile ei, a }nceput a suferi }n s{r{cie. Dup{ }ndemnul diavolului s-au lipit de ea ni~te oameni iubitori de p{cate, }nd{r{tnicind-o ~i ab{t|nd-o de la calea lui Dumnezeu. Deci, a }nceput a tr{i r{u, t{v{lindu-se }n necur{`ia desfr|n{rii. Auzind p{rin`ii schitului de via`a ei }nd{-r{tnic{ s-au m|hnit ~i, sf{tuindu-se, au chemat pe p{rintele Ioan Colov ~i i-au zis: <192>Am auzit de acea sor{ c{ petrece r{u ~i c|nd putea ea, ne-a ar{tat mult{ dragoste prin facere de bine. Deci <%-2>~i noi s{ ar{t{m c{tre d|nsa duhovniceasc{ dragoste }mprumut ~i s-o<%0> ajut{m, }ngrijindu-ne de m|ntuirea ei. Ostene~te-te, p{rinte, ~i mergi la d|nsa ~i, dup{ }n`elepciunea cea d{ruit{ `ie de la Dumnezeu, sf{tuie~te-o spre poc{in`{ ~i m|ntuie~te sufletul ei cel pierdut; iar noi vom face rug{ciuni cu postiri, ca s{-`i ajute Domnul<170>. @BT-1 = P{rintele Ioan Colov, ascult|nd porunca sfin`ilor p{rin`i, s-a dus }n cetate la Taisia, rug|ndu-se }n sine lui Dumnezeu, Ajut{torul s{u, Care dore~te m|ntuirea tuturor. ^i, venind la casa ei, a b{tut }n poart{, zic|nd b{tr|nei ce p{zea: <192>Spune-i st{p|nei tale de mine, c{ am venit s{ vorbesc cu d|nsa<170>. Port{ri`a a r{spuns c{tre d|nsul cu m|nie: <192>Voi monahii i-a`i m|ncat averile ei de la }nceput<170>. Gr{it-a stare`ul c{tre ea: <192>Spune-i de mine, c{ are s{ ia de la mine un mare lucru!<170> Duc|ndu-se port{ri`a, a spus Taisiei; iar ea a zis: <192>Monahii aceia totdeauna umbl{ pe l|ng{ Marea Ro~ie ~i g{sesc m{rg{ritare, deci, adu-l la mine<170>. Dup{ ce a intrat stare`ul }n cas{ la Taisia, a ~ezut aproape de ea ~i, uit|ndu-se la fa`a ei, a suspinat cu greu ~i, plec|nd capul, a }nceput a pl|nge. Ea a zis c{tre d|nsul: <192>De ce pl|ngi, p{rinte?<170> Iar stare`ul a zis: <192>V{d c{ pe fa`a ta joac{ satana! Deci, cum nu voi pl|nge? Ce lucru nu `i-a fost `ie pl{cut }ntru Domnul nostru Iisus Hristos, Mirele Cel preacinstit ~i f{r{ de moarte, c{ ai trecut cu vederea c{mara Lui ~i te-ai lipit de satana ~i de toate lucrurile lui cele spurcate?<170> Auzind ea acestea s-a umilit, pentru c{ cuvintele stare`ului i s-au p{rut c{ sunt ca ni~te s{ge`i de foc, p{trunz|ndu-i inima. ^i }ndat{ i s-a f{cut ur|t{ via`a ei cea spurcat{ ~i singur{ s-a oc{r|t ~i se ru~ina de lucrurile sale cele rele. ^i a zis c{tre stare`: <192>O, p{rinte, oare mai este poc{in`{ p{c{to~ilor?<170> Zis-a stare`ul: <192>Cu adev{rat este! ^i M|ntuitorul a~teapt{ f{g{duin`a ta, vr|nd s{ te primeasc{ cu bra`e p{rinte~ti, pentru c{ nu voie~te moartea p{c{tosului, ci }ntoarcerea spre via`{. Iar eu voi fi cheza~ pentru tine, c{ dac{ te vei poc{i cu adev{rat ~i cu toat{ inima te vei }ntoarce la D|nsul, El iar{~i te va iubi ca pe o mireas{ a Lui ~i, cur{`indu-te de toate spurc{ciunile p{catelor, te va duce }n nestric{cioasa Sa c{mar{ cereasc{, unde se vor bucura de tine toate cetele }ngere~ti; pentru c{ ei au bucurie de p{c{tosul ce se poc{ie~te<170>. Iar Taisia a zis c{tre el: <192>O, p{rinte, fie voia Domnului! Ia-m{ pe mine de aici ~i du-m{ unde ~tii tu, unde mi-ar fi loc bun pentru poc{in`{<170>. Zis-a stare`ul: <192>Deci s{ mergem!<170> ^i, scul|ndu-se, au ie~it din cas{. Deci, scul|ndu-se, ea a plecat cu stare`ul, ner|nduind nimic pentru casa sa ~i nici n-a poruncit cuiva, ci toate le-a l{sat pentru Dumnezeu. V{z|nd p{rintele Ioan c{ n-a r|nduit nimic pentru casa sa, s-a minunat de acea grabnic{ schimbare a ei ~i de dragostea cea c{tre Dumnezeu ~i, mul`umind Domnului, mergea pe cale. Iar ea de departe urma lui, p|n{ ce au ajuns }ntr-o pustie, unde i-a apucat noaptea. F{c|nd stare`ul pe p{m|nt un c{p{t|i de nisip, a zis c{tre Taisia: <192>Odihne~te-te aici ~i dormi, acoperindu-te cu darul lui Dumnezeu<170>. ^i, }ngr{dind-o cu semnul Sfintei Cruci, s-a dep{rtat pu`in de la ea, pentru a-~i face obi~nuitele sale rug{ciuni; apoi s-a culcat pe p{m|nt ~i a adormit. <%1>De~tept|ndu-se la miezul nop`ii, a v{zut o str{lucire din cer<%2> ~i, ridic|ndu-~i ochii spre cer, a v{zut o cale prealuminoas{, ajung|nd p|n{ la fecioara ce dormea ~i s-a }nsp{im|ntat. Uit|n-du-<%0>se el spre d|nsa, a v{zut pe }ngerul lui Dumnezeu }n{l`|nd spre cer pe acea cale sufletul Taisiei. ^i privea spre ea, p|n{ ce s-a ascuns acea minunat{ vedenie de la ochii lui. Scul|ndu-se, s-a dus la d|nsa ~i, cl{tin|nd-o, a g{sit-o moart{. Atunci stare`ul s-a aruncat cu fa`a la p{m|nt }naintea lui Dumnezeu; pentru c{-l cuprinse fric{ ~i cutremur ~i un glas de sus i-a zis: <192>Poc{in`a ei, cea f{cut{ }ntr-un ceas, a fost mai primit{ lui Dumnezeu, dec|t a acelora ce de mult{ vreme se poc{iesc; iar o c{ldur{ ca aceasta c{tre Dumnezeu n-o arat{ to`i }ntru inimile lor<170>. ^i a petrecut stare`ul }n rug{ciune p|n{ ce s-a luminat de ziu{ ~i a }ngropat cinstitul trup al fericitei Taisia. Merg|nd la schit a spus sfin`ilor p{rin`i toate cele ce se f{cuser{. Auzind to`i aceasta, cu mirare au pream{rit pe Dumnezeu, mul`umind milostivirii celei mari a lui Hristos Dumnezeu, C{ruia I se cuvine slava }n veci. Amin.