@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A CINCISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI PAHOMIE CEL MARE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Cuviosul p{rintele nostru Pahomie era de neam din p{r`ile Tebaidei Egiptului, n{scut din p{rin`i p{g|ni, }nchin{tori de idoli, ca <%1>un crin ie~it din m{r{cini. Pe acesta, Domnul nostru Iisus Hristos l-a<%0> }nsemnat din copil{rie pentru a Sa sf|nt{ slujb{; c{ci, Pahomie, fiind }nc{ prunc, p{rin`ii lui }i d{deau s{ guste din jertfele idolilor; dar el, gust|ndu-le, }ndat{ le v{rsa ca pe ni~te otrav{ v{t{m{toare de suflet, deoarece sufletul }n care avea s{ petreac{ Dumnezeu, nu putea s{ mistuie partea cea diavoleasc{ }n p|ntecele lui de prunc. @BT-2 = Cresc|nd el, p{rin`ii lui l-au dus odat{ la capi~tea idoleasc{, care era l|ng{ r|ul Nilului ~i unde diavolul petrecea }n idolul cel ce d{dea r{spunsuri la oamenii cei ce }l }ntrebau, }n~el|nd astfel poporul care credea c{ idolul lor zeu, vorbe~te cu ei. Pahomie, merg|nd acolo, diavolul a t{cut ~i idolul a r{mas mut, iar popa idolesc se mira c{ zeul lor a amu`it ~i }l ruga cu multe jertfe ca s{ le vorbeasc{, }ns{ el nu putea s{ gr{iasc{ nimic. Apoi, diavolul i-a descoperit taina aceea c{, din cauza venirii lui Pahomie, nu poate s{ gr{iasc{ c{tre popor. Deci, slujitorul, c{ut|nd spre prunc, a strigat cu glas tare, zic|nd: <192>Pentru ce a`i adus aici pe vr{jma~ul <%1>zeilor no~tri? Scoate`i-l }ndat{ afar{ de aici!<170> P{rin`ii lui Pahomie s-<%0>au m|hnit pentru aceasta, mir|ndu-se ~i zic|nd }ntre ei: <192>Ce o s{ fie pruncul acesta, c{ din jertf{ nu poate s{ guste nimic, de vreme ce }ndat{ ce gust{, o ~i vars{?<170> ^i ei, nepricep|nd aceasta, au t{cut. Dup{ aceea l-au dat la }nv{`{tura c{r`ii egiptene ~i la filosofia cea veche. @BT-1 = ]n acea vreme, }mp{r{`ind Constantin cel Mare, a dat porunc{ s{ se adune oaste contra muncitorului Maxentie. Deci, comandan`ii }mp{r{te~ti, ajung|nd p|n{ }n p{r`ile Egiptului, au luat cu sila }n r|nduiala ost{~easc{ pe mul`i tineri, }ntre care era ~i t|n{rul Pahomie, fiind }n v|rst{ de dou{zeci de ani. Pornind cu ei }ntr-o corabie pe mare, au ajuns }ntr-o cetate cre~tineasc{ din Tebaida, care se numea Oxirinhos. Acolo tinerii erau `inu`i sub str{ji, iar locuitorii cet{`ii, v{z|nd pe acei tineri p{zi`i cu str{ji ~i auzind cele despre ei, li s-a f{cut mil{ de d|n~ii. Deci, dup{ obiceiul iubirii de str{ini al cre~tinilor, le aduceau cele de trebuin`{, adic{ }ndestulare de bucate ~i de b{uturi, ~i-i m|ng|iau pe d|n~ii }n necaz. Pahomie se minuna v{z|nd at|t de mare dragoste care li se f{cea de cet{`enii aceia. Deci, }n~tiin`|ndu-se de la cei ce erau cu d|nsul, c{ cre~tinii sunt milostivi spre to`i, dar mai ales spre cre~tini, }ntreba de numirea aceea, adic{ ce sunt cre~tinii, de vreme ce nu auzise nici de numele lui Hristos, nici de cre~tini. @BT-1 = Atunci ei i-au spus lui: <192>Cre~tinii sunt oameni dreptcredincio~i, care cred }n adev{ratul Dumnezeu, care este }n cer, F{c{torul tuturor ~i Atot`iitorul, }n Unul N{scut Fiul S{u, Domnul Iisus Hristos ~i }n Duhul Sf|nt. Sunt buni la obiceiuri ~i milostivi c{tre to`i, f{c|ndu-le bine ~i d|ndu-le }n dar toate cele de trebuin`{; ~i pentru toate acestea, a~teapt{ r{spl{tire de la Unul Dumnezeu<170>. T|n{rul Pahomie, auzind unele ca acestea, se minuna de credin`a cre~tineasc{, se lumina cu mintea, se aprindea cu inima }n frica lui Dumnezeu ~i se bucura cu sufletul de auzirea numelui lui Hristos. @BT-1 = Deci, dep{rt|ndu-se pu`in de tovar{~ii s{i ~i fiind singur, ~i-a }ntins m|inile spre cer ~i a zis: <192>Doamne, Dumnezeul cre~tinilor, Cel ce ai f{cut cerul ~i p{m|ntul, dac{ vei c{uta spre smerenia mea ~i }mi vei d{rui poc{in`a dumnezeirii Tale ~i m{ vei izb{vi de necazul acesta, }`i voi sluji @ie }n toate zilele vie`ii mele ~i voi vie`ui dup{ poruncile Tale<170>. Astfel rug|ndu-se, a pus }n mintea sa neuita-ta pomenire a adev{ratului Dumnezeu, pe Care ]l cinstesc cre~tinii. Merg|nd de acolo cu ceilal`i osta~i, se ferea cu dinadinsul de toate lucrurile cele nepl{cute lui Dumnezeu. Dac{ i se }nt|mplau lui vreodat{ ispite trupe~ti sau alte pofte lume~ti, se }ntorcea cu totul de la d|nsele, aduc|ndu-~i aminte de rug{ciunea aceea }n care ~i-a f{g{duit adev{ratului Dumnezeu via`a cea pl{cut{ Lui ~i s-a luminat la minte cu oarecare dar dumnezeiesc. Pentru aceasta el, din t|n{ra v|rst{, iubea cur{`enia trupeasc{ ~i se silea a o p{zi f{r{ de prihan{. @BT-1 = Dup{ ce marele ~i dreptcredinciosul }mp{rat Constantin a biruit pe vr{jma~ii s{i prin credin`a }n Hristos, f{c|ndu-se pace }n }mp{r{`ia lui, a eliberat cetele ost{~e~ti ~i astfel s-a dus fiecare }ntru ale sale. Atunci Pahomie, }ntorc|ndu-se }n patria sa, a mers cu s|rguin`{ }n Tebaida cea de sus, }n satul ce se numea Hinovoschia ~i, intr|nd }n biserica cre~tineasc{, a cerut Sf|ntul Botez. Deci, }nv{`|ndu-se ~i deprinz|ndu-se cu sf|nta credin`{, a luat Sf|ntul Botez ~i s-a }nvrednicit }mp{rt{~irii dumnezeie~tilor Taine. Dup{ ziua aceea, sosind noaptea, a v{zut }n vedenia visului pogor|ndu-se rou{ din cer ~i umpl|ndu-i dreapta lui care, }ncheg|ndu-se, s-a f{cut ca mierea. ^i a auzit un glas de sus, gr{ind c{tre d|nsul: <192>O, Pahomie, }n`elege ceea ce vezi, c{ acesta este semnul darului care `i se d{ `ie de la Hristos Dumnezeu<170>. @BT-2 = De la acea vedenie, fericitul Pahomie s-a r{nit ~i mai mult cu dragostea lui Dumnezeu ~i, umilindu-se foarte mult, a dorit via`a monahiceasc{. Auzind el de un sihastru oarecare cu numele Palamon, care vie`uia }ntr-un loc pustiu, s-a dus la d|nsul ~i, ajung|nd la chilia lui, a b{tut }n u~{. Iar stare`ul, c{ut|nd prin fereastr{, l-a }ntrebat: <192>Ce voie~ti? ^i pe cine cau`i?<170> Pahomie i-a zis: <192>Dumnezeu m-a trimis la tine ca s{ m{ faci monah!<170> Gr{it-a lui stare`ul: <192>Nu po`i s{ fii monah, pentru c{ cinul c{lug{resc nu este lucru mic; mul`i au venit aici ~i, nesuferind nevoin`a c{lug{reasc{, s-au }ntors }napoi<170>. Pahomie i-a zis lui: <192>Nu to`i oamenii au acela~i obicei; prime~te-m{ numai ~i vremea singur{ va ar{ta de pot a suferi greutatea vie`ii c{lug{re~ti sau nu<170>. Gr{it-a stare`ul: <192>@i-am spus c{ nu vei putea r{bda; deci, s{ te duci la altul }ntr-alt loc ~i s{ te ispite~ti mult{ vreme cu postire, iar dup{ aceea vei veni la mine ~i te voi primi; pentru c{ eu vie`uiesc aici cu asprime ~i, }nt{rindu-m{ cu darul lui Hristos, nu m{n|nc nimic, dec|t numai p|ine ~i sare; iar untdelemn ~i vin niciodat{ nu bag }n gur{. Eu petrec f{r{ somn }ntru rug{ciune ~i }nv{`{tura dumnezeie~tilor cuvinte p|n{ la miezul nop`ii, de multe ori chiar ~i toat{ noaptea<170>. @BT-1 = Stare`ul gr{ind acestea, nu se m|ndrea pentru }nfr|narea sa, dar voia mai mult cu aceast{ fric{ s{ goneasc{ de la sine pe t|n{rul mirean. Pahomie, auzind unele ca acestea, ~i mai mult se aprinse dup{ Hristos spre o via`{ ca aceea. ^i zicea c{tre stare`: <192>Cred lui Dumnezeu c{, cu sfintele tale rug{ciuni, }mi va da putere ~i r{bdare ~i m{ va pov{`ui pe mine prin tine la via`{ cea aspr{<170>. Atunci Cuviosul Palamon, v{z|nd os|rdia lui cea c{tre Dumnezeu ~i cunosc|nd }n el chemarea lui Dumnezeu, i-a deschis u~a ~i, primindu-l }n{untru, l-a }mbr{cat }n schima monahal{. Am|ndoi petreceau }mpreun{ }n postiri ~i }n rug{ciuni, ostenindu-se cu lucrul m|inilor. Lucru lui era a toarce l|n{ ~i a `ese rase, nu pentru vreun c|~tig oarecare ci, ca din osteneala m|inilor sale, s{ hr{neasc{ pe s{raci. Iar c|nd st{tea la rug{ciunile cele de toat{ noaptea, dac{ }l vedea c|ndva stare`ul dormit|nd, }l scotea afar{ din chilie ~i, umpl|ndu-i o co~ni`{ cu nisip, }i poruncea s-o duc{ }n alt loc ~i acolo s{ o verse; a~a alunga somnul ~i }~i ostenea trupul, pentru ca mintea s{-i fie de~teapt{ la rug{ciune. @BT-1 = Deci, stare`ul zicea c{tre ucenic: <192>Treze~te-te, fiule, ~i te de~teapt{, ca s{ nu te ispiteasc{ vr{jma~ul; pentru c{ }n de~ert va fi osteneala noastr{<170>. V{z|nd Cuviosul Palamon pe fericitul Pahomie ascult{tor, }nfr|nat ~i s|rguitor c{tre toate nevoin`ele pustnice~ti ~i sporind spre fapta cea }mbun{t{`it{, se bucura cu sufletul ~i sl{vea pe Dumnezeu. Sosind ziua prealuminat{ a Sfintelor Pa~ti, a zis stare`ul c{tre ucenic: <192>De vreme ce ziua aceasta este de praznic, ~i la to`i cre~tinii aceast{ zi a ]nvierii lui Hristos este zi de bucurie ~i de pr{znuire, deci, frate, s{ g{te~ti ~i nou{ masa, ca, m|nc|nd, s{ ne veselim pentru slava lui Dumnezeu<170>. Vr|nd el }ndat{ cu os|rdie s{ fac{ porunca, a luat pu`in untdelemn ~i a turnat }n sare, pun|ndu-l pe mas{. Apropiindu-se stare`ul de mas{ ~i v{z|nd }n sare untdelemn, ~i-a lovit fruntea cu m|na ~i a zis cu lacrimi: <192>Domnul meu S-a r{stignit ~i a fost batjocorit ~i a suferit p{lmuire ~i eu s{ m{n|nc untdelemn?<170> Deci, n-a stat la mas{ s{ m{n|nce, p|n{ ce nu s-a luat sarea ~i untdelemnul ~i s-au pus altele. @BT-2 = ]ntr-una din zile a venit la d|n~ii un frate ~i, v{z|nd focul aprins, a zis lui Palamon ~i lui Pahomie: <192>Dac{ cineva dintre voi are credin`{, s{ se pun{ deasupra acestor c{rbuni ~i s{ stea pe ei p|n{ se va citi rug{ciunea Domnului, adic{: Tat{l nostru...<170> Cuviosul Palamon, cunosc|nd }n{l`area min`ii fratelui aceluia, l-a certat, zic|ndu-i: <192>]nceteaz{, frate, cu acea m|ndr{ p{rere a ta ~i nu c{uta lucru cel netrebnic, pentru c{ te am{ge~ti<170>. @BT-1 = Atunci el, m|ndrindu-se, s-a suit de voie pe c{rbunii cei aprin~i ~i st{tea citind rug{ciunea Domnului, ~i astfel a r{mas nears; fiindc{ prin voin`a lui Dumnezeu, diavolul, care ajut{ celor m|ndri, }l ap{r{ de arderea focului. Deci, pogor|ndu-se de pe foc nev{t{mat, mai mult se m|ndrea pentru sfin`enia sa. ^i, plec|nd de la d|n~ii, }i oc{ra, zic|ndu-le: <192>Unde este credin`a voastr{?<170> Deci, ~ez|nd acel frate m|ndru }n chilia sa, care nu era a~a departe de Palamon, ~i v{z|ndu-l diavolul }n~elat des{v|r~it cu }n{l`area min`ii, s-a }nchipuit }n femeie frumoas{, }mbr{cat{ cu hain{ luminoas{ ~i }nfrumuse`at{ cu podoabe ~i, venind la el, a b{tut }n u~a chiliei. El, deschiz|nd u~a ~i v{z|nd pe acea femeie, a }ntrebat-o de pricina venirii ei; iar diavolul cel }n chip de femeie, i-a r{spuns: <192>Fiind str|mtorat{ de datornici pentru datorii ~i neav|nd cu ce s{ le pl{tesc, am fugit de la d|n~ii, tem|ndu-m{ s{ nu cad }n m|inile lor ~i s{-mi fac{ vreo r{utate; deci m{ rog `ie, p{rinte, prime~te-m{ }n ceasul acesta }n chilia ta, ca s{ m{ ascund de cei ce m{ gonesc, c{ Dumnezeu m-a pov{`uit s{ vin la tine, ca s{ fiu p{zit{ de cei ce m{ caut{<170>. @BT-1 = El, neput|nd s{ socoteasc{ cele gr{ite ~i ne}n`eleg|nd me~te~ugirile vr{jma~ului cu grosimea min`ii sale, a primit }n chilia sa pe aceea ce p{rea femeie. Atunci diavolul a pus }n el g|nduri de desfr|nare, l-a aprins cu poft{ trupeasc{, ~i acel m|ndru monah, fiind biruit de spurcatul g|nd, s-a }nvoit }n inima sa la p{cat. Deci, dac{ s-a apropiat de femeie, voind s{-~i }mplineasc{ patima sa, }ndat{ diavolul l-a tr|ntit de p{m|nt ~i a pierit; iar el a z{cut mult{ vreme la p{m|nt ca un mort, mut ~i f{r{ de glas. Dup{ c|teva zile, venindu-~i }n sine ~i cunosc|ndu-~i nebunia sa, s-a dus la Sf|ntul Palamon, t|nguindu-se ~i zic|nd: <192>S{ ~tii, p{rinte, c{ eu singur sunt pricinuitorul pierz{rii mele, deoarece nu te-am ascultat; deci, m{ rog cuvio~iei tale, ajut{ tic{lo~iei mele cu sfintele tale rug{ciuni, ca s{ nu fiu pierdut de diavol p|n{ }n sf|r~it<170>. @BT-1 = Pe c|nd gr{ia el acestea cu lacrimi, cuvio~ii p{rin`i Palamon ~i Pahomie l{crimau ~i ei de mil{ pentru d|nsul. Dar, deodat{ s-a }ndr{cit monahul acela ~i a fugit din chilie ~i, fiind gonit de diavol, alerga prin mun`i ~i prin pustie; apoi, merg|nd la cetatea care se numea Panos, s-a aruncat }n cuptorul b{ii ~i a ars acolo. Fericitul Pahomie, v{z|nd ~i auzind aceasta, }~i p{zea cu dinadinsul inima sa de g|ndurile de m|ndrie ~i }~i }ndrepta via`a }n smerit{ cugetare ~i }n bl|nde`e, aduc|ndu-~i aminte de cuvintele Domnului, care zice: ]nv{`a`i-v{ de la Mine, c{ sunt bl|nd ~i smerit cu inima. @BT-1 = Muntele ~i pustia aceea }n care vie`uiau, erau pline de spini ~i, c|nd ie~ea Pahomie s{ adune lemne, }~i r{nea picioarele, umbl|nd descul` prin spini, asemenea ~i m|inile lui, fiind }n`epate de spini, se s|ngerau. El le r{bda cu bucurie, aduc|ndu-~i aminte de piroanele St{p|nului, cu care au fost pironite pe Cruce sfintele Lui m|ini ~i picioare. Lui }i pl{cea s{ se roage singur la un loc deosebit, ~i pentru aceasta adeseori ie~ea }n pustie departe de chilie; ~i acolo }~i }ntindea m|inile }n sus ~i se ruga lui Dumnezeu. @BT-1 = <%2>Odat{, duc|ndu-se el cam departe de chilia sa ~i apropiin-du-se d<%0>e locul ce se numea Tovenisiot, a auzit }n rug{ciunea sa un glas de sus, gr{ind c{tre d|nsul: <192>Pahomie, aici s{ petreci ~i }n locul acesta s{ faci o m|n{stire; pentru c{ vor veni la tine mul`i din cei ce voiesc s{ se m|ntuiasc{. Pe aceia }i vei pov{`ui }n c{lug{rie la via`a cea }mbun{t{`it{, dup{ felul ~i r|nduiala pe care }ndat{ o voi trimite `ie<170>. Fericitul Pahomie, minun|ndu-se de acest dumnezeiesc glas, i-a venit }nainte }ngerul }n chipul r|nduielii celei mari a monahilor celor des{v|r~i`i, adic{ }n sf|nta schim{, ~i i-a dat }n m|ini o t{bli`{ care avea scris pe d|nsa r|nduielile ~i canoanele vie`ii monahice~ti ~i pustnice~ti. Deci, }ntorc|ndu-se el cu bucurie la cuviosul s{u stare`, i-a spus toate cele v{zute ~i auzite. Acela, crez|nd f{r{ }ndoial{ c{ este lucrul ~i r|nduiala lui Dumnezeu, a pream{rit bun{tatea Domnului, care a aflat un chip ca acesta de m|ntuire omeneasc{. Apoi, fericitul Pahomie a rugat pe Cuviosul Palamon s{ mearg{ cu d|nsul, s{ vad{ locul unde s-a auzit acel glas dumnezeiesc ~i ar{tarea cea }ngereasc{. @BT+1 = Stare`ul, nevoind s{ m|hneasc{ pe ucenicul s{u, pe care }l avea ca pe un adev{rat fiu dup{ Dumnezeu, s-a dus cu d|nsul acolo ~i, zidind o chiliu`{ mic{ }n acel loc, se bucura de dumne-zeiasca cercetare. Apoi, dup{ c|t{va vreme, stare`ul a gr{it c{tre Pahomie: <192>O, fiule, deoarece v{d darul cel d{ruit `ie de la Dumnezeu, c{ ai s{ fii }n locul acesta pov{`uitor multora, deci, s{ petreci aici, iar eu m{ voi }ntoarce la chilia mea; dar s{ facem <%2>a~ez{m|nt, ca s{ nu ne desp{r`im niciodat{, ci s{ ne cercet{m unul pe altul, c|t vom fi }ntre cei vii<170>. ^i astfel vie`uia fiecare }n chilia sa.<%0> @BT+1 = Adeseori fericitul Pahomie se ducea la Cuviosul Palamon, cercet|ndu-l ~i lu|nd de la d|nsul binecuv|ntare ~i p{rinteasc{ }nv{`{tur{. Dar nu mult{ vreme dup{ aceea, Sf|ntul Palamon s-a }mboln{vit de moarte din multa }nfr|nare; pentru c{ uneori gusta pu`in{ p|ine, iar ap{ nu bea deloc; alteori, }n loc de bucate, bea pu`in{ ap{ ~i p|ine nu gusta nicidecum. Deci, fra`ii care veneau spre cercetarea lui, }l rugau s{-l sf{tuiasc{, ca s{ dea m{car pu`in{ odihn{ trupului s{u bolnav ~i s{ guste din bucate ~i din b{utur{, ca astfel s{ nu sl{beasc{ des{v|r~it. Iar el le r{spundea: <192>Dac{ sfin`ii mucenici ai lui Hristos au r{bdat cu t{rie p|n{ la sf|r~it pentru Dumnezeu, }n Care au crezut, unii t{ierea m{dularelor, al`ii t{ierea capetelor, iar al`ii arderea focului, apoi cum s{ voiesc eu s{-mi pierd r{bdarea cea pu`in{, pe care m-am f{g{duit s-o }ndur pentru Hristos?<170> ^i a~a pustnicul ~i }nfr|natul cel adev{rat, de~i fiind }n boal{ trupeasc{, totu~i nu ~i-a schimbat pustnicia sa, ci, p{zind-o p|n{ la sf|r~it, s-a sf|r~it pe m|inile iubitului ~i duhovnicescului s{u ucenic ~i fiu, fericitul Pahomie, ~i a trecut spre }ndulcirea ve~nicelor bun{t{`i, g{tite lui de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dup{ aceea, Cuviosul Pahomie a }ngropat cu cinste trupul duhovnicescului s{u p{rinte ~i s-a }ntors la Tavenisiot }n chilia sa, unde vie`uia dup{ Dumnezeu. @BT-1 = Dup{ c|t{va vreme, a venit la d|nsul Ioan, fratele lui cel mai mare dup{ trup, care }l c{uta de mult{ vreme. Pentru c{, de c|nd Pahomie luase Sf|ntul Botez, nu s-a mai }ntors }n cas{ la p{rin`ii ~i rudeniile sale, ci }ndat{ s-a dus }n pustie; ~i-l c{uta Ioan, fratele lui, pretutindeni, pentru c{ ~i acela luase sf|nta credin`{ ~i se botezase. Deci, v{z|ndu-se unul cu altul, s-au bucurat ~i s-au s{rutat ~i Ioan a }nceput a vie`ui }mpreun{ cu Pahomie ~i a urma vie`ii lui, petrec|nd am|ndoi }n legea Domnului ~i }nv{`|ndu-se ziua ~i noaptea. El nu se }ngrijea de cele p{m|nte~ti, iar cele ce le avea din osteneala m|inilor sale, le }mp{r`ea la cei ce aveau trebuin`{, ne}ngrijindu-se pentru ziua de m|ine. ]~i muncea trupul cu postiri, privegheri ~i alte feluri de osteneli, m|ng|indu-se cu n{dejdea }nvierii ~i a fericirii ce va s{ fie }n ceruri. @BT-1 = Citind Vie`ile Sfin`ilor ~i lu|nd aminte la ispr{vile acelora, singur se s|rguia s{ s{v|r~easc{ unele ca acelea. Apoi, Cuviosul Pahomie, aduc|ndu-~i aminte de f{g{duin`a care de la Dumnezeu i se f{cuse lui, pentru fra`ii cei ce erau s{ se adune la d|nsul spre m|ntuire, a }nceput }mpreun{ cu fratele s{u, a zidi chilii. Deci, Pahomie voia s{ fac{ mai mare cuprinsul m|n{stirii; iar Ioan, }nv{`|nd ~i cuget|nd pentru lini~tea ~i str|mtorarea c{lug{reasc{, dorea s{ fie mai mic{ ograda m|n{stirii. Deci, sup{r|ndu-se, a zis c{tre Pahomie: <192>]nceteaz{ de a m{ri ~i a l{rgi curtea m|n{stirii pentru c{ lucrul acesta este netrebnic<170>. @BT-1 = Auzind Pahomie unele ca acestea s-a m|niat asupra fratelui s{u, c{ nu cu }n`elegere l-a oc{r|t pe el. ]ns{, fiind bl|nd, nu i-a zis nimic, cinstind pe fratele cel mai mare cu anii. Sosind noaptea, s-a }nchis }n chilia sa ~i a }nceput a pl|nge ~i }ntru rug{ciune a se m{rturisi lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Amar mie, c{ }n`elegerea cea trupeasc{ este }nc{ }ntru mine ~i umblu }nc{ dup{ trup; pentru c{ dup{ at|ta deprindere duhovniceasc{, sunt st{p|nit }nc{ de m|nie. Miluie~te-m{, Dumnezeule, ca s{ nu pier; pentru c{ dac{ Tu nu m{ vei }nt{ri pe mine cu darul T{u, atunci vr{jma~ul meu va afla }n mine vreo parte din faptele sale ~i m{ va face pe mine robul lui, ca pe un c{lc{tor al legilor Tale; c{ci scris este: Cel ce p{ze~te toat{ legea, dar numai }ntr-una gre~e~te, pentru toate s-a f{cut vinovat. Cred Doamne, c{ }ndur{rile Tale cele multe }mi vor ajuta mie, ~i m{ voi }nv{`a a umbla }n c{ile Sfin`ilor T{i P{rin`i, tinz|nd spre cele dinainte ~i uit|nd pe cele din urm{; c{ din veac sfin`ii T{i, ajut|ndu-se cu darul T{u, au ru~inat pe vr{jma~ ~i foarte s-au pream{rit. Iar eu cum voi }nv{`a, Doamne, pe cei care Te-ai f{g{duit a-i chema la via`a monahiceasc{ prin mine, dac{ nu voi birui mai }nainte patimile mele, care prin trup }mi st{p|nesc sufletul meu, ~i de nu voi p{zi legea Ta f{r{ de prihan{? Cred Doamne, c{ dac{ Tu }mi vei da ajutor, voi face acelea care sunt pl{cute }naintea ochilor T{i ~i-mi vei ierta toate p{catele mele<170>. @BT-1 = A~a strig|nd fericitul c{tre Dumnezeu, a petrecut toat{ noaptea }ntru rug{ciuni, asud|nd cu lacrimi, ~i din multa sudoare <196> fiind pe vremea seceri~ului, ~i }n p{r`ile acelea f{r{ de m{sur{ era z{duf mare <196> s-a f{cut sub picioarele lui o balt{; pentru c{ era obiceiul lui ca, st|nd la rug{ciune, s{-~i aib{ m|inile }ntinse }n sus ~i nicidecum nu le l{sa nici le str|ngea p|n{ la sf|r~itul rug{ciunii; ci a~a st{tea ca sp|nzurat pe Cruce. Astfel obosindu-~i trupul s{u, iar sufletul ridic|ndu-~i spre g|ndirea de Dumnezeu, asuda foarte mult. @BT-1 = Nu dup{ mult{ vreme, Ioan, fratele lui s-a mutat c{tre Domnul ~i el l-a }ngropat, dup{ obicei, cu psalmi ~i cu c|nt{ri, }ngrijindu-se }n toate zilele ca s{ fie mai bun ~i mai liber de g|ndurile cele ce n{v{leau asupra lui, }nv{`|ndu-se pururea }n frica lui Dumnezeu, av|nd }n minte pomenirea mor`ii, }nfrico~ata judecat{ ~i minunile cele ve~nice, iar cu trupul ostenindu-se la zidirea m|n{stirii. Diavolii v{z|nd aceasta, au }nceput a n{p{di la ar{tare asupra lui, scr|~nind cu din`ii ~i aduc|ndu-i multe ispite. Iar el }narm|ndu-se cu pav{za credin`ei ~i cu rug{ciuni, biruia asuprelile vr{jma~ului, av|nd totdeauna }n gur{ c|ntarea de psalmi. Deci, rug|ndu-se el, diavolii de multe ori se s|rguiau s{-i curme rug{ciunea. C|nd pleca genunchii }i ar{tau }naintea lui o groap{ ad|nc{ ~i ap{ v|j|ind, ca s{ se team{ ~i s{ nu-~i plece genunchii la rug{ciuni. ]ns{, sf|ntul nu se }ngrijea de diavole~tile n{luciri ~i nu }nceta a-~i pleca genunchii la rug{ciune. @BT-1 = Odat{, umbl|nd el, l-au }nconjurat diavolii, urm|ndu-i ~i merg|ndu-i }nainte ca unui boier, zic|nd unul c{tre altul: <192>Iat{ Domnul Pahomie, da`i-i loc de cinste robului lui Dumnezeu!<170> Iar sf|ntul batjocorea n{lucirile lor ~i-i socotea pe d|n~ii ca pe ni~te c|ini ce latr{. St|nd }n chilia sa la pravila cea de la miezul nop`ii, au n{v{lit asupra lui mul`ime de diavoli ~i au }nceput a-i cl{tina chilia ~i a cutremura p{m|ntul, vr|nd s{ r{stoarne zidirea din temelie ~i s{ ucid{ pe Pahomie; dar el a }nceput a c|nta: Dumnezeu este sc{parea noastr{, puterea ~i ajutorul }ntru necazurile cele ce ne-a aflat pe noi; pentru aceasta nu ne vom teme, c|nd se va tulbura p{m|ntul. Atunci }ndat{ s-au stins diavolii ca fumul ~i s-a f{cut alinare ~i lini~te. ]ns{ aceia, fugind ca ni~te c|ini f{r{ de ru~ine, iar{~i s-au }ntors. Deci, dup{ rug{ciune, ~ez|nd sf|ntul la lucrul m|inilor, i s-a ar{tat diavolul }n chip de coco~ mare, care c|nta }naintea lui foarte mult ~i se repezea spre fa`a lui; iar sf|ntul a suflat asupra lui ~i, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, l-a izgonit pe el de la d|nsul. @BT-1 = Alt{dat{, adun|ndu-se mul`i diavoli, au legat o frunz{ de stejar cu o funie mare ~i lung{, ~i tr{geau de ea cu osteneal{ ~i cu ispitire, ca de o piatr{ mare, chiuind ~i strig|nd cu mare glas unul c{tre altul: <192>Trage`i, trage`i!<170> Aceasta o f{ceau vr|nd s{ porneasc{ spre r|s pe robul lui Dumnezeu; dar sf|ntul a gonit cu rug{ciunea toat{ tab{ra diavoleasc{. @BT-1 = De multe ori, c|nd ~edea sf|ntul s{ m{n|nce, diavolii, f{c|n-du-se }n chip de femei frumoase, ~edeau l|ng{ el ~i se atingeau de bucatele cele puse }nainte. Iar cuviosul, }nchiz|ndu-~i ochii cei trupe~ti ca s{ nu vad{ n{lucirile cele muiere~ti, }~i ridica ochii min`ii spre Hristos Dumnezeu; atunci n{lucirile cele diavole~ti fugeau; pentru c{ nu puteau s{ sporeasc{ ceva, de vreme ce era darul Domnului }mpreun{ cu cuviosul, Cel ce a zis c{tre pl{cu`ii S{i: Nu v{ teme`i, Eu sunt cu voi p|n{ la sf|r~itul veacului. @BT-1 = Alt{dat{, cu voia lui Dumnezeu, a luat mare chinuire de la diavoli; pentru c{ toat{ ziua, de diminea`{ p|n{ seara, a fost b{tut de d|n~ii ~i ca un mucenic a fost r{nit de b{t{i; }ns{ n-a sl{bit, nici nu s-a dezn{d{jduit de ajutorul lui Dumnezeu, de vreme ce Domnul nu p{r{se~te }n ispite pe robii S{i. Deci, a venit la d|nsul pentru cercetare, un oarecare monah b{tr|n cu numele Apolos; ~i }ndat{ a }nceput Cuviosul Pahomie a-i spune cu de-am{nuntul toate primejdiile ~i ispitele cele aduse asupra lui de diavoli. Apolos i-a gr{it lui: <192>]mb{rb{teaz{-te ~i te }nt{re~te robule al Domnului, pentru c{ ~tie diavolul c{ de te-ar fi biruit pe tine, cel ce ne e~ti <%2>nou{ spre folos, ~i c{ruia to`i, dup{ puterea noastr{, ne s|rguim s{-`i<%0> urm{m, apoi pe noi neputincio~ii cu }nlesnire ne va robi lui; pentru aceea asupra ta mai mult se }narmeaz{. Deci, tu, o, p{rinte, av|nd ajutorul lui Dumnezeu, nu te lenevi, nici sl{bi }n nevoin`e, ci rabd{-le pe toate cu vitejie, c{ ai s{ dai r{spuns lui Dumnezeu ~i pentru noi, biruindu-te de lenevire ~i d|ndu-ne nou{ chip de }mpu`inare de suflet<170>. @BT-1 = Pahomie, auzind acestea, mai mult s-a }nt{rit asupra vr{j-ma~ilor celor nev{zu`i ~i sl{vea pe Dumnezeu, c{ i-a trimis pe un frate ca acela, care l-a m|ng|iat }n necaz, ~i l-a pornit spre mai mare nevoin`{; deci, a rugat pe monahul acela, ca s{-l cerceteze pe el mai des ~i s{-l }nt{reasc{. Odat{, acel fericit Apolos, venind la Cuviosul Pahomie, s-a }mboln{vit ~i, petrec|nd pu`ine zile, s-a mutat c{tre Dumnezeu ~i a fost }ngropat de Pahomie. @BT-1 = Cuviosul Pahomie avea at|ta }ndr{zneal{ ~i credin`{ c{tre Dumnezeu, }nc|t de multe ori c{lca peste balauri ~i peste scorpii, ~i r{m|nea nev{t{mat de ei. Adeseori poruncea crocodililor ca s{-l treac{ dincolo de r|u. Crocodilii ascultau porunca lui ~i treceau degrab{ pe pl{cutul lui Dumnezeu. Cuviosul, mul`umind lui Dumnezeu c{-l p{ze~te nev{t{mat de toate asuprelile vr{jma~ilor, se ruga Lui, zic|nd: <192>Bine e~ti cuv|ntat Doamne, c{ n-ai trecut cu vederea smerenia mea, nici n-ai l{sat neputin`a mea, ca s{ fie }n~elat{ de vr{jma~ul, ci singur m-ai }nt{rit ~i m{ }nt{re~ti pe mine, v{z|nd ne~tiin`a mea. Singur m{ pov{`uie~ti ~i m{ }nve`i pe mine <%2>voia Ta cea sf|nt{, pentru c{ eu sunt prost ~i ne}n`elept; iar Tu m-<%0>ai }n`elep`it }ntru frica Ta<170>. @BT-1 = Sf|ntul, v{z|nd iar{~i asuprelile diavole~ti, ruga pe Dumnezeu ca un viteaz ~i nevoitor des{v|r~it, ca s{-i ia somnul, }nc|t s{ petreac{ noaptea ~i ziua f{r{ de somn <196> pe c|t se poate <196>, biruind cu ajutorul lui Dumnezeu pe cei potrivnici, dup{ cele scrise: Nu m{ voi }ntoarce, p|n{ ce se vor sf|r~i; }i voi nec{ji ~i nu vor putea s{ stea; vor c{dea sub picioarele mele, c{ m-ai }ncins cu putere spre r{zboi. Deci, i s-a d{ruit lui cererea ~i vedea duhurile cele nev{zute ca pe cele v{zute ~i le gonea departe cu arma duhovniceasc{ a rug{ciunilor. Rug{ciunea cuviosului era ca s{ se s{v|r~easc{ }ntru el voia Domnului ~i s{ nu se lipeasc{ de el nici un g|nd din grijile lume~ti. @BT-1 = Dup{ c|t{va vreme, Cuviosul Pahomie, st|nd la rug{ciune la miezul nop`ii, i s-a ar{tat }ngerul Domnului }n chipul cel dint|i, zic|ndu-i: <192>Pahomie<170>. Iar el a r{spuns: <192>Ce este, Domnul meu?<170> Zis-a }ngerul: <192>Voia Domnului este aceasta, ca s{-I sluje~ti Lui ~i pe neamul omenesc s{-l aduci la El<170>. ]ngerul Domnului, zic|ndu-i acestea de trei ori, s-a dus de la el. Iar Pahomie, mul`umind lui Dumnezeu de acea vedenie ce i se f{cuse ~i, lu|nd }ncredin`are, a }nceput a primi pe cei ce veneau la el ~i voiau s{ slujeasc{ lui Dumnezeu. Deci, dup{ mult{ ispitire, le d{dea chipul monahicesc, }nv{`|ndu-i s{ treac{ cu vederea lumea ~i pe toate cele din lume. Astfel, el se d{dea singur pild{ cu pustnicia ~i cu smerenia vie`ii celei iubitoare de osteneal{, de~i nu mai era t|n{r, slujind celorlal`i fra`i. Pentru c{ el preg{tea masa, el lucra gr{dinile, s{p|nd, ~i ad{p|nd cu ap{ verde`urile, el slujea bolnavilor ziua ~i noaptea ~i era chiar ~i portar. El f{cea cu m|inile sale toate lucrurile cele mai de pe urm{ ~i slujirile }n m|n{stire; }ndemn|nd pe to`i s{ petreac{ }ntru chemarea lor, }n psalmi ~i }n alte c{r`i; dar mai ales s{ se }nve`e din Sf|nta Evanghelie. Numele fra`ilor care veniser{ la el de la }nceput, erau acestea: Psentais, Suros ~i Psoe. Acestora le gr{ia totdeauna cuvintele lui Dumnezeu, folosindu-i mult pe ei. Iar ei, privind la sf|nta lui via`{ cea }ntocmai cu }ngerii, se minunau, zic|ndu-~i unul altuia: <192>Ne-am }n~elat, socotind c{ sfin`ii sunt n{scu`i de fel sfin`i, ~i nu se fac sfin`i dup{ a lor voie, ~i iar{~i socotind c{ p{c{to~ii nu pot s{ se }ntoarc{ la poc{in`{ ~i s{ se fac{ sfin`i. Acum vedem darul lui Dumnezeu }n sf|ntul acesta, p{rintele nostru Pahomie; c{ci s-a n{scut din p{rin`i p{g|ni ~i necredincio~i, ~i a venit }ntru at|t de bun{ credin`{ ~i pl{cere de Dumnezeu, }nc|t s{v|r~e~te cu }nlesnire toate poruncile lui Dumnezeu. Drept aceea ni s-a ar{tat ~i nou{, c{ ~i noi, de vom voi, putem s{-i urm{m lui, precum a urmat ~i el sfin`ilor, care au fost mai }nainte. Deci, s{ murim }mpreun{ cu el, ca s{ ~i }nviem cu el, c{ ne duce drept la via`a ve~nic{<170>. @BT-1 = Deci, apropiindu-se ei de Sf|ntul Pahomie, i-au zis: <192>Pentru ce, p{rinte, singur te ostene~ti at|t de mult }n lucrurile mona-hice~ti? Porunce~te-ne, ca s{ lucr{m ~i noi<170>. Sf|ntul le-a r{spuns: <192>Jugul cel bun pe care l-am pus pe mine, nu-l voi lep{da. Hristos ne-a adunat pe noi aici, ca s{ ne ostenim }mpreun{ pentru m|ntuire. El s{ ne }nt{reasc{, pe mine ~i pe voi, }n r{bdare ~i osteneli. Iar c|nd Domnul nostru ne va aduna mai mul`i, atunci voi }mi ve`i ajuta }n slujbele m|n{stire~ti<170>. Cuviosul Pahomie le-a scris lor r|nduieli pentru rug{ciune, pentru lucrul m|inilor ~i pentru somnul cel cu trezvie; pentru hran{ ~i pentru haine, pentru toat{ buna r|nduial{ m|n{stireasc{ ~i pentru via`a monahiceasc{, precum s-a pov{`uit mai }nainte de }ngerul care i s-a ar{tat. @BT-1 = Deci, cu voia lui Dumnezeu, Care cheam{ pe to`i spre m|ntu-ire, s-au adunat la cuviosul ~i al`i fra`i, }ntre care era Pecusie, Cornelie, Pavel, Pahomie <196> un altul <196>, Ioan ~i al`ii care auzeau de via`a lui cea folositoare, de }nv{`{tura cea de suflet m|ntuitoare a credin`ei celei drepte ~i de r|nduiala cea cu bune obiceiuri a m|n{stirii. Astfel, num{rul fra`ilor }n pu`in{ vreme s-a }nmul`it, }nc|t ei erau mai bine de o sut{. @BT-1 = Iar c|nd, }n vreo zi de praznic, se c{dea ca to`i }mpreun{ s{ se }mp{rt{~easc{ cu preacuratele, cere~tile, nemuritoarele ~i de via`{ f{c{toarele dumnezeie~ti Taine ale lui Hristos, atunci Cuviosul Pahomie chema pe un preot din bisericile cele din satele de aproape ~i acesta s{v|r~ea dumnezeiasca slujb{ }n m|n{stirea lor ~i to`i se }mp{rt{~eau cu Trupul ~i S|ngele lui Hristos. @BT-1 = Aceasta o f{cea, fiindc{ nu voia pov{`uitorul ~i cuget{torul cel smerit s{ }nvredniceasc{ pe vreunul din ucenicii lui la r|nduiala preo`easc{; ci zicea c{ mai de folos este monahilor s{ nu caute cinste ~i }ncep{torie, mai ales cei ce vie`uiesc via`a cea de ob~te, ca s{ nu }nceap{ }ntre fra`i pentru unele pricini a se face zavistii, pizmuiri ~i ne}ntocmiri; deoarece, dac{ cade }n arie o sc|nteie mic{ de foc ~i nu se va stinge degrab{, toat{ aria o arde, ~i rodurile cele adunate cu mult{ osteneal{ se pierd }ntr-un ceas. Astfel, c{z|nd }ntre monahi g|ndul iubirii de st{p|nire ~i dorirea de r|nduial{ preo`easc{, de nu se va scoate degrab{, toate ostenelile lor cele de mul`i ani ~i rodurile duhovnice~ti le }ntoarce }n nimic }naintea lui Dumnezeu. @BT-1 = Acestea le gr{ia cuviosul, }nv{`|nd pe fra`i smerenia; }ns{, dac{ venea la m|n{stirea lui cineva din monahii cei sfin`i`i, voind s{ petreac{ cu d|n~ii, }l primea cu dragoste ~i-l cinstea ca pe un p{rinte; iar acela privind la via`a cuviosului cea cu smerit{ cugetare ~i a celorlal`i fra`i, se s|rguia s{ fie urm{tor smereniei ~i ostenelilor lor cele pustnice~ti. Astfel, Sf|ntul Pahomie era spre to`i foarte milostiv ~i iubitor. ]i era mil{ de cei b{tr|ni ~i neputincio~i cu trupul, ~tia a pl{cea ~i celor tineri, av|nd mult{ purtare de grij{ pentru sufletele lor. Deci, num{rul fra`ilor cresc|nd }n toate zilele mai mult, a ales pe unii dintre d|n~ii, care puteau s{ }ndrepteze cu ajutorul lui Dumnezeu ~i s{ pov{`uiasc{ pe al`ii la fapta bun{. Astfel, i-a pus pe acei fra`i peste al`i fra`i, }mp{r`indu-i }n mai multe m|n{stiri; iar el singur, privind la to`i ca un p{rinte ~i }ngrijindu-se de ei, }i d{dea fiec{ruia pe c|t putea s{ poarte ascultarea ~i slujirea cea cuviincioas{ }n lucruri ~i }n rug{ciunile ~i pravila cea pustniceasc{. Astfel se f{cea fra`ilor mare sporire de la Cuviosul Pahomie, pov{`uitorul cel de Dumnezeu }n`elep`it. @BT-1 = Dup{ mul`i ani, auzind de d|nsul sora sa cea dup{ trup, a venit la m|n{stirea lui, voind s{ vad{ pe fratele s{u, c{ ~i d|nsa primise credin`a cre~tineasc{. Iar el, afl|nd de venirea ei, a trimis pe portar la d|nsa, zic|ndu-i: <192>Ai auzit de mine c{ sunt viu; deci, du-te de aici ~i nu te m|hni, c{ nu m-ai v{zut, nici tu pe mine, nici eu pe tine. Iar de vei voi s{ urmezi vie`ii mele ~i s{ afl{m }mpreun{ mil{ de la Domnul, atunci fra`ii mei }`i vor zidi o chilie }ntr-un loc lini~tit, ca acolo binepl{c|nd Domnului, s{ te lepezi de lume; pentru c{ nu este alt{ odihn{ mai bun{ pe p{m|nt, dec|t aceea, de a face bine ~i a pl{cea lui Dumnezeu. Domnul este puternic ca ~i pe alte fecioare ~i femei s{ le m|ntuiasc{ prin tine, aduc|ndu-le la o via`{ ca aceasta. Pentru aceea vei avea }ndoit{ r{spl{tire de la D|nsul: una, pentru via`a ta }mbun{t{`it{; iar alta, pentru pov{`u-irea acelora<170>. Auzind sora cuviosului, s-a umilit cu inima ~i a primit cu dragoste sfatul cel folositor al fratelui s{u ~i, pl|ng|nd, cerea s{ fie pov{`uit{ pentru m|ntuire. @BT-1 = Atunci fericitul Pahomie a pream{rit pe Dumnezeu, v{z|nd os|rdia ei at|t de mare; deci, a poruncit unor fra`i cucernici, ca la o parte de m|n{stire, }n partea cealalt{ de r|u, s{-i fac{ o chilie ~i s{ zideasc{ o m|n{stire mic{; ~i a }mbr{cat-o }n chipul monahicesc. Apoi, adun|ndu-se la d|nsa ~i alte fecioare ~i femei, le-a dat r|nduial{ de via`{ monahiceasc{ ~i a }ncredin`at m|n{stirea aceea unui b{rbat duhovnicesc, b{tr|n ~i sf|nt cu numele Petru, care le cerceta adeseori ~i iconomisea toate cele pentru d|nsele. @BT-1 = Cuviosul p{rintele nostru Pahomie a luat de la Domnul ~i darul facerii de minuni; pentru c{ a }nceput cu darul lui Hristos a t{m{dui bolile ~i a izgoni diavolii. Cuviosul avea prieten adev{rat pe un oarecare preot b{tr|n, cu numele Dionisie, econom al bisericii Tintirisiei. Acela cerceta adeseori pe Cuviosul Pahomie, asemenea se ducea la d|nsul, pentru c{ }l iubea foarte mult, deoarece, acel Dionisie, era unul din cei ce au m{rturisit numele lui Iisus Hristos ~i a p{timit pentru D|nsul }n vremea prigoanei ce fusese mai }nainte. @BT-1 = O femeie oarecare vestit{ din cetatea Tintiriei, p{timind curgerea s|ngelui de mul`i ani ~i, auzind de sfin`enia cea mare a Cuviosului Pahomie, dorea s{-l vad{; c{ci credea c{ va c{p{ta t{m{duire de boala sa prin sfintele lui rug{ciuni. Ea, afl|nd c{ cuviosul nu vorbe~te cu femeile, nici nu intr{ femei }n m|n{stirea lui, s-a dus la fericitul preot Dionisie, c{ nu era t{inuit acelei femei, c{ p{rintele Dionisie cu Cuviosul Pahomie petreceau }n mare prietenie }ntru Domnul ~i se cerceteaz{ unul pe altul, ~i l-a rugat acea femeie s{-l cheme cu dragoste }n cetatea lor pe Cuviosul Pahomie. Dionisie a f{cut a~a c{, trimi`|nd rug{minte la cuviosul, l-a chemat }n cetate ~i, intr|nd ei }n sf|nta biseric{, femeia aceea bolnav{ s-a atins de poalele hainelor Cuviosului Pahomie, precum se spune ~i }n Sf|nta Evanghelie, ~i }ndat{ s-a t{m{duit de curgerea s|ngelui ~i s-a f{cut s{n{toas{. Deci, c{z|nd la p{m|nt, pream{rea pe Dumnezeu cu glas mare ~i pe pl{cutul Lui, pe Sf|ntul Pahomie, l-a fericit cu laude. Cuviosul Pahomie, cunosc|nd me~te~ugul lui Dionisie, a binecuv|ntat pe femeie ~i, dup{ vorba cea iubit{ cu prietenul cel duhovnicesc, s-a }ntors la m|n{stirea sa. @BT-1 = Dup{ aceasta a venit de departe la m|n{stire un om oarecare ~i a rugat pe cuvios s{ t{m{duiasc{ pe fiica sa, care p{timea de duh necurat. Cuviosul a poruncit portarului s{ spun{ omului acela astfel: <192>Noi nu avem obicei s{ vorbim cu femeile, dar trimite la noi o hain{ oarecare a fiicei tale, ca s-o binecuv|nt{m }n numele Domnului ~i v{ vom trimite-o }napoi; deci, n{d{jduim spre Domnul c{ se va t{m{dui fiica ta<170>. Omul acela, alerg|nd degrab{, a adus haina fiicei sale ~i a dat-o sf|ntului. @BT-1 = Sf|ntul Pahomie, c{ut|nd cu iu`ime spre haina aceea, a zis: <192>Nu este aceasta haina ei<170>. Iar tat{l s{u }nt{rea, zic|nd: <192>Cu adev{-rat haina aceasta este a fiicei mele<170>. Sf|ntul a gr{it c{tre d|nsul: <192>^i eu ~tiu c{ fiica ta poart{ haina aceasta, dar nu i se cuvine ei, pentru c{ este fecioreasc{; iar ea, zic|nd c{ este fecioar{ ~i }mpodobindu-se cu cele feciore~ti, ~i-a pierdut fecioria ~i petrece }n necur{`ia desfr|n{rii. Deci, am cunoscut c{ haina aceasta este spurcat{ cu p{catul ~i pentru aceasta am zis c{ nu este a ei; iar tu s-o sf{tuie~ti mai }nt|i s{ se lase de p{catul acela ~i s{ se f{g{duiasc{ c{ de acum se va p{zi curat{ }naintea lui Dumnezeu, ~i atunci Domnul }i va fi milostiv ~i o va t{m{dui de muncirea diavoleasc{<170>. @BT-1 = Tat{l ei, auzind acestea, s-a umplut de m|hnire ~i de m|nie asupra fiicei sale ~i, duc|ndu-se la d|nsa, a }ntrebat-o de este adev{rat, ~i ea a spus tat{lui s{u cu adev{rat p{catul ce f{cuse, ~i a f{g{duit cu jur{m|nt c{ nu-l va mai face. Apoi, tat{l ei, }ntor-c|ndu-se la cuviosul ~i spun|ndu-i cele ce auzise de la fiica sa, }l ruga cu lacrimi s{ se milostiveasc{ spre d|nsa. Deci, Cuviosul Pahomie, rug|ndu-se pentru cea }ndr{cit{, i-a trimis pu`in unt-delemn ~i dup{ ce a luat ea cu credin`{ untdelemn ~i s-a uns cu el, }ndat{ a fugit diavolul de la d|nsa ~i s-a f{cut s{n{toas{ din ceasul acela. @BT-1 = Un alt om avea un fiu }ndr{cit cumplit; pentru c{ cumplit era diavolul dintr-}nsul ~i nu putea omul acela s{ aduc{ pe fiul s{u la cuviosul, c{ci duhul cel necurat care era }n el se }mpotrivea tare, nel{s|ndu-l s{-l aduc{ la pl{cutul lui Dumnezeu. Deci, venind acel om }n m|n{stire a c{zut pl|ng|nd la picioarele Sf|ntului Pahomie, ~i }l ruga cu dinadinsul s{ se roage lui Dumnezeu pentru fiul lui ce p{timea de duh necurat ~i s{-l izb{veasc{ de muncirea diavoleasc{. Cuviosul, f{c|nd rug{ciune, i-a dat o p|ine din m|n{stirea sa ~i i-a poruncit ca, la ceasul m|nc{rii, s{ pun{ acea p|ine }naintea fiului s{u. Duc|ndu-se omul la casa sa cu p|inea ~i, sosind vremea mesei, a pus-o }naintea fiului s{u; iar }ndr{citul nu voia nici s{ se ating{ de ea, ci ~i-a }mplinit trebuin`a }n acea zi cu alt{ p|ine. Dup{ o vreme, fl{m|nzind el ~i cer|nd s{ m{n|nce, tat{l a sf{r|mat o parte din p|inea lui Pahomie }n p{rticele mici ~i le-a amestecat cu finice ~i astfel le-a pus }naintea fiului s{u ca, necunosc|nd, s{ m{n|nce. Iar duhul cel necurat ce era }n acel t|n{r, cunosc|nd }n finice p|ine dat{ din m|inile sf|ntului, a aruncat finicele la p{m|nt. Deci, tat{l n-a dat fiului s{ m{n|nce mai multe zile, poruncind }n acela~i timp s{ nu-i dea nimic altceva s{ m{n|nce dec|t p|inea adus{ de la Sf|ntul Pahomie. Fiind silit de mult{ foame, a gustat din p|inea aceea ~i }ndat{ a fugit dracul din acel t|n{r. @BT-1 = Tat{l, lu|nd pe fiul s{u s{n{tos, l-a dus }n m|n{stirea cuvio-sului, d|nd mul`umire ~i laud{ lui Dumnezeu, Cel ce f{cea minuni cu rug{ciunile pl{cutului S{u. ^i multe alte t{m{duiri de boli cu minune se f{ceau de Cuviosul Pahomie, prin darul Sf|ntului Duh care petrecea }n el, }ns{ pentru acestea nu se }n{l`a cu inima, ci totdeauna se p{zea }n smerenie. De se ruga lui Dumnezeu c|ndva pentru ceva ~i nu-~i c|~tiga cererea, nu se m|nia nici nu se tulbura cu g|ndul, ci totdeauna avea }n gur{ acel dumnezeiesc ~i mare cuv|nt: P{rinte, fie voia Ta! @BT-1 = Cercet|nd Cuviosul Pahomie m|n{stirile sale pe care le avea }n multe locuri, a mers la una care se numea Muhonia. Acolo a v{zut un smochin }nalt ~i roditor, }n care cei tineri se suiau }n ascuns de furau poamele ~i le m|ncau f{r{ de vreme. Deci, apropiindu-se cuviosul de acel smochin, a v{zut ~ez|nd }n v|rful lui un duh necurat ~i l-a cunoscut c{ este dracul l{comiei p|ntecelui, care }n~eal{ pe cei tineri s{ fure smochinele ~i s{ le m{n|nce }n ascuns. @BT-1 = Atunci, a chemat pe gr{dinarul m|n{stirii, care era unul din cei mult nevoitori b{tr|ni, cu numele Iona, ~i i-a zis: <192>Frate, taie pomul acesta, pentru c{ nu i se cuvine s{ stea }n mijlocul m|n{stirii spre sminteala celor ne}nt{ri`i }n }nfr|nare<170>. B{tr|nul Iona, auzind acestea, s-a m|hnit foarte mult ~i a zis c{tre cuvios: <192>O, p{rinte, nu-l t{ia nicidecum, pentru c{ mult rod lu{m din el<170>. V{z|nd Sf|ntul Pahomie pe acel b{tr|n m|hnit, a t{cut, nevr|nd s{-l m|hneasc{ ~i mai mult; pentru c{ }l ~tia c{ este sf|nt cu via`a. A doua zi, }ns{, acel pom s-a aflat uscat cu totul ~i nu avea nici rod, nici frunze verzi. V{z|nd aceasta b{tr|nul Iona, s-a umplut mai mult de m|hnire ~i de necaz, c{ci n-a ascultat pe p{rintele cel sf|nt ~i n-a t{iat }ndat{ acel smochin. @BT-1 = Aici se cuvine a pomeni pu`in ~i de via`a acestui fericit b{tr|n Iona. El avea optzeci ~i cinci de ani }n m|n{stire, slujind cu cinste ~i cu pl{cere lui Dumnezeu. Ascultarea lui era s{ lucreze gr{dina, s{ s{deasc{ pomi, s{ adune roadele ~i, prin ostenelile ~i rug{ciunile lui, s{ fac{ mare }mbel~ugare ~i }ndestulare de roade. @BT-2 = El n-a gustat niciodat{ din acele roade ~i r{saduri p|n{ la sf|r~itul s{u, at|t de }nfr|nat ~i pustnic era. Haina lui era numai una, f{cut{ din piele de oaie, pe care o purta iarna ~i vara. Alt{ hain{ niciodat{ nu-i trebuia dec|t cojocul, pe care numai atunci }l lua, c|nd se }mp{rt{~ea cu dumnezeie~tile Taine; iar dup{ }mp{rt{~ire se dezbr{ca ~i }l str|ngea, p{str|ndu-l curat }n tot timpul c{lug{riei lui. Nu ~tia ce este odihna trupului, pentru c{ totdeauna ~i ne}ncetat muncea cu os|rdie lucrul lui. El n-a gustat niciodat{ vreo fiertur{, ci verde`uri crude cu o`et }i era hrana lui }n toat{ via`a. Niciodat{ nu s-a odihnit pe coastele sale p|n{ la moarte, ci dup{ osteneala cea de toat{ ziua din gr{din{ ~i dup{ apusul soarelui primea hrana obi~nuit{, iar dup{ aceea intra }n chilia sa ~i acolo lucra cu m|inile toat{ noaptea f{r{ lum|nare, }mpletind funii p|n{ la c|ntarea Utreniei, av|nd }n gura lui rug{ciuni, ~i astfel dormita pu`in pentru nevoia somnului celui firesc. ]n acest fel }~i obosea trupul p|n{ la cel mai de pe urm{ ceas al sf|r~itului vie`ii sale. Astfel s-a g{sit mort, ~ez|nd ~i `in|nd }n m|ini }mpletitura ce lucra; iar sufletul lui cel sf|nt s-a dus c{tre Domnul, ca unul ce a fost at|t de iubitor de osteneli, nevoitor ~i omor|tor de patimile trupului s{u. @BT-2 = ]n acea m|n{stire a Muhoniei, cuviosul p{rintele nostru Pahomie, a zidit o biseric{ nou{, cu m|inile fra`ilor celor iscusi`i }n acel lucru ~i a }mpodobit-o cu st|lpi frumo~i, }nc|t se veseleau de acel lucru bun ~i frumos zidit. Socotind apoi, c{ nu se cade monahilor a se }nveseli de podoaba lucrului m|inilor lor, nici a se m|ndri de frumuse`ea zidirii, a luat ni~te funii groase ~i a legat st|lpii; deci, chem|nd pe fra`i le-a poruncit, ca s{ trag{ cu toat{ puterea, p|n{ ce s-a aplecat zidirea ~i se strica toat{ podoaba. Deci, cuviosul a zis c{tre fra`i: <192>S{ nu v{ l{uda`i fra`ilor pentru osteneala cea mult{ a m|inilor voastre, c{ a`i f{cut zidire frumoas{; ci mai ales v{ }ngriji`i, ca s{ v{ zidi`i singuri pe voi ~i s{ v{ }mpodobi`i sufletul vostru ca pe o Biseric{ a lui Dumnezeu; pentru c{ voi sunte`i Biserici ale Dumnezeului Celui viu, precum a zis Domnul<170>. A~a cuviosul p{rinte, merg|nd }n fiecare loca~, folosea pe fra`i, }nv{`|ndu-i ~i cert|ndu-i cu cuvinte din dumnezeiasca Scriptur{, rug|ndu-i ~i sf{tuindu-i s{ fie }n via`{ f{r{ de prihan{ ~i s{ ~tie ~i s{ cunoasc{ me~te~ugirile vr{jma~ului, ca astfel s{ se }mpotri-veasc{ lor cu puterea Sf|ntului Duh, ori s{ gr{iasc{ cuvintele Psalmului: ]ntru Dumnezeu vom face puterea ~i El va urgisi pe vr{jma~ii no~tri. @BT-1 = ^ez|nd oarec|nd Cuviosul p{rinte Pahomie cu fra`ii }n m|n{stirea sa din Tavenisiot ~i }nv{`|ndu-i din dumnezeie~tile Scripturi, au venit oarecare pustnici eretici, care }~i acopereau veninul din{untru cu haine de p{r; ~i, st|nd }naintea por`ilor m|n{stirii, au zis oarec{ruia din fra`i: <192>Suntem trimi~i de p{rintele nostru la al vostru; deci, s{-i spune`i din partea noastr{ aceste cuvinte: <192>De e~ti cu adev{rat om al lui Dumnezeu ~i n{d{jduie~ti spre D|nsul c{ te va asculta pe tine, apoi s{ vii ~i s{ treci cu noi r|ul cel de l|ng{ m|n{stire, cu picioarele pe deasupra apei, ca pe uscat, ca s{ cunoa~tem to`i care din noi are mai mult{ }ndr{zneal{ la Dumnezeu, tu ori noi?<170> @BT-1 = Ni~te cuvinte de m|ndrie ca acestea ale acelor eretici auzindu-le Cuviosul Pahomie, a zis c{tre fra`i: <192>Cu voia lui Dumnezeu, vor putea ereticii aceia s{ treac{ r|ul ca pe uscat, fiindu-le }n ajutor diavolul, cel ce i-a prins pe d|n~ii }n la`ul s{u, ca s{ li se }nt{reasc{ }n~el{ciunea ereticeasc{; }ns{ eu nu cer de la Dumnezeu o minune ca aceea, ca s{ umblu pe ap{, pentru c{ ~tiu c{ g|ndul acesta, nu numai c{ nu este monahicesc, dar nici cre~tinesc. Iar voi duce`i-v{ ~i spune`i-le lor ce zice fericitul Pahomie: <192>N{d{jduiesc spre Dumnezeu, iar nu spre lucr{rile mele, deoarece, fiind p{c{tos, nu voiesc a ispiti pe Domnul Dumnezeul meu. S|rguin`a mea este, nu s{ umblu pe ape, ci s{-mi v{d totdeauna p{catele mele ~i s{ caut ajutorul lui Dumnezeu ca, astfel, s{ pot trece f{r{ de v{t{mare ispitele vr{jma~ului<170>. Ereticii, auzind unele ca acestea, s-au dus ru~ina`i. ]n loca~ul cuviosului era un frate, care }~i f{cea voia sa ~i nu m|nca }n acela~i timp, c|nd m|ncau ~i ceilal`i fra`i, ci postea mai mult dec|t }i era r|nduit; deci, pentru aceasta se m|ndrea fa`{ de ceilal`i. P{rintele Pahomie, cunosc|nd }n{l`area de minte a mona-<%2>hului aceluia, l-a luat de-o parte ~i i-a zis: <192>Frate, Domnul a zis: M-<%0>am pogor|t din cer, nu ca s{ fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine; deci, ~i tu e~ti dator a ne asculta pe noi ~i a p{zi r|nduiala m|n{stireasc{. C|nd vine vremea mesei, m{n|nc{ }mpreun{ cu fra`ii cele puse }nainte, }ns{ cu m{sur{; nu s{tur|ndu-te, ca s{ nu se }ngra~e trupul, c{ci vr{jma~ul va ridica }ntru tine r{zboi, nici foarte pu`in s{ nu m{n|nci, ca s{ nu sl{be~ti cu trupul }ntru osteneli, ci s{ prime~ti hrana dup{ m{sura tinere`ii ~i puterii, p|n{ ce vei birui pe diavolul slavei de~arte<170>. @BT-1 = Deci, fratele acela la }nceput a ascultat sfaturile p{rintelui, }ns{ dup{ aceea iar{~i s-a ab{tut de la regula sa, zic|nd: <192>Unde este scris: nu posti, nu te }nfr|na...?<170> Deci, sf{tuindu-se din nou de Cuviosul Pahomie, n-a ascultat, ~i astfel s-a st{p|nit de diavol. ]n cele din urm{, sf|ntul, rug|ndu-se c{tre Dumnezeu cu dinadinsul pentru d|nsul, l-a t{m{duit pe el ~i astfel, fratele s-a }ndreptat dup{ aceea, }nv{`at fiind prin certare. @BT-1 = Alt{dat{, Cuviosul Pahomie, st|nd la rug{ciune, s-a pomenit }ntru r{pire ~i a v{zut pe fra`ii s{i cuprin~i de diferite feluri de primejdii. Unii din d|n~ii erau cuprin~i de jur }mprejur de v{paie, ~i astfel fiind, nu puteau nicidecum s{ scape de ea. Al`ii, fiind cu picioarele descul`e ~i }mpleticindu-se }n spini, se primejduiau, fiind }n`epa`i de spini ~i neput|nd s{ ias{ din d|n~ii; iar al`ii st{teau la un loc }nalt peste o pr{pastie ad|nc{, sub care trecea un r|u mare ~i }nfrico~at, plin de crocodili; astfel c{ fra`ii aceia nu puteau s{ se duc{, nici de la pr{pastie, nici s{ se arunce }n r|u, din cauza mul`imii crocodililor. @BT-1 = Aceast{ vedenie cuviosul o spunea fra`ilor cu multe lacrimi ~i proorocea zic|nd c{ dup{ ducerea lui din via`a aceasta, monahii se vor }mpiedica cu diferite feluri de patimi lume~ti, se vor primejdui }ntru mult{ }mpiedicare spre m|ntuire, neput|nd s{ se izb{veasc{ ~i s{ scape de acelea, din pricin{ c{ prin me~te~ugirea vr{jma~ului, }i vor }nconjura pe d|n~ii patimile cele de~arte. @BT-1 = Dup{ aceasta a venit la cuviosul, pentru c{lug{rie un comediant, pe care cuviosul, primindu-l ~i }nv{`|ndu-l mult pentru poc{in`{, l-a }mbr{cat }n schima monahal{; iar numele lui era Silvan. Acesta, dup{ c|t{va vreme, }nd{r{tnicindu-se, a }nceput a vie`ui f{r{ de grij{ ~i a face fel de fel de comedii, spre sminteala celor tineri, de care lucru }n~tiin`|ndu-se cuviosul, l-a }nv{`at pe el mult, iar uneori }l ~i b{tea. ]n urma acestora el se f{g{duia c{ se va poc{i, dar nu se }ndrepta. Deci, dup{ o r{bdare de dou{zeci de ani, cuviosul p{rinte a poruncit ca }naintea fra`ilor s{ dezbrace de pe d|nsul chipul monahicesc ~i, d|ndu-i lui haine mirene~ti, s{-l izgoneasc{ din m|n{stire. Atunci Silvan a }nceput a c{dea la picioarele marelui stare`, rug|ndu-l ~i zic|nd: <192>Iart{-m{, p{rinte, ~i mai }ng{duie-m{ de ast{ dat{; c{ci cred }n St{p|nul Hristos, Cel ce m|ntuie~te pe cei p{c{to~i ~i cu rug{ciunile tale m{ va }ntoarce la poc{in`{<170>. Iar stare`ul i-a zis lui: <192>Oare ~tii c|t `i-am r{bdat eu `ie? De mult ori `i-am dat b{t{i, fiind silit de obiceiul t{u cel r{u, care lucru la nimeni nu l-am f{cut dec|t numai singur `ie; pentru c{ n-am voit a }ntinde m|na mea spre cineva, iar c{tre tine am fost silit, chiar nevr|nd a face aceasta. C|nd te b{team, pe mine singur mai mult m{ durea dec|t pe tine, p{timind de mil{ cu sufletul }mpreun{; pentru c{ te b{team, nu c{ voiam s{ te bat, ci pentru c{ n{d{j-duiam c{, pedepsindu-te prin b{taie, vei fi mai bun ~i }`i vei m|ntui sufletul t{u. Dar, de vreme ce nici prin }nv{`{turi, nici prin b{t{i nu te-ai }ndreptat, te tai pe tine de la r{d{cin{, ca pe un m{dular putred, ca s{ nu se vat{me ~i celelalte m{dulare<170>. @BT-1 = Astfel gr{ind c{tre d|nsul Sf|ntul Pahomie, el mai mult se ruga ~i pl|ngea cu lacrimi, f{g{duind poc{in`{ cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar stare`ul i-a gr{it lui: <192>Dac{ voie~ti s{ te primesc iar{~i }n num{rul fra`ilor, apoi s{ pui pentru tine cheza~, c{ de acum te vei poc{i<170>. Deci, el ~i-a pus cheza~ pe un oarecare stare` cinstit, cu numele Petronie. Atunci cuviosul, iert|nd pe Silvan, l-a }ncredin`at b{tr|nului Petronie, cheza~ul s{u, ~i singur s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul pentru el, ca s{-l pov{`uiasc{ la calea cea adev{rat{ a poc{in`ei. Dumnezeu Cel milostiv, Care nu voie~te moartea p{c{tosului, a dat lui Silvan, cu rug{ciunile Sf|ntului Pahomie, pl{cutul S{u, at|ta zdrobire de inim{ }ntru poc{in`{, }nc|t }n toat{ vremea lacrimile curgeau din ochii s{i ca p|r|ul. Pe c|nd ~edea la mas{ cu fra`ii, de multe ori nu putea s{ se opreasc{ din pl|ns ~i suspinuri, }mplinindu-se c{tre d|nsul cuv|ntul proorocului David: F{cutu-s-au lacrimile mele mie p|ine ziua ~i noaptea ~i b{utura mea cu pl|ngere am amestecat-o. @BT-1 = Iar c|nd }i ziceau lui fra`ii s{ se opreasc{ din pl|ns, m{car la mas{ }naintea str{inilor celor ce vin, el le r{spundea: <192>Cu adev{rat voiesc s{ m{ opresc, dar nu pot nicidecum<170>. Iar fra`ii }i ziceau lui: <192>Se cade a pl|nge c|nd e~ti }n rug{ciune singur, dar }n vremea mesei s{ te opre~ti din pl|ngere, pentru c{ sufletul poate ~i f{r{ de lacrimile cele din afar{ s{ fie umilit<170>. Dup{ aceea, fra`ii iar{~i }l }ntrebau: <192>Pentru ce pl|ngi a~a?<170> ^i-l opreau, zic|nd: <192>Ne ru~in{m ~i nu putem s{ m|nc{m, c{ut|nd la tine cum pl|ngi<170>. El r{spundea: <192>Fra`ii mei, oare nu-mi este }ng{duit s{ pl|ng, c|nd v{d pe b{rba`ii cei sfin`i slujindu-mi mie, p{c{tosul, c{rora nici praful picioarelor nu sunt vrednic a-l privi? Oare nu sunt dator a pl|nge, c{ mie, spurcatul comediant, }mi slujesc ni~te b{rba`i cinsti`i ~i pl{cu`i lui Dumnezeu ca ace~tia? Deci, voi pl|nge, fra`ilor, }n toate zilele, iar nu s{ fiu }nghi`it de p{m|nt ca Datan ~i Aviron, pentru mul`imea p{catelor mele<170>. @BT-1 = Pentru o }ndreptare ca aceasta ~i pentru adev{rata poc{in`{ a lui Silvan, Cuviosul Pahomie, p{rintele nostru, se bucura foarte mult, precum ~i sfin`ii }ngeri se bucur{ }n cer pentru }ntoarcerea p{c{tosului. Deci, sf|ntul stare` adeverea acestea c{tre fra`i, zic|nd: <192>M{rturisesc }naintea lui Dumnezeu, c{ de c|nd s-a adunat aceast{ via`{ de ob~te, n-am v{zut }nc{ pe nici unul din to`i fra`ii care vie`uiesc }mpreun{ cu mine, urm|nd a~a smeri`i, precum ~i-a luat asupr{-~i fratele acesta. ^tiu, fra`ilor, c{ ~i voi, cu ajutorul lui Hristos, ostenindu-v{ cu multe }mbun{t{`ite nevoin`e, a`i biruit pe vr{jma~ ~i l-a`i izgonit; }ns{, dac{ v{ ve`i lenevi pu`in, vr{jma~ul vostru se scoal{ asupra voastr{ ~i, cel izgonit, se }ntoarce ~i }ncepe a face r{zboi. Silvan, cel mai de pe urm{ dintre voi, pe care nu de mult am voit s{-l izgonim, ~i-a }ntemeiat m|ntuirea sa }ntr-at|t de ad|nc{ smerenie, }nc|t se vede c{ a biruit des{v|r~it pe diavol ~i nu mai poate vr{jma~ul s{ se }ntoarc{ ~i s{ se scoale asupra lui; pentru c{ nimic nu biruie~te des{v|r~it pe vr{jma~ul cel m|ndru ca smerenia din inim{ ~i adev{rat{ a monahului, care s-a lep{dat cu totul de sine<170>. Deci, fericitul Silvan, vie`uind opt ani }ntr-o poc{in`{ ca aceasta, s-a s{v|r~it; iar Cuviosul Pahomie a v{zut sufletul lui }n{l`|ndu-se spre cer de sfin`ii }ngeri, ca o jertf{ aleas{. Cuviosul Pahomie, vie`uind dup{ r|nduial{ dumnezeiasc{ spre folosul tuturor, episcopul cet{`ii care se numea Panopoli, cu numele Uar, a trimis rug{minte la d|nsul ~i }l chema }n cetatea sa s{ fac{ }n ea o m|n{stire dup{ r|nduiala ~i a~ez{m|ntul s{u. Cuviosul, lu|nd pe unii din ucenicii s{i, }ntre care era ~i Teodor, s-a dus acolo ~i a voit s{ cerceteze o m|n{stire oarecare a sa, care era aproape de calea aceea. Intr|nd el }n acea m|n{stire, a v{zut pe unul din fra`i duc|ndu-l la }ngropare cu mult{ c|ntare de psalmi ~i dup{ el mergea sobor mare de popor, }ntre care se aflau p{rin`ii ~i rudeniile celui mort. El a poruncit celor ce-l duceau s{ stea ~i s{ }nceteze c|ntarea; pentru c{ vedea cu ochii cei preav{z{tori, c{ nu era de folos sufletului celui mort o cinstit{ }ngropare ca aceea, deoarece via`a aceluia fusese rea, petrec|nd }n lenevire ~i }n iubire de p{cate. Apoi a poruncit s{ dezbrace hainele de pe cel mort, pentru c{ erau de mare pre`, ~i s{ le ard{ }ndat{; iar trupul gol, f{r{ de orice c|ntare de psalmi ~i f{r{ de cinste, s{-l }ngroape afar{ din m|n{stire. De acest lucru minun|ndu-se to`i ~i ne}ndr{znind a zice ceva }mpotriva marelui p{rinte, atunci p{rin`ii celui mort, rudeniile ~i unii din fra`i au rugat pe Cuviosul Pahomie s{-i fie mil{ de cel mort ~i s{ porunceasc{ a-l }ngropa dup{ r|nduiala obi~nuit{ a Bisericii. Sf|ntul a gr{it c{tre d|n~ii: <192>Mie, fra`ilor, cu adev{rat mai mult dec|t vou{ }mi este mil{ de cel mort, pentru c{ voi v{ }ngriji`i de trupul lui, iar eu de suflet. ^i aceasta o fac, ca pentru necinstea }ngrop{rii lui, s{ i se dea oarecare u~urare sufletului lui de la milostivul ~i iubitorul de suflete Dumnezeu<170>. Atunci to`i au t{cut, auzind ni~te cuvinte ca acelea de la sf|ntul p{rinte. @BT-1 = Cuviosul, petrec|nd }n m|n{stirea aceea dou{ zile, i s-a f{cut }n~tiin`are c{ }n alt{ m|n{stire un frate bole~te, c{ este aproape de moarte ~i dore~te ca }naintea sf|r~itului s{ vad{ pe cuviosul p{rinte, ca astfel s{ se }nvredniceasc{ de rug{ciunea ~i de binecuv|ntarea lui. Deci, scul|ndu-se cuviosul cu ucenicii, s-au dus cu s|rguin`{ la m|n{stirea aceea. Dar c|nd erau departe de m|n{stire ca de trei stadii, a auzit glas }ngeresc din v{zduh. ^i, ridic|ndu-~i ochii spre r{s{rit, a v{zut sufletul fratelui acela, la care se gr{bea s{ se duc{, }n{l`|ndu-se cu bucurie de sfin`ii }ngeri pe cale luminoas{ ~i, st|nd, se minuna; iar ucenicii nici n-auzeau glasul acela, nici vedeau ceva. Atunci ei au gr{it c{tre sf|nt: <192>Pentru ce stai, p{rinte, privind }n sus, ~i nu te }ngrije~ti de fratele cel bolnav s{ nu moar{ mai }nainte de venirea ta?<170> Sf|ntul le-a r{spuns: <192>Acolo se cade cu adev{rat a ne gr{bi, unde v{d duc|ndu-se sufletul lui de m|inile sfin`ilor }ngeri la via`a ve~nic{<170>. @BT-1 = Dup{ aceasta, ajung|nd la m|n{stirea aceea, au g{sit mort pe fratele cel ce se sf|r~ise }ntru Domnul ~i, }ngrop|nd cu cinste trupul lui, s-au dus la Panopoli. Acolo, fericitul episcop Uar s-a bucurat foarte mult de venirea Cuviosului Pahomie ~i a ucenicilor lui. Pe c|nd se zidea m|n{stirea, ni~te oameni din cei vr{jma~i ~i zavistnici, }ndemna`i de diavol, veneau noaptea ~i risipeau ceea ce se lucra ziua. Cuviosul a r{bdat mult{ vreme o sup{rare ca aceea de la ei, }nv{`|nd ~i pe ucenicii s{i la r{bdare, p|n{ ce Domnul singur a voit de a r{spl{tit b|ntuitorilor acelora. Pentru c{, odat{, venind ei dup{ obicei ~i }ncep|nd s{ risipeasc{ ostenelile sfin`ilor b{rba`i, }ngerul Domnului i-a ucis cu foc de fulgere, }nc|t to`i au pierit ~i s-au topit ca ceara. Apoi, din vremea aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, se zidea m|n{stirea f{r{ de }mpiedicare ~i s-a f{cut loca~ ales, ~i a l{sat }ntr-}nsa Cuviosul Pahomie pe trei ucenici ai s{i, b{rba`i }mbun{t{`i`i: pe Samuil, pe Ilarie ~i pe Enora`ie, ca s{ }ndrepteze lucrurile m|n{stirii ~i s{ pov{`uiasc{ pe fra`i spre m|n-tuire. Iar el, }ntorc|ndu-se, a venit la m|n{stirea sa. Auzind fra`ii de venirea p{rintelui lor, au ie~it }n }nt|mpinarea lui, }nchin|ndu-se ~i bucur|ndu-se. @BT-1 = Fiind }n via`a monahiceasc{ un copil nou }ncep{tor ~i ie~ind din turma cea cuv|nt{toare, a strigat c{tre Cuviosul Pahomie: <192>P{rinte, de c|nd ai plecat de aici p|n{ ast{zi, la noi nu s-au fiert nici verde`uri, nici legume<170>. Iar sf|ntul i-a r{spuns, z|mbind: <192>Nu te m|hni, fiule, c{ voi porunci s{ se fiarb{<170>. Deci, duc|ndu-se }n m|n{stire, a intrat }n buc{t{rie ~i, g{sind pe fratele ce era buc{tar lucr|nd rogojini, l-a }ntrebat: <192>Spune-mi, frate, c|t{ vreme este de c|nd nu fierbi fierturi fra`ilor?<170> El a r{spuns: <192>Dou{ luni!<170> ^i i-a gr{it stare`ul: <192>Pentru ce prin lenevirea ta ai def{imat porunca ce `i s-a dat?<170> Buc{tarul r{spunse: <192>P{rinte, dup{ porunca ta am voit s{ fierb }n toate zilele, dar am v{zut c{ fiertura nu se m{n|nc{, f{r{ numai de copiii cei }ncep{tori, care m{n|nc{ fiertur{, iar fra`ii se }nfr|neaz{ ~i petrec cu m|ncare uscat{. Deci, fiertura, r{m|n|nd ~i lep{d|ndu-se afar{, pentru aceea am }ncetat a fierbe, ca s{ nu se arunce bucatele ~i untdelemnul. Iar ca s{ nu fiu os|ndit pentru ~ederea }n zadar, lucrez rogojini cu cel{lalt frate, care este cu mine }n buc{t{rie<170>. @BT-1 = Gr{it-a lui stare`ul: <192>C|te rogojini a`i lucrat?<170> R{spuns-a buc{tarul: <192>Cinci sute<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Aduce`i-le aici<170>. ^i le-au adus. Atunci a poruncit ca }ndat{ s{ ard{ rogojinile acelea, zic|nd: <192>Precum voi n-a`i b{gat }n seam{ porunca mea, pentru a fierbe m|ncare fra`ilor, a~a ~i eu f{r{ de cru`are ard lucrul m|inilor voastre, ca s{ ~ti`i, c{ nu este bine a c{lca a~ez{mintele p{rinte~ti cele date spre m|ntuirea sufletului!<170> Buc{tarul ~i cu cel{lalt frate, v{z|nd acestea, au c{zut }naintea p{rintelui ~i cereau iertare. @BT-1 = Aduc|ndu-~i aminte cuviosul de vedenia ce i se f{cuse }n r{pire, pentru fra`ii cei ce vor s{ cad{ }n p{timiri ~i s{ se }mple-<%2>teasc{ cu griji de~arte dup{ sf|r~itul lui, pl|ngea. Deci, }nchiz|n-du-<%0>se }n chilia sa de cu seara, se ruga lui Dumnezeu pentru fra`ii aceia. ^i iar{~i, o vedenie ca aceasta a v{zut }n miezul nop`ii, dup{ cum spunea singur }n urm{: <192>Vedeam o groap{ ad|nc{ ~i }ntunecoas{ ~i }n ea o mul`ime de monahi f{r{ de num{r, dintre care mul`i se s|rguiau s{ ias{ din groapa aceea, dar nu puteau, de vreme ce pogor|ndu-se al`ii }ntru }nt|mpinarea lor }n groap{, pe aceia }i surpau iar }n ad|ncul gropii. Al`ii, aproape fiind de marginile gropii, se s|rguiau ca s{ ias{, dar iar{~i c{deau }n groap{; al`ii mai neputincio~i, c{z|nd mai ad|nc, se t{v{leau pe dedesubt; unii strigau cu glasuri umilite, }n timp ce al`ii din ei abia ie~eau de acolo cu mult{ osteneal{ ~i, afl|nd }ndat{ lumin{, se bucurau, mul`umind Domnului<170>. @BT-1 = Cuviosul, venindu-~i }n sine, socotea vedenia aceea, ~i a cunoscut ce fel de nepurtare de grij{ va fi }ntre monahi }n zilele din urm{: lenevire, }ntunecare ~i c{deri; c{ va r{m|ne }ntre d|n~ii numai chipul c{lug{resc. Deci, pentru aceasta se t|nguia foarte mult. G|ndind la acelea, se ruga c{tre Dumnezeu, astfel: <192>Doamne, Atot`iitorule, a~a va fi? Pentru ce ai l{sat s{ fie ob~te ~i m|n{stire? Doamne, adu-@i aminte de a~ez{m|ntul T{u, pe care l-ai f{g{duit, ca s{-l p{ze~ti celor ce-@i slujesc @ie p|n{ la sf|r~itul veacului. Tu <%2>~tii, St{p|ne, c{ de c|nd am luat chipul monahicesc, totdeauna m-<%0>am smerit }naintea Ta ~i n-am gustat p|ine sau ap{ p|n{ la s{turare, nici altceva din cele p{m|nte~ti<170>. @BT-1 = Gr{ind acestea cuviosul, un glas de sus s-a auzit c{tre el: <192>Nu te l{uda, Pahomie, fiind om; ci cere iertare, pentru c{ toate se alc{tuiesc cu milostivirea Mea<170>. Iar Pahomie, arunc|ndu-se la p{m|nt, a strigat c{tre Dumnezeu: <192>Doamne, iart{-m{ ~i nu lua }ndur{rile Tale de la mine; ci trimite mila Ta mie, nevrednicului. Pentru c{ ~tiu ~i eu, o, St{p|ne, c{ f{r{ de sprijinul T{u toate sunt ~chioape; iar milostivirea Ta pe to`i }i miluie~te ~i }i m|ntuie~te prin judec{`ile cele ne~tiute<170>. @BT-1 = Pe c|nd cuviosul se ruga astfel, doi }ngeri }n chipul luminii st{teau }naintea lui; iar }n mijlocul lor era un t|n{r cu frumuse`e negr{it{, str{lucind ca razele soarelui ~i av|nd pe capul Lui o cunun{ de spini. Ridic|nd }ngerii pe Pahomie de la p{m|nt, i-au zis: <192>Deoarece ai cerut s{ `i se trimit{ milostivire de la Domnul, iat{, aceasta este milostivirea: singur Dumnezeul slavei Iisus Hristos, Unul n{scut Fiul Tat{lui Cel ce S-a trimis }n lume ~i S-a r{stignit pentru noi ~i poart{ aceast{ cunun{ de spini pe cap!<170> Domnul a zis c{tre Pahomie: <192>]ndr{zne~te, Pahomie, ~i te }nt{re~te, c{ s{m|n`a ta cea duhovniceasc{ nu va lipsi p|n{ la sf|r~itul veacului. Iar din cei ce vor s{ fie dup{ tine, mul`i m|ntuindu-se cu ajutorul Meu din }ntunecoasa groap{, se vor ar{ta mai }nal`i dec|t }mbun{t{`i`ii monahi de acum. Pentru c{ cei de acum, pov{`uindu-se ~i lumin|ndu-se, str{lucesc dup{ felul vie`ii tale cu faptele cele bune, iar cei ce vor s{ fie dup{ tine, pe care i-ai v{zut }n groapa cea }ntunecoas{, neav|nd acest fel de pov{`uire ca s{-i poat{ scoate din acel }ntuneric, s{rind din }ntuneric, cu singur{ alegerea voii lor vor merge cu os|rdie pe calea cea luminoas{ a poruncilor Mele ~i vor fi pl{cu`i Mie. Al`ii se vor m|ntui prin ispite ~i prin primejdii ~i se vor asem{na cu sfin`ii cei mari. Pentru c{ amin zic `ie, c{ci vor c|~tiga aceea~i m|ntuire pe care o au ~i monahii cei de acum, care vie`uiesc cu des{v|r~ire ~i cu neprih{nire!<170> @BT-1 = Acestea zic|nd Domnul, S-a suit la cer ~i se lumina v{zduhul <%-2>cu lumina cea negr{it{ a slavei Lui; iar Sf|ntul Pahomie, c{z|nd, s-a<%0> }nchinat Domnului ~i-L sl{vea cu gura ~i cu inima, bucur|ndu-se de acea sl{vit{ vedenie, }nc|t s-a umplut de negr{it{ dulcea`{ din cuvintele Domnului. @BT-1 = Un frate oarecare dorea s{ se fac{ mucenic pentru Hristos, dar }n acea vreme era pace }n Biserica Lui ~i }n }mp{r{`ia dreptcredinciosului }mp{rat Constantin cel Mare. Deci, fratele acela ruga pe Sf|ntul Pahomie, zic|nd: <192>Roag{-te lui Dumnezeu pentru mine, p{rinte, ca s{ m{ fac mucenic!<170> Iar sf|ntul }l }nv{`a s{ nu primeasc{ }n inim{ un g|nd ca acela, ca s{ doreasc{ mucenicia, ~i zicea: <192>Frate, rabd{ cu vitejie nevoin`a monahiceasc{ ~i poart{ ostenelile monahice~ti f{r{ de c|rtire }ntru ascult{ri ~i te s|rguie~te ca prin via`{ f{r{ de prihan{ s{ placi lui Hristos ~i astfel vei avea }mp{rt{~ire cu sfin`ii mucenici }n cer!<170> @BT-1 = El }ns{, }n toate zilele, sup{ra pe sf|ntul, dorind s{ p{ti-measc{ pentru Hristos ~i ruga pe cuviosul s{ se roage lui Hristos pentru el, ca s{-l }nvredniceasc{ cununii mucenice~ti. Sf|ntul Pahomie, vr|nd ca s{ se izb{veasc{ de o sup{rare ca aceea care i se f{cea de el, i-a zis: <192>M{ voi ruga pentru tine, ca s{-`i fie `ie precum voie~ti; dar s{ te p{ze~ti, ca nu }n vremea muceniciei, }n loc de m{rturisirea numelui lui Iisus Hristos, s{ te lepezi de El, c{ci cu adev{rat te am{ge~ti cu g|ndul, singur vr|nd de voie s{ te arunci }n ispit{, c|nd singur Domnul ne }nva`{ s{ ne rug{m, ca s{ nu c{dem }n ispit{<170>. @BT-1 = S-a }nt|mplat c{, dup{ doi ani, Cuviosul Pahomie a trimis c|`iva fra`i la un sat al lor, s{ adune papur{ pentru facerea rogojinilor m|n{stire~ti, fiindc{ acolo cre~tea mult{ papur{. Satul acela era aproape de ni~te barbari care se numeau vlemizi. Deci, pe c|nd fra`ii adunau papur{ }n acea insul{, Cuviosul Pahomie, chem|nd pe fratele acela, care dorea mucenicia, i-a poruncit s{ mearg{ s{ cerceteze pe fra`ii cei ce se osteneau cu str|ngerea papurei ~i s{ le duc{ hran{. Deci, trimi`|ndu-l, i-a zis cuv|ntul Apostolului: <192>Iat{, acum este vreme bineprimit{, acum este ziua m|ntuirii! ]ntru nimic s{ nu te pleci la vreo sminteal{, pentru ca slujba s{ fie f{r{ prihan{<170>. ]nc{rc|nd el un asin cu m|nc{ri, s-a dus la fra`i. Dar c|nd s-a apropiat de pustie se pogorau barbarii din munte ca s{ ia ap{. Atunci barbarii, prinz|ndu-l, l-au legat ~i l-au suit }n munte la ceilal`i barbari }mpreun{ cu asinul. Iar aceia, v{z|nd pe monah, au }nceput a-l batjocori, zic|ndu-i: <192>Monahule, vino de te }nchin{ zeilor no~tri<170>. ^i, }njunghiind dobitoace, aduceau jertf{ idolilor lor. Deci, aduc|ndu-l pe monahul acela, }l sileau ca s{ jertfeasc{ }mpreun{ cu ei. Dar el, nevoind s{ aduc{ jertfele cele spurcate idolilor, barbarii s-au m|niat ~i, }nconjur|ndu-l cu s{biile scoase, voiau }ndat{ s{-l taie }n buc{`i. El, v{z|nd s{biile trase deasupra capului s{u ~i }n`eleg|nd m|nia cea cumplit{ a barbarilor, s-a temut mult ~i, alerg|nd de fric{, a c{zut la idoli, s-a }nchinat lor ~i le-a adus jertf{, apoi a b{ut ~i a m|ncat din cele jertfite idolilor. Astfel, tem|ndu-se de moartea cea trupeasc{, ~i-a v{t{mat sufletul s{u cel f{r{ de moarte, lep{d|ndu-se de Hristos. @BT-1 = Dup{ s{v|r~irea unui p{cat greu ca acela, barbarii l-au dezlegat din leg{turi pe monahul acela ~i, fiind eliberat de ei, s-a dus }ntr-ale sale. Iar el, pogor|ndu-se din munte, ~i-a venit }n sim`ire, cunosc|ndu-~i p{catul, ~i-a rupt hainele ~i b{t|ndu-~i fa`a, s-a }ntors la m|n{stire. Cuviosul Pahomie, cunosc|nd cu duhul cele }nt|mplate acelui frate, a ie~it foarte m|hnit }ntru }nt|mpinarea lui. Iar acela, v{z|nd pe p{rintele Pahomie, a c{zut }naintea lui cu fa`a la p{m|nt, t|nguindu-se ~i strig|nd: <192>Am gre~it lui Dumnezeu ~i `ie, p{rinte, c{ci n-am ascultat sfatul t{u cel bun ~i }nv{`{tura cea de folos, ca s{ nu doresc mucenicia; c{ci, de te-a~ fi ascultat pe tine, n-a~ fi p{timit unele ca acestea!<170> @BT-1 = Iar marele p{rinte i-a zis: <192>O, tic{losule, singur te-ai lipsit de un bine at|t de mare, c{ci cu adev{rat z{cea }naintea ta cununa muceniceasc{, iar tu ai c{lcat-o pe ea. Gata }`i era }mp{rt{~irea cu sfin`ii mucenici; iar tu te-ai smuls din ceata lor cea sf|nt{. St{p|nul Hristos venise la tine cu sfin`ii }ngeri, vr|nd s{-`i pun{ diadema pe capul t{u; iar tu te-ai lep{dat de El, iubind mai mult vremea cea scurt{ a acestei tic{loase vie`i, dec|t pe Dumnezeu. Te-ai temut de moarte, pe care o vei suferi ~i, nevr|nd, ai pierdut via`a cea ve~nic{ dep{rt|ndu-te de Dumnezeu. Unde sunt cuvintele tale, pe care le gr{iai }ntotdeauna? Doresc ca s{ fiu mucenic pentru Hristos!... ^i m{ sup{rai, ca s{ m{ rog pentru tine, s{ te }nvrednice~ti de mucenicie. Deci, aceasta }`i era vremea cea bineprimit{, ca }ntr-un ceas s{ mori pentru numele lui Iisus Hristos ~i s{ c|~tigi cununa cea muceniceasc{; dar tu }n loc de m{rturisirea numelui lui Iisus Hristos, te-ai lep{dat de El. Au nu `i-am spus eu mai }nainte toate acestea? Au nu te-am sf{tuit s{ }ncetezi cu g|ndul acesta?<170> Iar fratele acela a zis: <192>P{rinte, am gre~it }ntru toate ~i nu pot c{uta }n fa`a ta, nici s{-mi ridic ochii spre cer! Am pierit, p{rinte, ~i nu este }n mine n{dejde de m|ntuire ~i nu ~tiu ce s{ fac; c{ci nu m-am a~teptat s{ mi se }nt|mple unele ca acestea!<170> @BT-1 = Acestea gr{indu-le el cu pl|ngere ~i cu t|nguire, marele stare` i-a zis: <192>Tic{losule, tu p|n{ la sf|r~it te-ai }nstr{inat de Dumnezeu; dar Domnul este bun ~i f{r{ de r{utate ~i nu Se m|nie p|n{ la sf|r~it, c{ci este voitorul milei ~i poate ca, p{catele noastre, s{ le afunde }n ad|ncul milostivirii Sale, ca o piatr{ de ap{ }n mare; de vreme ce, pe c|t este dep{rtat cerul de p{m|nt, pe at|t dep{rteaz{ de la noi f{r{delegile noastre. Pentru c{ nu voie~te ~i nu dore~te moartea p{c{tosului, ci poc{in`a lui; deci, cel ce a c{zut, s{ nu petreac{ }ntru c{dere, ci s{ se scoale; iar cel ce s-a }ntors spre El, s{ nu se dep{rteze, ci degrab{ s{ se }ntoarc{ iar{~i la El. A~adar, nu te dezn{d{jdui, c{ci este ~i pentru tine n{dejde de m|ntuire; de vreme ce pomul cel t{iat, iar{~i va odr{sli din r{d{cin{. De voie~ti s{ m{ ascul`i pe mine, vei c|~tiga iertare de la Domnul<170>. Iar el, pl|ng|nd, zicea: <192>O, p{rinte, de acum te voi asculta }ntru toate!<170> @BT-1 = Cuviosul i-a poruncit s{ se }nchid{ }ntr-o chilie singuratic{ ~i p|n{ la moarte s{ nu vorbeasc{ cu nimeni, dec|t numai cu p{rintele cel duhovnicesc. Numai a doua zi s{ m{n|nce pu`in{ p|ine cu sare ~i cu ap{, s{ fac{ dou{ rogojini pe zi, s{ se roage ~i s{ privegheze pe c|t va putea ~i din pl|ngere s{ nu }nceteze niciodat{. ^i a f{cut toate acestea fratele acela cu bucurie, vie`uind }n poc{in`{ zece ani, ~i a trecut c{tre Domnul. @BT-1 = Cuviosul Pahomie, fugind odat{ de g|lcevile m|n{stire~ti, i-a stat }nainte diavolul }n chip luminos, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te, Pahomie, c{ci eu sunt Hristos ~i am venit la tine ca la prietenul meu<170>. Sf|ntul, socotind }n sine, g|ndea c{ venirea lui Hristos la om se face plin{ de bucurie ~i f{r{ de fric{, astfel }nc|t toate g|ndurile omene~ti se sting }n ceasul acela ~i se }ntraripeaz{ toat{ mintea }n vedenia care se vede. <192>Iar eu, cugeta cuviosul, v{z|nd ar{tarea acestuia ce-mi st{ }n fa`{, sunt plin de tulburare ~i m{ tem. Deci, acesta nu este Hristos, ci satana!<170> Apoi, scul|ndu-se }ngr{dit cu credin`a c{tre Dumnezeu, i-a zis cu }ndr{zneal{: <192>Du-te de la mine, diavole, c{ci e~ti blestemat tu ~i vedenia ta ~i me~te~ugirile sfaturilor tale celor viclene<170>. Iar diavolul, }ndat{ s-a stins ~i s-a f{cut ca praful, a umplut chilia de putoare ~i a tulburat v{zduhul, fugind ~i strig|nd cu glas tare: <192>Eu am voit ca acum s{ te arunc sub picioarele mele; iar tu, apuc|nd mai }nainte, m-ai spurcat, ~i }n toate zilele biruindu-m{ m{ batjocore~ti; pentru c{ este mare puterea lui Hristos, Care v{ ajut{ vou{ monahilor; }ns{ nu voi }nceta s{ m{ lupt cu voi, de vreme ce se cade ca lucrul meu s{-l s{v|r~esc<170>. Iar sf|ntul, }nt{rindu-se cu duhul, se m{rturisea Domnului, mul`umindu-I de ajutorul Lui cel atotputernic, care ajut{ robilor S{i asupra potrivnicului. @BT-1 = ]ntr-o noapte, Sf|ntul Pahomie, umbl|nd prin m|n{stire cu fericitul Teodor, au v{zut de departe am|ndoi }mpreun{ pe diavolul }n chip de femeie preafrumoas{, venind spre m|n{stire cu o mul`ime de slugi, iar Teodor a }nceput a se teme, v{z|nd-o. Deci sf|ntul i-a zis: <192>Nu te teme, fiule, ci }ndr{zne~te n{d{jduind spre Domnul<170>. ^i a }nceput a se ruga lui Dumnezeu. Iar diavolul cel }n chip de femeie, apropiindu-se, a zis: <192>Pentru ce v{ osteni`i }n zadar, fiindc{ nu pute`i nimic s{ face`i }mpotriva mea, de vreme ce am luat putere de la Atot`iitorul Dumnezeu s{ ispitesc pe care voi dori<170>. Iar Sf|ntul Pahomie a }ntrebat pe diavol, zic|nd: <192>Tu cine e~ti, de unde vii ~i pe cine voie~ti s{ ispite~ti?<170> R{spuns-a aceea ce se p{rea femeie: <192>Eu sunt puterea diavolului ~i mie }mi sluje~te toat{ tab{ra diavoleasc{; eu am smuls pe Iuda din ceata apostolilor ~i asupra ta, Pahomie, am luat putere s{ ridic r{zboi, fiindc{ nimeni c|ndva nu m-a def{imat pe mine at|t de mult ca tine; pentru c{ m{ superi pe mine nu numai sub picioarele b{tr|nilor, ci ~i sub ale copiilor tineri, }nv{`|ndu-i s{ m{ calce. Ai adunat mul`i asupra mea ~i i-ai }ngr{dit pe ei cu zidul cel nerisipit al fricii de Dumnezeu, }nc|t slugile mele nu mai pot s{ se apropie de cineva cu }ndr{z-neal{. Iar aceast{ putere a crescut asupra mea, prin }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul, Cel ce v-a dat vou{ st{p|nire s{ c{lca`i peste toat{ puterea noastr{<170>. @BT-1 = Sf|ntul Pahomie a r{spuns: <192>Oare pe mine singur ai venit s{ m{ ispite~ti, tu, putere a diavolului, sau ~i pe ceilal`i?<170> Atunci femeia cea }n chipul diavolului, a zis: <192>Am luat st{p|nire ca s{ te ispitesc pe tine, pe Teodor ~i pe ceilal`i, dar nu pot s{ m{ apropii de voi, c{ci, atunci c|nd v{ ispitesc pe voi, m{ fac vou{ pricinui-toare de folos, mai mult dec|t de pagub{. Dar tu nu vei petrece }n veci pe p{m|nt cu aceia, pe care acum cu rug{ciunea }i }ntrarmezi; pentru c{ va veni o vreme c|nd, dup{ al vostru sf|r~it, m{ voi juca }ntre d|n~ii<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Dar de unde ~tii, c{ cei ce vor fi dup{ sf|r~itul nostru nu vor sluji lui Dumnezeu cu credin`{, precum }i slujim noi?<170> R{spuns-a diavolul: <192>^tiu din ar{tare<170>. Atunci sf|ntul a zis: <192>Min`i cu capul t{u cel spurcat, pentru c{ a ~ti acest lucru, este dat numai lui Dumnezeu, ca s{ ~tie pe cele ce vor s{ fie; iar tu e~ti mincinos ~i st{p|ne~ti minciuna<170>. Zis-a diavolul: <192>De~i nu ~tiu nimic prin cea mai }nainte ~tiin`{, totu~i am cuno~tin`{ din lucrurile cele trecute ~i din cele de fa`{, despre cele ce vor s{ fie<170>. Diavolul, gr{ind unele ca acestea ~i }nc{ multe altele, Cuviosul Pahomie l-a certat pe el }n numele lui Iisus Hristos ~i s-a stins diavolul cu toat{ ceata sa. @BT-1 = Odat{, cuviosul, cercet|nd pe fra`ii de prin m|n{stirile a~ezate prin singur{t{`i ~i }ndrept|nd ~tiin`ele lor, a venit la un b{rbat cinstit, care intrase }n c{lug{rie dintr-o dreg{torie mare. ]ns{, monahul acela nu ~tia limba egiptean{, dar ~tia grece~te ~i latine~te, iar Cuviosul Pahomie avea nevoie ca prin t{lmaci s{ vorbeasc{ cu d|nsul. Sf|ntul }ntreb|ndu-l pe el despre }ndreptarea ~tiin`ei, acela nu voia s{-i descopere ~tiin`a sa prin t{lmaci, ci numai c{tre singur stare`ul. Dar nu putea, deoarece nu ~tia limba egiptean{ pe care o vorbea Sf|ntul Pahomie, iar marele stare` nu ~tia nici pe cea greceasc{, nici pe cea latineasc{. Deci, scul|ndu-se cuviosul, s-a dus la un loc deosebit ~i, }ntinz|ndu-~i m|inile c{tre cer, a }nceput a se ruga, zic|nd: <192>Doamne, Atot`iitorule, dac{ nu pot s{ folosesc pe oamenii care i-ai trimis la mine de la marginea p{m|ntului, ne~tiind limba lor, apoi ce trebuin`{ este ca s{ vin{ ei la mine? De voie~ti ca aici s{ m|ntuie~ti pe d|n~ii prin mine, apoi d{-mi mie, St{p|ne, ca s{ }n`eleg vorba lor spre }ndreptarea sufletelor lor<170>. Dup{ ce s-a rugat astfel trei ceasuri ~i dup{ ce ~i-a sf|r~it rug{ciunea sa, deodat{ Dumnezeu i-a trimis din cer, }n dreapta lui, o h|rtie scris{ ca o carte, pe care citind-o, }ndat{ a }n`eles graiul tuturor limbilor ~i a dat slav{ lui Dumnezeu. Deci, }ntorc|ndu-se cu mare bucurie la fratele acela, a }nceput a vorbi cu d|nsul grece~te <%2>~i latine~te, ca ~i cum din tinere`e ar fi }nv{`at limbile acelea sau s-ar<%0> fi n{scut }ntru d|nsele. Iar monahul acela se minuna de un dar ca acesta ce s-a dat Cuviosului }n pu`in{ vreme ~i spunea celorlal`i c{ marele p{rinte i-a }ntrecut pe to`i scolasticii }n curata vorbire greceasc{ ~i latineasc{. Atunci, Cuviosul, vorbind cu fratele acela mult{ vreme ~i pricep|nd ~tiin`a lui ~i pe el bine }ndrept|ndu-l, l-a }ncredin`at lui Dumnezeu ~i s-a }ntors }n chilia sa. Cuviosul Pahomie, ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i, dup{ ce s-a s|rguit foarte mult }n propov{duirea m|ntuirii, dup{ praznicul Sfintelor Pa~ti, a c{zut }ntr-o boal{ trupeasc{ ~i }i slujea lui }n boal{ fericitul Teodor. Deci, mai }nainte cu dou{ zile de sf|r~itul s{u, a chemat pe to`i fra`ii, }nv{`|ndu-i spre folosul sufletului lor ~i poruncindu-le s{ se p{zeasc{ de eretici ca de o otrav{ v{t{m{toare de suflet ~i aduc{toare de moarte. Dup{ acestea, rug|ndu-se lui Dumnezeu, le-a dat lor pace, binecuv|ntare ~i s{rutarea cea mai de pe urm{. Astfel, }mplinindu-~i datoria cea mai de pe urm{, ~i-a dat cinstitul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu. Atunci s-au adunat to`i monahii de la toate m|n{stirile }nfiin`ate de el, al c{ror num{r era de ~apte mii, }mpreun{ cu cei din lavra cea mare de ob~te din Tavenisiot, care era maic{ ~i }ncep{toare a tuturor m|n{stirilor, }n care erau o mie ~i patru sute de fra`i. Deci, adun|ndu-se to`i ~i pl|ng|nd, ca fiii pentru p{rintele lor, ca ucenicii pentru dasc{lul lor ~i ca oile pentru p{storul lor, au }ngropat cu cinste pustnicescul ~i mult ostenitul lui trup, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi I se cuvine cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{ <197> La }nceputul vie`ii Cuviosului Pahomie se pomene~te de o cetate cre~tin{ din Tebaida, care se numea Oxirinhos; deci, nu este lucru necuviincios, ca vorbind de acea cetate, s{ nu pomenim ~i cele scrise despre d|nsa de c{tre preotul Rufin }n Patericul Egiptului, capitolul V. Iat{ ce zice el: <192>Am aflat }ntr-}nsa <196> adic{ Oxirinhos <196> at|tea bun{t{`i duhovnice~ti, pe care dup{ vrednicie nimeni nu poate s{ le spun{. Am v{zut acea cetate plin{ de monahi, fiind pretutindeni, chiar afar{ primprejur, chilii monahice~ti; iar capi~tile idole~ti cele mari, care au fost mai }nainte, toate au fost pref{cute }n m|n{stiri alese ~i }n toat{ cetatea puteai s{ vezi mai multe biserici ~i m|n{stiri dec|t case mirene~ti. Cetatea aceea este foarte mare ~i cu popor mult. Ea are 12 biserici mari, sobornice~ti, afar{ de m|n{stiri, }n care sunt biserici deosebite. Dar nici por`ile cet{`ii, nici pirgurile (turnurile de paz{), nici vreun unghi al cet{`ii nu se afl{ f{r{ de locuin`e monahice~ti prin toate p{r`ile cet{`ii, unde ziua ~i noaptea, totdeauna se }nal`{ ne}ncetat laude lui Dumnezeu, ~i po`i s{ vezi toat{ cetatea aceea ca pe o biseric{. Nici un eretic sau p{g|n nu era }n ea, ci to`i numai dreptcredincio~i cre~tini; ~i nimic nu s-ar fi deosebit de biseric{, deoarece episcopul locului, dac{ ar fi voit s{ s{v|r~easc{ dumnezeiasca slujb{ pe uli`e }n mijlocul cet{`ii, o s{v|r~ea ca }ntr-o biseric{. Deci, mai marii cet{`ii ~i ceilal`i cet{`eni, puneau str{ji s{ p{zeasc{ pe la toate por`ile ~i c{ile, c{ de venea vreun str{in sau s{rac, pe acela }ndat{ }l }nt|mpinau cu bucurie, }ntrec|ndu-se unul cu altul, care s{-l ia mai }nt|i }n g{zduire. Asemenea ne-au f{cut ~i nou{, c|nd voiam s{ mergem prin cetatea lor. Dac{ ne-au v{zut, ne-au }nt|mpinat cu mult{ dragoste ~i ce fel de cinste ne-au dat, ce fel de osp{` ~i de odihn{ ne-au f{cut, nu pot spune. V{z|nd noi acolo multe cete de monahi, am }ntrebat pe episcopul acelei cet{`i, care este num{rul lor ~i ne-a spus c{ }n cetatea lor se afl{ zece mii de monahi; iar c{lug{ri`e, care slujesc }ntru feciorie lui Dumnezeu, sunt dou{zeci de mii. Iubirea de str{ini a acelora, care ne-au ar{tat nou{, nu putem s{ o spunem cu cuvinte<170>. Acestea le spunea preotul Rufin, despre acea cre~tineasc{ cetate ce se numea Oxinrihos. O, de ar fi ~i cet{`ile cre~tine~ti de acum ca acel model de cetate! @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = VIA@A CUVIOSULUI ISAIA, @SUBTITLE = EPISCOPUL ROSTOVULUI @BT-1 = Na~terea ~i credin`a fericitului Isaia a fost }n p{m|ntul Rusiei ~i }n st{p|nirea Kievului, n{scut din p{rin`i de neam bun ~i iubitori de Hristos. Din tinere`e, iubind pe Hristos ~i l{s|nd dulce`ile cele ispititoare ale lumii acesteia, a mers }n m|n{stirea Pecersca la Cuviosul Teodosie, dorind s{ fie monah. Cuviosul Teodosie, v{z|nd mai }nainte cu duhul c{ vrea s{ fie lucr{tor ~i iubitor de osteneal{ }n via`a monahiceasc{, l-a }mbr{cat }n schima monahal{. El, nevoindu-se spre fapte bune ~i ad{ug|nd osteneal{ peste osteneal{, trecea prin at|tea p{timiri, }nc|t to`i se minunau de via`a lui cea aspr{ ~i to`i }l priveau cu dragoste, pentru c{ era bl|nd, smerit, ascult{tor, neiubitor de c|~tig ~i iubitor de fra`i. ]n trup ar{ta via`{ }ngereasc{ ~i, lupt|ndu-se cu }nfr|narea ~i cu r{bdarea, omora }n sine toate patimile ~i toate poftele trupe~ti. ]nfrumuse`|ndu-se cu }n`elepciunea, cu dreptatea, cu b{rb{`ia ~i cu }ntreaga }n`elepciune, cu aceste podoabe alerga spre Ierusalimul cel de sus, ca cu o c{ru`{ cu patru cai, ar{t|ndu-se prin aceasta cet{`ean ceresc. Fapta lui cea bun{ a venit }n auzul tuturor, pentru c{ nu poate cetatea s{ se ascund{, st|nd deasupra muntelui. @BT-1 = De aceea, binecredinciosul domn Izaslav Iaroslavici, auzind de via`a lui cea pl{cut{ lui Dumnezeu, ruga pe Cuviosul Teodosie, ca s{-i dea binecuv|ntare ~i s{ primeasc{ egumenia m|n{stirii Sf|ntului Marelui Mucenic Dimitrie, deoarece Cuviosul Varlaam, care a fost egumen acolo, luase sf|r~itul vie`ii vremelnice. @BT-1 = Cuviosul Teodosie s-a plecat spre cererea binecredinciosului domn ~i, binecuv|nt|nd pe fericitul Isaia, l-a trimis ca egumen al acelei m|n{stiri. Fericitul Isaia, ascult|nd pe Cuviosul Teodosie, c{ruia }~i }ncredin`ase toat{ voia sa, a primit cinstea }ncep{toriei, ~i s-a f{cut fra`ilor pov{`uitor iscusit ~i bun p{stor al turmei ce i se }ncredin`ase. De~i se schimbase oarecum cu cinstea, }ns{ nu ~i-a schimbat lucrul ~i luarea aminte; ci totdeauna }~i }n{l`a mintea c{tre Dumnezeu, s|rguindu-se la obi~nuita smerenie ~i la osteneli trupe~ti. Vr|nd s{ foloseasc{ pe fra`i, singur se afla mai }nt|i la ascultare ~i ceea ce poruncea altora, el f{cea mai }nainte, d|ndu-se pe sine pild{ tuturor, ca s{-i ridice pe to`i la multe fapte bune; pentru c{ cei ce au obiceiul a se }nv{`a, nu urmeaz{ cuvintelor }nv{`{torului, mai ales lucrurilor lui. @BT-1 = V{z|nd binecredinciosul domn Izaslav, cum c{ un b{rbat sf|nt ca acesta a c|~tigat }n m|n{stirea sa, se bucura foarte mult, d|nd mult{ mul`umire Cuviosului Teodosie pentru el. Dar, Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le or|nduie~te cu voia, vr|nd s{ pream{reasc{ pe pl{cutul S{u, dup{ cum ~i el pream{rea pe Ziditorul s{u cu lucruri bune, l-a cinstit cu vrednicia arhiereasc{. Fericitul Leontie f{c{torul de minuni, episcopul Rostovului, trec|nd c{tre Domnul, egumenul Isaia, cu judecata lui Dumnezeu ~i cu alegerea tuturor, a fost ales episcop al Rostovului. @BT-1 = Lu|nd o vrednicie ca aceasta, a mers la scaunul s{u }n cetatea Rostovului cea p{zit{ de Dumnezeu ~i, v{z|nd acolo oile sale s{lb{ticindu-se iar pe oamenii cei boteza`i de cur|nd ne}nt{ri`i }nc{ bine }n credin`{, i se rupea inima, g|ndind c{ are s{ dea r{spuns pentru d|n~ii }n ziua judec{`ii celei }nfrico~ate. Drept aceea s-a apucat cu dinadinsul de p{store~tile osteneli, }nv{`|nd ~i rug|ndu-se pentru turma cea numit{ cu numele lui Hristos, ca s{ fie }nt{ri`i }n credin`{ ~i s{ vie`uiasc{ dup{ }nv{`{tura lui Hristos. C{ci c|`i }n Hristos v-a`i botezat, }n Hristos v-a`i }mbr{cat. Pentru aceasta, se cade vou{ s{ urma`i lui Hristos ~i }nv{`{turii Lui, ca numele lui Hristos s{ fie l{udat }ntre cre~tini, iar nu hulit. @BT-1 = El cerceta cu s|rguin`{ ~i celelalte cet{`i ~i sate din st{p|nirea Rostovului ~i a Suzdalului, aprinz|ndu-se cu r|vn{ pentru dreapta credin`{. De afla undeva idoli ~i capi~ti, le risipea ~i le d{dea focului; iar pe oameni }i }nv{`a ~i }i dojenea, ca s{ cread{ cu credin`{, }n Sf|nta Treime cea de o fiin`{; apoi, primind credin`a, }i boteza }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Iar pe cei ce nu voiau s{ cread{, prin minuni ~i cu semne multe }i f{cea s{ se }ntoarc{ ~i s{ cread{ }n adev{ratul Dumnezeu. ^i a~a, cu darul lui Dumnezeu, }n pu`in{ vreme i-a tras pe to`i la Hristos. @BT-1 = El era foarte milostiv spre s{raci, s{rmani ~i v{duve; hr{nitor al fl{m|nzilor, m|ng|ietor al }ntrista`ilor, ajut{tor ~i sprijinitor al celor din primejdie; era, dup{ Iov, ochi ai orbilor ~i picioare ale ~chiopilor. To`i se bucurau de el ~i pretutindeni pream{reau pe Dumnezeu, c{ a d{ruit locului acela un p{rinte ca acesta, }nv{`{tor ~i pov{`uitor. @BT-1 = ]n vremea st{p|nirii binecredinciosului domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici, c|nd Dumnezeu a binevoit s{ fac{ sfin`irea bisericii Pecersca, cea asemenea cu cerul, preasfin`itul Ioan, mitropolitul Kievului era cuprins de mare m|hnire, c{ci, sosind vremea sfin`irii, nu apucase s{ adune spre slujire pe iubitorii de Dumnezeu episcopi. Precum pe ceilal`i episcopi i-au vestit sfin`ii }ngeri trimi~i de Domnul }n chip de tineri pentru vremea sfin`irii, tot asemenea ~i acestui cuvios episcop Isaia, fiind la scaunul s{u }n Rostov, i-au stat de fa`{ }ngerii dumnezeie~ti }n asem{nare de tineri ~i tot aceea~i i-au vestit. Astfel acest cuvios episcop a sosit }mpreun{ cu ceilal`i arhierei la r|nduiala sfin`irii. @BT-1 = Acest lucru preaminunat ce i s-a ar{tat lui, Cuviosul p{rintele nostru Isaia, l-a spus cu mul`umire preasfin`itului mitropolit al cet{`ii Kievului cea de Dumnezeu p{zit{. Asemenea, dup{ sfin`irea bisericii Pecersca, cea asemenea cu cerul, pe c|nd se }ntorcea la scaunul s{u, a spus acea minune clerului bisericesc ~i poporului cel numit cu numele lui Hristos, care ie~ise cu bucurie din cetatea Rostovului, }ntru }nt|mpinarea lui. @BT-1 = Dup{ ce a mai petrecut un an la scaunul s{u, pov{`uind bine turma lui Hristos, }ntorc|nd pe mul`i necredincio~i la Dumnezeu, ridic|nd multe biserici ~i f{c|nd multe minuni ~i-a sf|r~it via`a cea vremelnic{ }ntru buna m{rturisire, }n anul de la zidirea lumii 7598, iar de la na~terea lui Hristos, 1090, }n 15 zile ale lunii mai. Astfel cel ce a fost mai }nainte chemat de sfin`ii }ngeri la biserica cea asemenea cerului, acum de aceia~i a fost mutat cu sufletul la ceruri spre ve~nicie. Acolo s{ fie ~i nou{ a ne muta cu rug{ciunile Cuviosului p{rintelui nostru Isaia, prin mijlocirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i cu darul F{c{torului cerului, al unuia Dumnezeu }n Treime, C{ruia se cuvine cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.