@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I P[TIMIREA SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>^I MARELUI MUCENIC TALALEU<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Talaleu, acest mare mucenic al lui Hristos, era din p{r`ile Feniciei, dintr-un sat ce se nume~te Libanon Dasos. El era de neam str{lucit, fiind fiul lui Veruke, arhiereul cre~tinilor. Deci, cresc|nd }n }nv{`{tura ~i sf{tuirea Domnului, a }nv{`at sfintele ~i dumnezeie~tile Scripturi; iar dup{ ce a ajuns }n v|rst{, a dorit s{ }nve`e me~te~ugul doctoricesc ca, prin acest me~te~ug, s{ fie mai de folos oamenilor, dec|t prin toate celelalte me~te~uguri. Afl|nd un doctor iscusit ~i cinstitor de Dumnezeu, }n scurt timp a }nv{`at des{v|r~it, fiindc{ era iste` din fire. T|n{rul acesta era foarte cucernic ~i cinstitor de Dumnezeu. El }~i }mpodobea sufletul s{u cu toate faptele bune ~i cu tot lucrul pl{cut lui Dumnezeu. De aceea, primea ~i odihnea }n casa sa cu toat{ dragostea pe orice om str{in care venea la d|nsul, c{ci casa lui era loc de primire al tuturor, al s{racilor ~i al boga`ilor. Aceast{ fapt{ bun{ o f{cea, fiindc{ iubea foarte mult primirea de str{ini, bucur|ndu-se s{ vad{ c|t se poate de mul`i, care se t{m{duiau de c{tre d|nsul. Dar avea mai mult{ mil{ ~i milostivire c{tre s{raci; pentru d|n~ii avea mai mare grij{ pentru c{ neputin`ele ~i durerile lor le socotea c{ sunt ~i ale sale. De multe ori, ca s{-i u~ureze de osteneal{, }i ridica pe umerii s{i ~i }i ducea }n casa lui, st|nd }naintea lor ca un rob, aleg|nd mai bine s{ slujeasc{ lor, dec|t s{ fac{ altceva, ~i se nevoia }n tot felul s{ caute ~i s{-i vindece de toate bolile lor. At|ta milostivire avea mucenicul lui Hristos pentru cei care aveau trebuin`{ de ajutorul lui, }nc|t nu a~tepta s{ vin{ la d|nsul; ci se ducea Talaleu la ei ~i le ajuta la orice trebuin`{ ce aveau, d|ndu-le s{n{tate }n dar, f{r{ de argint ~i f{r{ de daruri. Pentru c{ pe l|ng{ iubirea ~i milostivirea de oameni, avea ~i neagoniseala, adic{ nu voia s{ c|~tige argint sau orice alt lucru al lumii acesteia, avea }nc{ ~i at|ta smerenie, }nc|t el singur sp{la r{nile bolnavilor ~i le t{m{duia. Vie`uind astfel, s-a }nvrednicit ~i de apostole~tile daruri, propov{duind cu }ndr{zneal{ numele lui Hristos. El singur t{m{duia toate bolile f{r{ de doctorii, s|rguindu-se cu toat{ silin`a s{ aduc{ la buna credin`{ pe slujitorii de idoli ~i s{-i fac{ cre~tini. De aceea, nu f{cea nici o deosebire }ntre credincio~i ~i necredincio~i, ci pe to`i }i vindeca ~i c|`i alergau la d|nsul, luau }ndoit{ t{m{duire a sufletului ~i a trupului; c{ci c{tre to`i era de ob~te milostiv ~i }ndur{tor; nu numai }i vindeca, dar se ~i ruga fierbinte lui Dumnezeu pentru to`i. Pentru cre~tini se ruga s{ se poc{iasc{ ~i s{-~i }ndrepteze gre~elile lor; iar pentru slujitorii de idoli, s{ se dep{rteze ~i s{ cread{ }n Hristos. Afar{ de acestea, el certa pe cei care nu se milostiveau cu cei necredincio~i }n primejdiile ~i neputin`ele lor. Odat{, c|nd a v{zut pe un cre~tin c{ era m|nios asupra unui slujitor de idoli ~i se bucura de reaua lui pornire, s-a m|hnit foarte mult ~i mustr|ndu-l pentru asprimea lui, a zis c{tre d|nsul: <192>Frate, nu se cade s{ te bucuri de r{ul vr{jma~ului t{u, c{ este primejdie ~i p{timire pentru to`i de ob~te, pentru c{ nu ~tie nimeni ce o s{ se }nt|mple p|n{ la sf|r~it<170>. Iar c|nd cre~tinul i-a spus c{ mai bine este s{ moar{ p{g|nii, dec|t s{ tr{iasc{, c{ ce folos este dac{ tr{iesc, de vreme ce au }mb{tr|nit }n p{g|n{tate ~i }n toate r{ut{`ile, fericitul Talaleu i-a r{spuns: <192>Frate, noi avem porunc{ de la Domnul nostru, s{ ne rug{m pentru binele vr{jma~ilor no~tri, iar nu s{ ne bucur{m de r{ul lor, ci s{ ne fie mil{ de d|n~ii, pentru c{ }n acest fel gonim necredin`a lor ~i }i aducem la buna credin`{<170>. Cu aceste cuvinte ~i multe altele de acest fel, a scos din }nv|rto~are pe acel cre~tin ~i l-a adus spre milostivire. Deci, av|nd sf|ntul mult{ r|vn{ spre buna credin`{, se nevoia }n diferite chipuri s{ ~tearg{ r{t{cirea idolilor. De aceea, de multe ori se ducea noaptea ~i t{ia copacii cei }nal`i ai Libanului, }n care se adunau elinii de f{ceau jertfe zeilor lor, }ntin|ndu-~i sufletele cu desfr|natele; pentru c{ acolo se f{ceau felurite jocuri de femei ~i diferite c|ntece de organe muzice~ti. Prin t{ierea copacilor, el t{ia jertfele idolilor ~i-i ab{tea de la faptele lor cele }nfrico~ate; iar prin mijloace doctorice~ti atr{gea pe mul`i la d|nsul ~i-i t{m{duia }ndat{ de neputin`a trupului ~i a sufletului, aduc|ndu-i pe ei la credin`a }n Hristos. Odat{, un ~arpe veninos a mu~cat pe un om de piept ~i, din pricina veninului fiarei, i-au putrezit pieptul ~i coastele, astfel c{ era }n primejdie de moarte. Din aceast{ pricin{ a mers la doctori, cu care cheltuind tot ce avea, n-a aflat nici o t{m{duire; deci, dezn{d{jduindu-se des{v|r~it, }~i a~tepta moartea. S-a aflat }ns{ alt doctor os|rdnic s{-l t{m{duiasc{ ~i care a cerut de la d|nsul numai s{ cread{ }n Hristos, de se va t{m{dui. Sf|ntul, }ndat{ ~i-a pus m|na dreapt{ pe pieptul lui ~i, pecetluindu-l cu semnul Sfintei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci, l-a t{m{duit, ner{m|n|nd nici un semn pe d|nsul din patima lui. Deci, acel om, mul`umind foarte mult sf|ntului, sl{vea pe Dumnezeu pentru }ndoita t{m{duire care a luat-o, ~i la trup ~i la suflet. Alt{dat{, un doctor s-a }mboln{vit de o boal{ grea ~i din aceast{ pricin{ ~i-a pierdut glasul, neput|nd deloc s{ mai vorbeasc{. Deci, rudele lui, dezn{d{jduindu-se de to`i doctorii ~i de toate doctoriile, au alergat la sf|ntul ~i, lu|nd pe bolnav, l-au adus }naintea lui, rug|ndu-l s{-l t{m{duiasc{. Atunci, milostivul Talaleu s-a apropiat de d|nsul ~i i-a zis: <192>De voie~ti t{m{duirea ta, este de trebuin`{ s{ crezi }n Hristos ~i }ndat{ Hristos te va t{m{dui<170>. Bolnavul, auzind aceste cuvinte, a c{zut la picioarele lui ~i, ud|ndu-le cu lacrimi, f{cea semn c{ va crede }n Hristos din tot sufletul s{u, numai de }~i va dob|ndi t{m{duirea. Atunci s-a f{cut o minune, c{ }ndat{ a venit dumnezeiescul dar la d|nsul ~i i-a dezlegat limba lui, vorbind ca ~i mai }nainte. Pentru acestea, sf|ntul umbla prin toat{ Poligia, c{ut|nd s{ g{seasc{ vreun bolnav sau vreun s{rac fl{m|nd sau vreun r{t{cit }n p{g|n{tate, ca s{ le t{m{duiasc{ ~i sufletele ~i trupurile. Deci, afl|nd un sl{b{nog gol, z{c|nd pe p{m|nt, i s-a f{cut mil{ ~i, apropiindu-se de d|nsul, l-a }ntrebat de boala lui. Acela i-a r{spuns astfel: <192>]ntr-una din zile umblam pe un drum pr{p{stios ~i, deodat{, }mpiedic|ndu-m{, am c{zut ~i mi-am zdrobit piciorul. Deci, }ntrebuin`|nd mult timp diferite feluri de doctorii, n-am putut s{ aflu vindecare de la nici una; ~i astfel sunt r{nit ~i zac la pat dezn{d{jduit, ca cel mai tic{los dintre to`i oamenii; iar tu, care e~ti mai milostiv dec|t tat{l cel trupesc, fie-`i mil{ de mine, nenorocitul, ~i m{ t{m{duie~te<170>. Atunci sf|ntul i-a zis: <192>Voi pune doctoria credin`ei lui Hristos ~i te vei t{m{dui; dar s{ crezi }n Hristos ~i, }ndat{ `i se va da darul t{m{duirii tale<170>. Deci, dup{ ce a spus bolnavul, c{ el crede din tot sufletul }n Hristos, sf|ntul i-a apucat piciorul lui ~i i l-a pus la loc, ~i }ndat{ ce a fost apropiat, s-au amestecat vinele ~i s-au t{m{duit r{nile, iar cel neputincios ~i ~chiop s-a t{m{duit ~i alerga mul`umind sf|ntului. Acesta i-a poruncit, c{ dac{ voie~te s{-i mul`umeasc{, s{ nu arate nim{nui aceast{ minune, fiindc{ nu voia s{ fie sl{vit ~i l{udat de oameni. Dar, sl{b{nogul f{cea dimpotriv{, alerg|nd pe drum ~i spun|nd tuturor t{m{duirea, care o luase de la d|nsul. Auzind de minunea aceasta, o femeie ce avea }n ea diavol ~i o spurca, }ndat{ a alergat la casa sf|ntului ~i i-a povestit primejdia sa, rug|ndu-l s{ o scape de duhul cel r{u ~i necurat; atunci, }ndat{ diavolul a tr|ntit-o la p{m|nt ~i o muncea. Sf|ntul, v{z|nd c{ era a~a de r{u chinuit{ de diavol, i s-a f{cut mil{ de d|nsa ~i, }nsemn|nd-o pe frunte cu semnul Sfintei Cruci, a chemat numele lui Iisus Hristos ~i }ndat{ a l{sat-o diavolul ~i a fugit. Dup{ ce femeia a sc{pat de diavolul cel necurat, alerga cu mare bucurie de la casa sa, propov{duind cu mare glas m{ririle lui Dumnezeu. Dup{ ce a trecut printr-un loc, a v{zut pe un om orb, <%-2>cunoscut ei, ~i i-a zis: <192>Omule, ce stai aici f{r{ de nici un folos? N-ai<%0> auzit c{ aici se afl{ un doctor minunat, care t{m{duie~te pe to`i bolnavii cu preasl{vire, gone~te diavolii, scap{ trupurile oamenilor de v{t{mare ~i de orice alt{ ran{ ~i tuturor le d{ m|ntuire? Acela nici un dar nu voie~te s{ ia, ci }nva`{ ~i sf{tuie~te pe oameni la lucrurile cele bune ~i pe to`i bolnavii care alearg{ la d|nsul }i prime~te }n casa lui. El este m|ng|iere fiec{ruia, fiindc{ este milostiv, purt{tor de grij{ al celor bolnavi ~i le d{ tuturor doctorie; deci, vino s{ te duc ~i pe tine la d|nsul, ca s{-`i dea vindecare<170>. Femeia aceea, zic|nd aceste cuvinte, l-a dus ~i pe el la sf|nt. Acela, dup{ cum era orb cu ochii trupului, tot a~a era de orb ~i cu ochii sufletului, pentru c{ se }nchina la idoli. Cu toate acestea, cer|nd vindecare de la d|nsul, a c{zut la picioarele Sf|ntului Talaleu, zic|ndu-i: <192>P|n{ acum am fost vrednic de mil{ ~i tic{los, iar de acum }nainte voi fi fericit ~i bine norocit; pentru c{ de la tine voi lua lumina ochilor mei<170>. Dar ce i-a r{spuns sf|ntul? <192>Omule, ochiul cel neadormit al lui Dumnezeu prive~te inimile tuturor, socotelile ~i faptele; deci, crede }n Hristos, Ziditorul firii ~i vei lua t{m{duire ochilor t{i. De-L vei cunoa~te pe D|nsul c{ este doctor al trupurilor ~i al sufletelor, vei c|~tiga t{m{duire de la D|nsul<170>. Auzind orbul acestea, i-a zis: <192>Cred din tot sufletul meu }n Hristos, numai s{ c|~tig lumina ochilor mei<170>. ^i, apuc|nd m|inile sf|ntului cele de trei ori fericite, le-a pus pe ochii lui ~i, }ndat{ ~i-a c|~tigat vederea, sl{vind pe Dumnezeu ~i mul`umind sf|ntului. Deoarece sf|ntul t{m{duia cu preasl{vire pe to`i bolnavii, a str{b{tut vestea lui }n toat{ lumea. Iar bolnavii alergau de pretutindeni la sf|ntul, care }i vindeca trupe~te ~i suflete~te. Fericitul Talaleu, pornindu-se cu r|vn{ dumnezeiasc{, umbla din loc }n loc, s{ t{m{duiasc{ pe cei bolnavi; dar lucrul cel mai adev{rat era s{ propov{duiasc{ numele lui Hristos ~i s{ aduc{ pe mul`i la buna credin`{. Pentru aceasta s-a dus }n Edesa ~i f{cea ~i acolo ceea ce ~tia, adic{, prin puterea doctoriei sale, a f{cut pe mul`i de au crezut }n Hristos. Dar diavolul, ur|torul de bine nesuferind s{ vad{ l{`indu-se credin`a lui Hristos, a trimis pe oarecare oameni r{i la st{p|nitorul acelui loc, care se numea Tiberian, ~i l-a v|ndut. Fiindc{ }n vremea aceea }mp{r{`ea Numerian ~i era cu totul dat la r{t{cirea idolilor, a pornit mare prigoan{ }mpotriva cre~ti-nilor ~i a trimis }n toat{ st{p|nirea sa st{p|nitori cu porunci }nfrico~{toare, ca s{ omoare pe cre~tini ~i s{ se sting{ cu totul numele lui Hristos. Pentru aceea, fiecare st{p|nitor se silea s{ arate mai mult{ supunere poruncilor }mp{r{te~ti. Deci, auzind Tiberian despre Sf|ntul Talaleu c{ propov{duia numele lui Hristos, a trimis }ndat{ osta~i ~i l-au adus }naintea lui, poruncind s{-l bat{ cumplit. Apoi, socotind c{ era f{r{ de minte, i-a dat drumul, poruncindu-i s{ nu mai umble }n locul care este sub st{p|nirea lui. Atunci sf|ntul s-a dus de acolo ~i a mers }n p{r`ile Ciliciei ~i cu pricina doctoriei propov{duia ~i acolo, numele lui Hristos. De aceea, oarecare slujitori de idoli, l-au p|r|t la Teodot, st{p|nitorul laturei, de l|ng{ Marea Egee, zic|nd: <192>A venit }n latura aceasta un galileean cre~tin ~i, cu me~te~ug doctoricesc mincinos, am{ge~te poporul cel de ob~te ~i se laud{ c{ t{m{duie~te bolnavii cu numele lui Iisus Hristos, pe Care L-au r{stignit evreii, propov{duindu-L pe El, c{ este M|ntuitorul ~i Izb{vitorul lumii; pe l|ng{ acestea, necinste~te ~i pe zeii no~tri ~i chiar acum nu }nceteaz{ a t{ia sfin`itele saduri ale Libanului<170>. St{p|nitorul, auzind acestea, a trimis }ndat{ osta~i s{-l aduc{ }naintea lui. Osta~ii, leg|nd pe sf|nt, l-au adus, b{t|ndu-l. ]n cealalt{ zi, st{p|nitorul a stat }n capi~tea lui Adrian; iar osta~ii, dezbr{c|nd pe sf|nt, l-au adus }naintea lui ca pe un os|ndit. Atunci l-a }ntrebat st{p|nitorul s{-i spun{ locul, numele ~i me~te~ugul lui. Sf|ntul i-a r{spuns: <192>Locul meu este Fenicia, sunt fiu de p{rin`i liberi, m{ numesc Talaleu, cu me~te~ugul meu sunt doctor, iar cu credin`a sunt cre~tin ~i rob al lui Iisus Hristos<170>. Iar{~i l-a }ntrebat st{p|nitorul: <192>Cum ai venit }n latura aceasta?<170> Sf|ntul a zis: <192>Umblu din loc }n loc, ca s{ propov{duiesc credin`a }n Iisus Hristos ~i s{ }ntorc poporul de la r{t{cirea idolilor, deoarece nimic nu este mai bine pl{cut lui Dumnezeu ca aceasta<170>. Auzind st{p|nitorul acestea, s-a m|niat ~i a poruncit s{-i g{ureasc{ gleznele ~i s{-l sp|nzure cu capul }n jos. Atunci osta~ii, schimb|ndu-se la minte cu puterea dumnezeiasc{, au g{urit un lemn ~i l-au sp|nzurat, socotind c{ este Sf|ntul Talaleu. V{z|nd st{p|nitorul lemnul sp|nzurat, a socotit c{ osta~ii l-au batjocorit ~i pentru aceea i-a pedepsit cumplit, poruncind altor osta~i s{ bat{ pe mucenic cu vine de bou, crez|nd prin aceasta c{ }l va speria cu asemenea pedepse. Dar viteazul osta~ al lui Hristos a r{mas nebiruit. De~i acei osta~i aspri i-au r{nit tot trupul cu b{t{ile cele mai cumplite, n-au putut nicidecum s{ clinteasc{ credin`a lui c{tre Hristos, ci era tare ~i neschimbat, ca ~i cum n-ar fi sim`it nici o durere. El suferea cu b{rb{`ie r{nile ~i pedepsele, pentru dragostea cea mare ce avea c{tre Hristos. Tiranul, v{z|nd c{ osta~ii au obosit de muncile ce le f{ceau mucenicului, f{r{ de folos, ~i, minun|ndu-se de r{bdarea lui, a }nceput s{-i zic{ aceste cuvinte f{r{delege: <192>Talaleu, }n ce chip t{m{duie~ti bolnavii? Spune-mi adev{rul, de voie~ti dragostea mea! Spune-mi dac{ }i t{m{duie~ti cu vr{ji; iar dac{ }i t{m{duie~ti cu puterea zeilor, voi crede ~i eu c{ aceia pot s{ t{m{duiasc{ toat{ boala, iar nu Hristos, care a fost r{stignit de evrei, ~i care nu face oamenilor nici un lucru bun ~i nu este aduc{tor de bucurie al acestei lumi, ci aduce m|hnire, primejdii ~i moarte. La zeii no~tri sunt desf{t{ri, petreceri, d{n`uiri, c|nt{ri jalnice, r|suri ~i toate lucrurile aduc{toare de bucurie. Aceia sunt care gonesc de la oameni toate bolile, iar nu Hristos ~i Crucea Lui, care este cea mai mare os|nd{ a lumii<170>. Aceste hule ~i altele de acest fel a zis p{g|nul }mpotriva lui Hristos. Auzind mucenicul aceste hule }mpotriva lui Hristos, s-a r{nit mai mult dec|t de pedepsele pe care le-a primit ~i a zis: <192>Eu nu sunt vr{jitor ~i nu t{m{duiesc cu vr{ji pe bolnavi, nici cu zeii t{i, care sunt surzi ~i ne}nsufle`i`i, idoli nesim`itori, care nu pot s{-~i ajute nici lor, nici altora, ci cu numele lui Iisus Hristos cad jos ~i se zdrobesc. De voie~ti s{ te }ncredin`ezi de adev{rul cu care t{m{duiesc pe cei bolnavi, }ntreab{ pe aceia care s-au t{m{duit, ~i }`i vor spune, c{ nu s-au t{m{duit cu altceva, dec|t cu numele lui Iisus Hristos ~i cu semnul Sfintei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci. Pe aceasta tu o defaimi, deoarece nu ~tii c{ ea gone~te dracii, }ndrepteaz{ sl{b{nogii, d{ lumin{ orbilor, }nviaz{ mor`ii ~i t{m{duie~te orice boal{; dup{ cum propov{duiesc aceia, care au }ncercat cu lucrul aceasta. Fiindc{ ~i Unul N{scut Fiul lui Dumnezeu, v{z|nd <%-2>chipul S{u, pe om, zidirea m|inilor Sale, care pentru neascultare s-a<%0> izgonit din rai ~i a c{zut din toate bun{t{`ile acelea, s-a robit de diavol ~i a c{zut }n slujirea idolilor ~i }n toate r{ut{`ile diavolului. Pentru acestea I s-a f{cut mil{ de zidirea Sa ~i S-a pogor|t din cer, S-a f{cut om, ca s{ m|ntuiasc{ pe om ~i cu dumnezeiasca Sa }nv{`{tur{ ~i cu pilda Sa cea bun{, ne-a pov{`uit pe noi la calea <%2>m|ntuirii. ]n scurt, zic, S-a r{stignit pentru dragostea noastr{ ~i ne-a<%0> r{scump{rat pe noi cu preacuratul S{u s|nge, m|ntuindu-ne din robia diavolului. Dar ce bine n-a f{cut El }n lume? A vindecat sl{b{nogi, surzi, idropico~i, }ndr{ci`i ~i tot felul de bolnavi ~i a }nviat mor`i, ar{t|nd tot felul de bun{t{`i oamenilor. Iar c|nd a voit s{ se }nal`e la cer, a dat darul S{u Apostolilor S{i ~i tuturor care vor crede }n El ~i vor p{zi poruncile Lui, ca astfel s{ fac{ facerile Sale de bine oamenilor. Tot a~a mi-a d{ruit ~i mie, smeritul S{u rob, puterea Sa, ca, prin numele S{u cel preasf|nt ~i cu semnul Sfintei ~i cinstitei Lui Cruci, s{ t{m{duiesc orice boal{. Deci, pentru ce hule~ti }mpotriva lui Iisus Hristos, Izb{vitorul ~i M|ntuitorul lumii? Se c{dea mai ales s{ crezi }n El, ca s{ c|~tigi via`a ve~nic{ ~i s{-`i la~i zeii t{i cei de~er`i. Ascult{-m{ pe mine, st{p|nitorule: de-`i voie~ti binele, crede }n Hristos, adev{ratul Dumnezeu, ~i atunci vei cunoa~te milostivirea Lui, iubirea Lui de oameni ~i puterea Lui cu care t{m{duie~te pe p{c{to~i, nu numai de bolile cele trupe~ti, ci ~i cele suflete~ti, pentru c{ voie~te ~i dore~te s{ se m|ntuiasc{ to`i oamenii<170>. ]n vremea c|nd zicea mucenicul acestea ~i poporul asculta cuvintele lui cele m|ntuitoare cu mult{ dorin`{, tiranul s-a aprins de m|nie ~i a zis: <192>O, ce bun izb{vitor al lui Hristos te-ai f{cut, os|nditule, s{-`i ar{t eu `ie acum, c{ }n de~ert n{d{jduie~ti }n Hristosul t{u<170>. ^i s-a pornit asupra lui ca s{-l loveasc{ cu m|inile sale ~i, o, minunile Tale, Hristoase, ]mp{rate! Deodat{ s-au uscat am|ndou{ m|inile st{p|nitorului aceluia ~i au r{mas nelucr{toare. Cu toate acestea, de trei ori blestematul, nu s-a }n`elep`it, ci a poruncit osta~ilor s{ munceasc{ pe mucenic cu tot felul de munci. Deci, acei slujitori s{lbatici }l munceau f{r{ de mil{ cu unghii de fier, cu foc, cu cu`ite ~i cu alte feluri de pedepse. Iar Sf|ntul Talaleu le primea pe toate cu mare b{rb{`ie ~i bucurie, pentru c{ avea pe Hristos cu d|nsul ~i }i u~ura toate muncile. De~i era r{nit cu nenum{rate r{ni pe tot trupul, de~i era strujit cu unghii de fier ~i ars cu foc, cu toate acestea, a stat viteaz ~i tare }n g|nd. Apoi, def{im|nd tot felul de pedepse ~i de munci, a zis tiranului: <192>S{ nu socote~ti }n mintea ta c{ o s{ m{ tem de muncile tale ~i de moartea cu care m{ }nfrico~ezi pe mine, pentru c{ m{ voi lupta cu mare }ndr{zneal{ ~i m{ voi bate }n r{zboi cu ea. Mai bine }mi este mie s{ mor }n buna credin`{, dec|t s{ tr{iesc }n p{g|n{tate. Dar, dac{ tu vei strica p|ntecele trupului meu, s{ ~tii c{ comoara sufletului meu nu vei putea s-o iei. ^i, dac{ m{ vei scoate afar{ din acest cort sfin`it al trupului meu, nu m{ vei lipsi }ns{ de loca~ul cel g|ndit al ]mp{r{`iei cere~ti. Eu l{udam mai }nainte biruin`ele celorlal`i viteji, dar oare acum, c|nd sunt }n r{zboi, este cu putin`{ s{ lep{d armele Hristosului meu ~i s{ nu biruiesc? Hristos nu d{ darurile Sale celor frico~i ~i lene~i, nici nu }ncununeaz{ pe cei care dorm; de aceea, arderea focului t{u mi se pare juc{rie, pentru c{ m{ r{core~te pe mine, robul M|ntuitorului meu. Toate pedepsele tale le iau ca pe o frunz{ de copac, deoarece g|ndul meu s-a f{cut }ntocmai ca o piatr{; astfel sunt gata <%-2>s{ jertfesc trupul meu lui Hristos ca pe o oaie ~i deci sunt dator s{-l<%0> jertfesc pentru D|nsul, dup{ cum ~i El s-a jertfit pentru mine<170>. <%2>Dar, judec{torul socotea }n g|ndul s{u: <192>Eu sunt de vin{, c{-mi<%0> zice ni~te cuvinte ca acestea din cauza bun{t{`ii mele; }nc{ nu a ajuns la v|rsta de optsprezece ani ~i ne vorbe~te nou{ mai bine dec|t un ritor iscusit. Eu socoteam c{, muncindu-l, am s{-l aduc la scopul meu, dar el nu se teme nicidecum de ele, nici nu se schimb{ din g|ndul s{u. Poate s{-l aduc la scopul meu prin bog{`ie? Dar, nici nu se uit{ la ea. Am c{utat s{-l }nduplec cu cuvinte dulci, dar nici de ele nu se biruie~te. Deci, altfel am s{-l momesc. Am s{-l pun }ntr-o barc{ ~i s{-l las singur }n mijlocul apei; ~i, de va fi om dreptcredincios ~i bun, }l va p{zi dumnezeiasca pronie; iar de va fi r{u, }l va }neca dumnezeiasca os|nd{. Astfel nu va fi ucis de m|inile mele<170>. Acestea socotindu-le judec{torul }n cugetul s{u, }ndat{ s-a apucat de lucru. @BT+1 = Deci, Sf|ntul Talaleu a fost pus }ntr-o barc{ ~i umbla pe ape de colo p|n{ colo ca ~i cum ar umbla pe p{m|nt uscat, f{r{ s{ aib{ fric{ de ceva. Apoi, ridic|ndu-~i m|inile la cer, a zis: <192>C{tre Tine, Doamne, Cel ce locuie~ti }n cer, am ridicat ochii mei; de multe ori Te-am rugat pe Tine ~i Te-ai milostivit spre mine. Deci, milostive~te-Te ~i acum spre mine ~i pov{`uie~te-m{ la limanul m|ntuirii ca s{ nu m{ }nghit{ ad|ncul m{rii ~i astfel s{ m{ p{gubesc de m{rturisirea Ta. Ci s{v|r~e~te dorin`a care o am, ca s{-mi jertfesc trupul meu @ie, Hristoase, ~i prin r{bdarea mea s{ m{ }nvrednicesc a sta cu }ndr{zneal{ }naintea }nfrico~atului T{u divan, c{ ochii sufletului meu spre Tine n{d{jduiesc, Doamne<170>. ^i }ndat{ s-a f{cut o minune. Marea s-a domolit, ca ~i cum i-ar fi fost mil{ de sf|nt ~i cu lini~te }l ducea pe el la mal, sco`|ndu-l la cealalt{ parte a M{rii Egee, fiind }mbr{cat }ntr-o hain{ alb{. @BT+1 = Judec{torul, auzind de o minune ca aceasta, a r{mas uimit ~i a poruncit s{-l aduc{ }naintea lui. Deci, osta~ii }ndat{ au alergat ~i, ca ni~te lupi cumpli`i ~i s{lbatici, au r{pit pe oaia lui Hristos cea f{r{ de r{utate ~i l-au adus la judecat{. Atunci au mers }n divan mul`i slujitori de idoli, dar mai ales doctorii care pizmuiau pe sf|nt, pentru t{m{duirile care le f{cea. Aceia murmurau }mpotriva mucenicului ~i }ndemnau pe judec{tor s{ hot{rasc{ moartea lui. Deci, judec{torul i-a zis lui: <192>Ce zici Talaleu, de toate acestea care se zic }mpotriva ta?<170> Iar mucenicul a r{spuns: <192>Dumnezeu, C{ruia m{ }nchin ~i ]i slujesc, }mi va ajuta, de~i toat{ lumea }mi va da r{zboi; pentru c{ ~tiu, c{ Dumnezeul meu face vii pe oameni ~i dup{ moarte. De aceea se cade s{ rabd tic{lo~ia aceasta, nepun|nd }n mintea mea vreo munc{ trupeasc{, ca astfel s{ iau moarte pentru dragostea Hristosului meu<170>. @BT-1 = Atunci st{p|nitorul, ca s{ }nceteze glasul poporului ~i ca s{ }nfrico~eze pe mucenic, a zis c{tre el cu vicle~ug: <192>Fiindc{ nici un diavol r{u nu te-a }necat }n mare, am s{-`i dau acum sf|r~it vie`ii tale. De aceea, poruncesc ca trupul t{u s{ se lege pe o sc|ndur{ cu patru picioare, ~i s{ se toarne smoal{ fiart{ peste d|nsul, de la cap p|n{ la picioare; ~i astfel s{ se }ngroape }n pietre ~i s{ se ard{ }n foc p|n{ ce vei muri<170>. Fericitul Talaleu, auzind aceste cuvinte, a asudat la fa`{ ca un lupt{tor ostenit ~i a }nceput a pl|nge. Dar tiranul cel f{r{ de ru~ine, socotind c{ s-a }nfrico~at, a zis: <192>Diavolii au fugit de la d|nsul ~i de aceea se teme de munci; mie }ns{ mi se cade s{-mi fie mil{ de el<170>. @BT-1 = Deci, }ntorc|ndu-se c{tre sf|nt, i-a zis: <192>Talaleu, de te vei }nchina zeilor, }`i voi da `ie mult{ bog{`ie ~i slav{ ~i pe l|ng{ toate acestea vei dob|ndi milostivirea ~i bl|nde`ea zeilor; iar de nu vei voi s{ m{ ascul`i pe mine, vei pierde ~i acelea ~i via`a ta<170>. Talaleu, viteazul p{timitor al lui Hristos, a r{spuns: <192>Eu r|d de numele milostivirii tale ~i de darurile tale, pentru c{ tu cau`i s{ m{ am{ge~ti cu d|nsele, ca s{ m{ fac p{g|n din binecredincios; bog{`ia o socotesc ca pe ni~te gunoaie ~i nimic nu-mi d{ c|~tig mai mult ca jertfa cea curat{ a trupului meu. C|nd eram la }nceputul muncilor, g|ndul meu era tare ~i nemi~cat; }ns{ acum, c|nd sunt la sf|r~it ~i a~tept s{ biruiesc, nelegiuitule, m{ }ndemni s{ m{ plec socotelii tale? Eu muncile le-am primit spre bucuria mea; r{nile, spre slava mea; primejdiile, spre cununi, iar dezbr{carea de trupul meu o socotesc ca ~i cum m-a~ dezbr{ca de o hain{ ~i cu n{dejdea Hristosului meu m{ }nt{resc<170>. V{z|nd tiranul c{ }n nici un fel nu a putut s{ }nduplece pe Sf|ntul Talaleu, s-a pornit spre m|nie ~i ~i-a zis }n sine: <192>Multe cuvinte i-am zis ~i mare milostivire i-am ar{tat, dar cu toate acestea n-am putut s{-l }nduplec; }n zadar i s-a f{cut lui at|ta mul`ime de r{ni, f{r{ de nici un folos s-au ostenit cu d|nsul at|`ia osta~i, care }l munceau; el voie~te s{ se jertfeasc{, el voie~te s{ moar{; deci, ce voi mai vorbi la urechile aceluia care nu m{ aude? De aceea s{ hot{r{sc moartea lui<170>. Atunci, }ndat{ a poruncit s{-l arunce la patru lei }nfrico~a`i, ca s{-l sf|~ie. Dar Dumnezeul puterilor nu l-a l{sat nici atunci f{r{ de ajutor, ci a }mbl|nzit acele fiare ca pe ni~te miei ~i, astfel, au stat l|ng{ mucenic, gudur|ndu-se cu cozile ~i juc|ndu-se, iar tiranul, ru~in|ndu-se, nu se dumirea ~i nu ~tia ce s{ fac{. ]n scurt, a apucat condeiul ~i a scris hot{r|rea mor`ii lui, adic{ s{ i se taie capul. Apoi l-a aruncat jos de m|nie ~i, scul|ndu-se din divan, a fugit. Astfel s-a s{v|r~it Talaleu, mult p{timitorul mucenic al lui Hristos, }n 20 de zile ale lui mai ~i a luat cununa muceniciei. Atunci ~i mul`i al`ii, v{z|nd b{rb{`ia, r{bdarea ~i minunile sf|ntului mucenic, au crezut ~i ei }n Domnul nostru Iisus Hristos ~i, m{rturisind, au murit cu moarte muceniceasc{ pentru Hristos. ]ntre ace~tia era ~i fericitul dasc{l la me~te~ugul doctoricesc al Sf|ntului Talaleu ~i un aduc{tor de lemne cu numele Asteri, osta~ul Alexandru, Sterona, Filerghie, Timotei, Teodul, Macarie ~i mul`i al`ii, cu ale c{ror rug{ciuni s{ ne }nvrednicim ~i noi }mp{r{`iei cerurilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC ASCALON<%0> Ighemonul Arian, merg|nd din cetatea Ermopol la Atinoi, cetatea Tebaidei, a adus }n calea lui pe unul din fra`ii cei credincio~i, cu numele Ascalon, pe care v{z|ndu-l ighemonul, a zis: <192>Cine este acesta?<170> Iar unul din sfetnicii ighemonului a zis lui Apolonid: <192>]ntreab{-l pe el<170>. Apolonid a zis c{tre sf|ntul: <192>Cine e~ti tu?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Sunt cre~tin!<170> Zis-a c{tre el ighemonul: <192>Nu ai auzit de poruncile }mp{r{te~ti, trimise prin toate `{rile, ca s{ fie sili`i cre~tinii s{ aduc{ jertfe zeilor?<170> Sf|ntul Ascalon a r{spuns: <192>Am auzit de acele nelegiuite porunci, date spre sminteala multora<170>. Zis-a ighemonul: <192>Cum def{imezi pe }mp{ra`i, numind sminteal{ legile lor cele sfinte ~i m|ntuitoare?<170> Zis-a sf|ntul: <192>F{ ce voie~ti, deoarece acele legi nu le am ca pe ni~te legi, pentru c{ nu se dau drept ~i spre folosul de ob~te, ci spre pierzare ~i pagub{; c{ci, ce fel este aceast{ lege, ca s{ zic{: ]nchin{-te idolului!?<170> Zis-a ighemonul: <192>Au nu-`i ajunge c{ oc{r{~ti pe }mp{ra`i, }nc{ ~i pe zei }i nume~ti idoli? M{ jur pe ei, c{ de nu-i vei m{rturisi c{ sunt zei ~i de nu le vei aduce jertfe, apoi vei lua muncile cele preg{tite, pentru cei neascult{tori<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Nu m{ tem de }ngrozirile tale, ci m{ tem a trece cu vederea pe Cel ce a zis: Nu v{ teme`i de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide; ci s{ v{ teme`i mai ales, de Cel ce poate s{ piard{ ~i trupul ~i sufletul }n gheena. Deci, se cade a ne teme de Dumnezeu, Cel ce poate s{ munceasc{ pe om }n veci, iar nu de voi, care munci`i numai o parte a omului, adic{ numai trupul, dar nu }n veci, ci pu`in{ vreme<170>. Ighemonul a zis: <192>Prime~te sfatul cel bun ~i jertfe~te zeilor celor f{r{ de moarte, c{ci, de nu vei asculta, sunt gata muncile ~i muncitorii<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>S{ vedem cine dintre noi se va ar{ta mai tare, ori tu, cu muncile m{ vei domoli pe mine, ca s{ numesc zei pe idoli, ori eu te voi sili pe tine s{ m{rturise~ti pe Domnul meu Iisus Hristos, Care este adev{ratul Dumnezeu ~i ziditor a toate?<170> Deci, ighemonul, m|niindu-se, a poruncit s{ dezbrace pe <%2>mucenic ~i s{-l sp|nzure spre muncire, ca s{-l bat{ ~i s{-l strujeasc{ cu unelte<%0> de fier. Sf|ntul, fiind muncit cu nemilostivire ~i trupul lui zdrobindu-se ~i c{z|nd pe p{m|nt, t{cea, nesco`|nd glas de durere. Iar ighemonul i-a zis: <192>Oare nu s-a muiat inima ta, ca s{ jertfe~ti zeilor?<170> Iar un ritor, cu numele Vizamon, st|nd de fa`{, a zis: <192>Moartea, apropiindu-se de el, l-a f{cut s{-~i ias{ din minte<170>. Atunci sf|ntul, de~tept|ndu-se, }ndat{ i-a r{spuns, zic|nd: <192>Nici din minte nu mi-am ie~it, nici de Dumnezeu, Ziditorul meu, nu m{ dep{rtez<170>. Arian a zis: <192>Oare, iar{~i te }mpietre~ti cu inima? Dar locul acesta, fiind }n cale, nu este }ndem|natic ca s{ fii muncit, deci, ajut|ndu-ne zeii, vom merge }n cetate ~i acolo vei lua muncile cele vrednice de nesupunerea ta<170>. Acestea zic|nd, a poruncit ca }ndat{ s{ dezlege pe mucenic ~i s{-l duc{ }naintea sa. ]n cale, aproape de cetate, era un r|u mare ce se numea Nil. Acest r|u l-a trecut Sf|ntul Mucenic Ascalon mai }nainte, deoarece <%-2>ighemonul venea }ncet }n urma lor. Cet{`enii, ie~ind }n }nt|mpinarea<%0> ighemonului p|n{ la r|u ~i, v{z|nd pe sf|nt z{c|nd gol pe p{m|nt, au stat }mprejurul lui, de vreme ce el nu putea s{ ~ad{ de r{ni. Ei, v{z|ndu-l astfel, se umileau, fiindu-le jale de el. Apoi, acei cet{`eni, v{z|nd pe ighemon c{ ajunge la r|u ~i se a~eaz{ }n luntre, s-au preg{tit s{-l }nt|mpine ~i s{-i ureze de bine, iar sf|ntul mucenic c|nd a auzit gr{ind c{ ighemonul vine cu luntrea, s-a }nt{rit ~i s-a sculat de pe p{m|nt ~i, ridic|ndu-~i m|inile spre cer, s-a rugat c{tre Domnul, zic|nd: <192>Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pentru care p{timesc aceste munci ~i pentru a c{rui dragoste stau gol }n priveli~tea acestui popor, auzi-m{ acum, pentru slava numelui T{u cel sf|nt. ]ntinde m|na Ta cea atotputernic{ ~i `ine }n mijlocul r|ului luntrea aceea }n care ~ade p{g|nul judec{tor, nu-l l{sa s{ ajung{ la malul acesta, p|n{ ce te va m{rturisi c{ e~ti adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul ~i St{p|nul a toate ~i }naintea a tot poporul va pream{ri numele T{u cel Sf|nt, pe care }l ur{~te<170>. Sf|ntul, rug|ndu-se astfel, deodat{ luntrea care ducea pe ighemon, a stat pe loc ~i nu putea s{ se mi~te din locul acela. Ighemonul Arian, v{z|nd acest lucru, se mira, aduc|ndu-~i aminte de cuvintele mucenicului, cu care a f{g{duit c{-l va sili spre m{rturisirea lui Hristos Dumnezeu. Deci, a zis c{tre ai s{i: <192>Ce vi se pare vou{ de aceasta, c{ luntrea nu se mai mi~c{; oare nu socoti`i c{ aceasta este vr{jirea acestui cre~tin?<170> ^i a poruncit s{ aduc{ alt{ luntre ~i a ~ezut }n ea. Deci, aceea luntre, din care a ie~it ighemonul, }ndat{ a pornit din locul ei, iar aceea }n care a ~ezut, a stat ca pe p{m|nt uscat, neput|nd s{ se mi~te deloc, de~i erau v|sla~i mul`i, p|nza }ntins{ ~i v|nt }n ajutor. Deci, ighemonul a trimis la mucenic, zic|nd: <192>Te-ai temut de muncile cu care te-am }ngrozit, de aceea ai f{cut cu vr{jile tale s{ nu pot trece ~i s{ intru }n cetate<170>. Mucenicul a r{spuns trimisului: <192>Viu este Dumnezeul meu, c{ nu se va mi~ca luntrea }n care este Arian, p|n{ nu va m{rturisi numele Domnului meu Iisus Hristos, precum i-am zis mai }nainte!<170> Iar trimisul a zis: <192>Ighemonul, chiar de va m{rturisi numele Dumnezeului t{u precum voie~ti, dar, fiind }n mijlocul r|ului, cum vei auzi tu glasul lui de aici de pe mal? C{ci r|ul, precum vezi, este foarte lat<170>. Mucenicul i-a zis: <192>S{ scrie pe o h|rtie m{rturisirea Domnului meu ~i s-o trimit{ la mine ~i }n ceasul acela luntrea va porni ~i va sosi la mal. Deci, }ntorc|ndu-se trimisul, a spus ighemonului cuvintele mucenicului. Iar ighemonul, lu|nd }ndat{ o h|rtie, a scris cu m|na sa ni~te cuvinte ca acestea: <192>Unul este cu adev{ratul Dumnezeu, pe care Ascalon }l cinste~te ~i nu este altul afar{ de El. Acela este Ziditorul ~i St{p|nul tuturor!<170> Astfel scriind, a trimis-o lui Ascalon. Iar mucenicul, citind scrisoarea, s-a rugat lui Dumnezeu ~i }ndat{ luntrea }n care era ighemonul a pornit ~i a ajuns la mal. Ighemonul, intr|nd }n cetate, a ~ezut la judecat{ ~i, pun|nd pe mucenic }n fa`a sa, a zis c{tre d|nsul: <192>Toat{ puterea ta de farmece ~i ur|t{ de zei, ai pornit-o asupra mea, fiind pe ap{, ca s{ m{ `ii acolo, iar eu, pe p{m|nt, voi ar{ta asupra ta puterea st{p|nirii mele<170>. Deci, }ndat{ a poruncit s{-l sp|nzure gol la muncire ~i cu f{clii aprinse s{-i ard{ coastele ~i p|ntecele, p|n{ ce i se va topi tot trupul. Pe c|nd aceia }l munceau, sf|ntul t{cea. Atunci Arian a zis c{tre d|nsul: <192>Ascaloane, precum v{d, tu ai s{ mori acum<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Chiar de a~ muri, }ns{ tot viu voi fi!<170> Ighemonul a zis c{tre ai s{i: <192>S{ nu ne mai ostenim muncindu-l; v{d c{ este gata s{ moar{ pentru credin`a lui, }ns{ noi s{ facem }nc{ ce vom putea<170>. Atunci, a poruncit s{ lege o piatr{ mare de picioarele lui ~i s{-l arunce de viu }n ad|ncul r|ului. Lu|ndu-l osta~ii l-au dus la r|u, merg|nd }n urma lor mult popor, }ntre care erau ~i mul`i cre~tini ce veniser{ s{ vad{ sf|r~itul mucenicului ~i care, aduc|nd bucate, }l rugau s{ guste. Iar el nu voia, zic|nd: <192>Nu <%2>voi mai gusta acum din hrana cea stric{cioas{ a acestei lumi, c{ m-am<%0> g{tit s{ merg ~i s{ iau acelea, pe care ochiul nu le-a v{zut, <%1>urechea nu le-a auzit ~i la inima omului nu s-au suit. Deci, osteni-`i-<%0>v{ ~i voi, fra`ilor, ca s{ c|~tiga`i bun{t{`ile g{tite sfin`ilor<170>. Gr{ind astfel sf|ntul, osta~ii l-au pus }ntr-o luntre ~i, dep{rt|ndu-se de mal, au }nceput a lega de picioarele lui o piatr{ mare. Iar }ntorc|ndu-se el spre cre~tinii care st{teau pe mal, le-a zis: <192>Fiilor, s{ nu fi`i f{r{ de grij{ pentru }ngroparea mea; }ns{ ast{zi ~i m|ine s{ nu m{ c{uta`i. Tocmai a treia zi s{ veni`i }n partea de miaz{noapte a cet{`ii ~i, afl|nd la mal trupul meu cu piatra cea legat{, s{ m{ }ngropa`i }mpreun{ cu ea<170>. A~a a fost, c{ a treia zi dup{ }necarea mucenicului, au aflat sf|ntul lui trup, precum le-a zis lor cu piatra de g|t. ^i astfel l-au }ngropat cu cinste, sl{vind pe Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine cinstea ~i }nchin{ciunea }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{ <196> Sf|ntul Mucenic Ascalon }mpreun{ cu Sf|ntul Mucenic Leonid se pomenesc la p{timirea Sf|ntului Filimon, }n 14 zile ale lui decembrie. Ighemonul Arian a crezut ~i el }n Hristos ~i s-a }nvrednicit de cununa muceniceasc{, precum se scrie despre Arian }n p{timirea aceluia~i Filimon.