@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A NOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%-2>SF\NTUL SFIN@IT MUCENIC PATRICHIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PRUSIEI, CU CEI TREI NEPO@I:<%0> @SUBTITLE = <%4>ACACHIE, MENANDRU ^I POLIEN<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Scaunul Sf|ntului episcop Patrichie a fost cetatea Prusiei din `ara Bitiniei. Acolo a propov{duit credin`a }n Hristos, cert|nd r{t{cirea elineasc{ ~i }ntorc|nd pe mul`i de la }nchinarea idolilor la Hristos Dumnezeu. De aceea a fost prins de p{g|ni, }mpreun{ cu cei trei preo`i: Acachie, Menandru ~i Polien. Ei au fost adu~i spre cercetare la Iulie, ighemonul Bitiniei, slujitorul cel mai os|rdnic al dracilor. Merg|nd el la apele cele calde, a poruncit s{ lege cu lan`uri de fier pe episcopul cre~tin ~i pe preo`ii lui ~i s{-i aduc{ dup{ sine. Ajung|nd la apele cele calde ~i, sc{ld|ndu-se pentru s{n{tate, a adus jertfe spurcatului zeu Asclipie ~i ur|tei zei`e Sotirei. ^ez|nd apoi la judecat{ ~i, pun|nd de fa`{ pe arhiereul Patrichie cu preo`ii s{i, a zis c{tre ei: <192>O, nebunule, vezi c|t este de mare puterea zeilor no~tri, cel ce te-ai alipit la basmele cele de~arte ~i chemi pe Hristos? Vezi ce fel de lucrare de t{m{duire a dat acestora spre s{n{tatea noastr{? Dar mai }nt|i s{ cuno~ti ce fel este puterea tat{lui nostru, Asclipie, ce fel este darul, c{ruia ~i tu <196> de voie~ti s{ scapi din leg{turi ~i munci ~i s{ petreci cu pace }n patria ta <196> s{-i cazi }nainte cu smerenie, cu rug{minte ~i cu jertfe<170>. @BT-1 = Sf|ntul Patrichie a r{spuns: <192>O, c|t de multe r{ut{`i ai spus }n pu`ine cuvinte, ighemoane<170>. Atunci ighemonul a zis cu m|nie: <192>Tic{losule, ce fel de r{ut{`i gr{iesc eu, de care m{ cer`i pe mine? E~ti dator a m{rturisi c{ sunt adev{rate, f{r{ de }n~el{ciune ~i vicle~ug toate lucrurile care se v{d cu ochii. Oare nu vezi cu ochii t{m{duirile ce se fac din aceste ape calde, cu puterea zeilor no~tri atotputernici?<170> Gr{it-a Sf|ntul Patrichie: <192>Luminate ighemoane, pentru }ncep{tura, curgerea ~i c{lcarea acestor ape, de dore~ti s{ ~tii adev{rul, eu }`i voi spune, dac{ voie~ti s{ m{ ascul`i cu bl|nde`e<170>. Zis-a ighemonul: <192>De~i nu a~tept de la tine altceva, dec|t numai basme }mpodobite cu cuvinte, }ns{ gr{ie~te, ca s{ aud ce ai s{ spui<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Nu am s{ spun basme, ci adev{rul<170>. Zis-a ighemonul: <192>Deci, care este }nceputul acestor ape calde? Vei zice c{ nu este puterea zeilor no~tri?<170> Iar sf|ntul a gr{it: <192>Sunt cre~tin ~i tot cel ce m{rturise~te aceast{ sfin`enie a cre~tin{t{`ii ~i se }nchin{ adev{ratului Dumnezeu al tuturor, are mintea plin{ de }n`elepciunea dumnezeie~tilor taine; deci, ~i eu, m{car c{ sunt om p{c{tos, }ns{, m{rturisindu-m{, voi fi rob al lui Hristos. Adev{rul acestei ape ~tiu a-l ar{ta<170>. Zis-a ighemonul: <192>Dar cine va fi acela at|t de }ndr{zne` ~i nesocotit, care s-ar crede c{ este mai }n`elept dec|t filosofii?<170> Gr{it-a sf|ntul: <192>]n`elepciunea acestei lumi este nebunie la Dumnezeu, pentru c{ este scris: Cel ce prinde pe cei }n`elep`i }ntru viclenia lor este Domnul nostru Iisus Hristos Care, mul`umind Tat{lui S{u, zice: <192>M{rturisescu-m{ @ie, P{rinte, Doamne al cerului ~i al p{m|ntului, c{ ai ascuns acestea de cei }n`elep`i ~i pricepu`i ~i le-ai descoperit pruncilor<170>. ^i iar{~i Apostolul zice: <192>N-au cunoscut adev{rul c{, dac{ l-ar fi cunoscut, n-ar fi r{stignit pe Domnul slavei<170>. Zis-a ighemonul c{tre el: <192>Mari lucruri gr{ie~ti, dar ne}n-`elese; }ns{, spune-mi cu a cui putere ~i r|nduial{ curg aceste ape calde ~i cu a cui putere fierb cu at|ta c{ldur{? Eu, cu adev{rat, o socotesc fapt{ a purt{rii de grij{ a zeilor no~tri, care au voit cu un chip ca acesta, s{ ajute s{n{t{`ii omene~ti<170>. La acestea r{spunz|nd Patrichie, arhiereul lui Hristos, a zis c{tre ighemon: <192>Mai }nainte de a }ncepe a gr{i, porunce~te, ighemoane, s{ se ridice }ngr{direa aceasta ca, astfel, to`i s{ poat{ asculta cuvintele mele<170>. Poruncind ighemonul, s-a luat acea }ngr{dire ~i a umplut poporul locul acela }mprejur. Deci, sf|ntul a }nceput a gr{i cu glas mare, a~a: <192>Focul ~i apa le-au f{cut din nimic acela~i F{c{tor, Care a f{cut neamul omenesc prin Fiul S{u cel unul n{scut, Atotputernicul ~i ve~nicul Dumnezeu. Deci, din foc cu Cuv|ntul a f{cut lumina, soarele ~i pe ceilal`i lumin{tori ~i i-a r|nduit astfel: pe unul s{ str{luceasc{ noaptea, iar pe altul s{ lumineze ziua; pentru c{ p|n{ acolo a }ntins puterea Lui cea atotputernic{ peste toat{ zidirea, p|n{ unde a voit. Din ape a alc{tuit t{ria cerului ~i pe acelea~i ape a }ntemeiat p{m|ntul; iar cu purtarea Sa de grij{ cea mai }nainte ~tiutoare, le-a r|nduit pe toate acestea }n cer ~i pe p{m|nt, f{r{ de care nu era cu putin`{ s{ vie`uiasc{ omul, pe care }ndat{ voia s{-l zideasc{. ^tiind mai }nainte c{ oamenii cei zidi`i de El, vor m|nia pe Atotputernicul Dumnezeu, Ziditorul lor ~i, deci, lep{d|nd cinstirea cea adev{rat{ a lui Dumnezeu, }~i vor face idoli f{r{ de suflet ~i se vor }nchina lor, de aceea dou{ locuri au g{tit la care vor s{ se mute oamenii dup{ aceast{ via`{ p{m|nteasc{. Locul cel dint|i l-a numit cu lumina cea ve~nic{, l-a umplut de bogate ~i negr{ite bun{t{`i; iar pe cel{lalt loc, l-a umplut cu }ntunericul cel neluminat, cu focul cel nestins ~i cu muncile cele ve~nice. Locul cel luminos va fi locuit de acei care ascult{ poruncile Lui ~i se s|rguiesc a-I pl{cea Lui, iar }n cel }ntunecos s{ se arunce acei care, prin via`a lor cea rea, sup{r{ pe F{c{torul lor, pentru care vor dob|ndi muncile cele ve~nice. Deci, cei ce vor fi }n locul cel luminos, vor vie`ui }n bucurie ne}ncetat{ ~i f{r{ de sf|r~it cu via`{ f{r{ de moarte; iar cei din locul cel }ntunecos se vor munci ne}ncetat }n veacul cel nesf|r~it. Ziditorul, desp{r`ind focul de ap{ ~i lumina de }ntuneric, precum le-a zidit pe fiecare din ele deosebi, tot astfel ~i pe fiecare le-a a~ezat deosebit la locul s{u. ]ns{, foc ~i ap{ este at|t deasupra t{riei cerului, c|t ~i dedesuptul p{m|ntului. Deci, apa care se vede pe p{m|nt, adunat{ }n adun{rile sale, s-a numit mare; iar cea de sub p{m|nt se nume~te ad|nc, din care se trimite ap{ din s|nurile p{m|ntului spre trebuin`a oamenilor ~i a viet{`ilor celor ce tr{iesc pe p{m|nt, ca prin ni~te tuburi purt{toare de ape. Acea ap{, ie~ind deasupra p{m|ntului, se face izvoare sau pu`uri sau p|raie; deci, din acele ape, dac{ vreunele se apropie cu curgerea lor de focul cel de sub p{m|nt, acelea, }nc{lzindu-se de fierbin`eala focului, izvor{sc ape calde; iar cele ce }~i au curgerea departe de foc, acelea fire~te sunt reci. ]n acest chip sunt ape calde, deoarece se apropie de focul cel de sub p{m|nt }n curgerea lor. ]n oarecare locuri ad|nci sunt mai reci, }nc|t se }nghea`{ ca ghea`a, de vreme ce sunt mai dep{rtate de foc. Deci, focul cel de sub p{m|nt este r|nduit spre muncirea sufletelor p{g|nilor; iar apa cea mai dedesubt, care este rece ca ghea`a, se nume~te tartar. Acolo zeii vo~tri ~i }nchin{torii lor primesc munca, care nu se sf|r~e~te niciodat{, precum au scris oarecare dintr-ai vo~tri f{c{tori de stihuri, zic|nd: marginile p{m|ntului ~i ale m{rii nu sunt nimic altceva, dec|t numai hotarele cele mai de pe urm{ ale acelora la care Iapet ~i Saturn <196> acesta este numele zeilor vo~tri <196> nu sunt m|ng|ia`i nici de str{lucirea luminii soarelui, nici de r{corirea v|ntului; adic{, zeii vo~tri, fiind }n }ntuneric ~i }n tartar, nu-i lumineaz{, nici nu-i }nc{lze~te lumina soarelui ~i, fiind }n foc, v|ntul nu-i r{core~te. Tartarul este sub p{m|nt, cu at|t mai ad|nc dec|t alte ad|ncuri, cu c|t cerul este deasupra p{m|ntului mai }nalt dec|t toate }n{l`imile. Cum c{ focul cel de sub p{m|nt este g{tit pentru cei necura`i, s{ te }ncredin`ezi chiar din acel foc, care iese din p{m|nt }n Si`elia<170>. Ighemonul, auzind aceste cuvinte ale sf|ntului, a }ntrebat: <192>Dar, oare Hristos al vostru este ziditor al tuturor lucrurilor celor gr{ite de tine?<170> Sf|ntul Patrichie a r{spuns: <192>Cu adev{rat Hristos este Ziditorul a toat{ f{ptura, iar nu altul, c{ci este scris: Toate printr-]nsul s-au f{cut ~i f{r{ de D|nsul nimic nu s-a f{cut, din ce s-a f{cut. ^i iar{~i: Zeii p{g|nilor sunt diavoli; iar Domnul a f{cut cerurile<170>. Atunci, ighemonul a }ntrebat a doua oar{: <192>Pe Hristos ]l socote~ti c{ este ziditor al cerului?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Pe Hristos ]l cred, dup{ ceea ce este scris: C{ voi vedea cerurile, lucrul degetelor tale, luna ~i stele pe care Tu le-ai }ntemeiat<170>. Zis-a ighemonul: <192>Deci, de te voi arunca pe tine }n aceste ape fierbin`i, al c{ror F{c{tor zici c{ este Hristos, iar nu zeii no~tri, oare te va p{zi pe tine Hristos nev{t{mat de fierbin`eala acestora?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>^tiu puterea Hristosului meu, c{ poate, de va voi, s{ m{ p{zeasc{ }ntreg ~i nev{t{mat de apele acestea, iar eu a~ vrea, ca prin apele acestea, s{ m{ dezleg din aceast{ via`{ vremelnic{ ~i s{ vie`uiesc cu Hristos }n veci. ]ns{, nu voia mea, ci voia Lui cea sf|nt{ s{ se s{v|r~easc{, f{r{ de care nici un fir de p{r nu cade din capul omului ~i nici o pas{re nu se va prinde }n la`. Deci, s{ ~tie cu adev{rat, c{ to`i cei ce ascult{ acum cuvintele mele ~i cei care se }nchin{ cu tine pietrei cele nesim`itoare, ca unui Dumnezeu, }i a~teapt{ ve~nica munc{ }n focul cel nestins de sub p{m|nt ~i }n tartarul cel mai dedesubt<170>. Ighemonul Iulie, auzind unele ca acestea, s-a pornit spre m|nie ~i }ndat{ a poruncit ca pe sf|nt s{-l arunce gol, chiar }n locul acela de unde ie~ea ap{, care clocotea de fierbin`eal{. Iar sf|ntul, fiind aruncat, a strigat, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, ajut{ robului T{u!<170> C|nd l-au aruncat ~i a c{zut }n ap{, pic{turile de ap{ care au s{rit din acel izvor erau mai fierbin`i dec|t sc|nteile focului ~i, ajung|nd pe cei ce st{teau }mprejur, i-a v{t{mat cu arderea cea mare. Iar Sf|ntul Patrichie ~edea }n apele acelea ca }ntr-o r{coreal{ f{r{ v{t{mare, d{n`uind ~i l{ud|nd pe Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ighemonul, aprinz|ndu-se de mai mult{ m|nie, a poruncit osta~ilor s{ scoat{ pe sf|nt din ap{ ~i s{-i taie capul cu toporul, asemenea ~i preo`ilor lui. Deci, fiind adus la locul cel de t{iere, m{rturisitorul ~i mucenicul lui Hristos ~i-a ridicat m|inile spre cer ~i a zis: <192>Dumnezeule, ]mp{rate ~i St{p|ne al tuturor, Cel ce `ii cu puterea Ta toat{ f{ptura cea v{zut{ ~i nev{zut{, ascult{torule al tuturor celor ce te cheam{ cu adev{rat, care ~i aceste ape calde, spre m|ntuirea drep`ilor ~i spre pedeapsa p{g|nilor le-ai zidit, stai acum mie de fa`{, care mor }ntru m{rturisirea credin`ei Tale<170>. Apoi, sf|r~indu-~i rug{ciunea, ~i-a plecat sf|ntul s{u cap spre t{iere, ~i astfel s-a sf|r~it prin secure. ]mpreun{ cu el au fost t{ia`i ~i cei trei preo`i ai lui: Acachie, Menandru ~i Polien ~i to`i }mpreun{ au stat }naintea lui Hristos Dumnezeu, }ntru slava sfin`ilor. Deci, Sf|ntul Patrichie a fost ucis }mpreun{ cu slujitorii s{i, }n nou{sprezece zile ale lunii mai, lu|nd cununa cea de cinste a biruin`ei de la Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.