@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A OPTSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC @SUBTITLE = TEODOT AL ANCIREI @SUBTITLE = <%4>^I A SFINTELOR ^APTE FECIOARE MUCENI@E: @SUBTITLE = <%4>TECUSA, ALEXANDRA, CLAUDIA, FAINIA,<%0> @SUBTITLE = <%4>EUFRASIA, MATRONIA ^I IULIA<%0><$F P{timirea acestora este scris{ pe scurt de Nil M{rturisitorul, cel de o v|rst{ ~i dintr-o cetate cu Mucenicul Teodot, care a fost martor ocular.> @SUBTITLE = @FP+1 = ]ndulcindu-m{ din multele faceri de bine ale Sf|ntului Mucenic Teodot, m{ cred dator a l{uda p{timirea lui. Nu numai cu cuvintele, dar ~i cu faptele sunt dator a mul`umi pentru dragostea lui. Nu sunt vrednic s{-l cinstesc dup{ vrednicie nici cu cuvintele, nici cu faptele; dar m{ voi s|rgui, pe c|t voi putea <196> socotesc c{ este de trebuin`{ lucrul acesta <196>, ca s{ dau }n scris via`a ~i p{timirea lui, spre }n~tiin`area ~i folosul iubitorului de Dumnezeu; adic{ cum a vie`uit }n tinere`e ~i cum a ajuns la cununa muceni-ceasc{. @BT-2 = Unii spun despre d|nsul c{ de la }nceput a avut petrecerea de ob~te cu to`i, nedeosebit{ de desf{tarea lucrurilor celor dulci ale acestei lumi, c{ a fost c{s{torit dup{ lege ~i c{ a avut c|rcium{ pentru dob|ndirea c|~tigului celui necinstit; }ns{ ~i-a }nfrumuse`at cu nevoin`a cea mai de pe urm{ a muceniciei lui, via`a cea mai dint|i a sa. Deci, gr{iasc{ cineva ceea ce voie~te; iar eu, cel care am petrecut de la }nceput }mpreun{ cu mucenicul, voi spune acelea pe care le-am v{zut cu ochii, }nvrednicindu-m{ de sfintele ~i folositoarele lui vorbe. @BT-2 = Mucenicul Teodot, mai }nainte de a intra }n muceniceasca nevoin`{, a f{cut multe lucruri bune. La }nceput s-a luptat }mpotriva poftelor trupe~ti, de~i era c{s{torit dup{ lege, a ridicat r{zboi duhovnicesc, supun|ndu-~i trupul duhului ~i }mplinind cuv|ntul Apostolului: Cei ce au femei, s{ fie ca cei ce nu au. El at|t de mult a sporit }n fapte bune, }nc|t ~i altora putea s{ le fie }nv{`{tor al cur{`iei ~i al }ntregii }n`elepciuni. Pentru c{ nu se robea cu dulcea p{timire sau cu vreo poft{ necurat{, ci }nfr|narea ~i postul le avea ca pe un }nceput al tuturor bun{t{`ilor ~i cu acestea se }narma }n r{zboi ca ~i cu o pav{z{. El socotea omor|rea trupului c{ este desf{tare potrivit{ omului cre~tin; iar dorirea bog{`iilor o biruia cu }mp{r`irea tuturor averilor sale la s{raci. ^i de mirare era }n el aceasta c{, pref{c|ndu-~i via`a lui }n via`{ de c|rciumar, f{cea mult{ negu`{torie duhovniceasc{, c|~tig|nd lui Dumnezeu multe suflete omene~ti. De vreme ce, sub chipul negustorului de c|rcium{, lucra apostole~te }n tain{ ca un episcop; iar prin }nv{`{turile ~i sf{tuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe elini ~i pe iudei la Biserica lui Hristos, pe cei p{c{to~i }i pov{`uia la poc{in`{. El avea ~i darul t{m{duirii, c{ci, prin punerea m|inilor ~i prin rug{ciune, t{m{duia toate bolile trupe~ti cele net{m{duite }ntre oameni; iar prin cuv|ntul cel m|ntuitor de suflete, vindeca r{nile cele suflete~ti. @BT-2 = P{timirea lui a fost astfel: un ighemon, cu numele Teotecn, a luat }n st{p|nire patria noastr{, Ancira Galatiei. Acel st{p|nitor era om tulbur{tor ~i cumplit, care se m|ng|ia cu uciderea ~i cu v{rsarea de s|nge; iar faptele lui cele cu totul spurcate ~i pline de necur{`ie, nu poate s{ le gr{iasc{ nimeni. Acela, cer|nd }mp{ratului Diocle`ian, prigonitorul Bisericii lui Hristos, st{p|nirea ighemoniei, a f{g{duit ca pe to`i cre~tinii care se afl{ }n Ancira, s{-i }ntoarc{ degrab{ la p{g|n{tatea elineasc{. @BT-2 = Deci, ajung|nd la hotarele Ancirei, numai la auzul venirii sale, at|t de mult i-a }ngrozit pe to`i credincio~ii, }nc|t }ndat{ s-au pustiit bisericile, iar locurile retrase ~i mun`ii erau pline de cre~tini. Dup{ aceea, ighemonul acela a trimis vestitori unii dup{ al`ii, care s{ spun{ poporului cumplita }ngrozire ~i porunc{ a muncitorului, prin care se poruncea ca bisericile cre~tine~ti cu altarele lor s{ le risipeasc{ cu totul ~i s{ le amestece cu p{m|ntul; iar pe to`i cei ce m{rturisesc numele lui Hristos, s{-i prind{, s{-i lege cu lan`uri, s{-i arunce }n temni`{ ~i s{-i p{zeasc{ spre muncire, iar averile lor s{ le jefuiasc{. Atunci Biserica lui Hristos a fost }ntocmai ca o corabie }n mijlocul valurilor celor cumplite, primejduindu-se ~i tem|ndu-se de afundare. C{ci, p{g|nii, n{v{lind asupra caselor cre~tine~ti, jefuiau toate, tr{geau afar{ pe b{rba`i ~i pe femei, pe tineri ~i pe fecioare }i d{deau cu neru~inare spre necur{`iile acelor oameni spurca`i; iar pe al`ii }i legau cu lan`uri ~i }i aruncau }n temni`e. @BT-2 = Nu este cu putin`{ a spune primejdiile acelea, care au fost asupra Bisericii }n vremea aceea. Preo`ii de la bisericile Domnului fugeau, l{s|nd u~ile deschise ~i nu se afla loc unde s{ se ascund{ cei ce fugeau de primejdie. ^i, jefuindu-li-se averile, foametea se sim`ea mult mai grea, dec|t }n toate muncile de p|n{ aici. @BT-2 = Deci, cei ce umblau prin pustiet{`i ~i cei ce se ascundeau prin mun`i ~i prin pe~teri, nesuferind foametea, se d{deau }n m|inile p{g|nilor, n{d{jduind la vreo mil{ din partea lor. Dar mai grea le era suferin`a acelor fugari, care, mai ales, au fost crescu`i }n mult{ }mbel~ugare, iar acum rodeau r{d{cini din pustie ~i de nevoie se hr{neau cu buruieni s{lbatice. @BT-2 = Fericitul Teodot ajuta pe ace~ti credincio~i }ntr-acea vreme, dup{ dumnezeie~tile porunci, suferind multe osteneli ~i d|ndu-se }n primejdii. Deoarece c|rcium{ria nu era precum socotesc unii despre ea, ca s{ str|ng{ aur; ci s-a pref{cut }ntr-adins ca o c|rcium{, ca s{ dea f{r{ de fric{ ad{post ~i odihn{ }n c|rciuma sa fra`ilor celor izgoni`i. El avea mult{ purtare de grij{ pentru credincio~ii `inu`i }n leg{turile temni`elor; iar pe cei ce sc{pau din leg{turi, }i ascundea la sine, hr{nind ~i ocrotind pe cei ce r{t{ceau prin mun`i ~i prin pustiet{`i. El lua }n tain{ trupurile sfin`ilor mucenici uci~i }n multe feluri, care erau aruncate spre m|ncarea c|inilor, fiarelor ~i a p{s{rilor; pentru c{ era dat{ porunc{ de moarte de la muncitorul, asupra celor ce ar fi voit s{ }ngroape trupurile mucenicilor. Deci, fericitul Teodot, lu|nd }n tain{ trupurile acestora, le }ngropa cu cinste. Astfel era casa dreptului acestuia, c|rcium{, dar ~i sc{pare a credincio~ilor, pentru c{ sf|ntul acesta nu era ~tiut de p{g|ni c{ este cre~tin, p{r|nd a fi c|rciumar. Dar }n ascuns era tuturor de toate: acoperitor celor izgoni`i, hr{nitor fl{m|nzilor, doctor bolnavilor, }nt{ritor celor ce se }ndoiau, }nv{`{tor al dreptei credin`e, pov{`uitor al vie`ii celei pl{cute lui Dumnezeu ~i de~tept{tor spre nevoin`a muceniceasc{. @BT-2 = ]n acea vreme, Teotecn, slujitorul diavolului, a poruncit, ca toate bucatele ~i b{uturile care se vindeau }n t|rg, adic{ p|inea ~i vinul, s{ le spurce cu ur|ciunile jertfelor idole~ti; ~i aceasta o f{ceau pentru cre~tini c{, de~i nu voiau ei s{ se }mp{rt{~easc{ din necur{`iile }nchin{torilor de idoli, totu~i, cump{r|nd ~i m|nc|nd cele din jertfele idole~ti, se vor spurca. Deci, nu era cu putin`{ s{ se aduc{ jertf{ curat{ lui Dumnezeu, fiind spurcate ~i p|inea ~i vinul }n toat{ cetatea. Acest lucru v{z|ndu-l fericitul Teodot, a cump{rat mai dinainte mult{ p|ine, gr|u ~i vin ~i le }mp{r`ea }n tain{ la cei credincio~i, osp{t|nd la sine mul`i cre~tini. Atunci c|rciuma lui s-a f{cut ca corabia lui Noe, care m|ntuia lumea din potop. Precum atunci, toat{ lumea, }nec|ndu-se }n ape, nu era cu putin`{ cuiva a se m|ntui afar{ din corabia lui Noe; tot astfel, ~i acum, }n cetatea noastr{ <196> zice scriitorul <196>, nici un cre~tin nu putea s{ se p{zeasc{ de spurc{ciunile idole~ti, afar{ de casa lui Teodot. @BT-2 = Astfel, c|rciuma lui s-a pref{cut }n cas{ primitoare de oaspe`i, }n biseric{ de rug{ciune ~i }n altar preo`ilor lui Dumnezeu, spre aducerea ~i s{v|r~irea celor f{r{ de s|nge dumnezeie~ti Taine, c{ to`i alergau la el, ca cei din potop spre corabie. A~a era c|rciuma dreptului acesta, a~a i-a fost negu`{toria ~i dob|nda lui. ]ns{, acum, destul despre aceasta, s{ vorbim ~i despre alte fapte bune ale lui. @BT-2 = ]n acea vreme s-a }nt|mplat unui prieten al lui Teodot, cu numele Victor, s{ fie prins de p{g|ni, pentru o pricin{ ca aceasta: Unii din popii cei p{g|ne~ti ai Artemidei l-au p|r|t ighemonului, spun|ndu-i c{ Victor ar fi hulit pe zei`a lor ~i c{ Apolon a siluit pe cea de un p|ntece, sora sa, Artemida, ~i a spurcat-o }n ostrovul Delii, }naintea jertfelnicului; deci, se cade p{g|nilor s{ se ru~ineze de ni~te zei desfr|na`i ca aceia ai lor, care au f{cut at|ta f{r{de-lege, de care oamenii cei }n`elep`i nici nu pot auzi. @BT-2 = Auzind ighemonul acestea, a prins pe Victor cel clevetit ~i l-a aruncat }n temni`{. La acest legat mergeau p{g|nii, am{gindu-l ~i zic|ndu-i: <192>Supune-te ighemonului ~i te vei }nvrednici de mare cinste, vei fi prieten al }mp{ratului, vei c|~tiga bog{`ie mult{ de la d|nsul ~i vei petrece }n palatul }mp{r{tesc. Iar de nu vei asculta pe ighemon, s{ ~tii c{ te a~teapt{ munci cumplite, casa ta va fi d{r|mat{, averile tale vor fi jefuite ~i tot neamul t{u se va pierde; iar trupul t{u, dup{ acele munci cumplite ~i dup{ moartea cea amar{, se va arunca c|inilor spre m|ncare<170>. Acestea, ~i mai multe, ziceau lui Victor p{g|nii. @BT-2 = Dar, m{rturisitorul dreptei credin`e, Teodot, merg|nd noaptea la d|nsul }n temni`{, }l }mb{rb{ta, zic|ndu-i: <192>O, Victore, s{ nu ascul`i nicidecum de acele cuvinte am{gitoare, care `i le zic `ie p{g|nii, nici s{ te ui`i la sfatul lor cel viclean ~i nici s{ te duci }n urma lor, l{s|ndu-ne pe noi; pentru c{ de vei face acestea, atunci vei cinsti mai mult spurc{ciunea dec|t }ntreaga }n`elepciune ~i vei iubi nedreptatea }n loc de dreptate. O, prietene, nu face aceasta! C{ci s{ ~tii c{, pe c|t aceia te momesc cu f{g{duin`ele lor viclene, pe at|t te trag }ntr-acea ar{tat{ pierzare. Oare nu cu f{g{duin`e ca acestea au am{git evreii pe Iuda v|nz{torul? L-au folosit pe el cu ceva cei treizeci de argin`i pe care i-a luat? Nimic altceva n-a c|~tigat, dec|t ~treangul de sugrumare. Deci, nu te n{d{jdui c{ vei c|~tiga ceva bun de la cei r{i, pentru c{ f{g{duin`ele lor g{tesc moarte ve~nic{!<170> @BT-2 = Cu astfel de cuvinte }mb{rb{ta dreptul Teodot pe Victor. Iar el, aduc|ndu-~i aminte de sf{tuirea sf|ntului, s-a ar{tat viteaz }n p{timiri ~i a r{bdat cu vitejie muncile ~i pentru acestea era l{udat de cei ce priveau la p{timirea lui, ca un mucenic al lui Hristos. Dar, c|nd s-a apropiat de sf|r~itul nevoin`ei sale ~i c|nd era gata s{-~i ia cununa de la Hristos, a rugat pe muncitor s{-l lase pu`in, p|n{ va socoti ceva pentru sine. Atunci, }ndat{ slujitorii au }ncetat de a-l munci ~i l-au dus }n temni`{, d|ndu-i vreme s{ se g|ndeasc{. El a murit }n temni`{ din pricina at|tor munci ce suferise, nel{s|nd nici o }n~tiin`are sau vreo adeverire despre sf|r~itul s{u; pentru aceasta p|n{ ast{zi pomenirea lui este la }ndoial{. @BT-2 = Odat{, fericitul Teodot s-a dus la un sat ce se numea Malor, care era departe de cetate ca la patruzeci de stadii. El auzise c{ acolo Sf|ntul Mucenic Valent, cel ce a p{timit mai }nt|i }n Medichina, s{v|r~indu-se prin multe b{t{i ~i prin foc, s-a aruncat }n r|ul ce se numea Galios. Deci, s-a dus la satul acela, }ns{ nu a intrat }n el, ci a stat mai jos, l|ng{ r|u, la un loc dep{rtat de sat ca la dou{ stadii. ^i a stat acolo p|n{ ce a aflat }n r|u moa~tele mucenicului ~i le-a }ngropat. ]ntorc|ndu-se de acolo, a }nt|mpinat pe ni~te fra`i de aceea~i credin`{ pe care, v{z|ndu-i, i s-a dat mult{ mul`umire, ca unul de ob~te f{c{tor de bine al tuturor. Ei i-au mul`umit mai ales pentru o mare facere de bine, pe care le-a ar{tat-o lor, pe c|nd aceia au risipit altarul Artemidei ~i s-au prins de rudeniile lor ~i era s{ se dea ighemonului spre muncire. Dar, Teodot, cu mare purtare de grij{ ~i cu mult pre`, i-a r{scump{rat din leg{turi ~i de la munci. @BT-2 = Deci, pentru aceasta }nchin|ndu-se lui, }i mul`umeau. Sf|ntul, bucur|ndu-se de vederea lor, i-a rugat s{ pr|nzeasc{ cu d|nsul ~i, g{sind un loc frumos, au ~ezut pe iarb{ verde. Locul acela era }mpodobit cu pomi mul`i de livezi ~i dumbrav{ cu multe flori mirositoare ~i c|nt{ri de p{s{ri. Mai }nainte de a pr|nzi ei, sf|ntul a trimis pe doi }n sat, s{ cheme pe preot ca, venind, s{ le <%1>binecuvinteze masa ~i s{ pr|nzeasc{ }mpreun{ cu d|n~ii ~i astfel s{-i<%0> }ngr{deasc{ }n cale cu obi~nuitele rug{ciuni; pentru c{ sf|ntul avea obicei a nu pr|nzi, nefiind de fa`{ preotul ca s{-l binecuvinteze. @BT-2 = Merg|nd cei trimi~i }n sat, au v{zut pe preot ie~ind din biseric{, dup{ c|ntarea ceasului al ~aselea, dar nu l-au cunoscut c{ este preot. Preotul, v{z|ndu-i pe ei }nconjura`i de c|ini, a alergat ~i, gonind c|inii, le-a urat de bine ~i i-a }ntrebat: <192>Cre~tini sunte`i? Dac{ sunte`i cre~tini, veni`i }n casa mea, s{ ne veselim cu dragoste }ntru Hristos<170>. @BT-2 = Iar ei i-au zis lui: <192>Cre~tini suntem ~i cre~tini c{ut{m!<170> Preotul, z|mbind, a zis c{tre sine~i: <192>O, Frontoane <196> c{ a~a se numea preotul <196>, c|t de adev{rate sunt vedeniile visului! Pentru c{ am v{zut }n noaptea aceasta doi b{rba`i asemenea cu voi, gr{ind c{tre mine ~i spun|ndu-mi: <192>Am adus comoara acestei `{ri! Dar, de vreme ce v{ v{d pe voi de asemenea cu cei v{zu`i }n vis, spune`i-mi comoara aceea<170>. R{spuns-au b{rba`ii cei trimi~i: <192>Cu adev{rat, noi avem pe b{rbatul cel mai scump dec|t toat{ comoara, pe fericitul Teodot, pe care, de voie~ti a-l vedea, arat{-ne nou{ mai }nt|i pe preotul satului acesta<170>. Iar el a zis: <192>Eu sunt, cel pe care-l c{uta`i! Deci, s{ mergem ~i s{ aducem pe omul lui Dumnezeu }n casa mea!<170> Merg|nd preotul cu trimi~ii, a v{zut pe Sf|ntul Teodot ~i l-a s{rutat pe el ~i pe fra`i, rug|ndu-l s{ vin{ }n sat la casa lui. Sf|ntul Teodot se lep{da a merge, zic|nd: <192>M{ s|rguiesc s{ m{ }ntorc }n cetate, pentru c{ am mare nevoin`{ ~i alergare pentru m|ntuirea cre~tinilor! Deci, se cuvine s{ slujim fra`ilor care sunt }n primejdii ~i }n nevoi<170>. @BT-2 = F{c|nd preotul rug{ciune, a binecuv|ntat masa ~i a }nceput a pr|nzi. Dup{ pr|nz, Sf|ntul Teodot, z|mbind, a zis c{tre preot: <192>C|t de frumos este locul acesta pentru }ngroparea sfintelor moa~te<170>. Iar preotul a gr{it c{tre d|nsul: <192>Tu s|rguie~te-te, ca s{ avem la acest loc moa~te sfinte<170>. Gr{it-a Teodot: <192>O, p{rinte, }ngrije~te-te numai ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, s{ zide~ti aici, f{r{ z{bav{, cas{ de rug{ciuni pentru primirea moa~telor sfin`ilor ~i degrab{ se vor aduce la tine moa~te mucenice~ti<170>. Zic|nd acestea, a scos inelul din deget ~i l-a dat preotului, zic|ndu-i: <192>Domnul s{ fie martor }ntre mine ~i tine, c{ degrab{ se vor aduce aici moa~tele mucenicilor!<170> Aceasta }ns{ o zicea sf|ntul, proorocind mai }nainte despre punerea moa~telor sale acolo; pentru c{ el se s|rguia s{ intre }n nevoin`a muceniceasc{ ~i s{-~i s{v|r~easc{ alergarea sa. Dup{ aceasta sf|ntul a mers }n cetate, la casa sa, ~i a aflat cele ale sale stricate ca de cutremur, fiind r{sturnate de prigonitori. @BT-2 = ]n cetate erau ~apte fecioare care, din tinere`e, se }nt{riser{ }n }ntreaga }n`elepciune ~i }n frica lui Dumnezeu. Ele se logodiser{ }n cur{`enia fecioreasc{ cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mirele cel nestric{cios ~i f{r{ de moarte, dar acum }mb{tr|niser{. Dintre ele, cea mai b{tr|n{ era fericita Tecusa, m{tu~a lui Teodot. Pe acelea <%-2>prinz|ndu-le muncitorul, dup{ ce le-a pus la foarte multe munci, n-a<%0> putut s{ le sileasc{ la p{g|n{tate. Atunci le-a dat pe ele la ni~te tineri desfr|na`i spre batjocur{, prih{nind astfel buna credin`{ cre~tin{. Deci, fiind duse fecioarele spre spurcare, au suspinat din ad|ncul inimii ~i, ridic|ndu-~i ochii spre cer, se rugau lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, Iisuse Hristoase, c|t timp am fost }ntr-a noastr{ putere ca s{ ne p{zim fecioria curat{, ~tii cu c|t{ paz{ ~i os|rdie am ferit-o pe ea neprih{nit{ p|n{ ast{zi; acum, ace~ti tineri f{r{ de ru~ine, au luat st{p|nire asupra trupurilor noastre; deci, Tu ]nsu`i s{ ne p{ze~ti curate precum voie~ti<170>. @BT-2 = Astfel rug|ndu-se sfintele fecioare cu t|nguire Domnului, un t|n{r mai f{r{ de ru~ine, a apucat pe Sf|nta Tecusa, cea mai b{tr|n{ dintre ele, vr|nd s{ o batjocoreasc{. Iar ea, apuc|ndu-se de picioarele lui, cu lacrimi zicea c{tre d|nsul: <192>Fiule, ce fel de }ndulcire va fi vou{ de la noi? Ce fel de m|ng|iere ve`i avea, batjocorind trupurile noastre cele obosite de b{tr|ne`e, de postiri, de dureri ~i de munci, precum singuri a`i v{zut. Eu am acum mai mult de ~aptezeci de ani, iar celelalte surori ale mele sunt ceva mai mici dec|t mine. De aceea, este cu totul necuviincios vou{, fiind a~a de tineri, s{ pofti`i la ni~te trupuri moarte, pe care }ndat{ le ve`i vedea m|ncate de fiare, de vreme ce ighemonul a hot{r|t s{ nu ne }nvredniceasc{ pe noi nici de }ngropare<170>. @BT-2 = Astfel, Sf|nta Tecusa, gr{ind cu pl|ngere c{tre tineri, ~i-a aruncat acoper{m|ntul de pe capul s{u ~i-i ar{ta lui c{runte`ile sale, zic|nd: <192>Ru~ineaz{-te, fiule, de acestea c{ ~i tu, mi se pare, ai pe maica ta, care acum mai este }nc{ }ntre cei vii, tot a~a de b{tr|n{; iar de a murit, apoi adu-`i aminte de ea ~i las{-ne pe noi, c{ vei avea plat{ de la St{p|nul nostru Hristos, pentru c{ nu este de~art{ n{dejdea de la El<170>. @BT-2 = T|n{rul acesta }mpreun{ cu ceilal`i s-au umilit de ni~te cuvinte ca acestea ale sfintei ~i, }ncet|nd din pofta lor, au }nceput a pl|nge. Apoi l{s|ndu-le pe ele, s-au dus, nef{c|nd r{u sfintelor fecioare. Auzind tiranul c{ fecioarele au r{mas nebatjocorite, n-a poruncit s{ le mai supere pentru cur{`ia lor, ci a poruncit s{ le fac{ preotese zei`ei Artemida, poruncindu-le, ca }n tot anul <196> dup{ obiceiul elinesc <196>, s{ spele idolii }n iezerul din apropiere. Deci, sosind ziua acelui praznic necurat al sp{l{rii idolilor, care }n to`i anii se s{v|r~ea cu mare d{n`uire, ei au pus pe fiecare idol }ntr-o c{ru`{ deosebit{ ~i }l tr{geau, merg|nd dup{ ei tot poporul cu d{n`uire spre iezer; iar din porunca ighemonului, tr{gea pe sfintele fecioare }naintea idolilor. Fiecare din fecioare era goal{ ~i pus{ }n c{ru`e deosebite, st|nd astfel spre r|s ~i spre batjocur{. @BT-2 = Ie~ind toat{ cetatea la praznicul acela ~i la acea priveli~te, se auzea glas de tr|mbi`e, `ambale ~i c|ntecele femeilor, care d{n`uiau cu capetele descoperite ~i cu p{rul despletit; iar din pricina zgomotului poporului care juca, se cutremura p{m|ntul. ]n fruntea poporului mergea fiul cel de viper{, ighemonul Teotecn, ~i to`i, }ndrept|ndu-~i ochii spre fecioarele cele dezvelite, unii se pr{p{-deau cu r|sul, al`ii se mirau de vitejia ~i r{bdarea lor; iar altora, v{z|nd trupurile lor r{nite de b{t{i, le era mil{ de d|nsele ~i pl|ngeau. @BT-2 = Astfel s{v|r~indu-se pr{znuirea cea necurat{, Sf|ntul Teodot era }ntr-o mare grij{ pentru sfintele fecioare, tem|ndu-se ca nu cumva vreuna din ele, sl{bind }ntru nevoin`e, s{ cad{ de la Hristos, n{dejdea sa. Deci se ruga pentru d|nsele lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca s{ le }nt{reasc{ }ntru p{timire; pentru aceasta, el s-a }nchis la rug{ciune }n casa unui b{rbat s{rac, cu numele Teoharid, care era a~ezat{ aproape de biserica sfin`ilor patriarhi Avraam, Isaac ~i Iacov, ~i acolo se ruga }mpreun{ cu Pahronie, ruda sa, cu Teodot cel t|n{r, fiul unui prieten al s{u ~i cu al`i cre~tini. Deci, c{z|nd Sf|ntul Teodot cu fa`a }n jos, z{cea la p{m|nt, rug|ndu-se de la ceasul }nt|i al zilei p|n{ la al ~aselea, c|nd le-a spus femeia lui Teoharid, c{ corpurile sfintelor fecioare au fost }necate }n iezer. Auzind o }n~tiin`are ca aceasta, Sf|ntul Teodot s-a ridicat pu`in de la p{m|nt ~i, st|nd }n genunchi, ~i-a }n{l`at m|inile sale spre cer ~i, ud|ndu-se cu multe lacrimi, ca ni~te pic{turi de ploaie, a zis: <192>Mul`umesc @ie, St{p|ne, c{ ai auzit glasul pl|ngerii mele ~i nu ai lep{dat }n de~ert lacrimile mele!<170> @BT-2 = Apoi a }ntrebat pe acea femeie, }n ce chip a }necat }n ap{ pe acele fecioare ~i }n ce loc, l|ng{ mal sau la mijloc. Iar ea spunea, zic|nd: <192>Eu st{team acolo aproape cu alte femei ~i am v{zut cum ighemonul }ndemna cu multe momeli pe sfintele fecioare ca s{ <%-2>slujeasc{ idolilor la sp{larea lor, f{g{duindu-le multe daruri. ]ns{ n-a<%0> sporit nimic, ci mai ales a r{mas ru~inat de Sf|nta Tecusa, care l-a def{imat cu cuvinte oc{r|toare. Iar popii Artemidei ~i ai Atenei le d{deau lor haine albe ~i cununi de flori, ca s{ slujeasc{ cu d|n~ii idolilor, dar fecioarele au scuipat hainele; iar cununile acelea arunc|ndu-le la p{m|nt, le-au c{lcat cu picioarele. Deci, ighemonul a poruncit, ca s{ lege de grumajii fecioarelor ni~te pietre grele ~i, pun|ndu-le }n luntre, s{ le duc{ pe ele }n ad|nc ~i acolo s{ le }nece. Astfel au fost }necate ele }n acea ap{ ca la dou{ stadii departe de mal<170>. @BT-2 = Acestea auzindu-le sf|ntul, a petrecut p|n{ seara, sf{tuindu-se cu Polihronie ~i cu Teoharid, cum ar putea s{ scoat{ trupurile sfintelor fecioare din iezer ~i s{ le dea obi~nuitei }ngrop{ri. Dup{ aceea, pe la apusul soarelui, a venit la d|n~ii un t|n{r cre~tin, cu numele Grigorie, care le-a spus c{ ighemonul a pus l|ng{ iezer str{ji de osta~i s{ p{zeasc{, ca s{ nu ia cre~tinii din iezer trupurile fecioarelor. Deci, sf|ntul s-a m|hnit foarte mult c{ nu }i era cu }nlesnire s{ scoat{ trupurile sfinte; pe de o parte, din cauza str{jilor ce erau puse, iar pe de alta, din cauza greut{`ii pietrelor care erau legate de grumajii sfintelor din care una singur{ era at|t de grea, }nc|t abia putea o c{ru`{ s{ o duc{. @BT-2 = Spre sear{, Sf|ntul Teodot a ie~it singur la biserica sfin`ilor patriarhi, care era aproape ~i pe care p{g|nii o }ngr{diser{, ca s{ nu intre }n ea cineva dintre cre~tini; deci, arunc|ndu-se la p{m|nt }naintea ei, s-a rugat mult. Apoi, scul|ndu-se, s-a dus la biserica sfin`ilor p{rin`i; ~i, afl|nd-o ~i pe aceea }ngr{dit{ de p{g|ni, s-a aruncat }naintea ei la rug{ciune. @BT-2 = <%-2>Auzind }n spatele lui oarecare strigare ~i g|lceav{ ~i, p{r|ndu-i-se<%0> c{ vine cineva dup{ d|nsul, s-a sculat ~i s-a }ntors la casa lui Teoharid, unde, adormind pu`in, i s-a ar{tat }n vedenie m{tu~a lui, Sf|nta Tecusa, zic|ndu-i: <192>Dormi, fiule Teodote, ~i nu ai pentru noi nici o grij{, nici nu-`i aduci aminte de }nv{`{tura cu care te-am }nv{`at c|nd erai copil ~i te-am pov{`uit spre fapta bun{ mai presus de n{dejdea p{rin`ilor t{i. C|nd eram vie, niciodat{ nu m-ai def{imat, ci m-ai cinstit ca pe o maic{; iar acum, dup{ trecerea mea din aceast{ lume, m-ai uitat pe mine, de~i erai dator s{-mi sluje~ti p|n{ }n sf|r~it. M{ rog, nu l{sa trupurile noastre s{ stea }n ap{ spre m|ncarea pe~tilor, ci s|rguie~te-te }ndat{ de le scoate pe ele, deoarece ~i tu, dup{ dou{ zile, vei intra }ntru nevoin`a p{timirii. Deci, scoal{-te ~i mergi la iezer; }ns{, fere~te-te de v|nz{tor<170>. Acestea zic|ndu-le, s-a dus de la d|nsul. @BT-2 = Sf|ntul Teodot, scul|ndu-se }ndat{ din somn, a spus acea vedenie fra`ilor, ~i to`i cu lacrimi s-au rugat Domnului s{ le ajute a afla trupurile sfintelor muceni`e. Deci, fericitul Teodot, socotind }ntr-}nsul vedenia, nu pricepea ce }nseamn{ cuv|ntul acela de pe urm{, care i l-a spus lui, zic|ndu-i: <192>Fere~te-te de v|nz{tor!<170> Dar lucrul acela s-a f{cut cunoscut prin cuv|ntul ce ne st{ }nainte: Dup{ ce s-a f{cut ziu{, t|n{rul Grigorie }mpreun{ cu Teoharie, a trimis ca s{ se }ncredin`eze mai bine, despre osta~ii cei ce p{zeau, n{d{jduind c{ acum se vor fi dus la praznicul Artemidei, pe care p{g|nii }l s{v|r~eau }ntr-acea zi. @BT-2 = Duc|ndu-se trimi~ii, au v{zut c{ }nc{ nu se duseser{ osta~ii ~i, }ntorc|ndu-se, au spus fra`ilor; deci, au petrecut toat{ ziua aceea }n post ~i rug{ciune. Iar dup{ ce a }nserat, au plecat spre iezer, f{r{ s{ m{n|nce, lu|nd ni~te seceri ascu`ite, ca, intr|nd }n ap{, s{ taie funiile ce `ineau pietrele legate de grumajii sfintelor. ]n noaptea aceea era }ntuneric mare. Nici luna ~i nici stelele nu luminau. Dup{ apusul soarelui s-a apropiat de acel loc }nfrico~at, dar nimeni nu mai }ndr{znea s{ treac{ pe acolo, deoarece se vedeau multe trupuri, oase ~i capete t{iate; unele erau }nfipte }n pari ascu`i`i, iar altele se t{v{leau pe p{m|nt. Deci, fiind cuprin~i de fric{, au auzit glas, zic|nd: <192>Teodot, mergi cu curaj!<170> @BT-2 = Ei iar{~i s-au }ngrozit de glasul acela ~i s-au }nsemnat fiecare cu semnul Sfintei Cruci. Atunci }ndat{ s-a ar{tat }n v{zduh, }n partea dinspre r{s{rit, o cruce prealuminoas{, arunc|nd raze de foc, pe care, v{z|nd-o, ~i-au schimbat frica }n bucurie. Deci, c{z|nd }n genunchi, s-au }nchinat Sfintei Cruci ~i s-au rugat Domnului. Apoi, scul|ndu-se, au plecat }n drumul lor spre iezer; dar, iar{~i ascunz|ndu-se vedenia crucii, s-a f{cut }ntuneric mare, neput|nd s{ se vad{ unul pe altul. Atunci, c{z|nd o ploaie mare, pretutindeni se f{cuse ap{ ~i noroi, a~a c{ abia puteau c{lca cu picioarele; iar drumul fiind foarte alunecos, mai mare le era osteneala dec|t frica. @BT-2 = Dup{ aceea au stat iar{~i la rug{ciune, cer|nd ajutor de la Dumnezeu la o nevoie ca aceea; ~i, iat{ c{ deodat{, li s-a ar{tat lumina cea de foc, ar{t|ndu-le pacea. Apoi Sf|ntului Teodot i s-au ar{tat doi b{rba`i }n haine luminoase, av|nd perii capetelor ~i b{rbile lor c{runte, gr{ind c{tre d|nsul: <192>]ndr{zne~te, Teodot, Domnul nostru Iisus a scris numele t{u }n r|ndul mucenicilor, auzind rug{ciunea ta cea cu lacrimi v{rsat{ pentru aflarea trupurilor sfintelor lui mirese. Noi suntem trimi~i de d|nsul }n <%2>ajutorul t{u ~i facem parte din ceata acelor sfin`i p{rin`i, la care te-ai<%0> rugat }n noaptea trecut{ }naintea bisericii lor; deci, dup{ ce vei merge la iezer, vei vedea }ntrarmat pe Sf|ntul Mucenic Sosandru, }ngrozind ~i izgonind pe osta~ii ce p{zesc, ~i nu se cade `ie s{ aduci cu tine pe v|nz{torul!<170> @BT-2 = Acestea zic|ndu-le, s-au f{cut nev{zu`i. Sf|ntul Teodot n-a socotit cine este v|nz{torul care merge cu d|nsul. Deci, urm|nd lumina cea de foc, care li s-a ar{tat lor, au venit la iezer. Atunci, deodat{ s-au f{cut fulgere ~i tunete }nfrico~ate ~i a c{zut ploaie mare ~i furtun{ cu v|nt cumplit; iar osta~ii de fric{ au fugit, nu numai din cauza furtunii celei mari ~i a tunetelor celor }nfrico~ate, }nso`ite cu fulgere ~i cu v{rsare mare de ploaie, dar, mai ales, pentru vedenia aceea de spaim{; pentru c{ au v{zut pe un b{rbat mare }narmat, av|nd zale, pav{z{, coif pe cap ~i }n m|ini o suli`{ mare ~i toate acestea str{luceau ca focul. Acesta era Sf|ntul Mucenic Sosandru. Osta~ii au fugit abia vii de o vedenie ca aceasta, fiind cuprin~i de mare fric{. <%-2>Deci, apa iezerului, din cauza v|nturilor<%0> ~i a furtunii, a ie~it la cel{lalt mal, }nc|t s-a v{zut fundul r|ului ~i, din aceast{ pricin{, se puteau vedea trupurile sfintelor muceni`e. @BT-2 = Deci, merg|nd acolo, au t{iat cu secerile funiile de la grumajii lor ~i, lu|nd trupurile lor, le-au pus }n c{ru`e ~i le-au adus la biserica sfin`ilor patriarhi, unde le-au }ngropat l|ng{ biseric{. Numele acelor sfinte fecioare sunt acestea: Tecusa, Alexandra, Claudia, Fainia, Eufrasia, Matronia ~i Iulia. Aceste sfinte fecioare au p{timit }n optsprezece zile ale lunii lui mai. @BT-2 = F{c|ndu-se ziu{, a sosit ~tire }n cetate c{ s-au furat trupurile fecioarelor din iezer. Atunci ighemonul, popii ~i ceilal`i }nchin{tori de idoli, s-au umplut de m|nie ~i oriunde vedeau vreun cre~tin, }l prindeau ~i }l aduceau la cercetare. Astfel, mul`i credincio~i fiind prin~i, au fost rup`i cu din`ii ca de ni~te fiare. @BT-2 = Sf|ntul Teodot, }n~tiin`|ndu-se de aceasta, voia s{ se dea singur }n m|inile p{g|nilor, dar a fost oprit de fra`i. Iar monahul Polihronie, schimb|ndu-~i hainele ~i f{c|ndu-se ca un lucr{tor de p{m|nt, a mers la t|rg, vr|nd cu dinadinsul s{ afle cele ce s-au }nt|mplat, dar, }ndat{ a fost prins de ni~te elini ~i dus la ighemon, unde, b{t|ndu-l ~i f{c|ndu-i multe r{ni, l-a }ntrebat despre cei ce au luat trupurile sfintelor. Apoi, dac{ a v{zut sabia scoas{ asupra capului lui, s-a }ngrozit de moarte ~i, tem|ndu-se, a spus adev{rul, c{ Teodot c|rciumarul a scos trupurile din iezer ~i le-a }ngropat pe ele l|ng{ biserica patriarhilor. Deci, p{g|nii, }ndat{ dezgrop|nd din p{m|nt moa~tele sfintelor muceni`e, le-au ars }n foc; iar pe Teodot }l c{uta spre muncire. Despre toate acestea i s-a spus sf|ntului chiar }n seara acelei zile. Atunci sf|ntul a cunoscut c{ Polihronie <196> ruda ~i prietenul s{u <196> este v|nz{torul de care }i porunceau sfin`ii s{ se fereasc{. Deci, ~i-a pus }n g|nd s{ se dea pe el la munci pentru Dumnezeu, zic|nd fra`ilor: <192>Ruga`i-v{ pentru mine lui Hristos Dumnezeul nostru, ca s{ m{ }nvredniceasc{ cununii muce-<%2>nice~ti<170>.<%0> @BT-2 = Atunci to`i s-au rugat cu d|nsul }n toat{ noaptea aceea, iar sf|ntul zicea }n rug{ciunea sa: <192>Doamne Iisuse Hristoase, n{dejdea celor dezn{d{jdui`i, d{-mi putere s{ s{v|r~esc cu bine nevoin`a alerg{rii mucenice~ti ~i prime~te s|ngele meu cel v{rsat ca o jertf{ ce se aduce @ie pentru cei chinui`i pentru Tine; u~ureaz{ greutatea lor ~i alin{ viforul cel cumplit al gonirii, ca }n pace ~i lini~te ad|nc{ s{ petreac{ cei ce cred }ntru Tine, St{p|ne<170>. F{c|ndu-se ziu{, sf|ntul se s|rguia s{ ias{, ca s{ se duc{ la muncire, dar s-a f{cut pl|ngere mare }ntre fra`i ~i, cuprinz|ndu-l pe el, ziceau: <192>M|ntu-ie~te-te, o, Teodote, lumina cea luminoas{ ~i dulce a Bisericii noastre pentru c{, dup{ trecerea acestor primejdii, vei mo~teni cereasca lumin{, iar pe tine te vor primi cetele sfin`ilor }ngeri ~i ale arhanghelilor ~i te va str{luci slava Sf|ntului Duh ~i a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ~ade de-a dreapta Tat{lui. De ni~te bun{t{`i ca acestea }`i va fi pricinuitoare alergarea acestei nevoin`e de acum. Iar nou{, celor ce r{m|nem }n }nv{luire, ducerea ta de la noi, nu ne va aduce altceva, dec|t numai pl|ngere, t|nguire ~i suspinare<170>. @BT-2 = <%-2>Astfel, pl|ng|nd to`i, Sf|ntul Teodot pe fiecare }l }mbr{`i~a ~i-l<%0> s{ruta cu s{rutarea cea mai de pe urm{. ^i le-a poruncit ca, atunci c|nd va veni preotul Fronton din satul Malos s{-i aduc{ inelul, s{-i dea aceluia moa~tele lui, de vor putea s{ le ia }n tain{. Zic|nd acestea, s-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci peste tot trupul ~i a ie~it f{r{ temere. Merg|nd el, doi din cei mai mari cet{`eni cunoscu`i ai lui l-au }nt|mpinat ~i, voind s{ arate sf|ntului acea dragoste de prietenie, }i ziceau s{ se ascund{ repede, c{ popii Atenei ~i ai Artemidei ~i poporul }l p|r{sc la ighemon, c{ pe to`i cre~tinii }i sf{tuie~te s{ nu se }nchine pietrei celei nesim`itoare ~i lemnului, ~i multe alte spuse asupra lui. Iar Polihronie zic|ndu-i c{ el a furat trupurile fecioarelor, i-a spus: <192>Deci, p{ze~te-te, Teodote, p|n{ ce ai vreme, pentru c{ lucrul acesta este f{r{ de minte, ca singur s{ te dai la munci<170>. Atunci sf|ntul a zis c{tre d|n~ii: <192>Dac{ }mi sunte`i prieteni ~i voi`i s{-mi ar{ta`i dragostea voastr{, s{ nu m{ }mpie-dica`i de la calea pe care am apucat, ci, mai bine, duce`i-v{ la judec{tor ~i spune`i celor mari, c{ Teodot pe care }l p{r{sesc popii ~i poporul, se afl{ }naintea u~ii<170>. Sf|ntul, zic|nd aceasta c{tre d|n~ii, a mers }ndat{ ~i a intrat }n mijlocul divanului ~i c{uta cu fa`a vesel{ spre uneltele de munc{. Acolo era un cuptor }nfocat, c{ld{ri fierb|nd roate ~i alte multe. @BT-2 = Sf|ntul, privind spre toate acestea, nu se }nsp{im|nta, nici nu se tulbura cu g|ndul, ci st{tea vesel, ar{t|ndu-~i vitejia inimii. Ighemonul, c{ut|nd spre d|nsul, i-a zis: <192>Nimic din muncile ce-`i sunt puse }nainte nu vei p{timi, dac{ te vei pleca s{ aduci jertfe zeilor; pentru c{ vei fi liber de toate p|rile pe care toat{ cetatea ~i popii le pun asupra ta, te vei face prieten nou{ ~i vei fi iubit de }mp{rat ~i cu cinste te vei cinsti de la d|nsul, dac{ te vei lep{da de Iisus, pe Care Pilat, cel ce a fost mai }nainte de noi, L-a r{stignit }n Iudeea. Deci, socote~te }n tine cu }n`elegere, o, Teodote, c{ ne pari a fi om }n`elept ~i se cuvine ca omul cel cu pricepere s{ le fac{ toate cu socoteal{ ~i cu luare aminte; dep{rteaz{-te de la toat{ nebunia ~i pe ceilal`i cre~tini dep{rteaz{-i de la aceea ~i, astfel, vei st{p|ni toat{ cetatea; pentru c{ te voi pune pop{ lui Apolo, mai marele zeu, care arat{ poporului daruri multe, spune mai }nainte cele ce au s{ fie ~i t{m{duie~te bolile cu me~te~ug doctoricesc. <%-2>Acestuia de }i vei sluji, tu vei putea pune popi celorlal`i zei prin tine<%0> se vor ridica la dreg{torii mari, prin tine se vor ridica judec{torii, prin tine se va or|ndui p{m|ntul pentru treburile poporului. Se vor ad{uga `ie, pe l|ng{ cinste, bog{`ii multe, neamul t{u va fi luminos }ntre neamuri ~i, de ai trebuin`{ acum de averi, }`i voi da }ndat{<170>. @BT-2 = Ighemonul, zic|nd acestea, s-a ridicat un glas din popor, care fericea pe Teodot pentru darurile ce i se d{deau, sf{tuindu-l s{ le ia. Dar, Sf|ntul Teodot a }nceput a r{spunde astfel c{tre ighemonul Teotecn: <192>Mai }nt|i doresc acest dar de la Domnul meu Iisus Hristos, pe care tu l-ai oc{r|t ca pe un om prost. L{sa`i-m{ s{ v{ dau pe fa`{ r{t{cirea ~i }n~el{ciunea zeilor vo~tri ~i s{ m{rturisesc prin cuvinte scurte, Taina }ntrup{rii ~i minunile Fiului lui Dumnezeu, pentru c{ se cade o, Teotecne, ca credin`a mea }n Hristos s-o ar{t }naintea voastr{ a tuturor, cu lucrul ~i cu cuv|ntul. De faptele zeilor vo~tri }mi este ru~ine a gr{i, }ns{, voi zice acestea spre }nfruntarea voastr{. Acela pe care voi }l numi`i Dia ~i crede`i c{ este zeu mai mare dec|t to`i zeii, s-a }ntins at|t spre necurata poft{ de femei ~i de copii, c|t avea }nceput ~i sf|r~it toat{ r{utatea; c{ Orfeu, f{c{-torul vostru de stihuri, poveste~te c{ Dia a ucis pe Saturn, adev{ra-tul s{u tat{, ~i pe adev{rata sa maic{ cea rea o avea femeie, din care a n{scut o fiic{, Persefona; dar ~i cu aceea a p{c{tuit ~i mai avea femeie pe sora sa, Junona; precum ~i Apolon a spurcat pe sora sa, Artemida, }n capi~tea din ostrovul Delos. De asemenea ~i Aris se }ndr{cea cu pofta desfr|n{rii spre Venus ~i Ifesto spre Atina, fiind fra`i de s|nge. @BT-2 = Din acestea vezi oare, ighemoane, c|t este de spurcat{ f{r{delegea zeilor vo~tri? Legea nu pedepse~te oare pe cei ce fac unele ca acestea? Deci, voi v{ l{uda`i cu ni~te zei desfr|na`i ca ace~tia, neru~in|ndu-v{ a v{ }nchina ucig{torilor de tat{, amestec{torilor de s|nge, preadesfr|na`ilor, spurc{torilor de copii ~i vr{jitorilor; pentru c{ acest f{c{tor de stihuri le-a scris despre zeii vo~tri, ca ~i cum ar l{uda lucrurile lor cele ur|te. Faptele ~i minunile Domnului nostru Iisus Hristos sunt potrivnice lor. Ele toate sunt curate ~i n-au nici o prihan{; pentru c{ sfin`ii prooroci au vestit mai }nainte Taina }ntrup{rii, zic|nd: ]n vremile cele mai de pe urm{ se va pogor} Dumnezeu din cer c{tre oameni ~i va petrece cu d|n~ii ca un om, f{c|nd semne ~i minuni negr{ite, t{m{duind bolile celor neputincio~i ~i }nvrednicind pe oameni ]mp{r{`iei cerului. @BT-1 = Iar despre }ntruparea Lui, despre p{timirea pentru noi, despre moartea Lui cea de voie ~i despre }nvierea din mor`i, aceia~i sfin`i prooroci au vestit mai }nainte cu toat{ adeverirea. Martori ai }ntrup{rii Lui sunt haldeii ~i vr{jitorii Persiei cei prea}n`elep`i, care, prin m{iestria ar{t{rii stelei, au cunoscut na~terea Lui cea trupeasc{ ~i, venind cu daruri la D|nsul, I s-au }nchinat ca unui Dumnezeu. Martori ai }nvierii Lui sunt chiar osta~ii romani, c{rora le-a fost }ncredin`at{ paza morm|ntului. Aceia au v{zut scularea Domnului din morm|nt, cea dumnezeiasc{ ~i atotputernic{, ~i, duc|ndu-se }n cetate, au vestit-o arhiereilor. Iar faptele cele de minuni ale Domnului nostru, pe care le f{cea vie`uind cu oamenii, cine le va spune cu de-am{nuntul? @BT-1 = ]nt|i a pref{cut apa }n vin, cu cinci p|ini ~i doi pe~ti a s{turat cinci mii de oameni }n pustie; pe cei bolnavi }i t{m{duia cu cuv|ntul, umbla pe mare ca pe uscat; de st{p|nirea Lui se temea furia focului; celui orb din na~tere i-a d{ruit vedere; pe cei ~chiopi i-a f{cut s{ umble; cu porunca Lui au }nviat mor`ii, pe Laz{r cel mort de patru zile, l-a ridicat din morm|nt cu cuv|ntul ~i l-a }ntors la via`{. Cu ni~te minuni ca acestea preasl{vite ~i preaminunate S-a ar{tat c{ este Dumnezeu adev{rat ~i Atotputernic, iar nu om de r|nd }ntre oameni<170>. @BT-1 = Sf|ntul mucenic, m{rturisind acestea cu glas mare pentru Domnul nostru Iisus Hristos, toat{ mul`imea poporului }nchin{tor de idoli s-a tulburat ~i mugea ca o mare umflat{ de v|nturi. Popii }~i smulgeau p{rul, }~i rupeau hainele de pe ei, }~i stricau cununile; iar poporul, m|niindu-se, striga cu r{cnete necuviincioase ~i c|rtea contra ighemonului, zic|nd: <192>Pe un hulitor de zei ca acesta vrednic de moarte, }l la~i s{ gr{iasc{ multe ~i nu }l munce~ti ~i }l pedepse~ti }ndat{?<170> @BT-1 = Atunci ighemonul, mai mult aprinz|ndu-se de m|nie, a poruncit osta~ilor s{ dezbrace hainele de pe mucenic ~i gol s{-l sp|nzure la munc{ ~i cu unghii s{-i strujeasc{ trupul. Deci, singur s-a sculat de la locul s{u, vr|nd s{ munceasc{ pe sf|ntul cu m|inile sale. ^i se auzeau glasuri de tulburare, propov{duitorii strig|nd, poporul pornindu-se cu m|nie ~i g|lceav{ ~i slujitorii preg{tindu-se s{ munceasc{ pe robul lui Hristos, lu|ndu-~i uneltele cele de munc{ }n m|ini; singur mucenicul era }n pace ~i netulburat cu duhul ~i st{tea cu lini~te sufleteasc{, ca ~i cum nu s-ar fi ridicat }mpotriva lui o tulburare ca aceea. @BT-2 = Deci, l-au sp|nzurat gol ~i l-au strunjit cu unghii de fier f{r{ de mil{; iar el se lumina ~i z|mbea cu fa`a, ca ~i cum nu ar fi fost muncit, pentru c{ avea pe Cel ce-l ajuta, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Fiind astfel muncit, slujitorii se schimbau, pentru c{ unii ostenind, al`ii luau uneltele ~i-l munceau. Iar mucenicul era nebiruit, p{timind ca }ntr-un trup str{in, deoarece avea toat{ mintea sa ad|ncit{ }ntru Domnul. Ighemonul Teotecn, v{z|nd acestea, a poruncit s{ toarne pe r{nile lui o`et tare, amestecat cu sare, ~i cu f{clii s{-i ard{ coastele. @BT-2 = Deci, mucenicul, fiind astfel ars, a sim`it putoare din arderea trupului s{u ~i pentru aceasta a }nceput a-~i }ntoarce nasul pu`in. Acest lucru, v{z|ndu-l ighemonul, a alergat }ndat{ la el, ~i i-a zis: <192>Teodote, unde este acum }ndr{zneala cuvintelor tale? Pentru c{ te v{d biruit de munci! Cu adev{rat, de n-ai fi hulit pe zei ~i de te-ai fi }nchinat puterii lor, apoi n-ai fi p{timit unele ca acestea. Au nu te-am sf{tuit, fiind om prost ~i vr{jma~, s{ nu te }mpotrive~ti poruncii }mp{ratului, care are st{p|nire peste s|ngele t{u?<170> @BT-2 = Mucenicul i-a r{spuns: <192>O, ighemoane, nu m{ socoti c{ sunt biruit de munci, v{z|nd c{-mi }ntorc pu`in nasul de la putoarea acestui trup ars; ci porunce~te slujitorilor t{i, s{ fac{ porunca mai cu silin`{, pentru c{-i v{d slabi ~i cu lenevire f{c|nd lucrul lor; iar tu caut{ alte munci ~i mai cumplite, ca s{ cuno~ti puterea Dom<%2>nului meu, Care m{ }nt{re~te ~i cu al C{rui ajutor }mputernicin-du-<%0>m{, nu te bag }n seam{ pe tine, ca pe un rob prost ce e~ti, nici pe }mp{ratul t{u<170>. @BT-2 = Astfel gr{ind sf|ntul, ighemonul a poruncit s{-l bat{ cu pietre peste gur{, s{-i sf{r|me f{lcile ~i s{-i zdrobeasc{ din`ii. Sf|ntul, <%2>primind aceast{ b{taie, zicea c{tre ighemon: <192>Chiar ~i limba de mi-<%0>ai t{ia-o, tot nimic nu vei spori; pentru c{ Dumnezeul nostru Iisus Hristos ascult{ pe robii S{i, chiar c|nd ei tac<170>. @BT-2 = Slujitorii, ostenind de mult{ muncire, ighemonul a poruncit s{ ia pe Sf|ntul Teodot, s{-l }nchid{ }n temni`{ ~i s{-l `in{ acolo pentru alt{ muncire. Mucenicul, fiind dus prin cetate la leg{turile temni`ei, av|nd tot trupul r{nit, ar{ta biruin`a sa asupra muncitorului ~i a diavolului prin }ns{~i r{nile acelea. Iar mul`imii poporului, }nconjur|ndu-l ~i uit|ndu-se spre el ca la o priveli~te, le ar{ta puterea lui Hristos, zic|nd: <192>Vede`i to`i c|t de minunat{ ~i atotputernic{ este puterea lui Hristos, Domnul meu? Astfel le d{ putere celor ce p{timesc pentru El, ca s{ nu simt{ durerile trupe~ti cele din b{t{i. Neputin`a trupeasc{ o face mai tare dec|t focul ~i pe oamenii cei de neam prost }i ridic{ la }ndr{zneal{ at|t de mare, }nc|t nesocotesc poruncile }mp{ra`ilor ~i }ngrozirile boierilor. Tuturor, f{r{ de f{`{rnicie, St{p|nul nostru le d{ruie~te cu nelipsire darul S{u, celor de neam prost, ca ~i celor de neam bun; robilor, ca ~i celor liberi; barbarilor, ca ~i elinilor celor ce cred }n El<170>. ^i iar{~i, ar{t|ndu-~i r{nile sale, zicea: <192>Ni~te jertfe ca acestea de la cei credincio~i, se cuvine a se aduce lui Hristos, Dumnezeului nostru, Care a p{timit singur pentru fiecare din noi<170>. Astfel gr{ind sf|ntul cu glas mare c{tre popor, a intrat }n temni`{ ~i l-au }nchis }n leg{turi. @BT-2 = Dup{ ce au trecut ~aisprezece zile, ighemonul Teotecn a poruncit s{ preg{teasc{ un divan }n mijlocul cet{`ii, la un loc mai }nalt. Deci, sco`|nd din temni`{ pe Sf|ntul Mucenic Teodot, l-au pus }naintea judec{`ii ~i au zis c{tre el: <192>Teodot, apropie-te de noi, pentru c{ socotesc c{, pedepsindu-te cu muncile cele mai dinainte, acum `i-ai l{sat m|ndria cea de mai dinainte ~i te-ai f{cut mai bun. Cu adev{rat, f{r{ de socoteal{, singur ai adus asupra ta at|tea munci, pentru c{ noi nu vrem s{ te muncim. Deci, acum lep{d|n-du-`i }mpotrivirea ta, recunoa~te st{p|nirea atotputernicilor zei, ca s{ te }nvrednice~ti darurilor noastre, pe care `i le-au f{g{duit ~i le f{g{duim ~i acum, de te vei }nchina zeilor; iar de nu, apoi }ndat{ vei vedea focul cel preg{tit asupra ta, fiarele cele ascu`ite ~i gurile fiarelor celor deschise spre sf|~ierea ta<170>. @BT-2 = Sf|ntul mucenic a r{spuns: <192>O, Teotecne, ce lucru at|t de cumplit vei putea s{ afli asupra mea, care ar fi }n stare s{ biruiasc{ puterea Domnului meu, care m{ }nt{re~te pe mine? De~i trupul meu, precum vezi, este foarte r{nit de cele dint|i munci, }ns{, }ncearc{ puterea cea nou{ }n mine ~i adaug{ m{dularelor mele alte feluri de munci, ca s{ vezi c{ pot s{ le suf{r pe toate<170>. @BT-2 = Deci, ighemonul a poruncit ca iar{~i s{ sp|nzure pe sf|nt ~i s{-l strujeasc{ cu unghii de fier, }nnoind r{nile lui cele dint|i. Iar sf|ntul, fiind muncit, m{rturisea cu glas mare numele lui Iisus Hristos. Apoi, lu|nd pe p{timitorul, }l t|rau pe h|rburi ascu`ite. Dup{ aceasta, sp|nzur|ndu-l, iar{~i }l strujeau, }nc|t nu se mai g{sea loc s{n{tos pe trupul lui, astfel tot trupul era ca o ran{; numai limba era }ntreag{ ~i cu aceea sl{vea ~i mul`umea lui Dumnezeu; iar pe muncitori ~i pe slujitori }i oc{ra ca pe ni~te neputincio~i. Ighemonul ne~tiind cum s{ munceasc{ mai mult pe sf|ntul, a dat contra lui sentin`a de moarte, astfel: <192>Pe Teodot, ap{r{torul credin`ei galileenilor, vr{jma~ul zeilor no~tri, potrivnicul poruncii }mp{r{te~ti ~i oc{r|torul meu, st{p|nirea noastr{ porunce~te, ca s{ fie t{iat cu sabia ~i trupul lui s{ se ard{ cu foc, ca s{ nu se }ngroape de cre~tini<170>. @BT-2 = Deci, sf|ntul, fiind dus la t{iere }ntr-un c|mp de l|ng{ cetate, venea dup{ el popor mult, b{rba`i ~i femei, vr|nd s{-i vad{ sf|r~itul. Ajung|nd sf|ntul la locul cel de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, F{c{torul cerului ~i al p{m|ntului, Cel ce nu p{r{se~ti pe cei ce n{d{jduiesc spre Tine, mul`umesc c{ m-ai }nvrednicit pe mine s{ fiu cet{`ean ceresc ~i p{rta~ al }mp{r{`iei Tale. Te laud c{ mi-ai dat putere s{ biruiesc pe balaurul acela ~i s{-i sf{r|m capul; }ns{ Te rog, d{ credincio~ilor T{i u~urare din sc|rbele ce sunt puse asupra lor, ca cu mine s{ se sf|r~easc{ gonirea ce se face de c{tre p{g|ni asupra Bisericii Tale. D{ pace Bisericii Tale, izb{vind-o de muncirea diavolului<170>. Sf|r~ind rug{ciunea a zis "Amin". Apoi, }ntorc|ndu-se, a v{zut pe fra`i pl|ng|nd ~i le-a zis: <192>Fra`ilor, nu pl|nge`i dup{ mine, ci pream{ri`i pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care mi-a dat putere a-mi s{v|r~i nevoin`a ~i a birui pe vr{jma~; iar eu m{ voi ruga cu }ndr{zneal{ lui Dumnezeu pentru voi<170>. Zic|nd aceasta, ~i-a plecat cinstitul s{u cap sub sabie ~i, t{indu-i-se, s-a sf|r~it }ntru Domnul, }n ~apte zile ale lunii iunie. @BT-2 = Deci, slujitorii, aduc|nd lemne multe, le-au pus peste trupul mucenicului, vr|nd s{-l ard{ dup{ porunca tiranului. Dar, deodat{, cu puterea lui Dumnezeu, s-a f{cut o furtun{ mare ~i, ar{t|ndu-se o lumin{ ca fulgerul, str{lucea }mprejurul trupului mucenicului, ~i nimeni nu }ndr{znea s{ se apropie ca s{ aprind{ lemnele. Ighemonul, }n~tiin`|ndu-se de acestea, a poruncit osta~ilor s{ treac{ la locul acela ~i s{ p{zeasc{ trupul, ca s{ nu-l fure cre~tinii. @BT-2 = F{c|ndu-~i osta~ii colib{ de st|lp{ri de finic ~i de trestii, ~edeau acolo. Fiind t|rziu <196> dup{ r|nduiala lui Dumnezeu <196> a trecut pe acolo preotul Fronton, care purta inelul mucenicului, merg|nd de la satul s{u }n cetate. El nu ~tia nimic de sf|r~itul Sf|ntului Teodot. Asinul lui era }nc{rcat cu vin vechi, pe care }l ducea s{-l v|nd{ }n cetate, pentru c{ era lucr{tor de vie ~i din aceea }~i hr{nea casa. @BT-2 = C|nd s-a apropiat de acel loc unde z{cea trupul mucenicului ~i pe care }l p{zeau osta~ii, asinul s-a poticnit ~i a c{zut. V{z|nd osta~ii aceasta, au alergat s{-i ajute lui Fronton s{-~i ridice asinul, ~i i-au zis: <192>Str{inule, unde mergi acum noaptea? Abate-te ~i dormi cu noi, c{ ~i p{~une este aici pentru dobitocul t{u<170>. @BT-2 = Deci, preotul Fronton s-a plecat dorin`ei lor ~i a r{mas la ei; iar trupul mucenicului z{cea acoperit cu g{teji ~i f|n. L|ng{ colib{ era foc ~i bucate g{tite pentru cin{; deci, osta~ii au chemat pe oaspete, ca s{ m{n|nce cu ei. Lu|nd el un vas, l-a umplut cu vin de al s{u ~i l-a dat lor s{-l bea. Iar ei, gust|nd, au l{udat vinul c{ este foarte bun, }ntreb|ndu-l de c|`i ani este. Fronton le-a r{spuns: <192>Este de cinci ani<170>. B|nd ei vin ~i ne~tiind c{ oaspetele este cre~tin ~i preot, vorbeau f{r{ ferire, povestindu-i toate ce se }nt|mplaser{ }n zilele acelea ~i }i spuneau cum ~apte fecioare au fost }necate, deoarece n-au vrut s{ spele idolii ~i cum Teodot c|rciumarul a scos noaptea trupurile lor din iezer ~i le-a }ngropat. F{c|ndu-se cercetare pentru aceea, el singur a venit la judecat{ ~i s-a dat la munci de bun{voie. El a r{bdat cu b{rb{`ie muncile, ca ~i cum ar fi fost de aram{ sau din fier. ^i, iat{ aici trupul aceluia t{iat, pe care }l p{zim dup{ porunc{. @BT-2 = Ascult|nd preotul vorba lor, mul`umea }n sine lui Dumnezeu, c{ i-a dat a ~ti de p{timirea ~i de sf|r~itul Sf|ntului Teodot ~i se g|ndea }n sine cum ar putea s{ fure acel cinstit trup. Deci, umpl|nd iar{~i vasul cu vin, le-a dat lor, poftindu-i s{ bea c|t vor ~i astfel i-a }mb{tat. Dup{ ce au adormit, preotul s-a sculat ~i s-a apropiat de trupul Sf|ntului Mucenic ~i, descoperindu-l, }l s{ruta. Apoi a scos inelul din degetul s{u ~i l-a pus }n degetul mucenicului, zic|nd: <192>O, Sfinte Teodot, mucenice al lui Hristos, }mpline~te ceea ce mi-ai f{g{duit mie<170>. @BT-2 = Deci, pun|nd trupul ~i capul aceluia pe asin }n locul vinului, ~i, leg|ndu-l bine, a dat drumul dobitocului, care s-a dus }n satul preotului, aduc|nd pe el trupul mucenicului. Iar preotul a pus iar{~i g{tejele ~i f|nul la loc ca ~i cum ar fi trupul mucenicului ~i, venind la colib{, s-a culcat. @BT-2 = Preotul, scul|ndu-se diminea`a, a }nceput a se m|hni pentru asin, zic|nd: <192>Mi-a fugit dobitocul! Oare nu l-a furat cineva?<170> ^i pentru aceasta osta~ii se s|rguiau }mpreun{ cu el, ne~tiind c{ este furat trupul mucenicului, pentru c{ vedeau g{tejele ~i f|nul la locul lor. L{s|nd preotul vinul, s-a dus, pref{c|ndu-se c{-~i caut{ asinul, ~i nu s-a mai }ntors, ci s-a dus de-a dreptul }n satul s{u. Asinul, fiind pov{`uit de }nger, a mers }n acel loc unde Sf|ntul Teodot a pr|nzit cu preotul Fronton, ~i a l{udat acel loc frumos, ca fiind cuviincios de primirea sfintelor moa~te ~i sf{tuia pe preot s{ zideasc{ o cas{ de rug{ciune ~i s{ a~tepte moa~te mucenice~ti. @BT-2 = Venind asinul acolo, st{tea, nep{~ind nic{ieri mai departe, p|n{ ce a sosit st{p|nul s{u, fericitul Fronton preotul, ~i a luat moa~tele mucenicului. Chem|nd ni~te fra`i credincio~i, le-a }ngropat }n locul acela cu cinste ~i dup{ o vreme oarecare a zidit o biseric{ }n numele Sf|ntului Mucenic Teodot ~i }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Acestea le-am scris cu toat{ }ncredin`area, eu, smeritul Nil,<196> adaug{ scriitorul vie`ii acestuia <196>, vou{, fra`ilor iubi`i }ntru Domnul, ca unul ce ~tiu via`a lui ~i am fost }mpreun{ cu el }n leg{turile temni`ei, iar voi s{ le citi`i cu credin`{ ~i s{ le asculta`i cu dragoste, ca s{ ave`i parte cu Sf|ntul sl{vitul Mucenic Teodot ~i cu to`i sfin`ii, care s-au nevoit pentru dreapta credin`{, }ntru Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia I se cuvine slava ~i st{p|nirea }n veci, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SFIN@II MUCENICI PETRU, DIONISIE, @SUBTITLE = ANDREI, PAVEL, CRISTINA, @SUBTITLE = <%4>ERACLIE, PAULIN ^I VENEDIM<%0> ]n vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, c|nd osta~ii lui Hristos }~i puneau sufletele pentru Domnul lor ~i c|nd tot p{m|ntul se ro~ea cu s|ngele mucenicilor, atunci un t|n{r frumos cu numele Petru, tare la trup ~i viteaz cu duhul }n sf|nta credin`{ cre~tineasc{, a fost prins }n Lampsac, cetatea Elespontului, ~i adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. Deci, ighemonul l-a }ntrebat: <192>Cre~tin e~ti?<170> Petru a r{spuns: <192>Sunt cre~tin cu adev{rat<170>. Ighemonul }i zicea: <192>Iat{, ai }naintea ochilor poruncile nebirui`ilor }mp{ra`i; deci, jertfe~te marii zei`e Venera<170>. T|n{rul r{spunse: <192>Ighemoane, m{ minunez, c{ voie~ti a m{ }ndemna s{ m{ }nchin unei femei spurcate ~i desfr|nate, care a f{cut at|tea fapte ur|te, }nc|t }mi este ru~ine a le pomeni. Oare, voi, nu pedepsi`i pe cei ce }ndr{znesc s{ fac{ astfel de desfr|n{ri, pe care le-a f{cut zei`a voastr{? Dac{ voi o numi`i desfr|nat{, apoi cum s{ m{ }nchin ~i s{-i aduc jertf{ ei, fiind at|t de spurcat{ ~i desfr|nat{. Mie mi se cade s{ m{ }nchin lui Dumnezeu Cel viu ~i adev{rat, }mp{ratul tuturor veacurilor, lui Hristos Domnul meu. Lui s{-I aduc jertf{ de rug{ciune, de umilin`{ ~i de laud{<170>. Ighemonul, auzind acestea, a poruncit s{-l }ntind{ pe roat{, s{-i munceasc{ trupul cu lemne ~i cu fiare ~i s{-i sf{r|me oasele. Robul lui Dumnezeu, cu c|t era muncit mai mult, cu at|t se ar{ta mai tare ~i viteaz }n puterea lui Hristos, Care }l }nt{rea. El r|dea de nebunia ighemonului ~i, ridic|ndu-~i ochii spre cer, zicea: <192>Mul`umescu-@i, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mi-ai dat at|ta t{rie ~i r{bdare! ]nvrednice~te-m{ }nc{ p|n{ la sf|r~it s{ biruiesc puterea vr{jma~ului cel p{g|n<170>. Dup{ aceasta, ighemonul, v{z|nd c{ cu muncile nu poate s{ biruiasc{ pe acel viteaz t|n{r cre~tin <196> pe Sf|ntul Petru <196>, a poruncit s{-i taie capul cu sabia. ]n acea vreme, un oarecare Dionisie, b{rbat cre~tin, a fost prins ~i `inut legat }n temni`{. Ighemonul, voind s{ se duc{ din Lampsac }n Troada, care se }nvecina cu Elespontul, i-au adus doi osta~i cu numele Andrei ~i Pavel, cu credin`a cre~tini ~i de neam din Mesopotamia. Pe ace~tia i-au prins p{g|nii ~i }mpreun{ cu ei a fost adus ~i un oarecare Nicomah, care striga ne}ncetat ~i zicea: <192>Sunt cre~tin<170>. Ighemonul, v{z|nd pe Nicomah m{rturisind c{ este cre~tin, a }ntrebat pe Andrei ~i pe Pavel: <192>Voi ce zice`i c{ sunte`i?<170> Ei au r{spuns: <192>^i noi tot cre~tini suntem<170>. Ighemonul a zis c{tre Nicomah: <192>Jerfe~te zeilor, dup{ porunca }mp{ratului!<170> Nicomah r{spunse: <192>Nu ~tii c{ cre~tinii nu aduc jertfe idolilor?<170> Atunci ighemonul a poruncit s{-l dezbrace, s{-l sp|nzure la muncire ~i s{-i chinuiasc{ trupul, strujindu-l cu unghii de fier. Nicomah, fiind muncit astfel, c|nd era aproape de sf|r~itul s{u ~i voia s{ c|~tige cununa pe care o avea ca ~i }n m|inile sale, deodat{ a pierdut-o. Pentru c{, schimb|ndu-se din m{rturisirea cea bun{, s-a lep{dat de Hristos ~i a strigat, zic|nd: <192>Eu niciodat{ n-am fost cre~tin; deci, sunt gata a jertfi zeilor<170>. Atunci, }ndat{ a }ncetat a-l munci ~i l-au scos de la muncire. Dar, c|nd tic{losul c{lc{tor de lege a adus jertf{ idolilor ~i s-a }nchinat lor, }ndat{ a c{zut asupra lui diavolul ~i l-a tr|ntit la p{m|nt. Astfel se }ndr{cea, mu~c|ndu-~i limba cu din`ii ~i curg|ndu-i spume de s|nge, p|n{ ce cu greu ~i-a lep{dat tic{losul s{u suflet! Pe c|nd se }nt|mpla aceasta, o cre~tin{ oarecare, fecioar{ de 16 ani, cu numele Cristina, a strigat din popor c{tre cel ce se }ndr{cea, zic|nd: <192>O, tic{losule ~i pierdutule, pentru ce `i-ai dob|ndit munca cea ve~nic{ ~i nespus{ pentru un scurt timp?<170> Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit s{ prind{ }ndat{ pe acea fecioar{ ~i s-o aduc{ la el. Apoi a }ntrebat-o: <192>E~ti cre~tin{?<170> Fecioara r{spunse: <192>Sunt cre~tin{ ~i pl|ng pentru pierderea acelui om tic{los, care n-a r{bdat muncile cele de pu`in{ vreme, ca astfel s{ poat{ c|~tiga odihna cea ve~nic{<170>. Ighemonul a gr{it c{tre d|nsa: <192>El, jertfind zeilor, ~i-a c|~tigat acum odihna, pentru ca voi, cre~tinii, s{ nu r|de`i de d|nsul. De aceea, Atena ~i Venera cea mare au voit de l-au r{pit de aici; deci, voiesc ca s{ aduci ~i tu jertf{ zeilor acestora, ca s{ nu fii batjocorit{ cu ru~ine ~i ars{ de vie }n foc<170>. Sf|nta r{spunse: <192>Dumnezeul meu este mai mare dec|t tine! De aceea, nu m{ tem de }ngrozirile tale, pentru c{ n{d{jdu-iesc spre D|nsul c{ m{ va ap{ra ~i-mi va da r{bdare }n toate<170>. Atunci ighemonul a poruncit s-o dea la doi tineri desfr|na`i, ca s-o batjocoreasc{ ~i s-o spurce; iar pe Andrei ~i pe Pavel a poruncit s{-i arunce }n temni`{ unde era ~i Dionisie. Deci, tinerii cei f{r{ de ru~ine, lu|nd pe curata ~i sf|nta fecioar{ a lui Dumnezeu, au dus-o cu bucurie la locuin`a lor, voind s{-~i s{v|r~easc{ pofta. Dar, c|nd au dus-o }n casa lor, }ndat{ s-a stins }n trupurile lor focul cel firesc al desfr|n{rii ~i au murit m{dularele cele de <%1>poft{; ~i, astfel silindu-se p|n{ la miezul nop`ii s-o batjocoreasc{, n-<%0>au putut. La miezul nop`ii s-a ar{tat l|ng{ fecioar{ un t|n{r prealuminos ~i deodat{ toat{ casa s-a umplut de o lumin{ negr{it{. Tinerii, v{z|nd acea lumin{, de fric{ au c{zut ca mor`i ~i, abia venindu-~i }n sim`iri, s-au plecat la picioarele sfintei ~i st{ruiau s{ se roage lui Dumnezeu pentru d|n~ii, ca s{ nu-i ajung{ vreun r{u. Ea, ridic|ndu-i, le-a zis: <192>Nu v{ teme`i! Dar s{ ~ti`i c{ t|n{rul pe care l-a`i v{zut, este sf|ntul }nger, care a fost trimis de Hristos Dumnezeul meu la mine, spre p{zirea fecioriei mele, fiind gata ca }ndat{ s{ omoare pe to`i, care vor }ndr{zni a se atinge de mine<170>. ^i astfel, sf|nta fecioar{ a r{mas curat{, p{zindu-se de Dumnezeu. @BT-1 = A doua zi, tot poporul cet{`ii, fiind }ndemnat de popii p{g|ne~ti, s-a dus la ighemon ~i a cerut s{-i dea }n m|inile lor pe cre~tinii cei `inu`i }n temni`{. Ighemonul, sco`|nd pe cei lega`i, pe Dionisie, Andrei ~i Pavel le-a zis: <192>Vi se cade s{ aduce`i jertf{ marii zei`e Atena<170>. Sfin`ii au r{spuns: <192>Nici pe Atena, nici pe oricare alt diavol cinstit de voi nu-l ~tim, nici n-am cinstit vreodat{ pe alt Dumnezeu, afar{ de Dumnezeul nostru, Iisus Hristos<170>. Auzind poporul aceste cuvinte ale sfin`ilor mucenici, a zis c{tre ighemon: <192>S{-i dea pe ei }n m|inile lor, c{ hulesc pe zeii lor. Deci, ighemonul a poruncit mai }nt|i s{-i bat{ pe mucenici ~i dup{ aceea s{-i dea poporului. @BT-1 = Poporul, leg|nd cu funii de picioare pe sfin`i, i-a t|r|t cu mult zgomot p|n{ la cetate, ca acolo s{-i omoare cu pietre. Pe c|nd }i ucidea pe sfin`ii mucenici, Sf|nta fecioar{ Cristina, }n~tiin`|ndu-se, a alergat la acel loc, strig|nd, pl|ng|nd ~i c{z|nd peste sfin`ii ce se ucideau, zicea: <192>S{ mor ~i eu cu voi pe p{m|nt, ca }mpreun{ s{ vie`uim }n cer<170>. ^i s-a adus la cuno~tin`{ ighemonului, c{ fecioara care a fost dat{ spre batjocur{, a fost izb{vit{ din m|inile des-fr|na`ilor de un t|n{r luminos; deci, sc{p|nd, a c{zut pe trupurile cre~tinilor ce s-au omor|t. @BT-1 = Atunci ighemonul a poruncit s-o trag{ la o parte ~i s-o omoare cu sabia. Astfel, ace~ti sfin`i mucenici, lupt|ndu-se }mpreun{ contra diavolului, a lumii ~i a lui Opidim ighemonul, s-au }nvrednicit a fi biruitori cu ajutorul lui Hristos. Au fost omor|`i atunci: Sf|ntul Petru cu felurite munci; Sfin`ii Dionisie, Andrei ~i Pavel, cu pietre; iar Sf|nta fecioar{ Cristina, cu sabia. Acestea s-au f{cut }n Lampsac, pe vremea }mp{r{`iei lui Deciu. @BT-1 = Sfin`ii Mucenici Eraclie, Paulin ~i Venedim erau cet{`eni ai Atenei ~i acolo au propov{duit cu mult{ }ndr{zneal{ pe Hristos, }ndemn|nd pe to`i p{g|nii s{ se dep{rteze de la de~arta slujire de idoli ~i s{ se boteze }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Pentru aceea i-a prins ~i i-a dat st{p|nitorului Atenei. ^i, cercet|ndu-i, au m{rturisit pe adev{ratul Dumnezeu, F{c{torul a toat{ f{ptura; iar pe idoli i-au numit pietre nesim`ite, lemne ~i lucruri f{cute de m|ini omene~ti. Deci, au fost munci`i cu multe feluri de munci; iar mai pe urm{, fiind arunca`i }ntr-un cuptor, s-au sf|r~it ~i au luat cununile cele nestric{cioase de la Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia I se cuvine slava }n veci. Amin.