@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A UNSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC MOCHIE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian, fiind antipat }n Europa Laodichie ~i Maxim, ~i pretutindeni ne}ncet|nd prigoana }mpotriva cre~tinilor, era un preot al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu cu numele Mochie, }n cetatea Amfipoli, care este }n latura Macedo-niei. Acela, pe c|nd cei necredincio~i s{v|r~eau spurcatul praznic al necuratului ~i p{g|nescului zeu Dionis, aprinz|ndu-se cu r|vn{ dup{ Hristos Dumnezeu, a stat }n mijlocul poporului ~i a strigat, zic|nd: <192>Vede`i ~i asculta`i oameni am{gi`i: P|n{ c|nd ve`i r{t{ci }n }ntunericul }ndr{cirii de idoli nebune~ti? P|n{ c|nd nu }n`elege`i pierzarea voastr{ ~i nu v{ }ngre`o~a`i de }n~el{ciunea voastr{ cea diavoleasc{? ]ntoarce`i-v{ ~i cunoa~te`i pe St{p|nul Dumnezeu, Cel ar{tat prin Unul n{scut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Care cu lumina adev{rului a luminat }ntunecimea ne~tiin`ei<170>. @BT+2 = Acestea ~i mai multe altele le gr{ia fericitul Mochie, nu odat{, ci }n toate zilele, intr|nd }n popor, cu mare glas mustra r{t{cirea }nchin{rii de idoli, iar pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu, ]l propov{duia. Dar cet{`enii cei orbi`i cu nebunia, nelu|nd aminte la folositoarele cuvinte ale }nv{`{torului celui insuflat de Dumnezeu, }~i s{v|r~eau }nainte necurata lor pr{znuire. ]n acest timp, a venit de la Apolonia, cetatea Macedoniei, }n Amfipoli, un antipat cu numele Laodichie, care aducea jertf{ lui Dionis. El s-a }n~tiin`at c{ Mochie, slujitorul lui Hristos, pe mul`i i-a }ntors de la pr{znuirea lui Dionis. De aceea, necredincio~ii cleveteau asupra sf|ntului, zic|nd: <192>Aici este un }nv{`{tor cre~tin, care cu }nv{`{turi str{ine am{ge~te poporul, ca s{ cread{ }n Omul Cel r{stignit ~i omor|t, ~i mul`i, ascult|ndu-i am{girile lui, s-au }ntors de la zeii no~tri; deci, de nu ve`i opri }nv{`{tura aceea, toat{ cetatea se va duce }n urma lui ~i vor fi }n de~ert jertfele cele f{cute zeilor<170>. @BT-1 = Atunci antipatul, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{ prind{ pe sf|nt. Deci, ~ez|nd la judecat{ ~i pun|nd }naintea lui pe m{rturisitorul lui Hristos, a zis c{tre d|nsul: <192>Spune-mi cine e~ti tu, cel ce nu voie~ti s{ jertfe~ti, ca noi, zeilor; iar pe cei ce jertfesc }i }nd{r{tnice~ti ~i-i aba`i de la }nchin{ciunea lor?<170> Sf|ntul Mochie a r{spuns: <192>Ne~tiutorule, cel ce nu cuno~ti adev{rul, pentru ce }ntrebi de acelea pe care nu po`i a le }n`elege? Adun{-`i }nt|i g|ndurile min`ii tale ~i cunoa~te adev{rul, c{ eu, }nv{`|nd Sf|nta Scriptur{, am cunoscut cum c{ idolii p{g|nilor sunt diavoli ~i n{dejdea cea c{tre d|n~ii este de~art{<170>. Laodichie a zis: <192>V{d c{ ai }nv{`at multe a gr{i<170>. Mochie a zis: <192>Din multa noastr{ gr{ire se }nva`{ adev{rul, pe care, ca s{-l }n`elegi, ascult{ cele ce zic: <192>Zeii c{rora v{ }nchina`i sunt diavoli mu`i ~i surzi<170>. @BT-1 = Laodichie a zis: <192>Jertfe~te zeilor ca s{-`i dob|nde~ti via`a ta, pe care singur de voie ai g|ndit s{ o pierzi<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>O, antipate, moartea cea pentru Hristos }mi este mie mare c|~tig!<170> @BT-1 = Atunci antipatul, sufl|nd cu m|nie, a poruncit s{ sp|nzure pe Sf|ntul Mochie }n pielea goal{ ~i cu unghii de fier s{-i strujeasc{ trupul lui p|n{ la oase, de la cap p|n{ la picioare. Strujindu-l, sf|ntul striga c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>St{p|ne, Cel ce }mp{r{`e~ti }n veci ~i str{luce~ti cu razele drept{`ii, arat{ robilor T{i dumnezeirea Ta ~i d{-mi mie ca f{r{ de }mpiedicare s{ m{ nevoiesc pentru poruncile Tale<170>. Deci, slujitorii aceia au muncit mult pe sf|nt, p|n{ ce au ostenit. Atunci muncitorul, m|niindu-se asupra lor, a poruncit s{-i goneasc{ pe d|n~ii ca pe ni~te lene~i ~i neputincio~i; iar pe mucenic, dezleg|ndu-l, l-a pus iar{~i }naintea sa. ^i a stat sf|ntul mai tare cu trupul ~i mai }ndr{zne` }n m{rturisirea adev{rului, sl{vind pe Dumnezeu cu mare glas. Deci, a zis c{tre d|nsul Laodichie: <192>Jertfe~te zeului Dionis, ca s{ te izb{vesc pe tine de r{ut{`ile cele multe<170>. Mucenicul a r{spuns <192>Oare `i se pare a fi Dumnezeu, idolul cel ce este nemi~cat ~i f{r{ de glas ~i f{cut cu me~te~ug de m|ini omene~ti? O, r{t{citule slujitor al diavolului, oare nu vezi c{ n-a sl{bit trupul meu de muncile tale ~i n-am sim`it durerea }n b{t{i, pentru c{ toat{ puterea ta este de~art{?<170> @BT-1 = Auzind acestea Laodichie, a zis: <192>Aceast{ nesl{bire a ta }n munci, nu este din puterea Dumnezeului t{u, ci din me~te~ugul cel vr{jitoresc. Deci, voi porunci s{ te ard{ pe tine }n foc, ca toate alc{tuirile ~i }ncheieturile tale s{ se fac{ cenu~{ ~i s{ se arunce }n v|nt<170>. Deci, }ndat{ a poruncit muncitorul s{ ard{ un cuptor mare cu smoal{, cu c|l`i ~i cu vreascuri. ^i, f{c|ndu-se aceasta, flac{ra cuptorului ie~ea la o }n{l`ime ca de ~aizeci de co`i, }nc|t se }ntunecase v{zduhul de fum. Atunci Laodichie a zis c{tre sf|nt: <192>Jertfe~te zeului Dionis<170>. Iar mucenicul t{cea. ^i iar{~i a zis muncitorul: <192>P|n{ c|nd vei petrece }n nesupunerea ta? Vezi focul cel g{tit pentru tine! Deci, cunoa~te puterea zeului Dionis ~i te }nchin{ lui<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>@i-am zis `ie, o, antipate, c{ nu m{ voi }nchina pierz{torului de suflete omene~ti, cel surd, orb ~i mut. S{ ~tii c{ cel ce se nume~te de tine Dumnezeu, nu este Dumnezeu, ci idol<170>. @BT-1 = R{spuns-a Laodichie cu m|nie: <192>O, blestematule, au doar acela este idol, care are }ntru sine putere dumnezeiasc{? Pentru c{ puterea aceea ce este }n el, prime~te de la noi jertfe ~i ne d{ruie~te nou{ m|ntuire<170>. Zis-a c{tre d|nsul sf|ntul: <192>Oare vei voi ca, apropiindu-m{, s{ jertfesc dumnezeului t{u ~i to`i, v{z|ndu-m{ aduc|nd jertf{, s{ cunoasc{ puterea lui Dionis?<170> Laodichie a zis: <192>]nchin{-te ~i jertfe~te ~i atunci vei cunoa~te puterea aceluia<170>. @BT-1 = Deci, intr|nd Sf|ntul Mochie }n capi~tea idoleasc{, s-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci ~i, }ntrarm|ndu-se astfel cu arma lui Hristos asupra diavolului, a stat unde era idolul lui Dionis }nt{rit ~i s-a rugat c{tre adev{ratul Dumnezeu, zic|nd: <192>St{p|ne, Cel ce `ii toat{ f{ptura ~i toate le-ai zidit prin Hristosul T{u; Cel ce ai ru~inat pe diavolul cel }nstr{inat de adev{rul T{u ~i ai d{ruit fericirea }n`elepciunii celor ce se tem de Tine, Doamne, ~i cinstesc numele T{u cel sf|nt; Cel ce ai sf{r|mat idolii Babilonului ~i ai ar{tat adev{rata credin`{ a proorocului Daniil, Cel ce ai f{cut zadarnic ur|tul altar idolesc prin cei trei tineri ai T{i ~i ai stins v{paia focului }n cuptor; Cel ce ai }necat pe }nv|rto~atul Faraon }n ad|ncul m{rii, Cel ce ai ascultat rug{ciunile lui Moise ~i ai scos prin toiag ap{ din piatr{; Tu, Cel ce e~ti acum ~i ai fost ~i mai }nainte ~i vei fi ]mp{rat ve~nic, auzi-m{ pe mine robul T{u, c{ iat{ m{ rog @ie; vino }n ajutorul meu ~i arat{ puterea Ta acelora care socotesc adev{rul drept minciun{, s{ Te cunoasc{ pe Tine unul, adev{ratul ~i ve~nicul Dumnezeu ~i s{ izgoneasc{ }ntunericul r{t{cirii }nchin{rii de idoli!<170> @BT+1 = Astfel rug|ndu-se, a strigat cu mare glas c{tre idol, zic|nd: <192>Dionise, netrebnic ~i de~ert, mut ~i surd, }`i poruncesc `ie, }n numele cel mare ~i preasl{vit al Hristosului meu, Cel ce locuie~te }ntru cei de sus, s{ cazi din }nt{rirea ta ~i s{ te }ntinzi pe p{m|nt, ca s{ se arate la to`i neputin`a ta<170>. Deci, }ndat{ s-a cutremurat p{m|ntul ~i capi~tea ~i a c{zut idolul cu mare zgomot, risipindu-se ca praful; ~i au fugit afar{ to`i cei ce erau acolo de fric{ ~i se mirau de lucrul ce se f{cuse. Atunci Sf|ntul Mochie a zis c{tre antipatul Laodichie: <192>Iat{, vezi }n~el{ciunea diavoleasc{ care afund{ pe oameni }n moarte; deci, vino ~i adun{ praful zeului t{u spre care ai n{d{jduit ~i cunoa~te }n ce fel de pierzare stai<170>. @BT-1 = Iar Laodichie s-a m|hnit foarte, fiindu-i jale de idolul lui, Dionis, ~i }ndat{ a poruncit ca, b{t|nd pe sf|nt, s{-l arunce }n cuptorul cel ars. Deci, fiind sf|ntul aruncat }n foc, st{tea }n mijlocul v{p{ii ca }ntr-o gr{din{ frumoas{ ~i c|nta binecuv|nt|nd pe Dumnezeu. Acolo se vedeau, }mpreun{ cu d|nsul c|nt|nd trei b{rba`i, }ntre care unul era luminos la fa`{ ca soarele ~i a c{rui str{lucire cov|r~ea lumina focului. Iar Sf|ntul Mochie zicea }n foc: <192>]`i mul`umesc, St{p|ne, Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, C{ruia toate se supun! Bine e~ti cuv|ntat, Doamne al puterilor, F{c{torul tuturor o~tilor cere~ti, Cel l{udat de gurile Sfin`ilor Arhangheli, care au fost de fa`{ }n v{paie cu cei trei tineri ~i Tu Te-ai v{zut al patrulea! Rogu-m{ @ie, M|ntuitorul meu, revars{ v{paia cea }nfocat{ a acestui cuptor aprins ~i arde pe antipatul acesta. Pune asupra lui m|nia Ta cea nesuferit{ ~i pierde-l cu iu`imea Ta, ca to`i s{ ~tie c{ Tu e~ti }n cer, Unul Adev{ratul Dumnezeu<170>. @BT-1 = ]ndat{ v{paia din cuptor s-a }ntins p|n{ la antipat, arz|ndu-l ~i pref{c|ndu-l }n cenu~{ }mpreun{ cu zece osta~i, care st{teau }naintea lui, }nc|t n-a r{mas nici o p{rticic{ din trupurile lor, pentru c{ m|nia lui Dumnezeu i-a pierdut. Tot poporul care era acolo s-a }nfrico~at ~i a fugit departe de cuptor, iar sf|ntul a ie~it din foc }ntreg ~i nev{t{mat. @BT-1 = Dup{ o minune preasl{vit{ ca aceasta, Talasie, mai marele cet{`ii, umpl|ndu-se de m|nie, a prins pe Sf|ntul Mochie ~i l-a }nchis }n temni`{. Dup{ dou{zeci de zile a venit }n cetatea aceea alt antipat, cu numele Maxim ~i, }n~tiin`|ndu-se de sf|nt ~i de pieirea lui Laodichie, s-a sf{tuit cum ar putea s{ piard{ pe mucenic. Deci, ~ez|nd la judecat{ }ntr-un loc }nalt, la vederea tuturor, a pus de fa`{ pe robul lui Hristos ~i a zis c{tre el: <192>Spune-mi numele ~i na~terea ta<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>De voie~ti s{ ~tii neamul ~i numele meu, afl{ c{ tat{l meu se numea Evfratie, iar maica mea, Evstatia, care, cur{`indu-m{ cu Sf|ntul Botez, m-au numit Mochie. Ei m-au crescut }n dreapta credin`{ cre~tineasc{, }nvrednicindu-m{ de r|nduiala preo`easc{ }n Biserica lui Hristos, Dumnezeul meu; ~i acum, iat{, m-am apropiat de b{tr|ne`e<170>. Iar Maxim a zis: <192>Ce au fost p{rin`ii t{i?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Tat{l meu a fost cet{`ean al marii cet{`i Roma, cinstit cu r|nduial{ ost{~easc{; iar maica mea a fost fiica antipatului Lampadie<170>. Zis-a Maxim: <192>Dac{ e~ti de a~a neam cinstit, cum te-ai dat la vr{jitorie, care lucru nu este cuviincios acesteia, ~i ai sf{r|mat pe marele zeu Dionis ~i pe antipatul Laodichie, prietenul }mp{r{tesc, l-ai ars ~i ai f{cut de~arte jertfele de pr{znuiri?<170> @BT-1 = R{spuns-a Sf|ntul Mochie: <192>Nu eu, ci Atotputernicul meu Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a sf{r|mat idolul cel f{r{ de suflet al lui Dionis ~i a ars cu focul m|niei Sale pe vr{jma~ul S{u, Laodichie; iar eu, cu fric{ slujind St{p|nului meu din toat{ inima, m{rturisesc cu gura mea preasf|nt numele Lui<170>. Maxim a zis: <192>]nceteaz{ de la nebunia ta ~i, apropiindu-te, jertfe~te lui Apolon, ca s{ nu mori r{u<170>. Mucenicul a zis: <192>R{u voi muri dac{ voi uita facerile de bine ~i scutirile adev{ratului Dumnezeu, jertfind acelor care sunt idoli<170>. @BT-1 = Atunci Maxim a poruncit s{ lege pe mucenic de dou{ ro`i, ce erau r|nduite spre muncire, ca, }ntorc|nd ro`ile, s{-l sf{r|me ~i s{-i rup{ }ncheieturile. Dar sf|ntul, muncindu-se, zicea: <192>C|t de dulce este dragostea cea c{tre Dumnezeu<170>; iar c{tre muncitori zicea: <192>F{ cu s|rguin`{ voia tat{lui t{u, diavolul, pentru c{ doresc tot felul de munci ~i de mor`i pentru Hristos, Dumnezeul meu<170>. @BT-1 = Dup{ aceea s-a rugat, zic|nd: <192>St{p|ne, d{t{torule al g|ndu-rilor celor curate, ajut{torule, sprijinitorule ~i izb{vitorul meu, mul`umesc @ie, c{ m-ai }nvrednicit pe mine nevrednicul a intra }n nevoin`a aceasta ~i mi-ai ajutat asupra diavolului. Tu e~ti Dumnezeu, Cel ce }nt{re~ti mintea mea, ca s{ nu o biruiasc{ g|ndurile cele necurate; f{ ca s{ se }ndulceasc{ }ntru Tine, F{c{torul meu, c{ mare este numele T{u, celor ce Te iubesc pe Tine<170>. @BT-1 = Rug|ndu-se astfel sf|ntul s-au sf{r|mat roatele ~i, dezleg|n-du-se, era s{n{tos. ^i s-au mirat de aceast{ minune to`i cei ce priveau; iar muncitorul s-a ru~inat ca un biruit ~i, aprinz|ndu-se de m|nie asupra mucenicului, a poruncit s{-l arunce }n temni`{. Dup{ trei zile, sco`|ndu-l la priveli~te, l-au dat fiarelor s{-l m{n|nce, d|nd drumul la doi lei ce r{cneau de foame. Dup{ ce leii s-au apropiat de mucenic, s-au plecat }naintea lui ~i, cuprinz|ndu-i picioarele, i le lingeau, ca ~i cum le-ar fi s{rutat. Poporul, v{z|nd acestea, a strigat: <192>S{ se elibereze dreptul acesta, pe care Dumnezeu }l iube~te ~i fiarele }l cinstesc<170>. @BT-2 = Atunci antipatul Maxim a trimis pe mucenic la ighemonul Filipisie din Perint, cetatea Traciei, care acum se nume~te Eraclea, scriind toate cele ce s-a f{cut cu d|nsul. Acel ighemon, `in|nd pe sf|nt }n temni`{ opt zile, a poruncit s{-l duc{ }n Bizan`, ca acolo s{ i se taie capul. Dup{ ce l-a dus la locul cel de t{iere, mucenicul, ridic|ndu-~i ochii spre cer, a zis: <192>Bine e~ti cuv|ntat, Doamne, Cel ce ai zidit veacurile ~i aduci la s{v|r~ire nevoin`ele sfin`ilor, prime~te }n pace sufletul meu!<170> Atunci s-a auzit glas din cer, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te, Mochie, nevoitorule cel bun, care ar{tat ai biruit puterea muncitorului! Vino ~i te s{l{~luie~te }mpreun{ cu p{rin`ii t{i }n }mp{r{`ia cereasc{. Fiindc{ te-ai ostenit }n lume, acum odihne~te-te ~i te vesele~te }n cer<170>. @BT-2 = Astfel i s-a t{iat capul Sf|ntului Mochie, mucenicul lui Hristos, s{v|r~indu-~i nevoin`a sa cea purt{toare de chinuri }n a unspre-zecea zi a lui mai, }n care zi, binecredinciosul }mp{rat Constantin }i f{cea praznic, zidind o biseric{ }n numele lui, unde a pus cinstitele lui moa~te ~i }n ziua pomenirii lui a f{cut }nnoirea cet{`ii, pe care a numit-o cu numele s{u, Constantinopol. Deci, dac{ cineva pr{znuie~te sf|nta pomenire a mucenicului lui Hristos Mochie, s{ cread{ c{ va avea parte cu el de darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinste, slav{ ~i }nchin{ciune }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I OSTENELILE CUVIO^ILOR P[RIN@I,<%0> @SUBTITLE = <%4>METODIE ^I CONSTANTIN, EPISCOPII MORAVIEI<%0> @BT-1 = Pe vremea }mp{ra`ilor grece~ti, lupt{tori contra icoanelor, Leon Armeanul ~i Mihail Travlul, care s-a numit ~i Valvos, ~i apoi pe vremea lui Teofil, fiul lui Mihail, a fost }n cetatea Tesalonicului un b{rbat de bun neam ~i bogat, cu numele Leon, cu dreg{toria osta~ ~i cu boieria suta~, av|nd o so`ie cu numele Maria. Acela a n{scut pe ace~ti doi lumin{tori ai lumii ~i lumin{tori ai `{rilor slavone~ti, pe Metodie ~i Constantin, care, mai pe urm{, s-a numit }n sf|nta schim{ Chiril. Deci, Metodie slujea }n cetele ost{~e~ti mai }nt|i ca cel mai }n v|rst{ ~i, fiind cunoscut }mp{ratului, l-a pus voievod ~i l-a trimis }n p{r`ile ce se m{rgineau cu slavonii. @BT-2 = Aceasta s-a f{cut dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, ca s{ }nve`e limba slavoneasc{, ca cel ce avea s{ fie mai }n urm{, }nv{`{tor duhovnicesc ~i p{stor }n vremea sa. El, petrec|nd }n r|nduiala de voievod ca la zece ani, v{z|nd pe de o parte de~ert{ciunea g|lcevilor vie`ii, iar pe de alta, sup{r|ndu-se de prigonirea pe care o ridicase }mp{ratul Teofil, lupt{torul de icoane, asupra celor dreptcredincio~i, a l{sat slujba de voievod ~i toate cele frumoase ale acestei lumi ~i, duc|ndu-se }n muntele Olimpului, s-a tuns }n r|nduiala monahiceasc{ ~i slujea ]mp{ratului ceresc cu chipul }ngeresc, lupt|ndu-se cu vr{jma~ii cei nev{zu`i ai duhurilor r{ut{`ii. @BT-1 = Fericitul Constantin, care s-a n{scut dup{ Metodie, ar{ta din scutece ceva minunat }n sine, deoarece mama sa, dup{ na~tere, l-a dat la doic{, ca aceea s{-l nutreasc{ cu s|nul ei, dar el nu voia de loc s{ sug{ lapte str{in, dec|t numai al mamei sale; deci, p{rin`ii lui se minunau de aceasta. C|nd pruncul a fost de ~apte ani ~i a }nceput a }nv{`a carte, a avut un vis minunat, pe care l-a spus tat{lui ~i mamei sale, zic|nd: <192>Un voievod a adunat toate fecioarele din cetatea noastr{ ~i a zis c{tre mine: Alege`i so`ie dintr-acestea, pe care vei voi, ca s{-`i fie ajut{toare }n toate zilele vie`ii tale. Iar eu, c{ut|nd, mi-am ales pe una mai frumos }mpodobit{ dec|t toate, cu fa`a luminoas{ ~i }nfrumuse`at{, al c{rei nume era Sofia<170>. @BT-1 = P{rin`ii lui, socotind vedenia aceea ~i }n`eleg|nd c{ fecioara Sofia este }n`elepciunea lui Dumnezeu, care era s{ se dea pruncului, s-au bucurat cu duhul ~i-l }nv{`au totdeauna cu st{ruin`{ nu numai la citirea c{r`ilor, ci ~i la obiceiul cel bun, pl{cut lui Dumnezeu, pov{`uindu-l la }n`elepciunea cea duhovniceasc{ ~i spun|ndu-i cuvintele lui Solomon: <192>Fiule, cinste~te pe Domnul ~i te vei }nt{ri; p{ze~te poruncile Lui ~i vei tr{i. Cuvintele lui Dumnezeu scrie-le pe t{bli`ele inimii tale ~i nume~te }n`elepciunea sora ta; iar }n`elegerea s{ `i-o faci cunoscut{, c{ci aceasta este mai frumoas{ dec|t soarele ~i dec|t }ntocmirea luminii stelelor<170>. @BT-1 = Pruncul, }nv{`|nd carte, sporea cu `inerea de minte ~i cu }n`elegerea, mai mult dec|t to`i v|rstnicii s{i, ~i avea dragoste mare c{tre Sf|ntul Grigorie Cuv|nt{torul de Dumnezeu, ale c{rui c{r`i le citea totdeauna. Multe dintr-acele cuvinte ~i t|lcuiri le }nv{`a pe de rost. El, }nchipuind o cruce pe un perete, a scris aceste cuvinte de laud{ sub acea cruce: <192>O, arhiereule al lui Hristos, Grigorie <%2>Cuv|n-t{torul de Dumnezeu, tu ai fost om cu trupul, iar cu via`a te-<%0>ai ar{tat ca un }nger; cu gura ta ai pream{rit cu laude pe Dumnezeu, ca Serafimii; iar cu }nv{`{turile tale cele dreptcredincioase ai luminat toat{ lumea. Deci, te rog, prime~te-m{ ~i pe mine, care cad la Tine cu credin`{ ~i cu dragoste; fii mie p{rinte, }nv{`{tor ~i lumin{tor<170>. @BT-1 = ]ntr-acea vreme, murind }mp{ratul Teofil, a urmat la }mp{-r{`ie dup{ el, Mihail, fiul s{u, cu maica sa cea binecredincioas{, }mp{r{teasa Teodora. Lui Mihail, fiind }nc{ prunc, i-a pus pe l|ng{ el trei boieri mari: Manoil, p{zitorul palatului, Teoctist, patriciul ~i Dromi, logof{tul. Acest logof{t cuno~tea pe p{rin`ii lui Metodie ~i al lui Constantin, care, auzind de iste`imea min`ii copilului Constantin, a trimis dup{ el ca s{ }nve`e }mpreun{ cu t|n{rul }mp{rat Mihail, care }nv{`a carte, ca, privind }mp{ratul la iste`imea min`ii lui Constantin, s{ se s|rguiasc{ singur a }nv{`a degrab{. Constantin s-a bucurat de aceasta foarte, ~i pe cale se ruga lui Dumnezeu cu rug{ciunea lui Solomon, zic|nd: <192>Dumnezeul p{rin`ilor ~i Domn al milei, Care ai f{cut pe om, d{-mi }n`elepciunea care ~ade pe scaunele Tale ~i nu m{ lep{da pe mine de slugile Tale, c{ci eu sunt sluga Ta ~i fiul slujnicei Tale; f{-mi s{ cunosc ce este pl{cut @ie ~i s{ slujesc @ie, Dumnezeul meu, }n toate zilele vie`ii mele<170>. @BT-1 = ^i, duc|ndu-l }n Constantinopol ~i fiind dat dasc{lilor }mp{r{-te~ti, degrab{ a }nv{`at }n`elepciunea cea din afar{: gramatica, facerea de stihuri a lui Homer, retorica, filosofia, aritmetica, astronomia, muzica ~i toate me~te~ugurile eline~ti, }nc|t era de mirare dasc{lilor s{i pentru at|ta iste`ime a min`ii sale. ^i s-a numit mai pe urm{ filosof, deoarece sporise }n }n`elepciune mai mult dec|t al`ii. El nu era }n`elept numai }n limba elineasc{, ci ~i }n alte limbi, pentru c{ }nv{`ase bine scriptura elineasc{ ~i vorbirea sirian{ ~i se deprinsese ~i cu alte limbi str{ine. Pentru acestea }l iubea foarte logof{tul, }nt|i pentru }n`elepciune; iar al doilea pentru }ntreaga }n`elepciune, cum ~i pentru obiceiurile cele }mbun{t{`ite, de care era plin pruncul, cel ce venise acum }n v|rst{ des{v|r~it{; pentru c{ darul lui Dumnezeu locuia }n limba lui cea curat{, pov{`uindu-l la tot lucrul bun. St{p|nul s{u, logof{tul, v{z|nd acest lucru }ntr-}nsul, }l cinstea foarte mult ~i pentru aceasta, Constantin era cel }nt|i p{zitor de cas{ }n curtea logof{tului, av|nd st{p|nire peste to`i ~i umbla cu }ndr{zneal{ ~i f{r{ opreal{ }n }mp{r{te~tile palate oric|nd ar fi voit. Aceast{ st{p|nire i se d{duse, fiindc{ era iubit ~i de }mp{rat. @BT+1 = La acel logof{t era o fecioar{ frumoas{, fiic{ duhovniceasc{ primit{ din sc{ld{toarea Sf|ntului Botez. Acea fecioar{ era de neam mare, pe care p{rin`ii s{i i-o d{duser{ }ntru a sa purtare de grij{. Deci, logof{tul voia s-o }nso`easc{ cu Constantin, ~i pentru aceasta se ostenea }n tot chipul, }ndemn|nd la c{s{torie pe Constantin cu multe cuvinte ~i f{g{duindu-i }mpreun{ cu bog{`ia de la }mp{ratul ~i cinstea de mare boierie. @BT-1 = Dar, fericitul Constantin, fugind de lume ~i de toate cele din lume, s-a dus }n tain{ la gura Boazului, ~i acolo, intr|nd }ntr-o m|n{stire, a luat pentru sine~i chipul monahicesc. Deci, a fost pentru d|nsul mare cercetare, nu numai de la logof{t, dar ~i de la }mp{rat. Abia dup{ ~ase luni l-au aflat pe el, ca pe o vistierie as<%-2>cuns{, }n s|nul monahicesc. Deci, lu|ndu-l cu sila din m|n{stire, l-au<%0> dus }n Constantinopol, ca s{ nu fie f{clia sub obroc, ci }n sfe~nic, silindu-l astfel s{ ia treapta preo`easc{ }n zilele preasfin`itului patriarh Metodie, c|nd }ncetase eresul luptei }mpotriva icoane. Apoi a pus pe Constantin ca bibliotecar }n biserica cea soborni-ceasc{ a Sfintei Sofii ~i dasc{l de filosofie. Iar dup{ pu`in{ vreme, agarenii ce st{p|neau Siria, pe vremea }mp{ratului Teofil, au biruit puterea o~tirii grece~ti, cu voin`a lui Dumnezeu, stric|nd preafrumoasa cetate Amoreea, precum se pomene~te de aceasta }n ziua a ~asea a lunii lui martie, }ntru p{timirea sfin`ilor 142 mucenici din Amoreea, despre care s-a mai scris. Turcii, m|ndrindu-se de puterea lor, batjocorind pe cre~tini, au trimis la Constantinopol ocar{ asupra Preasfintei Treimi, zic|nd: <192>Cum voi, cre~tinii, zice`i c{ este Unul Dumnezeu, dar ]l desp{r`i`i pe Acela }n trei ~i m{rturisi`i pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh. Dac{ pute`i s{ ne ar{ta`i aceast{ }nchipuire, apoi s{ trimite`i la noi astfel de oameni care ar putea s{ vorbeasc{ cu noi ~i s{ ne dovedeasc{ credin`a voastr{<170>. @BT-1 = ]mp{ratul, sf{tuindu-se cu preasfin`itul patriarh, a trimis la saracini pe Constantin filosoful, d|ndu-i doi asincri`i (dreg{tori) }n`elep`i. Fericitul, duc|ndu-se acolo ~i r|vnind apostole~te dup{ Hristos, dorea s{ p{timeasc{ pentru D|nsul. Deci, ajung|nd }n cetatea st{p|nitorului saracinilor, care se numea Samara, aproape de r|ul Eufratului, }n care locuia st{p|nitorul Amirmumi, a aflat acolo ~i cre~tini, care petreceau }ntre saracini. ^i erau zugr{vite pe u~ile lor, dinafar{, chipuri diavole~ti din porunca st{p|nitorului saracinilor; pentru c{ aici, }ngre`o~|ndu-se de cre~tini ca de ni~te vr{jma~i, a poruncit s{-i aib{ de ocar{ ~i de batjocur{. Pentru aceea a poruncit s{ fie }nchipuit un diavol pe u~ile fiec{rui cre~tin. Deci, au zis saracinii c{tre Constantin, filosoful cre~tinesc: <192>Filosofule, oare po`i s{ cuno~ti ce semn este acesta?<170> El le-a r{spuns: <192>V{d }nsemnate chipuri de diavoli ~i mi se pare c{ }n{untru vie`uiesc cre~tini; iar diavolii, neput|nd s{ vie`uiasc{ }n{untru cu cre~tinii, fug de d|n~ii ~i petrec afar{; deci, unde nu sunt aceste chipuri diavole~ti, acolo este dovedit lucru, c{ }nl{untru vie`uiesc oamenii cei uni`i cu d|n~ii. @BT+1 = Constantin, fiind odat{ la mas{ }n palatele domne~ti, }n`elep`ii saracinilor au zis c{tre d|nsul: <192>Vezi, filosofule, acest minunat lucru, c{ proorocul Mahomed ne-a adus bun{ }nv{`{tur{ de la Dumnezeu ~i a }ntors pe mul`i oameni, }nc|t to`i ne `inem tare de legea lui, nec{lc|nd nimic. Iar voi, cre~tinii, `in|nd legea lui Hristos, unul crede a~a, altul altfel, ~i fiecare face precum }i place; pentru c{ sunt at|t de mul`i }ntre voi care v{ deosebi`i cu credin`a ~i cu via`a, }nc|t fiecare crede ~i }nva`{ }ntr-alt chip ~i }~i r|nduie~te via`a }ntr-altfel, precum sunt cei ce se numesc monahi, care poart{ haine negre, de~i to`i se cheam{ cre~tini<170>. @BT-1 = Fericitul Constantin r{spunse: <192>Dou{ lucruri mi-a`i spus }nainte: despre credin`a cre~tineasc{ }n Dumnezeu ~i despre legea lui Hristos care se }mpline~te prin lucruri, ~i cum c{ nu cred ~i petrec }ntr-un fel cei ce se numesc cre~tini. Deci, v{ r{spund mai }nt|i despre credin`{. Dumnezeul nostru este ca noianul m{rii, l{rgime ~i ad|ncime nem{surat{; pentru c{ este neajuns de mintea omeneasc{ ~i negr{it prin cuvintele omene~ti, precum a zis de D|nsul Sf|ntul Prooroc Isaia: Neamul Lui cine-l va spune... De unde ~i Sf|ntul Apostol Pavel, }nv{`{torul nostru, a strigat: <192>O, ad|ncul bog{`iei, al }n`elepciunii ~i al cuno~tin`ei lui Dumnezeu! C|t sunt de negr{ite judec{`ile Lui ~i nenum{rate c{ile Lui!<170> @BT-1 = Dintr-acel noian intr{ mul`i din cei care se s|rguiesc a c{uta pe Dumnezeu. ^i cei ce sunt puternici la minte ~i au c|~tigat ajutor pe Dumnezeu, aceia }noat{ f{r{ primejdie pe marea cea neajuns{ a lui Dumnezeu ~i afl{ bog{`ia cuno~tin`ei ~i a m|ntuirii. Iar cei ce sunt slabi la minte ~i s-au lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, umbl|nd dup{ singur{ p{rerea lor, aceia, ca }n ni~te cor{bii putrede de }notare urc|ndu-se, se ispitesc ca s{ }noate pe acel noian ~i, neput|nd, unii se }neac{, c{z|nd }n eresuri ~i r{t{ciri, iar al`ii abia r{sufl{ de osteneli, }nv{luindu-se de nedumerire ~i de }ndoire. De aceea, mul`i dintre cre~tini <196> precum zice`i <196> se deosebesc cu credin`a. Deci, astfel am zis ~i despre credin`{. Iar despre fapte, v{ adeveresc a~a: Legea lui Hristos nu este alta, f{r{ numai aceea~i pe care a dat-o Dumnezeu lui Moise }n Sinai, adic{ a nu ucide, a nu fura, a nu desfr|na, a nu pofti ~i celelalte, pentru c{ a zis Dumnezeul nostru: N-am venit s{ stric legea, ci s{ o }mplinesc. @BT-1 = Deci, suindu-ne spre des{v|r~ire, ne-a dat sfat de via`{ curat{, f{r{ de }nsurare, p{zirea fecioriei ~i alte lucruri alese spre pl{cerea lui Dumnezeu cea mai bun{, care sunt conduc{toare la via`{ prin calea cea str|mt{ ~i cu sc|rbe. ]ns{ nu ne sile~te la aceasta; pentru c{ Dumnezeu a zidit pe om }ntre cer ~i p{m|nt, }ntre }ngeri ~i dobitoace; deci, l-a desp{r`it cu cuno~tin`a ~i cu mintea de animale, iar cu m|nia ~i cu pofta l-a desp{r`it de }ngeri ~i i-a dat voie s{ fac{ orice voie~te; ~i de care se apropie, cu aceea se une~te. Astfel se }mp{rt{~e~te cu }ngerii, slujind lui Dumnezeu, precum }l }nva`{ }n`elegerea lui cea minunat{, sau se face p{rta~ cu dobitoacele cele f{r{ de minte, slujind f{r{ }nfr|nare poftelor trupe~ti. De vreme ce Dumnezeu a f{cut pe om de sine st{p|nitor, de aceea voie~te ca noi s{ ne m|ntuim prin voia noastr{, iar nu cu sil{; deci, zice: Cel ce voie~te s{ vin{ dup{ Mine, s{ se lepede de sine, s{-~i ia crucea sa ~i s{-mi urmeze Mie. @BT-1 = A~adar, cre~tinii care cred }n Dumnezeu, c{l{toresc spre El cu }n`elegere; unii prin cale mai lesnicioas{, adic{ prin legea firii, vie`uind cu }n`elepciune }n cinstit{ }nso`ire; iar al`ii, s|rguindu-se a fi mai fierbin`i c{tre El ~i mai des{v|r~i`i robi al Lui, se ating de firea cea mai }nalt{ a vie`uirii, asemenea cu a }ngerilor, ~i petrec cale str|mt{. Pentru aceea unii dintre cre~tini se deosebesc cu via`a. Credin`a ~i legea voastr{ nu are nici un fel de greutate; nu este ca o mare, ci ca un p|r|u mic, pe care fiecare, ~i mare ~i mic, poate s{-l p{~easc{ f{r{ de osteneal{ mare. ]n legea ~i credin`a voastr{ nu este un lucru dumnezeiesc, adic{ insuflat de Dumnezeu, ci numai obiceiuri omene~ti ~i socoteal{ trupeasc{, pe care pute`i cu }nlesnire s{ le face`i. Mahomed, d{t{torul vostru de lege, nu a pus vreo porunc{ grea de purtat, neoprindu-v{ de la m|nie ~i poftele cele f{r{ de r|nduial{, ci mai ales v-a dat voie la toate. De aceea, to`i cu un g|nd v{ `ine`i de legea lui, ca una ce este dat{ dup{ poftele voastre. @BT-1 = Dar M|ntuitorul nostru Hristos n-a f{cut a~a, pentru c{, singur fiind preacurat ~i izvor a toat{ cur{`ia, voie~te ca ~i robii Lui s{ vie`uiasc{ curat, ferindu-se de toate poftele, ~i s{ se apropie cu cur{`enie de Cel curat, c{ci }n }mp{r{`ia Lui nu va intra nici un lucru necurat. ]n`elep`ii saracinilor au mai zis: <192>Cum voi, cre~tinii, ]l desp{r`i`i pe Dumnezeu }n trei ~i zice`i c{ este unul, adic{: Tat{, Fiu ~i Duh; ~i dac{ Dumnezeu poate s{ aib{ Fiu, apoi da`i-i Lui femeie, ca s{ se rodeasc{ din El mai mul`i dumnezei<170>. @BT-1 = R{spuns-a filosoful cre~tinesc: <192>Nu batjocori`i Treimea cea dumnezeiasc{, pe Care ne-am }nv{`at a o m{rturisi de la Sfin`ii Prooroci cei de demult ~i de care nici voi nu v{ lep{da`i, fiindc{ `ine`i }mpreun{ cu ei t{ierea }mprejur. Tat{l, Fiul ~i Duhul Sf|nt, sunt trei ipostasuri, iar fiin`a este una; dup{ cum soarele cel v{zut pe cer, este zidit de Dumnezeu }n chipul Sfintei Treimi, deoarece trei lucruri sunt }n el: rotunjimea, raza ~i c{ldura; tot astfel sunt ~i }n Sf|nta Treime: Tat{l, Fiul ~i Sf|ntul Duh. Rotunjimea soarelui este }nchipuirea lui Dumnezeu Tat{l, c{ci precum rotunjimea nu are sf|r~it, nici }nceput, tot a~a ~i Dumnezeu este f{r{ de }nceput ~i f{r{ de sf|r~it; ~i, precum din rotunjimea soarelui ies razele ~i c{ldura, tot asemenea din Dumnezeu-Tat{l se na~te Fiul ~i iese Sf|ntul Duh. Raza care iese din soare ~i lumineaz{ toat{ partea cea de sub cer, este }nchipuirea lui Dumnezeu-Fiul, Cel n{scut din Tat{l ~i ar{tat }n lumina de sub cer. C{ldura soarelui, care iese din aceea~i rotunjime }mpreun{ cu raza, este }ntru asem{narea lui Dumnezeu-Duhul Sf|nt, Care din Acela~i Tat{ }mpreun{ cu Fiul, are ie~irea mai }nainte de veci; de~i se trimite vremelnic la oameni, precum s-a trimis Sfin`ilor Apostoli }n chipul limbilor de foc. Deci, soarele, care se alc{tuie~te din trei lucruri: din rotunjime, din raz{ ~i din c{ldur{, nu se desparte }n trei sori, de~i fiecare lucru }~i are deosebirea sa, pentru c{ alta este rotunjimea soarelui, alta este raza lui ~i alta c{ldura, }ns{ nu se zic trei sori, ci un soare. Tot a~a ~i Sf|nta Treime, de~i are trei fe`e: a Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, dumnezeirea nu se desparte }n trei dumnezei, ci unul este Dumnezeu. @BT-1 = C{ci ~i str{mo~ul Avraam <196> a c{rui t{iere }mprejur o p{zi`i <196> c|nd i s-a ar{tat Dumnezeu la stejarul Mamvri, de v{ aduce`i aminte de Scriptura care poveste~te aceasta, I s-a ar{tat }n trei fe`e. <%1>^i, privind Avraam cu ochii, a v{zut trei b{rba`i st|nd l|ng{ el, ~i s-a<%0> }nchinat p|n{ la p{m|nt ~i a zis: Doamne, de am aflat dar }naintea Ta, s{ nu treci pe robul T{u. Iat{, socoti`i, el vedea trei b{rba`i ~i vorbea Unuia singur, zic|nd: Doamne, de am aflat dar }naintea fe`ei Tale..., pentru c{ a cunoscut acel sf|nt str{mo~, c{ Dumnezeu este }n trei fe`e. @BT-1 = Deci, }n`elep`ii saracinilor t{ceau ne~tiind ce s{ r{spund{ }mpotriva acestora. Apoi au zis: <192>Cum zice`i voi, cre~tinii, c{ Dumnezeu S-a n{scut din femeie? Oare poate Dumnezeu s{ Se nasc{ din p|ntece femeiesc?<170> R{spuns-a filosoful: <192>Nu din o femeie proast{, ci dintr-o fecioar{ nem{ritat{ ~i preacurat{ S-a n{scut Dumnezeu-Fiul, prin lucrarea Sf|ntului Duh, Care, }n preacuratul ~i preasf|ntul p|ntece fecioresc, a `esut trupul lui Hristos-Dumnezeu ~i mai presus de fire a }nfiin`at }ntruparea ~i na~terea Cuv|ntului Tat{lui. C{ci, Fecioara, care L-a z{mislit pe El din Duhul Sf|nt, precum mai }nainte de na~tere a fost fecioar{, tot astfel ~i }n na~tere ~i dup{ na~tere a r{mas fecioar{ curat{. Deci, a~a a voit Dumnezeu ~i la voia Lui se supune toat{ firea cea zidit{; pentru c{ unde voie~te Dumnezeu, acolo se biruie~te r|nduiala firii. Iar cum c{ S-a n{scut Hristos din Curata Fecioar{, prin Duhul Sf|nt, m{rturise~te ~i proorocul Mahomed, scriind astfel: <192>S-a trimis Duhul Sf|nt la Fecioara cea curat{ ca, }mpreun{ s{l{~luindu-se cu El, s{ nasc{ Fiu<170>. @BT+1 = Saracinii au zis: <192>Nu ne }mpotrivim noi la aceasta, cum c{ Hristos S-a n{scut din fecioar{ curat{; dar nu-L socotim pe El c{ este Dumnezeu<170>. R{spuns-a fericitul: <192>Dac{ Hristos ar fi fost un om de r|nd, iar nu Dumnezeu, apoi ce trebuin`{ era ca Duhul Sf|nt s{ lucreze z{mislirea unui om simplu }n p|ntecele curat al Fecioarei? Pentru c{ omul cel prost se na~te din femeie m{ritat{, iar nu din Fecioar{ neispitit{ de nunt{; deci, se z{misle~te dup{ fire din b{rbat, iar nu din venirea ~i lucrarea cea deosebit{ a Sf|ntului Duh<170>. @BT-1 = Saracinii au zis: <192>Dac{ Hristos este Dumnezeul vostru, apoi pentru ce nu face`i precum v{ porunce~te Acela? C{ci v{ porun-ce~te s{ v{ ruga`i pentru vr{jma~i, s{ face`i bine celor ce v{ ur{sc ~i v{ prigonesc pe voi, s{ }ntoarce`i fa`a celor ce v{ bat... Dar voi nu face`i a~a, ci face`i cele potrivnice, pentru c{ asupra celor ce v{ fac vou{ unele ca acestea, v{ ascu`i`i armele ~i }i ucide`i }n r{zboi<170>. @BT-1 = Fericitul Constantin a zis: <192>Dac{ }n vreo lege vor fi scrise dou{ porunci ~i se vor da oamenilor s{ le }mplineasc{, care va fi omul cel mai adev{rat p{zitor de lege? Cel ce a s{v|r~it numai o porunc{? Sau cel ce le }ndepline~te pe am|ndou{?<170> R{spuns-au saracinii: <192>Este mai bun acela care }ndepline~te am|ndou{ poruncile<170>. Zis-a filosoful: <192>Hristos-Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a poruncit s{ ne rug{m ~i s{ facem bine celor ce ne fac str|mb{tate, Acela a zis ~i aceasta: <192>Nimeni nu poate s{ arate }n via`{ o mai mare dragoste, dec|t acela ce-~i pune sufletul pentru prieteni. Deci, noi r{bd{m toate primejdiile cele ce ni se fac nou{; iar }n cele de ob~te ne ap{r{m unul pe altul, pun|ndu-ne sufletele noastre, ca nu cumva voi, supun|nd pe fra`ii no~tri, s{-i robi`i }mpreun{ cu trupu-<%-2>rile ~i sufletele lor, silindu-i la fapte rele ~i potrivnice lui Dumnezeu<170>.<%0> @BT-1 = Saracinii iar{~i au zis: <192>Hristos al vostru a dat dajdie pentru Sine ~i pentru al`ii; iar voi, pentru ce nu face`i acest lucru ~i nu voi`i s{ da`i dajdie? Dac{ v{ ap{ra`i unul pe altul, apoi s{ da`i dajdie pentru fra`ii vo~tri limbii noastre ismailitene~ti cea at|t de mare ~i tare<170>. Gr{it-a filosoful: <192>Dac{ cineva umbl{ }n urma }nv{`{torului s{u ~i voie~te a umbla; iar altcineva, }nt|mpin|ndu-l, }l }ntoarce, nel{s|ndu-l s{ mearg{ dup{ }nv{`{tor, ci }i porunce~te s{ mearg{ aiurea, oare acela este prietenul sau vr{jma~ul lui?<170> Ei au r{spuns: <192>Este vr{jma~<170>. Zis-a filosoful: <192>Hristos, c|nd a dat dajdie, care }mp{r{`ie era }ntr-acea vreme, ismailiteneasc{ sau roman{?<170> Iar ei au zis: <192>Roman{<170>. Filosoful: <192>Deci noi, urm|nd }nv{`{torului nostru Iisus Hristos, d{m dajdie }mp{ratului Celui ce ~ade }n Roma cea nou{ ~i st{p|ne~te ~i pe cea veche, iar c{ut|nd de la noi dajdie, ne abate`i de la urmarea lui Hristos ~i v{ face`i vou{ vr{jma~i<170>. @BT+1 = Ni~te }ntreb{ri ~i r{spunsuri ca acestea i s-au pus lui Constantin mai multe zile; dar }n }ntreb{rile cele cu }n`elep`ii saracinilor, a r{mas nebiruit filosoful cre~tin, ajut|ndu-i dumnezeiescul dar. Iar saracinii au r{mas ru~ina`i de d|nsul }n toate cuvintele }mpotriv{ ~i }n socoteala lor. Dup{ aceea, neput|nd s{ biruiasc{ }n cuvinte pe cel nebiruit, i-au dat }n tain{ s{ bea otrav{ de moarte. ]ns{ Domnul a zis: Dac{ ve`i bea ceva de moarte, nu v{ va v{t{ma... Acela a p{zit pe robul S{u }ntreg ~i nev{t{mat ~i l-a }ntors s{n{tos, eliber|ndu-l cu cinste ~i cu daruri boierul saracinilor. @BT-1 = Dup{ ce s-a }ntors fericitul Constantin la Constantinopol, a luat laud{ de la }mp{rat ~i de la sfin`itul patriarh pentru osteneala sa cea pl{cut{ lui Dumnezeu. Deci, s-a a~ezat la un loc lini~tit ~i lua aminte de m|ntuirea sa, av|nd hran{ din purtarea de grij{ a lui Dumnezeu spre Care n{d{jduia. Iar cele ce Dumnezeu }i trimitea prin oamenii cei iubitori de Hristos, din acele m|nc{ri el nu l{sa nimic pe a doua zi, ci, dup{ obi~nuita gustare a hranei, le }mp{r`ea pe toate s{racilor; pentru c{ n{d{jduia spre Dumnezeu, Cel ce Se }ngrije~te de to`i }n toate zilele ~i Care deschide cu bun{voin`{ m|na Sa ~i satur{ pe tot cel viu. @BT-1 = Sosind vremea unui praznic oarecare, slujitorul lui se m|hnea c{ nu avea nimic la acea cinstit{ zi. Atunci fericitul Constantin a zis c{tre d|nsul: <192>Cel ce a hr{nit mai mul`i ani }n pustie oarec|nd pe israeliteni, oare Acela nu poate s{ ne hr{neasc{ ~i pe noi }n aceast{ zi? Ci, duc|ndu-te, cheam{ f{r{ de }ndoial{ la noi la mas{ m{car cinci s{raci, ~i s{ a~tept{m mila lui Dumnezeu, c{ nu ne va l{sa pe noi<170>. Sosind ceasul pr|nzului, a adus la d|nsul un om oarecare zece galbeni ~i o sarcin{ cu tot felul de m|nc{ri. Iar el, primind acelea, a dat laud{ lui Dumnezeu, purt{torul s{u de grij{. Dup{ aceea s-a dus }n Olimp, la Metodie, fratele s{u cel mare, ~i a }nceput a vie`ui }n pustnicie }mpreun{ cu d|nsul }n nevoin`ele monahice~ti, petrec|nd }n rug{ciuni ~i }ndeletnicindu-se totdeauna cu citirea c{r`ilor. @BT-1 = ]n vremea aceea au venit la }mp{ratul Mihail soli de la cozari, zic|nd: <192>Noi de la }nceput ~tim pe un Dumnezeu, Care este peste toate ~i Aceluia ne rug{m, }nchin|ndu-ne la r{s{rit; }ns{ `inem oarecare obiceiuri de ru~ine, fiindc{ evreii ne }ndeamn{ s{ lu{m credin`a lor ~i mul`i din noi au trecut la credin`a evreiasc{<170>. Asemenea ~i saracinii ne pleac{ la credin`a lor, zic|nd: <192>Credin`a noastr{ este mai bun{ dec|t a tuturor neamurilor<170>. Pentru aceea, de la voi c{ut{m sfatul cel de folos nou{, cu care `inem vechiul priete~ug cu dragoste ~i cerem s{ trimite`i la noi vreun b{rbat c{rturar, care s{ poat{ a se }ntreba cu evreii ~i cu saracinii ~i, de-i va birui, apoi vom primi credin`a voastr{. @BT-1 = Atunci }mp{ratul Mihail cu preasfin`itul patriarh Ignatie, urm{torul Sf|ntului Metodie, f{c|nd cercare pentru filosoful Constantin, l-a chemat de la muntele Olimpului ~i dorea s{ se duc{ la cozari spre propov{duirea lui Hristos. Iar el, care dorea chiar a ~i muri pentru Hristos, a voit cu os|rdie calea aceea ~i a rugat pe fratele s{u, pe fericitul Metodie, ca pe cel ce ~tia parte din limba slavoneasc{, s{ mearg{ }mpreun{ cu d|nsul la ascultarea apostoleasc{, ca s{ lumineze pe cei necredincio~i cu lumina sfintei credin`e. Deci, Metodie nu s-a lep{dat a merge cu d|nsul pentru Hristos ~i s-au apucat am|ndoi de c{l{torie, ca unul prin binecuv|ntatele cuvinte, iar cel{lalt cu rug{ciunea cea primit{ de la Dumnezeu s{ poat{ m|ntui sufletele cele pierdute, ajut|ndu-le lor dumnezeiescul dar. Ajung|nd la cetatea Hersonului, care se m{rgine~te cu cozarii, a z{bovit acolo mult{ vreme, p|n{ ce a }nv{`at bine limba slavoneasc{. Tot acolo s-au deprins ~i cu limba evreiasc{, aduc|nd la Sf|nta Credin`{ ~i la Botez pe un samarinean cu fiul lui. @BT-1 = Auzind de moa~tele Sf|ntului sfin`it Mucenic Clement, pap{ al Romei, cum c{ zac }n mare, a }ndemnat pe episcopul Hersonului spre c{utarea acelor cinstite moa~te, pentru care se poveste~te astfel: c|nd Sf|ntul Clement a fost surghiunit de la Roma la Herson, mult popor s-a }ntors la Hristos. Avhidian, ighemonul, din porunca cezarului Traian, l-a }necat }n mare, leg|ndu-i de grumaz o ancor{ de fier, ca s{ nu poat{ afla cre~tinii trupul lui; iar credincio~ii st{teau pe mal, t|nguindu-se ~i privind la }necarea sf|ntului. Dup{ aceasta, doi ucenici ai lui mai credincio~i, Cornelie ~i Fib, au gr{it c{tre cre~tini: <192>S{ ne rug{m cu un suflet ca Domnul s{ ne arate cinstitul trup al mucenicului<170>. @BT-1 = Rug|ndu-se c{tre Dumnezeu poporul cre~tinesc, s-a dep{rtat marea }n s|nurile sale ca la trei stadii, iar poporul a aflat o c{mar{ de marmur{ }n chip de biseric{ f{cut{ de Dumnezeu, ~i acolo z{cea trupul sf|ntului, iar ancora cu care }l }necase z{cea aproape de d|nsul. Deci, voind credincio~ii s{ ia de acolo acel cinstit trup, s-a f{cut descoperire ucenicilor lui, cei pomeni`i mai }nainte, ca s{ lase s{ stea acolo trupul sf|ntului, deoarece }n tot anul la pomenirea lui se va dep{rta tot a~a marea p|n{ la ~apte zile, d|nd cale celor ce vor voi s{ mearg{ la }nchin{ciune. ^i s-a f{cut a~a vreme de ~apte sute de ani, de la }mp{r{`ia lui Traian p|n{ la }mp{r{`ia lui Nichifor, }mp{ratul grecesc. Apoi, pentru p{catele omene~ti, marea a }ncetat de a se trage }n l{turi }n vremea }mp{r{`iei lui Nichifor. ^i din aceast{ pricin{ era m|hnire }ntre cre~tini. @BT-1 = Trec|nd dup{ aceea mai mult de cincizeci de ani, ferici`ii fra`i Constantin ~i cu Metodie s-au dus la Herson ~i se s|rguiau pentru aflarea cinstitelor moa~te ale Sf|ntului Clement, }ndemn|nd spre aceasta ~i pe fericitul Gheorghe, episcopul Hersonului. Acesta s-a dus }nt|i la Constantinopol, la }mp{rat ~i la patriarh, }n~tiin`|ndu-i de aceasta ~i, primind sfat de la d|n~ii, a luat de acolo tot clerul bisericii Sf|nta Sofia. Apoi, duc|ndu-se la Herson, a mers la marginea m{rii cu ace~ti ferici`i }nv{`{tori, Metodie ~i Constantin, ~i cu tot poporul, cu psalmi ~i cu c|nt{ri, voind s{-~i c|~tige dorin`a. Dar nu s-a desf{cut apa. Iar dup{ apusul soarelui, a intrat }ntr-o corabie ~i la miezul nop`ii a str{lucit o lumin{ din mare ~i s-a ar{tat deasupra apei mai }nt|i capul, iar dup{ aceea toate moa~tele Sf|ntului Clement; ~i, lu|ndu-le, le-au pus }n corabie ~i, duc|ndu-le }n cetate cu cinste, le-au pus }n biserica Sfin`ilor Apostoli, din care ferici`ii Constantin ~i Metodie, lu|nd o p{rticic{ oarecare, au purtat-o la d|n~ii totdeauna, p|n{ ce au dus-o la Roma. @BT-1 = Dup{ aceasta s-a dus la cozari, unde a fost primit cu cinste de boierul Cagan Cozarnicul, c{ci avea c{tre Cagan scrisoare de la }mp{ratul grecilor. Acolo fericitul Constantin a avut prilej s{ vorbeasc{ mult cu iudeii ~i cu saracinii; c{ci d|nsul avea mai mult{ }nv{`{tur{ dec|t Metodie, care nu-~i petrecuse anii tinere`ilor }n }nv{`{tur{, ci s-a }ndeletnicit cu puterea de voievod pe care o avea ~i cu lucrurile poporului, mai mult dec|t cu citirea c{r`ilor. Iar Constantin s-a ocupat din tinere`e cu }nv{`{tura ~i cu }ncercarea }n`elepciunii, fiind foarte iscusit }n dumnezeiasca Scriptur{, puternic }n cuvinte ~i gata s{ dea r{spuns la orice }ntrebare. @BT-1 = Deci, Constantin pentru toate se }ntreba cu necredincio~ii, iar Metodie ajuta lui Constantin cu rug{ciunea sa cea pl{cut{ lui Dumnezeu. Unul din cozari a zis c{tre d|nsul: <192>Voi, grecii, ave`i obiceiul r{u, pentru c{ pune`i la voi pe un }mp{rat }n locul altuia dintr-alt neam, iar nu din neam }mp{r{tesc, precum acum a`i pus }mp{rat, dup{ Nichifor, pe Mihail Curopalatul, care a fost unul din boieri. Apoi, lep{d|ndu-l pe acela, a`i pus pe Leon Armeanul, care a fost din neam prost. ^i, ucig|ndu-l ~i pe acela, a`i pus pe Mihail Travlul, care era de neam din Amoreea. Pe c|nd la noi nu este a~a, deoarece avem singuri cogani din ai no~tri, (sau }mp{ra`i) adic{ din casa ~i din neamul coganilor, ~i nu }mp{r{`e~te cineva }ntr-alt chip, de nu va fi din semin`ia }mp{r{teasc{. Iar fericitul Constantin a r{spuns la aceasta cu cuvinte scurte: <192>R{u a f{cut oare Dumnezeu c|nd a lep{dat pe nepl{cutul Lui }mp{rat, Saul, iar pe David, b{rbatul cel dup{ inima Sa, l-a adus de la turmele dobitoacelor?<170> Auzind acestea cozarul, a t{cut. @BT+1 = Dup{ aceea a zis iar{~i cozarul: <192>Voi `ine`i c{r`ile }n m|ini, spune`i pilde dintr-}nsele; iar noi nu facem a~a, ci gr{im din gusturile noastre toat{ }n`elepciunea, nem|ndrindu-ne }n scripturi precum v{ m|ndri`i voi, c{ avem }n{untru }n`elepciunea, ca ~i cum ar fi }nghi`it{ }n noi<170>. Gr{it-a Constantin: <192>De ai }nt|mpina vreun om gol, care ar zice: Am multe haine, aur ~i averi! Oare l-ai crede, v{z|ndu-l gol ~i neav|nd nimic }n m|ini?<170> Cozarul r{spunse: <192>Ba nu, c{ dac{ ar fi avut ceva n-ar fi umblat gol<170>. Gr{it-a Constantin: <192>Dac{ tu ai }nghi`it toat{ }n`elepciunea, precum te lauzi, atunci spune-mi c|te neamuri au trecut de la Adam ~i de la Moise ~i care neam ~i }n care parte a p{m|ntului ~i-au avut st{p|nirea lor<170>. ^i cozarul, neput|nd s{ r{spund{ la aceast{ }ntrebare, a t{cut. @BT-1 = Iar Constantin a spus mai departe: <192>Deci, prietene, nici eu nu te cred c{ ai fi }nghi`it toat{ }n`elepciunea ~i ai fi }n`elept f{r{ de c{r`i!<170> ^i c|nd era la mas{, coganul, lu|nd un pahar, a zis: <192>S{ bem }n numele unui Dumnezeu, Care a f{cut toat{ f{ptura<170>. Iar Constantin, filosoful cel cre~tin, lu|nd un pahar a zis: <192>Voi bea }n numele Unui Dumnezeu ~i al Cuv|ntului Lui, prin Care cerul s-a }nt{rit ~i al Duhului cel de via`{ f{c{tor, prin care se `ine }mpreun{ toat{ puterea f{pturii celei zidite<170>. Zis-a Cagan: <192>De asemenea, `inem la Dumnezeul Cel ce a zidit toat{ f{ptura; dec|t numai }ntru aceasta ne deosebim, c{ voi sl{vi`i Treimea, iar noi sl{vim pe unul Dumnezeu, precum }nva`{ ~i c{r`ile evreie~ti<170>. Gr{it-a filosoful: <192>Dac{ v{ }nv{`a`i din c{r`ile evreie~ti a cunoa~te pe Unul Dumnezeu, apoi din acelea~i c{r`i o s{ cunoa~te`i ~i pe Sf|nta Treime, deoarece c{r`ile evreie~ti propov{duiesc }n proorocii, pe Cuv|ntul ~i pe Duhul, precum zice proorocul ~i }mp{ratul David: Cu Cuv|ntul Domnului cerurile s-au }nt{rit ~i cu Duhul gurii Lui toat{ puterea lor. @BT-1 = Iat{, aici se v{d ar{tate trei }ntr-o Unime: Domnul, Cuv|ntul Lui ~i Duhul. Domnul este Dumnezeul-Tat{l, Cuv|ntul este Dumnezeul-Fiul, iar Duhul gurii Domnului este Dumnezeu-Duhul Sf|nt; }ns{, precum nu sunt trei Domni, ci Unul Domnul }mpreun{ cu Cuv|ntul ~i cu Duhul S{u, tot a~a nu sunt trei Dumnezei }ntr-o dumnezeire, ci Unul este Dumnezeu cinstit; deci, socote~te de aici, dac{ cineva, f{c|ndu-`i `ie cinste, nu `i-ar cinsti cuv|ntul t{u ~i duhul gurii tale, ci le-ar avea pe acelea }n trecere cu vederea f{r{ de cinste, iar altul pe toate aceste trei, adic{ pe tine, pe cuv|ntul t{u ~i pe duhul gurii tale, le-ar avea }ntr-o cinste, apoi care dintre am|ndou{ ar fi adev{rat cinstitor al fe`ei tale cele }mp{r{te~ti?<170> Iar el a r{spuns: <192>Cel ce are toate aceste trei }ntocmai }ntru cinste<170>. @BT-1 = Filosoful a r{spuns: <192>Deci, ~i noi suntem cinstitori de Dumnezeu, mai adev{ra`i ~i mai buni dec|t voi, cei ce cinstesc pe Sf|nta Treime, }ntocmai ca pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh. La aceasta ne-am }nv{`at din c{r`ile prooroce~ti, c{ci ~i Sf|ntul Prooroc Isaia aduce }nl{untru pe Dumnezeul-Fiul, zic|nd: <192>Ascult{-m{ pe mine, Iacove ~i Israele, pe care eu te chem; eu sunt cel }nt|i ~i eu sunt }n veci. ^i acum Domnul m-a trimis pe mine ~i Duhul Lui<170>. Acest cuv|nt al Sfintei Scripturi, l-au ar{tat luminat p{rin`ii no~tri cei de demult. C{ci cine este Cel trimis, dac{ nu Fiul? ^i de cine este trimis, dac{ nu de Tat{l ~i de Sf|ntul Duh al Tat{lui?<170> @BT-1 = Printre cei ce st{teau }naintea lui Cagan, erau o mul`ime de iudei; aceia au zis c{tre fericitul Constantin: <192>Filosof al cre~tinilor, spune nou{, cum poate parte femeiasc{ s{ }ncap{ }n p|ntece pe Dumnezeu, spre Care nu este cu putin`{ a c{uta, nicidecum s{-L nasc{?<170> Filosoful, ar{t|nd cu degetul spre Cagan ~i spre sfetnicul lui dint|i, a gr{it: <192>Dac{ cineva ar fi zis, c{ acest }nt|i sfetnic nu poate s{ primeasc{ }n casa sa pe Cagan ~i s{-l osp{teze, iar cel mai <%-2>de pe urm{ rob al lui poate s{-l primeasc{ ~i s{-l osp{teze, cum s{-l<%0> numesc pe acela ce a gr{it a~a, nebun sau cuminte?<170> Iar iudeii au zis: <192>Foarte nebun este unul ca acela<170>. @BT-1 = Filosoful i-a }ntrebat iar{~i pe ei: <192>Ce este mai cinstit sub cer dintre toate f{pturile cele v{zute?<170> Zis-au iudeii: <192>Omul este cel mai cinstit dec|t toat{ zidirea v{zut{, de vreme ce are suflet }n`eleg{tor ~i este zidit dup{ chipul lui Dumnezeu<170>. Atunci filosoful a zis: <192>Ne}n`eleg{tori sunt aceia care gr{iesc c{ este lucru cu neputin`{ ca }n p|ntecele firii omene~ti s{ }ncap{ Dumnezeu, pe care }n rugul lui Moise ]l ~tiu }nc{put. Dar rugul, fiind f{ptur{ ne}nsufle`it{ ~i nesim`itoare, oare este mai cinstit{ dec|t f{ptura cea sim`itoare ~i }n`eleg{toare, care este cinstit{ cu sufletul dup{ asem{narea lui Dumnezeu? ]n vifor, }n nor, }n fum ~i }n foc }nc{pea Dumnezeu, c|nd se ar{ta lui Iov, lui Moise ~i lui Ilie. Lucrul acesta este de mirare, c{ }n f{ptura cea mai cinstit{ ~i }nsufle`it{ a }nc{put Hristos, vr|nd s{ se arate pe p{m|nt, cu oamenii s{ petreac{ ~i s{-i t{m{duiasc{ de r{nile mor`ii, care s-au pricinuit neamului omenesc prin p{catul lui Adam. C{ci pentru o zidire mai cinstit{ ca aceasta a neamului omenesc, care c{zuse }n stric{ciunea p{catului ~i a mor`ii, de la cine putea s{ se dea t{m{duire ~i }nnoire, dac{ nu de la ]nsu~i F{c{torul? R{spunde-mi, au nu a zis David mai }nainte: Trimis-a Cuv|ntul S{u ~i i-a vindecat pe ei? C{ci Cuv|ntul Tat{lui, adic{ Fiul, venind, a vindecat firea omeneasc{. ^i cum acest Cuv|nt al Tat{lui ar fi putut s{ vindece pe om, dac{ nu s-ar fi lipit ca un plasture de om, prin unirea cu }ntruparea Lui? Oare vreun doctor, vr|nd s{ t{m{duiasc{ vreun om r{nit, nu lipe~te plasturele de omul cel bolnav ~i nu de lemn sau de piatr{? @BT-1 = Deci ~i Dumnezeu a lipit pe Cuv|ntul S{u Cel Unul N{scut, nu de lemn <196> de~i }n rugul cel dintre copaci a fost v{zut nears <196>, nici de piatr{ <196>, de~i }n mun`ii cei de piatr{ ai Sinaiului ~i }n Horeb a fost v{zut de Moise ~i Ilie <196>, dar l-a lipit ca pe un plasture t{m{duitor, de omul cel cuprins de durerea p{catului celui de moarte ~i l-a }mpreunat tare, binevoind a Se s{l{~lui prin lucrarea Duhului S{u cel Sf|nt }n p|ntecele cel curat ~i fecioresc, iar a se }ntrupa ~i a se na~te dintr-o femeie oarecare. Dup{ cum a zis mai }nainte Isaia: <192>Iat{, fecioara va z{misli }n p|ntece ~i va na~te Fiu ~i vor chema numele Lui, Emanuel, care se t|lcuie~te cu noi este Dumnezeu. Proorocul acesta poveste~te c{ Dumnezeu-Fiul S-a n{scut pe p{m|nt din Fecioar{ curat{ ~i nem{ritat{. @BT-1 = Cum c{ era de trebuin`{ ca Dumnezeu s{ Se s{l{~luiasc{ }n ea, pentru m|ntuirea noastr{, aduce`i-v{ aminte c{ Ahila, rabinul vostru, zice c{ este scris }n c{r`ile voastre, c{ Moise, }ntinz|ndu-~i m|inile }n muntele cel pietros ~i }n glasul tr|mbi`ei, a zis }n rug{ciunea sa c{tre Dumnezeu: <192>Nu te mai ar{ta nou{, Doamne, ci s{l{~luie~te-Te }n p|ntecele noastre, ridic|nd p{catele noastre<170>. Deci, dac{ Moise ruga pe Dumnezeu, ca s{ se s{l{~luiasc{ }n p|ntecele noastre, apoi pentru ce v{ }mpotrivi`i voi nou{, celor ce m{rturisim aceasta? C{ci Dumnezeu S-a s{l{~luit }n p|ntece femeiesc ~i s-a n{scut nu din femeie simpl{, ci dintr-o Fecioar{ curat{, f{r{ de prihan{ ~i neispitit{ de nunt{. El se s{l{~luie~te }n p|ntecele noastre, c|nd noi, cre~tinii, ne }mp{rt{~im cu Hristos, }ntru jertfa cea de Tain{. Deci, acum s-a }mplinit acea rug{ciune de demult a lui Moise, care este scris{ }n c{r`ile voastre; ~i, dup{ m{rturia rabinului vostru, Ahila, s-a s{l{~luit }n p|ntecele noastre, ridic|nd p{catele noastre<170>. @BT-1 = Sf|r~indu-se pr|nzul, to`i s-au risipit hot{r|ndu-le ziua }n care <%2>iar{~i avea s{ vorbeasc{ despre toate acestea. Sosind ziua aceea, s-<%0>au adunat, iar Cagan a ~ezut la locul s{u ~i a poruncit lui Constantin ~i lui Metodie, dasc{lii cei cre~tini, s{ ~ad{; ~i au zis c{tre d|n~ii iudeii: <192>Spune`i-ne nou{, care lege a dat-o Dumnezeu mai }nt|i: legea lui Moise, sau legea pe care o `ine`i voi, cre~tinii?<170> @BT-2 = Iar fericitul Constantin filosoful, a zis }mpotriva r{spunsului lor: <192>Oare pentru aceea a`i }ntrebat despre lege, care este mai }nt|i, ca s{ pute`i zice, c{ cea dint|i este mai bun{?<170> Iudeii au r{spuns: <192>Cu adev{rat pentru aceea, c{ci }n tot chipul se cade, ca s{ ne supunem legii celei dint|i, de vreme ce legea dint|i va s{ fie mai mare ~i mai bun{<170>. Zis-a filosoful: <192>Dac{ voi`i s{ `ine`i legea cea dint|i, apoi ab{te`i-v{ de la de~arta t{iere }mprejur<170>. Zis-au iudeii: <192>Pentru ce gr{ie~ti a~a?<170> Zis-a filosoful: <192>Spune`i cu adev{rat, }n t{ierea }mprejur este dat{ legea cea dint|i sau nu?<170> R{spuns-au iudeii: <192>Ni se pare c{ }n t{ierea }mprejur<170>. Filosoful a zis: <192>Au nu lui Noe i-a dat Dumnezeu mai }nt|i legea de t{iere }mprejur, dup{ porunca care s-a f{cut }n rai lui Adam ~i dup{ c{derea aceluia? Pentru c{ a pus a~ez{m|nt lui Noe, ca s{ nu se verse s|ngele omenesc; iar cel ce vars{ s|ngele fratelui s{u, s{ primeasc{ pedeaps{, ca s|ngele lui s{ se verse }n locul s|ngelui v{rsat de m|inile aceluia. Asemenea a dat a~ez{m|nt ~i de m|ncarea verde`urilor pentru fiare, pentru dobitoace, pentru p{s{ri ~i pentru pe~te. ^i a zis c{tre Noe: Iat{, Eu pun a~ez{m|ntul Meu vou{ ~i semin`iei voastre dup{ voi<170>. Zis-au iudeii: <192>A~ez{m|ntul nu este lege, pentru c{ Dumnezeu n-a zis lui Noe, legea Mea, ci v{ pun vou{ a~ez{m|ntul Meu; iar noi ne `inem de lege<170>. Zis-a filosoful: <192>Dar t{ierea }mprejur cum o `ine`i, oare ca pe o lege sau alt fel?<170> @BT-2 = Aceia au zis: <192>O `inem ca pe o lege<170>. Zis-a filosoful: <192>Dar Dumnezeu n-a numit lege t{ierea }mprejur, ci numai a~ez{m|nt, pentru c{ a gr{it c{tre Avraam: <192>A~ez{m|ntul Meu s{-l p{ze~ti tu ~i semin`ia ta dup{ tine }n neamuri, ca s{ se taie }mprejur toat{ partea b{rb{teasc{, ~i va fi semn de a~ez{m|nt }ntre Mine ~i voi<170>. ^i iar{~i: <192>Va fi a~ez{m|ntul Meu pe trupurile voastre, }ntru a~ez{-m|nt ve~nic<170>. @BT-1 = Iat{, vede`i c{ niciodat{ n-a numit lege t{ierea }mprejur, ci numai a~ez{m|nt. Deci, ve`i lep{da t{ierea }mprejur, ca pe ceea ce nu este lege. Dac{ a~ez{m|ntul t{ierii }mprejur }l ave`i ca pe o lege, apoi ~i a~ez{m|ntul dat lui Noe sunte`i datori s{-l ave`i ca pe o lege ~i s{-l numi`i cea dint|i lege, pe care Dumnezeu a dat-o neamului cel izgonit din rai ~i celui p{zit de potopul apelor<170>. Zis-au iudeii: <192>Ba nu, ci legea cea dat{ lui Moise este lege ~i de aceea noi ne `inem<170>. @BT-2 = Gr{it-a filosoful: <192>Deci, a~ez{m|ntul dat lui Noe nu este lege, ci numai a~ez{m|nt; de vreme ce nu l-a numit Dumnezeu lege, ci a~ez{m|nt. Apoi ~i legea cea dat{ prin Moise nu este lege, deoarece Acela~i Dumnezeu, }n capitolul unsprezece al Proorocului Ieremia, nu o nume~te lege, ci numai a~ez{m|nt, pentru c{ a~a scrie acolo: Asculta`i cuvintele acestui a~ez{m|nt, pe care Domnul Dumnezeu le gr{ie~te lui Israel: Blestemat este b{rbatul, cel ce nu ascult{ cuvintele acestui a~ez{m|nt, pe care l-am poruncit p{rin`ilor vo~tri, }n ziua }n care i-am scos din p{m|ntul Egiptului. Dac{ acel a~ez{m|nt v{ este lege, atunci ~i a~ez{m|ntul dat lui Noe este cu adev{rat lege; iar legea cea dint|i care este dat{ mai }nainte de t{ierea }mprejur, de care voi`i ~i acum a v{ `ine, ca de cea dint|i, neascult|nd de celelalte legi, care s-au pus dup{ ea, a lui Avraam ~i a lui Moise; de vreme ce singuri a`i zis mai }nt|i, c{ legea cea dint|i este mai bun{, ~i aceleia se cuvine a v{ supune<170>. @BT-2 = Iudeii, ab{t|ndu-se de la aceasta la alta, au zis: <192>C|`i s-au `inut de legea lui Moise, to`i au pl{cut lui Dumnezeu; ~i noi, `in|ndu-ne de ea, n{d{jduim ca s{ fim asemenea pl{cu`i lui Dumnezeu. Iar voi, afl|ndu-v{ singuri alt{ lege vou{, v{ `ine`i de a voastr{; iar legea cea bun{ a lui Dumnezeu o c{lca`i<170>. @BT-1 = R{spuns-a filosoful: <192>Bine, a~a facem. C{ ~i Avraam, de n-ar fi primit t{ierea }mprejur, ci s-ar fi `inut numai de a~ez{m|ntul lui Noe, apoi nu s-ar fi numit prieten al lui Dumnezeu. Asemenea ~i Moise, dup{ Avraam, a scris alt{ lege, ne}ndestul|ndu-se cu legile de mai }nainte, a lui Noe ~i a lui Avraam; deci, ~i noi facem dup{ chip aceasta. ]ns{, precum aceia, unul dup{ altul, nu leap{d{ legile de mai }nainte, pentru c{ nici Avraam n-a lep{dat pe a lui Noe, nici Moise n-a def{imat pe am|ndou{; ci, }mplinind neajunsurile, prin voia cea des{v|r~it{ a Domnului, prin scrieri de legi mai pe larg, astfel ca porunca Domnului s{ fie }ntreit{; tot a~a nici noi nu lep{d{m nimic din a~ez{m|ntul cel vechi, care s-a scris pe lespezi prin Moise; ci `inem toate acelea, adic{ a ~ti pe Unul Dumnezeu, Ziditorul a toat{ f{ptura; a nu ucide, a nu fura ~i celelalte. Lep{-d{m pe acelea care nu sunt scrise pe lespezile lui Moise ~i care sunt cu totul de lep{dat, precum t{ierea }mprejur, aducerea jertfelor celor necuv|nt{toare ~i altele de felul acesta, care au fost umbre ale legii celei noi ~i care era s{ fie dup{ acestea. Dup{ ce a venit, am lep{dat pe cele vechi; c{ci ce trebuin`{ era s{ p{zim umbra, av|nd lucrul singur }n m|ini<170>. @BT-1 = Zis-au iudeii: <192>Dac{ acele r|nduieli ~i a~ez{minte, precum gr{ie~ti tu }n legea noastr{ cea veche, afar{ de tablele lui Moise, ar fi fost umbr{ ~i }nchipuire a legii voastre celei noi, apoi ar fi ~tiut scriitorii cei vechi de lege, despre legea voastr{ cea nou{, care era s{ fie dup{ aceea, c{ }nseamn{ umbra ~i chipul, fa`a Aceluia, pe Care L-ar fi a~teptat s{-L vad{ cu ochii, de vreme ce nu a~teapt{ legea voastr{. Deci, r|nduielile ~i a~ez{mintele legii noastre cele vechi, afar{ de tablele lui Moise, nu sunt }nchipuiri ~i umbre, ci singur adev{r, pe care ~i vou{ asemenea vi se cade a le p{zi, precum noi p{zim pe cele scrise }n tablele lui Moise ca pe un adev{r<170>. @BT-1 = Gr{it-a filosoful }mpotriva acestora: Dac{ scriitorii de lege cei de demult, }n a~ez{m|ntul cel vechi, n-ar fi ~tiut de aceea, cum c{ dup{ d|n~ii era s{ se a~eze Legea cea nou{ ~i nu ar fi a~teptat-o pe ea, apoi a~ fi zis vou{ a~a: C|nd }ntru }nceput, precum am zis mai }nainte, Dumnezeu a dat a~ez{m|ntul S{u lui Noe, oare i-a spus lui c{ are s{ dea ~i alt{ lege lui Avraam, pl{cutul S{u, cel ce era s{ fie dup{ d|nsul? Cu adev{rat nu i-a spus, ci a }nt{rit a~ez{m|ntul S{u cel dint|i, ca s{-i fie lui ve~nic }n neamuri. Asemenea ~i lui Avraam, d|ndu-i a~ez{m|ntul, oare i-a spus lui c{ mai pe urm{ }i va da alt{ lege ~i lui Moise }ntru a sa vreme? ]ns{ pentru a~ez{m|ntul cel nou, cu adev{rat a f{cut ~tire prin sfin`ii S{i prooroci. Asculta`i pe Ieremia ce zice: <192>Iat{, vor veni zile, zice Domnul, ~i voi pune a~ez{m|nt nou casei lui Israel ~i casei lui Iuda, nu dup{ a~ez{m|ntul pe care l-am a~ezat p{rin`ilor lor, }n ziua }n care, lu|ndu-i pe d|n~ii de m|n{, i-am scos din p{m|ntul Egiptului, c{ aceia n-au petrecut }ntru a~ez{m|ntul Meu, ~i pentru aceea i-am def{imat pe d|n~ii<170>. @BT-1 = Iat{, vede`i proorocie dovedit{, pentru a~ez{m|ntul nostru cel nou? Isaia a zis mai }nainte pentru d|nsul ~i pentru fa`a Domnului, gr{ind: <192>Nu v{ aduce`i aminte de cele dint|i ~i s{ nu g|ndi`i de cele vechi. Iat{, eu voi face lucruri noi, care acum str{lucesc ~i le ve`i ~ti pe ele<170>. A~a au ~tiut legiuitorii cei vechi de demult, despre legea noastr{ a darului celui nou, ~i o a~tepta pe aceea, proorocind astfel: <192>Deci, r|nduielile ~i a~ez{mintele legii voastre celei vechi, au fost umbr{ ~i }nchipuire a Legii noastre celei a~teptate, iar nu singur adev{rul, ~i se cade vou{ acum a le lep{da pe ele ca pe ni~te netrebnice<170>. @BT-1 = <%-2>Deci, iudeii, ne~tiind ce s{ r{spund{ }mpotriva acestora, au zis:<%0> <192>]nc{ n-a venit vremea ar{t{rii lui Mesia }n lume<170>. Gr{it-a filosoful: <192>Ce a~tepta`i voi }nc{ mai mult? Iat{, st{p|nirea }mp{r{`iei ~i a domniei voastre a }ncetat acum, deoarece, dup{ proorocia str{mo-~ului nostru Iacov, trebuia s{ fie numai p|n{ la venirea lui Mesia. Ierusalimul s-a risipit, jertfele voastre s-au lep{dat ~i slava Domnului s-a mutat de la voi la alte neamuri, precum de aceasta l{murit a proorocit proorocul Maleahi, gr{ind: Nu este voia Mea }ntre voi, zice Atot`iitorul, ~i jertfe nu voi primi din m|inile voastre. Fiindc{ de la r{s{ritul soarelui ~i p|n{ la apus, numele Meu s-a pream{rit }ntre neamuri ~i }n tot locul se aduce t{m|ie ~i jertf{ curat{ numelui Meu; c{ci mare este numele Meu }ntre neamuri. @BT-1 = Zis-au iudeii: <192>Acestea gr{indu-le tu, voie~ti, precum vedem, ca ~i pe neamuri s{ le nume~ti binecuv|ntate, precum ~i noi, care suntem s{m|n`a lui Avraam, suntem binecuv|nta`i<170>. R{spuns-a Constantin: <192>]ntru s{m|n`a lui Avraam, noi, neamurile, ne binecu-v|nt{m ca ~i }ntru Mesia, Cel ce a ie~it din r{d{cina lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacov, a lui Iesei ~i a lui David; pentru c{ a zis Dumnezeu c{tre Avraam: Se vor binecuv|nta }ntru tine, toate semin`iile p{m|ntului; ~i c{tre Isaac: Se vor binecuv|nta }ntru semin`ia ta toate neamurile p{m|ntului. Asemenea a zis c{tre Iacov ~i David: Se vor binecuv|nta }n el toate semin`iile p{m|ntului ~i toate neamurile ]l vor ferici pe El. C{ precum pentru semin`ia lui Avraam, a~a ~i pentru neamuri avea s{ vin{ Mesia. Pentru c{ Iacov a gr{it oarec|nd binecuv|nt|nd pe Iuda: Nu va lipsi Domn din Iuda ~i pov{`uitor din coapsele lui, p|n{ ce vor veni cele p{strate lui. ^i iar{~i Proorocul Zaharia, vestind fiicei Sionului <196> adic{ Ierusalimului <196> venirea ]mp{ratului cel bl|nd, ~ez|nd pe asin, m|nzul asinei, zice: Va pierde c{ru`ele din Efrem ~i caii din Ierusalim; va pierde arcurile de r{zboi ~i va zice pace neamurilor. @BT-1 = Iat{, vede`i, c{ nu numai pentru voi, iudeii, ci ~i pentru neamuri a venit Mesia? ^i mi se pare c{ a venit mai mult pentru neamuri, dec|t pentru voi. C{ci voi nu L-a`i primit, iar neamurile L-au primit. Voi L-a`i ucis, iar neamurile au crezut }ntr-]nsul. Voi v-a`i lep{dat de El, iar neamurile L-au iubit. Drept aceea ~i El v-a lep{dat pe voi; iar neamurile le-a ales ~i Se pream{re~te }ntr-}nsele. Iar cum c{, cu adev{rat a venit a~teptarea lui Mesia, s{ v{ }ncredin`a`i de la Sf|ntul Prooroc Daniil. Pentru c{ acest prooroc, fiind }n Babilon, }n }nt|iul an al }mp{r{`iei lui Darie, i s-a ar{tat }ngerul Domnului, Gavriil. Din acea vreme, }n care i s-a ar{tat, a num{rat p|n{ la venirea lui Mesia }n lume, ~apte s{pt{m|ni, iar fiecare s{pt{m|n{ cuprinde c|te ~aptezeci de ani; iar anii cei aduna`i al tuturor s{pt{m|nilor, fac patru sute nou{zeci de ani, precum num{r{ ~i talmudul vostru. Iar c|t de mult{ vreme anii aceia acum au trecut, singuri socoti`i, au doar nu ve`i afla mai mult de opt sute de ani trecu`i, dup{ s{v|r~irea s{pt{m|nilor celor spuse lui Daniil de }nger? ]ns{, v{ }ntreb pe voi: care }mp{r{`ie o socoti`i voi c{ este de fier, pe care Daniil a t|lcuit-o la trupul cel mare, v{zut }n vis de Nabucodonosor?<170> @BT-1 = Zis-au iudeii: <192>]mp{r{`ia mare, Roman{, este }mp{r{`ia cea de fier<170>. Iar{~i i-au }ntrebat pe d|n~ii filosoful: <192>Dar care este piatra cea t{iat{ din munte, f{r{ m|na omeneasc{, care a sf{r|mat trupul cel v{zut?<170> Au r{spuns: <192>Piatra este Mesia<170>. Filosoful a zis: <192>Oare nu vede`i adev{rul, c{ }mp{r{`ia Roman{, care slujea idolilor, acum a trecut de c|nd a venit }n lume Mesia, iar }n locul }mp{r{`iei Romei, cele }nchin{toare de idoli, a ridicat Dumnezeul cerului alt{ }mp{r{`ie cre~tin{, nerisipit{ }n veci, a~a numit{ cu nume nou, dup{ proorocia Sf|ntului Isaia. C{ci Isaia c{tre voi oarec|nd a gr{it: <192>Va r{m|ne numele vostru spre s{turarea celor ale~i ~i pe voi v{ va ucide Domnul; iar }ntru cei ce slujesc Lui, se va chema nume nou, care se va binecuv|nta pe p{m|nt, pentru c{ vor binecuv|nta pe Dumnezeul Cel adev{rat<170>. @BT-1 = Zis-au iudeii: <192>Noi suntem s{m|n`a cea binecuv|ntat{ din Sim, binecuv|ntat{ de p{rintele nostru Noe, iar voi nu sunte`i binecuv|nta`i<170>. R{spuns-a lor filosoful: <192>Binecuv|ntarea cea dat{ de Noe lui Sim, nu este nimic altceva, f{r{ numai pream{rirea lui Dumnezeu, pentru c{ a zis: Bine este cuv|ntat Domnul Dumnezeul lui Sim. Deci, Domnul Dumnezeu este binecuv|ntat prin gura lui Noe, pentru Sim cel }mbun{t{`it, iar din binecuv|ntarea aceluia nimic nu s-a ales la voi. C{tre Iafet, din care suntem noi, a zis Noe: <192>S{ }nmul`easc{ pe Iafet ~i s{ se s{l{~luiasc{ }n loca~urile lui Sim<170>. Singuri vede`i l{`imea cre~tin{t{`ii, cu darul lui Dumnezeu, iar pe voi, }mpu`ina`i; ~i unde a`i locuit voi }n Ierusalim, acolo se binecuvinteaz{ ~i se pream{re~te acum de cre~tini numele Domnului nostru Iisus Hristos. @BT-1 = Aceast{ }ntrebare a fericitului Constantin filosoful, despre credin`a cre~tineasc{, pe care a avut-o cu iudeii, a `inut mult{ vreme, pentru c{ a z{bovit mult la cozari, }mpreun{ cu fratele s{u, ie~ind }n toate zilele ~i }ntreb|ndu-se cu necredincio~ii iudei }naintea lui Cagan. Dup{ aceea, fericitul Metodie, fratele lui, }nv{`{torul cel slavonesc, le-a alc{tuit }n opt cuvinte, iar aici s-au pomenit pu`ine din cele multe. Ei au avut discu`ii nu numai cu iudeii, ci ~i cu saracinii <196> adic{ cu turcii <196> ~i pe to`i i-au biruit cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce a f{g{duit s{ dea gur{ ~i }n`elepciune robilor S{i, c{rora nu vor putea s{ se }mpotriveasc{ sau s{ r{spund{ to`i cei ce se vor pune }mpotriv{. Atunci Cagan, domnul cozarilor, ~i boierii lui, au crezut }n Hristos ~i mul`ime din popor a luat Sf|ntul Botez, }ns{ nu to`i, ci numai o parte dintre ei. @BT-1 = Dup{ aceea, cuvio~ii dasc{li, Constantin ~i Metodie, s{dind bine sf|nta credin`{ }ntre cozari, au voit s{ se }ntoarc{ }ntru ale lor, l{s|nd cozarilor, }n locul lor, pe preo`ii cei ce veniser{ de la Herson. Deci, Cagan a scris }mp{ratului grecesc, mul`umindu-i ~i zic|nd: <192>Pe ni~te b{rba`i ca ace~tia }nv{`a`i ne-ai trimis nou{, st{p|ne, care l{murit ne-au }ncredin`at ~i ne-au }nv{`at pe noi adev{rat{ credin`{ cre~tineasc{. Deci, lumin|ndu-ne noi prin Sf|ntul Botez, am poruncit }ntru st{p|nirea noastr{, ca tot cel ce va voi s{ vin{ ~i s{ se boteze, n{d{jduind c{ tot p{m|ntul nostru va veni }ntru cre~tineasca s{v|r~ire; deci suntem prieteni ai }mp{r{`iei tale ~i gata la slujba ta, ori unde vei avea trebuin`{<170>. @BT-1 = Dup{ aceea, Cagan, eliber|nd pe ferici`ii }nv{`{tori Constantin ~i Metodie, le-a dat lor multe daruri, dar ei n-au primit darurile, zic|nd: <192>D{-ne nou{ robi grece~ti c|`i ai aici; pentru c{ aceia ne sunt nou{ mai de folos dec|t toate darurile. ^i au adunat din cei robi`i ca dou{ sute ~i i-au dat lor, ~i s-au dus }n cale, bucur|ndu-se ~i mul`umind lui Dumnezeu. @BT-1 = Merg|nd ei }mpreun{ cu robii cei elibera`i prin locuri pustii ~i f{r{ de ap{, to`i sl{beau de sete, fiindc{ nu aveau ap{. Deci, afl|nd un iezer s{rat, din care se lua sare, nu puteau s{ guste acea ap{, deoarece din cauza s{r{turii, era amar{ ca fierea. Deci, }mpr{~tiindu-se to`i prin pustie ca s{ caute ap{ dulce, Constantin a zis c{tre fratele s{u, Metodie: <192>Nu pot s{ rabd mai mult setea, deci, scoate ap{ de aceasta ~i cred c{ Cel ce a pref{cut evreilor oarec|nd apa cea amar{ }ntru dulcea`{, Acela ~i nou{, celor }nseta`i, ne va }ndulci <%-2>am{r{ciunea apei acesteia. ^i dup{ ce a scos-o ~i a gustat-o, a aflat-o<%0> pe ea dulce ca mierea ~i rece ca }n vreme de iarn{; ~i, b|nd to`i, s-au r{corit ~i au pream{rit pe Dumnezeu. @BT-1 = Sosind ei la Herson, pe c|nd ~edea cu episcopul seara la mas{, dup{ mas{, Constantin a zis c{tre episcop: <192>S{-mi faci mie rug{ciune, st{p|ne, ~i s{ m{ binecuvintezi pe mine, precum Tat{l binecuvinteaz{ pe Fiul S{u cu binecuv|ntarea cea mai de pe urm{<170>. Cei ce auzeau aceasta, credeau c{ a doua zi diminea`{, Constantin voie~te s{ se duc{ de la Herson }n calea sa; iar el a spus-o deosebit la unii, cum c{ episcopul ne las{, pentru c{ diminea`{ se va duce c{tre Dumnezeu, ~i a~a a fost, c{ a doua zi episcopul a murit. @BT-1 = Ei, duc|ndu-se la Constantinopol, au fost primi`i cu mult{ cinste ~i cu bucurie de }mp{rat, de patriarh ~i de tot soborul ca apostoli ai lui Hristos, cei ce au propov{duit la neamuri, ~i voiau ca s{-i ridice la treapta arhiereasc{, iar ei se lep{dau foarte mult de o vrednicie ca aceea. Deci, pe Metodie l-au silit s{ fie egumen }n m|n{stirea ce se numea Polidron, iar Constantin petrecea l|ng{ biserica Sfin`ilor Apostoli. @BT-1 = Dup{ aceasta, ceilal`i domni ai limbii slavone~ti, Rostislav ~i Sviatopolc ai Moraviei, ~i al`ii care primiser{ }n parte cre~tineasca credin`{, }ns{, ne}n`eleg|nd }nc{ tainele ei ~i, auzind cum s-a luminat `ara cozarilor prin }nv{`{tura a doi dasc{li ce veniser{ de la greci, au trimis soli la Constantinopol, la }mp{ratul Mihail, zic|nd: <192>Poporul nostru s-a lep{dat de }nchinarea idoleasc{ ~i dore~te s{ `in{ legea cre~tineasc{, }ns{ nu avem un }nv{`{tor care s{ ne arate des{v|r~it sf|nta credin`{ ~i care ne-ar pov{`ui, prin limba noastr{, la legea cea dreptcredincioas{. Deci, ne rug{m `ie, st{p|ne, }ngri-je~te-te de m|ntuirea noastr{ ~i ne trimite un episcop ~i }nv{`{tor ca s{ ne }nve`e, pentru c{ de la voi iese legea cea bun{ }n toate `{rile. Atunci }mp{ratul, sf{tuindu-se cu patriarhul ~i cu tot sfin`itul sobor, a chemat pe fericitul Constantin ~i pe Metodie ~i i-a rugat s{ se duc{ }n p{r`ile slavone~ti, ca s{ }nve`e, precum fusese ~i la cozari, silind pe Sf|ntul Constantin s{ ia vrednicia arhiereasc{, de~i nu voia. @BT-1 = Iar el, mai }nt|i a postit patruzeci de zile ~i, ajut|ndu-i darul Sf|ntului Duh, a }nv{`at alfabetul slavonesc, care avea }n sine treizeci ~i opt de slove, ca s{ poat{ t{lm{ci c{r`ile din limba greceasc{ }n limba slavoneasc{; la care lucru, cu ajutorul lui Dumnezeu, }i ajuta lui ~i fericitul Metodie. ]nt|i a }nceput a t{lm{ci Sf|nta Evanghelie de la Ioan: La }nceput era cuv|ntul... ~i celelalte. ^i aceasta a ar{tat-o }mp{ratului ~i patriarhului ~i la tot soborul ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu cu bucurie. Apoi au pornit la cale, av|nd cu }ndestulare toate cele de trebuin`{ din d{rile }mp{r{te~ti. @BT-1 = Ajung|nd }n p{r`ile slavone~ti, pretutindeni au fost primi`i cu cinste de boieri ~i de tot poporul, dar mai ales }n Moravia, de domnul Rostislav, unde, }ndat{ a poruncit s{ adune mul`i copii ~i s{-i }nve`e pe ei alfabetul ~i c{r`ile cele t|lcuite din nou: Ceaslovul, Psaltirea ~i altele. Acolo au z{bovit patru ani ~i mai mult, lumin|nd ~i }nt{rind }n dreapta credin`{ toate p{r`ile slavone~ti. Ei, apoi, au t{lm{cit toate c{r`ile trebuincioase spre r|nduiala bisericeasc{, din limba greceasc{ }n cea slavon{, precum Evanghelia, Apostolul, Liturghia ~i celelalte. ^i au }nceput a s{v|r~i }n limba slavon{ dumnezeiasca Liturghie ~i toat{ c|ntarea bisericeasc{. @BT-1 = Auzind despre aceasta mul`i arhierei ~i preo`i, dar mai ales cei de la Apus, din limba latineasc{, au }nceput a c|rti, c{ s{v|r~esc Sf|nta Liturghie }ntr-o limb{ str{in{, din nou luminat{. Pentru c{ ziceau c{ se cade s{ se s{v|r~easc{ dumnezeiasca Liturghie numai }n trei limbi, }n care a fost scris titlul cel de pe Cruce: evreie~te, grece~te ~i latine~te. ]ns{ sfin`ii }nv{`{tori slavoni au r{spuns unora ca aceia: Dumnezeu plou{ ~i r{sare soarele peste to`i. Iar David zice: Toat{ suflarea s{ laude pe Domnul. ^i iar{~i: Striga`i Domnului tot p{m|ntul, c|nta`i Domnului c|ntare nou{.., deoarece a venit Domnul ca s{ m|ntuiasc{ toate neamurile. Deci, toate neamurile, }n graiul limbii lor, s{ binecuvinteze pe Domnul<170>. @BT-1 = Auzind Nicolae, papa Romei celei vechi, despre d|n~ii, le-a scris, chem|ndu-i cu dragoste la Roma. Ei s-au supus dorin`ei lui ~i au mers la d|nsul, dar p|n{ s{ ajung{ la Roma, papa Nicolae a murit. ]n locul lui a venit Adrian, dar ~i acela a fost bucuros de d|n~ii, pentru c{, auzind c{ se apropie de cetatea Romei ~i }nc{ purt|nd cu ei o oarecare p{rticic{ din moa~tele Sf|ntului Sfin`itului Mucenic Clement, Papa Romei <196> precum s-a zis mai sus <196> i-a }nt|mpinat cu cinste ~i a fericit ostenelile lor cele asemenea cu ale apostolilor. Deci, f{c|ndu-le primire deosebit{, le-a dat odihn{, apoi, l{ud|nd t{lm{cirea c{r`ilor }n limba slavoneasc{ ~i aprob|nd Liturghia f{cut{ }n limba slavon{, a pus anatema asupra potrivnicilor, celor ce ar }ndr{zni a cleveti ~i a huli citirea, c|ntarea ~i Liturghia slavoneasc{. ^i s{v|r~eau }n mijlocul Romei, ace~ti sfin`i }nv{`{tori }mpreun{ cu Metodie ~i Constantin, Sf|nta Liturghie }n slavone~te, }ntru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel propov{duit ~i sl{vit }n toate neamurile. @BT-1 = Z{bovind ei }n Roma, Sf|ntul Constantin s-a }mboln{vit ~i a luat cuno~tin`{ }n vedenie de la Dumnezeu despre sf|r~itul s{u. Pentru aceea s-a veselit cu duhul toat{ ziua aceea, c|nt|nd aceasta: De cei ce mi-au zis mie, }n cur`ile Domnului, veselitu-mi-s-a duhul, }mpreun{ mi s-a bucurat inima. Deci, a doua zi a luat pe sine sf|nta schim{ ~i a fost numit Chiril. Apoi, z{c|nd }n boal{ cincizeci de zile, a }ncredin`at episcopia sa fratelui s{u, Metodie, ~i ~i-a dat duhul s{u Domnului, fiind }ngropat cu slav{ }n biserica Sf|ntului Clement, }n care a fost pus{ ~i p{rticica sfintelor moa~te ale lui Clement, cea adus{ de el. @BT-1 = Dup{ sf|r~itul Sf|ntului Chiril, a fost pus ca episcop al Moraviei Cuviosul Metodie, ~i, duc|ndu-se la scaunul s{u, care era }n cetatea Panoniei, la locul Sf|ntului Apostol Andronic, ucenicul ~i rudenia lui Pavel, care a fost acolo alt{dat{ episcop ~i c{ruia, urm|ndu-i Metodie, ca arhiereu ~i }nv{`{tor a ar{tat multe nevoin`e ~i osteneli, l{rgind sf|nta credin`{ ~i discut|nd cu evreii ~i cu ereticii, biruind pe cei potrivnici cu cuvintele ~i cu facerile de minuni, r{bd|nd primejdii ~i izgoniri. El a t{lm{cit multe c{r`i din limba greac{ }n cea slavon{ ~i, }ndrept|ndu-~i bine p{storia mul`i ani, a trecut c{tre Domnul, C{ruia I-a slujit apostole~te cu os|rdie, }mpreun{ cu fratele s{u, Sf|ntul Chiril, ~i am|ndoi stau }mpreun{ }n via`a ve~nic{, sl{vindu-L pe El cu to`i sfin`ii, }n vecii cei nesf|r~i`i. Amin. @SUBTITLE = POMENIRE DESPRE METODIE @BT-1 = Ion Curopalatul, vechi istoric grecesc, scrie despre un oarecare Metodie <196> despre acesta, ori despre un altul, nu se ~tie <196> c{ }n zilele }mp{ratului grecesc Mihail, care a }mp{r{`it }mpreun{ cu maica sa, Teodora, a fost un monah cu numele Metodie, de meserie zugrav. Deci, c|nd Boris, st{p|nitorul bulg{resc sau Bogoris, cum }l numesc unii, abia c|nd }ncepuse a se pleca spre credin`a cre~tineasc{, dar }nc{ se `inea de p{g|n{tate, ~i-a zidit ni~te palate mari ~i a voit s{ le }mpodobeasc{ cu tablouri zugr{vite, ~i, chem|nd pe monahul Metodie, zugravul cel iscusit, i-a poruncit s{-i zugr{veasc{ pe ziduri diferite animale ce se v|neaz{, ca: fiare, p{s{ri ~i orice ar putea s{ afle mai }nfrico~ate ~i de spaim{, la care privind omul cu ochii, s{ se }nfrico~eze cu inima. @BT-1 = Deci, monahul Metodie, ne~tiind nimic a fi mai }nfrico~at, dec|t a doua venire a lui Hristos ~i gheena, de aceea, a }nchipuit pe un perete mare din palat, }nfrico~ata judecat{ ~i multe feluri de munci ale gheenei. Venind st{p|nitorul ~i v{z|nd acea }nchipuire, a }ntrebat pe zugrav: <192>Ce este aceasta?<170> Iar acela a r{spuns: Pe drep`ii care stau de-a dreapta Judec{torului, }i }ncoroneaz{ sfin`ii }ngeri cu cununi }mp{r{te~ti ~i-i ridic{ spre cer, iar pe p{c{to~ii care stau de-a st|nga, }i r{pesc cumplit diavolii ~i-i arunc{ }n munca gheenei. Deci, cneazul, v{z|nd aceasta ~i auzind cele spuse din gura zugravului, s-a }nsp{im|ntat foarte cu sufletul ~i, trimi`|nd la Constantinopol, la Mihail ~i Teodora, i-a rugat s{-i trimit{ un episcop, ca s{-l boteze pe el, ~i s-a f{cut a~a. @SUBTITLE = POMENIRE DESPRE FILOSOFUL CHIRIL @BT-1 = ]n oarecare scrieri vechi se cite~te, c{ }n vremea }mp{r{`iei lui Vasile ~i a lui Constantin <196> }mp{ra`i grece~ti <196>, filosoful Chiril a mers din Constantinopol la Vladimir, trimis cu mari daruri }mp{r{-te~ti, }n care era ~i o p|nz{, av|nd pe ea }nchipuit{ }nfrico~ata judecat{ a lui Hristos. Acea p|nz{ v{z|nd-o Vladimir, a suspinat ~i a zis: <192>Bine este acestora, care sunt de-a dreapta lui Dumnezeu; iar amar de cei ce sunt de-a st|nga Lui...<170>. ]ns{ nimeni s{ nu socoteasc{ c{ Chiril filosoful este Constantin filosoful, }nv{`{torul slavonilor, care s-a numit Chiril }n sf|nta schim{, pentru c{ acela a apucat cu o sut{ de ani ~i mai mult mai }nainte de botezul lui Vladimir; iar Chiril care a mers la Vladimir, nu se nume~te Chiril, ci Kir. Deci, Sf|ntul Nestor, scriitorul de ani al Pecersc{i, nu pune un nume acelui filosof ce a mers la Vladimir, dec|t numai }l nume~te filosof: <192>au trimis grecii un filosof la Vladimir...<170>, dar numele nu-i spune.