@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I TREIA @SUBTITLE = <%4>CUVIOSULUI MIHAIL M[RTURISITORUL, @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL SINADIEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest sf|nt Mihail, dup{ cum s-a }nvrednicit a fi de un nume cu }ngerul cel mare al puterilor cere~ti, tot astfel, ~i via`a lui a fost }ngereasc{, de vreme ce ~i-a luat asupr{-~i cur{`ia cea fecioreasc{ ~i celelalte fapte bune. El s-a afierosit lui Dumnezeu din bra`ele maicii sale, ~i s-a ar{tat slujitor ales al Lui, primind din tinere`e via`a monahiceasc{, }mpreun{ cu Sf|ntul Teofilact al Nicomidiei, }n zilele Prea sfin`itului patriarh Tarasie. Acesta i-a trimis pe am|ndoi la o m|n{stire, ce era zidit{ l|ng{ gura Pontului Euxin <196> Marea Neagr{ de azi <196> unde, nevoindu-se, au sporit }n faptele cele bune ~i au c|~tigat }ndr{zneal{ c{tre Dumnezeu prin rug{ciunile lor. Odat{, pe vremea seceri~ului, fiind ar~i`{ mare ~i neav|nd ap{, au sl{bit de mult{ sete, pentru aceasta s-a rugat lui Dumnezeu ~i un vas de aram{ uscat l-au f{cut s{ izvorasc{ ap{ mult{ spre trebuin`{; pentru c{ Domnul face voia celor ce se tem de El ~i ascult{ rug{ciunile lor. Aceast{ minune a fost asemenea cu aceea care s-a f{cut }n pustie, c|nd Dumnezeu a scos ap{ din piatr{ poporului Israel cel }nsetat, ~i cu alta, c|nd Samson, murind de sete, a izvor|t izvor de ap{ vie, din osul cel uscat al f{lcii asinului. Dup{ aceasta, via`a cea }mbun{t{`it{ a acestor cuvio~i p{rin`i, str{lucind ca o raz{ de soare, prea sfin`itul patriarh Tarasie i-a judecat a fi vrednici de treapta cea }nalt{ a arhieriei. Deci, pe fericitul Teofilact l-a pus mitropolit }n Nicomidia; iar pe Sf|ntul Mihail, sfin`indu-l episcop, l-a trimis }n Sinad. El p{~tea bine turma lui Hristos cu cuv|ntul ~i cu felul vie`ii sale. Preasfin`itul Tarasie, duc|ndu-se din via`a aceasta, a venit ca patriarh la scaunul Bisericii Constantinopolului, Nichifor. Atunci iar{~i s-a ridicat viforul eresului lupt{rilor contra sfintelor icoane, care acum era blestemat de al ~aptelea sinod al Sfin`ilor P{rin`i. Aceasta s-a f{cut fiindc{ r{ucredinciosul }mp{rat Leon Armeanul, v{t{m|ndu-se de acel eres, a pornit prigoan{ }mpotriva Bisericii lui Hristos, numind sfintele icoane idoli; iar pe cei ce se }nchinau lor, }i muncea ~i }i pierdea }n multe feluri de chinuri. El a izgonit pe prea sfin`itul patriarh Nichifor ~i pe ceilal`i credincio~i arhierei de la scaunele lor; iar }n locul acelora a ridicat pe ereticii cei de un g|nd cu el; ~i se vedea atunci ur|ciunea pustiirii ~ez|nd la locurile cele mai de cinste. Atunci Sf|ntul Mihail s-a ar{tat c{ este vestit m{rturisitor al dreptei credin`e ~i mustr{tor al relei credin`e a ereticilor. Pentru c{, }nt{rindu-se ~i }n`elep`indu-se de darul Sf|ntului Duh, toat{ ura potrivnicilor lui Dumnezeu a }mpilat-o ~i a astupat gurile ereticilor care batjocoreau }nchipuirile cele dumnezeie~ti. ]mp{ratul Leon cel cu nume de fiar{, nesuferind limba lui cea aspr{, care certa cu }ndr{zneal{ r{t{cirea ereticilor, a pus }nainte pe arhiereul lui Hristos, la cercarea judec{`ii celei nedrepte. Sf|ntul Mihail, netem|n-du-se de }ngrozire, nici sl{bindu-se cu mintea, a strigat cu glas mare: <192>Cinstesc sf|nta icoan{ a M|ntuitorului meu Iisus Hristos ~i a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, cum ~i ale celorlal`i sfin`i, ~i m{ }nchin lor; iar de porunca ta nu m{ }ngrijesc ~i }ntru nimic o socotesc<170>. Iar Leon, }nfrunt|ndu-se, s-a umplut de m|nia cea de fiar{ ~i a os|ndit pe m{rturisitorul lui Hristos la izgonire. Deci, Sf|ntul Mihail a r{bdat multe ~i amare m|hniri ~i necazuri. El a fost gonit din loc }n loc, p|n{ ce a ajuns }n l{rgimea cereasc{ ~i acolo a c|~tigat odihna cea ve~nic{. Astfel, s{v|r~indu-se alergarea cea bun{, s-a }mpodobit cu }ndoit{ cunun{ ~i s-a ad{ugat l|ng{ arhierei, ca un arhiereu, l|ng{ mucenici, ca un mucenic, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC MIHAIL MONAHUL<%0> Sf|ntul Mucenic Mihail a fost din cetatea Edesa, fiu din p{rin`i binecredincio~i, dup{ al c{ror sf|r~it a }mp{r`it averile sale s{racilor ~i s-a dus la Ierusalim, ca s{ vad{ Sfintele Locuri. Pe vremea aceea, Ierusalimul era st{p|nit de agareni, deci el }nchin|ndu-se Sfintelor Locuri, s-a dus la lavra Sf|ntului Sava ~i s-a f{cut monah. Dup{ o vreme oarecare, a fost trimis de }nv{`{torul s{u la Ierusalim, s{ v|nd{ lucrul m|inilor. Pe drum l-a }nt|mpinat un scopit al Seidii, }mp{r{teasa agarenilor ~i, lu|ndu-l, l-a dus la }mp{r{teasa sa, c{ avea vase foarte frumoase lucrate de m|inile lui. ]mp{r{teasa, v{z|nd pe monah t|n{r cu v|rsta, frumos la fa`{ ~i uscat de post, s-a }ndr{gostit de el, ~i a }nceput a-l am{gi spre f{r{delegi, zic|ndu-i: <192>]mpline~te pofta mea ~i, de e~ti bolnav, te voi vindeca<170>. Fericitul Mihail a r{spuns: <192>Sunt bolnav pentru p{catele mele, }ns{ sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos ~i nu m{ supun `ie<170>. Dar }mp{r{teasa }l silea la lucrul cel f{r{delege, precum odat{ }n Egipt femeia lui Putifar a silit pe Iosif cel prea frumos. Deci, }n`eleptul Mihail se lep{da, zic|nd: <192>Nu-mi este cu putin`{ a face aceasta, deoarece sunt monah ~i m-am f{g{duit ca p|n{ la moarte s{ p{zesc lui Dumnezeu cur{`ia trupului meu, f{r{ de prihan{. V{z|nd acea spurcat{ femeie pe monahul cel curat, c{ nu voie~te nicidecum s{-i }mplineasc{ pofta p{catului, s-a umplut de ru~ine ~i de m|nie ~i a poruncit s{-l bat{. Dup{ aceea, fiindc{ nu era departe de Ierusalim, a trimis pe monah legat la }mp{ratul lor, p|r|ndu-l ca pe un hulitor al credin`ei lor. ]mp{ratul, cercet|nd cele despre d|nsul, l-a dezlegat ~i-l ruga s{ fie p{rta~ al credin`ei lui Mahomed. Mihail a r{spuns: <192>S{ nu-mi fie mie aceasta, ca s{ las pe Dumnezeul meu ~i s{ urmez diavolului<170>. ]mp{ratul a zis: <192>Voie~te a }mp{r{`i cu mine ~i cere ce voie~ti de la mine<170>. Sf|ntul <%2>Mihail a r{spuns: <192>Din trei, un lucru cer de la tine: Ori eliberea-z{-<%0>m{ la stare`ul meu, ori bate-m{ }n numele Dumnezeului meu, ori prin sabie ta trimite-m{ c{tre Hristosul meu<170>. ]mp{ratul a poruncit s{-l adape cu otrav{ d{t{toare de moarte; iar el, b|nd otrava, a r{mas nev{t{mat dup{ cuv|ntul lui Hristos din Evanghelie, care zice: M{car de a`i bea ~i ceva de moarte, nu v{ va v{t{ma. ]mp{ratul, ru~in|ndu-se de acestea, a poruncit ca pe robul lui Hristos, s{-l taie cu sabia }n mijlocul Ierusalimului. Iar monahii loca~ului Sf|ntului Sava, lu|nd trupul lui, l-au adus }n lavra lor ~i l-au pus cu cinste }mpreun{ cu Sfin`ii p{rin`i pe mucenicul lui Hristos, Mihail, sl{vind pe Hristos Dumnezeu. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOASEI EUFROSINA FECIOARA,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENA M\N[STIRII POLO@CA<%0> ]n cetatea Polo`ca era un boier, anume Vseslav. El a avut un fiu cu numele Gheorghe, din care se trage aceast{ sf|nt{ odrasl{, fericita Eufrosina. Aceasta mai }nainte de a se boteza s-a numit Predislava, dup{ numele cel boieresc, ~i }nv{`ase din copil{rie dumnezeiasca Scriptur{. Ea se s|rguia la citirea sfintelor c{r`i ~i astfel s-a deprins din acelea cu frica ~i cu dragostea os|rdnic{ c{tre Dumnezeu, Ziditorul ei. Ea era frumoas{ ~i, ajung|nd la v|rsta de <%2>doisprezece ani, mul`i boieri sl{vi`i trimiteau la tat{l ei, s|rguin-du-<%0>se fiecare ca fiul s{u s-o ia }n c{s{torie. Dar, fecioara nu voia nicidecum s{ se }nso`easc{ cu b{rbat p{m|ntesc ~i muritor, fiind r{nit{ de dorin`a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mirele cel ceresc ~i f{r{ de moarte, deoarece toat{ mintea sa o avea }ndreptat{ spre dragostea cea dumnezeiasc{. Tat{l ei, voind s-o logodeasc{ cu un t|n{r frumos, fiu al unui boier oarecare, ea n-a voit; ~i, ascunz|n-du-se de to`i, s-a dus }ntr-o m|n{stire de fecioare la cuvioasa doamn{ Romana egumena, ~i cerea s{ fie tuns{ }n schima monahal{. Cuvioasa Romana, v{z|nd tinere`ile fecioarei, ~i tem|ndu-se de tat{l ei, a `inut-o mult{ vreme, sf{tuind-o la via`a mireneasc{, ca pe o fat{ t|n{r{ ~i preafrumoas{. Dar, cunosc|ndu-i fierbin`eala cea mare a inimii ei c{tre Dumnezeu ~i dorin`a neschimbat{ de a p{zi fecioria pentru }mp{r{`ia cerului, a poruncit preotului ce era acolo s-o tund{ ~i s-o }mbrace }n sf|ntul ~i }ngerescul chip monahicesc ~i i-a pus numele Eufrosina. Tat{l ~i maica ei, }n~tiin`|ndu-se de acest lucru, s-au umplut de negr{it{ m|hnire ~i de jale; deci, alerg|nd la m|n{stire ~i, v{z|nd pe fiica lor }n chipul monahicesc, au pl|ns ~i s-au t|nguit, iar fericita fecioar{ nu b{ga }n seam{ lacrimile p{rin`ilor, ci }i }ndemna s{ se veseleasc{ de aceasta, c{ au fiica logodit{ cu ]mp{ratul ceresc. Eufrosina petrecea ca celelalte monahii }n posturi ~i rug{ciuni, supun|ndu-se tuturor cu mare smerenie }n toate ostenelile m|n{stire~ti. Dup{ c|t{va vreme, a rugat pe Ilie, episcopul Polo`chii, s{-i <%2>porunceasc{ s{ petreac{ l|ng{ biserica cea mare, Sf|nta Sofia, }ntr-o<%0> c{mar{ deosebit{. Prin aceasta ea voia s{ urmeze fecioarelor celor de demult din Ierusalim, }ntre care a fost ~i Preacurata Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu, care vie`uia l|ng{ biserica lui Solomon <196> Sf|nta Sfin`ilor <196>, }n c{mar{ deosebit{, ce era f{cut{ pentru aceea l|ng{ zidul bisericii. Episcopul, }n~tiin`|ndu-i de via`a ei cea asemenea }ngerilor ~i dragostea ei c{tre Dumnezeu, n-a oprit-o s{ fie dup{ buna dorin`{ a inimii ei. Astfel, sf|nta petrecea ca }ngerul lui Dumnezeu, }nchiz|ndu-se }ntr-o c{mar{ l|ng{ biseric{ ~i, rug|ndu-se totdeauna ziua ~i noaptea, pream{rea pe Dumnezeu; iar }n vremea ce }i prisosea de la rug{ciuni, scria c{r`i cu m|inile sale ~i le d{dea spre v|nzare, iar ceea ce lua pe d|nsele, }mp{r`ea s{racilor. Petrec|nd ea astfel mult{ vreme l|ng{ Sf|nta Sofia, a v{zut }ntr-o noapte }n vedenia somnului pe }ngerul lui Dumnezeu care, lu|nd-o, a dus-o afar{ din cetate la un loc ce se numea Sel`e, unde era mijlocul Sfintei Sofia ~i o biseric{ mic{ de lemn. ^i a zis }ngerul c{tre Eufrosina: <192>@i se cade s{ petreci aici, pentru c{ Dumnezeu voie~te ca }n acest loc, multe femei s{ se pov{`uiasc{ la m|ntuire prin tine<170>. Aceast{ vedenie a v{zut-o Cuvioasa Eufrosina, nu odat{, ci de dou{ ~i de trei ori; deci, sf|nta se minuna de acea vedenie ~i mul`umea lui Dumnezeu Cel ce a }nvrednicit-o vedeniei }ngere~ti. Ea, supun|ndu-se bun{voin`ei Domnului, zicea: <192>Dumnezeule, inima mea este gata.<170> ^i s-a ar{tat }ngerul }n vedenie ~i episcopului, zic|ndu-i: <192>Pe roaba lui Dumnezeu Eufrosina s{ o duci la biserica Probejeniei cea din Sel`e ~i s-o s{l{~luie~ti l|ng{ acea biseric{, ca s{ fie acolo m|n{stire de fecioare sfin`ite lui Dumnezeu, pe care voie~te s{ le m|ntuiasc{ prin aceast{ roab{ a Sa, a c{rei rug{ciune se suie la Dumnezeu ca mirul. Ca o coroan{ pe capul }mp{ratului, a~a se odihne~te peste ea Sf|ntul Duh. Precum str{luce~te soarele prin lume, a~a a str{lucit via`a ei }naintea }ngerilor lui Dumnezeu<170>. Episcopul, de~tept|nd-se din somn, a mers la Cuvioasa Eufrosina ~i i-a spus voia Domnului; iar ea a spus episcopului vedenia sa, mul`umind lui Dumnezeu pentru acestea. Drept aceea, episcopul, chem|nd pe voievodul Boris, unchiul ei, pe voievodul Gheorghe, tat{l ei, boieri ~i b{rba`i cinsti`i ~i, spun|ndu-le voia lui Dumnezeu, a zis: <192>Iat{, spun }naintea st{p|niei voastre: Locul sfintei m|n{stiri a Probejeniei de la Sel`e, }l dau Cuvioasei Eufrosina, ca s{ fie acolo m|n{stire de fecioare; ~i nimeni din cei mai de pe urm{ s{ nu aib{ a judeca dania aceasta, pe care am f{cut-o ei<170>. To`i s-au }nvoit cu episcopul ~i, duc|nd acolo pe Sf|nta Eufrosina, a s{l{~luit-o l|ng{ biserica m|n{stirii Probejeniei. Acolo a }ntemeiat m|n{stirea fecioarelor celor ce voiau s{ slujeasc{ lui Hristos }n cur{`ie. Cuvioasa Eufrosina a fost pov{`uitoarea multor fecioare ~i femei, care se lep{dau de lume ~i veneau la c{lug{rie. Ea era la multe conduc{toarea spre m|ntuire, deoarece era destul ca cineva s{ se uite la via`a ei }mbun{t{`it{ ~i astfel se folosea ~i se }ndemna foarte mult spre nevoin`ele cele pl{cute lui Dumnezeu. Dup{ o vreme, Cuvioasa Eufrosina a trimis la tat{l s{u, zic|nd: <192>Tat{, trimite pe sora mea, Gradislava, ca s-o }nv{` sfintele c{r`i<170>; iar el i-a }ndeplinit dorin`a ei. Sf|nta Eufrosina, }nv{`|nd citirea c{r`ilor pe sora sa cea mai t|n{r{, a }ndemnat-o cu multe cuvinte spre m|ntuirea sufletului ~i p{zirea fecioriei; deci, a f{cut-o mireasa lui Hristos, c{ci a adus-o }n r|nduiala monahiceasc{ ~i a chemat-o cu numele Evdochia. Dup{ un timp, tat{l ei a trimis la cuvioasa, zic|ndu-i: <192>Trimite la noi pe sora ta<170>. Atunci Eufrosina a r{spuns: <192>L{sa`i-o s{ mai petreac{ cu mine, de vreme ce }nc{ nu s-a deprins bine cu Sf|nta Scriptur{<170>. Dar, }n~tiin`|ndu-se degrab{ tat{l s{u ~i maica sa de tunderea celeilalte fiice a lor, s-a umplut de }ndoit necaz; ~i, merg|nd la m|n{stire, striga cu m|nie ~i cu durere }n inim{ c{tre Sf|nta Eufrosina, zic|ndu-i: <192>O, fiic{, de ce ne-ai f{cut aceasta? Ne-ai ad{ugat t|nguire peste t|nguire ~i }ntristare peste }ntristare! Au nu-`i ajungea, ca s{ ne la~i tu singur{, ci ai luat cu }n~el{ciune ~i alt{ iubit{ fiic{ a noastr{? Pentru aceasta v-am n{scut eu pe voi? Pentru aceasta v-am crescut, ca mai }nainte de moarte, s{ v{ }nchide`i via`a }n morm|nt, }mbr{cate }n haine negre ~i }n }nchisoare m|n{stireasc{? Aceasta este m|ng|ierea cea a~teptat{ de la voi?<170> Deci, Cuvioasa Eufrosina, gr{ind din dumnezeie~tile c{r`i cuvinte m|ntuitoare de suflet, i-a m|ng|iat pu`in, ~i ei s-au }ntors acas{, amestec|ndu-~i fireasca ~i p{rinteasca lor m|hnire cu duhovnice~tile bucurii. Dup{ aceasta, a venit la Cuvioasa Eufrosina o domni`{ spre r|nduiala monahiceasc{, rudenie a ei, fiica unchiului s{u, Boris, care se numea Zvenislava. Aceea a adus toate hainele sale cele scumpe ~i podoabele cele preg{tite spre nunt{ ~i a zis c{tre fericita Eufrosina: <192>Doamn{ ~i sora mea, toate cele frumoase ale acestei lumi le socotesc }ntru nimic, iar aceste podoabe de nunt{ le d{ruiesc m|n{stirii ~i voiesc singur{, ca prin nunt{ duhovniceasc{ s{ m{ }nso`esc cu Acela ~i s{-mi plec capul sub jugul Lui cel bun ~i u~or<170>. Cuvioasa Eufrosina a primit-o cu bucurie ~i a poruncit ca s-o tund{, pun|ndu-i numele Eupraxia. Deci, ea petrecea }mpreun{ }n post ~i }n rug{ciuni de toat{ noaptea, slujind Domnului cu mult{ cuvio~ie ~i dragoste. @BT-1 = Cuvioasa Eufrosina, v{z|nd c{ din zi }n zi se }nmul`eau num{rul surorilor ~i se l{rgea m|n{stirea, a g|ndit s{ zideasc{ o biseric{ de piatr{ }n numele M|ntuitorului. Deci, pun|nd st{ruin`{ la aceea, cu dumnezeiescul ajutor s-a }nceput lucrul, care s-a ~i s{v|r~it degrab{, pentru c{ }ntr-un an s-a zidit o biseric{ de piatr{ foarte frumoas{. La zidirea acelei biserici ajuta un b{rbat }nsemnat, anume Ioan. Acela, odihnindu-se, mai }nainte de r{s{ritul soarelui, de multe ori auzea un glas, zic|ndu-i: <192>Ioane, scoal{-te ~i mergi la lucrul bisericii Atot`iitorului<170>. El, sup{r|ndu-se }ntr-o zi de glasul acela, a mers la Cuvioasa Eufrosina, zic|ndu-i: <192>St{p|n{, tu trimi`i s{ m{ sileasc{ la lucru?<170> Iar ea, }n`eleg|nd c{ acel glas nu este omenesc, ci dumnezeiesc, a zis lui Ioan: <192>De~i nu poruncesc eu s{ te de~tepte ~i s{ te sileasc{ la lucru, }ns{ tu ascult{ glasul ce l-ai auzit chem|ndu-te la lucru ~i f{ porunca }ndat{, c{ci lucrul acesta este al lui Dumnezeu<170>. Biserica fiind aproape de terminare ~i neajung|nd c{r{mizi spre s{v|r~ire, Cuvioasa s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Slav{ @ie St{p|ne, iubitorul de oameni, Atotputernice Dumnezeule, care ne-ai d{ruit cele mai mari, m{ rog bun{t{`ii Tale, d{-ne ~i cele mai mici cu care s{ s{v|r~im biserica cea zidit{ }ntru slava preasf|ntului T{u nume<170>. @BT-1 = A doua zi, prin lucrarea puterii lui Dumnezeu, s-a aflat un cuptor plin de c{r{mizi arse, foarte tari; pentru c{ erau lucrate cu m|n{ nev{zut{ }n pu`in{ vreme, c{ci numai }ntr-o noapte s-a f{cut acest minunat lucru. Pentru aceasta, Cuvioasa s-a umplut de bucurie ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu cu mirare, c{ s-a terminat zidirea bisericii. Dup{ aceea a venit episcopul cu clerul ~i cu voievozii s{ sfin`easc{ biserica, ~i tot poporul cet{`ii s-a adunat ~i au pr{znuit cu bucurie sfin`irea bisericii. Cuvioasa, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt }n biseric{, gr{ia cu lacrimi c{tre Dumnezeu: <192>Tu Doamne, ~tiutorule de inimi, Dumnezeule Atot`iitorule, caut{ spre aceast{ biseric{ zidit{ }n numele T{u, ca alt{dat{ spre a lui Solomon, caut{ ~i spre turma Ta cea cuv|nt{toare adunat{ l|ng{ biserica Ta, fii milostiv nou{, celor ce-`i slujim ~i d{-ne ajutor s{ purt{m jugul T{u cel pus pe noi ~i s{ mergem }n turma Ta, Mirele nostru. Tu singur p{ze~te curtea aceasta a cuv|nt{toarelor tale oi, fii nou{ p{stor, portar ~i p{zitor, ca nici una din noi s{ nu fie r{pit{ de diavolul, lupul cel pierz{tor. Tu, Doamne, fii nou{ arm{ ~i zid, ca s{ nu vin{ r{ul asupra noastr{, nici s{ se apropie ran{ de trupurile noastre ~i s{ nu ne pierzi dup{ f{r{delegile noastre, c{ci spre Tine mi-am pus n{dejdea. Tu e~ti Dumnezeu }ndurat ~i milostiv, celor ce Te cunosc ~i @ie }n{l`{m rug{ciuni p|n{ la suflarea noastr{ cea mai de pe urm{<170>. @BT-1 = Cuvioasa }nv{`a pe surorile sale, zic|ndu-le: <192>Iat{, v-am adunat pentru Domnul, ca g{ina pe pui sub aripile sale ~i ca pe oile lui Dumnezeu la p{~unea cea dumnezeiasc{; deci, p{zi`i-v{ }n poruncile Domnului ~i cre~te`i cu fapte bune din putere }n putere, ca ~i eu s{ m{ }ngrijesc de m|ntuirea voastr{ cu bucurie ~i, nesuspin|nd, s{ v{ }nv{` ~i s{ m{ veselesc cu duhul, v{z|nd roadele cele duhovnice~ti ale ostenelilor voastre. Pentru c{, iat{, m{ s|rguiesc cu at|tea }nv{`{turi, a sem{na cuvintele lui Dumnezeu }n inimile noastre; iar `arinile inimilor noastre }ntr-o m{sur{ stau, necresc|nd }ntru }mbun{t{`it{ s{v|r~ire. Deci, vremea seceri~ului se apropie ~i lopata pentru arie este gata ca s{ aleag{ pleava din gr|u; ~i m{ tem ca nu cumva s{ se g{seasc{ pleav{ }ntre noi, c{ci <%-2>v{ ve`i da focului nestins. S|rgui`i-v{, v{ rog, surorile mele, s|rgui`i-v{<%0> a v{ p{zi de pleava p{catelor ~i a fugi de focul gheenei; face`i-v{ gr|u curat al lui Hristos; m{cina`i-v{ }n morile smereniei prin pustnice~tile osteneli, prin cur{`ie, prin dragoste ~i prin rug{ciuni, ca s{ fi`i lui Dumnezeu }ntocmai ca ni~te p|ini bune<170>. Astfel le }nv{`a pe duhovnice~tile sale fiice, ca o maic{ iubitoare de fii. Prin pov{`uirea ~i rug{ciunile ei, toate c{lug{ri`ele au sporit }ntru nevoin`ele duhovnice~ti ~i s-au f{cut vase alese ale Sf|ntului Duh. Dup{ aceea cuvioasa a mai zidit o alt{ biseric{ de piatr{, }n numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Pe aceea a }nfrumuse`at-o cu icoane ~i cu toat{ podoaba ~i, }ngr{dind-o cu ograd{, a dat-o c{lug{rilor. Cuvioasa Eufrosina, dorind ca s{ vad{ ~i s{ aib{ }n loca~ul s{u icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, care se nume~te Odighitria <196> una dintre acele icoane pe care Sf|ntul Apostol ~i Evanghelist Luca, }nc{ fiind }n via`{, a zugr{vit chipul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu <196> pentru c{ cuvioasa auzea c{ trei icoane ale Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu au fost zugr{vite de Sf|ntul Luca; ~i se afl{ una la Ierusalim, alta la Constantinopol ~i alta }n Efes. Deci, rug|ndu-se lui Dumnezeu cu lacrimi ca s{ i se }mplineasc{ dorin`a, a trimis la Constantinopol pe Mihail, slujitorul loca~ului s{u, la dreptcredinciosul }mp{rat Manoil ~i la preasfin`itul patriarh Luca, cer|nd, cu lacrimi ~i cu rug{min`i multe, una din acele trei icoane ale Preacuratei St{p|ne, ~i anume pe cea din Efes. ]mp{ratul ~i patriarhul, cunosc|ndu-i dragostea ~i os|rdia sa cea mare c{tre Dumnezeu ~i c{tre Preacurata Lui Maic{, s-au }nvoit la cererea ei. Deci, trimi`|nd }n Asia, a adus din Efes la Constantinopol icoana cea minunat{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i, d|nd-o trimisului Cuvioasei Eufrosina, l-a trimis cu scrisorile sale c{tre acea cuvioas{, l{ud|nd pe roaba lui Hristos cu binecuv|ntarea patriarhal{. Iar ea, c|~tig|nd icoana dorit{, s-a umplut de negr{it{ bucurie ~i a }n{l`at mare mul`umire lui Hristos Dumnezeu ~i Maicii Lui cea f{r{ prihan{. Astfel, ea a pus acea icoan{ }n m|n{stirea sa, }n biserica Sfintei Probejenii, }mpodobind-o cu aur ~i cu pietre scumpe de mult pre`. Dup{ moartea p{rin`ilor s{i ~i dup{ mul`i ani ai c{lug{riei sale, Cuvioasa Eufrosina a dorit ca s{ vad{ Sfintele Locuri ale Ierusalimului ~i s{ se }nchine Morm|ntului Domnului Hristos, cel de via`{ purt{tor, g|ndind ca s{-~i sf|r~easc{ via`a acolo; pentru aceea, cu dinadinsul se ruga lui Dumnezeu. St{p|nitorii cei duhovnice~ti ~i mirene~ti, }n~tiin`|ndu-se de scopul ei, s-au cuprins de mare jale ~i, adun|ndu-se la d|nsa, o rugau cu lacrimi ca s{ nu-i lase pe ei ~i `ara lor; iar ea, prin cuvinte }n`eleg{toare ~i de suflet folositoare, i-a m|ng|iat pe to`i ca pe ni~te fii ai ei. Acolo era iubitul ei frate, voievodul Viaceslav, acela venise cu doamna ~i cu fiii s{i, ca s{ se }nchine ei ~i, l{crim|nd, zicea: <192>Doamn{, sor{ ~i maica mea, lumina ochilor mei ~i pov{`uitoarea sufletului meu, de ce voie~ti s{ m{ la~i?<170> Iar sf|nta r{spundea: <192>Nu voiesc s{ v{ las, ci s{ m{ duc la Sfintele Locuri, ca acolo s{ m{ rog pentru mine ~i pentru voi<170>. Iar dup{ duhovniceasca vorbire, voievodul, voind s{ se duc{ de la d|nsa, i-a poruncit ca fiicele lui, cele dou{ fecioare, Kirina ~i Olga, s{ le lase surorii sale, Evdochia. Ea avea un dar ca acesta, c{ de c{uta spre cineva cu ochii s{i, }ndat{ }l cuno~tea de este }n d|nsul duh de fapte bune ~i de poate ca s{ fie vas ales lui Dumnezeu. Deci, a cunoscut ~i pe fiicele cele tinere ale fratelui s{u c{ au s{ fie pl{cute lui Hristos. Dup{ ce a plecat fratele s{u de la d|nsa, a zis fiicelor lui: <192>Voiesc s{ v{ logodesc pe voi cu Mirele Cel f{r{ de moarte ~i s{ v{ duc }n c{mara }mp{r{`iei Lui<170>. Deci, fecioarele, }ndulcindu-se cu sufletul de cuvintele ei cele insuflate de Dumnezeu, au c{zut la picioarele ei, zic|nd: <192>Voia Domnului s{ fie ~i a ta sf|nt{ rug{ciune, precum voie~te de noi, s{ r|nduiasc{<170>. Cuvioasa Eufrosina, bucur|ndu-se cu duhul de buna voin`{ a fecioarelor, le }nv{`a cu vorbe folositoare ~i le }ndulcea inimile lor cu dragostea lui Hristos. Iar dup{ c|teva zile a chemat pe fratele s{u ~i i-a zis lui: <192>Pe fiicele tale voiesc s{ le tund }n c{lug{rie, ca astfel s{ fie mirese lui Hristos<170>. Voievodul Viaceslav, auzind aceste cuvinte, s-a tulburat foarte mult ~i a zis: <192>Doamn{, maica noastr{, pentru ce te-ai g|ndit, s{-mi faci aceasta? Poate voie~ti s{ aduci pl|ngeri sufletului meu? Voie~ti s{ pl|ng pentru ducerea ta de la noi }ntr-o `ar{ dep{rtat{ ~i s{ m{ t|nguiesc pentru fiicele mele, lipsindu-m{ de m|ng|ierea lor?<170> Iar doamna lui Viaceslav ~i maica fecioarelor se t|nguia cu mai mult{ negr{it{ jale a inimii, }ns{ nu putea a se }mpotrivi voii Cuvioasei Eufrosina, al c{rui cuv|nt }l asculta ca din gura lui Hristos, ~tiind-o cu }ncredin`are c{ este adev{rat{ roab{ a lui Hristos ~i Duhul Sf|nt locuie~te }n d|nsa. Deci, voievodul a rugat pe Cuvioasa Eufrosina s{ vin{ la el, asemenea ~i pe episcopul Dionisie ce era pe atunci. ^i, aduc|nd pe fecioare }n biseric{, episcopul le-a tuns pe ele }n schima monahal{, numind pe Kirina, Aglaia, iar pe Olga, Eftimia, binecuv|nt|ndu-le pe ele cu binecuv|ntarea sfin`ilor p{rin`i ~i a m|inilor celor ce din veac au binepl{cut lui Dumnezeu. Dup{ pu`in{ vreme a }ncredin`at m|n{stirea surorii sale, Evdochia ~i, s{rut|nd pe toate, ~i-a pus n{dejdea spre Dumnezeu. Deci, dup{ mult{ rug{ciune ~i-a luat drumul c{tre Ierusalim, petrec|nd-o pe ea p|n{ departe to`i cu amare lacrimi. Ea a luat cu d|nsa pe un frate al s{u, David ~i pe rudenia sa, Eupraxia. Deci, merg|nd mai }nt|i }n cetatea lui Constantin, acolo a fost primit{ cu cinste de c{tre }mp{rat ~i patriarh ~i, }nchin|ndu-se prin sfintele biserici ~i la multe sfinte moa~te, s-a dus la Ierusalim, unde, ajung|nd, s-a }nchinat Morm|ntului Domnului Hristos, Cel de via`{ purt{tor. Ea a pus pe Morm|ntul M|ntuitorului o c{delni`{ de aur ~i a dat multe daruri Bisericii Ierusalimului ~i patriarhului, }nconjur|nd toate Sfintele Locuri ale Ierusalimului, se }nchina ~i se ruga cu mult{ umilin`{. Dup{ aceea a locuit }n m|n{stirea ce se numea Rusco, ce era l|ng{ biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Deci, merg|nd iar{~i la Morm|ntul Domnului, s-a rugat cu lacrimi ~i cu suspinuri din inim{, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai n{scut din Preacurata ~i Sf|nta Fecioar{ Maria, pentru m|ntuirea noastr{, Cel ce ai zis: Cere`i ~i se va da..., mul`umesc milostivirii Tale, c{ eu, p{c{toasa, am c|~tigat ceea ce am cerut de la Tine, pentru c{ m-am }nvrednicit a vedea aceste Sfinte Locuri, pe care Tu le-ai sfin`it cu preacuratele Tale picioare, ~i a s{ruta Morm|ntul T{u cel sf|nt, }n care Te-ai odihnit cu preacuratul T{u trup, cel ce a suferit moarte pentru noi; ci }nc{, preabunule St{p|ne, cer de la Tine acest dar mai de pe urm{: d{-mi mie s{ m{ sf|r~esc }n aceste Locuri Sfinte, Ziditorule; nu trece cu vederea smerita mea rug{ciune, prime~te sufletul meu }n sf|nta Ta cetate ~i r|nduie~te-l }n s|nul lui Avraam, unde sunt cei ce @i-au pl{cut @ie. Astfel rug|ndu-se, a ie~it de la biserica zis{ mai }nainte, unde locuia, ~i a c{zut }n boal{ trupeasc{. Culc|ndu-se pe patul durerii a zis: <192>Slav{ @ie St{p|ne al meu Iisuse Hristoase, c{ ~i }ntru aceasta m-ai ascultat pe mine, nevrednica roaba Ta, ~i mi-ai f{cut precum ai voit<170>. Ea mai dorea, s{ se duc{ ~i la Iordan, dar nu putea din cauza bolii; deci, a trimis pe David, fratele s{u, ~i pe Eupraxia. Merg|nd ei la Iordan ~i, }ntorc|ndu-se de acolo, i-au adus ap{ din Iordan, pe care fericita a primit-o cu mare bucurie ~i mul`umire. ^i, b|nd ea ~i sc{ld|ndu-se peste tot trupul, s-a culcat iar{~i pe pat, zic|nd: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeul nostru, cel ce lumineaz{ ~i sfin`e~te pe tot omul ce vine }n lume<170>. ]n vremea acestei boli i s-a f{cut ei o ar{tare }ngereasc{ ~i o veste de la Dumnezeu pentru fericitul s{u sf|r~it ~i pentru odihna cea g{tit{ ei. Pentru acestea cuvioasa se veselea cu sufletul de Dumnezeu M|ntuitorul ei, l{ud|ndu-L ~i mul`umind bun{t{`ii Lui. Dup{ aceea, a trimis }n lavra Sf|ntului Sava ca s{ roage pe arhimandrit ~i pe fra`i, ca s{-i dea }n acel loca~ un loc spre }ngropare Iar ei s-au lep{dat, zic|nd: <192>Avem porunc{ de la p{rintele nostru, Sf|ntul Sava, ca s{ nu }ngrop{m niciodat{ femei }n loca~ul lui; }ns{ este m|n{stirea Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, cea zidit{ de Cuviosul Teodosie }ncep{torul vie`ii de ob~te, }n care zac multe femei sfinte. Acolo este ~i maica Sf|ntului Sava, maica Sf|ntului Teodosie, maica sfin`ilor f{r{ de argin`i, Teodotia ~i altele. Deci, acolo se cuvine s{ fie pus{ ~i Eufrosina, pl{cuta lui Dumnezeu<170>. Auzind Cuvioasa aceasta, a l{udat pe Dumnezeu c{ trupul ei va fi pus la un loc cu moa~tele sfintelor femei. Deci, }ndat{ a trimis rug{minte }n loca~ul Cuviosului Teodosie, ca s{-i ar{tate locul pentru morm|nt; ~i a f{cut morm|ntul sfintei spre }ngropare }n pridvorul bisericii. Cuvioasa Eufrosina, z{c|nd dou{zeci ~i patru de zile ~i, apropiindu-se de sf|r~it, a chemat un preot ~i s-a }mp{rt{~it cu dumnezeie~tile Taine; apoi, rug|ndu-se, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu, }n 23 de zile ale lunii lui mai; iar trupul ei s-a }ngropat cu cinste la loca~ul Cuviosului Teodosie, }n pridvorul bisericii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Iar David, fratele ei, ~i Eupraxia, rudenia sa, }ntorc|ndu-se }n `ara lor, }n cetatea Polo`ca, au adus }n~tiin`are de fericitul ei sf|r~it ~i de cinstita }ngropare a Cuvioasei Eufrosina. Deci, to`i, pl|ng|nd, au s{v|r~it pomenirea ei, sl{vind pe Dumnezeu Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, Cel l{udat de toat{ f{ptura, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.