@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I UNA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI MARELUI ]MP[RAT @SUBTITLE = <%4>^I ]NTOCMAI CU APOSTOLII, @SUBTITLE = <%4>CONSTANTIN <%0>^I <%4>MAICA LUI, ELENA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]mp{ratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, }mp{ratul cel mai dinainte, care se n{scuse din fiica lui. Deci, Consta ~i Elena au fost p{rin`ii marelui Constantin. Consta a avut ~i al`i copii cu alt{ femeie, cu numele Teodora, care a fost fiic{ a }mp{ratului Maximian Erculie. Aceasta a n{scut lui Consta pe Constantie, tat{l lui Galie ~i al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian ~i o fiic{, Constantia, care a fost dat{ dup{ Liciniu. Iar din Elena este n{scut Constantin cel Mare, care a fost ~i mo~tenitor al }mp{r{`iei tat{lui s{u. @BT-1 = Despre Consta, tat{l lui Constantin, se poveste~te c{, de~i se ar{ta a fi }nchin{tor de idoli, dup{ obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idoleasc{ ca ceilal`i }nchin{tori de idoli; ci se ar{ta ~i n{d{jduia spre Dumnezeu cel Prea}nalt. El }nv{`a pe fiul s{u, Constantin, s{ caute ~i s{ cear{ ajutor de la cea de sus purtare de grij{, iar nu de la idoli. Lui }i era mil{ de cre~tinii ce se munceau ~i se omorau de ceilal`i }mp{ra`i p{g|ni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o ap{ra de prigonire. Deci, cre~tinii din p{r`ile Apusului aveau odihn{ sub st{p|nirea lui; iar cei din p{r`ile R{s{ritului erau supu~i la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocle`ian, st{p|nea p{r`ile acelea. @BT-1 = La curtea }mp{ratului Consta erau mul`i cre~tini }n tot felul de dreg{torii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vr|nd }mp{ratul s{ ~tie care dintre b{rba`i sunt buni, des{v|r~i`i ~i statornici }n credin`{, a f{cut aceasta: A chemat toat{ curtea sa }mp{r{teasc{ ~i le-a zis: <192>Dac{ }mi este cineva credincios ~i voie~te s{ fie }n palatul meu, s{ se }nchine zeilor mei ~i }mpreun{ cu mine s{ le aduc{ jertfe ~i atunci }mi va fi prieten adev{rat, slujindu-ne }n boieria sa ~i }nvrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dac{ cineva nu va voi s{ se }nchine zeilor mei, s{ se duc{ din curtea mea unde va voi, deoarece nu pot s{ fiu }mpreun{ cu cei ce nu sunt de o credin`{ cu mine<170>. @BT-1 = <%-2>]mp{ratul, zic|nd acestea, deodat{, cei ce st{teau de fa`{, s-au<%0> }mp{r`it }n dou{ p{r`i; pentru c{ cei ce erau adev{ra`i robi ai lui Hristos, adic{ cre~tinii, s-au dat la o parte, l{s|ndu-~i astfel dreg{toriile ~i rangurile lor cele mari cu care erau }ns{rcina`i ~i, astfel, au }nceput a ie~i din palatele }mp{r{te~ti. Iar cei ce iubeau lumea aceasta ~i slava ei mai mult dec|t pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu, aceia s-au plecat la cuvintele }mp{ratului ~i se }nchinau idolilor. Deci, }mp{ratul, oprind pe adev{ra`ii cre~tini, a zis c{tre d|n~ii: <192>De vreme ce v{ v{d, c{ sluji`i cu credin`{ Dumnezeului vostru, voiesc ca voi s{ fi`i sfetnicii, slujitorii ~i prietenii mei; pentru c{ n{d{jduiesc c{ }n ce fel sunte`i credincio~i Dumnezeului vostru, tot }n acel fel ve`i fi credincio~i ~i c{tre mine!<170> Iar c{tre cei care au voit a se abate de la Hristos ~i a se }nchina zeilor, a zis: <192>Pe voi nu mai voiesc s{ v{ am }n curtea mea; c{ci, dac{ nu a`i p{strat credin`a Dumnezeului vostru, apoi cum ve`i fi credincio~i mie?<170> @BT-1 = Astfel i-a gonit ru~ina`i din fa`a sa. De aici se vede c|t era de bun acel }mp{rat c{tre cre~tinii cei credincio~i. Afl|ndu-se }n Britania ~i, c{z|nd }n boal{ de moarte, a }ncredin`at }mp{r{`ia fiului s{u, Constantin, cel n{scut din Elena, pe care }l iubea mai mult dec|t pe to`i fiii s{i cei n{scu`i din cealalt{ femeie; ~i, }n urm{, ~i-a dat ultima suflare. @BT-1 = Constantin a luat st{p|nirea }mp{r{`iei dup{ moartea tat{lui s{u, cu }nvoirea a toat{ oastea, pentru c{ era iubit de to`i, ca o odrasl{ ie~it{ dintr-o r{d{cin{ bun{. Maxentie, fiul cel nelegitim al lui Maximian Erculie, auzind de acest lucru, s-a umplut de zavistie ~i, am{gind c|`iva senatori din Roma, c{rora d|ndu-le multe daruri <%-2>~i f{g{duindu-le multe altele, i-a r{pit scaunul }mp{r{tesc, f{c|ndu-se<%0> astfel }mp{rat al Romei cu puterea sa, f{r{ voia poporului Romei ~i a toat{ oastea. Constantin, }n~tiin`|ndu-se de acest lucru, nu s-a sup{rat asupra lui, ci mai ales s-a ~i }nvoit cu d|nsul ~i a trimis la el soli pentru pace, l{s|nd pe Maxentie s{ }mp{r{`easc{ }n Roma, iar el mul`umindu-se cu Britania ~i cu p{r`ile ei cele de un hotar. Maxentie }ns{, nu voia pacea cu Constantin ~i nici nu-l recuno~tea ca }mp{rat, voind ca singur s{ r{m|n{ }mp{rat a tot p{m|ntul ~i `inuturilor de sub st{p|nirea Romei. El, }nt{rindu-se }n Roma, a }nceput a face mult{ r{utate poporului; c{ci nu numai pe cre~tini }i gonea, ci ~i pe p{g|nii s{i }i muncea. El a omor|t pe senatorii cei cinsti`i, jefuindu-le averile, batjocorind casele cele de neam bun ~i vie`uind cu necur{`ie; pentru c{ r{pea femeile ~i fecioarele senatorilor spre necur{`ia lui, }ndeletnicindu-se foarte mult la vr{ji ~i fermec{torii, f{c|ndu-se foarte aspru ~i ur|t }n toat{ Roma pentru tirania lui cea spurcat{. @BT-1 = Deci, romanii au trimis }n tain{ la Constantin care petrecea }n Britania cu mama sa Elena, rug|ndu-l s{ vin{ ~i s{-i scape de acel tiran. Constantin a scris mai }nt|i lui Maxentie, sf{tuindu-l prietene~te, s{ }nceteze cu tirania sa Maxentie nu numai c{ nu l-a ascultat ~i nu s-a }ndreptat, dar mult mai r{u s-a f{cut, g{tindu-se de r{zboi }mpotriva lui Constantin, nemaivoind a-l l{sa s{ }mp{r{`easc{ }mpreun{ cu d|nsul. Constantin, auzind c{ Maxentie nu se }ndrepteaz{, ci se }ntinde spre lucruri mai rele ~i adun{ oaste mult{ }mpotriva lui, a pornit el }mpotriva lui cu r{zboi. Dar, v{z|nd c{ puterea lui de oaste este pu`in{ ~i g|ndindu-se ~i la farmecele lui Maxentie, a }nceput a se }ndoi de biruin`{, deoarece ~tia c{ Maxentie v{rsa mult s|nge omenesc prin facerea vr{jilor ~i pe mul`i prunci, fecioare ~i femei }ns{rcinate le junghia ~i le jertfea diavolilor, f{c|ndu-~i lui milostivi pe zeii cei de~er`i, spre care n{d{jduia. @BT-1 = V{z|nd Constantin c{ de partea lui Maxentie era mare puterea diavoleasc{, a }nceput a se ruga adev{ratului Dumnezeu, Care st{p|ne~te cerul ~i p{m|ntul, pe Care neamul cre~tinesc }l cinste~te, ca s{-i d{ruiasc{ chip de biruin`{ asupra tiranului. Deci, cu os|rdie rug|ndu-se, i s-a ar{tat }ntru amiaz{zi chipul Crucii Domnului, }nchipuit cu stele str{lucitoare, mai mult dec|t soarele, iar deasupra acestui chip era urm{toarea scrisoare: <192>Cu aceasta vei birui<170>. Aceasta o vedeau to`i osta~ii, peste care era comandant Artemie <196> care s-a muncit de Iulian pentru Hristos <196> ~i se minunau. Iar cei mai mul`i dintre d|n~ii au }nceput a se teme, deoarece, la neamuri, chipul Crucii era semn de nenorocire ~i de moarte, fiindc{ t|lharii ~i f{c{torii de rele se pedepseau cu r{stignirea pe cruce. Deci, osta~ii se temeau to`i ca nu cumva r{zboiul lor s{ fie f{r{ izb|nd{, iar }mp{ratul Constantin era }ntru nepricepere mare. Noaptea, pe c|nd el dormea, i s-a ar{tat singur Domnul nostru Iisus Hristos ~i iar{~i i-a ar{tat semnul cinstitei Cruci, cel ce i se ar{tase, ~i i-a zis: <192>S{ faci asem{narea acestui semn ~i s{ porunce~ti ca s{-l poarte }naintea cetelor ~i vei birui nu numai pe Maxentie, ci ~i pe to`i vr{jma~ii t{i!<170> @BT-1 = Scul|ndu-se }mp{ratul, a spus boierilor s{i acea vedenie a sa ~i, chem|nd me~teri iscusi`i, le-a poruncit s{ fac{ cinstita Cruce, dup{ chipul semnului ce i se ar{tase, de aur, de m{rg{ritare ~i de pietre scumpe. El a mai poruncit ca toat{ oastea sa s{ }nchipuiasc{ semnul Sfintei Cruci pe toate armele, pe steaguri, pe coifuri ~i pe paveze. P{g|nul Maxentie, }n~tiin`|ndu-se de venirea lui Constantin din Britania asupra Romei, cu mult{ }ndr{zneal{, ~i-a scos oastea roman{ ~i a t{b{r|t }mpotriva marelui Constantin; iar Constantin a poruncit s{ poarte cinstita Cruce }naintea cetelor osta~ilor s{i. @BT-1 = Dup{ o lupt{ }nver~unat{, Maxentie a fost biruit cu puterea cinstitei Cruci ~i mul`i osta~i au fost uci~i }n acea lupt{. Iar el, fiind urm{rit de }mp{ratul Constantin, a fugit pe podul de peste r|ul Tibru, pe care singur }l zidise, ~i, stric|ndu-se podul cu puterea lui Dumnezeu, s-a afundat tic{losul }n r|u cu osta~ii s{i, ca ~i Faraon cel de demult ~i astfel s-a umplut r|ul de osta~i ~i de cai. Dup{ aceasta marele Constantin a intrat }n Roma cu biruin`{, }nt|mpinat de tot poporul cu mare bucurie ~i cinste; iar el a }n{l`at mare mul`umire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat biruin`{ asupra tiranului cu puterea cinstitei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci. Spre pomenirea acelei preasl{vite biruin`e, a pus o cruce }n mijlocul cet{`ii Romei, pe un st|lp }nalt de piatr{ ~i a scris pe d|nsa: <192>Prin acest semn m|ntuitor, cetatea aceasta s-a eliberat de sub jugul tiranului<170>. @BT-1 = El a mai avut al doilea r{zboi }mpotriva Vizantiei, care era atunci cetate mic{ zidit{ de un grec oarecare, anume Vizas, }n numele s{u, pe vremea lui Manase, }mp{ratul iudeilor. Acolo Constantin fiind biruit de dou{ ori, era }ntr-o mare m|hnire; dar, f{c|ndu-se sear{, ~i-a ridicat ochii spre cer ~i a v{zut o scrisoare alc{tuit{ de stele, care }nchipuia aceasta: <192>Cheam{-m{ }n ziua necazului t{u, ~i te voi scoate ~i M{ vei pream{ri<170>. ]nfrico~|ndu-se, ~i-a ridicat ochii spre cer ~i a v{zut }nchipuit{ o cruce de stele ~i }mprejurul ei aceste cuvinte: <192>Prin acest semn vei birui<170>. Astfel, pun|ndu-se crucea iar{~i }n fruntea cetelor, a biruit pe vr{jma~ii s{i ~i le-a luat cetatea Vizantiei. @BT-1 = Av|nd al treilea r{zboi cu t{tarii la Dun{re, iar{~i i s-a ar{tat pe cer semnul Sfintei Cruci, arma cea m|ntuitoare ~i, ca ~i mai }nainte, a avut biruin`{. De aceea, }mp{ratul Constantin, cunosc|nd puterea lui Hristos, Cel ce S-a r{stignit pe cruce, a crezut }n Hristos adev{ratul Dumnezeu ~i s-a botezat }mpreun{ cu maica sa, Elena, cea vrednic{ de laud{. @BT-1 = Despre botezul Sf|ntului Constantin se poveste~te astfel: Cu purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, Cel ce le r|nduie~te toate spre folosul omenesc, }mp{ratul Constantin a c{zut }ntr-o lepr{ foarte cumplit{, care i-a cuprins tot trupul de la cap p|n{ la picioare, }nc|t tot trupul lui era o ran{. El a adus mul`i doctori prea}n`elep`i ~i vr{jitori, nu numai din st{p|nirea Romei, ci ~i din Persia; }ns{ nici un folos n-a c|~tigat la boala sa. Mai }n urm{ venind la }mp{rat, slujitorii idole~ti de la Capitoliu i-au zis: <192>De nu-`i vei face sc{ld{toare din s|nge de copii mici ~i de nu te vei sp{la }n acel s|nge, fiind cald, apoi nu po`i s{ te t{m{duie~ti; iar de vei face a~a, atunci }ndat{ vei fi s{n{tos, c{ci alt{ doctorie nu este mai bun{ dec|t aceasta<170>. @BT-1 = Atunci }mp{ratul a trimis pretutindeni ca s{ adune prunci mici, pentru a face din s|ngele lor sc{ld{toarea. Adun|ndu-se la Capitoliu o mul`ime de prunci mici, care sugeau la s|nul maicilor lor ~i, sosind ziua }n care erau s{ fie junghia`i, a mers ~i }mp{ratul la Capitoliu; pentru c{ acolo }i g{tise slujitorii idole~ti sc{ld{toarea de s|nge. Atunci s-au adunat o mul`ime de femei, care }~i smulgeau p{rul de pe cap ~i cu unghiile }~i zg|riau fe`ele, t|nguindu-se ~i pl|ng|nd cu amar. Deci, }ntreb|nd }mp{ratul care este pricina pl|ngerii lor, ~i afl|nd c{ sunt mame ale pruncilor aduna`i pentru junghiere, s-a umilit ~i, v{z|nd pl|ngerea ~i t|nguirea cea amar{, a zis: <192>O, c|t de mare este neomenia celor ce m-au sf{tuit s{ v{rs s|nge nevinovat! Chiar de a~ fi ~tiut cu adev{rat c{ m{ voi t{m{dui, apoi mai bine era ca eu unul s{ rabd durere, dec|t s{ v{rs s|ngele la at|`ia prunci, care nici un r{u nu mi-a f{cut, ~i }nc{ ~i pe maicile lor s{ le umplu de ne}ncetat{ t|nguire ~i m|hnire<170>. Acestea zic|nd, s-a }ntors la palat ~i }ndat{ a poruncit s{ dea mamelor, s{n{to~i pe fiii lor, d|ndu-le }n acela~i timp ~i aur din vistieriile }mp{r{te~ti, ~i astfel le-a eliberat pe ele cu pace. @BT-1 = Iar Preabunul Dumnezeu, v{z|nd o milostivire ca aceasta din partea }mp{ratului, i-a r{spl{tit cu }ndoit{ s{n{tate ~i trupeasc{ ~i sufleteasc{. Dumnezeu a trimis la d|nsul pe Sfin`ii ~i Marii Apostoli Petru ~i Pavel, care s-au ar{tat }n vedenie pe c|nd dormea, st|nd l|ng{ patul lui. ]mp{ratul i-a }ntrebat pe d|n~ii, cine sunt ~i de unde vin, iar ei au zis: <192>Noi suntem Petru ~i Pavel, Apostolii lui Hristos, trimi~i de D|nsul la tine s{ te pov{`uim la calea m|ntuirii, s{-`i ar{t{m baia }n care vei c|~tiga s{n{tatea sufletului ~i a trupului ~i s{-`i f{g{duim via`a cea ve~nic{ de la Dumnezeu, pentru via`a cea vremelnic{ pe care ai d{ruit-o pruncilor, fiindc{ i-ai cru`at pe d|n~ii de moarte. Deci, cheam{ la tine pe episcopul Silvestru, care se ascunde de frica ta }n muntele Soract, ~i s{ ascul`i }nv{`{tura aceluia, pentru c{ el }`i va ar{ta o sc{ld{toare, }n care te vei cur{`i de toate spurc{ciunile ~i vei fi s{n{tos cu trupul ~i cu sufletul<170>. Sfin`ii Apostoli, zic|nd acestea, s-au dus de la d|nsul. @BT-1 = ]mp{ratul de~tept|ndu-se din somn, se minuna de acea vedenie, c|nd, dup{ obicei, a intrat la d|nsul doctorul. Atunci }mp{ratul a zis c{tre d|nsul: <192>De acum nu mai am trebuin`{ de doctoria voastr{, fiindc{ n{d{jduiesc spre dumnezeiescul ajutor<170>. ^i l-a gonit pe el de la d|nsul. Dup{ aceea a poruncit, ca }ndat{ s{ caute pretutindeni pe episcopul Silvestru ~i s{-l aduc{ la d|nsul cu cinste. Deci, g{sindu-l pe episcopul Silvestru ~i aduc|ndu-l la }mp{rat, l-a primit cu mare cinste ~i dragoste, pentru c{, singur scul|ndu-se, l-a }nt|mpinat ~i l-a }mbr{`i~at prietene~te. @BT-1 = Apoi l-a }ntrebat pe d|nsul, zic|nd: <192>Sunt la voi oarecare dumnezei cu numele Petru ~i Pavel?<170> Silvestru a r{spuns: <192>]m-p{rate, unul este la noi Dumnezeu, Care a zidit cerul ~i p{m|ntul ~i toate cele ce sunt pe d|nsul. Iar aceia c{rora tu le zici Petru ~i Pavel, nu sunt dumnezei, ci robi ai lui Dumnezeu, care au propov{duit }n toat{ lumea numele lui Iisus Hristos ~i mai pe urm{ ~i-au v{rsat s|ngele lor pentru Domnul, fiind uci~i de c{tre Nero<170>. <%-2>Auzind aceasta, }mp{ratul s-a bucurat foarte mult ~i a zis: <192>Rogu-m{<%0> `ie, episcope, arat{-mi mie asem{narea lor, dac{ o ai pe icoane }nchipuit{, ca mai cu }ncredin`are s{ ~tiu de sunt aceia ce mi s-au ar{tat mie }n vis<170>. Atunci Silvestru a trimis }ndat{ un diacon s{ aduc{ icoana Sfin`ilor Apostoli Petru ~i Pavel. Deci, v{z|nd }mp{ratul }nchipuirile fe`elor apostole~ti, a zis: <192>Cu adev{rat ace~tia sunt, cei v{zu`i de mine!<170> @BT-1 = Atunci }mp{ratul a spus episcopului cu de-am{nuntul toat{ vedenia lui ~i l-a rugat pe el s{-i arate sc{ld{toarea aceea, }n care ar putea s{ se cur{`e de lepra sufleteasc{ ~i trupeasc{, dup{ cuv|ntul apostolilor, care i s-au ar{tat lui }n vedenie. Sf|ntul episcop Silvestru a zis }mp{ratului: <192>Nu se cade `ie s{ intri }ntr-alt fel }n sc{ld{toarea aceea, dec|t s{ crezi f{r{ ~ov{ire mai }nt|i }n Dumnezeul acela, pe Care L-au propov{duit apostolii ce `i s-a ar{tat `ie<170>. ]mp{ratul a r{spuns: <192>De n-a~ fi crezut c{ Iisus Hristos este Unul Dumnezeu, apoi niciodat{ nu te-a~ fi chemat la mine pe sfin`ia ta<170>. Gr{it-a lui sf|ntul: <192>Se cade mai }nt|i s{ poste~ti, apoi, cu rug{ciuni ~i lacrimi, prin m{rturisirea p{catelor tale, s{ milostive~ti pe Dumnezeu. Deci, leap{d{-`i porfira ~i coroana }mp{-r{teasc{ timp de ~apte zile ~i s{ te }nchizi }n camerele din{untrul palatului ~i, pl|ng|nd }n sac ~i }n cenu~{, s{-`i faci poc{in`a, arunc|ndu-te la p{m|nt; apoi porunce~te s{ se }nchid{ capi~tile idole~ti ~i jertfele lor s{ }nceteze; pe cre~tinii ce sunt }n temni`e s{-i eliberezi ~i celor ce stau }n leg{turi d{ruie~te-le libertate; fii bun cu cei ce se roag{ `ie, }mpline~te-le toate cererile lor drepte ~i d{ din averea ta mult{ milostenie s{racilor<170>. @BT-1 = ]mp{ratul a f{g{duit c{ pe toate acestea o s{ le }mplineasc{; iar episcopul, pun|ndu-~i m|na pe capul lui, s-a rugat ~i l-a f{cut pe el unul dintre cei chema`i la primirea Sf|ntului Botez. Apoi, adun|nd pe to`i credincio~ii, le-a poruncit ~i lor asemenea s{ posteasc{ ~i s{ se roage, ca astfel s{ }nceteze ura }mpotriva Bisericii lui Dumnezeu, s{ piar{ }ntunericul }nchin{rii de idoli ~i s{ str{luceasc{ tuturor lumina cea m|ntuitoare. @BT-1 = Sosind a ~aptea zi, Sf|ntul Silvestru a venit la }mp{rat ~i, }nv{`|ndu-l multe despre tainele sfintei credin`e celei }ntru Preasf|nta Treime, i-a preg{tit sc{ld{toarea Sf|ntului Botez. C|nd a intrat }mp{ratul }n sc{ld{toarea Sf|ntului Botez ~i, dup{ ce Sf|ntul Silvestru l-a afundat de trei ori }n numele Sfintei Treimi, deodat{ a str{lucit o lumin{ mare din cer, mai mult dec|t razele soarelui, }nc|t s-a umplut casa de negr{it{ str{lucire. Atunci }mp{ratul, }ndat{ s-a cur{`at de lepr{, care, c{z|nd de pe trupul lui ca ni~te solzi de pe~te, a r{mas toat{ }n ap{. Astfel a ie~it s{n{tos din sc{ld{toare, }nc|t n-a mai r{mas nici urm{ din bubele ce au fost pe trupul lui. Apoi, }mbr{c|ndu-se }n haine albe dup{ Sf|ntul Botez, a povestit singur, zic|nd: <192>C|nd m-am afundat }n ap{, am sim`it o m|n{ de sus, }ntinz|ndu-se ~i ating|ndu-se de mine<170>. @BT-1 = Dup{ acestea, }mp{ratul }ndat{ a dat porunc{ s{ nu }ndr{zneasc{ nimeni a huli pe Hristos sau a sup{ra pe cre~tini. Deci, a zidit }n cur`ile sale }mp{r{te~ti o biseric{ }n numele M|ntuitorului Hristos ~i a poruncit s{ se boteze f{r{ }nt|rziere to`i cei ce vor voi s{ fie cre~tini; iar haine albe pentru botez s{ ia din vistieriile }mp{r{te~ti. ]n ceasul acela s-au botezat o mul`ime mare de popor ~i, din zi }n zi, cre~tea ~i se }nmul`ea Biserica lui Hristos, iar }nchinarea de idoli se }mpu`ina. @BT-1 = Astfel s-a f{cut bucurie mare credincio~ilor, a c{ror mul`ime era at|t de mare }n Roma, }nc|t voiau s{ goneasc{ din cetate pe to`i cei ce nu voiau s{ fie cre~tini. Dar }mp{ratul a oprit poporul, zic|nd: <192>Dumnezeul nostru nu voie~te ca cineva s{ vie la El cu sil{ ~i f{r{ de voie; ci, dac{ cineva de voie liber{ ~i cu scop bun se apropie de El, }n acela El binevoie~te ~i cu milostivire }l prime~te; deci, precum voie~te cineva s{ cread{ cu libertate, a~a s{ cread{, iar nu s{ se prigoneasc{ unul pe altul!<170> @BT-1 = De acest }mp{r{tesc r{spuns ~i mai mult s-a }nveselit poporul; c{ci l{s{ pe to`i s{ tr{iasc{ }n libertate, pe fiecare }n credin`a ~i dup{ voia sa. Dar nu numai }n Roma s-a f{cut bucurie credincio~ilor, ci ~i }n toat{ lumea. Pentru c{ pretutindeni se eliberau din leg{turi ~i din temni`e credincio~ii cei chinui`i pentru Hristos ~i se }ntorceau de la }nchisori; iar cei ce se ascundeau prin mun`i ~i prin pustiet{`i de frica muncitorilor, veneau la locurile lor f{r{ de fric{, ~i astfel, pretutindeni, a }ncetat prigonirea ~i tirania. @BT-1 = Dup{ aceasta, binecredinciosul }mp{rat Constantin a voit s{ zideasc{ }n numele s{u o cetate }n Ilie, unde <196> precum se poveste~te <196> a fost r{zboiul troadenilor cu elinii. Dar el, cu dumnezeiasca }n~tiin`are, s-a oprit s{ zideasc{ acolo cetate ~i i s-a poruncit s-o zideasc{ mai bine }n Vizantia. Deci, supun|ndu-se voin`ei lui Dumnezeu, a zidit }n Vizantia o cetate mare ~i sl{vit{, a }nfrumuse`at-o cu toate podoabele ~i a numit-o dup{ numele s{u, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul s{u de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate s{ se numeasc{ Roma cea nou{, }ncredin`|nd-o ap{r{rii lui Dumnezeu ~i a Preacuratei Sale Maici. @BT-1 = ]n acea vreme r{ucredinciosul Arie, tulbur|nd cu eresul s{u Biserica lui Hristos, acest binecredincios }mp{rat a voit cu dinadinsul s{ }ncerce cele pentru sf|nta credin`{. Deci, a poruncit s{ se `in{ }n Niceea Sinodul cel mare a toat{ lumea, unde s-au adunat 318 Sfin`i P{rin`i, care au alc{tuit credincioasele dogme ale sfintei credin`e, iar pe Arie ~i eresul lui l-au blestemat. Acest sinod care s-a `inut }n anul 325 }n Niceea a fost }nt|iul sinod a toat{ lumea. @BT-1 = ]mp{ratul Constantin a trimis apoi pe fericita sa maic{, Elena, la Ierusalim cu mult{ avere, ca pe una ce era preaiubitoare de Dumnezeu, pentru c{utarea cinstitei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci a Domnului. Ea, duc|ndu-se la Ierusalim, a v{zut acele Sfinte Locuri, le-a cur{`it de spurc{ciunile idole~ti ~i a scos la lumin{ cinstitele moa~te ale mai multor sfin`i. Pe acea vreme era patriarh }n Ierusalim Macarie, care a }nt|mpinat pe }mp{r{teas{ cu cinste cuviincioas{. @BT-1 = Fericita }mp{r{teas{ Elena, vr|nd s{ caute Crucea Domnului cea f{c{toare de via`{, care era ascuns{ de evrei, i-a chemat pe to`i ~i i-a }ntrebat s{-i arate locul unde este ascuns{ cinstita Cruce a Domnului. Iar ei lep{d|ndu-se c{ nu ~tiu, }mp{r{teasa Elena }i }ngrozea cu munci ~i cu moarte. Atunci ei i-au ar{tat pe un b{rbat b{tr|n cu numele Iuda, zic|nd: <192>Acesta poate s{-`i arate ceea ce cau`i, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc<170>. Deci, f{c|ndu-se mult{ cercetare, iar Iuda lep{d|ndu-se a spune, }mp{r{teasa a poruncit s{-l arunce }ntr-o groap{ ad|nc{, }n care petrec|nd c|t{va vreme, }n cele din urm{ a f{g{duit s{-i spun{. Deci, sco`|ndu-l din groap{, au mers la un loc, unde era un munte mare, pe care Adrian, }mp{ratul Romei, zidise o capi~te zei`ei Artemida ~i pusese }n ea pe idolul ei. Acolo a ar{tat acel Iuda, c{ este ascuns{ Crucea Domnului. ]mp{r{teasa Elena a poruncit s{ d{r|me capi~tea idoleasc{, iar zidul ~i pietrele s{ le risipeasc{. @BT-1 = Fericitul patriarh Macarie rug|ndu-se, a ie~it }n locul acela un miros de bun{ mireasm{ ~i }ndat{ s-a ar{tat spre r{s{rit, Morm|ntul ~i locul C{p{`|nii (Golgota), iar aproape de ele au aflat }ngropate trei cruci ~i }mpreun{ cu ele au aflat ~i cinstitele piroane. Nepricep|nd nimeni care ar fi fost Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, s-a }nt|mplat }n acea vreme, c{ duceau un mort la }ngropare. Atunci patriarhul Macarie a poruncit celor ce-l duceau s{ stea, ~i a pus una c|te una crucile pe cel mort, iar c|nd a pus Crucea lui Hristos }ndat{ a }nviat mortul ~i s-a sculat viu cu puterea dumnezeie~tii Cruci a Domnului. Iar }mp{r{teasa, lu|nd cu bucurie cinstita Cruce, i s-a }nchinat ei ~i a s{rutat-o; asemenea ~i toat{ suita }mp{r{teasc{ ce era cu ea. Iar unii nu puteau s{ vad{ ~i s{ s{rute Sf|nta Cruce }n acea vreme, de }nghesuial{, pentru aceea au cerut ca m{car s-o vad{ de departe. Atunci Macarie, patriarhul Ierusalimului, st|nd la un loc mai }nalt, a ar{tat poporului cinstita Cruce; iar to`i strigau: <192>Doamne, miluie~te!<170> De atunci s-a }nceput a se pr{znui ]n{l`area Sfintei Cruci. ]mp{r{teasa Elena a luat cu sine o parte din acest sf|nt lemn, asemenea ~i sfintele piroane; iar pe cealalt{ parte pun|nd-o }ntr-o racl{ de argint, a dat-o patriarhului Macarie pentru p{zirea neamurilor care vor fi de aici }nainte. Atunci acel Iuda ~i }mpreun{ cu el o mul`ime de iudei au crezut }n Hristos ~i s-au botezat. El s-a numit din Sf|ntul Botez Chiriac, care, dup{ aceea, a fost patriarh al Ierusalimului ~i s-a sf|r~it pe vremea lui Iulian Paravatul, fiind muncit pentru Hristos. Sf|nta }mp{r{teas{ Elena a poruncit ca }n Ierusalim, pe la sfintele locuri, s{ se zideasc{ biserici. Mai }nt|i a poruncit s{ se zideasc{ Biserica ]nvierii Domnului nostru Iisus Hristos, l|ng{ Sf|ntul Morm|nt, acolo unde s-a g{sit Sf|nta Cruce. A mai poruncit s{ se zideasc{ o biseric{ ~i }n Ghetsimani, unde este morm|ntul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitei ei Adormiri. Apoi, dup{ ce a zidit ~i alte optsprezece biserici, }nfrumuse`|ndu-le cu toate podoabele ~i d{ruindu-le cu }ndestulate averi, a venit la Constantinopol, aduc|nd o parte din lemnul Sfintei Cruci cea de via`{ f{c{toare ~i sfintele piroane cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Apoi, nu dup{ mult{ vreme s-a mutat la Dumnezeu, binepl{c|ndu-I Lui, ~i a fost }ngropat{ cu cinste. @BT-1 = Iar marele }mp{rat Constantin, dup{ moartea maicii sale, Sf|nta Elena, vie`uind ca zece ani ~i ceva, a plecat la r{zboi }mpotriva per~ilor. Dar }ntr-un sat al Nicomidiei a c{zut }n boal{. Deci, cunosc|nd c{ i s-a apropiat sf|r~itul, a f{cut diat{, }mp{r`ind }mp{r{`ia la cei trei fii ai s{i; ~i, bolind cu trupul, ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n m|inile lui Hristos Dumnezeu, cerescul ]mp{rat. Dup{ aceasta a fost adus }n Constantinopol, unde s-a }ngropat cu slav{ }n biserica Sfin`ilor Apostoli. El a murit la 32 de ani ai }mp{r{`iei sale; iar to`i anii de la na~terea sa avea ~aizeci ~i cinci. Iar acum vie`uie~te }n via`a cea f{r{ de sf|r~it, }n ve~nica }mp{r{`ie a lui Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinste, slav{ ~i }nchin{ciune }n vecii vecilor. Amin.