@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A TREISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTEI MUCENI@E<%0> <%4>GLICHERIA @SUBTITLE = ^I A LUI LAODICHIE, <%4>P[ZITORUL TEMNI@EI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]n anul dint|i al domniei lui Antonin, p{g|nul }mp{rat al Romei, st{p|nea }n Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Cre~tinii, care vie`uiau }n Traianopol, cetatea Traciei, se adunau }n toate zilele }ntr-o cas{ mic{ de rug{ciuni ~i acolo se rugau lui Dumnezeu, cer|nd cu mult{ durere de inim{ pacea ~i }nmul`irea Bisericii. C{ci atunci erau pu`ini cei ce se temeau de Dumnezeu ~i, acei care erau, se primejduiau de izgonire. ]mp{ratul Antonin, `in|ndu-se de r{t{cirea elineasc{, aducea jertfe necura`ilor idoli ~i, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea f{r{delege, ca cei care nu se }nchin{ idolilor, s{ fie uci~i. Ajung|nd acea porunc{ }n Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea ~i }n Traianopoli, ar{t|nd-o poporului; ~i a hot{r|t o zi }n care s{ s{v|r~easc{ pr{znuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adic{ purtare de lumin{. Acea pr{znuire era s{ fie dup{ trei zile de la venirea ighemonului }n acea cetate. ]n cetatea aceea era o fecioar{ de neam bun, anume Gliche-ria, fiica lui Macarie, care mai }nainte fusese antipat la Roma. Ea, plec|nd de la Roma cu p{rin`ii s{i }n p{r`ile acelea, a r{mas orfan{. Crez|nd ea }n Hristos ~i, al{tur|ndu-se cre~tinilor, umbla cu d|n~ii }n toate zilele }n casa de rug{ciuni ~i se ruga lui Hristos Dumnezeu ~i Preacuratei Fecioare Maria, c{tre care ~i-a c|~tigat deosebit{ dragoste, dup{ Hristos Fiul lui Dumnezeu ~i, s|rguindu-se s{ urmeze fecioriei celei curate, ~i-a logodit fecioria sa Domnului s{u. Iar c{tre cre~tini gr{ia: <192>Fra`ilor, surorilor, p{rin`ilor ~i toate c|te }mi sunte`i mie }n loc de maic{, lua`i aminte cu dinadinsul al c{rui ]mp{rat avem chipul, ~i cu care semn suntem }nsemna`i pe frunte! Deci, s{ ne s|rguim s{ p{zim poruncile Lui, ca de la acest ]mp{rat ve~nic s{ c|~tig{m m|ntuire, p{zind f{r{ de prihan{ }nsemnarea cea luat{ a cre~tin{t{`ii<170>. Credincio~ii ziceau c{tre d|nsa: <192>To`i dorim s{ ne punem sufletele pentru Domnul nostru!<170> Iar ea iar{~i gr{ia c{tre d|n~ii: <192>Deci, zic vou{, ruga`i-v{ lui Dumnezeu pentru mine, ca s{ m{ }nt{reasc{ ~i pe mine }mpreun{ cu voi ~i s{ m{ }nvredniceasc{ p{r`ii celor ce I-au pl{cut Lui prin nevoin`a p{timirii ~i s{ m{ numesc }n ceata mireselor Sale celor ne}ntinate, }n c{mara Sa cea preacurat{ ~i cereasc{<170>. Iar credincio~ii se rugau pentru d|nsa. Dup{ trei zile, sosind praznicul cel hot{r|t, to`i cet{`enii, cu lum|n{ri aprinse, alergau la capi~tea lui Die. Atunci, fericita fecioar{ Glicheria, aprinz|ndu-~i cu r|vn{ inima sa dup{ Domnul Dumnezeul s{u ~i }nsemn|ndu-~i fruntea cu semnul Sfintei Cruci, a mers cu os|rdie la aceea~i capi~te ~i, st|nd }n mijloc, a zis c{tre ighemon: <192>Luminate ighemoane, iat{ jertfele celor ce vor s{ se aduc{ adev{ratului Dumnezeu; eu fac }nceputul, pentru c{ sunt mai }nt|i cu neamul cel mare, dec|t to`i cei ce locuiesc }n cetatea aceasta, deoarece sunt n{scut{ din tat{ prealuminat, care mai }nainte a fost antipat }n cetatea cea mare a Romei; deci, mie mi se cade mai }nt|i s{ aduc jertf{ lui Dumnezeu<170>. Ighemonul a zis c{tre d|nsa: <192>Dar unde este f{clia ta, cu care vei }ncepe aprinderea jertfelor?<170> Sf|nta Glicheria a zis: <192>Pe frunte am f{clia mea cea scris{, care, fiind nestins{, lumineaz{ adev{rata noastr{ jertf{ care se aduce lui Dumnezeu<170>. Iar ighemonul, ne}n`eleg|nd cele gr{ite de d|nsa, a zis: <192>Apropie-te ~i jertfe~te tu }nt|i<170>. Zis-a sf|nta: <192>Dumnezeu cel ve~nic nu are trebuin`{ de f{cliile cele ce scot fum. Deci, porunce~te s{ se sting{ toate f{cliile, ca s{ }nceteze fumul ce iese din ele ~i atunci ve`i vedea jertfa mea cea f{r{ de prihan{, pe care voiesc s-o aduc Dumnezeului meu<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ sting{ f{cliile. Sf|nta Glicheria, st|nd la un loc }nalt, ca s{ se poat{ vedea de popor, ~i-a descoperit fruntea ~i a ar{tat scris pe d|nsa semnul Crucii lui Hristos ~i a zis c{tre to`i cei ce priveau spre d|nsa: <192>Vede`i oare f{clia cea prealuminoas{ pe fruntea mea?<170> Apoi, ridic|ndu-~i ochii ~i }n{l`|ndu-~i m|inile c{tre cer, a zis: <192>Dumnezeule Atotputernic, Cel ce Te sl{ve~ti de robii T{i pentru crucea Ta, Cel ce Te-ai ar{tat cuvio~ilor T{i tineri }n cuptorul Babilonului ~i i-ai izb{vit pe ei din foc, Cel ce ai astupat gurile leilor ~i ai stricat pe Baal, Cel ce ai omor|t pe balaurul acela ~i ai sf{r|mat chipul cel dr{cesc }n c|mpul Deira, Iisuse Hristoase, Preacuratule Mielu~el al lui Dumnezeu, vino, rogu-m{, ~i ajut{ mie, smeritei roabei Tale, ~i sf{r|m{ pe idolul acesta f{cut de m|n{ omeneasc{, ~i risipe~te aceste jertfe diavole~ti necurate ~i de~arte. Sf|nta, rug|ndu-se astfel lui Dumnezeu, s-a f{cut deodat{ un tunet }nfrico~at ~i a c{zut la p{m|nt idolul lui Die, sf{r|m|ndu-se }n mii de buc{`i, pentru c{ era f{cut din piatr{. Iar ighemonul ~i popii cei p{g|ne~ti, v{z|nd acest lucru, s-au aprins de m|nie ~i au poruncit poporului s-o omoare cu pietre; deci, arunc|nd ei cu pietre spre d|nsa, acelea nu se atingeau de ea, ci c{deau }mprejurul ei, f{c|ndu-se o gr{mad{ mare, ca ~i cum acele pietre ar fi fost a~ezate cu m|na. Iar p{g|nii, necunosc|nd puterea lui Dumnezeu, numeau pe sf|nta "fermec{toare"; iar ea le zicea: <192>Puterea lui Hristos, Care lucreaz{ }n mine, mustr{ r{t{cirea voastr{, iar ajutorul Lui risipe~te muncile care le aduce`i asupra mea<170>. Atunci ighemonul a poruncit ca, leg|nd-o, s{ o duc{ }n temni`{ ~i acolo s{ o str{juiasc{ p|n{ a doua zi, zic|nd c{tre str{jeri: <192>P{zi`i-o, ca s{ nu scape cu vr{jile sale, c{ apoi va zice c{ Dumnezeul ei a izb{vit-o, ~i astfel va }n~ela pe mul`i<170>. Iar sf|nta a zis c{tre d|nsul: <192>Nebunule, orbitule ~i p{g|nule, oare nu cuno~ti c{ sunt legat{ cu poruncile lui Dumnezeu ~i pironit{ cu legea Lui? Deci, nu pot ca s{ m{ dezleg de nevoin`a cea p{timitoare, }ntru care am poftit s{ intru de bun{voie pentru Hristos M|ntuitorul meu<170>. Acestea zic|ndu-le, s-a dus }n temni`{. Pe c|nd Sf|nta Glicheria ~edea }n temni`{, a venit la d|nsa Filocrat, preotul lui Dumnezeu, cercet|nd pe cea legat{ pentru Hristos. Iar sf|nta a gr{it c{tre d|nsul: <192>P{rinte, }nsemneaz{-m{ cu semnul Sfintei Cruci ~i cu aceea, ung|ndu-m{ ca ~i cu o ungere, s{ <%-2>m{ }nfrumuse`ezi pe mine lui Dumnezeu ~i ]mp{ratului, C{ruia te-ai<%0> f{cut osta~, s{ m{ faci pe mine pl{cut{ ca, }ngr{dindu-m{ ~i }nt{rindu-m{ cu }nsemnarea Lui, s{ biruiesc r{utatea diavolului<170>. Atunci preotul, }nsemn|nd-o cu Sf|nta Cruce, i-a zis: <192>]nsemnarea lui Hristos s{-`i ajute la scopul t{u ~i ]nsu~i Hristos s{-`i fie `ie mire duhovnicesc, ung|ndu-te pe tine cu darul S{u, ca s{-`i dob|nde~ti <%2>dorin`a<170>. Filocrat, }nt{rind-o pe ea }ntru Domnul ~i d|ndu-i pace, s-<%0>a dus. A doua zi, ighemonul Sabin a mers la curtea }mp{r{teasc{, unde voia s{ munceasc{ pe Sf|nta Glicheria ~i, pun|nd-o }naintea judec{`ii, a zis c{tre d|nsa: <192>Glicherio, te-ai plecat s{ aduci jertf{ marelui zeu Die, c{ruia i se }nchin{ ~i }mp{ratul cu jertfe?<170> R{spuns-a sf|nta: <192>Cum s{ m{ }nchin sau s{ }i aduc jertf{ aceluia, care, c{z|nd, s-a sf{r|mat ~i s-a risipit }n multe buc{`i, neput|nd singur lui s{-~i ajute? Eu ~tiu pe Unul Dumnezeu, Care vie`uie~te }n ceruri ~i }mi ajut{ s{ risipesc puterea voastr{ cea p{g|neasc{. Aceluia se cuvine s{-I aduc jertf{, s{ m{ }nchin ~i s{-I plac<170>. Iar ighemonul a gr{it iar{~i: <192>Jertfe~te, p|n{ nu }ncep a te munci<170>. R{spuns-a muceni`a: <192>Dumnezeul meu m{ va munci pe mine, dac{ te voi asculta pe tine<170>. Zis-a ighemonul: <192>Atunci dore~ti s{ mori?<170> R{spuns-a muceni`a: <192>Eu m{ s|rguiesc, ca prin durerile cele trupe~ti, s{-mi t{m{duiesc r{nile cele suflete~ti<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ o sp|nzure cu p{rul de un lemn de munc{ ~i cu unghii de fier s{-i strujeasc{ trupul ei, p|n{ ce va muri. Deci, fiind sp|nzurat{ ~i strujit{, nu sim`ea dureri }n trupul s{u din muncile cele ce i se f{ceau ei, zic|nd c{tre muncitor: <192>P{g|nule, plinule de toat{ r{utatea ~i slujitor al diavolului, nimic nu-mi sunt mie muncile acestea! Eu nu le simt, fiindc{ am pe Iisus Hristos, Cel ce-mi ajut{ mie; deci, g{se~te alte munci mai mari, deoarece acestea nu sunt nimic<170>. A~a gr{ind sf|nta, slujitorii cei ce o munceau au }ncetat; iar ighemonul, v{z|nd pe muceni`{ c{ biruie~te muncile, a poruncit s{ o pogoare de la muncire ~i s{-i sf{r|me fa`a ei. Atunci sf|nta a zis: <192>Lumina ~i }nt{rirea mea este Hristos Dumnezeu, Cel ce }nt{re~te cu darul S{u g|ndurile roabei Sale<170>. Apoi, privind spre cer, a gr{it: <192>St{p|ne, pe Tine Te rog, lumineaz{-mi fa`a mea ~i m{ f{ viteaz{ spre p{timirea loviturilor, }nt{re~te-m{, Doamne, }ntru p{timirea cea pentru Tine; pentru c{ Tu e~ti Dumnezeul Cel ce }mbog{`e~ti cu vistieriile Sf|ntului T{u Duh pe cei ce m{rturisesc f{r{ de fric{ preasf|nt numele T{u }naintea muncitorilor; Tu e~ti Cel ce aju`i tuturor sfin`ilor T{i, celor ce ]`i plac @ie pe p{m|nt, cu a c{ror pov{`uire ~i eu te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeul meu, ~i Te-am iubit pe Tine, Ziditorul meu, ascult{-m{ acum pe mine roaba Ta, care m{ s|rguiesc pentru numele T{u, ca s{ scap din cursele diavolului ~i din gura bala-urului<170>. Astfel gr{ind sf|nta c{tre Dumnezeu, muncitorii o b{teau peste fa`a ei; dar }ndat{ a stat l|ng{ d|nsa }ngerul Domnului ~i a }ngrozit pe cei ce o munceau, }nc|t au c{zut ca ni~te mor`i. @BT+1 = Deci, ighemonul, nev{z|nd pe }ngerul care i s-a ar{tat ei, a gr{it c{tre d|nsa: <192>Spune, Glicherio, pentru ce nu te supui poruncii }mp{r{te~ti?<170> Sf|nta r{spunse: <192>A c{rui porunc{ s{ ascult?<170> Ighemonul zise: <192>Porunca singurului st{p|nitor al Romei, care a poruncit s{ p{zim aceast{ p{rinteasc{ ~i veche lege ~i s{ ne }nchin{m zeilor<170>. Gr{it-a sf|nta: <192>Eu ascult pe Dumnezeul cel Atotputernic, legii Lui m{ supun ~i o p{zesc, ~i pe mine singur{ m{ aduc jertf{, precum odat{ Avraam a adus jertf{ pe fiul s{u, Isaac; ~i pentru aceasta, bine a pl{cut adev{ratului Dumnezeu ~i a luat de la D|nsul binecuv|ntare, ca s{ fie tat{ a multe neamuri<170>. Ighemonul zise: <192>F{ ceea ce-`i poruncesc, ca s{ nu mori, ca o femeie am{git{, de o moarte rea!<170> Muceni`a r{spunse: <192>Hristos, }ncep{torul nevoin`ei noastre <196> }n nevoin`a cea duhovniceasc{ <196> }nt{re~te nu numai pe b{rba`i, dar ~i pe femeile cele ce se o~tesc asupra tat{lui t{u, diavolul, ~i le }ncununeaz{ luminos<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ o duc{ }n temni`{ pe sf|nta muceni`{ ~i s-o chinuiasc{ mai multe zile cu foamea ~i cu setea. Deci, sf|nta a mers }n temni`{, bucur|ndu-se, ~i, intr|nd }n{untru, }n{l`a laude lui Dumnezeu ~i-L sl{vea, gr{ind: <192>Bine e~ti cuv|ntat, Doamne Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, Cel ce Te cuno~ti de sfin`ii T{i, care p{zesc poruncile Tale; Cel ce Te-ai ar{tat Sf|ntului Petru c|nd ie~ea din Roma ~i ai ru~inat pe vr{jitorul Simon, potrivnicul lui; Cel ce ai ajutat marelui David ~i pe Goliat l-ai surpat sub picioarele lui; Tu, preacinstite ~i preacurate Dumnezeule, auzi-m{ pe mine, vino }n ajutor roabei Tale, izb{ve~te-m{ de me~te~ugul vr{jma~ului ~i din am{girea ighemonului cel preap{g|n<170>. Trec|nd trei zile, ighemonul a zis tribunului: <192>Ia inelul meu ~i s{ te duci s{ pecetluie~ti temni`a }n care se p{ze~te fermec{toarea aceea<170>. Tribunul, duc|ndu-se, a pecetluit u~a ~i a poruncit s{ fie straj{ tare }mprejurul temni`ei, ca s{ nu dea cineva hran{ sau b{utur{ celei ce ~edea }n{untru. Iar }ngerii lui Dumnezeu aduceau Sfintei Muceni`e Glicheria, hran{ ne~tiut{ ~i b{utur{ nespus{ ~i }nt{reau pe mireasa lui Hristos. Dup{ c|teva zile, ighemonul, av|nd s{ se duc{ }n cetatea Eracliei, a venit la temni`{ s{ vad{ pe muceni`{, ca s-o duc{ dup{ el. Dar, v{z|nd pecetea }ntreag{ i se p{rea c{ a murit de foame ~i de sete, c{ de atunci trecuser{ multe zile. Deci, deschiz|nd u~a, a v{zut-o dezlegat{ din leg{turi, av|nd }naintea sa un blid, }n care era p|ine curat{, lapte ~i ap{ }ntr-un pahar. Deci, s-a mirat de aceea, pentru c{ tic{losul n-a }n`eles c{ Dumnezeu hr{nea pe roaba Sa. Atunci a poruncit s-o scoat{ ~i s-o duc{ dup{ el }n Eraclea. Iar ea }n{l`a mul`umiri lui Dumnezeu, gr{ind: <192>St{p|ne Dumnezeule, Cel ce ne }nve`i pe noi cuno~tin`a adev{rului ~i por`i grij{ de poporul T{u; Cel ce ai trimis lui Daniil hran{ }n groap{ ~i lui Ilie la p|r|u i-ai g{tit osp{`; Cel ce }ntorci pe cei r{t{ci`i ~i luminezi pe cei orbi, <%-2>}`i mul`umesc c{ m-ai pomenit ~i pe mine, smerita roaba Ta, ~i m-ai<%0> hr{nit }n vreme de foamete din nelipsitele Tale vistierii cu }ndurat{ m|na Ta<170>. Sf|nta, mul`umind astfel lui Dumnezeu, a fost dus{ la Eraclea. Ighemonul, ajung|nd mai }nainte acolo, aducea jertf{ }n capi~tea lui Die; iar cre~tinii care erau }n cetate, auzind de sf|nta muceni`{ a lui Hristos, Glicheria, cum a p{timit }n Traianopoli ~i c{ o aduce }n cetatea lor, au ie~it }n }nt|mpinarea ei afar{ din cetate, ca la trei stadii, cu episcopul lor, cinstitul Dometie ~i, v{z|nd-o, i-au fericit p{timirile ei pentru Hristos. Iar episcopul a f{cut pentru d|nsa rug{ciune c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Hristoase, lumina cea nestins{, lumin{torule al celor ce sunt }n }ntuneric ~i pov{`uitorule al celor r{t{ci`i, Cel ce ai trecut pe Moise prin mare la uscat ~i pe Faraon l-ai }necat, pe Tine Te rug{m ca s{ fii pov{`uitor acestei roabe a Ta }ntru m{rturisirea preasf|ntului T{u nume<170>. Deci, sf|nta a fost dus{ }n cetate ~i p{zit{ }n leg{turi. A doua zi, ighemonul a socotit s-o ard{ cu foc, dac{ nu va jertfi idolilor; deci, pun|nd-o de fa`{ la judecat{, i-a zis: <192>Te-ai socotit oare, Glicherio, ca s{ aduci jertf{ zeilor?<170> Sf|nta r{spunse: <192>]n legea cea dat{ mie de adev{ratul Dumnezeu, este scris: S{ nu ispite~ti pe Domnul Dumnezeul T{u ~i s{ fie cuv|ntul vostru: ce este adev{rat, adev{rat ~i ce este nu, nu. Acum `i-am spus c{ m-am unit cu Hristos al meu ~i m-am lep{dat de diavolul, c{ruia tu }i sluje~ti; ~i, fiind unit{ cu Hristos, cum voi putea vreodat{ s{ m{ despart de D|nsul ~i }n locul vie`ii s{-mi aleg moartea? Tu f{ ceea ce voie~ti, iar eu def{imez toate cele de~arte, ca s{ c|~tig bun{t{`ile cele cere~ti<170>. Atunci ighemonul a poruncit s-o arunce }n cuptorul cel ars. Deci, cuptorul fiind ars, sf|nta fecioar{ s-a }ngr{dit cu semnul Sfintei Cruci ~i a zis: <192>Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Te binecuvintez pe Tine ~i pream{resc numele T{u cel sf|nt, c{ ai d{ruit aceast{ zi de acum ~i ceasul acesta roabei Tale }ntru veselie ve~nic{. Scriind m{rturisirea mea }naintea }ngerilor ~i a oamenilor, rogu-m{, }mpline~te dorin`a sufletului meu ~i arat{ acestui p{g|n ~i spurcat ighemon, c{ Tu e~ti ajut{torul meu<170>. Gr{ind astfel sf|nta, a aruncat-o }n cuptor ~i }ndat{ s-a pogor|t rou{ din cer ~i a stins v{paia focului; iar sf|nta st{tea }n cuptor ca o curat{ mielu~ea, c|nt|nd cuvintele acestea: <192>Sf|nt e~ti Dumnezeule, Cel ce prin dumnezeirea Ta ai trimis ajutor din cer smeritei roabei Tale, ca s{ cunoasc{ to`i c{ toate se supun @ie ~i cu voia Ta }~i pierde puterea v{paia focului acesta<170>. Apoi a ie~it din cuptor, neav|nd nici o v{t{mare. Dar, ighemonul, socotind acea nev{t{mare de foc putere vr{jitoreasc{, a poruncit s{-i jupoaie pielea de pe cap. Deci, pe c|nd slujitorii f{ceau acest lucru, sf|nta muceni`{ striga c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce r{sari lumin{ ~i binevoie~ti a lumina dreptatea prin mucenicia aceasta, arat{ aceasta spurcatului ighemon Sabin, c{ tot cel ce }~i pune n{dejdea spre Tine nu se teme de munci, ci dore~te altele mai mari, ca s{ primeasc{ de la Tine cunun{ luminoas{ pentru m{rturisire. Te laud pe Tine, c{ci cu pielea luat{ de pe fa`a mea, ai descoperit toate cele ce sunt }n mine, ca, fiind luminat{ prin lumina Ta, s{ pot zice: Descoper{ ochii mei ~i voi cunoa~te minunile din legea Ta!<170> Ighemonul, socotind c{ acele cuvinte ale ei ~i r{bdarea cea b{rb{teasc{ sunt spre batjocura lui, a poruncit s{ duc{ pe muceni`{ }n temni`{ ~i, leg|nd-o de m|ini ~i de picioare, s-o pun{ goal{ pe o piatr{ ascu`it{. Dar, }ngerul Domnului, venind la miezul nop`ii, a luminat temni`a ~i a dezlegat pe sf|nta din leg{turi; iar pielea cea jupuit{ a t{m{duit-o ~i a f{cut-o la loc pe capul ei, }nc|t nu era nici o urm{ de ran{, ci toat{ era }ntreag{, s{n{toas{, luminoas{ ~i frumoas{ la fa`{. A doua zi, ighemonul a poruncit s{ aduc{ pe Sf|nta Muceni`{ Glicheria iar{~i la cercetare. Deci, p{zitorul temni`ei, cel cu numele Laodichie, deschiz|nd temni`a ~i intr|nd, a v{zut pe sf|nta dezlegat{ din leg{turi ~i s{n{toas{, ~i nu a cunoscut c{ este Glicheria; pentru aceasta voia s{ se omoare, p{r|ndu-i-se c{ ea a sc{pat, fiindc{ se temea de cumplitele munci ale ighemonului. Iar sf|nta a zis c{tre el: <192>Laodichie, s{ nu-`i faci nici un r{u, eu sunt Glicheria!<170> ]nfrico~|ndu-se el, a zis: <192>Miluie~te-m{ pe mine, ca s{ nu mor de spaim{; cred }n Dumnezeul Cel ce }`i ajut{ `ie!<170> Atunci sf|nta a zis: <192>Vino }n urma lui Hristos ~i te vei m|ntui<170>. Sco`|nd-o el din temni`{, s-a legat cu leg{turile ei ~i astfel mergea la ighemon }n urma ei. V{z|nd ighemonul acel lucru, a zis: <192>De ce ai f{cut aceasta, Laodichie? Unde este cea legat{, care `i s-a }ncredin`at `ie?<170> Laodichie a zis: <192>Iat{, aceasta este, care st{ de fa`{ la judecata ta, ~i care }n noaptea trecut{ str{lucind cu dumnezeiasca lumin{ ~i-a luat frumuse`ea fe`ei cea dint|i, fiind t{m{duit{ cu m|na sf|ntului }nger cel trimis de Dumnezeu la d|nsa, care a dezlegat-o din leg{turi ~i cu care ~i eu m-am legat. Deci, v{z|nd minunile lui Dumnezeu, am crezut ~i eu }n El ~i voiesc s{ fiu p{rta~ acestei mor`i<170>. Ighemonul, umpl|ndu-se de m|nie, a zis: <192>S{ se taie tic{losul acesta ~i vom vedea de va veni Hristos s{-i ajute!<170> Iar c|nd Laodichie era s{ fie t{iat pentru Hristos, ~i-a ridicat ochii }n sus ~i a strigat: <192>Dumnezeul cre~tinilor, num{r{-m{ ~i pe mine }n }mp{r{`ia Ta, cu roaba Ta Glicheria<170>. Iar Sf|nta Glicheria se ruga lui Dumnezeu pentru d|nsul, zic|nd: <192>Tat{l Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ai dezlegat durerile mor`ii ~i ai eliberat pe omul cel robit din leg{turile iadului, elibereaz{ ~i pe robul T{u Laodichie din st{p|nirea diavoleasc{ ~i-i d{ lui, ca }ntru m{rturisirea Ta, s{ se s{v|r~easc{ ~i prime~te sufletul lui }n pace!<170> Laodichie, auzind acestea, a zis "Amin". Dup{ aceasta i-au t{iat capul cu toporul; iar trupul lui, lu|ndu-l cre~tinii, l-au }ngropat cu cinste. Apoi ighemonul a zis c{tre Sf|nta Muceni`{ Glicheria: <192>^tim pe tat{l t{u, c{ a fost de neam bun; iar cine }`i ajut{ `ie nu ~tim, tu singur{ s{ ne spui nou{<170>. R{spuns-a sf|nta: <192>Mie }mi ajut{ Hris<%-2>tos, M|ntuitorul lumii ~i Dumnezeu a toat{ m|ng|ierea, Cel ce mi-a<%0> trimis m|ncare }n temni`{, m-a dezlegat din leg{turi ~i mi-a }nnoit frumuse`ea cea pierdut{ a fe`ei mele<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ o dea fiarelor spre m|ncare. Deci, sf|nta mergea cu veselie spre acele fiare ca spre un osp{` ~i a stat la locul de unde ies fiarele. O leoaic{ mare, r{cnind ~i venind, s-a aplecat la picioarele sfintei, ling|ndu-i gleznele. Deci, sf|nta, ridic|ndu-~i ochii spre cer, a zis: <192>Mul`umescu-`i @ie, Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeul p{rin-`ilor, Dumnezeul milostivirii, Cel ce ai }mbl|nzit m|nia de fiar{ <%2>spre ar{tarea dumnezeie~tii Tale puteri ~i toate cele cumplite mi le-ai <%0>pref{cut mie u~urare, ascult{-m{, Dumnezeule, ~i r{spl{te~te acestui r{u ighemon dup{ vrednicia lui; iar pe mine nu m{ lipsi de cununa darului T{u, cu sfin`ii T{i<170>. Rug|ndu-se sf|nta a~a, s-a auzit un glas din cer, zic|nd c{tre d|nsa: <192>Am auzit rug{ciunea ta, vino la Mine cu pace, c{ u~ile ]mp{r{`iei Cerului s-au deschis `ie<170>. Apoi a venit spre sf|nta alt{ leoaic{, care, apropiindu-se, a mu~cat-o, }ns{ nu i-a f{cut nici o ran{, ~i nici un semn pe trupul ei. Astfel ~i-a dat muceni`a sf|ntul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu; iar fiarele au intrat }n culcu~ul lor. Iar asupra ighemonului, chiar }n acel ceas, a venit o boal{ cumplit{, ~i cu osteneala apei s-a umplut ~i foarte s-a umflat ~i a murit pe strad{, neajung|nd la casa sa. Merg|nd episcopul Dometie, a luat trupul cel mult p{timitor al Sfintei Muceni`e Glicheria, l-a }ngropat cu cinste la un loc frumos din Tracia, aproape de cetatea Eracliei, ~i dup{ aceea a izvor|t mir t{m{duitor din cinstitele ei moa~te, care vindeca toate bolile, }ntru slava Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a unuia Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi p{c{to~ii s{-I fie Lui cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI @SUBTITLE = P<%6>[TIMIREA SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = MUCENIC ALEXANDRU ROMANUL Pe vremea p{g|nului }mp{rat Maximian, era prigoan{ mare asupra cre~tinilor prin toate p{r`ile st{p|nirii Romei. Un suta~ oarecare, slujitor }nfl{c{rat al diavolilor, din porunca }mp{ratului, a zidit afar{ din cetatea Romei, mai departe de o stadie, o capi~te necuratului lor zeu Die. ]mp{ratul a dat porunc{, ca s{ sileasc{ pe cre~tini s{ aduc{ jertfe zeilor, poruncind ca to`i s{ se adune la }nnoirea capi~tei zeului Die. Crainicii strigau din tr|mbi`e prin cetatea Romei ~i ziceau: <192>Asculta`i, prietenii zeilor, se cade ca voi de diminea`{, s{ v{ aduna`i cu }mp{ratul }n capi~tea cea nou{ a lui Die. Auzind poporul glasul tr|mbi`ei crainicilor, se g{tea pentru a doua zi. De diminea`{ mul`i din cei ce f{ceau negu`{torie, au mers la capi~tea cea nou{ a lui Die cu m{rfurile lor, pe de o parte pentru }nchin{ciune, iar pe de alta, pentru v|nzarea m{rfurilor lor. Un b{rbat foarte bogat, cu numele Tiberian ~i cu dreg{toria tribun, av|nd mul`i osta~i sub m|na sa, }ncredin`a`i lui de Felix voievodul, chem|ndu-i, le-a zis: <192>Asculta`i, fra`ilor! ^ti`i porunca }mp{ratului, c{ ast{zi se cade nou{ tuturor s{ fim cu }mp{ratul }n capi~tea zeului Die; deci, s{ fi`i gata<170>. Gr{indu-le acestea, li s-a f{cut }n~tiin`are, c{ }mp{ratul a venit la capi~te; ~i to`i se s|rguiau s{ alerge acolo, ca s{ fie de fa`{ la }mp{rat. Unul din acei osta~i cu numele Alexandru, care din copil{ria sa }nv{`ase buna credin`{ cea cre~tineasc{ ~i se temea de Dumnezeu, a r{spuns tribunului: <192>De ai fi zis, s{ mergem ~i s{ ne }nchin{m adev{ratului Dumnezeu, Care este }n cer, bine ai fi zis; iar aceia pe care voi }i numi`i zei, nu sunt zei, ci diavoli<170>. Zis-a Tiberian: <192>Nu tuturor avem s{ le aducem jertfe, ci numai lui Die, de~i sunt mul`i zeii pe care }i cinstim noi ~i }mp{ratul<170>. La acestea a r{spuns fericitul Alexandru: <192>Pe unul Die l-au numit zeu, dar el este asemenea ca ~i ceilal`i diavoli }n~el{tori care trag pe }nchin{torii lor la pierzare ~i-i am{gesc spre lucrurile cele f{r{delege ~i spurcate, cu care se spurc{ chiar zeii vo~tri, precum povesti`i ~i voi de ei; pentru c{ uneori pofteau femeie ~i, g{sind-o, o }n~elau, o sileau ~i o necinsteau, spurc|nd nu numai p{m|ntul, ci ~i marea ~i v{zduhul. Cine a v{zut sau a auzit vreodat{ ca un dumnezeu s{ zac{ }n fapte desfr|nate? Dumnezeul nostru este nev{zut de ochii cei trupe~ti ~i cunoscut numai cu singura credin`{, El este Preacurat, Atotputernic, Ziditorul cerului ~i al p{m|ntului, C{ruia nu-i trebuie ni~te jertfe ca acestea, pe care voi le aduce`i nenum{ra`ilor vo~tri diavoli, ci }i trebuie jertfe curate ~i f{r{ de s|nge<170>. Tiberian, auzind acestea, a zis: <192>]nceteaz{ cu nebunia ta, Alexandre, ~i nu huli pe zeii no~tri f{c{tori de bine, ca s{ nu aud{ c|ndva }mp{ratul ~i s{ se m|nie asupra mea pentru tine, c{ }ng{dui }ntre osta~ii mei pe un hulitor de zei ca acesta<170>. Acestea zic|nd Tiberian, a alergat la }mp{ratul, iar Alexandru s-a dus la casa sa. @BT-1 = Sosind vremea jertfelor, }mp{ratul aducea necurata jertf{ }n capi~tea cea nou{ a ur|tului zeu Die; iar Tiberian, aduc|nd aminte }mp{ratului de Alexandru, osta~ul s{u, c{ nu ascult{ porunca }mp{r{teasc{, ci oc{r{~te ~i hule~te pe zei, }ndat{ }mp{ratul a poruncit s{ trimit{ dup{ el ~i s{-l aduc{ }naintea sa legat cu lan`uri de fier. Atunci era ceasul al ~aselea din zi ~i Sf|ntul Alexandru se odihnea }n cas{ pe patul s{u, c|nd i s-a ar{tat }ngerul Domnului }n vis, zic|ndu-i: <192>]mb{rb{teaz{-te ~i te }nt{re~te, Alexandre, c{ci multe ai s{ p{time~ti pentru numele lui Iisus Hristos, Cel r{stignit. S-au preg{tit multe munci pentru tine; deci, iat{, vin dup{ tine osta~ii }mp{ratului, dar nu te teme de ei, nici s{ se }nfrico~eze inima ta, pentru c{ eu sunt trimis spre ajutorul t{u; scoal{-te ~i te roag{ Dumnezeului t{u; iar eu voi fi cu tine, p|n{ ce-`i vei s{v|r~i alergarea<170>. @BT-1 = Scul|ndu-se sf|ntul din somn, a }nceput a c|nta psalmul lui David: Cel ce locuie~te }n ajutorul Celui Prea}nalt, }ntru acoper{m|ntul Dumnezeului cerului se va s{l{~lui. Va zice Domnului: Sprijinitorul meu e~ti ~i sc{parea mea, Dumnezeul meu, ~i voi n{d{jdui spre D|nsul..., ~i cealalt{ parte a acelui psalm, p|n{ la sf|r~it. Apoi, ie~ind din cas{, a }nt|mpinat pe osta~ii care veniser{ la el ~i care i-au fost tovar{~i }n oaste. Aceia, v{z|nd pe Sf|ntul Alexandru, au c{zut la p{m|nt de fric{; pentru c{ fa`a lui s-a ar{tat ca fulgerul. ^i le-a zis sf|ntul: <192>Scula`i-v{, fra`ilor! De ce v-a`i }nsp{im|ntat?<170> Osta~ii au r{spuns: <192>Te vedem }nconjurat de puterea lui Dumnezeu ~i de fric{ am c{zut<170>. Sf|ntul le-a zis: <192>Asculta`i, fra`ilor! Dumnezeul Cel ceresc a cercetat pe robul S{u; iar voi nu v{ teme`i, ci face`i porunca voastr{, pentru c{ sunte`i trimi~i s{ m{ prinde`i ~i s{ m{ duce`i legat la }mp{rat<170>. Osta~ii i-au r{spuns: <192>Noi ne-am sf{tuit ca s{ nu-`i spunem nimic, dar tu de unde te-ai }n~tiin`at c{ suntem trimi~i dup{ tine?<170> Sf|ntul a zis: <192>Nu se cade s{ vorbesc mult cu voi, de vreme ce m{ s|rguiesc spre nevoin`a care }mi este }nainte preg{tit{ de ]mp{ratul; pentru c{ am s{ fiu dus de la Roma p|n{ }n Bizan`<170>. @BT-1 = Acestea zic|nd, ~i-a plecat genunchii ~i s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, Cel l{udat ~i binecuv|ntat }n veci, m{ rog @ie, St{p|ne, nu m{ desp{r`i de ceata drep`ilor T{i, nici m{ lep{da pe mine, care vin la Tine, de vreme ce numele T{u cel sf|nt ~i }nfrico~at, mi l-ai f{cut cunoscut, ~i Tu e~ti ajut{torul ~i sprijinitorul meu! Trimite, Doamne, pe }ngerul T{u, ca s{-mi ajute ~i s{-mi }ndrepteze limba spre a gr{i }naintea muncitorilor<170>. Iar dup{ ce sf|ntul ~i-a sf|r~it rug{ciunea sa, osta~ii, apuc|ndu-l, l-au legat cu lan`uri de fier ~i l-au dus la }mp{ratul Maximian. Atunci Pimenia, maica sf|ntului, nu ~tia c{ fiul ei, Alexandru, este luat spre cercetare. Sf|ntul Alexandru era mare la trup, }nalt la statur{, frumos la fa`{ ~i t|n{r de optsprezece ani. Iar c|nd l-au pus }naintea }mp{ratului, acesta i-a zis: <192>Nebunule, tu def{imezi puterea mea ~i nu te supui mai marelui t{u, nici n-ai venit }mpreun{ cu osta~ii t{i, ca s{ te }nchini marelui meu zeu, Die?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Eu m{ }nchin Dumnezeului meu, Care este }n ceruri, ~i lui Iisus Hristos, Fiul Lui Cel Unul n{scut ~i Sf|ntului Duh; iar pe alt Dumnezeu nu ~tiu, nici nu m{rturisesc. Deci, nu m{ }ntreba pe mine mai mult de alt Dumnezeu, c{ nu m{ }nfrico~ez de st{p|nirea ta, nici nu m{ tem de }ngrozirile tale ~i nici de muncile cu care voi fi muncit<170>. Maximian, auzind aceasta, s-a m|niat ~i a zis: <192>Ce poate s{ fac{ Dumnezeul acela pe care tu }l m{rturise~ti?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Dumnezeul meu este nev{zut ~i Atotputernic, ~i nici un lucru nu este }n aceast{ lume, ca s{ nu fie cu putin`{ Dumnezeului meu<170>. Maximian a zis: <192>Dar Dumnezeu este Cel ce a fost r{stignit de oameni ~i a murit pe Cruce?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Taci, satano, c{ nu e~ti vrednic s{ pomene~ti cu gura ta cea spurcat{, preacin-stitul ~i preasf|ntul nume al Domnului meu Iisus Hristos, Care a r{bdat de voie r{stignirea ~i moartea pentru noi. O, nebunule, dac{ zici c{ El a fost r{stignit ~i a murit, pentru ce nu auzi c{ tot Acela~i a }nviat din mor`i ~i a d{ruit multor celor mor`i via`a?<170> Zis-a Maximian: <192>Cru` tinere`ile tale, c{ci te v{d foarte t|n{r<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Fie-`i mil{ de tine }nsu`i ~i te scoate din cursele diavolului, c{ eu nu m{ tem de munci, av|nd ajut{tor pe Dumnezeu<170>. Maximian a zis: <192>@i-am spus c{ }mi este mil{ de tine; deci apropie-te ~i jertfe~te ~i vei fi unul din cei ce sunt }n palatul meu }mp{r{tesc, av|nd cel dint|i loc }ntre ei<170>. Sf|ntul a zis: <192>C{rui dumnezeu porunce~ti s{ m{ }nchin?<170> Maximian a r{spuns: <192>]nchin{-te marelui zeu Die ~i adu-i jertf{<170>. @BT+1 = Iar sf|ntul, ridic|ndu-~i m|inile }n sus, a }nceput a se ruga, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, nu m{ l{sa pe mine smeritul robul T{u, ci ajut{-mi mie, p{c{tosul ~i nevrednicul<170>. Astfel rug|ndu-se, }~i ridic{ ochii spre cer ~i a v{zut cerurile deschise ~i pe Fiul lui Dumnezeu ~ez|nd de-a dreapta Tat{lui; deci, s-a umplut de negr{it{ m|ng|iere duhovniceasc{. ^i iar{~i a }ntrebat pe Maximian: <192>C{rui zeu voie~ti s{-i jertfesc? Maximian a zis: <192>Jertfe~te marelui zeu Die<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Oare nu ~tii c{ acela pe care voi }l numi`i dumnezeu, a fost om spurcat ~i }n~elat? Pentru c{ odat{, poftind pe o femeie ~i robindu-se de dragostea ei, s-a pref{cut }ntru asem{nare de bou ~i prin farmecele sale, pe acea tic{loas{ femeie a }n~elat-o ~i a necinstit-o!<170> Maximian, auzind acestea, a r|s ~i a zis: <192>Aceasta arat{ puterea zeilor no~tri, c{ }ntr-acel fel se arat{ oamenilor, precum singuri voiesc<170>. Gr{it-a lui sf|ntul: <192>Tic{losule, lauzi necuratele lucruri ale acelora, c{ci singur te asemeni lor cu necur{`iile. Nu cuno~ti pe Dumnezeul Care `i-a d{ruit `ie cinstea ~i }mp{r{`ia?<170> Zis-a Maximian: <192>Zeii mei mi-au d{ruit mie }mp{r{`ia aceasta<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>M{ minunez de tine c{, socotindu-te a fi de~tept, te-ai pierdut pe tine singur, de vreme ce crezi diavolilor ~i sluje~ti idolilor celor mu`i ~i f{r{ de suflet. L{s|nd pe Dumnezeul Cel viu ~i f{r{ de moarte, urmezi diavolului, tat{lui t{u; deci, }ntoarce-te de la }ntuneric la lumin{, ca s{ nu fii aruncat }n focul gheenei }n veci!<170> Atunci Maximian, umpl|ndu-se de m|nie, a dat tribunului Tiberian putere asupra lui ca s{-l munceasc{; ~i nu numai asupra lui Alexandru, ci ~i asupra tuturor celor ce pomeneau numele lui Hristos. Pentru aceasta el a trimis pe tribunul acela }n Tracia, ca s{ izgoneasc{ pe cre~tinii de pretutindeni ~i s{-i munceasc{. Deci a poruncit s{ duc{ pe Alexandru dup{ sine p|n{ la Bizan`. Sf|ntul Alexandru, auzind aceasta, a zis c{tre }mp{rat: <192>Mul`umesc `ie de aceasta, o, tirane, c{ vrei s{ m{ faci pe mine sl{vit prin multe `{ri. Dumnezeul meu o s{ m{ }nvredniceasc{ pe mine, ca prin toate marginile p{m|ntului pentru numele Lui Cel Preasf|nt, s{ rabd toate durerile ~i p{timirile<170>. Atunci Maximian a poruncit s{ ia pe sf|nt din fa`a lui; iar tribunul Tiberian l-a luat pe el }ntru a sa st{p|nire. A doua zi a poruncit s{-l dezbrace ~i s{-l sp|nzure pe un lemn de muncire ~i cu unghii de fier s{-i strujeasc{ tot trupul lui. Astfel strujindu-se, mucenicul n-a scos nici un glas de durere, ci numai ochii ridic|ndu-~i c{tre cer, mul`umea lui Dumnezeu. Dup{ aceea, lu|ndu-l de la muncire, l-a legat cu lan`uri grele ~i l-a dat osta~ilor s{-l duc{ }n Tracia. Sf|ntul, fiind dus legat, }ngerul Domnului s-a ar{tat Pimeniei, maicii lui, }n vedenia visului, zic|ndu-i: <192>Scoal{-te degrab{ ~i g{te~te pe robii t{i ~i dobitoacele ~i urmeaz{ fiului t{u cel dus }n Tracia spre muncire, pentru m{rturisirea lui Iisus Hristos, ca dup{ sf|r~itul aceluia, s{ }ngropi trupul lui<170>. Fericita Pimenia, de~tept|ndu-se, nu s-a m|hnit pentru fiul ei, ci mai ales s-a umplut de bucurie ~i de veselie. Deci, scul|ndu-se }ndat{ ~i g{tind toate cele de cale, s-a dus cu s|rguin`{ pe calea aceea }ntru care era dus fiul ei ~i l-a ajuns }n cetatea Catargin. Intr|nd acolo, a v{zut pe sf|ntul }naintea poporului, judec|ndu-se de Tiberian, cerc|ndu-se ~i muncindu-se, iar ea, de mare bucurie, a strigat cu glas tare c{tre iubitul s{u fiu, zic|nd: <192>Fiul meu, Dumnezeul cel de sus ~i p{storul cel bun, s{-`i ajute `ie<170>. Dar, Tiberian, auzind glasul, }l }ntreba: <192>Al cui este glasul acela?<170> ^i nimeni n-a }n`eles de unde vine glasul acela, de vreme ce st{tea mult popor }mprejur. Zis-a Tiberian c{tre mucenic: <192>Tic{losule, jertfe~te zeilor<170>. Iar sf|ntul a r{spuns: <192>Eu jertfesc lui Dumnezeu jertf{ de laud{<170>. Zis-a muncitorul: <192>Oare n-ai gr{it c{ Dumnezeul vostru nu are trebuin`{ de jertf{?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Nu are trebuin`{ Dumnezeul meu de acel fel de jertfe de care voi aduce`i idolilor vo~tri, ci are trebuin`{ de jertfele drept{`ii ~i ale sfin`irii; pentru c{ Dumnezeu este drept ~i sf|nt!<170> Atunci Tiberian a poruncit s{-i ard{ trupul cu f{clii aprinse, zic|nd: <192>S{ vedem, va veni Dumnezeul lui ca s{-l scoat{ pe el din m|inile mele?<170> Deci, sf|ntul fiind ars, ~i-a ridicat ochii c{tre cer, zic|nd: <192>Slav{ @ie, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai trimis pe arhanghelul T{u Mihail, }n Babilon, ~i pe cei trei tineri i-ai izb{vit din foc; izb{ve~te-m{ ~i pe mine, Doamne, din ceasul acesta al durerii ~i ru~ineaz{ pe acest muncitor cu puterea Ta, ca ~i eu s{ gr{iesc ca David: Trecut-am prin foc ~i prin ap{ ~i ne-ai scos pe noi }ntru odihn{<170>. Tiberian, auzind c{ focul nu se atinge de mucenic, s-a ru~inat ~i a poruncit osta~ilor s{-l aduc{ legat pe drum }naintea sa. Iar maica sa, v{z|nd pe fiul ei duc|ndu-se }n fa`a muncitorului, a rugat pe osta~i s{-i dea voie, s{ se apropie de fiul ei, ca s{ vorbeasc{ cu el, iar ei n-au oprit-o. Atunci sf|ntul mucenic, v{z|nd pe <%-2>maica sa, i-a zis: <192>Bine ai venit aici, doamn{, maica mea! Urmeaz{-m{<%0> p|n{ la locul }n care am s{ m{ s{v|r~esc, precum mi-a ar{tat Domnul meu<170>. Iar unii din osta~i gr{iau: <192>Fericit e~ti, Alexandre, c{ mare este credin`a ta ~i mare este Dumnezeul cre~tinilor! Iat{ c|t de multe munci ai suferit pentru D|nsul, ~i nimic r{u n-ai p{timit!<170> Acestea zic|nd, mergea pe drum, dup{ porunca lui Tiberian. Sosind el la un izvor ce era acolo l|ng{ cale, a ~ezut s{ se odihneasc{, ~i osta~ii au }nceput a ruga pe Sf|ntul Mucenic Alexandru s{ m{n|nce cu d|n~ii, deoarece trecuser{ patruzeci de zile de c|nd sf|ntul nu gustase nimic, nici p|ine, nici ap{. ]ns{ el, av|nd rug{ciunea ca o hran{ pentru sine, ~i-a plecat genunchii ~i a }nceput a c|nta psalmul acesta: Ridicat-am ochii mei la mun`i, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a f{cut cerul ~i p{m|ntul..., Doamne Iisuse Hristoase, p{ze~te-m{ f{r{ de prihan{ pe mine, mielu~elul T{u, ca s{ nu se bucure vr{jma~ul meu de mine, c{ am cunoscut numele T{u. Nu m{ ru~ina pe mine, St{p|ne, }naintea muncitorilor, ci trimite pe }ngerul T{u ~i dreapta Ta, ~i fii mie ajut{tor ~i ap{r{tor<170>. Sf|r~indu-~i el rug{ciunea, i-a stat }nainte }ngerul Domnului, zic|ndu-i: <192>Nu te teme, Alexandre, c{ a auzit Domnul rug{ciunea ta, ~i eu sunt trimis de D|nsul }n ajutorul t{u<170>. Acestea zic|nd }ngerul c{tre sf|nt, osta~ii au auzit glasul cel gr{it c{tre mucenic, dar n-au v{zut pe nimeni; deci, s-au temut foarte mult ~i de fric{ au c{zut la p{m|nt. Atunci fericitul a zis c{tre d|n~ii: <192>Ce a`i v{zut, fra`ilor, de v-a`i }nsp{im|ntat a~a de r{u?<170> Iar ei au zis: <192>Am auzit glasul Dumnezeului t{u, gr{ind c{tre tine ~i fric{ ne-a cuprins pe noi; de aceea am c{zut!<170> Pe c|nd osta~ii gr{iau acestea c{tre Sf|ntul Alexandru, i-au ajuns pe d|n~ii Tiberian, fiind }nso`it de cei mai mari ai cet{`ii, ~i i-a }ntrebat cum se nume~te locul acela. Iar ei i-au r{spuns: <192>Numele locului acesta este loc de judecat{<170>. Iar Tiberian a zis: <192>Atunci se cade ca pe d|nsul s{ facem judecat{! Aduce`i }naintea mea pe cre~tinul Alexandru!<170> St|nd de fa`{ sf|ntul, Tiberian a zis c{tre d|nsul: <192>Oare tot }n nebunia ta petreci ~i nu voie~ti s{ te }nchini zeilor? Precum v{d, inima ta este }mpietrit{, dar mie cu adev{rat mi-e mil{ de tine ~i de aceea voiesc s{ te }ntorci spre zei, st{p|nii lumii<170>. Mucenicul }i r{spunse: <192>Necuratule, orbitule cu mintea ~i fiu al diavolului, cel ce te-ai dat tat{lui t{u, satana, cum po`i s{ te milostive~ti spre mine, deoarece tat{lui t{u, satana, nu-i este mil{ de nimeni, ci pe to`i voie~te s{-i trag{ cu el }n gheena focului ~i s{-i piard{<170>. Tiberian a zis: <192>O, r{ule! A~a }mi r{spunzi, ca unui deopotriv{ cu tine? Oare pentru aceea m{ necinste~ti, c{ te cru`? Nu `i se c{dea oare s{ m{ cinste~ti pentru bun{tatea mea c{tre tine, iar nu s{ m{ oc{r{~ti cu os|ndiri?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Cu adev{rat e~ti asemenea tat{lui t{u, satana, av|nd inima }mpietrit{ ca o piatr{ v|rtoas{. Nu socote~ti oare c{ locul acesta se nume~te loc de judecat{? Acest lucru ar{tat }n~tiin`eaz{, c{ degrab{ te va ajunge judecata lui Dumnezeu, Cel ce are s{ judece viii ~i mor`ii ~i s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ faptele lui. Atunci vei cunoa~te c{ }`i gr{iesc adev{rul, pentru c{ te va judeca Dumnezeu, c{ judeci f{r{ de mil{ pe robul Lui. El vede cu c|t{ nedreptate ~i c|t de cumplit m{ judeci; dar s{ ~tii c{ aceste munci }mi aduc slav{, iar `ie }`i g{tesc mare pierzare<170>. Tiberian, auzind acestea, s-a aprins de m|nie ~i a poruncit s{ a~tearn{ pe p{m|nt ciulini de fier ~i s{ t|rasc{ pe mucenic peste ei. Sf|ntul, fiind astfel muncit, t{cea, nesim`ind durerile. Deci, Tiberian, cunosc|nd c{ Alexandru nu simte muncile, mai mult s-a iu`it ~i a poruncit la patru osta~i s{-l bat{ cu toiege dureroase. Iar mucenicul, fiind b{tut, a strigat c{tre muncitor, zic|nd: <192>O, p{g|nule, oare de acest fel }`i sunt muncile ce mi le faci? Adaug{ altele ~i mai cumplite, dac{ ai; pentru c{ eu, cu ajutorul lui Hristos, Dumnezeul meu, nu simt dureri }n aceste munci<170>. Atunci Tiberian a zis: <192>]`i voi zdrobi m{dularele ~i te voi arunca }n foc, cenu~a ta o voi v|ntura ~i nici urm{ de pomenirea ta nu voi l{sa pe p{m|nt; atunci voi vedea, dac{ va veni Hristosul t{u s{ te scoat{ din m|inile mele<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Hristosul meu te va pierde f{r{ z{bav{, iar trupul ~i oasele tale vor fi risipite pe p{m|nt. C{ nu te vei mai }ntoarce la Roma ~i nu vei vedea fa`a }mp{ratului t{u cel spurcat, deoarece Domnul va pierde pomenirea ta de pe p{m|nt, fiindc{ nu L-ai cunoscut, tic{losule, nici ai cinstit pe Cel ce `i-a dat cinstea ~i puterea aceasta. C{, de L-ai fi cunoscut, ai fi putut petrece }n cer; iar acum, l{s|nd pe Dumnezeul Cel viu, ai iubit pe tat{l t{u satana. Deci, te vei arunca cu d|nsul }n gheena focului, iar eu voi l{uda totdeauna pe St{p|nul ~i M|ntuitorul meu Iisus Hristos, Care m{ va izb{vi din m|inile tale ~i m{ va }nvrednici }n veci darului S{u, }ntru slava Lui<170>. Muncitorul, auzind unele ca acestea, ~i-a schimbat fa`a de m|nie, }ns{ a poruncit s{ }nceteze a-l munci pe sf|nt. Deci, ple-c|ndu-se ziua, a voit s{ r{m|n{ acolo ~i, cin|nd, s-a culcat. Dup{ ce a adormit, a v{zut }n vedenia visului pe }ngerul lui Dumnezeu }nfrico~at, ar{t|ndu-i-se cu sabia scoas{ ~i zic|ndu-i: <192>P{g|nule, iat{, am venit asupra ta, fiindc{ munce~ti cumplit pe robul lui Dumnezeu, Alexandru! Deci s{ ~tii c{ pot s{ te ucid }ndat{ cu sabia aceasta, dar te las p|n{ la o vreme; iar tu, scul|ndu-te, s{ te duci degrab{ prin Iliric la Bizan`, c{ci s-a apropiat sf|r~itul robului lui Dumnezeu, Alexandru<170>. Tiberian, de~tept|ndu-se }ndat{ cu spaim{, tremura de fric{ ~i, chem|nd pe cei ce erau cu d|nsul, b{rba`i sfetnici ai s{i, le-a spus }nfrico~{torul vis. Iar aceia i-au zis: <192>^i noi am voit s{-`i spunem s{ nu munce~ti pe omul acela at|t de cumplit ~i cu nedreptate, dar n-am }ndr{znit. Am auzit c{ este mare Dumnezeul cre~tinilor, c{ arunc{ }n focul cel nestins pe cei ce muncesc pe robii Lui<170>. Atunci Tiberian, mai mult s-a temut ~i a poruncit osta~ilor ca }ndat{ }n acela~i ceas al nop`ii s{ porneasc{ pe mucenic }nainte ~i, scul|ndu-se ~i el, a mers dup{ d|nsul. Ei au trecut prin multe cet{`i, dar n-au intrat }n ele, c{ se gr{beau s{ ajung{ }n Bizan`, dup{ porunca }ngerului; fiindc{ acea }nfrico~at{ vedenie a visului o avea de multe zile }n minte ~i se temea de ea ~i nu }ndr{znea s{ fac{ ceva r{u mucenicului. Tiberian, trec|nd `ara Iliricului, s-a apropiat de cetatea Sardica; ~i au ie~it }n }nt|mpinarea lui mai marii cet{`ii; dar el n-a intrat }n cetate, ci a trecut pe l|ng{ d|nsa. Auzind cre~tinii care erau }n cetatea aceea, c{ tribunul Tiberian a venit de la Roma ~i aduce cu el pe un mucenic oarecare, au ie~it to`i din cetate, nu ca s{ vad{ pe tribun, ci pe mucenic. ^i, v{z|ndu-l dus deosebit, au alergat la el ~i, c{z|nd la picioarele lui, gr{iau: <192>Roag{-te lui Dumnezeu pentru noi, purt{torule de chinuri al lui Hristos<170>. Iar el a zis c{tre d|n~ii: <192>Fra`ilor, voi ruga`i-v{ Domnului pentru mine s{ s{v|r~esc alergarea mea pentru Iisus Hristos ~i s{ m{ }nvrednicesc a lua, din sf|nta Lui dreapt{ cununa cea f{g{duit{ mie<170>. ^i, fiind dus mai departe sf|ntul mucenic ~i trec|nd cetatea Clisur, s-au apropiat de tab{ra Vonomasiei <196> a~a se numea locul acela <196> care era departe de Filipopoli ca la patruzeci de stadii, ~i au stat acolo. Tiberian }ncepuse a uita acea }nfrico~at{ vedenie care i se ar{tase }n vis ~i, pun|nd la }ncercare pe sf|ntul mucenic }naintea sa, l-a }ntrebat: <192>Mai petreci }nc{ }n nesupunerea ta, Alexandre? Nu voie~ti s{ te apropii de milostivii no~tri zei ~i s{ jertfe~ti lui Die ~i lui Asclipie, cei ce st{p|nesc lumea?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Orbitule cu mintea, fiu al satanei, oare voie~ti s{ auzi altceva de la mine dec|t aceasta: c{ nu voi jertfi diavolilor?<170> Tiberian zise: <192>S{ nu fie aceea, ca eu s{ te silesc s{ te }nchini diavolilor, ci marilor zei, Die ~i Asclipie<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Nebunule, oare nu cuno~ti c{ Die ~i Asclipie sunt diavoli?<170> Tiberian zise: <192>M{ jur pe to`i zeii, c{ voi face numele t{u de ocar{ }n tot p{m|ntul; pentru c{ mare dos{dire }mi faci mie ~i zeilor mei<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>^i eu doresc aceasta, ca prin mine s{ se pream{reasc{ }n tot p{m|ntul numele Domnului meu Iisus Hristos<170>. Atunci Tiberian a zis c{tre osta~ii, care st{teau }naintea lui: <192>Duce`i-l din fa`a mea, c{ nu pot s{ rabd dos{dirile de la d|nsul. S{-l duce`i la Filipopoli ~i s{-l arunca`i }n temni`{, p|n{ ce voi veni ~i eu acolo<170>. Osta~ii au dus pe mucenic }n cetatea lui Filip ~i l-au pus }n temni`{. Auzind cet{`enii de venirea lui Tiberian, au ie~it }ntru }nt|mpinarea lui; iar el, intr|nd }n cetate, g{tea jertf{ lui Die ~i lui Asclipie. Deci, cre~tinii care erau }n cetatea aceea, afl|nd de Sf|ntul Mucenic Alexandru c{ este }n temni`{, s-au adunat to`i ~i au rugat pe p{zitorul temni`ei s{-i lase }n temni`{, s{ vad{ pe mucenicul lui Hristos; iar p{zitorul nu i-a oprit, pentru c{ era tem{tor de Dumnezeu. Cre~tinii, intr|nd }n{untru ~i v{z|nd pe sf|ntul ~ez|nd }n leg{turi, au c{zut la picioarele lui ~i-i s{rutau leg{turile, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{-ne, purt{torule de chinuri al lui Hristos! Binecuvinteaz{ patria noastr{, c{ci, suntem cre~tini ~i vie`uim }n cetatea aceasta cu mult{ fric{; c{ci ighemonul cet{`ii }n toate zilele caut{ s{ ne munceasc{, dar nu poate s{ ne }ntoarc{ de la Hristos. Mul`i suntem aici cu darul lui Hristos ~i unii din cei dint|i cet{`eni sunt }n num{rul nostru; deci, n{d{jduim c{ puterea lui Hristos va birui credin`a p{g|neasc{ ~i toat{ cetatea va sl{vi pe Hristos. Iar tu, p{timitorule al lui Hristos, rabd{ p|n{ la sf|r~it, p|n{ ce }`i vei s{v|r~i bine alergarea ta!<170> Dup{ ce Tiberian a s{v|r~it necurata jertf{ idolilor ~i-a adus aminte de Alexandru, cel `inut }n leg{turi, ~i a zis c{tre mai marii cet{`ii: <192>Se cade vou{ a ~ti, c{ am de la }mp{rat, dat mie spre cercetare, pe un cre~tin, pe care }n toat{ vremea c{l{toriei l-am silit cu munci la }nchinarea zeilor ~i n-am sporit nimic; c{ci }mi r{spunde aspru ~i m{ oc{r{~te pe mine ~i pe zeii no~tri. Deci, poruncesc s{-l aduc{ aici, poate se va ru~ina de voi care sunte`i mul`i ~i se va apropia de zei<170>. Dup{ ce au adus }naintea soborului pe Alexandru, Tiberian, ~ez|nd cu ighemonul, i-a zis mucenicului: <192>Spune, Alexandre, oare }nc{ nu te-ai plecat s{ te apropii de zeii no~tri? Iat{, to`i cre~tinii care sunt }n aceast{ cetate, s-au }nchinat acum lui Die ~i lui Asclipie ~i numai tu singur te }mpotrive~ti<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Min`i, tic{losule, precum ~i tat{l t{u, <%2>satana, este mincinos; pentru c{ nici unul din cre~tinii cei de aici n-<%0>a f{cut voia voastr{! Dar ce voie~ti mai mult s{ auzi de la mine? Dec|t tot aceea~i care `i-am spus }nainte de multe ori, c{ sunt cre~tin ~i nu voi jertfi diavolilor celor spurca`i! Iat{, acum fac ~tire }n auzul tuturor celor aduna`i aici, c{ sunt rob al Dumnezeului ceresc ~i niciodat{ nu m{ voi lep{da de Iisus Hristos, Dumnezeul meu!<170> Deci, Tiberian, ru~in|ndu-se, a zis c{tre osta~i: <192>Duce`i-l }na-inte legat cu fiare, iar eu voi veni dup{ voi<170>. Astfel au pornit cu sf|ntul pe cale. Ajung|nd la un p|r|u ce se numea Sirma, mucenicul ~i-a sp{lat m|inile ~i fa`a ~i, st|nd spre r{s{rit, a }nceput a se ruga, <%2>zic|nd: <192>Slav{ @ie, Doamne Dumnezeul meu, c{ ~i }n Filipopoli m-<%0>ai }nvrednicit a m{rturisi sf|nt numele T{u!<170> Iar osta~ii, nel{s|ndu-l mai mult s{ se roage, l-au luat ~i-l duceau }n cale; apoi, c|nd au ajuns }ntr-un loc care se numea "Tab{r{", unde se f{cea t|rg, acolo i-a ajuns Tiberian ~i, pun|nd }nainte pe Alexandru, i-a zis: <192>Alexandre, ~tii oare c{ }naintea ighemonului am gr{it cu tine cu bl|nde`e, ca s{ jertfe~ti zeilor; iar tu m-ai oc{r|t cu dos{dire }naintea tuturor. Deci, m{car acum f{ ceea ce `i se porunce~te ~i vei sc{pa de munci<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Fiule al satanei, }ntunecatule diavol, ceea ce `i-am zis }naintea ighemonului, aceea }`i voi zice }n tot locul: S{ nu n{d{jduie~ti, c{ vei }ntoarce pe robul lui Hristos de la adev{ratul Dumnezeu<170>. Atunci Tiberian a poruncit osta~ilor s{ bat{ patru pari }n p{m|nt ~i, }ntinz|nd pe mucenic }n patru p{r`i s{-l lege de acei pari ~i s{-i dea dou{ sute de lovituri. Deci, mucenicul, primind loviturile care i se d{deau, t{cea; dar }n el se ruga c{tre Domnul Dumnezeul lui. Atunci s-a auzit glas din cer, gr{ind c{tre mucenic: <192>]mb{rb{teaz{-te, Alexandre, ~i nu te teme de munci, c{ci sunt vremelnice; iat{, Eu sunt cu tine!<170> Acest glas auzindu-l Tiberian, s-a temut foarte, ~i }ndat{ a poruncit s{-l dezlege ~i s{ }nceteze de a-l bate ~i s{ porneasc{ mai departe }n cale. Ajung|nd }n cetatea ce se numea Carasura, ce era }ntre Filipopoli ~i Veria, Tiberian a intrat }n cetate; iar osta~ii cu Alexandru n-au intrat; ci, duc|ndu-se sub ni~te copaci umbro~i, se odihneau. Fiind al ~aselea ceas din zi ~i z{duf mare, sf|ntul a zis c{tre osta~i: <192>Fra`ilor, mi-e sete!<170> Aceia i-au zis: <192>^i nou{ ne este sete, dar de unde vom lua ap{ aici?<170> Sf|ntul le-a zis: <192>A~tepta`i pu`in, c{ puternic este Dumnezeul meu, ca ~i }n acest loc s{ ne dea ap{<170>. Acestea zic|nd, ~i-a plecat genunchii ~i s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, care ai lovit alt{dat{ piatra }n pustie ~i ai scos ap{ lui Israel cel }nsetat, caut{ ~i acum cu milostivire spre robul T{u ~i d{ ap{ }n locul acesta, ca s{ beau eu ~i cei ce sunt cu mine; ca ~i }n aceasta s{ se pream{reasc{ numele T{u Cel preasf|nt<170>. Astfel rug|ndu-se sf|ntul, }ndat{ s-a desf{cut p{m|ntul sub un stejar ~i a izvor|t p|r|u de ap{ curat{ ~i rece. Osta~ii, v{z|nd aceast{ minune, au zis: <192>Cu adev{rat mare este Dumnezeul cre~tinilor, Care ascult{ degrab{ pe robii S{i cei credincio~i!<170> Deci, au b{ut din apa aceea sf|ntul mucenic ~i to`i cei ce erau cu el, sl{vind pe Hristos Dumnezeu! Apoi, de acolo, trec|nd mult{ cale, au ajuns la un r|u, ce se numea Arzon ~i, de vreme ce se osteniser{ pe cale, au ~ezut s{ se odihneasc{. Ajung|ndu-i acolo Tiberian, a v{zut pe mucenicul ~ez|nd ~i a zis cu m|nie c{tre osta~i: <192>Tic{lo~ilor, pentru ce a`i l{sat s{ ~ad{ acel om necurat?<170> ^i scul|ndu-se, s-a dus ~i s-a apropiat de cetatea Veria, unde cet{`enii au }nt|mpinat cu cinste pe Tiberian. ]n acea cetate, cea mai mare parte din popor erau cre~tini credincio~i, }ns{ de frica muncitorilor, p{zeau }n tain{ dreapta credin`{ cre~tineasc{. Aceia, v{z|nd pe Sf|ntul Mucenic Alexandru dus deosebi, au alergat la el ~i ziceau: <192>Bucur{-te, purt{torule de chinuri al lui Hristos! ]mb{rb{teaz{-te ~i te }nt{re~te, pentru c{ nimic nu vor spori muncitorii cei p{g|ni }mpotriva puterii lui Hristos Dumnezeul nostru<170>. Tiberian, chem|nd pe mucenic }n Veria, i-a zis: <192>Alexandre, ascult{-m{ ca pe tat{l t{u ~i jertfe~te acum cu mine zeilor! De vei face aceasta, m{ f{g{duiesc `ie }naintea tuturor, c{ }ndat{ te voi elibera ~i, de vei voi din ceasul acesta s{ fii cu mine, vei fi mare }n cetatea mea; iar de nu-`i va pl{cea s{ fii cu mine, apoi vei merge unde vei voi<170>. Sf|ntul, z|mbind, i-a zis: <192>O, amar{ este m|ng|ierea ta cu care m{ m|ng|i pe mine! Aceste cuvinte ale tale, aduc sufletului meu mai cumplite munci! Dar s{ nu-mi dea mie Dumnezeu s{ urmez sfatul t{u! De multe ori `i-am spus ~i }`i spun ~i acum, ~i dup{ aceasta iar{~i zic: Sunt cre~tin ~i nu voi jertfi diavolilor t{i!<170> Tiberian, auzind acestea, s-a dus de acolo, lu|nd dup{ el pe mucenicul legat }n lan`uri. Apoi ei au sosit la vadul r|ului Arzon, departe de Veria ca la patruzeci de stadii, unde erau multe case de oaspe`i. Deci, Tiberian s-a odihnit acolo, a~tept|nd pe mucenicul care se aducea mai pe urm{ ~i c{ruia }i urmau mul`i cre~tini din cetatea Veria. Dup{ ce osta~ii au ajuns cu mucenicul la Tiberian, mucenicul l-a rugat s{-i dea vreme s{ se roage lui Dumnezeu ~i muncitorul l-a eliberat. V{z|nd sf|ntul un nuc mare, a mers sub el ~i, plec|ndu-~i genunchii, se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, trimite pe }ngerul T{u ~i ia sufletul meu, c{ nimic nu mai pot suferi, deoarece mi-a sl{bit trupul<170>. Tiberian, v{z|nd pe mucenic rug|ndu-se, a zis c{tre ai s{i: <192>M{ minunez foarte de unde a }nv{`at acesta rug{ciuni de vr{jitorii, c{ a crescut }naintea ochilor mei ~i eu l-am r|nduit }n r|nduiala ost{~easc{, ~i niciodat{ nu am cunoscut c{ el ~tie farmece<170>. Chem|nd la sine pe sf|ntul i-a zis: <192>Alexandre, jertfe~te idolilor<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Cu adev{rat mintea ta este }ntunecat{, c{ iar{~i voie~ti s{ auzi de la mine acelea~i lucruri pe care de multe ori m-ai auzit gr{indu-le<170>. Atunci Tiberian a poruncit s{-i toarne untdelemn fiert pe piept; iar }ngerul Domnului, st|nd de fa`{ nev{zut, a sf{r|mat vasul, iar untdelemnul acela l-a turnat pe slugile muncitorului, arz|ndu-le. V{z|nd muncitorul v{t{ma`i de untdelemnul fiert nu pe mucenic, ci pe slujitorii lui, s-a umplut de m|nie ~i a poruncit s{-l }ntind{ pe mucenic sub copac ~i patru osta~i s{-l bat{ cu be`e f{r{ de mil{, p|n{ ce au ostenit cei ce }l b{teau. Dup{ acea b{taie, scul|ndu-se Sf|ntul Alexandru, a zis: <192>Dumnezeule, St{p|ne, binecuvinteaz{ copacul acesta ~i d{-i putere t{m{duitoare; c{ci sub d|nsul am p{timit pentru numele T{u cel sf|nt<170>. ^i din ceasul acela, rodul ~i frunza acelui copac, t{m{duiau tot felul de boli. Lu|nd osta~ii pe mucenic, l-au dus }n cale, merg|nd }naintea muncitorului. Dup{ ce au trecut de Adrianopol, au ajuns la un loc ce se numea Vurtodexion ~i acolo sf|ntul a aflat pe maica sa, fericita Pimenia, care mersese acolo }nainte de el. Deci, v{z|ndu-l, l-a s{rutat ~i a c{zut la picioarele lui, pl|ng|nd. Gr{it-a sf|ntul c{tre d|nsa: <192>Nu pl|nge, maica mea, c{ n{d{jduiesc spre Domnul meu, c{ m|ine }mi va da s{-mi s{v|r~esc alergarea mea<170>. Ajung|ndu-i acolo, Tiberian s-a odihnit, deoarece trecuse ziua. Apoi, scul|ndu-se la al optulea ceas din noapte, s-au dus; ~i pe c|nd r{s{rea soarele, au ajuns la un r|u, care se numea Zionisel, unde era o cas{ de oaspe`i ~i, odihnindu-se acolo pu`in, a gr{it c{tre mucenic: <192>Multe munci `i-am r|nduit `ie ~i n-am putut s{ te }ntorc la zeii mei; deci, s{ ~tii c{ acum te voi pierde, de nu vei voi s{ ascul`i poruncile mele<170>. Zic|nd acestea a plecat de acolo. Apropiindu-se de Bizan`, au mers la cetatea care se numea Drizipera, pe unde a trecut r|ul Erginului ~i, ~ez|nd l|ng{ el, a rostit cea de pe urm{ judecat{ asupra sf|ntului mucenic. ^i a zis c{tre d|nsul: <192>Alexandre, iat{, acum sf|r~itul t{u este }naintea ta, ce zici? Aici te voi ucide ~i trupul t{u }l voi arunca }n r|u, ca s{-l m{n|nce fiarele din ap{<170>. Iar sf|ntul a r{spuns lui: <192>@i-a~ mul`umi, dac{ ai face aceasta acum cu adev{rat, cum zici, c{ a~ sc{pa degrab{ din m|inile tale; pentru c{ zeilor t{i niciodat{ nu voi jertfi, m{car c{ ai fi putut cu mii de mor`i s{ m{ pierzi<170>. Atunci muncitorul a dat }mpotriva lui r{spunsul de moarte, d|ndu-l osta~ilor s{-i taie capul; iar trupul s{-l arunce }n r|u. Deci, scul|ndu-se, s-a dus }n cale, iar osta~ii au r{mas s{ s{v|r~easc{ porunca. Pentru aceasta s-a adunat mul`ime de popor din locuitorii cei ce erau acolo, vr|nd s{ vad{ sf|r~itul mucenicului, c{ci erau }ntre d|n~ii mul`i cre~tini. Sf|ntul mucenic a rugat pe c{l{u s{ a~tepte pu`in p|n{ ce se va ruga ~i a cerut ap{. Apoi, unul din cei ce veniser{ la acea priveli~te, lu|nd un vas, a scos ap{ din r|u ~i a adus mucenicului. Deci, sf|ntul mucenic, sp{l|ndu-~i m|inile ~i fa`a, a stat spre r{s{rit ~i, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a }nceput a se ruga, zic|nd: <192>Slav{ @ie, Dumnezeul p{rin`ilor no~tri! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac ~i al lui Iacov, de care se cutremur{ toat{ f{ptura ~i to`i @i se }nchin{, ca unui F{c{tor al cerului ~i al p{m|ntului! @ie, Dumnezeului tuturor, Cel nev{zut ~i nestric{cios, cu fric{ }`i stau }nainte Serafimii, ne}ndr{znind a c{uta spre Tine ~i strig{ ne}ncetat: Sf|nt, Sf|nt, Sf|nt, Domnul Savaot, plin este cerul ~i p{m|ntul de slava Ta! Pe Tine Te binecuvinteaz{ soarele de pe cer. Pe Tine Te binecuvinteaz{ p{m|ntul ~i cele de pe el: oamenii, dobitoacele ~i toat{ suflarea cea vie @ie }`i c|nt{ laud{, c{ Unul e~ti }n to`i vecii, Tat{l, Fiul ~i Sf|ntul Duh! St{p|ne, adu-@i aminte de cei ce se tem de Tine ~i }nal`{ mul`umiri preasf|nt numelui T{u, nu m{ trece cu vederea ~i pe mine p{c{tosul ~i nevrednicul robul T{u, Iubitorule de oameni, Doamne!<170> Dup{ aceea a zis c{tre cei ce erau cre~tini: <192>Fra`ilor ~i p{rin`ilor, aduce`i-v{ aminte de ostenelile mele; pentru c{ nu m-am lenevit a p{timi pentru Domnul nostru, ca s{-mi fie milostiv mie ~i tot neamului cre~tinesc. ^ti`i c|t{ cale am f{cut? M-au adus de la Roma p|n{ la acest loc legat, cu lan`uri ferecat, purtat cu sila, t|r|t ~i muncit; toate acestea le-am r{bdat cu vitejie. Am biruit tirania lui Tiberie ~i pe diavolul, ajutorul lui, nu cu puterea mea, ci cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, ~i, iat{, acum m{ duc, ca s{ stau }naintea St{p|nului meu; iar voi ruga`i-v{ pentru mine, ca s{ aflu mil{ de la D|nsul<170>. Apoi a gr{it c{tre cei ce aveau s{-i taie capul, ca s{ mai a~tepte pu`in; ~i, plec|ndu-~i genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, ascult{ pe robul cel ce a p{timit pentru numele T{u, d{ruie~te dar trupului meu ca unde se va pune, acolo s{ se dea t{m{duire bolilor }ntru slava preasf|nt numelui T{u<170>. ^i s-a auzit glas din cer f{g{duindu-i s{-i }mplineasc{ cererea. Dup{ aceea mucenicul a zis c{tre osta~i: <192>Fra`ilor, s{v|r~i`i degrab{ porunca voastr{<170>. Iar c{l{ul cel cu numele Celestin a zis c{tre sf|nt: <192>Mucenice al lui Hristos, roag{-te Dumnezeului T{u, ca s{ nu-mi socoteasc{ aceasta ca p{cat; c{ci }mi este poruncit, ca s{ te ucid pe tine<170>. Gr{it-a lui sf|ntul: <192>Nu de voia ta faci aceasta, ci din porunc{; deci, cel ce a poruncit are p{catul, iar tu degrab{ f{ ceea ce e~ti dator a face, pentru c{ eu m{ s{v|r~esc c{tre Domnul meu<170>. Atunci Celestin i-a legat ochii cu o basma curat{ ~i, sco`|nd sabia, voia s{-l taie. ]ns{ auzind pe sfin`ii }ngeri care veniser{ s{ primeasc{ sufletul mucenicului, s-a }nsp{im|ntat ~i st{tea astfel. Iar sf|ntul, a~tept|nd t{ierea cea grabnic{, zicea c{tre d|nsul: <192>Frate, f{ ceea ce ai s{ faci<170>. R{spuns-a c{l{ul: <192>M{ tem, robule al lui Dumnezeu, pentru c{ v{d pe ni~te b{rba`i lumina`i aproape de tine<170>. Iar sf|ntul a strigat c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, d{-mi mie s{ m{ sf|r~esc }n ceasul acesta!<170> Atunci }ngerii s-au }ndep{rtat pu`in de la d|nsul, iar Celestin, <%1>apropiindu-se, i-a t{iat cinstitul lui cap, ~i }ndat{ sf|ntul lui suflet s-<%0>a luat de m|inile }ngere~ti ~i s-au dus la cer }n glasul laudei lui Dumnezeu. Atunci, s-a auzit acel glas }ngeresc de tot poporul cre~tinesc, cel ce st{tea de fa`{ acolo. Astfel, Sf|ntul Mucenic Alexandru ~i-a s{v|r~it nevoin`a p{timirii sale, iar trupul lui cel cinstit <196> dup{ ce poporul a plecat <196> osta~ii, din porunca muncitorului Tiberian, l-au aruncat }n r|ul acela, ~i s-au dus. Dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, patru c|ini au tras la mal din ap{, trupul mucenicului ~i-l lingeau cu limbile lor ~i ~edeau l|ng{ el, p{zindu-l de fiare ~i de p{s{rile cele m|nc{toare de trupuri, p|n{ ce a ajuns la locul acela maica mucenicului, fericita Pimenia. Aceea, lu|nd trupul mult p{timitor al iubitului s{u fiu, l-a uns cu aromate ~i, }nvelindu-l cu p|nze curate, l-a }ngropat cu cinste l|ng{ r|ul Erhinului; ~i se d{deau bolnavilor t{m{duiri multe de la morm|ntul mucenicului. Odat{, sf|ntul s-a ar{tat }n vedenie maicii sale ~i a m|ng|iat-o ~i i-a vestit mutarea f{r{ de z{bav{ a ei c{tre Dumnezeu, cu care acum, st|nd }naintea scaunului slavei lui Dumnezeu, }n ceata sfin`ilor mucenici, roag{ pentru noi milostivirea cea iubitoare de oameni a Domnului, ~i sl{ve~te pe Tat{l, pe Fiul, ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeu }n Treime, Cel sl{vit de toat{ f{ptura cea v{zut{ ~i nev{zut{, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. <%2>Amin.<%0>