@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A PAISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC ISIDOR<%0> @SUBTITLE = DIN INSULA HIULUI @FP+1 = ]n anul dint|i al }mp{r{`iei lui Decie, a ie~it porunc{ }mp{r{teasc{, }n toate p{r`ile st{p|nirii Romei, ca s{ se scrie, s{ se numere osta~ii ~i s{ se r|nduiasc{ cetele. ^i au mers cor{biile unui voievod, Numerian, la ostrovul (insula) Hiului, }n care erau aduna`i cei }nscri~i la oaste. ]n acea vreme era }n ostrovul acela, Sf|ntul Isidor, cu neamul din Alexandria. Cu trupul era tare ~i viteaz, iar cu credin`a cre~tin, av|nd via`{ pl{cut{ }naintea lui Dumnezeu. Toate zilele sale ~i le petrecuse }n post ~i }n }nfr|nare, iar }n lucrurile cele bune umbla cu }ntreag{ }n`elepciune. De de~er-t{ciunile ~i desf{t{rile lumii acesteia se ferea ~i fugea de necur{`iile p{g|ne~ti. Acesta, pentru vitejia sa, s-a scris }n oaste ~i s-a r|nduit }n ceata lui Numerian. Dup{ aceea a ie~it alt{ porunc{ de la }mp{rat, ca to`i cei ce cinstesc pe Hristos s{ se }nchine zeilor p{g|ne~ti; iar cei ce nu vor s{ se }nchine s{ fie sili`i cu munci. Mai ales dac{ cineva s-ar afla }ntre osta~i, crez|nd }ntru Hristos, acela s{ fie silit }n tot chipul la }nchin{ciune idoleasc{ ~i la jertfe, r|nduite dup{ obiceiul vechi al Romei. Atunci un osta~ oarecare, cu numele Iulie, apropiindu-se de voievodul Numerian, i-a spus c{ fericitul Isidor este cre~tin. Deci, voievodul }ndat{ a poruncit s{ prind{ pe sf|ntul ~i s{-l pun{ }naintea nedreptei sale judec{`i. Prinz|ndu-l ~i aduc|ndu-l, l-a }ntrebat: <192>Cum te nume~ti?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>M{ numesc Isidor<170>. Zis-a voievodul: <192>Oare tu nu voie~ti s{ te supui }mp{ratului Decie ~i s{ aduci jertfe zeilor?<170> R{spuns-a Sf|ntul Isidor: <192>^i cine sunt zeii vo~tri, ca eu, fiind cre~tin, s{ le aduc jertf{? Oare nu sunt idoli surzi ~i orbi, neav|nd nici o sim`ire?<170> Zis-a voievodul: <192>O, ce rea ~i necurat{ hulire! Cu adev{rat omul acesta este vrednic de mari munci ~i pedepse<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Vrednic sunt ca pentru Dumnezeul meu s{ p{timesc tot felul de munci ~i s{ suf{r moarte, ca St{p|nul meu s{ m{ }nvredniceasc{ cetei sfin`ilor mucenici, care au murit mai }nainte de mine pentru numele Lui cel sf|nt. ^i ~tiu c{ cei ce cred ~i n{d{jduiesc }n Hristos nu mor niciodat{, pentru c{ <%2>a~a a zis Domnul nostru: Cel ce crede }n Mine de va ~i muri, viu va <%-1>fi.<%0> Numerian a zis: <192>Vei jertfi idolilor ca s{ fii viu, sau nu?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Chiar de vei ucide trupul meu, dar peste suflet nu vei putea st{p|ni; }ns{, de acum, munce~te-m{ precum voie~ti, pentru c{ am pe adev{ratul ~i viul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Care acum petrece }n mine ~i va fi tot cu mine ~i dup{ moartea mea; iar eu sunt ~i voi fi }n El, ne}ncet|nd a m{rturisi preasf|nt numele Lui, p|n{ ce sufletul este }n trupul meu<170>. Zis-a voievodul: <192>M{car odat{ jertfe~te legii }mp{r{te~ti ~i dup{ aceea vei face ce pofte~ti. R{spuns-a sf|ntul: <192>P{g|nule, nu <%-2>m{ vei putea am{gi pe mine cu me~te~ugul t{u, pentru c{ cel ce s-a<%0> lep{dat odat{ de Domnul s{u, mai poate s{ se numeasc{ credincios? Adic{, dac{ cineva este necredincios }n pu`in, apoi este necredincios ~i }n mult; iar mie s{ nu-mi fie }n g|nd a face ceva necredincios ~i nepl{cut Domnului meu<170>. Zis-a voievodul: <192>Isidore, eu te sf{tuiesc de bine, ascult{ sfatul meu; iar de nu vei asculta, voi pune cumplite munci pe tine, p|n{ ce vei m{rturisi m{rirea zeilor no~tri<170>. Atunci Numerian a poruncit la patru osta~i, ca s{-l dezbrace ~i s{-l bat{ cu vine de bou f{r{ mil{. Fiind sf|ntul b{tut, }i ziceau cei ce st{teau }mprejurul lui: <192>Isidore, supune-te voii }mp{r{te~ti, mai }nainte p|n{ a nu muri }n munci<170>. Sf|ntul a r{spuns lor: <192>Eu m{ supun voii ~i poruncii Domnului meu, ]mp{ratul Cel ceresc ~i ve~nic; pe Acela ]l m{rturisesc, ]l cinstesc ~i nu-L voi l{sa, nici nu m{ voi lep{da de El, ca ~i eu s{ nu fiu lep{dat de El }n ziua Judec{`ii!<170> Dup{ acea b{taie, muncitorul }l am{gea pe sf|nt cu momeli ~i }l }nfrico~a cu }ngroziri, vr|nd s{-l plece la a sa p{g|-n{tate; dar nimic n-a sporit, ci auzea de la d|nsul numai dos{diri ~i oc{ri pentru el ~i zeul s{u. Deci, umpl|ndu-se de m|nie, a zis: <192>Eu voi porunci, ca s{ taie limba ta cea necurat{<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Chiar ~i limba mea de o vei t{ia, tot nu vei lua din gura mea m{rturisirea numelui lui Iisus Hristos<170>. ^i }ndat{ i-au t{iat limba mucenicului dup{ porunca muncitorului; }ns{, sf|ntul, ~i dup{ t{ierea limbii vorbea bine, sl{vind pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu. <%2>Voievodul, cuprinz|ndu-se de spaim{, a c{zut la p{m|nt ~i ~i-a<%0> pierdut limba sa ~i a r{mas mut; }nc|t dup{ ce l-a ridicat de la p{m|nt nu putea s{ vorbeasc{ nimic, f{r{ numai prin semne spunea ~i, cer|nd h|rtie, a scris pe d|nsa aceste cuvinte: <192>Pe Isidor cel ce nu voie~te s{ se supun{ poruncii }mp{r{te~ti, poruncesc s{-i taie capul cu sabia<170>. Aceasta citindu-se, sf|ntul mucenic a strigat cu bucurie, zic|nd: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Iisuse Hristoase, c{ nu m-ai dep{rtat pe mine de la dar ~i de la mila Ta. Te laud pe Tine, St{p|ne, via`a ~i suflarea mea, ~i c|nt @ie, Doamne, puterea mea ~i luminarea min`ii mele, Cel ce mi-ai dat mie limb{ ne}ncetat{, ca s{ sl{vesc m{ririle Tale<170>. Dup{ acestea c{l{ul, lu|nd pe mucenic, l-a dus la t{iere. ^i mergea Sf|ntul Isidor bucur|ndu-se, merg|nd }nainte la junghierea sa, ca un mielu~el f{r{ de prihan{. Deci, c{ut|nd spre cer cu luminoas{ fa`{ ~i cu ochii veseli, gr{ia: <192>Sfinte St{p|ne, mul`umesc @ie c{ m{ prime~ti pe mine acum, cu bun{voirea Ta, }ntru loca~urile Tale ~i }n locurile cele de odihn{<170>. Sosind la locul la care era s{ se s{v|r~easc{, a cerut vreme spre rug{ciune ~i, rug|ndu-se, ~i-a plecat sub sabie cinstitul lui cap. Astfel s-a t{iat pentru Hristos, Care ^i-a plecat pe Cruce Sf|ntul S{u cap, pentru noi. Dup{ t{ierea capului Sf|ntul Mucenic Isidor, cinstitul lui trup a fost aruncat spre m|ncarea c|inilor ~i fiarelor. Dar un oarecare Amonie, prieten al lui ~i cre~tin t{inuit, a luat sf|ntul lui trup ~i, s{p|nd }n tain{ un morm|nt }mpreun{ cu ceilal`i fra`i credincio~i, l-au pus }n p{m|nt, ca pe o vistierie de mare pre`. Apoi singur s-a f{cut urm{tor nevoin`ei celei p{timitoare. Pentru c{, plec|nd Amonie cu corabia spre Elespont }n Cizic, s-a }ncununat cu cununa muceniceasc{. Apoi moa~tele cele cinstite ale Sf|ntului Isidor, venind din Efes oarecare dreptcredincioas{ femeie, anume Mironia, le-a scos din p{m|nt ~i le-a uns cu miresme de mult pre` ~i, }nf{~|ndu-le cu p|nz{ curat{, le-a pus la un loc cinstit, deasupra c{rora, dup{ }ncetarea prigoanei, a zidit o biseric{ }n numele lui, iar bolnavii luau t{m{duiri de la cinstitele lui moa~te, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI STARE@<%0> @SUBTITLE = <%4>SERAPION SINDONITUL<%0> ]n p{r`ile Egiptului era un stare` oarecare cu numele Sera-pion Sindonitul. El nu avea haine pentru a-~i acoperi goliciunea trupeasc{ dec|t numai un sindon. Acesta s-a f{cut monah din tinere`e ~i n-a c|~tigat nici o avere }n lumea aceasta, neav|nd nici chilie, nici ad{post, ci }~i petrecea via`a ca o pas{re, nevoind s{ ~ad{ }n cas{ acoperit{ sau s{ se odihneasc{; ci, purt|nd o c{ma~{ ~i o evanghelie mic{, trecea din loc }n loc ~i unde }l apuc{ noaptea, acolo se odihnea. Scul|ndu-se diminea`a, nu petrecea la un loc; ci umbla ca un om f{r{ de trup ~i pentru aceea se numea f{r{ de patim{ de cei mai mul`i. De multe ori trec{torii }l aflau afar{ din satul }n care petrecuse mai }nainte ~i, ~ez|nd l|ng{ cale, pl|ngea cu amar. ^i-l }ntrebau, zic|nd: <192>Pentru ce pl|ngi, b{tr|nule? Iar el r{spundea c{tre d|n~ii: <192>Domnul meu mi-a }ncredin`at bog{`ia Sa, iar eu am pierdut-o ~i am p{gubit-o. ^i, pentru aceea, vrea s{ m{ munceasc{<170>. Aceasta o gr{ia }n pild{; pentru c{ numea Domn pe Dumnezeu, iar bog{`ia, sufletul s{u cel zidit dup{ chipul lui Dumnezeu, pe care l-a r{scump{rat cu s|ngele Fiului lui Dumnezeu. Cei ce auzeau aceasta, nu }n`elegeau ce zice; ci pentru aur credeau c{ gr{ie~te. Deci, unii }i aruncau pu`in{ p|ine, iar al`ii poame, zic|n-du-i: <192>Ia, frate, acestea; iar pentru bog{`ia pe care ai pierdut-o, nu te m|hni, fiindc{ Dumnezeu poate s{ `i-o trimit{ }napoi<170>. ^i stare`ul le r{spundea lor: <192>Amin! Amin!<170> Merg|nd la Alexandria, a }nt|mpinat pe un om s{rac ~i gol, tremur|nd de frig. ^i, st|nd, a }nceput a se g|ndi: <192>Cum eu, socotindu-m{ c{ sunt pustnic ~i lucr{tor al poruncilor lui Hristos, port hain{? Iar acest s{rac se tope~te de frig ~i eu nu m{ milostivesc spre el. Cu adev{rat, de nu voi acoperi goliciunea lui ~i de-l voi l{sa pe el s{ moar{ de frig, m{ voi os|ndi }n ziua judec{`ii ca un uciga~<170>. ^i, dezbr{c|nd de pe sine sindonul, l-a dat s{racului. Astfel, el ~edea gol, `in|nd sub bra` Sf|nta Evanghelie, pe care o purta. Trec|nd pe acolo un cunoscut al lui ~i, v{z|ndu-l gol, i-a zis: <192>P{rinte Serapioane, cine te-a dezbr{cat pe tine?<170> Iar el, ar{t|nd Sf|nta Evanghelie, i-a zis: <192>Aceasta m-a dezbr{cat!<170> Dup{ aceea a }nt|mpinat pe un om, pe care }l duceau la temni`{ pentru datorie, ~i, fiindu-i mil{ de el ~i neav|nd ce s{-i dea lui, a v|ndut Evanghelia pe care o purta ~i a pl{tit datoria acelui om. Astfel, s-a dus gol la coliba sa }n care petrecea. V{z|ndu-l ucenicul gol, i-a zis: <192>P{rinte, unde este haina ta cea mic{?<170> R{spuns-a stare`ul: <192>Am trimis-o pe ea }nainte, fiule, fiindc{ }n locul aceleia }mi trebuie una mai bun{<170>. Iar ucenicul a zis: <192>Dar Evanghelia cea mic{ unde este?<170> R{spuns-a stare`ul: <192>Cu adev{rat, fiule, aceea }mi zicea }n toate zilele: <192>Vinde`i averea ~i o d{ s{racilor, ca s-o afli }n ziua judec{`ii!<170> Deci, am ascultat cele cuprinse }n ea ~i am f{cut precum m{ sf{tuia aceea, adic{ am v|ndut-o ~i banii i-am dat celui ce avea trebuin`{, ca s{ aflu }ndr{zneal{ }naintea Dumnezeului nostru Iisus Hristos; dup{ cum am citit }n Sf|nta Evanghelie<170>. Deci, un cunoscut i-a dat lui alt sindon prost ~i rupt, ca s{ se acopere. Acest stare` nec|~tig{tor cu duhul ~i s{rac cu lucrul, dup{ multe c{l{torii, a mers }n Elada ~i a petrecut }n Atena trei zile. Acolo, neput|nd s{ capete de la cineva p|ine, a fl{m|nzit, pentru c{ nimeni nu-i d{dea nimic, iar s{ cumpere, nu avea cu ce. C{ci, ascult|nd cuvintele lui Hristos, niciodat{ nu purta vreun ban de aram{, nu avea pung{, nici cojoc ~i nici altceva, dec|t numai sindonul cel rupt, cu care }~i acoperea goliciunea trupului. ]n ziua a patra, fl{m|nzind foarte tare, a stat }n cetate }ntr-un loc }nalt ~i a }nceput a pl|nge ~i a striga: <192>B{rba`i ai Atenei, ajuta`i-m{!<170> ^i s-au adunat la el filosofii, care erau mai mari }n cetate ~i l-au }ntrebat: <192>De unde e~ti, b{tr|nule? ^i de ce lucru p{time~ti?<170> Iar el a zis: <192>Cu neamul sunt egiptean ~i, de c|nd am ie~it din adev{rata mea patrie, }n trei datorii am c{zut. Deci, doi datornici m-au l{sat, neav|nd ce s{ ia de la mine, iar al treilea }nc{ nu m{ p{r{se~te, ci }~i cere mereu datoria sa<170>. Iar filosofii l-au }ntrebat: <192>Cine sunt datornicii t{i ~i care este cel ce te sup{r{? Spune nou{, ca s{ te ajut{m<170>. Atunci stare`ul le-a zis: <192>Din tinere`e m-au tulburat pofta trupului, iubirea de argint ~i foamea p|ntecelui. Deci, de cele dou{ dint|i m-am izb{vit ~i nu m{ mai tulbur{, pentru c{ nu poftesc pl{ceri trupe~ti, nici averi nu-mi trebuiesc; dar fl{m|nzia p|ntecelui nu voie~te s{ m{ lase. C{, iat{, este a patra zi de c|nd n-am m|ncat ~i nu }nceteaz{ a m{ sup{ra p|ntecele, cer|nd datoria cea obi~nuit{ de hran{<170>. Deci, unii din filosofi, socotind c{ gr{ie~te }n~el{ciune, i-au dat un galben ~i-l urmau de departe, vr|nd s{ vad{ ce va face cu galbenul acela. El, lu|nd acel galben, a alergat la v|nz{torul de p|ine ~i, pun|nd galbenul }naintea celui ce vindea p|ine, a luat o p|ine ~i s-a dus ~i nu s-a mai ar{tat }n cetatea aceea. Atunci, filosofii au cunoscut cu adev{rat c{ b{rbatul acela este }mbun{t{`it. Deci, au dat pentru p|ine pre`ul cel cuviincios v|nz{torului, iar galbenul lor l-au luat }napoi. Fericitul Serapion, duc|ndu-se }n p{r`ile Lachedemoniei, a auzit despre unul mai mare }n cetate c{ `ine de credin`a maniheilor, dar este }mbun{t{`it cu via`a. Deci, s-a dus la el ~i s-a v|ndut pe sine }n robie ~i dup{ doi ani l-a izb{vit de eres, cu darul lui Hristos, ~i l-a }ntors la dreapta credin`{ a Bisericii, }mpreun{ cu femeia ~i cu toat{ casa lui. Aceia l-au iubit pe el, nu ca pe un rob credincios, ci ca pe un p{rinte adev{rat, ~i-l cinsteau foarte mult ~i, bucur|ndu-se, sl{veau pe Dumnezeu pentru izb{virea lor de eres. Deci stare`ul, petrec|nd la ei c|t era de trebuin`{ spre m|ntuirea lor ~i, }napoind pre`ul cel luat de la ei pentru sine, s-a dus de acolo ~i dup{ obiceiul s{u, umbla prin `{ri ~i prin cet{`i. Se poveste~te despre el ~i aceasta: C{ mai }nainte <196> fiind t|n{r <196>, s-a v|ndut pe sine unui l{utar elin pe dou{zeci de galbeni, pe care, p{str|ndu-i, i-a }napoiat celui ce-i d{duse, dup{ ce l-a }ntors pe el ~i pe toat{ casa la Hristos Dumnezeu. Pentru c{ l{utarul, vedea pe robul s{u petrec|nd }n toate zilele }n posturi, deoarece gusta numai seara pu`in{ p|ine ~i bea ap{ cu m{sur{; iar noaptea, scul|ndu-se, se ruga Dumnezeului s{u cu lacrimi. Pentru aceea el s-a umilit mai }nt|i, apoi femeia lui ~i dup{ aceea toat{ casa lui a crezut }n Hristos, adev{ratul Dumnezeu, ~i au luat Sf|ntul Botez. ^i i-au zis lui: <192>Vino, frate, s{ te eliber{m din robia ta, c{ci tu ne-ai eliberat din robia diavolului<170>. Iar el le-a zis lor: <192>De vreme ce Dumnezeul meu a lucrat m|ntuirea sufletelor voastre, v{ voi spune taina mea: Eu, fiind liber, de neam din Egipt, v{z|ndu-v{ pe voi }n mare r{t{cire ~i pierzanie, mi s-a f{cut mil{ de voi. De aceea m-am v|ndut vou{, ca s{ pot cu ajutorul lui Dumnezeu a v{ pov{`ui la calea m|ntuirii. Deci, acum lua`i-v{ argintul vostru, m|ntuindu-v{ Domnul prin mine smeritul, iar eu m{ voi duce ca s{ m{ }ngrijesc de m|ntuirea altora<170>. ]ns{ ei l-au rugat mult, zic|nd: <192>Te vom cinsti ca pe un p{rinte ~i domn al nostru; iat{, de acum tu s{ ne fii st{p|n, iar noi s{-`i fim robi, numai s{ nu te duci de la noi!<170> Dar ei n-au putut s{-l }nduplece pe el ~i, nevoind s{ ia argin`ii lui, }i ziceau: <192>S{-l }mpar`i la s{raci, c{ci noi ne }ndestul{m cu m|ntuirea noastr{<170>. Omul lui Dumnezeu le-a r{spuns: <192>Voi singuri s{ }mp{r`i`i cele ce sunt ale voastre; pentru c{ eu argintul cel str{in nu-l dau la s{raci!<170> Iar ei iar{~i }l rugar{, ca m{car dup{ un an s{-i cerceteze. Deci, s-a dus de la ei }n alte p{r`i. Odat{ a aflat o corabie, plec|nd de la Alexandria spre Roma. ^i, dorind s{ se duc{ acolo, a intrat }n ea; iar cor{bierii, pornind, n-au }ntrebat pe stare`, de a adus ceva }n corabie, pentru c{ socoteau c{ unul dintre d|n~ii a luat lucrurile stare`ului }n corabie, de~i }l vedeau }n sindonul cel rupt, }ns{ credeau c{ are pre`ul pentru plata cea cuviincioas{ a corabiei. Dup{ ce s-a }ndep{rtat de la mal, ca la cinci sute de stadii, au }nceput a m|nca la apusul soarelui, iar pe stare` v{z|ndu-l c{ nu m{n|nc{ nimic, socoteau c{ poste~te }n ziua aceea. Apoi, v{z|ndu-l a treia zi c{ nu m{n|nc{ nimic, socoteau }nt|i c{ bole~te de v{zduhul m{rii ~i nu poate s{ m{n|nce. Dup{ aceea, }n a patra ~i a cincea zi, v{z|ndu-l petrec|nd nem|ncat, l-au }ntrebat: <192>Omule, pentru ce nu m{n|nci?<170> Iar el le-a r{spuns: <192>De vreme ce nu am ce m|nca, de aceea nu m{n|nc<170>. ^i se }ntrebau unul cu altul: <192>Cine a luat din corabie lucrurile acelui om?<170> Deci, }n~tiin`|ndu-se c{ n-a adus nimic cu el, au }nceput a c|rti contra lui, zic|ndu-i cu m|nie: <192>Pentru ce ai intrat aici, neav|nd nimic? Ce vei m|nca? ^i cu ce vei pl{ti nou{ taxa care se cade?<170> Iar stare`ul le-a r{spuns: <192>Eu, precum m{ vede`i, n-am nimic mai mult, dec|t aceast{ hain{ proast{ ~i rupt{ care este pe mine. Iar de nu voi`i s{ m{ duce`i cu voi, apoi s{ m{ }ntoarce`i }napoi ~i s{ m{ l{sa`i acolo de unde m-a`i luat<170>. Iar ei i-au zis: <192>M{car de ne-ai da ~i o sut{ de galbeni ca s{ ne }ntoarcem }napoi pentru tine, n-am voi s{ facem asta, de vreme ce avem v|nt de bun ajutor }n calea }n care ne afl{m<170>. Deci, ei au }ng{duit pe stare` }n corabie, hr{nindu-l pentru Dumnezeu. Cuviosul, merg|nd la Roma, }nconjura pe to`i pe care }i auzea c{ vie`uiesc cu bun{t{`i ~i, vorbind cu aceia, }~i primea folos, c{ pentru aceea umbla ca un str{in, ca s{-~i adune duhovniceasca bog{`ie ~i s{-~i cumpere cere~tile bun{t{`i pentru odihna ve~nic{, pe care le-a c|~tigat cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a C{ruia este slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI ISIDOR,<%0> @SUBTITLE = <%4>CEL NEBUN PENTRU HRISTOS<%0> Fericitul Isidor era din p{r`ile Apusului, de neam roman ~i din `inutul nem`esc. El, iubind credin`a cea adev{rat{ ~i dreptcredincioas{, a ie~it din casa sa, s-a dezbr{cat de hainele sale ~i s-a f{cut nebun pentru Hristos, asem{n|ndu-se vechilor sfin`i Andrei, Simeon ~i celorlal`i, care au pl{cut lui Dumnezeu }ntru nebunie, care, la oameni, se pare a fi nebunie, iar }naintea ochilor v{z{tori ai lui Dumnezeu este mai }n`eleapt{ dec|t }naintea oamenilor. Deci, fericitul Isidor, pref{c|ndu-se a fi nebun, a ie~it din p{m|ntul ~i patria sa ~i s-a dus spre p{r`ile R{s{ritului, unde a p{timit de la oamenii cei nebuni multe necazuri, oc{ri ~i b{t{i. El r{bda frigul iernii ~i ar~i`a soarelui, fiind gol, ~i obosea trupul cu ostenelile de zi ~i de noapte. Umbla ziua ca un nebun, iar noaptea se ruga ne}ncetat ~i, pl|ng|nd, zicea }n sine: O, Isidore, prin multe sc|rbe `i se cade a intra }n ]mp{r{`ia cerului, pentru c{ este silit{, ~i silitorii sunt pu`ini care o apuc{<170>. Fericitul, m|ng|indu-se cu aceste cuvinte, umbla din cetate }n cetate, p|n{ ce a ajuns la sl{vita cetate a Rostovului, care avea mult popor ~i a voit s{ vie`uiasc{ }n ea. Deci, to`i }l socoteau c{ este nebun ~i cu mintea pierdut{; pentru aceea }l chinuiau cu multe b{t{i ~i oc{ri pe robul lui Hristos. Iar el, fiind ca }ntr-un trup str{in, toate le r{bda cu mul`umire, r{spl{tind oc{r|torilor ~i chinuitorilor s{i nu cu r{u pentru r{u, ci se ruga pentru d|n~ii }n mintea sa, zic|nd c{tre Dumnezeu: <192>Doamne nu le socoti acestea ca p{cat<170>. Dar nimeni nu ~tia }mbun{t{`ita lui via`{. ]n cetatea aceasta, el ~i-a f{cut pe un loc uscat ce era }n mijlocul b{l`ii, o colib{ de vreascuri neacoperit{ <196> unde se afl{ acum ~i sfintele lui moa~te. ^i era lui acea colib{ cas{ de rug{ciune, ~i c{mar{ }ncuiat{, ca s{ nu fie v{zut de oameni }n timpul rug{ciunii. Deci, toat{ ziua umbla prin cetate, f{c|nd nebunii dup{ obiceiul s{u ~i r{bd|nd necazuri de la cei nepricepu`i; iar, sosind noaptea, intra }n coliba sa ~i acolo st{tea la rug{ciune de seara p|n{ diminea`a, }n{l`|nd cu lacrimi ~i cu plec{ri de genunchi rug{ciuni c{tre Dumnezeu; iar sosind ziua ie~ea la nebunia sa. Uneori, sl{bind trupul de mult{ osteneal{, se arunca pe uli`ele cet{`ii }n gunoi sau }n m{tur{turi ~i, dormind pu`in, se odihnea. Iar dac{ dormea vreodat{ }n coliba sa, el se culca pe p{m|ntul gol, pentru c{ nu avea nimic }ntr-}nsa, dec|t numai mult ostenitul s{u trup ~i vreascuri }mprejurul lui, dar ~i acelea neacoperite. Iar de era ger, ori z{duf, ori z{pad{, ori ploaie, sf|ntul pe toate le r{bda, ~ez|nd }n coliba sa f{r{ acoper{m|nt, ca unul f{r{ de trup. ^i, astfel, petrecea }n toate zilele vie`ii sale, pentru dragostea lui Dumnezeu. Pe c|t a iubit el pe Dumnezeu, pe at|t ~i Dumnezeu l-a iubit ~i l-a <%1>pream{rit }n lumea aceasta cu darul S{u minunat, mai }nainte de a-l <%0>pream{ri }n cereasca Sa }mp{r{`ie cea f{r{ de sf|r~it, prin r{spl{tirea bun{t{`ilor celor negr{ite. Odat{ s-a f{cut o minune vrednic{ de mirare ~i de neuitare, }n acest chip: Ni~te negu`{tori, lu|ndu-~i m{rfurile lor, c{l{toreau }ntr-o corabie pe mare, ~i, deodat{, la un loc, a stat corabia ~i nu putea s{ se mi~te de acolo, }nc|t, izbindu-se de valuri, to`i care erau }n ea se dezn{d{jduiser{ de via`a lor ~i a~teptau moartea }n lini~te. Apoi au socotit, s{ arunce sor`i pentru cine a stat corabia ~i este izbit{ de valuri. ^i sor`ul a c{zut pe un negu`{tor dintre ei, care era din cetatea Rostovului, unde vie`uia Sf|ntul Isidor. Deci, au pus pe acel negu`{tor pe o sc|ndur{ ~i l-au l{sat }n mare ~i corabia s-a pornit degrab{ din locul acela; iar omul acela, purtat de valuri pe sc|ndur{, se afla }n pragul mor`ii, nea~tept|nd ajutor de la nimeni. Dar, iat{, f{r{ de veste a stat }naintea lui pl{cutul lui Dumnezeu, Isidor, umbl|nd pe mare ca pe uscat ~i zic|nd c{tre d|nsul: <192>Omule, m{ ~tii pe mine cine sunt?<170> Iar negu`{torul, abia put|nd s{ vorbeasc{, i-a zis: <192>O, Isidore, robul lui Dumnezeu, cel ce vie`uie~ti }n cetatea noastr{, nu m{ l{sa s{ m{ afund }n marea aceasta, ci ajut{-mi mie tic{losului ~i m{ izb{ve~te de moartea cea amar{<170>. @BT-1 = Atunci sf|ntul l-a luat de m|n{, l-a pus pe sc|ndura aceea, care }i era }ntocmai ca o luntre ~i care }nota neafundat{ pe deasupra apei. Deci, sf|ntul, }ndrept|nd-o, a alergat repede }n urma corabiei ~i, ajung|nd-o, a pus pe acel om }n ea }ntreg, s{n{tos ~i cu nimic v{t{mat, apoi i-a poruncit, zic|ndu-i: <192>S{ nu spui nim{nui de mine, ci s{ spui c{ puterea dumnezeiasc{ te-a izb{vit din ad|ncurile m{rii<170>. Dar cei ce erau }n corabie, v{z|nd pe prietenul lor pe care }l aruncaser{ }n mare, c{ era cu d|n~ii viu ~i s{n{tos, s-au mirat ~i s-au }nsp{im|ntat ~i sl{veau puterea lui Dumnezeu. @BT-1 = Apoi, dup{ ce s-a }ntors negu`{torul acela }n cetatea sa, a }nt|mpinat pe Isidor, izb{vitorul s{u, pe uli`ele cet{`ii, f{c|nd nebunii, ~i nu putea s{ spun{ cuiva de d|nsul, dec|t numai se }nchina lui de departe; iar el, iar{~i }l }ngrozea s{ nu spun{ nim{nui de ceea ce se f{cuse pe mare. Astfel, negu`{torul acela a p{zit aceea }n t{cere p|n{ la moartea pl{cutului lui Dumnezeu. Se mai f{ceau de c{tre d|nsul ~i alte minuni, cu darul lui Dumnezeu, dar n-au venit }ntru ar{tare, c{, precum era via`a lui cea }mbun{t{`it{ ~i t{inuit{ ca sub un obroc, sub chipul nebuniei, tot a~a ~i facerile lui de minuni se s{v|r~eau }n tain{. @BT-1 = Odat{ s-a dus }n curtea voievodului Rostovului, iar voievodul avea atunci la el la pr|nz pe episcop ~i, apropiindu-se sf|ntul de pristavul b{uturilor, cerea s{ bea de la d|nsul, ca ~i cum era }nsetat; pentru c{ fericitul nu }nseta de b{utur{, ci de m|ntuirea celui ce putea ca, m{car pentru un pahar de ap{ rece, s{ nu se lipseasc{ de plat{ de la Domnul; iar pristavul nu numai c{ nu i-a dat b{utur{, dar l-a gonit cu cuvinte oc{r|toare. Deci, osp{t|nd voievodul cu episcopul, a venit vremea b{uturii ~i, voind slugile s{ toarne }n pahare, nu s-a g{sit b{utur{ }n vase, c{ci deodat{ toate s-au uscat, }nc|t slugile s-au }nfrico~at ~i au spus despre aceea voievodului, care, ~i el, m|hnindu-se, se mira foarte mult. Atunci, }n~tiin`|ndu-se c{ a venit }n curtea lui nebunul Isidor ~i a cerut s{ bea, mai mult s-a m|hnit ~i se m|nia asupra pristavului; c{ci a }n`eles c{ pentru nemilostivirea pristavului, care a trecut cu vederea pe s{racul care cerea, s-a f{cut de la Dumnezeu o minunat{ pedepsire ca aceea. Deci, }ndat{ a trimis prin toat{ cetatea s{ caute pe fericitul Isidor ~i s{-l aduc{ cu rug{minte }n casa voievodului, dar n-a fost g{sit. Dup{ ce s-a sf|r~it pr|nzul voievodului, fiind cuprins de ru~ine pentru aceea, c{ci nu era b{utur{ pentru oaspe`i, a venit la ei Sf|ntul Isidor, av|nd }n m|ini o prescur{ ~i a dat-o episcopului, zic|nd ca ~i cum ar fi nebun: <192>Arhiereule, prime~te aceast{ prescur{, pe care am luat-o }n acest ceas din m|inile prea sfin`itului mitropolit al Kievului, }n biserica Sfintei Sofia<170>. Deci, }ndat{ cu venirea sf|ntului, toate vasele s-au umplut de b{utur{, ca ~i mai }nainte, de care minune to`i s-au mirat foarte mult ~i cu fric{ pream{reau pe Dumnezeu, care a f{cut minunate lucruri prin robul cel t{inuit. ]ns{, aceast{ minune s-a f{cut }naintea sf|r~itului sf|ntului ~i minunat este cuv|ntul lui, care le-a zis c{ <192>}n acest ceas am luat prescuri din m|inile preasfin`itului mitropolit al Kievului!<170> Pentru c{ nu era mincinos cuv|ntul pl{cutului lui Dumnezeu, ci adev{rat ~i credincios; de vreme ce a fost r{pit de }ngerul lui Dumnezeu din Rostov }n Kiev ~i, iar{~i, }n acela~i ceas a fost adus din Kiev }n Rostov. Aceasta s-a }nt|mplat astfel, dup{ cum odinioar{ s-a }n-<%-2>t|mplat Cuviosului Gheorghe, egumenul Muntelui Sinai, care }ntr-un<%0> ceas a fost r{pit }n Ierusalim ~i, }mp{rt{~indu-se cu dumnezeie~tile Taine din m|inile preasfin`itului patriarh Petru, iar{~i s-a aflat }n Sinai, }n chilia sa. Despre aceasta se scrie }n Limonar; tot astfel s-a f{cut ~i cu Sf|ntul Isidor. Dup{ aceasta, robul lui Dumnezeu nu se mai ar{ta }n cetate, precum avea obiceiul s{ umble, pentru c{ se mutase la Domnul, }n coliba sa. Ne~tiind nimeni de sf|r~itul lui, deoarece sf|ntul lui suflet a fost dus de sfin`ii }ngeri }n cerescul Ierusalim, }ndat{ o bun{ ~i pl{cut{ mireasm{ a umplut toat{ cetatea ~i to`i se minunau cu spaim{ de acea neobi~nuit{ ~i frumoas{ mirosire, zic|nd unul c{tre altul: <192>De unde iese aceast{ pl{cut{ mireasm{?<170> Pentru c{ nu ~tiau c{ murise pl{cutul lui Dumnezeu. Un om, merg|nd pe l|ng{ coliba sf|ntului, a sim`it mai mult{ bun{ mirosire ce ie~ea din colib{. Atunci s-a uitat }n ea ~i a v{zut pe sf|ntul, z{c|nd la p{m|nt, av|nd fa`a }n sus ~i m|inile str|nse }n chipul crucii, precum se cade. ^i, cunosc|nd c{ de cur|nd s-a sf|r~it, a alergat ~i a spus celorlal`i oameni. Deci, merg|nd ni~te b{rba`i tem{tori de Dumnezeu, care ~tiau via`a sf|ntului cea pl{cut{ lui Dumnezeu ~i aveau dragoste c{tre el, au }ngropat cinstitul ~i mult ostenitul lui trup }n acela~i loc, unde a murit. ]n acea vreme a alergat ~i acel negu`{tor, pe care sf|ntul l-a izb{vit de }necare }n mare ~i, c{z|nd la morm|ntul sf|ntului cu lacrimi, spunea tuturor acea minune ce se f{cuse. Deci, oamenii cei cucernici, sf{tuindu-se, au zidit deasupra morm|ntului fericitului <196> cu binecuv|ntarea arhiereului <196>, o biseric{ a ]n{l`{rii lui Hristos, Care a }n{l`at pe cel ales din poporul S{u. Iar de la morm|ntul Sf|ntului Isidor, au }nceput a se da, celor ce alergau cu credin`{ la el, t{m{duiri tuturor bolilor, }ntru slava Domnului nostru Iisus Hristos, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin.