@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I DOUA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC VASILISC,<%0> @SUBTITLE = <%4>NEPOTUL SF\NTULUI TEODOR TIRON<%0><$F Scris{ de Sf|ntul Mucenic Evsignie.> @SUBTITLE = @FP+1 = Dup{ uciderea Sfin`ilor Mucenici Eutropie ~i Cleonic, cu care }mpreun{ a p{timit multe ~i Sf|ntul Vasilisc, el, r{m|n|nd viu, ~edea }n temni`{. Dup{ moartea ighemonului Asclipiodot, a venit }n locul lui, }n p{r`ile Pontului, un alt ighemon cu numele Agripa, trimis de tinerii Maximian ~i Maxim, ca s{ prigoneasc{ ~i s{ ucid{ pe cei ce credeau }n Hristos. Mai }nainte de intrarea lui }n cetatea Amasiei, Sf|ntul Vasilisc era acolo }n temni`{ ~i se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zic|nd: <192>Doamne, Iisuse Hristoase, adu-`i aminte de mine ~i nu m{ uita p|n{ }n sf|r~it, dar ~i chemarea mea spre mucenicie ar{tat s-o aduci la des{v|r~ire, ca s{ nu fiu desp{r`it de acei sfin`i b{rba`i care au fost prin~i cu mine ~i au p{timit mai }nainte de mine ~i s-au }ncununat<170>. Deci, ar{t|ndu-i-se lui Domnul la miezul nop`ii }n vedenia visului, i-a zis: <192>]mi aduc aminte de tine ~i nu te voi uita! Deja numele t{u s-a scris de la }nceput cu cei ce au fost prin~i cu tine; deci, nu te m|hni ca cel mai de pe urm{, pentru c{ pe mul`i }i vei }ntrece ~i pomenirea ta o voi face sl{vit{ }n tot p{m|ntul. Du-te acum ~i d{ s{rutarea cea mai de pe urm{ maicii tale, fra`ilor ~i rudeniilor, iar, c|nd te vei }ntoarce, vei lua cununa muceniceasc{ ~i }ndat{ te vei odihni }n Comani. Dar s{ nu te temi de muncile ce ai s{ le p{time~ti, c{ Eu sunt cu tine ~i nu te vor v{t{ma sup{r{rile cele omene~ti<170>. De~tept|ndu-se, Sf|ntul Vasilisc, s-a umplut de bucurie ~i, pe c|nd se ruga, a v{zut u~ile temni`ei deschise. Apoi, }ncep|nd a se face ziu{, a rugat pe osta~ii care }l p{zeau ~i pe p{zitorul cel mai mare al temni`ei, zic|nd: <192>Da`i-mi voie pentru patru zile s{ m{ duc s{ v{d pe maica ~i pe fra`ii mei, cei ce petrec }n satul Cumialii; iar dup{ aceea m{ voi }ntoarce cu alergare la adev{ratul meu Tat{, Iisus Hristos<170>. Dar, osta~ii ~i p{zitorul temni`ei i-au r{spuns: <192>Viu este Domnul Dumnezeul t{u, C{ruia tu ne}ncetat ]i sluje~ti, c{ de <%2>nu ne-am teme de ighemon, pe care }l a~tept{m s{ vin{ }ndat{, te-<%0>am elibera cu totul<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Nu voiesc s{ fiu liber cu totul ci, precum am zis, s{ m{ duc numai s{ m{ }nchin maicii mele, fra`ilor ~i rudeniilor, fiindc{ Domnul meu mi-a poruncit s{ fac aceasta<170>. Osta~ii ziser{: <192>Ne temem ca nu cumva, dup{ eliberarea ta, ighemonul s{ te cear{ degrab{ de la noi, fiindc{ am auzit ast{zi c{ are s{ vin{ ighemonul }n cetate ~i to`i cei lega`i sunt }nscri~i pentru judecat{<170>. Sf|ntul Vasilisc a zis: <192>Voia Dumnezeului meu este s{ m{ duc }n satul meu; deci, dac{ ave`i pl{cere, s{ mearg{ unii dintre voi cu mine, apoi ne vom }ntoarce }mpreun{<170>. Atunci osta~ii s-au }nvoit la voia Domnului ~i, scul|ndu-se unii dintre ei, s-au dus cu d|nsul }n satul lui ~i, cu mult{ bucurie, l-au }nt|mpinat pe el fra`ii lui, c{ci avea trei fra`i ~i maica sa, ~i i-au osp{tat ~i cinstit pe osta~i }n casa lor. A doua zi, chem|nd pe toate rudeniile lui, a gr{it multe c{tre d|n~ii din cele pentru folosul sufletului ~i din }nv{`{tura cre~tineasc{, zic|nd c{ ni se cade a intra }n }mp{r{`ia lui Hristos cu multe sup{r{ri. Deci, m|ng|indu-i pe to`i ~i s{rut|ndu-i cu s{rutarea cea mai de pe urm{, le-a zis: <192>Iubi`i fra`i, p{rin`ilor ~i fiilor }ntru Hristos, petrece`i }n credin`a Domnului nostru Iisus Hristos ~i s{ nu v{ dep{rta`i nicidecum de El; pentru c{ nimic nu este lumea aceasta ~i cele din ea. Toate acestea sunt ca o umbr{ ce trece, iar Domnul petrece }n veci. Deci, m{ rog vou{, ruga`i-v{ pentru mine St{p|nului nostru, Dumnezeul tuturor, s{-mi dea putere ca s{-mi s{v|r~esc nevoin`a p{timirii, precum a dat sfin`ilor Teodor Tiron, Eutropie ~i Cleonic, care au fost prin~i cu mine. M|ntui`i-v{, preaiubi`i p{rin`i, maicilor, fra`ilor, surorilor ~i fiilor, c{ m{ duc acum de la voi ~i nu m{ ve`i mai vedea }n via`a aceasta vremelnic{<170>. Sf|ntul, zic|nd acestea, s-a f{cut pl|ngere ~i t|nguire mare ~i au zis c{tre d|nsul: <192>Dup{ ce }`i vei s{v|r~i bine alergarea ta, roag{-te Domnului pentru noi ~i pentru tot neamul cre~tinesc, ca s{ }nceteze prigoana asupra credin`ei celei sobornice~ti ~i ca s{ se piard{ slujirea la idoli, iar darul lui Hristos s{ str{luceasc{ peste tot p{m|ntul<170>. Dup{ acestea, Sf|ntul Vasilisc se preg{tea s{ se }ntoarc{ cu osta~ii pe aceea~i cale la temni`{, }n leg{turile sale. @BT-1 = ]n acea vreme ighemonul Agripa a ajuns }n cetatea Amasiei, ~i, chem|nd pe cei mai dint|i }ntre cet{`eni, a intrat cu d|n~ii }n capi~tea idoleasc{, care se numea Petason ~i }n alta numit{ Serapion, aduc|nd jertf{ necura`ilor lui zei. A doua zi, ~ez|nd la judecat{, cerceta pe cei ce erau }n leg{turi; astfel a chemat mai }nt|i pe Vasilisc, fiindc{ auzise de d|nsul ~i voia s{-l pun{ pe el mai }nt|i }naintea judec{`ii sale. Duc|ndu-se }n temni`{ unul din cei mai mari ai cet{`ii, ca s{ aduc{ pe Vasilisc la ighemon, nu l-a g{sit }n leg{turi. Deci, a prins pe p{zitorul temni`ei ~i, leg|ndu-l, l-a dus }n divan. Ighemonul, schingiuindu-l, }l }ntreba: <192>Cum ai dezlegat pe vr{jma~ul zeilor no~tri, nesocotind poruncile }mp{r{te~ti?<170> Iar p{zitorul a r{spuns: <192>Sunt dou{ zile ast{zi, de c|nd Vasilisc s-a dus cu osta~ii }n satul lui<170>. Ighemonul, umpl|ndu-se de m|nie, a zis: <192>Capul t{u }l voi t{ia cu sabia, de nu vei pune }naintea mea pe hulitorul ~i oc{r|torul zeilor<170>. Zis-a p{zitorul temni`ei: <192>]ntr-a patra zi }l voi aduce }naintea ta<170>. @BT-1 = Ighemonul a trimis }ndat{ cu p{zitorul acela, pe un slujitor al s{u, om cu obicei s{lbatic ~i cumplit, }mpreun{ cu mul`i osta~i, ~i a zis aceluia: <192>Acum te voi cunoa~te pe tine dac{ e~ti adev{rat r|vnitor c{tre zei, de vei prinde pe acel hulitor ~i batjocoritor ~i-l vei aduce legat la mine }n Cumani, c{ acolo m{ duc<170>. Deci, slujitorul acela, plec|nd de la ighemon, a g{tit ni~te }nc{l`{minte de aram{, care avea }n{untru piroane lungi de fier ascu`ite ~i, lu|nd pe p{zitorul temni`ei ~i pe osta~i, s-a dus }n satul lui Vasilisc, duc|nd pe un asin lan`uri grele de fier. ^i m-am dus ~i eu <196> zice scriitorul acestei pomeniri, Sf|ntul Evsignie <196> urm|ndu-le lor, c{ voiam s{ v{d p{timirea ~i sf|r~itul Sf|ntului Vasilisc. @BT-1 = Ajung|nd ei la satul acela, au prins pe mucenic tocmai c|nd ie~ea din cas{ ~i se }ndrepta spre cetatea Amasiei, la leg{turile lui. Deci, l-au legat cu dou{ lan`uri, un lan` de fier i-au pus pe grumaz ~i l-au }nc{l`at cu }nc{l`{mintele cele de aram{, care aveau piroane. Acele piroane au str{b{tut picioarele sf|ntului p|n{ la oase, curg|nd s|nge din r{ni ~i, b{t|nd tare pe mucenicul lui Hristos, }l duceau spre cetatea Cumani. Pe el }i petrecea pl|ng|nd, maica sa, fra`ii ~i rudeniile lui; iar maica sa zicea c{tre el: <192>Fiul meu preadulce, Hristos, pe Care L-ai iubit, Acela s{-`i fie `ie de ajutor }n aceast{ nevoin`{ muceniceasc{; via`a ta aici nu `i-a fost lung{, dar va fi ve~nic{ }n veacul cel viitor; acum suferi munci amare, dar vei c|~tiga sl{vit{ cunun{ de la Hristos Dumnezeu. Oamenii cei r{i te muncesc pe p{m|nt, dar }ngerii p{cii te vor primi }n cer. Ca pe un t|lhar te judec{ acum pe tine, dar t|lharul care s-a r{stignit cu Hristos te va primi }n Rai; }mp{ra`ii cei stric{cio~i ~i muritori te ucid prin muncile lor, dar, Dumnezeu Cel ve~nic te va }nvia ~i te va num{ra cu o~tile }ngere~ti. Fiul meu cel dulce, }n calea aceasta a Domnului }n care alergi, adu-`i aminte ~i de noi!<170> Maica lui, zic|nd acestea, s-a }ntors acas{, rug|ndu-se Domnului pentru fiul s{u, ca s{-l }nt{reasc{ }n munci. Sf|ntul, uit|ndu-se }napoi, a v{zut c{ veneau dup{ d|nsul cei trei fra`i ai s{i, rudeniile ~i mul`i din popor, pl|ng|nd ~i t|nguindu-se; iar el }i ruga s{ se }ntoarc{ la locurile lor, zic|nd: <192>Nu pl|nge`i pentru mine ci, mai ales, ruga`i-v{ Domnului, ca s{-mi dea putere s{ biruiesc ispita diavolului ~i s{ ru~inez pe slujitorii lui<170>. Dup{ aceea i-a s{rutat pe fiecare ~i }i }ndemna s{ se }ntoarc{, zic|ndu-le: <192>Iar{~i ne vom vedea unul cu altul }n ziua }nvierii ~i }n via`a cea ve~nic{<170>. Dar ei nu voiau s{ se }ntoarc{ ci, pl|ng|nd, urmau sf|ntului. Atunci Sf|ntul Vasilisc le-a zis din nou: <192>Ce face`i? Nu mai pl|nge`i pentru mine ~i nu-mi mai tulbura`i inima mea! O, de s-ar fi dat mie ca s{ mor de multe ori pentru Domnul nostru Iisus Hristos! Rogu-v{ pe voi, }ntoarce`i-v{ ~i v{ ruga`i lui Dumnezeu pentru mine<170>. Nevr|nd ei s{ se }ntoarc{, le-a zis trimisul ighemonului: <192>M{ jur pe s{n{tatea }mp{ra`ilor mei, c{ de nu v{ ve`i }ntoarce, pe to`i v{ leg ~i v{ duc la ighemon<170>. Dar ei n-au voit s{ }n`eleag{. Deci, a }nceput mai marele osta~ilor a-i bate ~i numai a~a, abia a putut s{-i izgoneasc{ }napoi. ]n aceast{ c{l{torie, sf|ntul purta cu b{rb{`ie greutatea lan`urilor de fier ~i cu vitejie r{bda durerea picioarelor p{trunse cu multe piroane ascu`ite, care erau }n }nc{l`{mintea de aram{; iar calea pe unde mergea, se ro~ea cu s|ngele lui. Deci, sf|ntul c|nta, zic|nd: De s-ar aduna asupra mea tab{r{, nu se va }nfrico~a inima mea, Hristoase, Dumnezeul meu, c{ Tu e~ti cu mine. ^i multe alte gr{ia c{tre Domnul }n c|ntarea ~i }n rug{ciunea sa. Trimisul ighemonului ~i cei }mpreun{ cu el, v{z|nd pe mucenic umbl|nd bine, se mirau, nepricep|nd c{ Domnul era cu el ~i }i u~ura durerile. Ajung|nd }n satul care se numea Dacozaria, trimisul ighemonului ~i <%-2>osta~ii au voit s{ se odihneasc{, fiindc{ era z{duf ~i ceasul la amiaz{zi.<%0> St{p|na acelui sat, cu numele Troiana, fiind v{duv{ ~i, v{z|nd c{ a venit slujba~ul ighemonului cu osta~ii i-a rugat s{ intre }n casa <%-2>ei s{ m{n|nce p|ine; iar ei erau patruzeci de b{rba`i. Intr|nd, ei s-au<%0> a~ezat la mas{ s{ m{n|nce ~i s{ bea, veselindu-se, iar pe Sf|ntul Mucenic Vasilisc, av|nd m|inile legate }napoi, l-au legat de un stejar uscat care era }naintea por`ilor. ^i s-au adunat la d|nsul mul`ime de popor, b{rba`i, femei ~i copii ~i, v{z|nd pe sf|ntul legat cu lan`uri grele ~i `inut }n z{duf cu s|ngele curg|nd din picioare, se umileau ~i le era mil{ de el. El se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, cerceteaz{-m{ pe mine, precum ai cercetat pe Iosif }n temni`{, pe Ieremia }n noroi, pe Daniil }n groapa leilor ~i pe cei trei tineri }n cuptorul haldeilor; precum ai ar{tat bun{tatea Ta Susanei, cea n{p{stuit{ de b{tr|nii cei mincino~i, Cel ce ai scos pe Petru din temni`{ ~i pe Tecla ai ap{rat-o }n priveli~te, tot a~a ~i spre mine nevrednicul ~i smeritul robul T{u }ntinde mila Ta ~i arat{ minunile Tale, pentru slava Preasf|ntului T{u nume<170>. @BT-1 = Pe c|nd sf|ntul se ruga astfel, deodat{ s-a cutremurat p{m|ntul ~i un glas de sus s-a auzit: <192>Nu te teme, c{ sunt cu tine!<170> ^i }ndat{ }nc{l`{mintea de aram{ din picioarele lui s-a topit ca ceara de fa`a focului, lan`urile au c{zut de pe d|nsul ~i stejarul cel uscat a }nverzit, odr{slind ramuri cu multe frunze ~i f{c|nd umbr{ mare deasupra sf|ntului. Iar acolo unde st{teau picioarele sf|ntului ~i se ro~ise p{m|ntul de s|ngele lui, a izvor|t un izvor de ap{. Sf|ntul Vasilisc, v{z|nd acestea, a }nceput a mul`umi lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cuv|ntule cel mai }nainte de veci ~i Fiul Tat{lui celui neajuns ~i nesupus, Cel ce ai binevoit a Te pogor} pe p{m|nt ~i a Te face om ca s{ ne r{scumperi de la vechiul muncitor diavol ~i s{ ne izb{ve~ti de toate lucrurile lui cele rele; Cel ce ne-ai }n{l`at pe noi, iar pe acela l-ai smerit, l-ai c{lcat ~i l-ai os|ndit }n ad|nc, iar pe noi ne-ai }nviat, cu ce buze Te voi pream{ri pe Tine, cu ce limb{ m{ voi m{rturisi @ie ~i cu ce glas voi c|nta, vestind m{ririle Tale, care le-ai ar{tat acum spre mine robul T{u, precum ai ar{tat ~i pe sfin`ii T{i Eutropie ~i Cleonic, c|nd eram b{tu`i }naintea ighemonului Asclipiodot? ^i acum, Doamne, cine sunt eu nevrednicul, c{ ai at|ta mil{ de mine }nc|t p{m|ntul, v{z|ndu-Te pe Tine, s-a cutremurat, iar trimisul ighemo-nului ~i osta~ii au fugit din casa aceea de frica cutremurului?<170> @BT-1 = Deci, v{z|nd minunile cele ce se f{cuser{, nu pricepeau ce se }nt|mplase; unii ziceau c{ este n{lucire, al`ii socoteau c{ este vraj{, iar poporul ce st{tea }mprejurul lui, se minuna cu spaim{ ~i pream{rea puterea lui Hristos Dumnezeu. De atunci mul`i au crezut }n Hristos ~i ziceau: <192>Iat{, acesta este omul lui Dumnezeu, trimis de D|nsul aici ca s{ sfin`easc{ locul nostru!<170> Deci, au dus la d|nsul pe un sl{b{nog, z{c|nd pe pat, de care, ating|ndu-se mucenicul lui Hristos, }ndat{ s-a f{cut s{n{tos ~i, lu|ndu-~i patul s{u, s-a dus la casa sa, sl{vind pe Dumnezeu. A adus la sf|ntul ~i lepro~i, iar sf|ntul ~i pe aceia i-a t{m{duit prin atingere. Pe cei bolnavi de friguri ~i de alte boli ~i pe cei ce p{timeau de duhuri necurate i-a t{m{duit prin cuv|nt. Deci, sl{vind pe adev{ratul Dumnezeu, au crezut }n El. Pentru toate acestea s-a f{cut mare bucurie poporului din acel sat, }nc|t st{p|na satului Troiana, cu fiul s{u, Troian, au crezut }n Hristos ~i au cerut Sf|ntul Botez. Iar eu, p{c{tosul Evsignie, v{z|nd cele ce se f{ceau, m{ bucuram foarte mult }ntru Domnul. ]n acea zi, spre sear{, o <%-2>ciread{ de boi ~i alte dobitoace venind }n sat de la p{~une pe drumul<%0> acela l|ng{ care st{tea sf|ntul mucenic, pream{rind m{ririle lui Dumnezeu ~i, ajung|nd }n dreptul mucenicului lui Hristos, Vasilisc, au c{zut }naintea lui }n genunchi ~i s-au plecat dreptului aceluia, l{ud|nd pe Dumnezeu cu ale lor glasuri. Atunci trimisul ighemonului ~i osta~ii s-au c{it de r{ut{`ile ce f{cuser{ sf|ntului, pentru c{ i-a cuprins ~i pe d|n~ii spaima, v{z|nd minunile cele preasl{vite. A doua zi, trimisul ighemonului, scul|ndu-se, a zis c{tre mucenic cu cuvinte bl|nde: <192>Vasilisc, de voie~ti s{ plec{m de aici, ca nu cumva pentru tine s{ ne primejduim de la ighemon<170>. Sf|ntul a zis: <192>S{ mergem, pentru c{ voiesc s{ mor pentru Domnul meu!<170> Ie~ind ei din sat, tot poporul }mpreun{ cu Troiana, st{p|na satului, au petrecut pe sf|nt, iar mucenicul lui Hristos i-a rugat s{ se }ntoarc{ la casele lor. Unii s-au }ntors, iar al`ii au venit dup{ el. C|nd au ajuns la un pod mare ce era peste r|ul Ireos, s-a cutre-murat podul de venirea lui Hristos, c{ci Hristos, Domnul nostru, mergea nev{zut cu robul S{u, precum mi-a spus singur Sf|ntul Mucenic Vasilisc mai pe urm{ mie nevrednicului, Evsignie. Deci, cutremur|ndu-se podul, sf|ntul a stat ~i, }n{l`|nd laud{ lui Dumnezeu, a rugat pe popor s{ se }ntoarc{ }napoi, dar abia i-a }nduplecat de s-au }ntors. Atunci sf|ntul, merg|nd pe la toate locurile cele mai }nalte ~i alese, }~i pleca genunchii ~i se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: ]n tot locul st{p|nirii lui, binecuvinteaz{ suflete al meu pe Domnul. Ajung|nd la un sat care se numea Saon, osta~ii cu trimisul ighemonului au ~ezut s{ m{n|nce, }ndemn|nd ~i pe sf|nt s{ m{n|nce ~i el p|ine. Dar el nu voia, zic|nd: Domnul m{ pa~te ~i nimic nu-mi va lipsi; pentru c{ m{ hr{ne~te pe mine St{p|nul meu, Iisus Hristos<170>. ]ns{ ei iar{~i i-au zis: <192>M{n|nc{, omule, ca s{ nu mori de foame pentru c{ noi vom fi }n primejdie pentru tine, dac{ nu te vom duce viu la ighemon; iat{, este a treia zi de c|nd n-ai gustat nimic<170>. Dar sf|ntul le-a r{spuns: <192>Eu sunt s{tul de hrana cea muritoare ~i nu voiesc s{ o primesc; pe voi v{ hr{ne~te p|inea cea p{m|nteasc{, iar pe mine, cuv|ntul lui Dumnezeu cel ceresc; pe voi v{ vesele~te vinul, iar pe mine, darul Sf|ntului Duh; pe voi v{ satur{ carnea, iar pe mine m{ satur{ postul; pe voi v{ }nt{re~te puterea cea trupeasc{, iar pe mine, Crucea lui Hristos; pe voi v{ }mbog{`e~te aurul, iar pe mine, dragostea lui Iisus Hristos; pe voi v{ }mpodobesc hainele, iar pe mine, fapta cea bun{; voi v{ veseli`i }n r|s, iar eu m{ m|ng|i cu darul }ntru rug{ciune; voi iubi`i pe }mp{ratul vostru cel vremelnic, muritor ~i stric{cios ~i dori`i s{-l }nveseli`i ~i s{-i p{zi`i legea lui, iar eu iubesc pe Dumnezeul cel ceresc, ]mp{ratul meu. Legile Lui le s{rut ~i voiesc s{ m{ satur de vederea fe`ei Lui! Voi a~tepta`i cinste pe p{m|nt, iar eu la cer; voi c{uta`i slava de la oameni, iar eu n{d{jduiesc s{ c|~tig slava }ntru }nvierea drep`ilor la }nfrico~ata Judecat{, unde va zice St{p|nul meu: Veni`i binecuv|nta`ii P{rintelui meu, de mo~teni`i }mp{r{`ia cea g{tit{ vou{ de la }ntemeierea lumii! Sf|ntul, zic|nd acestea, trimisul ighemonului a poruncit s{ pun{ ~aua pe dobitoace, iar mucenicului i-a poruncit s{ }ncalece pe un asin, zic|ndu-i: <192>De trei zile mergi fl{m|nd; acum }ncalec{ m{car pe acest dobitoc ca s{ nu sl{be~ti cu totul<170>. Dar sf|ntul n-a voit s{ }ncalece, ci a zis: <192>Domnul meu Iisus Hristos, m{ }nt{re~te pe mine ~i toat{ odihna ~i }nlesnirea mi-o d{ mie Duhul Sf|nt<170>. Astfel au plecat pe drum. Spre sear{, ajung|nd la un sat, osta~ii au stat ca s{ se odihneasc{ ~i s{ m{n|nce ceva. Trimisul ighemonului a rugat pe fericitul Vasilisc s{ guste din bucate, dar el n-a voit ~i astfel a petrecut toat{ noaptea c|nt|nd ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu; iar }mpreun{ cu el erau sfin`ii }ngeri, care c|ntau cu pl{cutul lui Hristos. F{c|ndu-se ziu{, au plecat la drum ~i au ajuns }n cetatea Cumani }n ceasul al patrulea din zi. Apropiindu-se de cetate, au auzit de la mul`i <196> zice scriitorul <196> cum ighemonul munce~te pe cei ce nu voiesc s{ se }nchine idolilor. Dar Domnul, ar{t|ndu-se Sf|ntului Vasilisc, i-a zis: <192>]ndr{z-ne~te, nu te teme de }ngrozirile celor f{r{delege, c{ Eu sunt cu tine<170>. Osta~ii, intr|nd }n cetate, }ntrebau unde este ighemonul, ~i au aflat c{ este }n capi~tea lui Apolon, unde aduce jertf{ idolilor }mpreun{ cu poporul. Deci, duc|ndu-se trimisul ighemonului la d|nsul i-a spus c{ au adus pe Vasilisc. Atunci ighemonul s-a bucurat foarte mult; iar cel ce a adus pe sf|nt a spus ighemonului de minunile ce le f{cuse pe drum, dar el nu credea, ci zicea: <192>Acelea sunt vr{ji cre~tine~ti<170>. Deci, a poruncit ca pe Sf|ntul Vasilisc s{-l aduc{ la d|nsul }n capi~tea lui Apolon, vr|nd s{-l sileasc{ a jertfi zeilor. Alerg|nd, osta~ii ighemonului au }nceput a bate pe mucenic peste grumaji, zic|ndu-i: <192>Intr{ }n capi~te la ighemon ~i }nchin{-te zeilor, de voie~ti s{ fii viu<170>. Dar, osta~ii ce veniser{ pe drum cu d|nsul, au }nceput a spune osta~ilor ighemonului minunile ce le f{cuse ~i pe care singuri le v{zuser{, zic|nd: <192>Cu adev{rat am v{zut semne minunate ~i puteri ale lui Dumnezeu, nu ca n{lucire, nici cu vr{ji, ci f{c|ndu-se }n fa`a tuturor!<170> ^i, }ntorc|ndu-se c{tre sf|nt, i-au zis: <192>Vasilisc, iart{-ne pe noi de relele cele ce `i-am f{cut }n ne~tiin`a noastr{ ~i te roag{ Dumnezeului t{u pentru noi!<170> Gr{ind ei acestea, au venit al`i osta~i de la ighemon ~i, lovind pe mucenic, l-au dus }n capi~te. Sf|ntul Vasilisc a intrat acolo, veselindu-se }ntru Domnul Dumnezeul s{u ~i av|nd fa`a luminoas{. V{z|ndu-l ighemonul, i-a zis: <192>Tu e~ti Vasilisc?<170> El a r{spuns: <192>Eu sunt<170>. Zis-a ighemonul: <192>Ce zici, vei jertfi zeilor?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Cine `i-a spus `ie c{ eu nu aduc jertfe lui Dumnezeu? Eu }n tot ceasul s{v|r~esc jertfe de laud{ Dumnezeului meu!<170> Ighemonul, ne}n`eleg|nd acel cuv|nt, s-a bucurat ~i a zis: <192>Zeii se vor bucura de aceasta; deci, jertfe~te, iubitule, oric{rui zeu voie~ti, din to`i zeii no~tri<170>. Apropiindu-se Sf|ntul Vasilisc de un idol, a }ntrebat pe cei ce erau de fa`{: <192>Cum se nume~te acest zeu al vostru?<170> Zis-au lui: <192>Apolon<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Bine a`i zis c{ Apolon se nume~te, pentru c{ Apolon se t|lcuie~te "pierz{tor"; ~i cu adev{rat, deoarece trage la pierzare pe to`i cei ce cred }n el ~i i se }nchin{ lui ca unui Dumnezeu, pe c|nd el nu este Dumnezeu<170>. Zis-a ighemonul c{tre sf|nt: <192>Dar cum este numele Dumnezeului c{ruia tu voie~ti s{-i aduci jertf{? Zis-a sf|ntul: <192>Dumnezeul meu este negr{it, neajuns, nev{zut ~i ne~tiut<170>. Ighemonul a zis: <192>Ce, nu are nume Dumnezeul t{u?<170> Gr{it-a sf|ntul: <192>Numele Dumnezeului meu este scris }n sfintele c{r`i ~i, de voie~ti s{ ascul`i, }`i voi spune<170>. Zis-a ighemonul: <192>Spune, nu te teme<170>. Gr{it-a mucenicul: <192>Dumnezeul meu se nume~te Tat{l Atot`iitorul, Domnul Savaot, ]mp{rat al tuturor, M|ntuitor, Milostiv, Milos|rd, }ndelung r{bd{tor. Aceluia }i jertfesc cu jertf{ de laud{<170>. @BT-1 = Atunci ighemonul a zis: <192>Adu-i jertf{ oric{rui Dumnezeu voie~ti, numai adu-i; deoarece nu te-am chemat ca s{ filosofezi, ci ca s{ jertfe~ti<170>. Atunci sf|ntul a zis c{tre ighemon: <192>Ia aminte la jertfa mea<170>. Deci, ridic|ndu-~i m|inile spre cer, a }nceput a se ruga, zic|nd: <192>Dumnezeule cel ve~nic, F{c{torule al cerului ~i al p{m|ntului, Cel ce ascul`i pe cei ce-@i slujesc @ie cu adev{rat; ascult{-m{ ~i pe mine acum, robul T{u, ~i sf{r|m{ }n ceasul acesta pe acest idol surd, orb ~i mut ca s{ vad{ p{g|nii cei necura`i ce fel de dumnezei cinstesc, s{ se ru~ineze ~i s{ cunoasc{ to`i c{ Tu e~ti Unul adev{ratul Dumnezeul cel Atotputernic<170>. Sf|ntul rug|ndu-se astfel, }ndat{ s-a cutremurat p{m|ntul ~i capi~tea, }nc|t idolul, c{z|nd jos la p{m|nt, s-a sf{r|mat }n mii de buc{`i. Ighemonul ~i poporul cel ce era la capi~te, v{z|nd acestea, au fugit afar{ de fric{, r{m|n|nd }n{untru numai Sf|ntul Vasilisc singur, c|nt|nd ~i zic|nd: <192>S{ }nvie Dumnezeu ~i s{ risipeasc{ vr{jma~ii Lui. S{ fug{ de la fa`a Lui cei ce-L ur{sc. S{ se sting{ precum se stinge fumul, cum se tope~te ceara de fa`a focului, a~a s{ piar{ to`i idolii de la fa`a adev{ratului nostru Dumnezeu<170>. @BT-1 = Dup{ un ceas, ighemonul a poruncit s{ scoat{ pe sf|nt din capi~te ~i, scr|~nind din din`i, i-a zis: <192>Vr{jma~ al zeilor no~tri, pentru ce ai f{g{duit una ~i ai f{cut alta? Te-ai f{g{duit s{ aduci jertf{ lui Dumnezeu; iar cu vr{jile tale ai f{cut de a c{zut ~i s-a sf{r|mat Apolon, zeul nostru<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Cel ce a sf{r|mat zeul vostru, Acela va arde ~i capi~tea lui. Pe c|nd sf|ntul zicea acestea, deodat{ a c{zut foc din cer peste capi~tea lui Apolon ~i a ars-o p|n{ }n temelie. Ighemonul ~i tot poporul, tremur|nd de fric{, au fugit departe. Apoi, chem|nd pe sf|nt, i-a zis: <192>O, c|t de mari sunt farmecele tale, }nc|t ai sf{r|mat ~i pe zeul nostru Apolon ~i ai ars capi~tea lui<170>. Zis-a sf|ntul: <192>Dac{ dumnezeul t{u este Dumnezeu adev{rat, precum zici, s{ se r{zbune asupra mea pentru sine<170>. Ighemonul a zis: <192>Zeii no~tri sunt buni ~i nu fac nici un r{u potrivnicilor lor<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>O, ce orbire omeneasc{, cum pot dracii s{ fie buni sau ce bine pot s{ fac{ ei, fiind r{i? Deoarece pe voi, iubi`ii lor }nchin{tori, v{ vor afunda }n iad cu d|n~ii<170>. Ighemonul a zis: Vr{jitor tic{los, jertfe~te zeilor, ca s{ nu te dau la moartea cea mai amar{<170>. R{spuns-a sf|ntul c{tre ighemon: <192>Fiar{ de dumbrav{, c|ine ling{tor de s|nge, stricatule Agripa, chip al dracilor, asem{nare a diavolului ~i muncitorule f{r{ de lege; pentru ce m{ `ii pe mine mai mult? Pentru c{ m{ s|rguiesc, ca s{-mi s{v|r~esc alergarea mea!<170> Ighemonul, m|niindu-se foarte mult, a poruncit ca s{-l taie cu sabia. @BT-1 = Lu|ndu-l osta~ii, l-au dus afar{ din cetate ca s{-l taie la locul ce se numea Dioscorie, venind }n urma sf|ntului popor mult. Ighemonul a poruncit ca, dup{ t{iere, s{-i arunce trupul }n r|u. Pe c|nd i se t{ia capul mucenicului lui Hristos, am v{zut noi - zice Sf|ntul Evsignie -, c{rora ne era dat a vedea o tain{ ca aceasta, o mul`ime de sfin`i }ngeri au venit ~i, lu|nd sufletul sf|ntului, l-au }n{l`at spre cer. Iar Domnul nostru Iisus Hristos S-a v{zut st|nd la cer ~i zic|nd: Vino, Vasilisc, sluga Mea cea bun{ ~i credincioas{, intr{ }n cereasca }mp{r{`ie, }n ceata drep`ilor unde sunt robii Mei, care au fost }n chinuri pentru Mine. Iar noi, cei ce am v{zut ~i am auzit toate acestea, am c{zut cu fa`a la p{m|nt ~i ne-am }nchinat Domnului, mul`umindu-I c{ ne-a }nvrednicit de o vedenie ca aceea. Iar c{l{ul Prisc, lu|nd trupul mucenicului, }l tr{gea spre r|u. @BT-1 = Deci, apropiindu-ne de el, l-am rugat s{ stea pu`in, p|n{ ce se va risipi poporul ~i i-am dat }n tain{ treizeci de galbeni; iar el ne-a l{sat nou{ trupul mucenicului ~i capul, zic|nd: <192>P{zi`i-v{ s{ nu ~tie cineva ~i s{ spun{ ighemonului, c{ va fi primejdie ~i mie ~i vou{<170>. Lu|nd noi trupul mucenicului, l-am ascuns ~i l-am dus noaptea pe un c|mp arat ~i l-am }ngropat acolo, sem{n|nd pe d|nsul ni~te semin`e, care au r{s{rit chiar }n acea noapte; adic{, }ntr-o zi au crescut, iar }n alt{ zi au }nflorit ~i au adus rod. Dar, pe c|nd s{pam morm|ntul mucenicului, au }nsetat oarecare b{rba`i dintre noi, ~i am chemat pe Domnul cu rug{ciunile Sf|ntului Vasilisc ~i }ndat{, aproape de morm|nt, a izvor|t un izvor de ap{ vie, din care b|nd, am pream{rit pe Dumnezeu. Izvorul acela este ~i acum, iar bolnavii care beau din apa aceea se t{m{duiesc de neputin`ele lor. @BT-1 = Dup{ aceasta a n{p{dit un duh necurat asupra ighemonului Agripa, }nc|t c{uta trupul mucenicului, zic|nd: <192>De m-a~ atinge de trupul lui Vasilisc, m-a~ izb{vi de primejdie<170>. Nimeni }ns{ nu }ndr{znea s{ spun{ c{ mucenicul este }ngropat }n p{m|nt. Dar oarecare i-a zis: <192>Ai poruncit ca trupul s{ se arunce }n r|u ~i cum }l cau`i acum?<170> Agripa, duc|ndu-se la locul unde a fost t{iat mucenicul lui Hristos, a g{sit pu`in s|nge de al lui ~i, adun|ndu-l cu `{r|na p{m|ntului, l-a legat }n br|ul s{u ~i ~i-a }ncins trupul ~i }ndat{ s-a eliberat de duhul cel necurat. Astfel, a crezut ~i el }n Domnul nostru Iisus Hristos. Iar dup{ o vreme, un cet{`ean din Comani cu numele Marin, b{rbat dreptcredincios, a zidit o biseric{ }n numele Sf|ntului Mucenic Vasilisc ~i, sco`|nd sfintele lui moa~te din p{m|nt, le-a adus }n ea. ^i se dau la toate bolile multe t{m{duiri prin minune de la moa~tele sf|ntului, cu rug{ciunile lui ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinstea ~i slava, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.