@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A ^AISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI TEODOR<%0>, @SUBTITLE = <%4>UCENICUL CUVIOSULUI PAHOMIE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = C|nd se }ntinsese vestea de via`a cea asemenea cu }ngerii a Cuviosului ~i purt{torului de Dumnezeu p{rintele nostru Pahomie, to`i credincio~ii pream{reau pe Hristos Dumnezeu pentru el. Mul`i din cei ce aveau dragoste mai fierbinte c{tre Dumnezeu, se umileau cu inima, def{imau lumea ~i toate cele din lume ~i se duceau la acel cuvios p{rinte pentru c{lug{rie. ]ntre ace~tia a fost ~i fericitul Teodor, a c{rui pomenire se face ast{zi. Teodor, fiind n{scut din p{rin`i cre~tini boga`i ~i sl{vi`i, ca s{ dob|ndeasc{ pe Hristos, ~i-a ales de bun{voie s{r{cia, socotind toate ca ni~te gunoaie. Iar }nceputul lui spre os|rdia monahiceasc{ i-a fost astfel. S{v|r~indu-se un praznic mare }n casa dreptcredincio~ilor s{i p{rin`i }n ~ase zile ale lunii ianuarie, }n care zi se pr{znuie~te dumnezeiescul Botez al Domnului, Teodor atunci era copil de paisprezece ani. Deci, v{z|nd casa p{rin`ilor s{i }mpo-dobit{ foarte minunat pentru praznic ~i }ndestulat{ cu toate bun{t{`ile mirene~ti ~i, socotind toate acelea ca de~ert{ciuni, s-a umilit cu sufletul ~i s-a r{nit cu inima, zic|ndu-~i }n sine: <192>Ce folos am eu din toate acestea? Sau ce voi c|~tiga eu tic{losul, dac{ m{ <%2>voi }ndulci de aceste desf{t{ri vremelnice ale acestei vie`i, lipsin-du-<%0>m{ de cele ve~nice? Pentru c{ nimeni, }ndulcindu-se de cele vremelnice, nu va putea s{ c|~tige slava cea ve~nic{<170>. Acestea socotindu-le }n sine, a suspinat din ad|ncul inimii ~i la vremea mesei a intrat }ntr-o c{mar{ ascuns{ ~i acolo a c{zut cu fa`a la p{m|nt, rug|ndu-se lui Dumnezeu cu lacrimi ~i zic|nd: <192>Doamne, ~tiutorul celor ascunse ~i ispititorul tainelor omene~ti, Tu ~tii c{ nimic nu cinstesc din cele ce sunt }n lumea aceasta mai mult <%2>dec|t dragostea Ta. Drept aceea m{ rog @ie, St{p|ne, pov{`uie-~te-<%0>m{ spre calea Ta, ca s{ fac voia Ta ~i lumineaz{ sufletul meu, ca s{ Te sl{vesc ~i s{ Te laud totdeauna, Domnul meu<170>. Pe c|nd el se ruga astfel, a intrat }n c{mara aceea maica sa; iar el s-a sculat de jos cu ochii plini de lacrimi. Maica sa, c{ut|nd spre el ~i, v{z|nd ochii lui umfla`i de pl|ns, l-a }ntrebat: <192>Ce-`i este, fiule? Cine te-a m|hnit? Pentru ce pl|ngi? ^i de ce te-ai desp{r`it de noi de la mas{? C{ci noi, m|hnindu-ne, te-am c{utat pretutindeni ca s{ te vesele~ti }mpreun{ cu noi<170>. Atunci el a r{spuns c{tre d|nsa: <192>Mergi, maica mea ~i pr|nzi`i f{r{ de mine, pentru c{ eu acum nu voi m|nca<170>. Maica sa rug|ndu-l mult ~i silindu-l s{ mearg{ la mas{, n-a ascultat-o. ^i astfel }n toate zilele postea p|n{ seara, umbl|nd la ~coal{ ~i }nv{`|nd carte. Uneori nu gusta nimic toat{ ziua, iar a doua zi spre sear{ lua pu`in{ hran{. Doi ani n-a gustat bucate scumpe ~i dulci, deprinz|ndu-se la }nfr|narea cea des{v|r~it{ ~i pustniceasc{. Apoi a ie~it }n tain{ din casa sa, l{s|ndu-~i p{rin`ii ~i bog{`ia lor. Deci, def{im|nd slava lumii acesteia, a aflat }ntr-o m|n{stire ni~te monahi pl{cu`i lui Dumnezeu ~i acolo a }nceput a vie`ui cu ei }ntru frica lui Dumnezeu. Privind la nevoin`ele lor pustnice~ti, urma vie`ii lor ~i se s|rguia dup{ puterea sa, s{ plac{ lui Dumnezeu. Odat{, monahii, ~ez|nd dup{ rug{ciunea cea de sear{ ~i vorbind din dumnezeiasca Scriptur{, Teodor a auzit pe unul dintre d|n~ii vorbind despre cortul care a fost }n Legea Veche ~i t|lcuirea despre Sf|nta Sfintelor, spun|nd pentru dou{ popoare astfel: Cortul cel din afar{ este poporul iudeilor, iar Sf|nta Sfintelor este chemarea neamurilor, care are intrarea mai t{inuit{ ~i mai sl{vit{; pentru c{ }n loc de jertfele cele de dobitoace, de c{delni`{, de mas{ ~i de chivotul care a avut p|inea cea de man{, de c{r`ile Legii ~i de altele, care au fost acolo ~i }n loc de lumina cea din sfe~nic, S-a ar{tat nou{ Dumnezeu Cuv|ntul }n trupul cel luat de El, S-a f{cut nou{ Lumina cuno~tin`ei, p|ine de via`{ ~i jertf{ pentru p{catele noastre. Monahul acela, spun|nd fra`ilor care ~edeau cu el o t|lcuire ca aceasta, a zis: <192>Aceast{ t|lcuire am auzit-o de la Sf|ntul p{rintele nostru Pahomie, care a adunat }n Tavenisiot pe fra`ii care n{d{jduiesc spre Domnul ~i cred c{-mi va d{rui ~i mie Domnul iertare p{catelor mele; de vreme ce de acel drept b{rbat mi-am adus aminte }n ceasul acesta<170>. Fericitul Teodor, auzind de Cuviosul Pahomie, s-a aprins cu inima ~i a zis: <192>Doamne, Dumnezeul meu, de este pe p{m|nt un b{rbat sf|nt ca acesta, }nvrednice~te-m{ ca s{-l v{d pe acela ~i s{-i urmez lui }n toate poruncile; ca ~i eu s{ m{ m|ntuiesc ~i s{ m{ fac vrednic bun{t{`ilor acelora, care le-ai g{tit celor ce Te iubesc pe Tine<170>. Aceasta gr{ind, pl|ngea, pentru c{ era r{nit de dumnezeiasca dorire. Dup{ c|teva zile, a mers la ei unul din ucenicii lui Pahomie, cu numele Pecusie, b{rbat b{tr|n ~i }mbun{t{`it. Deci, pe acela l-a rugat, ca s{-l ia pe el cu sine la Tevenisiot, }n ob~tea Cuviosului p{rinte Pahomie. Deci, Pecusie a luat pe acel t|n{r ~i, c|nd au ajuns la m|n{stire, Teodor s-a }nchinat Domnului, zic|nd: <192>Bine e~ti cuv|ntat, Doamne Dumnezeule, Cel ce Te-ai gr{bit de m-ai ascultat pe mine p{c{tosul ~i ai }mplinit cererea mea<170>. Iar c|nd a ajuns la u~a chiliei Sf|ntului Pahomie, a }nceput a pl|nge din umilin`a inimii ~i din duhovniceasca bucurie, sc{ld|ndu-~i fa`a cu lacrimi. V{z|ndu-l Cuviosul p{rinte Pahomie, a zis c{tre d|nsul: <192>Nu pl|nge, fiule, c{ ~i eu, de~i p{c{tos, sunt sluga Domnului ~i P{rintelui cel de ob~te al nostru, al tuturor<170>. Deci, Cuviosul Pahomie, primind pe fericitul Teodor cu dragoste }n m|n{stirea sa ~i, v{z|nd Teodor }n m|n{stirea aceea mul`imea fra`ilor ostenindu-se pentru Domnul, s-a luminat cu mintea, a luat r|vn{ }n sufletul s{u de pl{cerea lui Dumnezeu ~i sporea spre Dumnezeu cu faptele bune. Pentru c{, fiind }n`elept ~i priceput, a cunoscut cu }nlesnire calea cea adev{rat{ a m|ntuirii ~i a c|~tigat, }mpreun{ cu smerenia, ascultarea mare ~i minunat{. El, }nt{rindu-se cu darul lui Dumnezeu, petrecea treaz }n rug{ciuni, nelenevindu-se }n osteneli ~i suferind }n postiri. Nu }nceta niciodat{ a dori sporirea cea mai mare }n faptele cele bune ~i }n darul Domnului. Iar c|nd vedea pe cineva sc|rbit, }l m|ng|ia ~i orice ar fi gre~it cineva, }l }ndrepta cu iubire de prietenie ~i cu milostivire. Toate acestea v{z|ndu-le Cuviosul Pahomie, l-a iubit foarte mult ~i l-a primit }n inima sa. Maica lui Teodor, auzind despre el c{ se afl{ }n Tavenisiot la Cuviosul Pahomie, a luat scrisori de la episcopi prin care }i poruncea Sf|ntului Pahomie s{-i dea pe fiul ei. Deci, venind ea la Tavenisiot, a fost primit{ }n casa de oaspe`i din m|n{stirea fecioarelor, }n care pustnicea sora lui Pahomie. Apoi maica lui Teodor a venit la Sf|ntul Pahomie, zic|nd c{ dore~te s{ vad{ pe fiul s{u. Stare`ul a zis lui Teodor: <192>Fiule, a venit maica ta aici, voind s{ te vad{, ~i are scrisori de la episcopi c{tre noi; deci, du-te la d|nsa, mai ales pentru aceea c{ au scris sfin`ii episcopi, pe care avem datoria s{-i ascult{m<170>. Teodor r{spunse: <192>P{rinte, }ncredin`eaz{-m{ mai }nt|i c{ nu voi da r{spuns lui Dumnezeu }n ziua Judec{`ii, dac{, dup{ }nceputul vie`ii monahice~ti, m{ voi duce la maica mea, pe care am l{sat-o lui Dumnezeu cu toate p{timirile lume~ti; iar de se vor sminti fra`ii pentru mine, de vreme ce mai <%-2>}nainte de darul cel nou, fiilor lui Levi din a~ez{m|ntul cel vechi le-a<%0> fost oprit s{ vad{ pe p{rin`ii ~i pe fra`ii lor, ca s{ p{zeasc{ }ndrept{rile lui Dumnezeu, cu at|t mai v|rtos eu, }nvrednicindu-m{ }n darul cel nou, de at|t dar al sfintei r|nduieli, nu mi se cade a cinsti mai mult dragostea p{rin`ilor, dec|t dragostea lui Dumnezeu; deoarece St{p|nul nostru a zis: Cel ce iube~te pe tat{ sau pe maic{ mai mult dec|t pe Mine, nu este Mie vrednic. Gr{it-a lui Sf|ntul Pahomie: <192>Fiule, de nu-`i este de folos s{ te duci s{ vezi pe maica ta, eu nu te silesc, dar fii monah des{v|r~it, lep{d|ndu-te de lume ~i de sine, p|n{ la sf|r~it<170>. Deci, }n~tiin`|ndu-se maica, c{ fiul ei nu voie~te nicidecum, nu numai s{ se }ntoarc{ acas{ la d|nsa, dar nici s-o vad{, a voit ~i ea a nu se mai }ntoarce la locul s{u, ci a vie`uit }n c{lug{rie }n m|n{stirea de fecioare, pentru c{ socotea }n sine: <192>De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu }ntre sfin`ii p{rin`i ~i }mi voi dob|ndi sufletul pentru d|nsul<170>. Astfel, voin`a c{tre Dumnezeu cea b{rb{teasc{ ~i statornic{ a monahului cel t|n{r, a m|ntuit nu numai sufletul s{u, dar ~i pe al maicii sale, aduc|nd-o pentru Dumnezeu }n via`a monahiceasc{ cea str|mt{ ~i nec{jit{. Deci, Cuviosul Teodor se }nt{rea cu duhul ~i se asem{na }n toate Sf|ntului Pahomie, duhovnicescul s{u p{rinte, supun|ndu-se lui ca lui Dumnezeu. De multe ori p{rintele }l ispitea }n ascult{ri ~i }n r{bd{ri, poruncindu-i s{ fac{ oarecare lucruri; ~i, dac{ }ndeplinea porunca, el }l oc{ra ca ~i cum nu f{cea bine ~i }i poruncea s{ strice acel lucru ~i s{-l fac{ din nou; iar el niciodat{ nu s-a }mpotrivit p{rintelui }ntru nimic, nici a c|rtit, nici s-a m|niat, nici s-a m|hnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind oc{rile lui ca ni~te laude. Dup{ c|t{va vreme, a venit la d|nsul un frate dup{ trup, cu numele Pafnutie, dorind asemenea s{ se fac{ monah. Dar, Teodor nu voia nicidecum s{-l primeasc{, deoarece el nu se lep{dase des{v|r~it de omul cel vechi ~i pentru aceasta Pafnutie pl|ngea. Deci, Sf|ntul Pahomie, }n~tiin`|ndu-se de aceea, a zis lui Teodor: <192>Bine este a sl{bi de la }nceput pe unii ca ace~tia, care voiesc s{ intre }n nevoin`a monahiceasc{, c{ precum un pom din nou s{dit, are trebuin`{ de mult{ grij{ ~i cur{`enie, a~a ~i }nfr|narea monahi-ceasc{ }ncep|nd, are trebuin`{ de pu`in{ sl{bire ~i m|ng|iere, p|n{ ce se va }nr{d{cina cu darul Domnului ~i se va }nt{ri cu credin`a<170>. Teodor, ascult|nd pe Cuviosul Pahomie, a primit pe fratele cel dup{ trup ~i-l pov{`uia spre fapta bun{. Un alt frate dup{ duh, lene~ la via`{, fiind sf{tuit ~i }nv{`at adeseori de Cuviosul Pahomie, voia s{ fug{ din m|n{stire. Fericitul Teodor, }n`eleg|nd aceea, s-a pref{cut c{ are m|hnire asupra p{rintelui ~i, ca ~i cum ar voi ~i el s{ fug{, a zis c{tre fratele acela: <192>^tii, frate, c{ cuvintele acestui stare` sunt aspre ~i mai presus de m{sur{ ~i nu ~tiu de voi putea s{ rabd mai mult aici<170>. <%2>Fratele acela, auzind de la Teodor ni~te cuvinte ca acestea, s-a<%0> bucurat ~i i-a zis: <192>Oare ~i tu p{time~ti r{u de la d|nsul ca mine?<170> Gr{it-a Teodor: <192>P{timesc r{u, dar, de vrei s{ fim }mpreun{, s{ ne m|ng|iem unul pe altul, p|n{ ce }l vom ispiti }nc{ odat{ ~i, dac{ de acum se va ar{ta bun spre noi, vom sta aici; iar dac{ va fi tot r{u ~i m|nios asupra noastr{, apoi vom ie~i }mpreun{ din m|n{stire<170>. Ascult|nd fratele acela pe Teodor, n-a plecat din m|n{stire, a~tept|nd p|n{ ce vor ie~i am|ndoi }mpreun{. Deci, Teodor s-a dus ~i a vestit aceasta deosebit Cuviosului Pahomie ~i a l{udat stare`ul }n`elegerea lui Teodor. Apoi, chem|ndu-i pe am|ndoi, p{rintele ~i-a plecat spre d|n~ii capul ~i a zis: <192>Ierta`i-m{, fra`ilor, c{ v-am gre~it, dar ~i voi sunte`i datori ca ni~te fii adev{ra`i, s{ r{bda`i ~i s{ suferi`i neputin`a p{rintelui vostru<170>. Astfel, umilindu-se fratele acela, s-a l{sat de scopul lui cel nefolositor ~i de atunci s-a }ndreptat. V{z|nd Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor sporind }n fapte bune ~i }n buna }n`elegere, put|nd s{ foloseasc{ ~i altora cu cuv|ntul, ca un iscusit }n Scriptur{, i-a poruncit ca la o vreme oarecare s{ spun{ cuv|ntul lui Dumnezeu spre folosul fra`ilor; el avea atunci dou{zeci de ani de la na~terea sa. Teodor, fiind supus ~i ascult|nd porunca f{r{ de nici o }mpotrivire, a stat }n mijlocul soborului ~i a }nceput a propov{dui cuv|ntul lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Scriptur{, spun|nd multe lucruri folositoare, care duc spre calea m|ntuirii. Deci, unii dintre b{tr|nii cei mai vechi, v{z|nd pe Teodor f{c|nd }nv{`{tur{ c{tre d|n~ii, n-au voit s{-l asculte, ci au }nceput a c|rti, zic|nd unul c{tre altul: Iat{, un }ncep{tor ne }nva`{ pe noi ~i }nc{ fiind t|n{r, ne d{ }nv{`{tur{ nou{ b{tr|nilor; deci, s{ nu-l ascult{m. Atunci, scul|ndu-se s-au dus din sobor la chiliile lor. Dup{ ce Cuviosul Teodor a sf|r~it propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu, Cuviosul Pahomie a chemat la el pe b{tr|nii aceia ~i le-a zis: <192>Pentru ce a`i l{sat soborul ~i ascultarea }nv{`{turii ~i v-a`i dus la chiliile voastre?<170> Ei au r{spuns: <192>Pentru aceea am f{cut aceasta, fiindc{ ai pus pe un copil, ca }nv{`{tor nou{ celor b{tr|ni, care de mul`i ani petrecem }n aceast{ m|n{stire<170>. Cuviosul Pahomie, auzind ni~te cuvinte ca acestea, a suspinat foarte mult ~i le-a zis: <192>Sunte`i nebuni ~i robi`i de diavolul, pentru c{ toat{ fapta voastr{ cea bun{ a`i pierdut-o, m|ndrindu-v{ cu mintea; dar voi n-a`i l{sat pe <%2>Teodor fugind de d|nsul, ci a`i lep{dat cuv|ntul lui Dumnezeu ~i v-<%0>a`i lep{dat de Sf|ntul Duh. Nu m-a`i v{zut pe mine cu c|t{ luare aminte l-am ascultat ~i c|t m-am folosit din cuvintele lui?<170> @BT-1 = Astfel, Cuviosul Pahomie cu cuvinte din destul }nv{`|nd ~i smerind pe acei b{tr|ni, le-a t{m{duit v{t{marea }ng|mf{rii ~i a c|rtirii lor ~i i-a f{cut s{ fie ascult{tori la }nv{`{tura cea folositoare ~i cu bun{ }n`elegere a lui Teodor. Dup{ aceasta, pe fericitul Teodor l-a pus iconom al m|n{stirii Tavenisio`ilor, iar el s-a s{l{~luit }ntr-o alt{ m|n{stire mai mic{ ~i mai lini~tit{; l{s|nd pe Teodor a-~i }ndrepta bine loca~ul cel }ncredin`at lui. @BT-1 = ]n acel timp, episcopul cet{`ii Panolopiei, fericitul Uar, voind s{ fac{ o m|n{stire }n cetatea sa, a chemat la el cu rug{minte pe Cuviosul Pahomie. Cuviosul Teodor a mers ~i el acolo cu p{rintele s{u, Pahomie; ~i, dup{ ce s-a g{tit loca~ul, a venit la d|n~ii un filosof, voind s{ vorbeasc{ cu marele stare` Pahomie. Dar el n-a voit s{ vorbeasc{ singur cu d|nsul, c{ci a cunoscut c{ venise spre ispitire, ci a trimis la el pe doi ucenici ai s{i, pe Cornelie ~i pe acest fericit Teodor. ^i a zis c{tre d|n~ii: <192>Doresc s{ vorbesc cu voi din Scriptur{<170>. Sf|ntul Teodor zise c{tre d|nsul: <192>Spune, ceea ce voie~ti<170>. Filosoful a zis: <192>Cine nu s-a n{scut ~i a murit, cine s-a n{scut ~i n-a murit, ~i cine a murit ~i n-a putrezit?<170> Cuviosul Teodor i-a r{spuns: <192>O, filosofule, nu este at|t de mare }ntrebarea ta pe c|t }`i este vicle~ugul, dar }`i voi r{spunde: Cel ce nu s-a n{scut ~i a murit este Adam, cel ce s-a n{scut ~i n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit ~i n-a putrezit este femeia lui Lot, care s-a pref{cut }n st|lp de sare. ]ns{, tu ascult{ sfatul nostru cel s{n{tos: P{r{se~te-`i }ntreb{rile cele nefolositoare ~i }ntortochelile cele scolastice~ti ~i apropie-te de Hristos, C{ruia ]i slujim ~i vei lua iertare de p{cate<170>. @BT-1 = El a t{cut ca un mut ~i s-a dus, minun|ndu-se de r{spunsul cel dat cu mult{ pricepere. Dup{ aceasta, Cuviosul Teodor a vie`uit }n toat{ vremea vie`ii sale cu bun{ pl{cere lui Dumnezeu ~i }ntru toate s-a supus p{rintelui s{u p|n{ la sf|r~itul aceluia, slujindu-i ~i la boala cea trupeasc{. Apoi, dup{ fericitul sf|r~it al Cuviosului Pahomie, p{rintele s{u, asemenea ~i dup{ sf|r~itul cel grabnic al fericitului stare`, Petronie, }nv{`{torul lui, s-a f{cut pov{`uitor al sfintei turme ~i s-a }mbog{`it cu multe minuni. @BT-1 = Pentru acestea era sl{vit ~i ~tiut de preasfin`itul Atanasie cel Mare al Alexandriei. Deci, folosind multora cu lucrurile ~i cu cuvintele, s-a dus c{tre Domnul, fiind }n ad|nci b{tr|ne`i ca, }mpreun{ cu Cuviosul Pahomie, s{ stea }nainte }n cer, }n ceata p{rin`ilor purt{tori de Dumnezeu, la scaunul slavei Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, al unuia Dumnezeu }n Treime, C{ruia se cuvine slava }n vecii vecilor. Amin. Not{ <196> Despre Cuviosul Teodor, sinaxarul cel mare, scrie astfel: El se nume~te sfin`it, deoarece c|nd l-a z{mislit maic{-sa }n p|ntece, a v{zut }n vis o stea prealuminoas{ pogor|ndu-se din cer spre p|ntecele ei, a~a c{ mai }nainte a ar{tat Dumnezeu pe pl{cutul s{u, c{ }nc{ din p|ntecele maicii sale a fost sfin`it cu darul Sf|ntului Duh. Dar de vreme ce aceasta nu se afl{ scris{ nici la Metafrast, nici }n cele grece~ti, nici }n Mineiul cel mare ~i nici la prolog, de aceea nici noi n-am pus aceasta }n via`a lui, ci am amintit-o numai aici la sf|r~it. ]ns{, se pare c{ acea pogor|re a stelei din cer spre p|ntecele maicii sale, se cuvine mai mult Sf|ntului Teodor Sicheotul, care se cinste~te }n 22 de zile ale lunii Aprilie, precum s-a scris despre aceea }n via`a lui, dec|t acestui sf|nt, Teodor, ucenicul lui Pahomie, c{ci pe acesta l-au numit unii sfin`it. Deci, se cuvine s{ }n`elegem c{ }ntr-acea vreme, }ntre monahii din via`a de ob~te a tavenisiotenilor, neav|nd nimeni sfin`ire preo`easc{ <196>, pentru aceasta este ar{tat }n via`a lui Pahomie, c{ el a fost mai }nt|i silit s{ primeasc{ r|nduiala preo`easc{, pentru aceea s-a numit sfin`it, ca ~i Cuviosul Sava, care se cinste~te }n cinci zile ale lunii decembrie; pentru aceasta se nume~te sfin`it, fiindc{ el a fost mai }nt|i hirotonit preot }n lavra sa. Dar, dac{ despre Sf|ntul Teodor, }n via`a lui nu se }n~tiin`eaz{ de a fost preot sau nu, aceasta este ~tiut c{ nu sunt scrise cu de-am{nuntul vie`ile tuturor sfin`ilor, precum nici via`a lui Iisus Hristos nu este scris{ cu de-am{nuntul }n Sf|nta Evanghelie, pentru c{ se zice: C{ de s-ar fi scris una c|te una, nici }n lumea aceasta n-ar fi }nc{put c{r`ile cele scrise. Deci, este lucru cuviincios de crezut, c{ acest sf|nt, Teodor, a fost preot ~i pentru aceea se nume~te sfin`it. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A FERICITEI FECIOARE MUZA<%0> Robul lui Dumnezeu Prov <196> zice Sf|ntul Grigorie Dialogul, Papa Romei c{tre arhidiaconul s{u Petru -, mi-a spus mie despre sora lui, care se numea Muza, cum c{, fiind }nc{ prunc{, }ntr-o noapte oarecare, i s-a ar{tat }n vedenia visului Preasf|nta N{sc{-toare de Dumnezeu ~i pururea Fecioara Maria, c{reia }i urmau ni~te fecioare de o v|rst{ cu Muza. ^i a }ntrebat St{p|na pe Muza: <192>Voie~ti s{ vie`uie~ti cu aceste fecioare ~i s{-mi urmezi mie?<170> R{spuns-a aceea: <192>Voiesc, Doamn{!<170> ^i i-a poruncit ei St{p|na, ca s{ nu mai fac{ de acum nimic copil{resc sau ceva necuviincios, s{ se }nfr|neze de r|s ~i de juc{rii, ~tiind c{ la treizeci de zile, va veni ~i va ~edea }mpreun{ cu fecioarele acelea. Deci, prunca Muza, de~tept|ndu-se, ~i-a schimbat obiceiul din ceasul acela ~i ~i-a lep{dat toat{ mintea copil{reasc{. P{rin`ii ei minun|ndu-se ~i }ntreb|nd-o pe ea despre acea vedenie; ea le-a r{spuns c{ a v{zut pe Preasf|nta Curat{ Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu ~i a luat porunc{ de la ea, de ziua }n care o s{ se duc{ ~i s{ se s{l{~luiasc{ cu fecioarele cele ce }i urmau ei. Deci, sosind ziua a dou{zeci ~i cincea, Muza a fost cuprins{ de friguri; iar la treizeci de zile s-a apropiat ceasul s{ mearg{ la cea care i s-a ar{tat }n vedenie. Apoi, iar{~i a v{zut pe Preacurata Fecioar{, venind la ea cu fecioarele acelea. Atunci ea a }nceput a zice cu glas lin c{tre Maica Domnului, care o chema: <192>Iat{, vin Doamn{, iat{, vin!<170> ^i cu acest cuv|nt ~i-a dat sufletul }n m|inile Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, care, ie~ind din trupul cel fecioresc, s-a s{l{~luit cu sfintele fecioare. Aceast{ povestire auzind-o arhidiaconul Petru, a }ntrebat pe preasfin`itul pap{ Grigorie: <192>St{p|ne, voiesc s{ ~tiu dac{ mai }nainte de luarea trupurilor, sufletele drep`ilor pot s{ fie primite }n cer<170>. Sf|ntul Grigorie a zis: <192>Aceasta nu putem s-o zicem pentru to`i drep`ii c{ sunt primi`i la ceruri, nici nu putem s-o lep{d{m cu totul; pentru c{ sunt sufletele unor drep`i, care se deosebesc cu oarecare loca~uri }n }mp{r{`ia cerului<170>. Deci, pricina aceea nu este alta, dec|t numai c{ aceia, }n via`a cea vremelnic{, au avut o lips{ din dreptatea cea des{v|r~it{. Iar sufletele drep`ilor care au vie`uit cu pl{cere lui Dumnezeu pe p{m|nt, din }nchisorile trupului, }ndat{ sunt primite }n loca~urile cere~ti. Aceasta este mai ar{tat dec|t lumina soarelui, pentru c{ ]nsu~i Hristos m{rturise~te adev{rul prin Sine, zic|nd: Unde este st|rvul, acolo se vor aduna vulturii. Adic{ unde este ]nsu~i M|ntuitorul nostru cu trupul cel luat asupr{-~i, acolo, f{r{ de }ndoire, se vor aduna sufletele drep`ilor. @BT+2 = ^i Apostolul Pavel dorea s{ se dezlege ~i s{ fie cu Hristos; deci, cel ce crede c{ Hristos este }n ceruri, acela crede c{ ~i sufletul lui Pavel se afl{ la ceruri cu Hristos. Pentru c{ acel Apostol ar{tat }n~tiin`eaz{ c{, dup{ dezlegarea cea trupeasc{, sufletele drep`ilor se vor s{l{~lui }n patria cea cereasc{, pentru c{ zice: ^tim, c{ de se va strica loca~ul trupului nostru cel p{m|ntesc, atunci avem de la Dumnezeu cas{ ve~nic{ }n ceruri, nef{cut{ de m|n{. Se cuvine, deci, Dumnezeului nostru slav{, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. <%2>Amin.<%0>