@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A ^APTESPREZECEA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL APOSTOL ANDRONIC,<%0> @SUBTITLE = <%4>UNUL DIN CEI ^APTEZECI,<%0> @SUBTITLE = <%4>^I SF\NTA IUNIA, AJUT[TOAREA LUI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Andronic }mpreun{ cu Sf|nta Iunia, ajut{-toarea sa, a fost vestit }n ceata sfin`ilor ~aptezeci de apostoli, fiindc{ a crezut }n Hristos, mai }nainte de Sf|ntul Apostol Pavel. Ace~tia au fost rude ale Sf|ntului Apostol Pavel, precum m{rturise~te singur de aceasta }n epistola cea c{tre Romani, unde zice: ]nchina`i-v{ lui Andronic ~i Iuniei, rudeniile mele ~i }mpreun{ robi`i cu mine, care sunt vesti`i }ntre apostoli ~i care au crezut }n Hristos mai }nainte de mine. @BT-2 = Sf|ntul Andronic a fost episcop }n Panania. El }ns{ a fost propov{duitor ~i }nv{`{tor nu numai al unei cet{`i ~i `{ri, ci ~i a toat{ lumea; pentru c{, alerg|nd pretutindeni f{r{ preget, a smuls din temelie }n~el{ciunea diavoleasc{, propov{duind pe Hristos. ^i, av|nd }mpreun{ ajut{toare pe minunata Iunia ~i, murind cu ea pentru lume, dar vie`uind numai pentru Hristos, pe mul`i i-a atras la dumnezeiasca cuno~tin`{. Ei au stricat capi~tile idole~ti, au zidit biserici dumnezeie~ti, au izgonit duhurile cele necurate din oameni ~i au t{m{duit patimile celor neputincio~i. Ei au pl{tit datoria cea de ob~te a firii, ca ni~te oameni buni platnici ~i, duc|ndu-se din aceste de aici, au luat de la Domnul cununa apostoliei ~i a muceniciei, ca unii ce au p{timit mult de la cei necredincio~i, ale <%1>c{ror sfinte moa~te, }mpreun{ cu moa~tele multor sfin`i mucenici, s-<%0>au aflat }n loca~urile cele din Evghenia ~i s-au adeverit prin descoperire, precum se scrie despre aceasta }n 22 zile ale lunii februarie. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC SOLOHON<%0> @SUBTITLE = <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> Sf|ntul Mucenic Solohon a tr{it pe vremea }mp{r{`iei lui Maximian. El era de neam egiptean, cu credin`a cre~tin ~i cu r|nduiala osta~, sub comanda tribunului Campan, care avea sub el trei mii de osta~i. Iar c|nd Campan, cu voia }mp{ratului, a mers cu ceata sa din Egipt la Calcedon, atunci li s-a poruncit de }mp{rat tuturor celor mai mari peste o~ti, s{ aduc{ jertfe idolilor }mpreun{ cu o~tile lor. Deci, Campan a poruncit ca to`i osta~ii s{ aduc{ jertf{ idolilor. Sf|ntul Solohon ~i cu d|nsul al`i doi osta~i, Pamfamir ~i Pamfalon, au m{rturisit c{ sunt cre~tini ~i, deci, nu pot s{ aduc{ jertf{ idolilor. Ei au m{rturisit c{ nicidecum nu se vor lep{da de Hristos ~i vor petrece p|n{ }n sf|r~it }n sf|nta credin`{, chiar de ar p{timi munci cumplite. Deci, Sfin`ii Mucenici Pamfamir ~i Pamfalon, fiind munci`i cu b{t{i cumplite, ~i-au dat sufletele }n m|inile Domnului; iar Sf|ntul Solohon, }nt{rindu-se, chema cu }ndr{zneal{ pe Hristos. Muncitorul Campan, fiind }n nepricepere ~i, m|niindu-se foarte tare, a poruncit s{-i deschid{ gura mucenicului cu sabia ~i s{-i toarne vin de cel jertfit idolilor. Atunci mucenicul, roz|nd fierul cu din`ii, l-a sf{r|mat }n dou{ ~i, rup|nd leg{turile de pe sine, st{tea }naintea muncitorului, m{rind dumnezeirea lui Hristos ~i oc{r|nd }ndr{cirea lui Campan. ]n acel moment un glas din cer a venit spre sf|ntul, }nt{rindu-l ~i }ndemn|ndu-l spre vitejeasca p{timire. Dup{ aceasta, a muncit pe sf|ntul }n multe feluri, b{t|ndu-l f{r{ mil{, t|r|ndu-l de picioare peste v|rfuri ~i peste pietre ascu`ite, de m|na dreapt{ a fost sp|nzurat }ntr-o cas{, de o grind{, ~i o piatr{ mare legat{ de piciorul st|ng. Astfel a stat sp|nzurat de la ceasul al ~aselea p|n{ la al noulea, }ndemn|ndu-l }n tot chipul, s{ se lepede de Hristos; dar el nu s-a supus. T{indu-se funia cu secera, sf|ntul a stat pe p{m|nt, fiind seara t|rziu. Atunci Campan, fiind cuprins de m|nie ne}mbl|nzit{, a luat o trestie ascu`it{ ~i a }nfipt-o toat{ }n urechea sf|ntului. Dup{ aceasta, to`i osta~ii au plecat }mpreun{ cu tribunul; iar cre~tinii, venind, au luat pe sf|nt, care sl{bise foarte mult de at|tea munci, ~i l-au dus pe un pat }n casa unei cre~tine v{duve. Acolo, sf|ntul, gust|nd pu`in{ p|ine ~i ap{, s-a }nt{rit ~i a vorbit cu cre~tinii cei ce st{teau de fa`{, sf{tuindu-i s{ fie nestr{muta`i }n credin`{. Apoi, c{ut|nd spre cer ~i rug|ndu-se, ~i-a dat sufletul s{u }n m|inile lui Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia se cuvine slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI EFTIMIE ATONITUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE S-A NEVOIT ]N ANUL 980<%0> Cuviosul p{rintele nostru Eftimie a fost din Iviria, dintr-o cetate ce se nume~te Tac, fiu din p{rin`i dreptcredincio~i, sl{vi`i ~i boga`i. Deci, dup{ ce tat{l s{u s-a lep{dat de str{lucirea ~i slava cea vremelnic{ ~i stric{cioas{ a lumii acesteia, ~i-a ales s{r{cia cea }ntru Hristos, f{c{torul de bog{`ie ~i s-a }mbr{cat }n chipul cel }ngeresc al monahilor, numindu-se Ioan, ~i s-a dus }n Constantinopol. Eftimie, fiind prea mic, a r{mas }mpreun{ cu mo~ul lui, b{rbat vestit }ntru slav{ ~i fapte bune, care l-a crescut }n }nv{`{tura ~i sf{tuirea Domnului. Trec|nd pu`in{ vreme, a luat }mpreun{ cu el pe Eftimie ~i s-a dus }n Constantinopol spre c{utarea fiului s{u, Ioan, tat{l Cuviosului Eftimie. Afl|ndu-l, l-a }ndemnat cu multe cuvinte ~i cu lacrimi s{ se }ntoarc{ }n patria sa. ]ns{, el nu numai c{ nu s-a }nduplecat la rug{mintea tat{lui s{u, ci c{uta }n tot chipul s{ `in{ cu d|nsul ~i pe fiul s{u, Eftimie, care i-a pricinuit mare m|hnire. Deci, fiindc{ se f{ceau multe pricini }ntre d|n~ii pentru aceasta, deoarece Ioan c{uta s{ ia pe fiul lui, iar tat{l s{u nu-l l{sa, pentru aceasta s-a }n~tiin`at Nichifor, }mp{ratul de atunci, care a poruncit ca am|ndoi s{ mearg{ la d|nsul, aduc|nd }mpreun{ cu d|n~ii ~i pe Eftimie. Dup{ ce au stat }naintea lui c|te trei ~i a auzit pricina ce aveau pentru copil, }mp{ratul a zis: <192>S{ nu ia cu sila pe copil nici unul nici altul, ci s{-l lase }n voia lui Dumnezeu ~i la care va voi copilul s{ mearg{ de voia sa, la acela s{ mearg{<170>. L{s|nd copilul }n voia lui, a alergat }ndat{ }n m|inile tat{lui pe care nu l-a v{zut, nici nu l-a cunoscut p|n{ }n ceasul acela. Fapta aceasta, pe care a f{cut-o copilul, a pornit spre minune ~i spre lacrimi pe to`i cei ce se aflau acolo. Fericitul Ioan, primind pe fiul s{u ca din m|na lui Dumnezeu, l-a }mbr{cat }ndat{ }n chipul monahicesc ~i l-a dat la dasc{li ca s{ }nve`e carte. Bunul Eftimie, av|nd pe l|ng{ iste`imea min`ii ~i mult{ fierbin`eal{ ~i s|rguin`{, a }nv{`at }n pu`in{ vreme at|t }n`elepciunea cea din afar{, c|t ~i }n`elepciunea lui Dumnezeu cea din{untru ~i s-a ar{tat r|u al }nv{`{turilor Duhului. Dup{ aceasta a c{zut }n grea ~i mare boal{, }ns{, cu sprijinul ~i ajutorul Preasfintei St{p|ne N{sc{toare de Dumnezeu, s-a f{cut s{n{tos. Astfel sporea }n fapte bune ~i }n }n`elepciune. Iar dintre multele minuni ce se povestesc despre d|nsul, este nevoie s{ amintim una din ele, spre }ncredin`area celor multe. @BT-1 = ]ntr-una din zile a venit la el un evreu, c{ut|nd a-i vorbi de credin`{. Fericitul Eftimie nu voia nici }ntr-un fel s{ vorbeasc{ cu evreul acela, zic|nd: <192>Vorbirea cu evreii este de~art{!<170> Fiind }ndemnat de tat{l s{u, cu sila s-a }nduplecat a vorbi ~i a }nceput cu dovezi din Scriptura cea veche s{ surpe cuvintele evreului, s{-i astupe gura. Deci, evreul, nesuferind biruin`a, a }ndr{znit s{ gr{iasc{ hule }mpotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci fericitul Eftimie s-a aprins de dumnezeiasca r|vn{ ~i a zis: <192>S{ se astupe gura care gr{ie~te hule asupra Domnului ~i Dumnezeului nostru<170>. ^i }ndat{ evreul a r{mas mut ~i f{r{ de glas ~i a c{zut la p{m|nt, sco`|nd spume din gura lui cea hulitoare, }nc|t z{cea cumplit }n vederea tuturor; iar }n cealalt{ zi cu greu ~i-a lep{dat spurcatul lui suflet. Minunea aceasta a pricinuit tuturor fric{ ~i spaim{ ~i minunatul Eftimie s-a f{cut vestit }n tot Constantinopolul. @BT-1 = Fericitul, ur|nd slava oamenilor, ca potrivnic{ slavei lui Dumnezeu, a fugit }ndat{ }mpreun{ cu tat{l lui, duc|ndu-se la Sf|ntul Munte. ]nt|lnind acolo pe Cuviosul Atanasie, a voit s{ locuiasc{ cu d|nsul }n sfin`ita lavr{. Iar dumnezeiescul cu adev{rat Atanasie, v{z|nd cu ochiul cel str{b{t{tor al sufletului s{u darul Sf|ntului Duh, care locuia }n Eftimie, }l }ndemna s{ ia vrednicia preo`iei. De~i nu voia de la }nceput s{ primeasc{, pun|nd }nainte nevrednicia, cu toate acestea, supun|ndu-se cuvintelor Cuviosului Atanasie, a fost hirotonit preot. @BT-1 = Atunci a ad{ugat nevoin`e peste nevoin`e ~i }nfrico~are peste }nfrico~are, }mbog{`ind foarte mult toate celelalte bun{t{`i ce le avea; pentru aceasta s-a f{cut vas dumnezeiesc al Preasf|ntului Duh t{lm{cind toat{ dumnezeiasca Scriptur{, }n limba ivirenilor ~i scriind multe c{r`i pline de }nv{`{tur{. El a zidit multe biserici ~i bolni`e, }mpodobind tot Sf|ntul Munte cu sih{strii. Ce cuv|nt poate s{ povesteasc{, dup{ vrednicie, bun{tatea care o avea c{tre to`i ~i smerenia cea ne}nsemnat{ cu care a slujit 24 de ani tat{lui s{u, care era bolnav, ~i marelui Atanasie? Dup{ ce am|ndoi s-au dus c{tre Domnul, Sf|ntul Eftimie a luat purtarea de grij{ a Sfintei Lavre ~i a }ntreg Sf|ntului Munte. Pentru c{ era os|rdnic ~i grabnic spre }ndoita grij{ ~i iconomie a sufletelor ~i a trupurilor fra`ilor; iar din dumnezeiasca lui gur{ totdeauna izvorau r|uri de }n`elepciune ~i de }nv{`{turi pentru slava lui Dumnezeu. Deci, dup{ ce l-a st{p|nit dorul cel des{v|r~it al lini~tii, a pus egumen al lavrei pe George, rudenia lui; iar el se odihne~te }n veci, binepl{c|nd lui Dumnezeu ziua ~i noaptea, ne~tiind nimeni de nevoin`ele ~i rodurile lui cele duhovnice~ti. C{ci el se s|rguia s{ le s{v|r~easc{ }n ascuns, ca s{ nu le ~tie altcineva, f{r{ numai singur Dumnezeu, prin care s-a sl{vit la ar{tare }ntru multe ispr{vi ale lui, dup{ cum ne vor ar{ta cele ce urmeaz{. Cuviosul, merg|nd odat{ }n Tesalonic, a fost primit cu mult{ dragoste de arhiereul locului, care era minunat }n fapta bun{, minun|ndu-se de toate darurile cuviosului. Acolo era un evreu foarte bogat, prieten cu arhiereul, care }i f{cea toat{ slujba ~i pe care arhiereul, pentru r{spl{tirea prieteniei lui, }l sf{tuia totdeauna ~i }l }ndemna cu multe cuvinte s{ cread{ }n Hristos, dar el nu se pleca nicidecum la aceasta. Cuviosul, c|t timp a stat }mpreun{ cu arhiereul, evreul acela venea acolo dup{ obiceiul s{u; ~i, sf{tuindu-l pe el arhiereul cele despre m|ntuire, el nu numai c{ nu se pleca, dar c{uta s{ vorbeasc{ cu d|nsul de credin`{, vorbind cu mare obr{znicie ~i def{im|nd cuv|ntul arhiereului ca pe un nimic. Deci, arhiereul a rugat pe sf|ntul s{ surpe m|ndria evreului prin }n`elepciunea cuvintelor sale; dar, sf|ntul, fiind ucenic adev{rat al lui Iisus Hristos Cel bl|nd ~i smerit, zicea c{ el este p{m|nt ~i cenu~{ ~i c{ aceasta se cuvine mai bine arhiereului, dar nu lui. Dup{ ce arhiereul a zis iar{~i, c{ de nu se va pleca cuv|ntului lui, nu va }nceta de a-l ruga pe el; deci, cu greu sf|ntul s-a plecat cuv|ntului lui ~i a surpat toate acelea, care i le-a pus }nainte evreul ~i cu dovezi prooroce~ti ~i cu mult me~te~ug i-a surpat gura lui; iar iconomia cea trupeasc{ a Domnului a propov{duit-o ~i a <%2>}ncredin`at-o str{lucit, pentru care evreul, nesuferind ru~inea ce i s-<%0>a f{cut, a }nceput s{ zic{ cuvinte hulitoare }mpotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci sf|ntul, c{ut|nd la d|nsul, a zis: <192>Pierz{torule, s{ se astupe gura ta, ca una ce gr{ie~te minciun{ ~i hul{ asupra Ziditorului tuturor ~i St{p|nului nostru Iisus Hristos!<170> Atunci evreul }ndat{ a r{mas mut ~i, c{z|nd la p{m|nt, }~i }ntorcea ochii ~i gura. V{z|nd aceasta to`i c|`i se aflau acolo, evrei ~i cre~tini, s-au }nsp{im|ntat ~i s-au }nfrico~at foarte mult. Deci, c{z|nd la picioare-le cuviosului, }l rugau s{-i fie mil{ de el ~i s{-l t{m{duiasc{. Atunci sf|ntul, f{c|ndu-i-se mil{, a ascultat rug{ciunea lor ~i, pecetluindu-l cu semnul Sfintei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci, l-a t{m{duit ~i l-a f{cut s{n{tos dup{ cum era mai }nainte. Atunci evreul acela spunea tuturor cu glas mare c{ Iisus Hristos este Dumnezeu adev{rat, Ziditor al tuturor, purt{tor de grij{ ~i oc|rmuitor al tuturor viet{`ilor. ^i s-a botezat cu to`i ai casei sale; dar nu numai ai s{i, ci ~i to`i evreii care se aflau acolo ~i au v{zut minunea aceasta; ba }nc{ ~i al`i evrei de departe au crezut }n Hristos. Apoi, evreul s-a t{m{duit ~i a adus sf|ntului drept mul`umire mul`i bani, dar cuviosul nu i-a primit nicidecum, ci a poruncit s{-i }mpart{ la s{raci. ]ntr-un timp a fost mare secet{ }n tot Sf|ntul Munte ~i to`i p{rin`ii erau m|hni`i peste m{sur{ pentru usc{ciunea cea mult{; deci, }l rugau pe cuviosul s{ fac{ rug{ciune c{tre Dumnezeu pentru aceasta. Dar, cuviosul, plec|ndu-se de mult{ sil{, s-a dus }n biserica proorocului Ilie, care este aproape de sf|nta mitropolie a Ivirului ~i, rug|ndu-se cu lacrimi Prea}nduratului Dumnezeu ~i, aduc|ndu-i Lui jertfa cea duhovniceasc{ ~i f{r{ de s|nge, }ndat{ a }nceput a ploua at|ta ploaie, }nc|t a s{turat p{m|ntul, ~i to`i au sl{vit pe Dumnezeu, Cel ce sl{ve~te pe cei ce ]l sl{vesc pe El. Monahii din Sf|ntul Munte aveau un obicei foarte vechi, ~i anume: la praznicul cel cu totul luminos al Schimb{rii la Fa`{ a M|ntuitorului, se urcau pe v|rful muntelui ~i f{ceau priveghere de toat{ noaptea; iar a doua zi, dup{ ce se s{v|r~ea dumnezeiasca Liturghie, se pogorau iar{~i. Deci, c|nd a sosit praznicul acesta, s-a suit ~i dumnezeiescul Eftimie }mpreun{ cu al`i fra`i. ^i }n vremea c|nd voia s{ se fac{ dumnezeiasca Liturghie, to`i cu un glas rugau pe cuviosul ca el s{ s{v|r~easc{ dumnezeiasca Liturghie. Sf|ntul, ascult|nd cu mult{ smerit{ cugetare ~i s{v|r~ind dumnezeiasca Liturghie, au ajuns p|n{ la ecfonisul, care zice: <192>C|ntare de biruin`{ c|nt|nd, strig|nd, glas }n{l`|nd ~i zic|nd<170>. ^i, pe c|nd fra`ii c|ntau: <192>Sf|nt, Sf|nt, Sf|nt, Domnul Savaot...<170>, deodat{ a str{lucit peste to`i o lumin{ nem{surat{ }mpreun{ cu cutremur, }nc|t to`i ceilal`i au c{zut cu fa`a la p{m|nt, numai fericitul Eftimie st{tea singur, ar{t|ndu-se ca un st|lp de foc ~i r{m|n|nd cu totul nemi~cat; iar minunea aceasta l-a f{cut pretutindeni mult mai vestit. Pentru aceasta, dup{ moartea arhiepiscopului Ciprului, Vasile, }mp{ratul de atunci al grecilor, a trimis oameni cu scrisori, prin care }l ruga pe fericitul s{ primeasc{ purtarea de grij{ a unei arhiepiscopii ca aceea. Iar cuviosul nu numai c{ n-a primit, dar n-a voit nici s{ aud{ despre aceasta, zic|nd c{ el este cu totul nevrednic de o }nt|ietate ca aceasta, de vreme ce este nevrednic s{ se p{storeasc{ pe sine, dar mai ales s{ p{storeasc{ pe al`ii. Astfel avea }nr{d{cinat{ }n inima sa smerita cugetare, maica tuturor faptelor bune. @BT-1 = Dar, potrivnicul diavol, care pizmuie~te ~i face totdeauna r{zboi cu lucrurile cele bune ~i pl{cute lui Dumnezeu, nu putea s{ sufere ispr{vile sf|ntului, care sporeau }n fiecare zi, cum ~i faptele lui cele pl{cute lui Dumnezeu, pe care le f{cea }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru; ci de zavistie ~i de r{utate se topea foarte mult. Pentru acestea, afl|nd diavolul pe un monah oarecare, ce se ar{ta numai dup{ chip monah, iar cu inima era p|ng{rit, necurat ~i vrednic loca~ al s{u, a intrat }n el ~i l-a }nduplecat s{ omoare pe Cuviosul Eftimie, ~optind }n urechile sale, cum a ~optit de demult Evei: <192>De vei ucide pe acest Eftimie, vei lua de la mine mari faceri de bine!<170> Astfel, tic{losul acela s-a f{cut rob credincios al diavolului ~i p{rta~ la fapta uciderii. @BT-1 = Deci, g{tindu-~i cu`itul, s-a suit }n munte unde era chilia cuviosului. Ucenicul sf|ntului, v{z|nd pe acel monah c{ era cu totul st{p|nit de diavol, av|nd ~i cu`itul }n m|n{, a }nchis u~a chiliei ~i nu l-a l{sat s{ intre }n{untru. Atunci uciga~ul, neg{sind pe Cuviosul Eftimie, s{-~i sature turbarea care o avea asupra lui, a junghiat pe acel ucenic; ~i, fugind de acolo, s{rind ~i strig|nd f{r{ r|nduial{, a }nt|lnit pe un alt ucenic al sf|ntului ~i l-a }njunghiat ~i pe acela tot astfel. Apoi, merg|nd pu`in mai departe, a c{zut pe p{m|nt cu fa`a }n jos ~i, m{rturisind toate cuvintele diavolului, ~i-a lep{dat }n chinuri p|ng{ritul lui suflet. Sf|ntul Eftimie, cunosc|nd prin darul Sf|ntului Duh ce s-a }nt|mplat ucenicilor lui din lucrarea diavolului, s-a pogor|t din munte cu s|rguin`{ ~i a }mbr{cat pe ucenicul lui }n chipul cel mare al monahilor ~i, dup{ pu`in{ vreme, s-a dus c{tre Domnul. @BT-1 = Tot diavolul, c|inele cel f{r{ de ru~ine ~i viclean, nu suferea nicidecum s{ vad{ ispr{vile ce le f{cea sf|ntul spre slava lui Dumnezeu. Pentru aceasta a }ndemnat pe un gr{dinar, s{-l junghie pe sf|nt. Deci, acela, g{tind cu`itul, s-a apropiat de sf|nt ~i l-a }mpuns }n p|ntece. Dar, o, minune }nfrico~at{! Sf|ntul a r{mas nev{t{mat ~i v|rful cu`itului s-a }ndoit ca ceara, iar m|na care a lovit pe Sf|ntul Eftimie, s-a uscat ~i a r{mas nemi~cat{. Atunci gr{dinarul, c{z|nd cu lacrimi }naintea cuviosului, a m{rturisit b|ntuiala diavolului ~i }l ruga fierbinte s{ dob|ndeasc{ iertare ~i t{m{duire. Sf|ntul, milostivindu-se, a f{cut rug{ciune c{tre Domnul pentru d|nsul ~i i-a d{ruit s{n{tate la suflet ~i la trup. @BT-1 = Dar ce cuv|nt poate s{ povesteasc{ dup{ vrednicie faptele cele bune ale acestui sf|nt? Adic{ p{timirea, care }mpreun{ o avea cu to`i: milostivirea, alinarea, nem|ng|ierea, lini~tea, starea cea de toat{ noaptea, rug{ciunea ne}ncetat{, smerenia, }njosirea la toate, }n m|nc{ri ~i }n haine, petrecerea cea aspr{ a trupului s{u, care purta fiare grele pe d|nsul ~i, }n scurt, putem zice c{ era cu adev{-rat }nger }n trup p{m|ntesc ~i lumin{tor }n lume ner{t{cit, `in|nd cuv|ntul vie`ii. Dar, fiindc{ }n tot locul sunt sminteli ~i chiar p{m|ntul este loc al smintelilor, c{ci se }nt|mpl{ oarecare sminteli ~i }n Sf|ntul Munte; pentru aceasta, to`i p{rin`ii }mpreun{ rugau pe Sf|ntul Eftimie s{ mearg{ }n cetatea }mp{r{teasc{ ~i, cu hot{r|ri }mp{r{te~ti, s{ scoat{ din Athos sminteala ~i s{ dea locului aceluia pace des{v|r~it{. Cuviosul, plec|ndu-se cuvintelor lor, s-a dus }n cetatea lui Constantin. Acolo l-a primit cu mult{ evlavie, }mp{ratul <%2>}mpreun{ cu tot sfatul boierilor, l-au g{zduit cu mare dragoste ~i i-<%0>au }mplinit }ndat{ cererea lui. C|t{ vreme cuviosul a stat acolo, a }nc{lecat }ntr-o zi pe un cat|r ~i se ducea cu un alt monah, }ntr-o parte a cet{`ii, care se numea Platia, pentru o trebuin`{ oarecare. ]n cale era un cer~etor care cerea mil{ ~i pe care v{z|ndu-l sf|ntul, s-a milostivit ~i se preg{tea s{-i dea ceva. Dar, cat|rul cum a v{zut pe cer~etor, s-a speriat ~i s-a s{lb{ticit ~i, r{pind cu sila pe cuviosul, a fugit, lovind f{r{ de r|nduial{ cu picioarele, ~i n-a stat p|n{ ce n-a aruncat la p{m|nt pe sf|ntul ~i l-a zdrobit. Deci, ni~te cre~tini trec|nd pe acolo ~i, v{z|nd pe sf|nt }n acea stare, l-au ridicat ~i l-au dus la locuin`a unde petreceau ei. Apoi, dup{ pu`ine zile ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu }n 13 zile ale lunii mai. Iar la }ngroparea sfintelor lui moa~te s-au f{cut multe t{m{duiri ~i minuni, spre ar{tarea sfin`eniei ~i }ndr{znelii cuviosului c{tre Dumnezeu ~i spre slava Domnului. Apoi s-au adus sfin`itele lui moa~te }n Sf|ntul Munte ~i s-au pus }n sf|ntul loca~ al cinstitului ~i sl{vitului prooroc ]naintemer-g{torul ~i Botez{torului Ioan, care a fost zidit de }nsu~i Cuviosul Eftimie, ~i s-a numit al Ivirului, }ntru slava Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a unei dumnezeiri ~i }mp{r{`ii, C{reia I se cuvine slava, cinstea ~i }nchin{ciunea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. <%2>Amin.<%0>