@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI EPIFANIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL CONSTAN@IANEI CIPRULUI<%0><$F Scris{ de Ioan ~i Polivie, ucenicii lui.> @SUBTITLE = @FP+1 = Epifanie era de neam fenician, din latura care este }mpre-jurul Eleteropoliei, fiind departe de d|nsa ca la trei stadii. Tat{l s{u era lucr{tor de p{m|nt, iar me~te~ugul maicii sale era `es{tura de in. Ace~tia aveau doi fii: pe Epifanie ~i pe fiica Calitropi. ]nt|mpl|ndu-se s{ moar{ tat{l s{u, a r{mas Epifanie, care era ca de zece ani, }mpreun{ cu maica ~i cu sora sa. Maica lui se }ngrijea cum i-ar putea hr{ni pe am|ndoi, adic{ pe el ~i pe sora lui, fiindc{ se afla }n lips{ de trebuin`ele cele trupe~ti. Deci, av|nd pentru slujb{ un dobitoc n{r{va~, a zis maica sa c{tre Epifanie: <192>Fiule, fiindc{ casa noastr{ se afl{ }n str|mtorare de trebuin`ele cele trupe~ti, av|nd trebuin`{ de bucate, ia dobitocul pe care }l avem }n casa noastr{, du-l la t|rg ~i-l vinde, ca s{ }mplinim trebuin`a noastr{ de hran{<170>. Iar Epifanie a zis c{tre maica sa. <192>Maic{, tu ~tii c{ dobitocul nostru este cu n{rav ~i m{ tem c{ nu-l voi putea vinde; c{ci cump{r{torii cei aduna`i la locul acela, v{z|nd n{ravul lui, m{ vor pedepsi, zic|nd c{ <192>r{u av|nd, r{u s{ p{time~ti dup{ lege<170>. ^i a zis maica lui: <192>Du-te, fiule, ~i Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, al lui Avraam, al lui Isaac ~i al lui Iacov, va da pricepere dobitocului, ca prin pre`ul lui s{ ne slujim noi<170>. Epifanie chem|nd pe Dumnezeu, Cel ce a dat darul lui Moise s{ s{v|r~easc{ }naintea lui Faraon semnele cele mari, s-a dus, voind s{ }mplineasc{ dorin`a maicii sale. Dup{ ce a intrat }n t|rg, dobitocul cel n{r{va~ s-a f{cut cu bun{ r|nduial{ ~i s-a }mpodobit cu mult{ bl|nde`e; deci, a venit un negu`{tor, b{rbat iudeu, cu numele Iacov, ~i a zis c{tre Epifanie: <192>Copile, voie~ti s{ vinzi dobitocul acesta?<170> Iar Epifanie a zis: <192>Da, p{rinte, pentru aceasta l-am adus aici<170>. Iar Iacov i-a zis lui Epifanie: <192>De ce credin`{ e~ti?<170> Epifanie a r{spuns: <192>Sunt iudeu<170>. Iacov a zis: <192>Fiule, fiind de un neam cu mine, s{ nu lu{m asupra noastr{ mijlocitor, ci fiind noi ai unui Dumnezeu drept, s{ }ndrept{m pre`ul dobitocului, a~a ca nici tu s{ nu te nedrept{`e~ti, nici eu s{ nu m{ p{gubesc; ca nu cumva s{ aducem ~i blesteme peste noi, c{ci pentru acestea se va m|nia Dumnezeu asupra noastr{; deci este mai bine a lua binecuv|nt{ri, c{ci scris este: Cel ce binecuvinteaz{, se binecuvinteaz{, ~i cel ce blesteam{ se blesteam{. Epifanie, auzind acestea, s-a }nfrico~at de os|nda lui Iacov, ~i a zis c{tre el: <192>Nu voiesc s{-`i v|nd dobitocul acesta<170>. Iar Iacov l-a }ntrebat: <192>Din ce pricin{, fiule?<170> Epifanie a zis c{tre el: <192>P{rinte, dobitocul acesta are n{rav, dar str|mtorare preaamar{ de foame a intrat }n casa mea. Eu am maic{ ~i sor{, tat{l meu a trecut din aceast{ via`{ omeneasc{, deci, mi-a poruncit maica mea s{ v|nd dobitocul pentru trebuin`a bucatelor; ~i acum am auzit de la tine, p{rinte, c{ este lucru r{u a v{t{ma pe cineva; deci, m-am temut de Dumnezeu ca nu cumva s{ m{ blestemi ~i s{ m{ pedepseasc{ Dumnezeu prin blestemul cel f{cut asupra mea<170>. Iacov, auzind acestea, s-a minunat de r{spunsul copilului, ~i lu|nd trei argin`i i-a dat lui Epifanie, }nv{`|ndu-l cu acest fel de cuvinte: <192>Fiule, ia binecuv|ntarea aceasta ~i du-te la mama ta ~i vei avea }n casa ta p|ine; ia ~i acest dobitoc cu tine ~i, dac{ }~i va schimba n{ravul ~i voia cea f{r{ de r|nduial{, s{ petreac{ }n casa ta; iar dac{ va r{m|ne }ntr-aceea~i neor|nduial{, scoate-l din casa ta, ca nu cumva s{ omoare pe cineva din ai t{i<170>. Auzind Epifanie aceasta, a luat cei trei argin`i de la Iacov ~i, lu|nd dobitocul, a mers spre satul s{u, dep{rtare ca de o stadie, ~i l-a }nt|mpinat un cre~tin cu numele Cleovie ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Fiule, vinzi acest <%-2>dobitoc?<170> <%1>Iar Epifanie a r{spuns: <192>Nu, p{rinte<170>. Cleovie i-a zis: <192>De-l<%2> vinzi, ia <%0>pre`ul lui ~i las{-mi-l mie<170>. Pe c|nd vorbea acestea Cleovie cu Epifanie, dobitocul f{cea neor|ndueli ~i c{z|nd peste Epifanie l-a aruncat pe p{m|nt, sco`|ndu-l din r{bdare. Deci, Epifanie, din pricina neor|nduelii dobitocului s-a lovit la coapsele sale ~i z{cea pe p{m|nt, pl|ng|nd ~i neput|nd s{ se scoale. Deci, Cleovie, apropiindu-se de Epifanie ~i pip{ind coapsele lui, }n locul unde }l lovise dobitocul cel f{r{ de r|nduial{, ~i cercet|ndu-l pe d|nsul de trei ori, }ndat{ s-a sculat, neav|nd nici un r{u }ntr-}nsul. Iar Cleovie a zis c{tre dobitocul cel plin de toat{ neor|nduiala: <192>Fiindc{ ai voit s{ omori pe st{p|nul t{u, }`i spun, }n numele lui Iisus Hristos Cel r{stignit, s{ nu te mu`i din locul acesta<170>. ^i, dup{ cuv|ntul lui Cleovie, dobitocul }ndat{ a c{zut la p{m|nt ~i a murit. ^i a }ntrebat Epifanie pe Cleovie, zic|nd: <192>P{rinte, cine este Iisus Cel r{stignit, }n numele C{ruia se fac ni~te semne ca acestea?<170> Cleovie a r{spuns ~i a zis c{tre Epifanie: <192>Acest Iisus este Fiul lui Dumnezeu, pe care L-au r{stignit evreii<170>. Iar Epifanie s-a temut s{ spun{ lui Cleovie c{ este jidov. Deci, Cleovie a mers }n casa sa; iar Epifanie a intrat }n satul s{u la maica sa. ^i v{z|ndu-l pe d|nsul maica sa, l-a primit pe el cu bucurie ~i i-a povestit c|te i s-a }nt|mplat lui prin dobitocul cel nebunatic. Dup{ ce a trecut un an, maica lui Epifanie a zis c{tre d|nsul: <192>Iat{ dar, fiule, p{m|ntul nu se }ngrije~te ~i nu ne este nou{ nici o m|ng|iere dintr-}nsul<170>. C{ci, ei aveau pu`in p{m|nt deosebit, pe care ~i tat{l lui, lucr|ndu-l cu osteneal{, avea oarecare m|ng|iere dintr-}nsul; deci, a zis maica lui: <192>S{ d{m mo~ioara noastr{ unui om lucr{tor de p{m|nt; iar tu intr{ la vreun om tem{tor de Dumnezeu, ca s{ }nve`i vreun me~te~ug, prin care vei putea s{ te hr{ne~ti pe sine-`i, cum ~i mie ~i surorii tale s{ ne dai hran{<170>. Deci, era }n Eleteropolia, un }nv{`{tor iudeu de Lege, b{rbat minunat ~i cinstitor de Dumnezeu, dup{ legea lui Moise. Acesta avea averi }n satul }n care s-a n{scut Epifanie ~i cuno~tea pe tat{l ~i pe mama lui; asemenea ~i pe Epifanie ~i pe sora sa. Intr|nd el spre cercetarea averilor sale, a zis c{tre mama lui Epifanie: <192>Femeie, voie~ti s{-mi dai mie pe fiul t{u? Iar tu ~i fiica ta, ve`i dob|ndi cele trebuincioase din casa noastr{<170>. Auzind maica lui Epifanie acestea de la legiuitor, s-a bucurat mult ~i lu|nd pe Epifanie, i l-a dat pe d|nsul de fiu. Acel legiuitor se chema Trifon, ~i avea o fiic{ una n{scut{, pe care voia s{ o }nso`easc{ cu Epi-fanie. @BT+1 = Deci, Trifon, lu|nd pe Epifanie de fiu, l-a deprins cu osteneala r|nduielii legii ~i cu }nv{`{turile evreie~ti. Murind fiica lui Trifon, Epifanie a r{mas singur }n casa lui, sporind cu v|rsta ~i cu }n`elepciunea evreiasc{. Dup{ aceea, s-a }nt|mplat de a murit ~i Trifon ~i toat{ averea lui a r{mas lui Epifanie. Murind }nc{ ~i maica lui, Epifanie a luat pe sora sa }n casa lui Trifon. Acolo erau am|ndoi, petrec|ndu-~i via`a }mpreun{ }n cas{ dup{ }nv{`{tura lui Trifon. Epifanie, venind }n satul unde se n{scuse, }n care avea ~i averea r{mas{ de la Trifon, l-a }nt|mpinat un b{rbat oarecare cre~-tin, anume Luchian, minunat ~i }n`elept, trecut }n via`a monahi-ceasc{. El, av|nd me~te~ugul a scrie frumos, din acest me~te~ug }~i dob|ndea p|ine, ~i ceea ce prisosea o d{dea celor ce aveau trebuin`{. Deci, Epifanie era c{lare pe dobitoc; iar fericitul Luchian mergea pe cale, ~i s-au }nt|lnit unul cu altul. S-a }nt|mplat c{ un s{rac s-a apucat de picioarele lui Luchian, ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Omule al lui Dumnezeu, miluie~te-m{, c{ci de trei zile petrec fl{m|nd, neav|nd nimic de m|ncare!<170> Iar fericitul Luchian neav|nd ce s{ dea s{racului, dezbr{c|nd haina lui, i-a dat-o, zic|nd: <192>Intr{ }n cetate, vinde-o pe aceasta ~i cump{r{-`i p|ine!<170> Deci, Epifanie a observat c{ Luchian, dup{ ce s-a dezbr{cat pe sine ~i a dat haina s{racului, a v{zut hain{ alb{ din cer pogor|ndu-se ~i acoperindu-l pe d|nsul. Atunci Epifanie s-a }nfrico~at cu fric{ mare ~i c{z|nd pe fa`a sa, arunc|ndu-se de pe dobitoc, a zis c{tre Luchian: <192>Te rog pe tine, omule, spune-mi mie, cine e~ti?<170> Iar fericitul Luchian a zis c{tre Epifanie: <192>Spune-mi tu mie de care credin`{ e~ti ~i eu }`i voi spune de mine<170>. Epifanie a r{spuns ~i a zis: <192>Sunt iudeu<170>. Deci, Luchian a cunoscut c{ darul lui Dumnezeu a c{zut peste Epifanie ~i a r{spuns c{tre Epifanie: <192>Cum, fiind iudeu, }ntrebi pe un cre~tin s{ te }nve`e cine sunt? C{ci iudeii sunt ur|ciune cre~tinilor ~i cre~tinii iudeilor. Deci, iat{, ai auzit c{ sunt cre~tin ~i nu `i se cade `ie s{ auzi altceva de la mine<170>. Iar Epifanie a zis c{tre Luchian: <192>^i ce, m{ opre~te a m{ face ~i eu cre~tin?<170> R{spuns-a Luchian ~i a zis: <192>]nd{r{tnicia ta te opre~te, c{ci putin`a este de fa`{<170>. Deci, Epifanie, umilindu-se de cuvintele lui Luchian, n-a mai mers spre cercetarea averii sale ci, lu|nd pe Luchian, l-a b{gat }n casa sa cea r{mas{ lui ~i i-a ar{tat lui cele din cas{, zic|nd: <192>P{rinte, toate acestea sunt ale mele ~i voiesc s{ m{ fac cre~tin ~i s{ vie`uiesc via`a monahiceasc{. Aceasta }mi este sor{, ce porunce~ti pentru ea?<170> Iar fericitul Luchian a zis c{tre Epifanie: <192>Nu po`i, fiule, av|nd toat{ averea aceasta, s{ vie`uie~ti via`a cea monahiceasc{, ci m{rit{ pe sora ta dup{ b{rbat ~i d{-i ei cele spre trebuin`{; astfel vei putea s{ vie`uie~ti monahice~te<170>. ^i a zis Epifanie c{tre Luchian: <192>P{rinte, mai }nt|i f{-m{ pe mine cre~tin, apoi astfel voi face toate cele poruncite de tine<170>. Iar Luchian a zis c{tre Epifanie: <192>Nu mi se cade mie, f{r{ de ~tirea episcopului, s{ te fac cre~tin<170>. Luchian zic|nd aceasta, a ie~it din casa lui Epifanie ~i s-a dus la episcop; iar Epifanie, nez{bovind, a zis c{tre sora sa: <192>Voiesc s{ m{ fac cre~tin ~i s{ petrec via`a monahiceasc{<170>. Sora sa i-a zis: <192>Dup{ cum voie~ti tu, astfel voi vrea ~i eu; dup{ cum vei face tu, astfel voi face ~i eu<170>. Deci, Luchian a vestit pe episcop despre dorin`a lui Epifanie; iar episcopul a zis c{tre Luchian: <192>Mergi ~i }nva`{-l sf|nta credin`a ~i, c|nd vom intra noi }n biseric{, f{-l s{ cad{ la iubitorul de oameni Dumnezeu<170>. Atunci s-a dus la casa lui Epifanie, pe care v{z|ndu-l Epifanie ~i sora lui, au c{zut jos ~i s-au apucat de picioarele lui, pl|ng|nd ~i zic|nd: <192>P{rinte, ne rug{m `ie, f{-ne s{ fim cre~tini<170>. Deci, Luchian t{lm{cindu-le din dumnezeie~tile Scripturi, i-a }nv{`at pe ei }ndeajuns. ^i ei petreceau cu st{ruin`{ }n rug{minte, zic|nd: <192>F{-ne s{ fim cre~tini<170>. Deci, Luchian, lu|ndu-i pe am|ndoi, }ndat{ i-a dus }n biseric{; ~i c|nd a intrat episcopul, au c{zut cu fa`a la p{m|nt ~i se rugau ca s{-i lumineze. Deci, episcopul, intr|nd }n biseric{, au mers ~i ei dinapoi }mpreun{ cu Luchian, ca s{ asculte dumnezeie~tile Scripturi. C|nd Epifanie s-a apropiat de u~ile cele din afar{ ale bisericii, cum a p{~it cea dint|i treapt{ a sc{rii, i-a c{zut pe ea }nc{l`{mintea din piciorul cel st|ng; iar el, p{~ind cu piciorul st|ng, ca ~i cum cel <%2>drept ar fi fost }n`epenit, i-a c{zut ~i }nc{l`{mintea celui drept, ~i s-<%0>au aflat am|ndoi afar{ din pragul bisericii. Deci, Luchian s-a minunat de acestea; iar episcopul nu s-a mai }ngrijit s{ ia }nc{l`{mintea lui ce i-a c{zut din picioare, ci a intrat descul` }n biseric{. Ei se apropiau de Dumnezeu cu mare os|rdie ~i, c|nd st{teau ~i ascultau cuvioasele Scripturi, episcopul a luat seama, pe c|nd ~edea pe scaun, c{ fa`a lui Epifanie era pream{rit{ ~i cunun{ pus{ pe capul lui. Deci, dup{ sf|r~irea Evangheliei, episcopul a intrat }n botez{tor ~i a poruncit s{ intre Epifanie, sora lui ~i }mpreun{ cu ei ~i Luchian, care s-a f{cut p{rinte al lor }n vremea sfintei lumin{ri; iar episcopul, }nv{`|ndu-i toat{ r|nduiala, i-a botezat, }mp{rt{~indu-i cu dumnezeie~tile ~i nemuritoarele Taine. Dup{ aceea episcopul le-a poruncit s{ ia pr|nzul cu el ~i, asemenea, s{ r{m|n{ ~apte zile }n episcopie. Dup{ cele ~apte zile, Epifanie a luat pe Luchian ~i pe Sf|nta fecioar{ Verinichi, care s-a f{cut maica surorii lui Epifanie, ~i s-a dus la casa lui, unde, lu|nd o mie de argin`i, i-a dat Verinichiei, asemenea i-a dat }n grija ei pe sora sa; pentru c{ aceasta era mai mare ~i peste alte fecioare, ~i astfel a eliberat-o pe ea }mpreun{ cu sora sa. Dup{ aceea, Epi-fanie, v|nz|nd toate, le-a }mp{r`it celor ce aveau trebuin`{, l{s|ndu-~i numai patruzeci de argin`i, spre a-~i cump{ra c{r`ile cele cu chip dumnezeiesc ~i d{t{toare de via`{; ~i astfel a ie~it din cetate }mpreun{ cu Luchian, care }~i f{cuse o m|n{stire, av|nd cu sine zece monahi. Acei monahi scriau c{r`i cu osteneal{, c|~tig|nd din ele hrana lor; iar Epifanie, c|nd s-a f{cut monah, era numai de ~aisprezece ani. ]n m|n{stirea lui Luchian era un monah, cu numele Ilarion, al doilea dup{ Luchian, fiind t|n{r ~i }mpodobit cu multe semne; iar pe urma acestuia c{lca ~i un altul, anume Claudie. Epifanie, <%-1>v{z|ndu-i pe ace~tia, le-a r|vnit spre bine; pentru c{ marele Luchian<%0> a dat pe Epifanie mai marelui Ilarion, ca s{-l }nve`e dumnezeie~tile Scripturi. Deci, Epifanie se nevoia cu mult{ osteneal{ s{ urmeze pe <%-2>Ilarion }n obiceiurile cele bune, cu darul lui Hristos ~i cu me~te~ugul<%0> cel preabun. S-a }nt|mplat, }ns{, de a murit marele Luchian, ~i atunci Ilarion a luat pov{`uirea cetei fra`ilor. ^i era vrednic de v{zut locul acela, ca ~i cum nu locuiau oameni }n el; ci se p{rea c{ sunt sfin`ii }ngeri, care slujesc Iubitorului de oameni, Preasf|ntul Dumnezeu. Hrana fericitului Ilarion era p|ine ~i sare; iar ap{ bea cu m{sur{. El totdeauna m|nca a doua zi ~i de multe ori a treia, a patra zi ~i chiar la o s{pt{m|n{. Acest mod de vie`uire l-a `inut ~i Epifanie }n toat{ vremea vie`ii sale. Locul acela fiind lipsit de ap{, odat{, intr|nd ni~te c{l{tori }n m|n{stire ~i fiind ar~i`{ preacumplit{, au le~inat din preamare sete. Deci, au cerut ap{ s{ bea, dar nu s-a g{sit ap{ }n locul acela, c{ci ap{ era departe ca la cinci stadii. Numai noaptea, se duceau fra`ii ~i umpleau vasele lor, fiindc{ ziua nu puteau din cauza ar~i`ei soarelui; iar c{l{torii, sl{bind de sete, to`i fra`ii pl|ngeau pentru ei. Atunci Epifanie, }ntinz|ndu-~i m|inile ~i ating|ndu-se de vasul }n care era vinul, a zis: <192>Crede`i, fra`ilor, c{ Cel ce a pref{cut apa }n vin, va face ~i vinul }n ap{<170>. Dup{ cuv|ntul lui Epifanie, vasul cel plin cu vin s-a pref{cut }n ap{ ~i, lu|nd c{l{torii, au b{ut ~i ei ~i dobitoacele lor ~i astfel ~i-au venit }n fire; iar dup{ ad{parea }ndestulat{ a c{l{torilor, apa aceea s-a f{cut iar{~i }n vin. Deci to`i, ~i c{l{torii ~i fra`ii, s-au }nsp{im|ntat de aceast{ minune. Din acea zi Epifanie, n-a mai voit s{ locuiasc{ }n locul acela; pentru c{ s-a f{cut vestit de c{l{torii aceia, ~i astfel s-a furi~at de fra`i ~i s-a dus }ntr-un loc mai s{lbatic; iar ei, ne~tiind }n care loc locuie~te, to`i fra`ii pl|ngeau dup{ Epifanie. Deci, a r{mas }n locul acela trei zile, petrec|nd nem|ncat ~i neb{ut; de vreme ce }nsu~i locul acela era f{r{ de ap{. Pe c|nd st{tea el acolo, s-a }nt|mplat de au trecut patruzeci de saracini. C|nd au v{zut pe Epifanie }n astfel de loc ~i }n astfel de stare, to`i au r|s ~i l-au luat }n batjocur{. Iar unul dintre ei, av|nd numai un ochi, c{ci cel{lalt }l avea }nchis, ~i av|nd obicei de fiar{, sco`|ndu-~i cu`itul din teac{, s-a dus la Epifanie, voind s{-l loveasc{ cu cu`itul. Atunci i s-a deschis ochiul cel }nchis. El, }nfrico~|ndu-se ~i arunc|nd cu`itul la p{m|nt, a stat nemi~cat; iar ceilal`i, v{z|nd nemi~carea prietenului lor, s-au dus la Epifanie ~i la <%2>prietenul lor ~i au v{zut deschis ochiul lui cel }nchis. Atunci to`i s-au<%0> }nsp{im|ntat. Deci, Epifanie, v{z|ndu-i m|hni`i, a }nceput a le vorbi cu bl|nde`e; iar ei, venindu-~i }n fire prin cuvintele lui Epifanie ~i schimb|ndu-se, }i ziceau c{ este Dumnezeu. ^i, aduc|nd sil{ peste aceasta, }l tr{geau cu ei, zic|nd: <192>Tu e~ti Dumnezeul nostru! Urmeaz{-ne nou{ ~i ap{r{-ne de toat{ sila celor ce se ridic{ asupra noastr{<170>. Epifanie, urm|nd acestora timp de trei luni, }i oprea de la toat{ neor|nduiala. Ei, v{z|nd c{ prin sf{tuire le aduce str|mtorare, adun|ndu-se to`i }mpreun{, se t{v{leau la picioarele lui, ca s{ se duc{ la locul s{u. Iar el, pun|nd multe sf{tuiri }n auzurile lor, le zicea c{ de nu se vor }ndep{rta de aceasta, nu vor putea s{ aib{ zile bune }n via`a aceasta. Apoi, lu|ndu-l to`i, l-au dus la locul unde locuia mai }nainte ~i, prin slujirea lor, i-au zidit cas{ ~i, to`i }nchin|ndu-se lui, s-au }ntors cu pace. Deci, eu fiind unul dintre d|n~ii, zice scriitorul, am r{mas cu Epifanie, fiind }nv{`at de d|nsul prin cuv|ntul adev{rului. Apoi, dup{ trecerea a ~ase luni, lu|ndu-m{ el, ne-am }ntors la marele Ilarion ~i to`i fra`ii v{z|nd pe Epifanie, s-au bucurat cu bucurie mare. Deci, st|nd trei zile }n m|n{stire, Epifanie a rugat pe marele Ilarion s{-mi dea pecetea cea }ntru Hristos, fiindc{ Ilarion era }nvrednicit de treapta preo`easc{. Deci, lu|ndu-m{ marele Ilarion ~i }nv{`|ndu-m{ toat{ r|nduiala, m-a botezat }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, poruncind s{ m{ numeasc{ Ioan. ^i am petrecut la d|nsul zece zile; iar fra`ii <%2>au rugat pe Epifanie s{ locuiasc{ }mpreun{ }n locul acela, dar el n-a<%0> voit, ci s-a dus s{ locuiasc{ }n locul de mai }nainte. Ie~ind noi din m|n{stire, am mers spre calea noastr{ ~i la dep{rtare ca de dou{ mile de m|n{stire, ne-a }nt|mpinat un t|n{r oarecare, av|nd un diavol din st{p|nitori, care }l muncea prin pustie. Pe acesta, Epifanie, v{z|ndu-l gol ~i purt|ndu-se pe drum nepotrivit ~i f{r{ de r|nduial{ de necuratul duh, a strigat cu mare glas: <192>Duh necurat, }`i poruncesc, }n numele lui Iisus Hristos Cel r{stignit, s{ ie~i din zidirea lui Dumnezeu!<170> ^i }ndat{ necuratul duh a scuturat pe t|n{r ~i, arunc|ndu-l la p{m|nt, a ie~it dintr-}nsul. Atunci necuratul diavol a strigat cu mare glas: <192>Epifanie, m{ izgone~ti din locul meu, }n care am petrecut dou{zeci ~i doi de ani, dar m{ voi duce la }mp{ratul per~ilor ~i }l voi porni asupra ta ~i te voi face s{ stai cu mult{ sc|rb{ }naintea fe`ei lui<170>. Dup{ aceea t|n{rul a venit cu }ntreag{ }n`elepciune ~i a c{zut la picioarele lui Epifanie, zic|ndu-i: <192>Scoal{-te, fiule, ~i du-te }n pace la casa ta!<170> ^i }ndat{ s-a sculat. Atunci diavolul cel necurat s-a dus }n Persia ~i a luat }n st{p|-nirea sa pe fiica }mp{ratului ~i cu munca cu care }l muncea pe t|n{r, asemenea o muncea ~i pe d|nsa. ^i a strigat, zic|nd: <192>De nu va veni aici Epifanie, care m-a trimis la fiica ta, nu voi ie~i dintr-}nsa<170>. ^i diavolul mai zicea: <192>Epifanie cu neamul din Fenicia, vino aici, ca s{ ies din fiica }mp{ratului<170>. Auzind }mp{ratul de la diavol despre Fenicia, a trimis mul`ime de oameni ~tiutori de multe limbi, spre c{utarea lui Epifanie; ~i, c{ut|ndu-l toat{ `ara fenicienilor, nu l-au g{sit ~i se }ntorceau m|hni`i c{tre }mp{rat. Unii dintre d|n~ii au p{timit mult r{u de la romani, fiind socoti`i ca iscoade ~i ca unii ce vor s{ afle cu vicle~ug tot p{m|ntul Feniciei. Deci, }ntorc|ndu-se trimi~ii, au vestit }mp{ratului c{ n-au g{sit pe Epifanie. Atunci diavolul a strigat cu glas mare: <192>Locuie~te }n locul ce se nume~te Spanidrion<170>. ]mp{ratul, chem|nd treizeci de b{rba`i, a zis c{tre d|n~ii: <192>Dezbr{ca`i-v{ de portul persan ~i lua`i pe cel al romanilor ~i duce`i-v{ }n Fenicia s{ c{uta`i locul care se cheam{ Spanidrion ~i s{-mi aduce`i pe Epifanie, locuitorul locului acela<170>. Ie~ind acei treizeci de b{rba`i trimi~i de }mp{ratul ~i, schimb|ndu-~i hainele, s-au dus }n Fenicia ~i, c{ut|nd mult, au g{sit pe Epifanie. Fiind noapte c|nd au ajuns ei }n locul acela, Epifanie }~i f{cea c{tre Dumnezeu rug{ciunile cele de noapte. Apoi, dup{ ce au ajuns la u~a chiliei ~i au b{tut, Epifanie nu s-a speriat nicidecum cu g|ndul, c{ci el s{v|r~ea lucrul lui Dumnezeu. Deci ei, umpl|ndu-se de m|nie, s-au sf{tuit s{ sf{r|me u~a chiliei; iar unul dintre ei, tr{g|nd sabia ~i }ntinz|nd-o spre }ncuietoarea u~ii, i-a r{mas m|na nemi~-cat{, neclintit{, ne}ncovoiat{ ~i toat{ uscat{; atunci to`i ceilal`i, }nsp{im|nt|ndu-se, s-au dus departe de chilie. <%-2>Epifanie, dup{ ce a s{v|r~it toat{ r|nduiala slujbei cele duhov-<%0>nice~ti, a deschis u~a chiliei ~i v{z|nd pe cel ce avea m|na uscat{, a c{zut cu fa`a la p{m|nt, zic|nd: <192>Miluie~te-m{ pe mine, tainice slujitor al celor f{r{ de moarte<170>. Epifanie a zis: <192>Ce ceri de la un om p{c{tos?<170> El a zis: <192>Am venit s{n{tos }n locul acesta ~i, iat{, mi s-a uscat m|na<170>. Epifanie a zis: <192>S{n{tos ai venit, deci s{n{tos s{ te faci<170>. Ating|ndu-se de d|nsul, s-a a~ezat m|na ca ~i cealalt{. C|nd au v{zut to`i ceilal`i semnul care s-a f{cut, au venit ~i au c{zut }naintea lui Epifanie, m{rturisindu-~i pricina pentru care au venit la d|nsul. Iar el, auzind cuvintele oamenilor, a cunoscut c{ duhul cel izgonit de d|nsul din t|n{r, acela merg|nd chinuia pe fiica }mp{ratului. @BT+1 = Atunci a zis Epifanie c{tre mine: <192>Scoal{, fiule, s{ urm{m oamenilor<170>. Iar ei au zis c{tre d|nsul: <192>P{rinte, nu suntem trimi~i de }mp{ratul, dec|t numai la tine, pentru care aducem ~i un dobitoc de prisos ca s{ ~ezi pe d|nsul<170>. El a r{spuns: <192>Merg mai iute cu picioarele, numai c{ pe ucenicul meu nu-l voi l{sa aici<170>. Ei iar au zis cu mare fric{: <192>Avem c{mile pentru am|ndoi, numai urmeaz{ cu dragoste robilor t{i<170>. Atunci un t|n{r oarecare, de bucurie, a c{zut }n fa`a sa ~i s-a }nchinat lui, zic|nd: <192>Iart{-m{, p{rinte<170>. Iar Epifanie cu fa`a vesel{ a zis c{tre d|nsul: <192>Scoal{! Dumnezeu te va binecuv|nta, fiule!<170> Deci, t|n{rul, apuc|nd cu mult{ b{gare de seam{ cu am|n-dou{ m|inile pe Epifanie, l-a pus pe c{mil{ ~i, venind c{tre mine, a f{cut asemenea, iar el mergea cu c{milele pe drum. C{l{torind noi treizeci ~i cinci de zile, am ajuns la cetatea }mp{r{teasc{ ~i am r{mas }n locul ce se nume~te Urion; iar trei dintre d|n~ii, intr|nd, au vestit }mp{ratului sosirea noastr{. Deci, }mp{ratul }ndat{ a poruncit s{ intre la d|nsul. Atunci Epifanie a intrat cu mare }ndr{zneal{, ca ~i cum nu ar fi avut s{ se }nt|lneasc{ cu }mp{ratul; iar eu, merg|nd }n urma lui, a c{zut peste mine fric{ ~i cutremur c{ci, v{z|nd gloat{ mult{ st|nd }mprejurul lui, m-am cl{tinat cu cugetul. Epifanie, apropiindu-se de }mp{rat, }ndat{ s-a sculat de pe scaun. ^i a zis Epifanie c{tre }mp{rat: <192>^ezi, fiule, pe scaunul t{u ~i nu te }ndoi de pl|nsul t{u, c{ am izgonitor al diavolului pe Dumnezeu, Cel ce-mi ajut{! Numai crede }n Dumnezeu, iubitorul de oameni, ~i nu te abate de la cele ce gr{iesc ~i atunci vei vedea pe fiica ta s{n{toas{; c{ci duhul cel r{u, fiind gonit din acel loc, a venit cu os|rdie la fiica ta. De vei crede }n Hristos, Cel r{stignit, Acela va izgoni pe acest diavol din fiica ta! Lumineaz{, fiule, inima ta, ~i vezi-l pe acesta gonindu-se. Adu pe fiica ta }n mijlocul nostru ~i vei vedea darul Iubitorului de oameni, Dumnezeu<170>. Venind fiica }mp{ratului }n mijlocul lor, i-a zis Epifanie: <192>Vino-`i }n minte ~i }nchin{-te Tat{lui ceresc, c{ lupul nu te va mai st{p|ni!<170> Epifanie, zic|nd acestea, a apucat de m|n{ pe fiica }mp{ratului ~i, pecetluind-o de trei ori, a zis c{tre duhul cel ce o chinuia: <192>Ai alergat r{u la fiica }mp{ratului; fugi de la d|nsa }n locuri nelocuite!<170> ^i }ndat{ dracul a ie~it din fiica lui. Epifanie, v{z|nd pe }mp{rat }n spaim{, a zis c{tre el: <192>Bucur{-te, }mp{rate, pentru fiica ta, c{ a fugit lupul }n locuri nelocuite! Iar tu, fiic{, mergi }n camera ta ~i bucur{-te cu maica ta cea bun{; }ns{ ia aminte de trupul t{u, ca s{ nu se mai apropie de tine vicleanul!<170> Auzind fiica }mp{ratului acestea de la Epifanie, s-a dus }n c{mara unde petrecea mama sa; iar }mp{ratul ~i-a plecat grumajii }naintea lui Epifanie. V{z|nd pe }mp{rat astfel, to`i s-au plecat la p{m|nt, zic|nd c{tre Epifanie: <192>]mpodobitule cu darul lui Dumnezeu, petreci cu os|rdie l|ng{ }mp{rat, f{-te p{rinte al st{p|nirii ~i s{ fii cu noi nelipsit. A sup{rat dracul pe }mp{r{teas{ ~i ai venit aici de l-ai izgonit<170>. Atunci un vr{jitor dintre cei mai }nt|i i-a zis lui cu dragoste: <192>O, fericite Epifanie, vr{jitorule prea dorite, ai venit aici ca s{ ne }ndreptezi; }nva`{-ne pe to`i, ~i atunci to`i vr{jitorii se vor supune `ie<170>. Epifanie, auzind aceste cuvinte, a zis c{tre vr{jitorul cel ne}n`eleg{tor: <192>O, vr{jitorule, vr{jma~ al adev{rului, }nva`{-te a nu gr{i cuvinte f{r{ r|nduial{, ci ia }ncuietoare }n gura ta ~i s{ r{m|i negr{ind de-a pururea; c{ robul lui Dumnezeu nu este vr{jitor al nedrept{`ii<170>. Acestea zic|ndu-le Epifanie, }ndat{ vr{jitorul a r{mas mut, nemi~cat din loc. Deci, acestea v{z|ndu-le }mp{ratul ~i mul`imea ce-i st{tea }mprejur, cuprinz|ndu-se to`i de fric{ au c{zut la p{m|nt. Epifanie, v{z|nd pe ace~tia c{z|nd, a }ntins m|na c{tre }mp{rat ~i i-a zis cu dragoste: <192>Scoal{, }mp{rate, vino-`i }n sim`ire ~i nu te teme!<170> Acestea zic|ndu-le Epifanie, s-au sculat to`i pe picioare. Iar Epifanie a zis vr{jitorului: <192>Caut{ la ce vezi ~i la ce auzi ~i s{ fii cu luare aminte la adev{r. Nu lua aminte la mine ca la un vr{jitor; c{ci sunt rob al Celui r{stignit, gr{ie~te ~i auzi, ca ~i mai }nainte, ~i f{-te prieten al adev{rului<170>. Atunci vr{jitorul a r{spuns, zic|nd c{tre Epifanie, c{ a gre~it. ]mp{ratul, v{z|nd acestea, a poruncit s{ aduc{ aur, argint, m{rg{ritare ~i pietre scumpe }naintea tuturor ~i s{ le pun{ la picioarele lui Epifanie, zic|nd c{tre el: <192>Ia acestea, p{rintele nostru, ~i s{ m{ ai pe mine }n sufletul t{u!<170> ^i a zis Epifanie c{tre }mp{rat: <192>Noi, toate le def{im{m, ca s{ ne `inem de adev{r. Nu-mi da mie osteneli }ntru celelalte, c{ pe mine Hristos m-a }nv{`at s{ nu am trebuin`{ de acestea; ia-le tu, }ngroap{-le }n vistieria ta ~i }`i vor fi moarte ne}ncetat. Ia aminte numai ~i te }ngrije~te, neput|nd s{ te folose~ti. ]n cugetul t{u ai r{utate, pierz|nd suflete prin aurul cel dat `ie de la Domnul, ca s{-l dai celor ce au trebuin`{. F{-te drept }naintea Dumnezeului tuturor, ca nu cumva s{ te judeci }ntru os|nd{ ~i s{ fii p{zit }n }ntunericul cel mai dinafar{ ~i atunci s{-`i aduci aminte de cuvintele mele. Deci, acum prime~te cuvintele mele, c{ atunci vei fi vesel. Nu avea trebuin`{ de aceast{ lume ~i atunci toat{ lumea se va supune `ie. Ia aminte de vr{jitorii cei nestatornici, care te am{gesc pe tine prin legea }ntunecoas{. A sosit ceasul pr|nzului, mergi cu os|rdie la mas{, c{ multe cuvinte a~ fi sem{nat; dar nu te }mp{rt{~e~ti de nici unul dintre acestea. Eu ~tiu cugetul t{u, c{ de mas{ nu te dep{rtezi; du-te de m{n|nc{ ~i desf{teaz{-te }n bun{ a~ezare, c{ vei da seam{ de toate acestea<170>. @BT-1 = Atunci }mp{ratul a zis c{tre Epifanie: <192>Vino, p{rinte, s{ ~edem }mpreun{, s{ m|nc{m din bucate<170>. Iar Epifanie a zis c{tre el: <192>Mergi de ~ezi la mas{, m{n|nc{ toate dup{ obicei, numai dep{rteaz{-te de neor|nduial{. Mie p|ine de t{r|`{ ~i pu`in{ sare pentru }nt{rire, }mi va }mplini trebuin`a trupului<170>. Atunci }mp{ratul a eliberat pe to`i din palat; iar nou{ ne-a poruncit s{ intr{m }n c{mara }mp{r{teasc{ cea mai deosebit{, trimi`|ndu-ne la mas{ multe feluri de bucate. Epifanie le-a }ntors pe toate }napoi, oprind numai o p|ine, pe care }ntrebuin`|nd-o, ne-am s{turat, mul`umind Dumnezeului tuturor. @BT-1 = A doua zi, }mp{ratul a chemat pe Epifanie, iar el, intr|nd cu }ndr{zneal{, a stat aproape de el. ]mp{ratul, scul|ndu-se de pe scaun, ~i-a pus coroana pe p{m|nt; iar Epifanie a zis c{tre d|nsul: <192>Ia-`i vrednicia }mp{r{`iei ~i s{ ai bun{ cuno~tin`{ c{tre Dumnezeu<170>. Zis-a }mp{ratul c{tre Epifanie: <192>P{rinte, r{m|i cu noi aici ~i voi `ine cuvintele voastre<170>. Epifanie a zis c{tre d|nsul: <192>De vei `ine cuvintele mele, }mi voi aduce aminte de tine ori unde voi fi<170>. ^i am ~ezut zece zile }n palatul }mp{ratului. Epifanie a zis c{tre }mp{rat: <192>M{ voi duce }n patria mea, c{ci caut pe to`i ce sunt acolo, iar tu stai pe scaunul t{u, nescul|ndu-te asupra grecilor; c{ de vei vr{jm{~i contra lor, vei vr{jm{~i contra Celui r{stignit! ^i, dac{ te vei face vr{jma~ al Celui r{stignit, atunci r{u te vei topi de cei potrivnici!<170> Zic|nd Epifanie aceasta, a ie~it }nt|i }mp{ratul cu osta~ii lui, petrec|ndu-ne spre `ara noastr{. @BT-1 = C|nd am ie~it noi din palat, iat{ }n cale un t|n{r mort pe pat, fiul unuia din megistani, pe care }l duceau la c|inii satelor, ca s{-l arunce spre m|ncare. Deci, Epifanie a zis cu lini~te celor ce duceau patul: <192>Fiilor, pune`i-l jos pe cel mort, ca s{-l vedem ~i noi<170>. Acest copil se omor|se r{u, prin vr{jitoria unui f{c{tor de rele; ~i este obiceiul la per~i, ca cel ce a murit, astfel s{ fie m|ncat de c|inii satelor. Pun|nd ei patul pe p{m|nt, a zis Epifanie }mp{ratului: <192>O, }mp{rate, cel ce }mp{r{`e~ti peste b{rba`i r{i ~i f{r{delege, trebuia ca acesta care a ie~it din via`{, s{ se }ngroape }n p{m|nt, ca St{p|nul din cer s{ tr|mbi`eze ~i s{-l mute spre }nchin{ciune. Peste acest fel de b{rba`i f{r{ de r|nduial{ }mp{r{`e~ti, care mai }nainte de vreme }~i fac moarte singuri. Iat{, acesta, pe care }l vezi mort, a fost scos din via`{ de un f{c{tor de rele. Dar Dumnezeul meu, Care S-a }ntins pe lemn, are s{ scoale pe acesta }naintea tuturor<170>. @BT-1 = Acestea zic|ndu-le Epifanie ~i cu m|inile lui pip{ind mortul, a strigat Iubitorului de oameni: <192>Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pe Laz{r cel mort de patru zile l-ai }nviat din mor`i, scoal{ ~i pe t|n{rul acesta!<170> ^i lu|nd rasa sa a }mbr{cat pe cel mort, pentru c{ la per~i era obiceiul ca s{ duc{ goi pe cei mor`i. Deci, }ndat{ s-a sculat t|n{rul ~i s-a }nchinat lui Epifanie. Iar Epifanie a zis t|n{rului: <192>Mergi, fiule, la casa ta ~i }mbrac{-te cu hainele cele obi~nuite ~i adu-mi mie rasa<170>. C{ci Epifanie avea obiceiul s{ poarte pe trup hain{ de p{r, iar peste d|nsa rasa. ]mp{ratul, v{z|nd lucrul care s-a f{cut de Epifanie, l-a presu-pus pe el c{ este Dumnezeu. ^i a zis Epifanie }mp{ratului: <192>Nu socoti de mine acestea, fiind asemenea omului p{tima~, c{ Dumnezeul meu, C{ruia am crezut, acestea le d{ prietenilor S{i<170>. Acestea ~i multe altele zic|nd Epifanie, a zis }mp{ratului: <192>]ntoarce-te, fiule, }n palatele tale, c{ noi mergem c{tre patria noastr{<170>. Atunci }mp{ratul a zis c{tre Epifanie: <192>P{rinte, c|`i osta~i s{ trimit ca s{ te p{zeasc{ pe tine?<170> Epifanie a zis c{tre }mp{rat: <192>Am pe Dumnezeu Cel din ceruri, Care m{ p{ze~te pe mine; iar osta~i sunt sfin`ii Lui }ngeri<170>. Atunci }mp{ratul, }nchin|ndu-se lui Epifanie, a strigat cu mare glas: <192>Mergi s{n{tos, Epifanie, slava romanilor, ~i f{ pomenire pentru noi cei din Persia!<170> Noi, plec|nd din Persia, am mers }n Fenicia ~i, trec|nd oarecare parte din Fenicia, am intrat }n Spanidrion ~i am aflat chilia dup{ cum era mai }nainte. ^i, st|nd trei zile acolo, nu era ap{ s{ bem. Deci, st|nd Epifanie ~i c{ut|nd la r{s{rit, s-a rugat Dumnezeului din cer, zic|nd: <192>Cel ce ai desf{cut piatra cea v|rtoas{ ~i din ea ai izvor|t ap{, ad{p|nd pe poporul cel }nsetat, desf{ ~i p{m|ntul acesta ~i f{ s{ izvorasc{ din el ap{ pentru locuin`a oamenilor celor s{raci<170>. Zic|nd Epifanie acestea, s-a f{cut }n locul acela oarecare bun{ mireasm{. ^i iar{~i, plec|ndu-se de trei ori la p{m|nt ~i rug|ndu-se, lu|nd sapa, a s{pat pu`in }n p{m|nt ~i, iat{, a curs pu`in{ ap{; apoi iar{~i s{p|nd, a ie~it ap{ }ndestul pentru trebuin`a noastr{; iar noi, adic{ el ~i eu, eram lini~ti`i }n locul acela. Deci Dumnezeu, Cel ce r{sare iarb{ dobitoacelor ~i verdea`{ spre slujba oamenilor, adap{ cu ap{ tot p{m|ntul acela, cu porunca Celui ce de-a pururea se }ngrije~te de neamul omenesc ~i scoate din p{m|nt mul`ime de verde`uri spre }ndulcirea ~i hrana noastr{. Venind asupra acestora o fiar{ oarecare ~i stric|nd toat{ verdea`a, Epifanie a stat deasupra ierburilor ~i vorbea cu fiarele ca ~i cu ni~te oameni, zic|nd: <192>Nu-mi face`i mie osteneli, c{ sunt om p{c{tos ~i s{rac; deci, pentru mul`imea p{catelor mele stau }n locul acesta, pl|ng|nd; Dumnezeu mi-a dat mie m|ng|ierea aceasta a verde`urilor spre hran{ ~i El v{ porunce~te s{ nu mai veni`i }n locul acesta ~i s{ v{t{ma`i verdea`a mea<170>. Fiarele cele s{lbatice, auzind acestea de la Epifanie, ca ni~te oameni bine sim`itori, care, dac{ gre~esc vreunuia din cei mari, mustr|ndu-se, se ru~ineaz{; a~a ~i fiarele s-au ru~inat de cuvintele lui Epifanie ~i s-au dus }ndat{; ~i din ziua aceea nu s-au mai apropiat de locul nostru. Auzind saracinii care ne-au zidit nou{ chilia, c{ Epifanie s-a }ntors de la Persida, au venit spre }nt|lnirea lui, ca s{ fie binecuv|nta`i de d|nsul; ~i au mai zidit alte trei case, st|nd cu noi o lun{. Dup{ aceea s-au dus la locurile lor ~i s-a auzit }n toat{ cetatea Feniciei c{ Epifanie locuie~te }n Spanidrion. Deci, s-au adunat ~i al`i fra`i }n m|n{stire, fiind cu to`ii opt la num{r. @BT-1 = ]ntr-o zi, Epifanie a mers la m|n{stirea marelui Ilarion pentru cercetarea fra`ilor ~i am mers ~i eu cu d|nsul. ^i, primindu-ne cu mult{ bucurie, ne-au `inut acolo mult{ vreme. Deci, diavolul, care din }nceput se }mpotrive~te robilor lui Dumnezeu, a luat chipul lui Epifanie ~i s-a dus }n m|n{stirea ce se cheam{ Spanidrion. Acolo, }nt|mpin|ndu-l pe d|nsul un frate din cei mai lene~i, a alergat spre el ~i }ndat{, c{z|nd la p{m|nt, s-a }nchinat }n~el{torului diavol ~i a intrat }ntr-}nsul, fiind ne`inut }ntre fra`i. Epifanie a zis marelui Ilarion: <192>P{rinte, un lup a intrat }n m|n{stire ~i pe to`i fra`ii i-a tulburat ~i cl{tinat!<170> Acestea zic|ndu-le Epifanie, a s{rutat pe to`i ~i a plecat spre drumul nostru, merg|nd cu s|rguin`{ c{tre m|n{stirea noastr{. Deci, f{c|nd rug{ciune c{tre iubitorul de oameni Dumnezeu, }ndat{ a izb{vit pe fratele acela de diavol, }nv{`|ndu-i pe to`i s{ se p{zeasc{ cu dinadinsul de vicle~ugurile diavole~ti. @BT-1 = Odat{, trei `{rani, intr|nd oarec|nd }n m|n{stire, unul dintre ei avea pe necuratul diavol, iar ceilal`i doi au rugat pe Epifanie pentru cel ce avea duhul necurat, zic|nd: <192>P{rinte, ajut{ pe prietenul nostru<170>. Epifanie le-a zis lor: <192>Lua`i, fiilor, pe prietenul vostru ~i merge`i }n pace, c{ }n numele lui Iisus Hristos nimic r{u nu va mai fi }ntru d|nsul<170>. ^i, crez|nd ei cuvintelor lui, s-a dus omul s{n{tos la casa sa. @BT-1 = Alt{dat{ un leu, fiind }ntr-un loc pustiu, departe ca la 60 de stadii de m|n{stirea noastr{, st{tea }n p{dure ascuns ~i pe mul`i din oamenii care treceau pe acolo, }i pr{p{dea; fiind locul acela la }ndem|na c{l{torilor. Deci, adun|ndu-se to`i cei ce aveau obiceiul s{ treac{ prin locul acela, au venit la Epifanie }n m|n{stire, spun|ndu-i despre leu, despre r|nduiala lui cea rea ~i cum c{ locul acela, s-a f{cut nelocuit ~i neumblat: <192>O, p{rinte, acel leu mul`i oameni a pierdut; iar ceilal`i, tem|ndu-se, nu mai voiesc s{ treac{ prin locul acela<170>. Auzind Epifanie de neor|nduiala leului, a zis c{tre to`i cei ce erau de fa`{: <192>S{ mergem, fiilor, }ntru numele Domnului ~i s{ vedem pe leul cel m|nc{tor de s|nge<170>. Deci, lu|ndu-m{ pe mine Epifanie, am mers }mpreun{ cu oamenii ~i a c{zut fric{ mare peste to`i cei ce erau cu noi. Iar Epifanie a zis c{tre oameni: <192>Fiilor, unde este loca~ul leului?<170> Iar ei, ar{t|ndu-i locul, Epifanie a mers mai }nt|i dec|t to`i; iar leul nicidecum nu se ar{ta. Atunci Epifanie a zis cu mare glas: <192>Unde este locuin`a leului cel f{r{ de r|nduial{?<170> ]n acel timp leul deodat{ a s{rit din p{dure, spre }nt|mpinarea lui Epifanie ~i, v{z|ndu-l, a c{zut la p{m|nt ~i a r{mas mort. Deci, apropiindu-se Epifanie de gura lui, to`i au fugit, fiind cuprin~i de fric{ mare, socotind ca nu cumva s{ omoare pe Epifanie. Iar el a zis c{tre to`i cu mare glas: <192>Fiilor, veni`i f{r{ de fric{ ~i vede`i st|rvul fiarei<170>. Atunci to`i, adun|ndu-se }ndat{, au v{zut st|rvul fiarei. ^i Epifanie a zis c{tre oamenii aceia: <192>De ve`i avea credin`{ c{tre M|ntuitorul, b|ntuitorii vo~tri a~a vor c{dea<170>. Deci, lu|ndu-l b{rba`ii aceia, ne-au dus iar{~i }n m|n{stire ~i, binecuv|nt|ndu-se ei de Epifanie, s-au dus }n calea lor. Astfel s-a sl{vit prin Epifanie locul, care mai }nainte se chema Spanidrion, care odat{ era nelocuit, neumblat ~i f{r{ de ap{. De aceea s-a numit ~i Spanidrion, c{ci nu avea ap{, ~i s-a f{cut rai }mp{rt{~it de toate bun{t{`ile, }ndestul|ndu-se cu ape ~i cu tot felul de verde`uri. Deci, pe l|ng{ toate acestea de care s-a }nvrednicit Epifanie de la Dumnezeu, i-a mai d{ruit lui ~i acest mare ~i minunat dar, ca s{ t|lcuiasc{ dumnezeie~tile Scripturi cu tot adev{rul; c{, lu|nd c{r`ile cele cu chip dumnezeiesc ~i citindu-le fra`ilor, le ar{ta toat{ puterea lor. Auzind Epifanie, ritorul ~i filosoful cel mare, locuitorul Edesiei, despre Epifanie, c{ este cuv|nt{re`, a dorit s{ se }nt|lneasc{ cu d|nsul. El, adic{ ritorul, venind }n m|n{stire, mul`imea fra`ilor st{tea ~i }n{l`a lui Dumnezeu c|nt{rile cele de laud{; iar Epifanie st{tea deosebi ~i }~i s{v|r~ea rug{ciunile sale. Apoi, dup{ s{v|r~irea a toat{ slujba, Epifanie s-a ar{tat fra`ilor. Ritorul st{tea ~i lua aminte la mul`ime ~i nu se }nchina nim{nui. Dup{ ce a v{zut Epifanie filosoful pe Epifanie, l-a cunoscut ~i, alerg|nd, s-a }nchinat lui. ^i a zis Epifanie filosofului: <192>Ce }`i este, mare ritor Epifanie! La ce ai venit c{tre Epifanie b{rbatul cel prea mic ~i prea p{c{tos? De aceasta m{ minunez de tine, filosofule, c{ ai venit c{tre mine ne}nv{`atul ~i, mai ales, pe at|ta cale. O, filosofule, spune-mi pentru care pricin{ ai venit?<170><%-2> Filosoful a zis c{tre Epifanie: <192>Nu te minuna de aceasta, dasc{le preadorite, c{ a zis Dionisie Alicarnasie: V{z|ndu-se oamenii unii cu al`ii se pot face mai buni sau, amestec|ndu-se r{i cu r{i, se vor sp|nzura pe un lemn; c{ nici unul din oameni, purt|nd o hain{, }~i va p{zi trupul nev{t{mat; deoarece prea mult{ }nt|lnire d{ prea multe cuvinte, ~i unde sunt prea multe cuvinte, se fac multe iscusin`e ~i fel de fel de lucruri<218><170>. Zic|nd acestea filosoful c{tre Epifanie ~i mai multe dec|t acestea, a t{cut, nemaivorbind nimic. Apoi, lu|nd Epifanie din cartea cea dint|i a facerii lumii, i-a t|lcuit-o filosoful stih cu stih. Deci, filosoful pe unele le primea, iar altora se }mpotrivea. Astfel au f{cut trei zile, vorbind unul cu altul, ~i cele ce se vorbeau de d|n~ii le erau ne}mpreun{ gl{suite. Filosoful, v{z|nd petrecerea ~i obiceiurile lui Epifanie, pentru acestea l-a iubit foarte mult. Deci, a patra zi a zis filosoful lui Epifanie: <192>Dasc{le, bun{ este locuin`a locului acestuia, voiesc, de vei porunci, s{ locuiesc ~i eu aici<170>. Epifanie a zis filosofului: <192>Aceasta este }nvoirea fiec{ruia<170>. ^i a zis filosoful lui Epifanie: <192>Dar ~i c{r`ile s{ le aduc? Epifanie a r{spuns: <192>De vei b{ga ceva }n cugetul t{u, vei afla pe Epifanie bun cunosc{tor<170>. Filosoful a zis: <192>Calist s{ mearg{ la c{r`ile mele<170>. Epifanie a zis filosofului: <192>Adu-le ~i mergi s{n{tos cu Calist<170>. Filosoful a zis lui Epifanie: <192>Toate lucrurile mele le las lui Calist, c{ eu nu mai ies din locul acesta<170>. Calist era fiu al lui Aetie, eparhul cel mare al Romei. Acesta, av|nd duh r{u, a v{zut pe Epifanie }n vedenie, zic|ndu-i: <192>Voie~ti, Caliste, s{ izgonesc duhul din tine?<170> Calist a zis: <192>Cine e~ti, domnul meu, c{ po`i s{-l gone~ti?<170> Epifanie a r{spuns lui Calist: <192>Eu sunt Epifanie Fenicopalestineanul, care locuiesc }n m|n{stirea Spanidrion; deci, dac{ voi izgoni din tine duhul cel r{u, vei veni s{ locuie~ti cu mine }n Spanidrion?<170> ^i a zis Calist c{tre Epifanie: <192>Domnule, izgone~te din mine duhul cel necurat ~i voi locui cu Tine<170>. Epifanie a zis lui Calist: <192>Vezi s{ nu faci altfel; fiindc{ iar{~i se va lipi de tine<170>. De~tept|ndu-se Calist, a povestit aceast{ vedenie tat{lui s{u, care era eparh. Deci, din ziua aceea Calist nu a mai fost sup{rat de duhul cel necurat. Apoi dup{ trei luni de zile, a zis tat{lui s{u, Aetie: <192>Tat{, voiesc s{ m{ duc }n `ara fenicienilor, s{ caut pe Epifanie ~i s{ locuiesc cu d|nsul }n Spanidrion<170>. Atunci tat{l s{u i-a dat mul`i bani ~i l-a trimis cu ajutor. Venind el }n Fenicia ~i g{sind pe Epifanie, i-a povestit toate, ~i a locuit }mpreun{ cu noi. Apoi filosoful a trimis pe Calist }n Edesa, din porunca lui Epifanie, }mpreun{ cu dou{ slugi ~i cu trei c{mile ca s{-i aduc{ c{r`ile lui }n m|n{stire. ^i, f{c|nd Calist c{l{toria }n Edesa, a luat c{r`ile filosofului, le-a pus pe cele trei c{mile ~i le-a adus }n m|n{stire. Deci, }n fiecare zi, Epifanie ~i filosoful aveau mult{ vorb{ }ntre d|n~ii. ^i a zis Epifanie filosofului: <192>Filosofia lui Daniil zice: Divanul a ~ezut ~i c{r`ile s-au deschis; vino, adu-`i c{r`ile tale ~i cu ale mele, pe care mi le-a d{ruit Dumnezeu, s{ ~edem s{ ne }ntreb{m unul pe altul<170>. Atunci Epifanie a pus Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, de-a dreapta; iar filosoful, c{r`ile lui de-a st|nga. ^i, }ncep|nd el de la }nceputul facerii lumii, adic{, Epifanie de la Facerea, pe care a scris-o Moise; iar filosoful tot de la aceea~i facere, pe care a scris-o Isiod, citind am|ndoi c{r`ile din stih }n stih, se certau }ntre d|n~ii; astfel era lumina lumin{ ~i }ntunericul }ntuneric, c{ Moise, ajut|ndu-l Dumnezeu, a scris; iar Isiod avea via`{ de la Dumnezeu, iar de la diavol r{t{cire. Deci, un an }ntreg a petrecut Epifanie vorbind cu filosoful; dar n-a putut s{-l <%2>}ndu-plece.<%0> Odat{, un num{r de 60 de `{rani duceau pe un t|n{r oare-care, care era chinuit de duhul cel necurat. ^i fiindc{ nu puteau s{-l biruiasc{, cei 60 l-au legat }n lan`uri ~i l-au adus }n m|n{stire la Epifanie. ^i a zis Epifanie filosofului: <192>Vino, filosofule, cel ce faci ne}n`elegeri cu p{c{tosul Epifanie ~i cheam{ mul`imea zeilor t{i, ca s{ goneasc{ duhul cel necurat din t|n{rul acesta<170>. Filosoful a socotit c{ Epifanie a fost biruit ~i nu mai are ce s{ r{spund{. Deci, Epifanie, cunosc|nd aceasta, a zis c{tre filosof: <192>Ce zici, o, filosofule, despre t|n{rul acesta? Sau t{m{duie~te pe cel bolnav ~i voi crede zeilor t{i, sau Dumnezeul meu de va izgoni duhul cel necurat din acest t|n{r, atunci ~i tu vei n{d{jdui ~i vei crede }n Cel r{stignit<170>. Dar la toate acestea filosoful n-a crezut lui Epifanie, ci socotea c{ este luare }n r|s. Atunci Epifanie, scul|ndu-se ~i apuc|nd pe t|n{r, i-a zis: <192>T|n{rule, voie~ti s{ scot fiarele din m|inile tale?<170> Filosoful, auzind acestea, }ndat{ a fugit }n chilie ~i a }ncuiat-o cu z{vorul, zic|nd ~i socotind }n g|ndul s{u: <192>Monahul acesta, ca un prost ce este, voie~te s{ dezlege pe cel nebun; iar de nu vom fugi de obr{znicia lui, ca ni~te }n`elep`i, apoi vom p{timi r{u de la blestematul acesta<170>. Deci, sco`|nd Epifanie fiarele de la t|n{r ~i pecetluindu-l pe el de trei ori, a zis duhului celui necurat: <192>Epifanie p{c{tosul, rob al Domnului, }`i porunce~te `ie, }n numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel r{stignit pe Cruce, ie~i din omul acesta ~i nu mai intra }ntr-}nsul!<170> ^i }ndat{ a ie~it duhul cel necurat ~i ~i-a venit t|n{rul }n stare bun{. Deci, filosoful, v{z|nd lini~tit pe acel t|n{r, a descuiat u~a ~i a s{rit din chilie spre }nchin{ciunea lui Epifanie, zic|nd ni~te cuvinte ca acestea: <192>O, Epifanie purt{torule de cunun{, cred ~i am crezut celor gr{ite de tine, prin lucrurile cele ce se fac! C{ci cuvintele zboar{, fiind neroditoare, iar lucrurile se arat{, c{ sunt roditoare. Deci, voiesc ~i eu s{ m{ fac p{rta~ al Celui r{stignit<170>. Epifanie a zis filosofului: <192>O, filosofule, ce te minunezi de aceasta, ca ~i cum noi am fi f{cut-o? Nu! Ci Fiul lui Dumnezeu este Cel ce face bun{t{`ile acestea, prin cei ce cred }n El<170>. Acestea zic|ndu-le Epifanie ~i mai multe dec|t acestea, am mers la marele Ilarion ~i l-a botezat. ^i am stat }n m|n{stirea marelui Ilarion dou{zeci de zile. ^i a rugat Epifanie pe marele Ilarion ca s{ trimit{ cu filosoful Epifanie pe unul din fra`i }n Elevteropoli, ca s{-l fac{ pe el episcopul, preot; ~i marele Ilarion a f{cut astfel. Apoi iar{~i am mers }n m|n{stirea noastr{ ce se numea Spanidrion. Deci, Epifanie, chem|nd pe to`i fra`ii, le-au zis lor: <192>Acesta, care odat{ i se p{rea c{ este ceva, nimic fiind, se socotea pe sine filosof; iar acum, cu darul lui Dumnezeu, s-a f{cut cu adev{rat filosof, c{ci s-a }nvrednicit de treapta preo`iei. Acesta este p{rintele vostru cel duhovnicesc<170>. Deci, Epifanie filosoful s-a }nvrednicit de darul lui Dumnezeu ~i a fost egumen al fra`ilor din acea m|n{stire. Dar, fiindc{ mul`i intrau }n m|n{stire ~i nu l{sa pe Epifanie s{ se lini~teasc{, a socotit s{ lase locul acela ~i s{ se duc{ }n p{r`ile Egiptului. Deci, a zis c{tre mine: <192>Fiule, urmeaz{-mi mie<170>. ^i am zis c{tre d|nsul: <192>P{rinte, voi urma `ie oriunde te vei duce<170>. ^i chem|nd pe to`i fra`ii ~i }nt{rindu-i pe ei, le-a zis: <192>M{ duc, fiilor, spre cercetarea fra`ilor din m|n{stirea marelui Ilarion<170>. Iar ei, }n`eleg|nd c{ voie~te s{ se duc{ pentru sup{rarea cea mult{ a celor ce veneau acolo, to`i c{z|nd }naintea fe`ei lui, cu mult pl|ns ~i t|nguire rugau pe Epifanie s{ nu plece de la ei. Iar Epifanie, venind ~i el }ntru mult{ milostivire, i-a }ncredin`at pe ei, zic|nd c{ nu se va mai duce. Dar noi ner{m|n|nd nici zece zile, m-a luat pe mine noaptea, ~i am ie~it ~i am mers }n Ierusalim ~i ne-am }nchinat vie`ile noastre Cinstitei Cruci a St{p|nului, ~i am umblat prin cetate ~aisprezece zile, cercet|nd toate Locurile Sfinte ~i rug|ndu-ne. Apoi, ie~ind din cetate, ca s{ mergem spre Egipt, ne-a }nt|mpinat o femeie care era chinuit{ de duhul necurat. Aceasta, apuc|ndu-se de rasa lui Epifanie, i-a rupt-o, ~i }ndat{ a ie~it duhul cel necurat dintr-}nsa. Iar ea, c{z|nd la picioarele lui Epifanie, }l ruga, zic|nd: <192>Iart{-m{ pe mine, p{rinte, ~i nu te m|nia asupra mea<170>. Deci, a zis Epifanie c{tre acea femeie: <192>Mergi s{n{toas{ la casa ta; c{ci cel ce a rupt haina mea, s-a rupt pe el <%2>}nsu~i<170>.<%0> Deci s-a dus femeia la casa ei. Apoi, pogor|ndu-ne noi }n Iope, am aflat o corabie gata, care avea s{ mearg{ }n Alexandria. Ie~ind noi din corabie ~i intr|nd }n cetate, ne-a }nt|mpinat un iudeu }nv{`{tor de lege, cu numele Achila, cu care a }nceput Epifanie a vorbi despre lege. Deci, am petrecut }n mult{ }ntrebare }n ziua aceea; ~i a doua zi, venind iar{~i la }nt|lnire, au f{cut at|ta vorb{ }ntre ei, }nc|t Achila, plec|ndu-se t|lcuirii lui Epifanie, a dorit s{ se fac{ cre~tin. Deci, Epifanie }ngrijindu-se, l-a dus la papa Atanasie; iar noi am ie~it din cetatea Alexandriei. Deci, merg|nd noi spre p{r`ile Tebaidei celei de sus, ne-a }nt|mpinat pe noi un monah, ucenic al marelui Antonie, cu numele Pafnutie. ^i a zis Epifanie c{tre d|nsul: <192>Binecuvinteaz{-ne pe noi, p{rinte<170>. Iar Pafnutie a zis: <192>Binecuv|nta`i sunte`i, fiii Domnului<170>. ^i f{c|nd Pafnutie rug{ciunea, ne-am s{rutat unii pe al`ii ~i ne-am odihnit pu`in }n locul acela. Deci, Epifanie a }ntrebat pe Pafnutie despre toate cele ce a f{cut marele Antonie, ~i i-a povestit lui toate. Atunci Epifanie a zis lui Pafnutie: <192>P{rinte, voiesc s{ locuiesc }n locul ce se cheam{ Nitria<170>. Iar Pafnutie a zis c{tre Epifanie: <192>Mergi s{n{tos, }ndul-ce~te-te de p{rin`i, adun{ iarb{ de var{ ~i mergi }n ostrovul Ciprului ~i hr{ne~te oi spre }mbr{c{minte ~i cinste~te pe copii, ca s{ fie miei<170>. Acestea zic|ndu-le Pafnutie, iar{~i rug|ndu-ne, ne-am s{rutat unii cu al`ii ~i am mers fiecare }n calea sa. ]n locurile cele din }mprejurul Leondopoliei, era un b{rbat care se socotea de unii bun ~i c{ avea mai }nainte cuno~tin`a lui Dumnezeu; iar numele lui era Ierax. Despre acesta, Epifanie a auzit }n Palestina ~i avea dorin`{ s{-l vad{. Asemenea ~i Ierax auzise despre Epifanie, dar el era afar{ de Leondopoli, ca la o mil{ de acel loc. Ierax }nv{`a c{ trupul nu se va scula, ci un altul oarecare }n locul lui; deoarece acesta se va risipi }n p{m|nt, c{ci este scris: <192>P{m|nt e~ti ~i }n p{m|nt vei merge<170>. ^i iar{~i zicea, c{ copiii nu vor fi des{v|r~i`i cu v|rsta }n veacul cel ce va s{ fie. Deci, intr|nd noi }n m|n{stirea lui, am aflat mul`ime de oameni }nv{-`|ndu-se de la d|nsul; c{ci, de c|nd s-a lep{dat de lume, nici de untdelemn nu se }mp{rt{~ea, nici de vin. El, dup{ ce a v{zut pe Epifanie, a }ntrebat de unde este; ~i, }n~tiin`|ndu-se c{ este palestinian, l-a }ntrebat de nume. Atunci, afl|nd c{ se nume~te Epifanie, s-a }ngrijit foarte mult, c{ci venise ~tire }n Egipt despre Epifanie c{ este }n`elept ~i are mai }nainte cuno~tin`{. Deci, dup{ ce l-a }ntrebat pe Epifanie de unde este ~i cum se nume~te ~i dup{ ce a aflat toate acestea, }nv{`a iar{~i poporul. Ei, venind s{ t|lcuiasc{ ]nvierea, ziceau despre trup c{ nu va }nvia. Atunci Epifanie, sc|rbindu-se, a zis c{tre Ierax: <192>Pune-`i z{vor la gura ta ~i }nva`{-te a nu huli despre n{dejde<170>. ^i, dup{ cuv|ntul lui Epifanie, Ierax a r{mas mut ~i nemi~cat din loc. Deci, cei ce se }nv{`au de d|nsul, v{z|nd minunea pe care a f{cut-o Sf|ntul asupra lui Ierax, s-au }nsp{im|ntat. ^i, lu|nd Epifanie din dumnezeie~tile Scripturi, a }nceput a-i }nv{`a pe to`i cele despre ]nviere. Deci, a trecut timp ca la trei ceasuri ~i Ierax st{tea mut. Dup{ aceasta a zis Epifanie c{tre d|nsul: <192>Gr{ie~te cuv|ntul cel adev{rat ~i ascult{ credin`a cea }ntemeiat{<170>. Atunci Ierax a dat r{spuns, zic|nd c{tre Epifanie c{ a gre~it ~i c{ se va poc{i de socoteala aceea f{r{ de r|nduial{. Plec|nd noi din Leondopoli, am mers }n Tebaida cea de sus. Acolo era un b{rbat drept, cu numele Ioan; ~i, intr|nd la el, ne-a primit cu mult{ dragoste. Unii din cei din locurile acelea, duceau la Ioan pe un t|n{r legat, ca s{ r{m|n{ la el; dar t|n{rul acela era sup{rat de duhul necurat. Deci, dup{ ce a v{zut pe Epifanie, i-a zis cu glas mare: <192>De ce ai venit aici, Epifanie, robul lui Dumnezeu?<170> ^i a petrecut de la ceasurile ~ase p|n{ la nou{, strig|nd a~a. Deci, deodat{ rup|nd leg{turile, a alergat la Epifanie ~i, apuc|ndu-se de picioarele lui, a strigat: <192>Elibereaz{-m{ pe mine pentru Dumnezeu, pe Care tu ]l cinste~ti!<170> Dar Epifanie zise duhului r{u, s{ nu ias{ din om, ca s{ nu cunoasc{ Ioan cele despre Epifanie. Epifanie a zis t|n{rului: <192>Scoal{, omule, ce-mi faci sup{rare?<170> Atunci }ndat{ s-a sculat t|n{rul s{n{tos, ie~ind din el necuratul duh. ^i am petrecut trei zile la Ioan, b{rbatul cel minunat ~i }mpodobit cu via`a }mbun{t{`it{; ~i, ridic|ndu-se de acolo, ne-am cobor|t }n Vucoli ~i am stat acolo ~apte ani, dar ~i acolo, lui Epifanie, }i f{ceau oamenii mult{ sup{rare prin }nt|lnirea cu ei. Deci, odat{ un filosof cu numele Evdemon, a venit la Epifanie ~i au ridicat cuvinte }ntre ei ~i au stat zece zile vorbind unul cu altul. C{ci Epifanie ar{ta lui Evdemon adev{rul din Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, iar Evdemon, prin ceata cea nefolositoare se }mpotrivea celor ce zicea Epifanie. Evdemon avea un copil, care era chior de un ochi. Deci, Epifanie a zis c{tre Evdemon: <192>Iat{, filosofule, cu toate c{ e~ti }mpodobit cu cuvinte, cu bog{`ie ~i ai mul`i zei, pentru ce nu te-ai }ngrijit de copilul t{u, ca s{ fie am|ndoi ochii lui s{n{to~i?<170> Filosoful a r|s de aceasta, zic|nd lui Epifanie: <192>Dac{ }n toat{ lumea cea de sub cer, numai copilul lui Evdemon ar fi avut un ochi, a~ fi avut dreptate s{ m{ }ngrijesc de el; iar dac{ sunt mul`i care umbl{ pe p{m|ntul acesta f{r{ nici un ochi, ce-i pas{ lui Evdemon pentru aceasta?<170> Epifanie a zis c{tre Evdemon: <192>Dac{ ar fi fost, o, filosofule, numai copilul t{u orb, ce ai fi putea s{ faci pentru t{m{duirea lui?<170> Evdemon a r{spuns: <192>Nimic altceva, dec|t a~ fi socotit de multe ori ~i a~ fi zis, c{ nimeni nu este }n toat{ lumea ca copilul meu<170>. Epifanie i-a zis: <192>Filosofule, nu lua aminte la cele ce se gr{iesc despre mine, ca ceva vrednic de r|s, c{ci Dumnezeu este }n mijlocul nostru. Adu pe copilul t{u chior ~i vezi slava lui Dumnezeu<170>. Epifanie, zic|nd acestea, apuc{ de m|n{ pe copilul lui Evdemon ~i, pecetluind de trei ori ochiul lui care nu vedea, }ndat{ a v{zut. Evdemon, v{z|nd ceea ce a f{cut Epifanie, l-a rugat, zic|nd: <192>Dasc{le, de ai dragoste c{tre noi, voiesc ~i eu s{ m{ fac cre~tin<170>. Iar el i-a zis: <192>Ascult{, o, filosofule, cele despre bunul ~i milostivul Dumnezeu, }n care cred cre~tinii: Alt{dat{ a eliberat pe poporul israelit, care era }n robia lui Faraon, }mp{ratul Egiptului, ~i l-a izb{vit de el, ~i ca pe uscat l-a trecut pe mare }n pustie ~i l-a dus }n p{m|ntul }n care curgea lapte ~i miere. Alt{dat{ }l ruga pe acest popor, care era nesupus ~i avea neaducere aminte de cele c{tre Dumnezeu, prin proorocii, zic|nd: <192>Poporul Meu, ce `i-am f{cut `ie? Sau cu ce te-am nedrept{`it? Sau cu ce te-am sup{rat pe tine? R{spunde-mi?<170> Drept aceea, }n`elepte Evdemon, gata este Dumnezeu s{ primeasc{ pe to`i cei ce vin la El cu chip bun ~i, chiar de ar fi f{cut cineva prea multe p{cate, i se vor ierta lui. Deci, du-te, }n`elepte Evdemone, intr{ }n cetate ~i s{ nu te ru~inezi de a c{dea }naintea episcopului, c{ci Hristos iube~te smerenia; de aceea a venit cu mult{ smerenie la noi<170>. Evdemon, ascult|nd cuvintele lui Epifanie, a intrat }n cetate ~i a c{zut }naintea episcopului ~i s-a f{cut cre~tin. De atunci, Epifanie s-a f{cut vestit }n tot Egiptul; ~i episcopii au c{utat s{-l hiroto-neasc{ pe el episcop. Epifanie a zis c{tre mine: <192>Haide, fiule, s{ mergem iar{~i }n patria noastr{!<170> Deci, am mers iar{~i }n patria noastr{ ~i am intrat }n m|n{stirea marelui Ilarion. Iar marele Ilarion plecase din m|n{stire pentru multa sup{rare ce i se f{cuse, ~i se dusese din Cipru }n locurile cele din jurul Pafiei. Deci, fra`ii, v{z|nd pe Epifanie, s-au bucurat cu bucurie mare, dar pl|ngeau pentru marele Ilarion. ^i am stat }n m|n{stire patruzeci de zile, dup{ care, ie~ind, am mers la m|n{stirea noastr{, care se cheam{ Spanidrion, }n care Epifanie f{cuse egumen pe filosoful Epifanie Edeseanul, ~i acesta purta grija m|n{stirii de mul`imea fra`ilor, c{ci era ~i el b{rbat minunat. Deci, v{z|nd to`i pe Epifanie, s-au bucu-rat foarte ~i am stat am|ndoi }ntr-un loc }n m|n{stire trei zile; iar a patra zi mi-a zis: <192>Fiule, ia-`i alt{ chilie ~i lini~te~te-te }ntr-}nsa<170>. ^i a~a am f{cut. St{team }n m|n{stire, lini~tindu-ne. <%-2>F{c|ndu-se foamete }n locul acela, pe p{m|ntul fenicienilor, <%-3>s-a<%-2> adunat mul`ime de popor la Epifanie ~i }l ruga, zic|nd: <192>Ajut{-ne,<%0> p{rinte, ca s{ nu pierim ~i roag{ pe Dumnezeu s{ dea ploaie pe p{m|nt ~i p{m|ntul s{ dea rodurile sale<170>. Epifanie a zis c{tre acei oameni: <192>Ce-mi face`i mie sup{rare, c{ci sunt om p{c{tos!<170> ^i iar{~i l-au rugat pe Epifanie, ca s{ se roage iubitorului de oameni pentru ploaie. Iar el le-a zis: <192>Acum v-am spus c{ sunt p{c{tos<170>. Astfel ei }nc{ ~i mai mult rug|ndu-l, a venit ceasul al noulea din zi. Deci, Epifanie a zis egumenului: <192>Porunce~te fra`ilor s{ pun{ mas{ acestor oameni, s{ m{n|nce, s{ se veseleasc{ ~i s{ se duc{ }n calea <%-2>lor<170>. ^i le-a pus mas{. Epifanie a intrat }n chilia sa, iar ei, m|nc|nd,<%0> soarele trimitea razele sale ca vara; ~i deodat{ s-a f{cut }ntuneric, fulgere, tunete ~i ploaie mare s-a v{rsat pe p{m|nt, }nc|t to`i s-au sculat de la mas{. ^i nu era nici un loc }n toat{ Fenicia, care s{ nu fi primit acea binecuv|ntare; ~i a plouat }ntr-una pe acel loc trei zile. Deci, apropiindu-se acei b{rba`i de chilia lui Epifanie, }l rugau, zic|nd: <192>S{ opre~ti prin gura ta ploaia cea din cer<170>. Epifanie le-a zis: <192>Ce socoti`i, fiilor, acestea asupra mea? C{ci om sunt, ca ~i voi, ~i ~tie F{c{torul de bine ce ne trebuie nou{. Oare voi`i s{ v{ duce`i }n calea voastr{?<170> Ei au r{spuns: <192>Da, p{rinte<170>. El, ie~ind din chilie, to`i s-au adunat ~i l-au }nconjurat; iar Epifanie a zis egumenului: <192>Porunce~te s{ pun{ masa oamenilor, s{ m{n|nce, s{ bea ~i s{ se duc{ }n calea lor<170>. ^i dup{ ce au ~ezut to`i la mas{, au cerut de la Epifanie s{-i binecuvinteze, ~i cum a zis Epifanie: <192>Bine este cuv|ntat Domnul...<170>, }ndat{ ploaia a stat pe p{m|nt. Epifanie, v{z|nd iar{~i sup{rarea cea mare care i se f{cea }n m|n{stire, iar{~i a c{utat s{ plece de acolo. Deci, c|nd au f{cut episcopii adunare pentru alegerea de episcop, ~i-au adus aminte de Epifanie. ]n mijlocul episcopilor era ~i un monah, b{rbat evlavios, t|n{r cu v|rsta, dar des{v|r~it }n }ntreaga }n`elepciune, cu numele Polivie. ^i acesta cuno~tea pe Epifanie. Episcopii au zis c{tre el: <192>Ia un dobitoc iute la picioare ~i du-te }n m|n{stirea Spanidrion, de vezi dac{ este acolo Epifanie ~i, }napoindu-te, veste~te-ne nou{; dar s{ nu spui la nimeni aceasta, nici chiar lui Epifanie<170>. Deci Polivie, venind }n m|n{stire, a intrat ~i s-a }nchinat lui Epifanie. A zis Epifanie lui Polivie: <192>Pentru ce ai venit aici, fiule Polivie?<170> Iar el a zis c{tre Epifanie: <192>Eu, p{rinte, vreau s{ spun adev{rul<170>. A zis Epifanie c{tre Polivie: <192>Fiule Polivie ai alergat ~i ai venit, fiind trimis de cuvio~ii b{rba`i pentru iscodire, nu ascunde fiule, c{ minciuna este lucru r{u; ci spune adev{rul, c{ Dumnezeu este }n mijlocul nostru, f{-te slujitor iscusit al adev{rului, c{ Epifanie umbl{ din loc }n loc, suspin|nd ~i tremur|nd pentru p{catele sale. Vino dar, Polivie, r{m|i aici ~i trimite dobitocul t{u preo`ilor, l{s|ndu-i s{ caute pe cei vrednici de acele locuri<170>. Zic|nd Epifanie aceasta, }ndat{ Polivie a primit cuv|ntul lui ~i, }nvoindu-se cu }nso`itorul s{u, a trimis dobitocul episcopilor. Cel ce venise, a dus pe Epifanie }n Cipru. ]n noaptea aceea, lu|ndu-m{ pe mine ~i pe Polivie, am ie~it din m|n{stire ~i am mers }n Ierusalim, ca s{ ne }nchin{m vie`ile noastre, cinstitei Cruci. Intr|nd }n cetate ~i st|nd trei zile, a zis Epifanie c{tre mine ~i c{tre Polivie: <192>Veni`i s{ mergem, ca de marele Ilarion, p{rintele vostru, s{ ne binecuv|nt{m, c{ am auzit c{ este }n Cipru<170>. Pogor|ndu-ne noi }n Cezareea, am aflat acolo o corabie cipri-ot{, }n cetatea Pafiei. Deci, Epifanie, a }ntrebat pe conduc{torul corabiei unde locuie~te marele Ilarion; iar el i-a spus c{ }ntr-o pe~ter{ dimprejurul cet{`ii Pafiei ~i corabia noastr{ merge acolo. Deci, }n acea noapte, am intrat }n corabie ~i am c{l{torit p|n{ la Pafa. Dup{ ce am ie~it din corabie, }ntreb|nd, am ajuns la marele Ilarion. Intr|nd noi la d|nsul s-a f{cut mare bucurie de }nt|lnire, r{m|n|nd }n acel loc dou{ luni. Ilarion avea mult{ sup{rare de la cei ce veneau la d|nsul. Dup{ ce Epifanie a judecat s{ ie~im din Pafa, Ilarion a zis c{tre Epifanie: <192>Fiule, unde vrei s{ mergi?<170> ^i Epifanie a zis: <192>]n Ascalon, }n Gaza ~i }n cel{lalt p{m|nt<170>. Ilarion a zis c{tre Epifanie: <192>Fiule, mergi }n Salamina, c{ vei afla acolo loc de locuit<170>. Epifanie n-a voit s{ asculte cuvintele lui Ilarion. Deci, Ilarion iar{~i a zis c{tre Epifanie: <192>@i-am zis `ie, fiule, c{ acolo se cade s{ te duci ~i s{ locuie~ti; deci, nu avea }mpotrivire la cuvintele mele, ca nu cumva s{ te }mp{rt{~e~ti de primejdia m{rii<170>. Apoi, s{rut|ndu-ne ~i pogor|ndu-ne noi la mare, am aflat dou{ cor{bii: una merg|nd c{tre Ascalon ~i cealalt{ c{tre Salamina. Deci, suindu-ne }n corabia celui ce avea s{ mearg{ c{tre Ascalon, s-a f{cut mare furtun{ pe mare ~i corabia era }n primejdie s{ se sf{r|me. ^i din aceast{ pricin{ am f{cut trei zile pe mare, dezn{d{jdui`i fiind de noi }n~ine, ~i }n ziua a patra cor{bierii au }mpins corabia spre valurile ce o purtau asupr{-i ~i ne-a scos la cetatea Salamina. Ie~ind din corabie z{ceam pe p{m|nt mai mult mor`i de necaz ~i de foame; iar corabia a r{mas }n acel loc s{ o dreag{, fiind stricat{ de valuri. Deci, f{c|nd noi trei zile, cu darul lui Dumnezeu ne-am venit }n stare bun{, ~i iar{~i voia Epifanie s{ mergem la acel loc, adic{ la Ascalon; fiindc{ episcopul locului, adic{ al cet{`ii salaminilor, ie~ise din aceast{ via`{. Pentru aceea erau aduna`i to`i episcopii ostro-vului aceluia, spre a hirotoni pe cel ce ar fi putut s{ p{storeasc{ turma lui Hristos. Ei au stat acolo, aduna`i c|teva zile ~i se rugau lui Hristos, ca s{ le descopere pe cel ce ar fi putut s{ fie vrednic de preo`ie. ^i era }n cetatea ce se numea Chitria, departe de Salamina ca la 20 stadii, un oarecare din episcopi, b{rbat cuvios, fiind hirotonit ca episcop, de cincizeci ~i opt de ani. Acesta s-a }nvrednicit ~i de m{rturisire ~i p{timind mult pentru Hristos, s-a eliberat pentru m{rturisirea Fiului lui Dumnezeu. Despre acesta se zicea, c{ a fost `inut }mpreun{ cu Gelasie, episcopul cet{`ii salaminilor spre a m{rturisi numele lui fiind Papos, pus de p{rin`i la na~terea sa; pe acesta }l aveau to`i episcopii ca pe un p{rinte, pentru m{rturisirea cea }ntru Hristos, pentru anii epis<%-2>copiei, ~i avea }nc{ ~i cuno~tin`a lui Dumnezeu. Acestui episcop i s-a<%0> descoperit despre Epifanie, ca s{ se fie hirotonit episcop al bisericii salaminilor. Atunci, fiind vara ~i vremea strugurilor, dup{ ce Epifanie a judecat ca s{ mergem de la cetatea Salaminilor, a zis c{tre mine ~i c{tre Polivie: <192>Fiilor, s{ mergem }n t|rg, s{ ne cump{r{m struguri ca s{ avem }n corabie<170>. Venind noi }n t|rg ~i tocmindune cu v|nz{torul, Epifanie a ales doi struguri frumo~i ~i a zis v|nz{torului: <192>C|t ceri pentru ace~ti doi struguri?<170> Epifanie avea obiceiul de a nu se }mpotrivi; iar v|nz{torul }i spuse pre`ul strugurilor ~i el scoase argintul s{ pl{teasc{. ]n acel timp veni Cuviosul Papos rezemat de doi diaconi, }mpreun{ cu trei episcopi ~i, apropiindu-se de Epifanie, el avea }n m|ini strugurii ~i pre`ul lor. Atunci a zis un oarecare din cei ce st{teau de fa`{: <192>Iat{, vin episcopii aici<170>. Deci, Papos a zis c{tre Epifanie: <192>P{rinte, las{ strugurii v|nz{torului ~i urmeaz{-ne }n biseric{<170>. @BT+1 = Aduc|ndu-~i el aminte de dumnezeiescul cuv|nt, care strig{ ~i zice: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie, }n casa Domnului vom merge, a urmat lor }n biseric{. Papos a zis c{tre Epifanie: <192>O, p{rinte, f{ rug{ciune<170>. Aceasta pentru ca Epifanie s{ se fac{ cunoscut c{ este cleric. ^i a zis Epifanie c{tre Papos: <192>P{rinte, iart{-m{, c{ nu sunt cleric<170>. Papos a zis c{tre Epifanie: <192>Vezi, o, fiule, ca s{ nu te lepezi }naintea acestor sfin`i p{rin`i, ca cel ce a ascuns talantul<170>. Iar Epifanie a zis c{tre el: <192>Nu p{rinte, nu sunt cleric!<170> Atunci Papos i-a dat pace; iar un oarecare din diaconi apuc|ndu-se de capul lui Epifanie, l-a dus c{tre Papos, spre jertfelnic cu sila, }nc|t s-au adunat mul`i ca s{-l p{zeasc{ la jertfelnic. Deci, l-a hirotonit pe el mai }nt|i diacon, apoi l-a hirotonit preot ~i a f{cut slujba; dup{ aceea l-a hirotonit episcop. Dup{ terminarea slujbei bisericii ne-am suit }n episcopie ~i a zis Papos c{tre Epifanie: <192>Vino ~i }ndeamn{ pe p{rin`i ca s{ ne }mp{rt{~im de mas{ ~i s{ ne veselim pentru hirotonia ta<170>. Iar Epifanie, suferind cu greu ~i sc|rbindu-se }n cugetul s{u, pl|ngea; iar Papos a zis c{tre Epifanie: <192>O, fiule Epifanie, se c{dea ca noi s{ t{cem, dar }mi dai pricin{ s{ m{ fac nebun ca s{ ar{t cele f{cute. Pentru c{ ace~ti p{rin`i aduna`i aici, au dat slav{ lui Dumnezeu pentru vestirea episcopului ~i au aruncat osteneal{ asupra mea, to`i zic|nd c{tre mine p{c{tosul: <192>Roag{-te lui Dumnezeu cu os|rdie ~i se va descoperi `ie!<170> Iar eu, }nchin|ndu-m{ }ntr-o c{scioar{, rugam pe M|ntuitorul pentru una ca aceasta. Atunci un fulger a str{b{tut }n chilie ~i am auzit un glas c{tre mine p{c{tosul: <192>Pape, Pape, ascult{!<170> Iar eu, }nfrico~|ndu-m{, am zis: <192>Ce-mi porunce~ti, Domnul meu?<170> ^i a zis c{tre mine cu bl|nde`e: <192>Scoal{ ~i ia cu tine pe unul din diaconi ~i pogoar{-te }n t|rg; c{, iat{, vei afla acolo un monah, care cump{r{ struguri de la un v|nz{tor ~i are cu d|nsul doi monahi. Fa`a lui se aseam{n{ cu capul Proorocului Elisei, pe acesta hirotone~te-l episcop; dar s{ nu-i spui lui, ca nu cumva s{ fug{; iar numele lui se cheam{ Epifanie<170>. Iat{ m-am f{cut nebun, fiule! Vezi ce faci! Tu m-ai silit pe mine la aceasta! Deci, ia aminte de tine, c{ eu am fost trimis ~i ceea ce am fost dator s{ fac, am f{cut! Eu sunt nevinovat pentru toate acestea, cum vei vedea<170>. Auzind acestea Epifanie, a c{zut pe fa`a sa ~i s-a }nchinat episcopului Papos, zic|nd: <192>Nu te m|nia, p{rinte, c{ sunt om p{c{-tos ~i nu sunt vrednic pentru m{sura preo`iei!<170> ^i }nchin|ndu-se, }i }ndemna pe ei la pr|nz; iar dup{ ce au pr|nzit, s-a dus fiecare la biserica sa. Dup{ trei zile, un oarecare b{rbat cinstit, cu numele Eugno-mon, a fost aruncat }n temni`{ de oarecare om str{lucit al cet{`ii, pentru o datorie de o sut{ de argin`i. Numele celui ce }l aruncase se chema Dracon. Acest Eugnomon, fiind roman, nu avea pe nimeni care s{-l izb{veasc{ din temni`{. Auzind Epifanie despre aceasta, a mers la Dracon ca s{ izb{veasc{ din temni`{ pe Eugno-mon romanul. ^i a zis Dracon c{tre Epifanie: <192>Mergi, str{inule de legea noastr{, ~i adu-mi cei o sut{ de argin`i, care }mi este dator prietenul t{u<170>. Dracon era foarte bogat ~i s{lbatic cu obiceiurile. Deci, Epifanie a mers la episcopie, unde se g{seau o sut{ de argin`i }n p{strare pentru slujba bisericii, pe care, lu|ndu-i, a mers ~i i-a dat lui Dracon, ~i astfel a eliberat pe str{inul acela. Un diacon oarecare, cu numele Harin, despre care m{rturiseau mul`i c{ este f{r{ de r|nduial{, a ridicat pe to`i clericii contra lui Epifanie, zi-c|nd: <192>Veni`i s{ alung{m pe str{inul acesta, ca nu cumva s{ m{-n|nce toat{ averea bisericii ~i atunci noi vom fi vinova`i p{catului<170>. Acest Harin era foarte bogat ~i c{uta s{ goneasc{ pe Epifanie ca, }n locul lui, s{ fie el episcop. Deci, s-a pus asupra lui Epifanie, zic|nd aceste cuvinte: <192>Nu `i-a fost `ie destul, Epifanie, c{ ai venit aici neav|nd nici ras{ ~i ai luat Biserica ~i }nc{ }i risipe~ti averile ei ca un str{in? Oare cine va suferi acestea? Ori d{ cei o sut{ de argin`i ai Bisericii, sau du-te }n patria ta!<170> Deci, romanul cel eliberat de Epifanie s-a dus }n Roma ~i, v|nz|nd toate ale sale, a adus banii lui Epifanie, iar romanul acela a petrecut cu Epifanie p|n{ }n ziua mor`ii lui. Epifanie, lu|nd cei o sut{ de argin`i, i-a dat lui Harin, zic|nd c{tre d|nsul: <192>Prime~te cei o sut{ de argin`i pe care i-am dat pentru str{inul acela<170>. Harin fiind foarte lacom, a luat argin`ii de la Epifanie ~i, chem|nd pe to`i clericii, le-a zis: <192>Veni`i ~i lua`i cei o sut{ de argin`i pe care i-a risipit Epifanie, c{ eu i-am cerut pe to`i de la d|nsul<170>. Deci, clericii nu s-au }nvoit la socoteala cea rea a lui Harin ~i au zis c{tre d|nsul: <192>Du-te ~i-i d{ pe ei de la cine i-ai luat<170>. Iar acesta nu i-a dat pe ei lui Epifanie. Astfel multe ~i grele sup{r{ri a f{cut Harin lui Epifanie; dar el pentru nici una nu s-a m|niat asupra lui. Alt{dat{, fiind praznic la episcopie, Epifanie avea la mas{ pe to`i clericii; ~i era obi~nuit s{ `in{ }n m|inile sale Sf|nta Evanghelie ~i s{ }nve`e ziua ~i noaptea dumnezeiescul cuv|nt. Deci Epifanie, }nv{`|nd la mas{ pe cei ce pr|nzeau, o pas{re, ce se nume~te corb, a cronc{nit tare. Iar Harin, pe c|nd Epifanie vorbea dumnezeiescul cuv|nt, a zis celor ce pr|nzeau: <192>Cine din voi cunoa~te ce a zis corbul?<170> Deci, corbul iar{~i a cronc{nit cu acela~i glas ~i Harin a zis iar{~i: <192>Cine din voi cunoa~te ce gr{ie~te corbul?<170> ^i iar{~i, Epifanie, }nv{`|nd pe to`i la pr|nz, cu al treilea glas a cronc{nit corbul. ^i a zis lui Harin celor de la pr|nz: <192>Am zis vou{, cine din voi ~tie ce cronc{ne~te corbul?<170> Atunci Epifanie cu nimic sc|rbindu-se, a zis lui Harin cu mult{ bl|nde`e: <192>Eu ~tiu ce a zis corbul!<170> Iar Harin i-a zis lui: <192>Arat{-mi mie ~i vei fi st{p|n peste toate ale mele<170>. Epifanie i-a zis lui Harin: <192>Corbul a zis ca s{ nu mai fii diacon<170>. Deci, din cuv|ntul lui Epifanie a c{zut tremur peste Harin ~i n-a mai vorbit, nici n-a mai m|ncat sau b{ut ceva, ci, purt|ndu-l pe el slugile lui, l-a dus }n casa sa ~i l-a pus pe pat; iar a doua zi de diminea`{ a murit }n acel loc. El avea o so`ie foarte credincioas{, dar fii nu avea. Aceea a adus lui Epifanie toate averile sale, pe care a f{cut-o ~i diaconi`{ a Bisericii. Ea avea o m|n{ sl{b{noag{ de zece ani; deci, cum a apucat-o pe ea Epifanie, ca s{ o pecetluiasc{ cu semnul cinstitei Cruci, }ndat{ s-a f{cut s{n{toas{ ~i s-a u~urat de durere. De atunci, adic{ din ziua }n care a vorbit Epifanie cu Harin, to`i clericii au luat hot{r|rea de la Domnul, }mpreun{ cu cuv|ntul lui, ca s{ se supun{ lui Epifanie cu fric{ ~i cu cutremur. Fericitul Epifanie p{zea ~i aceasta: }n ceasul aducerii de jertf{, niciodat{ nu s{v|r~ea sf|nta jertf{, p|n{ ce nu vedea vedenia, adic{ pogor|rea Sf|ntului Duh peste Sfintele Daruri. Deci, odat{, zic|nd de trei ori cuv|ntul, nu s-a f{cut vedenia. Pl|ng|nd el ~i rug|ndu-se s{ i se vesteasc{ pricina, }nt|i a c{utat la diaconul cel din st|nga, care `inea ripida, ~i cum s-a uitat la el, a v{zut pe fruntea lui lepr{. Aceasta era ar{tat{ tuturor, c{ acel diacon era vinovat cu ceva. Deci, Epifanie a }ntins m|na ~i a luat ripida din m|na diaconului, zic|nd c{tre d|nsul cu bl|nde`e: <192>Du-te la casa ta ~i s{ nu te }mp{rt{~e~ti acum de dumnezeie~tile Taine<170>. El }ndat{ a ie~it ~i s-a dus la casa lui. Iar Epifanie a dat ripida altui diacon. Dup{ aceea, }ncep|nd a zice dumnezeie~tile cuvinte cu fric{ ~i cu lacrimi, }ndat{ a v{zut vedenia. Apoi, dup{ terminarea Sfintei Liturghii, Epifanie a chemat ~i l-a }ntrebat pe diacon, voind s{ ~tie pricina. El a spus c{ }n noaptea aceea s-a culcat l|ng{ femeia sa. Atunci Sf|ntul Epifanie a chemat toat{ preo`imea ~i a zis c{tre d|n~ii cu bl|nde`e: <192>Fiilor, c|`i v-a`i }nvrednicit de hirotonie, dezlega`i pa~ii vo~tri s{ nu umble }n aceste lucruri ~i s{ urma`i Sf|ntului Pavel, care propov{duie~te }n biserici ~i zice: Cei ce au femei s{ fie ca ~i cum n-ar avea. De atunci, Sf|ntul Epifanie n-a mai hirotonit pe cei ce aveau femeie, ci numai pe acei b{rba`i cuvio~i ~i v{duvi, care vie`uiau via`a singuratic{. Aceasta este slava Dumnezeului tuturor, Cel ce ne-a dat via`a, ~i Care sl{ve~te pe cei ce ]l sl{vesc, dup{ cum zice dumnezeiescul cuv|nt: <192>Numai pe cei ce M{ sl{vesc, }i voi sl{vi; iar cel ce M{ defaim{, se va necinsti<170>. Deci, s-a }nt|mplat c{ s-a }mboln{vit cuviosul p{rinte Ioan, ucenicul sf|ntului, de o boal{ din care a ~i murit; ~i, z{c|nd el pe patul s{u, m-a chemat ~i a zis c{tre mine: <192>Fiule, Polivie<170>. Eu am zis c{tre d|nsul: <192>Ce voie~ti, p{rinte?<170> El mi-a zis: <192>Fiindc{ Epifanie opre~te de a se scrie minunile acelea, pe care Dumnezeu le-a s{v|r~it prin d|nsul, ia h|rtiile acestea ~i scrie tu, fiule, cele ce vor urma din ziua de ast{zi; c{ci p|n{ ast{zi eu am scris cele ce am v{zut pe Epifanie f{c|nd, f{r{ s{ ~tie el, c{ }i va ad{uga lui Dumnezeu anii vie`ii ~i vei petrece l|ng{ d|nsul. Dar vezi s{ nu te leneve~ti, fiindc{ ~i eu am scris acestea, fiind }ndemnat de Dumnezeu, deoarece m{ duc }n cale, dup{ cum se duc to`i cei de pe p{m|nt<170>. Dup{ aceasta, Ioan a zis c{tre mine: <192>Cheam{ pe Cuviosul p{rintele nostru Epifanie<170>. M-am dus ~i l-am chemat. ^i, intr|nd el }n{untru, a zis c{tre Ioan: <192>P{rinte Ioane, te leneve~ti a te ruga pentru p{c{tosul Epifanie<170>. Ioan a zis c{tre Sf|ntul Epifanie: <192>P{rinte, f{ rug{ciune c{ am s{ vorbesc ceva cu tine<170>. F{c|nd Epifanie rug{ciune ~i zic|nd to`i "Amin", a zis Ioan c{tre el: <192>Apropie-te de mine, p{rinte!<170> ^i s-a apropiat de d|nsul. Apoi Ioan a zis c{tre Epifanie: <192>P{rinte, pune`i m|inile tale pe ochii mei ~i s{rut{-m{, c{ mor!<170> Epifanie ~i-a pus m|inile pe ochii lui ~i l-a s{rutat ~i Ioan }ndat{ ~i-a dat sufletul. Atunci Epifanie a c{zut pe grumazul lui Ioan, l-a pl|ns ~i s-a m|hnit de sf|r~itul lui. Odat{, Epifanie, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt, ruga pe Dumnezeu ca s{-i ajute s{ zideasc{ o biseric{ nou{, c{ci cea dint|i era mic{ pentru cei ce intrau }ntr-}nsa. Pe c|nd era el cu fa`a la p{m|nt ~i se ruga lui Dumnezeu pentru trebuin`a bisericii, s-a auzit c{tre d|nsul glasul lui Dumnezeu, poruncindu-i s{ }nceap{ acel lucru f{r{ de }ndoial{, f{g{duindu-i tot ajutorul. Atunci Epifanie, nelenevindu-se, a mers ~i a f{cut rug{ciune }n locul unde urma s{ se ridice biserica. ^i erau cei mai mari peste zidirea bisericii, ~aizeci, }nc{ ~i mai mul`i lucr{tori pentru slujirea acestora; ~i mai erau atunci }n cetate ~i b{rba`i elini boga`i, cu bani ~i cu averi. Acolo mai era un om oarecare ce se numea Dracon, iar de cei mai mul`i se numea "marele Dracon". El avea un fiu, care se numea tot Dracon. Acesta, }mboln{vindu-se de o cumplit{ arsur{ la coasta cea dreapt{ ~i tat{l lui cheltuind mult cu doctorii, nimic nu s-a folosit la s{n{tate. Deci, marele Dracon ar{ta multe rele c{tre Epifanie, prin cuvinte ~i prin lucruri; iar Epifanie, dac{ }l vedea vreodat{, }nt|i el i se }nchina. Odat{, Epifanie trecea printr-un loc unde erau aduna`i mul`i boga`i ~i vorbeau }ntre ei vorbe ur|te. Acolo era ~i marele Dracon }mpreun{ cu fiul s{u cel bolnav, care, v{z|nd pe Epifanie, a }nceput a-l batjocori. Iar Epifanie, apropiindu-se ~i }nchin|ndu-se }naintea acestora, a apucat de m|n{ pe Dracon cel mic ~i a zis: <192>Dracone, f{-te s{n{tos!<170> ^i }ndat{, }mpreun{ cu cuv|ntul lui Epifanie, Dracon s-a f{cut s{n{tos. V{z|nd to`i s-au }nsp{im|ntat. Atunci marele Dracon, v{z|nd ceea ce a f{cut Epifanie, de fric{ ~i de cutremur n-a mai putut s{ <%2>mearg{ la casa lui pe picioare, dup{ obicei; ci, duc|ndu-l slugile, l-au<%0> pus pe pat. A doua zi diminea`a, a venit femeia lui Dracon ~i a rugat pe Epifanie s{ mearg{ s{ fac{ rug{ciune, ca s{ se ridice acela. Duc|ndu-se Epifanie }n casa lui Dracon ~i rug|ndu-se, }ndat{ s-a sculat de pe patul s{u. A doua zi, lu|nd cinci mii de argin`i, i-au adus lui Epifanie. Iar el a zis: <192>Fiule, mie }mi este destul o h{ini~oar{ pentru trup ~i p|ini proaste cu ap{ de b{ut! Ce-mi aduci mie greutate, nevr|nd eu s{ te }ngreuiez? Dar, de voie~ti s{ te sl{ve~ti, du-te ~i stai l|ng{ biserica lui Dumnezeu ~i d{ ace~ti bani celor ce se trudesc ~i se ostenesc acolo!<170> A~a a f{cut Dracon, apoi a rugat pe Epifanie de l-a botezat pe el ~i pe femeia lui. Un oarecare elin, adic{ p{g|n, cu numele Sinesie, fiind ~i el bogat, avea un fiu, unul n{scut, ca de treisprezece ani. Peste acesta a n{p{dit o patim{, care }i }nconjurase grumajii, }l sugrumase ~i a murit. Din aceast{ pricin{ era pl|ns ~i bocet }n casa lui. Atunci un cre~tin oarecare, anume Ermie, a zis maicii copilului: <192>Doamn{, roag{-te s{ vin{ aici marele Epifanie, c{ va }nvia copilul vostru<170>. Ea, crez|nd, a trimis }ndat{ pe Ermie la Epifanie, fiindc{ Ermie era prieten cu el. Deci, Ermie, duc|ndu-se, a zis c{tre Epifanie: <%2><192>P{rinte, domnul meu Sinesie m-a trimis la tine, s{ te aduc la casa lui ~i s{ te rogi lui Dumnezeu ca s{ }nviezi pe fiul s{u, care a murit<170>. Atunci, Epifanie m-a luat ~i pe mine ~i am venit }n casa lui Sinesie. ^i cum Epifanie a intrat }n cas{, femeia lui Sinesie a c{zut la p{m|nt, zic|nd c{tre Epifanie ni~te cuvinte ca <%0>acestea: <192>Ai venit aici, mare doctor al cre~tinilor, arat{-mi me~te-<%2>~ugul t{u s{ vedem, s{ lu{m cercare fiind t{m{dui`i ~i a~a s{ ne apropiem de Hristosul t{u<170>.<%0> Dup{ ce femeia a zis acestea, Epifanie a zis c{tre d|nsa: <192>De vei crede }n Cel r{stignit ~i }nviat, vei vedea pe copilul t{u umbl|nd<170>. Femeia a zis: <192>Nimic altceva nu se afl{ }n g|ndul meu, dec|t numai s{ iau aminte la Cel r{stignit!<170> Atunci, apropiindu-se de pat ~i cu m|na dreapt{ ~terg|nd grumajii copilului, a zis c{tre d|nsul cu fa`a lin{: <192>Evstorghie!<170> ^i }ndat{ copilul ~i-a deschis ochii ~i a stat pe pat. Atunci s-au }nsp{im|ntat to`i cei din cas{. Deci, v{z|nd maica lui Evstorghie minunea ce s-a f{cut prin Epifanie }n casa sa, a luat trei mii de argin`i ~i i-a dat lui Epifanie. Iar el a zis c{tre d|nsa: <192>O, Elefteria, eu n-am trebuin`{ de ace~ti bani, ci zi so`ului t{u, Sinesie, s{-i duc{ la biserica lui Hristos, Care a sculat pe fiul t{u ~i s{-i dea celor ce se ostenesc acolo<170>. A~a a f{cut Sinesie ~i s-a botezat el, femeia lui ~i fiul s{u, care, fiind mort, l-a }nviat Epifanie. Odat{, fiind noi singuri }n cas{, Epifanie a zis c{tre mine: <192>Fiule, Polivie, fiindc{ Biserica are trebuin`{ de preot, }n locul p{rintelui nostru Ioan, te voiesc pe tine s{ fii }n r|nduiala aceluia<170>. Iar mie, c{z|ndu-mi greu pentru cele gr{ite ~i lep{d|ndu-m{ cu prea multe cuvinte, a sosit vremea bisericii ~i, intr|nd noi to`i cu Sf|ntul Epifanie }n biseric{, am avut g|nd s{ fug, socotind grea sarcina preo`iei. Deci, c|nd am ajuns la altar, Epifanie, apuc|ndu-m{ de m|n{, mi-a zis: <192>R{m|i }n locul acesta, p|n{ va sosi vremea<170>. <%2>To`i cei ce au auzit cuv|ntul acesta s-au }nsp{im|ntat. Atunci eu n-am<%0> mai putut s{-mi mai mut piciorul din locul acela, parc{ eram pironit cu cuie. ^i c|nd s-a }mplinit toat{ slujba, atunci a trimis pe unul din diaconi ~i m-a adus la jertfelnic ~i m-a hirotonit preot; iar dup{ ie~irea din biseric{, de fric{ am c{zut la pat ~i am z{cut p|n{ ce a venit Epifanie ~i a f{cut rug{ciune ~i }ndat{ m-am sculat. Alt{dat{ a venit un diacon de la Ierusalim ~i a spus lui Epifanie despre Ioan, episcopul Ierusalimului, c{ este iubitor de argint ~i, }ncuind banii, nu-i d{ celor ce au trebuin`{. Acest Ioan locuise }n m|n{stirea marelui Ilarion, c|nd Epifanie a locuit }mpreun{ cu el. Deci, Epifanie a scris o scrisoare lui Ioan, ca s{ miluiasc{ pe cei ce au trebuin`{; dar Ioan n-a f{cut nimic din cele scrise }n scrisoare. ^i nu dup{ mult{ vreme, Epifanie a zis c{tre mine: <192>Vino dar, fiule, s{ mergem }n Ierusalim ~i, }nchin|ndu-ne, ne vom }ntoarce }napoi!<170> Plec|nd noi din Cipru, am ajuns cu corabia }n Cezareea lui Filip ~i de acolo am mers la Ierusalim, unde, rug|ndu-ne, am mers la episcopie. Ioan, v{z|nd pe Epifanie, s-a bucurat foarte mult ~i a zis Epifanie lui Ioan: <192>Frate, d{-mi cas{ ca s{ petrec aici c|t{va vreme!<170> ^i ne-a dat o cas{ foarte bun{. Deci, }n fiecare zi, Ioan chema pe Epifanie la mas{ ~i ne osp{ta cu bucate ~i b{uturi scumpe de multe feluri; iar s{racii erau lipsi`i de acestea. Deci, oarec|nd, Epifanie a zis c{tre Ioan: <192>O, p{rinte Ioane, d{-mi argint spre slujb{, c{ci am s{ hr{nesc ni~te b{rba`i din Cipru ~i astfel s{ m{ f{lesc }naintea acestora cu argintul t{u, c{ cele prea bune din casa ta le dai robului t{u spre slava ta ~i voi fi l{udat pentru lucrurile tale; numai `ine minte acelea care mi le dai, ca s{ `i le dau pe urm{<170>. Atunci Ioan a adus ~i a pus }naintea lui Epifanie mult argint. Iar Epifanie i-a zis: <192>O, p{rinte, mai este la tine spre p{strare ~i alt argint?<170> Ioan a zis c{tre Epifanie: <192>Destul }`i este acesta spre slujba ta, p{rinte<170>. Epifanie i-a zis: <192>P{rinte, adu ~i pe acela, ca s{ fim de mirare la oaspe`i<170>. Iar el, aduc|nd ~i pe cel{lalt, Epifanie i-a zis: <192>D{-mi pe cele ce fac sl{vi`i pe cei liberi<170>. ^i a zis Ioan c{tre Epifanie: <192>Toate cele ce veselesc pe oamenii t{i prime~te-le ~i sluje~te celor de la pr|nz<170>. @BT-1 = Epifanie, lu|nd acea mul`ime de argint, ca la o mie cinci sute de litre, am mers }n casa cea dat{ nou{ de Ioan ca s{ g{zduim. ^i era un cump{r{tor de argint cu numele Asterie, care venise }n Ierusalim din Roma pentru negu`{torie. Epifanie, chem|ndu-l pe acesta ~i ar{t|ndu-i argintul s-a tocmit cu el. ^i l-a v|ndut lui, lu|nd de la el aur. Epifanie, lu|nd aurul, }l }mp{r`ea noaptea ~i ziua celor ce aveau trebuin`{. Trec|nd c|teva zile, Ioan a zis lui Epifanie: <192>D{-mi argintul, pe care `i l-am dat spre slujb{<170>. Epifanie a zis c{tre Ioan: <192>Frate, }ng{duie~te-m{ pu`in, c{ci am s{ hr{nesc pe oaspe`i ~i toate `i le voi da<170>. Deci, mai trec|nd iar{~i c|teva zile, Ioan a zis lui Epifanie, c|nd st{team noi }n biseric{ unde este Lemnul cel m|ntuitor al Sfintei Cruci: <192>]nc{ odat{ }`i zic, d{-mi argintul care `i l-am }mprumutat!<170> Atunci Epifanie a zis lui Ioan cu lini~te: <192>@i-am spus, p{rinte, c{ `i-l voi da<170>. Deci, Ioan, umpl|ndu-se cu mult{ m|nie, s-a apucat ~i s-a `inut de rasa lui Epifanie, tr{g|ndu-l de d|nsa ~i zic|ndu-i: <192>Nu vei ie~i, nu vei ~edea ~i nu vei fi }n pace, p|n{ ce nu-mi vei da tot argintul, pe care l-ai luat de la mine, nedreptule Epifanie! D{ Bisericii cele ale Bisericii!<170> Pentru toate acestea, Epifanie nu s-a tulburat, ci avea aceea~i lini~te }ntru d|nsul ca ~i mai }nainte. Astfel a stat Ioan vreme de dou{ ceasuri, `in|nd ~i oc{r|nd pe Epifanie ~i to`i cei ce st{teau de fa`{, au obosit de a mai asculta cuvintele cele aspre ale lui Ioan. Deci Epifanie, nem|hnindu-se deloc, a suflat }n fa`a lui Ioan, care }ndat{ a orbit, ~i pe to`i cei ce st{teau de fa`{ i-a cuprins o fric{ mare. Atunci Ioan a c{zut }naintea lui Epifanie, ca s{ se roage lui Dumnezeu s{-i redea vederea. Iar el i-a zis: <192>Du-te ~i }nchin{-te cinstitei Cruci, ~i }`i va da ceea ce ceri<170>. El st{tea nemi~cat, rug|ndu-se lui Epifanie, care, }nv{`|ndu-l, ~i-a pus m|na pe el ~i s-a deschis ochiul lui cel drept. Deci, Ioan }l ruga ~i pentru cel st|ng. @BT-1 = Atunci Epifanie i-a zis: <192>Lucrul acesta nu este al meu, c{ci Dumnezeu l-a }nchis ~i Dumnezeu l-a deschis. El a f{cut astfel dup{ cum a voit, ca noi s{ ne }n`elep`im<170>. Iar Ioan, dup{ ce a fost certat ~i pedepsit, s-a f{cut drept ~i cuvios }n toate. @BT-1 = Dup{ acestea, ie~ind noi din cetate ca s{ mergem }n Cipru, erau }ntr-un loc doi comedian`i; iar Epifanie, trec|nd prin locul acela, i-a zis unul dintre aceia: <192>Cuvioase p{rinte Epifanie, cerceteaz{ pe mortul acesta ~i arunc{-i un acoper{m|nt<170>. Epifanie, auzind acestea, a stat spre r{s{rit, f{c|nd rug{ciune pentru cel mort, apoi, dezbr{c|ndu-se de hain{, a aruncat-o mortului spre }mbr{care. Apoi, Epifanie, urm|ndu-~i c{l{toria, a zis cel ce a gr{it cuvintele c{tre cel ce s-a pref{cut c{ este mort: <192>Scoal{, c{ a trecut prostul acela!<170> El, ned|ndu-i r{spuns, iar{~i l-a strigat. Dar dup{ ce l-a v{zut c{ este cu adev{rat mort, ~i-a zis }n sine: <192>M{ voi duce ~i voi spune acelui str{in pricina, ca s{ }nvieze pe acesta<170>. @BT-1 = <%2>Deci, alerg|nd pe urma noastr{, a c{zut la p{m|nt, rug|n-du-<%0>se lui Epifanie ~i zic|nd: <192>M{ rog ~i m{ cuceresc sfin`iei tale, ajut{-ne ~i cru`{ nebunia noastr{! C{ci, c|nd am zis c{tre tine: <192>]mbrac{ pe cel mort...<170>, dup{ priceperea aceluia am gr{it cuvintele ~i ai trecut de la noi. O, p{rinte, nu pu`ine cuvinte am gr{it ~i eu c{tre prietenul meu; dar nu era nici glas, nici auzire. Vino, deci, p{rinte, ~i }nviaz{ pe cel mort ~i ia haina pe care am luat-o de la tine. ^i a zis Epifanie c{tre cel ce gr{ia: <192>Mergi, fiule, ~i-l }ngroap{ pe d|nsul; c{ci }nt|i a murit ~i atunci ai cerut haina<170>. Deci, iar{~i pogor|ndu-ne noi }n Cezareea, am intrat }n corabie ~i am mers }n Cipru, unde ne-au primit pe noi fra`ii cu bucurie mare. @BT-1 = Deci, era acolo un legiuitor oarecare cu numele Isaac, b{rbat evlavios, care p{zea cu dinadinsul legea mozaic{. Acesta lipindu-se de Epifanie ~i }nv{`|ndu-se de d|nsul credin`a cea dreapt{, s-a luminat. ^i petreceam to`i trei }ntr-o cas{. @BT-1 = Odat{, sora }mp{ra`ilor Arcadie ~i Onorie, av|nd o patim{ ~i fiind }n Roma, a auzit de Epifanie c{ t{m{duie~te Dumnezeu prin el pe cei bolnavi. Pentru aceasta a trimis }n Cipru, ca s{ aduc{ la Roma pe Epifanie. Deci, trimi~ii, ajung|nd }n Cipru, au ar{tat scrisorile ce le aveau la episcopie. ^i era acolo un b{rbat elin bogat ~i foarte g|ngav, cu numele Faustinian, care era potrivnic lui Epifanie ~i care a g{zduit pe b{rba`ii cei trimi~i la Epifanie. Acestora le zicea Faustinian: <192>Pentru ce lua`i aminte ca la Dumnezeu, la am{gitorul acesta? C{ci, vorbe~te cuvinte seci ~i este prea r{u }n cuvinte<170>. Merg|nd Epifanie }ntr-o zi unde erau me~terii cei ce lucrau biserica, se aflau acolo ~i b{rba`ii cei trimi~i, care st{teau cu Faustinian }n locul acela. Unul din zidari, c{z|nd de la }n{l`ime mare ~i venind peste capul lui Faustinian, cel c{zut n-a p{timit nici un r{u, dar Faustinian a c{zut cu fa`a la p{m|nt ~i a r{mas mort. Apropiindu-se Epifanie de Faustinian, l-a apucat pe el de m|n{, zic|nd: <192>Scoal{, fiule, }ntru numele Domnului ~i du-te s{n{tos la casa ta!<170> ^i }ndat{ s-a sculat Faustinian ~i s-a dus s{n{tos la casa lui. Auzind femeia acestuia de ceea ce s-a f{cut, a luat o mie de <%2>argin`i ~i i-a adus lui Epifanie. ^i a zis Epifanie c{tre femeie: <192>Du-<%0>te, fiic{, ~i d{-i celor ce se ostenesc la biseric{, ~i vei avea comoar{ la Cel Prea}nalt<170>. ^i femeia a f{cut astfel. @BT-1 = Deci, trimi~ii }mp{ratului sileau pe Epifanie s{ mearg{ }n Roma. Acolo era un cleric din ritori, cu numele Filon, b{rbat cuvios. ^i, fiindc{ era trebuin`{ s{ pun{ episcop pe scaunul cet{`ii Carpasiului, Epifanie l-a hirotonit pe acesta, din descoperirea lui Dumnezeu, ca episcop pe scaunul cet{`ii ~i al bisericii Carpasiului. Iar c|nd Epifanie a voit s{ mearg{ }n Roma, a chemat pe cel mai }nainte zis, Filon episcopul, ~i lui i-a dat st{p|nirea bisericii Constan`iei, ca de va fi trebuin`{ de clerici, el s{-i hirotoneasc{. @BT-1 = Lu|ndu-m{ Epifanie pe mine ~i pe Isaac, ne-am dus }n Roma ~i, intr|nd }n cetate, era pl|ns ~i bocet mare }n palatul cel }mp{r{tesc, pentru c{ sora }mp{ra`ilor Arcadie ~i Onorie, av|nd o patim{ la m|na cea dreapt{, multe doctorii folosind, cu nimic nu a ajutat-o. Acea boal{ m|nca cu totul c{rnurile ei. Iar ea, fiind cuprins{ de mult{ durere, a silit pe }mp{ra`i, adic{ pe Arcadie ~i Onorie, s{ porunceasc{ doctorului s{-i dea otrav{, ca mai degrab{ s{ treac{ din via`a aceasta. Deci, cei ce ne-au adus pe noi }n Roma, au intrat ~i au vestit }mp{ra`ilor; iar ei au poruncit lui Epifanie s{ intre }n{untru. Iar Epifanie, ca ~i cum nu s-ar fi }nt|lnit <%2>cu astfel de oameni, a intrat f{r{ temere }n palatul }mp{r{tesc ~i s-a<%0> apropiat de }mp{ra`i, unde era ~i sora acestora, z{c|nd pe pat. ]mp{ra`ii, v{z|nd pe Epifanie, s-au sculat }ndat{ de pe scaune. ^i a zis Epifanie }mp{ra`ilor: <192>Fiilor, aceast{ cinste da`i-o lui Dumnezeu, F{c{torul de bine, ~i ve`i vedea pe sora voastr{ }ntru s{n{tate bun{; nu v{ n{d{jdui`i }n st{p|nire ~i ve`i fi p{zi`i de Domnul!<170> ]ns{ }mp{ra`ii se }ndoiau ~i se tulburau de cuvintele lui Epifanie. Atunci Epifanie a zis }mp{ra`ilor: <192>Fiilor, de ce v{ }ndoi`i pentru cele ce v{ gr{iesc? Ve`i vedea darul lui Dumnezeu prin cele ce se gr{iesc<170>. ^i, apropiindu-se Epifanie de pat, unde z{cea sora }mp{ra`ilor, a zis c{tre ea cu bl|nde`e: <192>Fiic{, nu te }ndoi pentru patima ta! Ai n{dejde spre Dumnezeul Cel viu ~i vei vedea s{n{tatea ta }n ceasul acesta; crede }n Fiul lui Dumnezeu, Cel r{stignit ~i vei umbla }n ceasul acesta, fiindc{ a }ncetat durerea trupului t{u. Sl{ve~te pe Dumnezeu, Cel ce `i-a dat darul s{-L ai pe Hristos }n mintea ta ne}ncetat, ~i-`i va fi `ie zid }n toat{ vremea vie`ii tale!<170> Acestea zic|ndu-le Epifanie, a apucat-o pe ea de m|n{ ~i, pecetluind-o de trei ori cu semnul Sfintei Cruci, }ndat{ s-a u~urat de dureri. V{z|nd }mp{ra`ii ceea ce a f{cut Epifanie, s-au }nduplecat }n sufletele lor ca s{-l iubeasc{ ~i s{-l asculte ~i s{ cread{ toate cele ce le gr{ia el, rug|ndu-l s{ fie }mpreun{ cu ei }n Roma ~i s{ le fie p{rinte. Pentru aceasta Epifanie }i }nv{`a ~i }i }nt{rea }n toate zilele. Odat{, pe fiul surorii }mp{ra`ilor care a fost t{m{duit{ de Epifanie, s-a }nt|mplat de l-a g{sit mort pe pat, nefiind bolnav, }nc|t s-a f{cut mare pl|ns }n palatul }mp{r{tesc. Deci, }mp{ra`ii au zis c{tre Epifanie: <192>P{rinte, roag{-te pentru copil, ca s{-l dai viu maicii lui<170>. ^i a zis Epifanie: <192>Crede`i c{ pot s{ fac eu aceasta?<170> ^i i-au zis lui }mp{ra`ii: <192>Credem c{ dup{ cum ai vindecat boala de la maica copilului, astfel ~i pe copil }l vei pune viu }naintea maicii lui<170>. ^i le-a zis lor Epifanie: <192>De va }nvia fiul surorii voastre, ve`i crede ~i v{ ve`i boteza }n numele Celui r{stignit?<170> ]mp{ra`ii au zis: <192>De vei }nvia pe copil, noi vom crede ~i ne vom boteza!<170> Atunci, apropiindu-se Epifanie de patul copilului ~i pecetluind tot trupul lui cu semnul Sfintei Cruci ~i rug|ndu-se Celui ce omoar{ ~i }nviaz{, a zis c{tre copil: <192>Scoal{, fiule, }n numele lui Iisus Hristos Cel r{stignit!<170> ^i }ndat{ copilul a ~ezut pe patul lui. Atunci, crez|nd }mp{ra`ii c{ Epifanie a }nviat pe copil prin rug{ciune, l-au rugat s{-i lumineze cu Sf|ntul Botez. Iar Epifanie a zis c{tre d|n~ii: <192>]ntru toate primesc dreapta voastr{ credin`{, pentru c{ Dumnezeu este Cel ce v{ ridic{ spre aceasta. ]ns{ f{r{ }nvoirea episcopului Romei nu pot face aceasta, ca nu cumva s{ se sc|rbeasc{ asupra mea<170>. Deci, }mp{ra`ii, }ndat{ au chemat pe episcopul romanilor ~i i-au povestit toate. Auzind episcopul aceasta de la }mp{ra`i, s-a bucurat foarte mult ~i i-a dat voie s{-i boteze. Dup{ ce au intrat }n botez{tor, ca s{ se boteze de Epifanie ~i, f{c|ndu-se toat{ slujba cea mai }nainte de botezare, a intrat }nt|i Arcadie ~i lua aminte. ^i, iat{, trei b{rba`i, purt|nd haine albe, `ineau pe Epifanie, unul la dreapta, altul la st|nga ~i cel{lalt urm|nd }napoia lui, ~i s-a }nfrico~at cu fric{ mare. Deci, Epifanie a cunoscut din fa`a lui Arcadie c{ vedenie a v{zut ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Ia aminte de sine`i, fiule, ~i fii p{zind cele ce le vezi<170>. Epifanie avea un obicei, c{ p|n{ nu se tulbura ap{, nu b{ga pe nimeni }n sc{ld{toare. Dup{ ce s-a luminat Arcadie, a b{gat ~i pe Onorie ~i a v{zut aceea~i vedenie. Dup{ aceea, s-a pogor|t sora lor, Procliani, cu fiul ei, care era femeia unuia din patricieni. Dup{ ce s-au botezat ei, Epifanie a petrecut cu ei ~apte zile, }nv{`|ndu-i. Iar dup{ ~apte zile, c|nd ~i-au schimbat ei hainele cele nou luminate, a zis Epifanie }mp{ra`ilor: <192>Fiilor, r{m|ne`i }n lini~te, c{ lupul nu v{ va mai st{p|ni pe voi. A fugit de la voi durerea, sc|rba ~i suspinarea. Fi`i cu luare aminte la ]nviere ~i nu v{ m|hni`i pentru cei ce ies din aceast{ via`{. C{ cei ce au crezut lui Hristos, s-au }mbr{cat }n Hristos ~i pe El }l au }n ajutor; ~i va cere copilul, care a murit ~i a }nviat, lu|nd darul Sf|ntului Botez, s{ se duc{ la M|ntuitorul ~i s{-L vad{ }n mare slav{, l{ud|ndu-se de }ngeri<170>. A doua zi, c|nd Epifanie era }n palatul }mp{r{tesc ~i }nv{`a pe }mp{ra`i, s-a f{cut }n mijlocul nostru bun{ mireasm{. Epifanie a zis }mp{ra`ilor: <192>Fiii luminii, scula`i-v{ ~i v{ ruga`i!<170> Iar copilul z{cea pe pat. Atunci Epifanie, f{c|nd rug{ciune, au auzit to`i din palat, ca ~i cum mult popor ar fi zis: "Amin", ~i copilul }ndat{ ~i-a dat sufletul. R{m|n|nd noi un an }ntreg la Roma, Epifanie a f{cut ~i alte multe semne acolo. C|nd a hot{r|t Sf|ntul Epifanie s{ mergem }n Cipru, au zis }mp{ra`ii c{tre el: <192>P{rinte, ia mult aur pentru trebuin`a Bisericii, ca s{ dai celor ce au trebuin`{<170>. Epifanie le-a zis: <192>Fiilor, face`i voi ceea ce dori`i ~i eu m{ voi bucura pentru darea voastr{; iar mie nu-mi da`i greutate, deoarece Dumnezeul meu le d{ toate tuturor, hr{nind pe to`i }n aceast{ via`{<170>. ]mp{ra`ii i-au adus mult aur, dar Epifanie n-a primit, ~i a zis s{ ne aduc{ }n corabie c|teva p|ini spre }mp{rt{~irea noastr{. Deci, plec|nd de la Roma, am ajuns }n Cipru dup{ patruzeci de zile, unde fra`ii ne-au primit cu mare bucurie. Sf|ntul Epifanie avea obiceiul s{ ias{ noaptea la gropni`ele unde z{ceau moa~tele sfin`ilor mucenici ~i acolo ruga pe Dumnezeu pentru fiecare din cei ce se nec{jea. Precum un prieten, rug|ndu-se de alt prieten, dob|nde~te ceea ce }l roag{, tot a~a ~i Dumnezeu }i asculta cererile lui. ]ntr-o vreme, f{c|ndu-se foamete mare ~i neafl|ndu-se p|ine }n t|rg, Faustinian cel nemilostiv avea multe magazii pline cu gr|u ~i cu orz. Acesta, lu|nd aur, d{dea fiec{ruia din cei ce aveau trebuin`{, trei m{suri pe argin`i ~i astfel era mult{ str|mtorare }n cetate. A zis Epifanie c{tre Faustinian: <192>O, prea-bunule, d{-mi gr|u spre hrana oamenilor ~i eu }`i voi da datoria tuturor<170>. Iar nemilostivul Faustinian, auzind ni~te cuvinte ca acestea, a zis lui Epifanie: <192>Du-te ~i roag{ pe Dumnezeul pe Care tu ]l cinste~ti ~i }`i va da gr|u pentru hrana prietenilor t{i<170>. Epifanie, ie~ind }ntr-o noapte la gropni`e, ruga pe Dumnezeu s{ hr{neasc{ pe cei ce se str|mtorau. ^i era o capi~te veche, care se numea "}ntemeierea lui Die". Se zice c{ de aceast{ capi~te, dac{ s-ar fi apropiat cineva din oameni, }ndat{ }l apuca moartea. Deci, pe c|nd Epifanie se ruga lui Dumnezeu, pentru cei ce se nec{jeau, a auzit un glas: <192>Epifanie, s{ nu te superi<170>. Iar el a zis: <192>Cine este, Doamne?<170> ^i a zis c{tre d|nsul: <192>Mergi }n capi~tea ce se nume~te "]ntemeierea lui Die". Acolo se vor risipi pece`ile u~ilor ~i, intr|nd }n{untru, vei afla aur mult; s{-l iei ~i, cump{r|nd tot gr|ul ~i orzul <%-1>lui Faustinian, s{ dai hran{ celor ce au trebuin`{. Epifanie, merg|nd<%0> la capi~te ~i apropiindu-se de intrare, }ndat{ au c{zut pece`ile ~i u~ile s-au deschis ~i, intr|nd }n{untru, a aflat mult aur. Deci, lu|ndu-l, l-a dat lui Faustinian, zic|nd: <192>Ia banii ~i d{-mi mie gr|ul<170>. Iar iubitorul de bani ~i pierz{torul Faustinian, primind aurul, i-a dat din gr|u c|te trei m{suri ~i Epifanie d{dea gr|u fiec{ruia c|t avea trebuin`{; iar banii n-au lipsit p|n{ ce a cump{rat toate bucatele care le adunase Faustinian. Din aceast{ pricin{ s-a f{cut mult{ }mbel~ugare tuturor oamenilor; iar }n casa lui Faustinian mult{ str|mtorare. R{ul ~i silnicul Faustinian, fiind str|mtorat prin iubirea lui de bani, oc{ra, socotind c{ aceast{ s{r{cie a venit asupra casei lui de la Epifanie. Deci, av|nd cor{biile lui, a mai luat ~i alte cinci ~i, d|nd bani lui Lorin credinciosul s{u, l-a trimis }n Calabria, ca s{ cumpere de <%2>acolo gr|u spre hrana casei lui. Duc|ndu-se cor{biile ~i umpl|n-du-<%0>se de gr|u ~i de alte feluri de bucate, au mers pe mare patru luni, av|nd gr|ul de la o sut{ de stadii, de la Constan`ia. ]n dreptul locului ce se nume~te Diansitiriu, s-a pornit furtun{ pe mare ~i s-au primejduit toate cor{biile lui Faustinian, care erau }nc{rcate cu gr|u, }nc|t tot gr|ul l-a scos marea la `{rmuri. Auzind Faustinian aceasta, s-a pogor|t }ndat{ la mare ~i, v{z|nd cu ochii cele ce i s-a f{cut, av|ndu-~i morm|ntul deschis, adic{ gura sa, a }nceput tic{losul a huli pe Cel ]nalt ~i a aduce lui Epifanie oc{ri ca acestea: <192>Iat{, vr{jitorul ~i }n~el{torul acesta, nu numai pe p{m|ntul cel uscat lucreaz{ r{u casei mele, ci ~i pe mare, trimi`|nd diavoli, opre~te de a intra cele pentru slujba casei mele. O, ce v|nt a adus }n~el{torul acesta aici!<170> Zic|nd acestea ~i mai multe dec|t acestea, s-a dus }n casa sa, tem|ndu-se de Epifanie. Deci, adun|ndu-se to`i din cetate, b{rba`i, femei ~i copii, au luat gr|ul ~i l-au dus la casele lor, adun|ndu-~i cheltuiala lor, unul pentru un an, altul pentru doi ani. Tic{losul Faustinian, av|nd femeie care s{v|r~ea lucruri bune, aceasta }n ascuns de b{rbatul ei a trimis lui Epifanie dou{ mii de argin`i, ca s{-i dea gr|u pentru hrana casei sale. ^i a zis Epifanie c{tre femeie: <192>@ine argin`ii }n casa ta ~i ia gr|u c|t }`i trebuie~te ~i, c|nd roadele vor umple p{m|ntul, atunci s{-mi dai cele ce ai luat<170>. A~a a f{cut femeia. ]n episcopie era un diacon, cu numele Savin, av|nd me~te-~ugul a scrie frumos. Acesta era bl|nd ~i }mpodobit cu dreapt{ via`{. To`i monahii }n episcopie eram optzeci, }ns{ Savin str{lucea mai mult }ntre noi. Pe acesta l-a pus Epifanie judec{tor al lucruri-lor biserice~ti. Deci, odat{, s-au judecat de Savin doi b{rba`i, unul bogat ~i altul s{rac; iar bogatul avea mai mult{ dreptate dec|t s{racul. Deci, Epifanie, st|nd }ntr-un loc ascuns ~i ascult|nd judecata, a auzit pe Savin, miluind mai mult ~i plec|ndu-se la judecat{ spre cel s{rac. Atunci Epifanie, venind }n mijloc, a zis lui Savin cu fa`a lin{: <192>Du-te, fiule, scrie frumos ~i, av|nd pomenire de dumnezeie~tile Scripturi, du-te des{v|r~it la judecat{ ~i auzi pe F{c{torul de bine, strig|nd ~i zic|nd: <192>S{ nu cau`i la fa`a omului c|nd faci judecat{<170>. Deci, de atunci Epifanie judeca pe to`i cei ce veneau s{ se judece, c{ de diminea`{ p|n{ la ceasul al noulea asculta pe cei ce se judecau ~i de la al noulea p|n{ diminea`{, nu se mai vedea de nimeni dintre oameni. @BT-1 = ]ntre fra`ii care erau la episcopie, era ~i unul seme` la fa`{, av|nd foarte frumos me~te~ugul scrierii; iar numele lui era Rufin. Acesta era unit cu Faustinian ~i }n fiecare zi aducea multe oc{ri asupra lui Epifanie; iar el cu mult{ bl|nde`e domolea seme`ia lui. Din pricina lui Faustinian ~i din lucrarea diavolului, care lucra }ntre ei, acesta a c{utat s{ omoare pe Epifanie, unindu-se Faustinian cu monahul ~i zic|nd c{tre d|nsul tic{losul: <192>De vei ucide pe }n~el{torul acesta, vei ~edea tu pe scaun<170>. Rufin era cel mai de pe urm{ diacon al bisericii, de aceea el avea slujb{ s{ }mpodobeasc{ scaunul episcopului. Deci, lu|nd un cu`it ascu`it, l-a pus drept pe ~ez{tura scaunului, ~i deasupra lui acoper{m|ntul scaunului. Epifanie, vr|nd s{ ~ad{ pe scaun, a zis c{tre cel ce a f{cut vicle~u-gul: <192>Fiule, ridic{ acoper{m|ntul de pe scaun<170>. Iar el, neascult|nd cuv|ntul lui Epifanie, lu|nd acoper{m|ntul ce acoperea cu`itul, a c{zut cu`itul la picioarele lui Rufin diaconul ~i s-a }nfipt }n piciorul lui cel drept. Atunci Epifanie a zis c{tre Rufin: <192>]nceteaz{ de neor|nduiala ta, fiule, ca nu cumva s{ te primejduie~ti, nu dup{ mult{ vreme. Deci, ie~i din biseric{, c{ nu e~ti vrednic s{ te }mp{rt{~e~ti cu dumnezeie~tile Taine<170>. Ie~ind Rufin din biseric{, s-a dus la episcopie ~i dup{ trei zile ~i-a sf|r~it via`a. @BT-1 = ]n vremea aceea, }mp{ratul Teodosie, nu ~tiu din ce pricin{ }mboln{vindu-se de picioare, de la genunchi }n jos, s-a sl{bit foarte tare ~i a z{cut pe pat timp de ~apte luni. Acesta a trimis soli la Epifanie }n Cipru, ca s{ vin{ la }mp{r{teasca cetate a lui Constantin ~i s{ ajute celui ce se chinuia. Ajung|nd cei trimi~i de c{tre }mp{rat, necazul ~i lacrimile fra`ilor opreau pe Epifanie s{ nu ias{ din Cipru; c{ci, dac{ ie~ea, to`i fra`ii }~i rugau moartea; iar cei trimi~i de c{tre }mp{rat sileau pe Epifanie s{ mearg{ la cetatea cea }mp{r{teasc{, Sf|ntul Epifanie le-a zis lor: <192>Merge`i, fiilor, la }mp{rat ~i eu voi veni dup{ voi<170>. Ei au zis: <192>Nu te m|nia, p{rinte, c{ este porunca }mp{ratului, ~i nu putem s{ facem altfel, ca nu cumva s{ ne primejduim, mai ales c{ }mp{ratul, afl|ndu-se }n boal{, a~teapt{ venirea ta<170>. @BT-1 = Deci, de abia a }nduplecat pe Epifanie s{ mearg{ cu d|n~ii. Epifanie, chem|nd pe Filon, iubitorul de Dumnezeu episcop, i-a <%1>poruncit lui s{ poarte grija de trebuin`a bisericeasc{. Dup{ aceea s-au<%0> adunat to`i p{rin`ii ~i fra`ii ~i, }nv{`|ndu-se de la Epifanie cele ce se cuvin, i-a s{rutat pe to`i ~i a plecat c{tre cetatea }mp{r{-teasc{. Deci, intr|nd noi }n cetatea lui Constantin, i s-a vestit }mp{ratului venirea lui Epifanie; iar el a poruncit s{ intr{m }n palatele }mp{r{te~ti. Epifanie mergea cu mult{ }ndr{zneal{ la }mp{rat; iar el, nemaiput|nd s{ gr{iasc{ de durere, z{cea pe pat. @BT-1 = Dup{ ce Epifanie s-a apropiat de }mp{rat, acesta i-a zis: <192>P{rinte, roag{-te pentru mine ca s{ m{ fac s{n{tos!<170> Epifanie a zis }mp{ratului: <192>Rabd{, fiule, }ntru Cel r{stignit ~i vei avea aceasta totdeauna; s{ ai pe Dumnezeu }n minte ~i nici un r{u nu te va st{p|ni pe tine; f{-te milostiv spre cei nec{ji`i ~i vei fi miluit de Dumnezeu; fii ca un }mp{rat, cinstind mai mult pe Cel ce `i-a dat `ie darul<170>. Epifanie, zic|nd acestea }mp{ratului, s-a apropiat de el ~i, ating|ndu-se de picioarele lui, l-a pecetluit de trei ori cu semnul Sfintei Cruci ~i a zis }mp{ratului: <192>Scoal{, fiule, de pe pat, c{ a }ncetat durerea de la picioarele tale<170>. Auzind acestea }mp{ratul, }ndat{ s-a sculat, nemaiav|nd nici un r{u la picioarele sale, ~i a zis c{tre Epifanie: <192>Porunce~te-mi, p{rinte, orice ~i te voi asculta pe tine }ntru toate<170>. Epifanie a zis }mp{ratului: <192>S{ ai cuv|ntul lui Dumnezeu }n sufletul t{u ~i nu vei avea trebuin`{ de mine<170>. Acestea ~i multe altele zic|nd Epifanie }mp{ratului, a sosit vremea pr|nzului, ~i a zis Epifanie c{tre }mp{rat: <192>Mergi, fiule, la mas{ ~i binecuvinteaz{ pe F{c{torul de bine<170>. Epifanie era vesel ~i cuviincios, av|nd cuv|nt }ndulcit cu dumnezeiasca sare. Deci, c|nd fiica lui Teodosie a c{zut }n patim{ la Roma, adic{ sora lui Arcadie ~i Onoriu, atunci ~i ei au mers }n Roma ~i au stat cu d|nsa vreme de cinci ani, c{ acolo era m{ritat{ cu b{rbat. Auzind atunci }mp{ratul Teodosie c{ Epifanie a venit }n Roma ~i a t{m{duit pe fiica lui ~i pe fiul ei, fiind mort, l-a }nviat, ~i c{, }mpreun{ cu ace~tia, a botezat pe Arcadie ~i Onoriu, s-a bucurat foarte mult ~i pentru aceea i-a scris lui ca unui tat{. Deci, c|nd eram }n cetatea lui Constantin, a venit Arcadie ~i Onoriu de la Roma ~i s-a bucurat foarte mult. Din porunca }mp{ratului, Faustinian a fost adus de la Cipru, fiind p|r|t c{ a gr{it de r{u pe }mp{rat ~i din porunca lui a fost pus sub paz{. Epifanie, auzind acestea, a mers }n locul acela unde era `inut Faustinian ~i i-a zis lui: <192>De-`i este trebuin`{ o, fiule, s{ gr{ie~ti prin noi cuv|nt la }mp{rat ~i te vei elibera din aceast{ }nchisoare<170>. Faustinian a zis lui Epifanie: <192>Du-te, }n~el{torule, ~i }n~eal{ b{rba`ii pro~ti, iar cuvintele acestea nu le gr{i lui Faustinian. Ai venit aici ca s{ te bucuri prin cuvintele tale de primejdia mea. Fugi de aici }n Cipru, du-te }n Fenicia ~i acolo f{-`i ne}ncetat vr{jile ~i r{ut{`ile tale<170>. Deci, dup{ ce Faustinian a zis aceste oc{ri lui Epifanie, m-a luat pe mine ~i am mers }n palatele }mp{r{te~ti, ca s{ lu{m voie de la }mp{rat ~i s{ plec{m }n Cipru. Dup{ aceea, }mp{ratul a rugat pe Epifanie ca s{ mai z{boveasc{ }n }mp{r{teasca cetate }nc{ c|teva zile; }ns{ Epifanie i-a spus c{ nu poate s{ mai stea; dar }n cele din urm{ }mp{ratul a }nduplecat pe Epifanie prin cuvinte. Deci, a doua zi a intrat oarecare din cei ce spun r{spunsurile }n palatele }mp{r{te~ti ~i a spus c{ Faustinian Ciprianul ~i-a s{v|r~it via`a. Epifanie, auzind acestea, a pl|ns pe Faustinian. Atunci }mp{ratul a voit ca toate averile lui Faustinian s{ le trimit{ }n vistieria }mp{r{teasc{, mai ales c{ nu avea fii. Iar Epifanie a zis }mp{ratului: <192>Fiule, vezi s{ nu faci p{cat, c{ femeia lui Faustinian este cinstitoare de Dumnezeu din inim{, pleac{-te cuvintelor lui Epifanie ~i-`i va fi darul de la Cel Prea}nalt<170>. Atunci }mp{ratul a dat lui Epifanie toat{ st{p|nirea peste lucrurile lui Faustinian. Apoi Epifanie a zis c{tre }mp{rat: <192>Fiule, am pe Dumnezeu, Care }mi d{ cele de trebuin`{, iar acestea toate, cu voia femeii lui, s{ le d{m celor ce au trebuin`{<170>. Epifanie, zic|nd acestea, }mp{ratul a r{spuns: <192>P{rinte, cere cele ce ai de trebuin`{ ~i }`i voi da cu toat{ pl{cerea<170>. Epifanie a zis c{tre }mp{rat: <192>Fiule, p{ze~te cuvintele mele ~i totdeauna s{ m{ ai }n sufletul t{u<170>. Zic|nd el acestea, }mp{ratul a ie~it din palat }mpreun{ cu noi ~i a rugat pe Epifanie s{-l binecuvinteze. Deci Epifanie, f{c|nd rug{ciunea, a binecuv|ntat pe }mp{rat ~i l-a s{rutat, apoi }mp{ratul s-a }ntors }n palatul lui cu pace. Iar noi, intr|nd }n corabie, am ajuns dup{ nou{ zile }n Cipru, ~i ne-au primit fra`ii cu bucurie mare. Aici am g{sit pe femeia lui Faustinian, pl|ng|nd pe b{rbatul ei; iar Epifanie a m|ng|iat-o de toat{ m|hnirea ei ~i ea s-a plecat cuvintelor lui. Apoi l-a rugat s{-i dea pecetea cea }ntru Hristos. Dup{ ce a botezat-o a hirotonit-o diaconi`{ a Bisericii ~i, cu voia lui Epifanie, }mp{r`ea toate lucrurile ei la cei ce aveau trebuin`{. Odat{, Epifanie a vorbit cu Aetie, episcopul valentinianilor <196> c{ erau }n Constan`ia mul`i adep`i ai eresului acesta <196> ~i Aetie, pornindu-se cu prea multe cuvinte ~i gr{ind multe hule asupra Celui Prea}nalt, Epifanie a zis c{tre d|nsul: <192>Aetie, r{ucredinciosule, pune straj{ gurii tale ~i nu mai gr{i cuvinte f{r{ de r|nduial{<170>. Deci, }ndat{ a amu`it Aetie, dup{ cuv|ntul lui Epifanie, ~i din ziua aceea n-a mai putut s{ gr{iasc{ nici un cuv|nt. V{z|nd cei ce }mp{rt{~eau eresul lui, c{ l-a amu`it prin cuv|nt, to`i au c{zut }naintea lui Epifanie ~i au lep{dat credin`a lor, f{c|ndu-se dreptcredincio~i. Astfel, Aetie a petrecut ~ase zile negr{ind ~i }n a ~aptea zi ~i-a sf|r~it via`a. Erau }nc{ ~i alte multe eresuri }n latura Ciprului, ca acestea: sofi~ti, sabeliani, nicolaiteni, simoniani, vasilidiani, carpocratiani. Pentru ace~tia Epifanie a scris epistole }mp{ratului Teodosie ca, din porunca }mp{ratului, s{-i izgoneasc{ din ostrov, c{ }ntre d|n~ii erau b{rba`i boga`i, c{rora le erau }ncre-din`ate dreg{torii de ob~te ~i, astfel fiind, smerea pe cei credincio~i. @BT+1 = Primind }mp{ratul scrisoarea lui Epifanie, a scris astfel: <192>Oricine nu se va pleca p{rintelui Epifanie, episcopul `{rii Ciprului, prin dumnezeie~tile cuvinte, s{ ias{ din ostrov ~i s{ locuiasc{ unde va voi. Iar dac{ unii, fiind prieteni ~i fii ai poc{in`ei, vor m{rturisi p{rintelui cel de ob~te c{, fiind r{t{ci`i, vor s{ vin{ la calea adev{rului, s{ r{m|n{ }n ostrov, }nv{`|ndu-se de la p{rintele cel de ob~te<170>. Deci, aceast{ porunc{ }mp{r{teasc{ aduc|ndu-se ~i ar{t|ndu-se de un om al }mp{ratului, mul`i dintre d|n~ii s-au al{turat lui Epifanie; iar cei ce nu s-au aplecat, }ndat{ au fost izgoni`i din ostrov. Astfel, turma cea cuv|nt{toare a bunului p{stor a fost cur{`at{ de lupii cei r{pitori. Sf|ntul Epifanie, petrec|nd }n arhierie ~i }n osteneli ani }ndelunga`i ~i ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i, s-a apropiat de fericitul s{u sf|r~it. Dar mai }nainte de sf|r~it, a fost trebuin`{ s{ se osteneasc{ la }mp{r{teasca cetate pentru ni~te pricini ca acestea: Eudoxia, so`ia }mp{ratului Arcadie, care dup{ tat{l s{u, Teodosie, a }mp{r{`it la R{s{rit, sf{tuindu-se }mpreun{ cu Teofil arhiepiscopul Alexandriei, la izgonirea cea nevinovat{ a preasfin`itului Ioan Gur{ de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, despre care s-a scris pe larg }n via`a Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur, au pornit pe Epifanie cu scrisorile lor am{gitoare, s{ vin{ la d|n~ii la sobor, pentru c{ Teofil scrisese lui Epifanie foarte multe scrisori asupra lui Ioan, cum c{ el se }mp{rt{~e~te de ideile lui Origen, ~i pentru aceea }mp{r{teasa s-a pornit s{-l surghiuneasc{. Deci, Epifanie, }ndat{ s-a plecat lui Teofil; c{ci nu ~tia c{ Teofil are ur|ciune asupra lui Ioan. Deci, Sf|ntul Epifanie, lu|ndu-m{ pe mine ~i pe Isaac, am venit }n cetatea lui Constantin. Dar, intr|nd noi }n cetate, era mare tulburare pentru Ioan; c{ci el era mult iubit de cet{`eni. Dar unele m|n{stiri ~i loca~uri care luau bani ~i cele de trebuin`{ de la }mp{r{teasa, nu voiau s{ primeasc{ pe Ioan. Deci, intr|nd noi }ntr-una din m|n{stiri, au silit pe Epifanie s{ le hirotoneasc{ un diacon, c{ci aveau nevoie la slujba bisericeasc{. F{c|nd acestea ~i auzind Ioan, a scris o epistol{ lui Epifanie. Asemenea ~i Epifanie a scris }mpotriva lui Ioan. ^i a auzit ~i }mp{r{teasa c{ s-au }nvr{jbit Ioan cu Epifanie. Atunci }mp{r{teasa Eudoxia a chemat pe Epifanie ~i i-a zis: <192>P{rinte Epifanie, toat{ }mp{r{`ia romanilor este a mea ~i toat{ preo`ia bisericilor de sub }mp{r{`ia mea este a ta; fiindc{ Ioan este str{in de buna r|nduial{ a preo`iei ~i se poart{ f{r{ de r|nduial{ }mpotriva }mp{ra`ilor, av|nd }n el oarecare eres. Pentru aceasta, de multe zile m{ sup{r{ g|ndul s{ fac sobor ~i s{-l lep{d din aceast{ r|nduial{, ca pe un nevrednic de preo`ie ~i s{ pun altul pe scaun, care va putea s{ `in{ preo`ia, ca astfel }mp{r{`ia mea s{ fie }n pace }ntru toate<170>. Pe c|nd }mp{r{teasa gr{ia acestea c{tre Epifanie, trupul }i tremura din multa ei m|nie. Apoi a zis c{tre d|nsul: <192>Fiindc{ sfin`ia ta e~ti aici din voia lui Dumnezeu, nu este trebuin`{ s{ dau de osteneal{ pe ceilal`i p{rin`i; deci, pe care `i-l va descoperi Dumnezeu, f{-l episcop; iar pe Ioan scoate-l din Biseric{<170>. @BT-1 = Epifanie a zis c{tre }mp{r{teas{: <192>Fiic{, f{r{ pomenire de r{u, ascult{ pe p{rintele t{u<170>. ]mp{r{teasa a zis c{tre Epifanie: <192>Orice-mi vei porunci sfin`ia ta, eu te voi asculta ca din gura lui Dumnezeu<170>. Epifanie a zis c{tre }mp{r{teas{: <192>Dac{ se prih{ne~te Ioan ~i se mustr{ pentru eresul care zici, ~i nu m{rturise~te c{ a gre~it, este nevrednic de preo`ie; atunci, orice va porunci st{p|nirea voastr{, voi face. Iar dac{, pentru ocara voastr{, voi`i s{ izgoni`i pe Ioan din Biseric{, Epifanie nu se }nvoie~te la aceasta. Pentru c{ firea }mp{ra`ilor este s{ oc{rasc{ ~i s{ ierte, fiindc{ ~i voi ave`i ]mp{rat }n cer, C{ruia }i gre~i`i dup{ obicei ~i v{ iart{ vou{, dac{ ~i voi ve`i ierta celor ce v{ oc{r{sc pe voi, dup{ cum zice Evanghelia: Fi`i milostivi, precum ~i Tat{l vostru Cel din ceruri milostiv este<170>. Atunci }mp{r{teasa a zis c{tre Epifanie: <192>De vei face }mpiedicare, p{rinte Epifanie, de a se izgoni Ioan, voi deschide capi~tile idolilor, voi face pe oameni s{ li se }nchine lor ~i voi face pe cele din urm{ mai rele dec|t cele dint|i<170>. C|nd ea gr{ia acestea cu am{r{ciune, au curs lacrimi din ochii ei. Epifanie a zis: <192>Fiic{, eu sunt nevinovat de aceast{ judecat{<170>. @BT-1 = Epifanie, zic|nd acestea, m-a luat pe mine ~i am ie~it din palatul }mp{r{tesc; iar Isaac, fiind bolnav, n-a intrat }mpreun{ cu noi la }mp{r{teas{. Deci, a str{b{tut vestea prin toat{ cetatea, zic|nd c{ marele preot Epifanie, episcopul Ciprului, a intrat la }mp{r{teas{ ~i a surghiunit pe marele Ioan. Isaac, auzind acestea, a fugit de Epifanie, intr|nd }ntr-o m|n{stire ~i a r{mas acolo, f{r{ s{ <%-2>~tim noi. Epifanie pl|ngea pentru Isaac ~i se ruga lui Dumnezeu s{-i<%0> arate unde petrece. Atunci i-a ar{tat. ^i am mers la el, dar Isaac s-a }ntors de la Epifanie, zic|nd: <192>Nu mai voiesc s{ fiu cu tine, pentru p{catul pe care l-ai f{cut asupra lui Ioan<170>. St|nd noi }n m|n{stire trei zile, de abia am }nduplecat pe Isaac s{ mearg{ cu noi. ]nc{ ~i Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur s-a }ncredin`at c{ Sf|ntul Epifanie s-a }nvoit la surghiunia lui ~i, lu|nd h|rtie, i-a scris: <192>]n`elepte Epifanie, tu ai luat parte la surghiunia mea, dar nu vei mai ~edea pe scaunul t{u<170>. Asemenea }nc{ ~i Epifanie a scris }mpotriva lui Ioan: <192>P{timitorule, bate ~i biruie~te; ~i pentru c{ ai crezut c{ m-am }nvoit la surghiunia ta, }n locul }n care te-ai surghiunit nu vei ajunge<170>. @BT-1 = Fra`ilor, acestea le-am scris, ca s{ nu arunce cineva prihan{ asupra lui Epifanie, ca unul ce a f{cut at|tea bun{t{`i. Era oare cu putin`{, s{ se coboare el la at|ta r{utate? S{ nu fie! Noi, intr|nd }n palatul }mp{r{tesc, Epifanie a luat voie de la }mp{ra`i s{ mergem }n Cipru. Epifanie, fiind }ntrebat de }mp{ratul Arcadie de c|`i ani este, el a r{spuns: <192>Sunt de o sut{ cincisprezece ani, f{r{ trei luni. Astfel, de ~aizeci de ani m-am f{cut episcop ~i am cincizeci ~i cinci de ani, f{r{ trei luni }n episcopie<170>. Despre acestea l-a }ntrebat }mp{ratul }n ziua c|nd aveam s{ ne suim }n corabie. Suindu-ne }n corabie, Epifanie a ~ezut }n p|ntecele corabiei }mpreun{ cu noi. El avea obiceiul s{ `in{ ne}ncetat }n m|inile sale Sfinta Evanghelie. Deci, suspin|nd ~i pl|ng|nd de trei ori, a deschis Sfinta Evanghelie ~i iar{~i }nchiz|ndu-le, a pl|ns ~i a f{cut rug{ciune. Apoi dup{ rug{ciune a ~ezut }n p|ntecele corabiei ~i a }nceput iar{~i a pl|nge ~i a zice c{tre noi: <192>O, fiilor, de m{ iubi`i pe mine, p{zi`i poruncile mele ~i dragostea lui Dumnezeu va petrece }ntru voi. Voi ~ti`i prin c|te sup{r{ri am trecut }n via`a aceasta ~i n-am `inut socoteal{ de nici un necaz. Ci totdeauna m{ bucuram, c{ut|nd la milostivul Dumnezeu, Care nu m-a p{r{sit pe mine, ci m{ p{zea de b|ntuiala vicleanului; c{ci, cei ce iubesc pe Dumnezeu, toate le lucreaz{ spre bine. Deci, fiii mei dori`i, alt{dat{ fiind eu }ntr-un loc pustiu ~i s{v|r~ind rug{ciune la Hristos, ca s{ m{ izb{veasc{ de b|ntuiala potrivnicului, au n{v{lit asupra mea mul`i diavoli, care, apuc|ndu-m{ ~i arunc|ndu-m{ de picioare, m{ t|rau pe p{m|nt; iar unii dintre d|n~ii, mi-au f{cut ~i r{ni. Acestea mi s-au f{cut zece zile. De atunci n-am mai v{zut }n fa`{ pe diavolul }n toate zilele vie`ii mele; ci au s{v|r~it r{utatea lor asupra mea prin oamenii cei r{i. Multe rele mi s-au }nt|mplat }n Fenicia, de la silonienii cei f{r{ de r|nduial{; }n Egipt, de la tiostinenii cei necura`i; }n Cipru, de la valentinenii cei f{r{delege ~i de la celelalte eresuri. O, fiilor, pune`i mintea voastr{ ~i asculta`i cuv|ntul p{c{tosului Epifanie: <192>Nu fi`i poftitori de bani, c{ci mul`i bani se vor ad{uga vou{. Nu ur|`i pe nici un om ~i ve`i fi iubi`i de Dumnezeu. Nu cleveti`i pe fratele vostru, c{ patima diavoleasc{ nu v{ va domni pe voi. ]ntoarce`i-v{ de la toate eresurile, ca de la ni~te fiare cu venin purt{tor de moarte, pentru care v-am dat vou{ l{muriri }n c{r`ile ce se numesc "Panarii". ]ntoarce`i-v{ ~i feri`i-v{ de pl{cerile lumii, care g|dil{ pururea trupul ~i g|ndul. Ave`i iscusin`{, c{ este ad{ugirea satanei, c{ci de multe ori ~i trupul lini~tindu-se, g|ndul celor f{r{ de luare aminte are n{lucire spre cele ur|te. Iar c|nd mintea noastr{ se treze~te ~i are pomenire pururea de Dumnezeu, cu lesnire putem s{ biruim vr{jma~ul<170>. Epifanie zic|nd acestea ~i mai multe ca acestea, a chemat pe to`i cei din corabie ~i le-a zis: <192>Fra`ilor, ni se cade nou{ ca, cu toat{ t{ria, s{ ne rug{m iubitorului de oameni Dumnezeu s{ ne p{zeasc{ pe noi ca nici unul din cei din corabie s{ nu piar{; c{ci o s{ se fac{ un vifor mare. Bucura`i-v{, deci, c{ nici o sup{rare nu se va atinge de to`i cei din corabie!<170> Dup{ acestea, mi-a zis: <192>Fiule Polivie<170>. Eu i-am r{spuns: <192>Ce este, p{rinte?<170> El mi-a zis: <192>Dac{ vom merge la Constan`ia, stai ~apte zile }n cetate; apoi du-te }n Egipt ~i suie-te }n Tebaida cea de sus ~i acolo pa~te oile lui Hristos. ]ns{ ia seama de tine, fiule, martor }`i pun cerul ~i p{m|ntul, s{ nu faci }ntr-altfel. Pentru c{ dac{ cuvintele mele nu le vei asculta ~i nu te vei duce, cu pierzare vor pieri ~i }n de~ert se vor face `ie toate c|te ai zidit ~i vei fi netrebnic }naintea tuturor oamenilor; iar de vei asculta cuvintele mele ~i vei p{zi porunca Domnului, Care mi-a poruncit Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vei fi binecuv|ntat }naintea Lui }n toate zilele<170>. Zic|nd acestea c{tre mine, m-a s{rutat. Apoi, }ntorc|ndu-se c{tre Isaac, i-a zis: <192>Fiule Isaac<170>. Iar el a r{spuns: <192>Ce este, p{rinte?<170> <192>Tu, fiule, s{ r{m|i }n Constan`ia, p|n{ ce `i se va porunci `ie; s{ mergi pe calea drep`ilor!<170> Epifanie zic|nd acestea c{tre Isaac, l-a s{rutat. Chem|nd pe to`i cor{bierii, le-a zis: <192>S{ nu v{ speria`i, fiilor, c{ci mult{ pornire va face marea, ci ruga`i-v{ lui Dumnezeu ~i El v{ va ajuta<170>. ^i era al unspre-zecelea ceas din zi, c|nd Epifanie ne-a }nv{`at acestea. ^i a zis unuia din cor{bieri: <192>Nu ispiti, ca s{ nu fii ispitit!<170> Iar la apusul soarelui s-a ridicat o furtun{ mare pe mare. Epifanie era }n p|ntecele corabiei, av|nd m|inile }ntinse ~i Evanghelia era pus{ pe pieptul lui, ochii deschi~i ~i glasul lui nu se auzea. Noi to`i, fiind cuprin~i de fric{, socoteam c{ Epifanie se roag{ lui Dumnezeu pentru valul m{rii. ^i a `inut viforul dou{ zile ~i dou{ nop`i. A treia zi, Epifanie mi-a zis: <192>Fiule Polivie, zi cor{bierilor s{ aprind{ lemne ~i s{ fac{ c{rbuni, iar tu ia t{m|ie ~i adu aici<170>. ^i <%-2>am f{cut a~a. Apoi a zis c{tre mine: <192>Pune t{m|ia }n c{`uie<170>. Atunci<%0> el a zis: <192>Ruga`i-v{, fiilor<170>, ~i a f{cut ~i el rug{ciune, dup{ cum z{cea cu fa`a }n sus, ~i dup{ rug{ciune ne-a s{rutat pe to`i ~i a zis: <192>M|ntui`i-v{, fiilor, c{ Epifanie, nu v{ va mai vedea pe voi }n aceast{ via`{<170>. ^i }ndat{ ~i-a dat sufletul, iar viforul m{rii a }ncetat numaidec|t. V{z|nd acestea am c{zut }mpreun{ cu Isaac pe grumajii lui ~i am pl|ns cu amar. ]n acel ceas a c{zut }ntuneric pe ochii no~tri. Unul din cor{bieri, c{ruia Epifanie i-a zis, pe c|nd era }n via`{: <192>Nu ispiti, ca s{ nu fii ispitit<170>, a alergat la picioarele lui Epifanie ~i a voit s{-i ridice haina s{ vad{ dac{ este t{iat }mprejur. Iar Epifanie, cum z{cea mort, ridic|nd piciorul drept, l-a lovit }n fa`{ ~i l-a aruncat din corabie la pisc, r{m|n|nd mort dou{ zile. Deci, }n acea zi, lu|ndu-l cor{bierii, l-au dus la Epifanie ~i, dup{ ce l-au pus l|ng{ picioarele lui ~i, ating|ndu-se, a }nviat. Din aceast{ pricin{ a c{zut fric{ peste to`i cei din corabie. Noi, merg|nd c{tre Constan`ia, la locul ce se nume~te Diansitirion, au ie~it cor{bierii din corabie, au }nconjurat cetatea ~i cu glas tare au strigat: <192>B{rba`i fra`i, cei ce locui`i }n Constan`ia, mitropolia cu b{rba`i mul`i, pogor|`i-v{ la mare }n locul ce se nume~te Diansitirion ~i lua`i cinstitele moa~te ale Cuviosului P{rintelui nostru Epifanie, c{ ~i-a sf|r~it via`a cea omeneasc{. Atunci a c{zut }ntuneric peste toat{ cetatea ~i oamenii, `in|ndu-se de m|ini unul de altul, se pogorau la mare, f{c|nd mare bocet. Toat{ }mp{r{`ia se t|ra }n cetate, v{rs|nd lacrimi pe cale. Atunci trei orbi, ce erau }n latura ce se nume~te "Stornici", au pornit pe cale ~i nimeni nu le d{dea m|na acestora, s{ ajung{ mai degrab{ }n cetate. Unul din cei trei, cu numele Prosexie a zis: <192>Sfinte al lui Dumnezeu, Cuvioase Epifanie, f{-ne s{ vedem, ca ~i noi s{ ne }nchin{m cinstitelor tale moa~te<170>. ^i }ndat{ au v{zut. Intr|nd }n cetate, s-au }nchinat cinstitelor moa~te ale cuviosului p{rinte ~i au povestit ceea ce li s-a }nt|mplat pe cale ~i to`i, auzind acestea, sl{veau pe Dumnezeu, Cel ce d{ unele ca acestea robilor S{i celor vrednici. Lu|nd din corabie moa~tele, le-au pus }n biseric{ cu mult{ cinste ~i se s{v|r~eau minuni de la sfintele moa~te, c{ cei ce erau bolnavi se t{m{duiau de orice boal{ erau cuprin~i. Dup{ zece zile, adun|ndu-se din tot ostrovul (insula), arhierei, preo`i, egumeni ~i nenum{rat popor, au }ngropat cu cinste sfintele lui moa~te }n acea biseric{, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi I Se cuvine slav{, cinste ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{ <196> ]n via`a Sf|ntului Epifanie se pomene~te de }mp{ra`ii Arcadie ~i Onorie, fiii marelui Teodosie }mp{ratul, care au fost trimi~i s{ }mp{r{`easc{ }n Roma, dup{ moartea }mp{ratului Gra`ian. ^i care au chemat pe Sf|ntul Epifanie ca s{ t{m{duiasc{ pe sora lor de o boal{ ce o cuprinsese. Deci, merg|nd Sf|ntul Epifanie }n Roma, a t{m{duit-o cu rug{ciunea; iar pe fiul ei, care murise de n{prasn{, l-a }nviat ~i l-a botezat. Apoi a botezat ~i pe mama pruncului ~i pe }mp{ra`ii Arcadie ~i Onorie. De aici poate li se va p{rea unora c{ ei ar fi fost }nchin{tori de idoli, dar nu este a~a. Pentru c{ ei erau dreptcredincio~i din copil{rie, dar unii din acele vremi aveau obiceiul a nu se boteza de mici, ci primeau Sf|ntul Botez dup{ mai mul`i ani. Iar ce le-a zis Sf|ntul Epifanie: <192>Crede`i }ntru Cel r{stignit?<170>, nu le-a zis sf|ntul pentru c{ ei nu credeau, ci pentru c{ se }ndoiau }n credin`{, c{ nu va putea sf|ntul prin rug{ciuni, s{ vindece pe sora lor. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI GHERMANO,<%0> @SUBTITLE = <%4>ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI<%0> Patria Sf|ntului Ghermano a fost Constantinopolul. Tat{l lui era unul dintre cei dint|i senatori, cu slava ~i cu cinstea mai aleas{ dec|t al`ii, cinstit cu dreg{toria de patrician, ~i av|nd numele Iustinian. Pe acesta l-a ucis din zavistie, Constantin Pogonatul, c|nd a luat }mp{r{`ia greceasc{. Ucig|nd pe acest senator, a poruncit s{ scopeasc{ pe fiul s{u, fericitul Ghermano, }nc{ fiind prunc, ~i l-a dat la bisericeasca r|nduial{ a clericilor. ]mp{ratul a f{cut aceasta pentru ca Ghermano, venind }n v|rst{, s{ nu poat{ fi }n r|nduial{ mireneasc{ de senator ~i s{ nu poat{ face vreo izb|ndire casei lui Pogonat, pentru uciderea tat{lui s{u. Deci, fericitul Ghermano, fiind }n r|nduiala clericilor, vie`uia ca un }nger al lui Dumnezeu, dep{rt|ndu-se de toat{ poftirea p{m|nteasc{ ~i de toate de~ert{ciunile lume~ti. El }~i avea mintea ridicat{ spre Dumnezeu ~i totdeauna purta lauda Domnului }n gur{, }ndeletnicindu-se ziua ~i noaptea cu citirea c{r`ilor dumnezeie~ti, de unde a luat ad|ncul }n`elepciunii ~i a scos apele cele de via`{ ale }nv{`{turii celei insuflate de Dumnezeu, din care ad{pa Biserica lui Hristos, fiind r|nduit p{stor ~i }nv{`{tor. Ajung|nd la v|rsta cea des{v|r~it{ ~i la anii cei de b{rbat, str{lucea prin chipul vie`ii sale celei }mbun{t{`ite ~i cu cuv|ntul }nv{`{turii, ca un lumin{tor luminos. Deci, a fost ales mai }nt|i episcop al cet{`ii Cizicului, ~i se }mpotrivea eresului monoteli`ilor, }mpreun{ cu preasfin`itul Chir, patriarhul Constantinopolului, cu care a p{timit izgonire de la r{ucredinciosul }mp{rat Filipic. Dup{ aceea, prigonitorul acela a pierit cu sunet iar preasfin`itul Chir, <%-2>murind }n surghiun ~i mincinosul patriarh Ioan ereticul, surp|ndu-se<%0>, Sf|ntul Ghermano a luat scaunul patriarhiei Constantinopolului, pe vremea }mp{r{`iei lui Artemie, care s-a numit Anastasie al doilea. El s-a ridicat cu mult{ bucurie de cei dreptcredincio~i ~i s-a ar{tat ca un om vrednic ~i plin de darul lui Dumnezeu, care se cuno~tea }ntr-}nsul mai }nainte de vederea lui, c{ci pe cele ce voia s{ fie, mai }nainte le vedea ~i le spunea poporului. Pe c|nd }l ducea la }nceput }n soborniceasca biseric{ a sfintei Sofia ~i poporul alerga la biseric{, dorind s{ vad{ pe noul ales patriarh, o femeie oarecare, Ana, fiind }ns{rcinat{, s-a apropiat de patriarh ~i a strigat c{tre el, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{, p{rinte, pe cel z{mislit }n p|ntecele meu!<170> Iar patriarhul, c{ut|nd spre d|nsa ~i v{z|nd cu ochii cei din{untru ceea ce va s{ fie, i-a zis: <192>S{-l binecuvinteze Domnul pe acela cu rug{ciunile Sf|ntului ]nt|iului Mucenic<170>. Prin aceste cuvinte a proorocit c{ are s{ se nasc{ un prunc de parte b{rb{teasc{ ~i de un nume cu Sf|ntul ]nt|iul Mucenic ^tefan. El a }ncredin`at cu minune aceast{ proorocie, deoarece, pe c|nd gr{ia cuvintele acestea, a v{zut femeia, precum singur{ mai pe urm{ a spus la to`i cu jur{m|nt, o v{paie de foc, ie~ind din gura lui }mpreun{ cu cuv|ntul, ~i din aceasta s-a }ncredin`at c{ este adev{rat{ proorocia sf|ntului. Dup{ ce s-au }mplinit zilele, Ana a n{scut un prunc de parte b{rb{teasc{ ~i i-a dat lui numele ^tefan, dup{ proorocia preasfin`itului patriarh Ghermano. Apoi acest ^tefan, ajung|nd }n v|rst{, a pustnicit cu cuvio~ie }n muntele lui Axentie ~i s-a f{cut m{rturisitor ~i mucenic al lui Hristos, p{timind pentru sfintele icoane de la r{ucredinciosul Copronim. ^i despre Copronim a proorocit Sf|ntul Ghermano, c{ are s{ fie un cumplit prigonitor ~i muncitor al dreptcredincio~ilor. Pentru c{ Leon Isaurul, lu|nd }mp{r{`ia greceasc{, a n{scut pe acest fiu Constantin. Iar c|nd s-a botezat pruncul acesta de m|inile sfin`itului patriarh Ghermano, a spurcat sf|nta sc{ld{toare cu fire~tile sale neputin`e; ~i a gr{it despre d|nsul Sf|ntul Ghermano: <192>Pruncul acesta p|n{ ce va cre~te, are s{ fie o mare r{utate cre~tinilor ~i la toat{ biserica, pentru c{ va spurca Sf|nta Biseric{ cu }nv{`{turi eretice ~i va v{rsa mult s|nge al robilor celor binecredincio~i ai lui Hristos<170>. Constantin acela s-a numit mai pe urm{ Copronim, adic{ "b{ligosul", ~i s-a }mplinit despre d|nsul proorocia Sf|ntului Ghermano, pentru c{ Copronim a muncit pe mul`i, pentru }nchinarea cinstitelor icoane, precum ~i pe Sf|ntul ^tefan cel numit mai sus. Eresul lupt{torilor de icoane a }nceput pe vremea }mp{r{`iei lui Leon Isaurul, tat{l lui Copronim, ~i se }nt{rea foarte mult, }mputernicindu-se ~i l{`indu-se chiar de }mp{ratul care se afundase }n r{t{cirea aceea. El a dat porunca sa cea p{g|neasc{ }n toate p{r`ile, ca sfintele icoane s{ se lepede de pretutindeni din Biserica Domnului, s{ se calce cu picioarele ~i s{ se ard{ cu foc, pentru c{ le numea pe ele idoli, iar pe cei ce se }nchin{ lor, }nchin{tori de idoli. <%-2>Dar preasfin`itul patriarh Ghermano i se }mpotrivea lui uneori,<%0> trimi`|nd la d|nsul b{rba`i din duhovniceasca r|nduial{, cu bun{ }n`elegere ~i cinsti`i; iar alteori, merg|nd singur ~i vorbind cu d|nsul, }l }nv{`a ~i }l sf{tuia ca s{ }nceteze cu acea rea pornire; dar nimic nu sporea. Alt{dat{ a zis c{tre d|nsul: <192>Am auzit proorocia oarec{rui b{rbat sf|nt, cum c{ are s{ fie lep{darea de cei r{ucredincio~i sfintelor icoane, }ns{ aceasta s{ nu fie }ntr-a ta }mp{r{`ie. Atunci }mp{ratul a }ntrebat cu dinadinsul, }n ce timp ~i }n care }mp{r{`ie avea s{ fie aceea. Ghermano i-a r{spuns: <192>Are s{ fie un }mp{rat cu numele Conon; acela se va ridica contra sfintelor icoane<170>. Leon Isaurul a zis: <192>Eu sunt cu adev{rat Conon, pentru c{ acest nume mi s-a dat la botez, iar Leon m-am numit mai pe urm{; deci acea proorocie are s{ se }nt|mple }n vremea }mp{r{`iei mele<170>. Sf|ntul Ghermano a zis: <192>Nu, st{p|ne, s{ nu fie una ca aceasta. O r{utate ca aceasta s{ nu se s{v|r~easc{, }n zilele st{p|nirii tale; pentru c{ cel ce va voi s{ fac{ r{utatea este antihrist ~i vr{jma~ al ]ntrup{rii lui Dumnezeu. Adu-`i aminte, o, }mp{rate, de jur{m|ntul cu care te-ai jurat }nainte de a lua }mp{r{`ia, ca s{ p{ze~ti sf|nta credin`{ f{r{ de prihan{, nimic s{ nu dai afar{ din r|nduielile Sfin`ilor Apostoli ~i ale p{rin`ilor celor de Dumnezeu insufla`i, nici s{ a~ezi ceva nou potrivnic<170>. ]mp{ratul, auzind ni~te cuvinte ca acestea ale patriarhului, pe de o parte se ru~in{, iar pe de alta se m|nia. De atunci, c{uta asupra lui pricini cum s{-l izgoneasc{ din scaun; nu ca pe un m{rturisitor al adev{rului, ci ca pe un oarecare clevetitor ~i tulbur{tor. El a g{sit ajut{tor la scopul s{u cel r{u pe Anastasie, ucenicul lui Ghermano, cu r|nduiala preot; iar cu obiceiul, al doilea Iuda. Aceluia i-a f{g{duit }mp{ratul patriarhia Constantinopolului, dup{ izgonirea lui Ghermano; iar el a f{g{duit }mp{ratului, ca s{-l ajute la lep{darea ~i sf{r|marea sfintelor icoane. Deci, Anastasie vr{jm{~ea asupra Sf|ntului Ghermano, s|rguindu-se ca mai }nainte de izgonirea aceluia, s{-i ia scaunul lui. Sf|ntul Ghermano }i vedea cu duhul dorin`a lui cea rea ~i mai }nainte ~tia despre cele ce are s{-i se }nt|mple din partea lui Anastasie, pe care chiar mai }nainte i le-a spus lui tot a~a. Alt{dat{, Sf|ntul Ghermano, intr|nd }n palatele }mp{r{te~ti, iar Anastasie merg|nd dup{ d|nsul cu m|ndrie, a c{lcat dinapoi pe marginea hainei lui. Sf|ntul, }ntorc|ndu-se, i-a spus lui: <192>Nu te gr{bi c{ va veni ceasul, c|nd te vei duce de popor, cu bl|nde`e la Dipin<170>. ]ns{ Anastasie ~i ceilal`i ce erau cu d|nsul, auzind acelea, n-au }n`eles cele gr{ite de Sf|ntul Ghermano; dar mai pe urm{, aduc|ndu-~i aminte, au cunoscut c|nd s-au }mplinit cele gr{ite. Dipin era un loc la Constantinopol }n care se obi~nuia a se face priveli~te, ~i cum acea proorocie a sf|ntului s-a }mplinit, se va spune mai pe urm{. Deci, Sf|ntul Ghermano, lupt|ndu-se cu b{rb{`ie ~i f{r{ de temere cu sabia cuv|ntului lui Dumnezeu, ca un bun osta~ al lui Iisus Hristos contra ereticilor, a trimis pe unul din cei mai cinsti`i slujitori biserice~ti la }mp{rat, zic|ndu-i: <192>O, }mp{rate, nu se c{dea `ie, s{ te ridici f{r{ de r|nduial{ contra lui Dumnezeu, Ziditorul t{u, Cel ce `i-a dat `ie via`a ~i }mp{r{`ia ~i, precum se spune, ai s{ mi~ti pe cele nemi~cate. Nu }`i era `ie cu cuviin`{ s{ calci hot{r|rile Sfin`ilor P{rin`i, pe care ei le-au pus }n vremurile de demult; c{ prin chipul cel omenesc al lui Dumnezeu Cuv|ntul, Care S-a luat din Preacurata ~i Preasf|nta Fecioar{, precum s-au pierdut toate slujbele diavole~ti, a~a ~i toat{ }nchinarea idoleasc{ a r{mas de~art{. Iar a cinsti asem{narea omenirii lui Hristos cea }nchipuit{ cu vopsele pe sc|ndur{, chipul aceleia, ce negr{it L-a n{scut pe El, ~i chipurile sfin`ilor lui Dumnezeu, aceasta s-a dat nou{ de la p{rin`i ~i dasc{li, }nc{ de ~apte sute dou{zeci ~i cinci de ani, de c|nd Domnul nostru Iisus Hristos a luat trup omenesc ~i a venit la noi; iar dup{ a Lui ]n{l`are, t{m{duindu-se o femeie de curgerea s|ngelui prin atingerea de marginea hainelor Lui, asem{narea Aceluia s-a f{cut spre semn de mul`umit{. Chiar Domnul nostru Iisus Hristos mai }nainte }nchipuind pe mahram{ fa`a Sa cea dumnezeiasc{, a trimis-o lui Avgar regele Edesei. Dup{ aceea, Sf|ntul Evanghelist Luca a zugr{vit chipul Preacuratei Fecioare, Maica lui Dumnezeu. Pentru toate acestea, dumnezeie~tile Sinoade ale Sfin`ilor P{rin`i, care s-au `inut }n deosebite vremi ~i locuri, ne-au poruncit a nu c{lca, ci a cinsti sfintele icoane. Deci, s{ ~tii cu dinadinsul, o, }mp{rate, c{ de vei voi s{ }nt{re~ti acea f{r{delege ~i lupt{ contra sfintelor icoane, eu cel dint|i nu m{ }nvoiesc la aceasta nicidecum; ci sunt gata s{-mi v{rs s|ngele meu pentru chipul Hristosului meu, Care ~i-a v{rsat s|ngele S{u, ca s{ }nnoiasc{ chipul cel c{zut al sufletului meu. Este ar{tat c{ cinstea ~i necinstea cea f{cut{ chipului lui Hristos, se revars{ spre Cel dint|i }nchipuit al s{u, adic{ spre Hristos. Deci, se cade nou{ s{ murim ca robi credincio~i ai lui Hristos, pentru cinstea Domnului nostru<170>. Alt{dat{, Sf|ntul Ghermano a zis c{tre }mp{rat: <192>Dac{ eu sunt Iona, arunca`i-m{ }n mare, f{r{ sobor a toat{ lumea, fiindc{ nu sunt puternic a legiui ceva nou pentru credin`{<170>. @BT+2 = V{z|nd sf|ntul c{ nicidecum nu poate s{ schimbe pe }mp{rat de la acel eres, a pus omoforul s{u cel patriarhicesc }n dumnezeiescul altar, pe Sf|nta Mas{, l{s|ndu-~i dreg{toria. Iar }mp{ratul, umpl|ndu-se de m|nie pentru cuvintele lui }ndr{zne`e, a trimis pe osta~ii s{i }narma`i ca de r{zboi, care, b{t|ndu-l cu palmele pe sf|ntul ~i }n tot chipul lovindu-l ~i }mping|ndu-l, cu necinste l-au izgonit din casele patriarhiei. Iar el, duc|ndu-se la lini~tea monahi-ceasc{, a petrecut restul zilelor }ntre monahi ~i a adormit cu pace }ntru Domnul. El a fost patriarh paisprezece ani ~i cinci luni. Dup{ izgonirea sfin`itului patriarh Ghermano, }mp{ratul a ridicat }n scaunul lui pe Anastasie, ereticul cel pomenit mai }nainte, care, }mpreun{ cu }mp{ratul, au dat afar{ din Biseric{ sfintele icoane ~i au }nt{rit eresul luptei contra sfintelor icoane. Dup{ aceea s-a }mplinit asupra lui proorocia Sf|ntului Ghermano, a~a: murind cel r{u, }mp{ratul Leon Isaurul, a luat }mp{r{`ia dup{ el, Constantin Copronim, fiul lui, iar pe acesta l-a izgonit de pe scaunul }mp{r{tesc Artavasd, ginerele lui Leon. Anastasie Patriarhul, a ajutat la aceasta pe Artavasd ~i l-a }ncoronat ca }mp{rat cu fiul lui. Dup{ trei ani, Copronim, adun|nd putere ost{~easc{, a luat Constantinopolul, a scos ochii lui Artavasd, ginerelui ~i fiului lui, ~i a pierdut nepo`ii cei de sor{ ai lui ~i pe mul`i boieri; iar pe patriarhul Anastasie, dezbr{c|ndu-l la locul cel mai de sus zis, Dipin, l-a b{tut }naintea poporului, poruncind s{-l }ncalece pe un m{gar cu fa`a }napoi; ~i astfel s{-l poarte prin cetate cu batjocur{. Atunci s-a }mplinit proorocia Sf|ntului Ghermano, cea gr{it{ c{tre Anastasie: <192>C{ de popor te vei duce la Dipin...<170>. R{ucredinciosul }mp{rat Copronim voia ca pe Anastasie s{-l surpe de la patriarhie. ^i deoarece n-a putut afla pe altul la fel cu el }n p{g|n{tate, l-a l{sat tot pe el pe scaun unde, petrec|nd dou{zeci ~i patru de ani, ca o ur|ciune a pustiirii la loc sf|nt, a c{zut }ntr-o boal{ ce se nume~te cordaspos; deoarece gura lui cea hulitoare de Dumnezeu, care a gr{it multe hule contra sfintelor icoane ~i contra Sf|ntului Ghermano, }nv{`{torul lui, a fost pref{cut{ }n ie~ire, pentru c{ murd{ria din{untru ie~ea pe gur{; ~i }n aceast{ boal{ ~i-a lep{dat tic{losul s{u suflet. Pe c|nd el a avut un sf|r~it at|t de amar, Sf|ntul Ghermano a aflat via`a cea dulce cu sfin`ii ierarhi, }ntru }mp{r{`ia Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh se cuvine cinstea, slava ~i }nchin{ciunea acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTUL MUCENIC IOAN VALAHUL Sf|ntul Mucenic Ioan Valahul s-a n{scut }n @ara Rom|neasc{ }n secolul XVII, }ntr-o familie de cre~tini nobili ~i boga`i. Dar, }n urma unei revolte }mpotriva turcilor din anul 1662, pe timpul voievodului Mihnea, Sf|ntul Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cump{rat de un soldat p{g|n, care la legat de un copac ~i la b{tut mult. Zdrobit de ru~ine ~i de durere, Ioan a t{iat pe p{g|n }n timpul somnului. El a fost de }ndat{ descoperit de al`i solda`i ~i dus la Constantinopol, }naintea vizirului pentru a fi judecat. Dar, vizirul }l d{du pe fericitul Ioan femeii celui pe care }l ucisese el, ca s{ fac{ ce va voi cu d|nsul. Ea }ns{, i-a cerut s{-i fie so`, dac{ Ioan se va lep{da de Hristos ~i se va }nchina lui Mahomed. Atunci, Fericitul Ioan, s-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci, chem|nd cu credin`{ numele lui Hristos. Fiind aruncat }n temni`{, mucenicul lui Hristos a fost cumplit b{tut mai multe zile, }n timp ce so`ia turcului t{iat }l silea mereu s{ p{c{tuiasc{ cu ea, ca s{ nu mai fie chinuit. Dar Sf|ntul Mucenic Ioan, refuz|nd a face cumplitul p{cat, }ndat{ vizirul a poruncit s{-i taie capul. ^i a~a s-a dus la Hristos, sc{p|nd de cursele cele }n~el{toare ale acestei vie`i trec{toare, mut|ndu-se }n ceata sfin`ilor mucenici. P{timirea sa a avut loc la 12 mai, 1662, la Constantinopol, iar dup{ al`ii }n 1665.