@TITLE = 
@TITLE = <M%6>LUNA MAI<D%0>
@TITLE = <M%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I PATRA<D%0>


@SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI SIMEON ST\LPNICUL,<%0>
@SUBTITLE = <%4>DIN MUNTELE MINUNAT<%0>
@SUBTITLE = 
@FP+1 = Un t|n{r oarecare cu numele Ioan, de neam din Edesa, l-au �
adus p{rin`ii s{i }n Antiohia, vr|nd s{-l c{s{toreasc{; deci, v{z|nd �
o fecioar{ frumoas{ cu numele Marta, au zis p{rin`ilor ei s{ o dea �
}n c{s{torie fiului lor. P{rin`ii fecioarei s-au }nvoit la aceea, �
dar ea nu voia s{ se m{rite, dorind s{ se fac{ mireas{ lui Hristos, �
~i s{-~i p{zeasc{ fecioria sa nespurcat{. Fiind silit{ de p{rin`i �
spre nunt{, ea a alergat la biserica ]naintemerg{torului, care este �
dinaintea cet{`ii Antiohiei ~i, c{z|nd, se ruga cu lacrimi, ca Domnul �
s{ r|nduiasc{ pentru d|nsa lucrul cel de folos. ^i i-a fost ei acolo �
o vedenie dumnezeiasc{ poruncindu-i s{ se supun{ p{rin`ilor ~i s{ �
se }nso`easc{ cu b{rbat. Deci, fecioara, plec|ndu-se la voia Domnului, �
s-a }nso`it cu Ioan. Ea }i era lui nu numai ajut{toare vie`ii, dar �
~i pov{`uitoare spre m|ntuire, }ndemn|ndu-l totdeauna spre lucrul �
cel bun. Ea }~i }mpodobea via`a cu postire, cu }nfr|nare ~i cu rug{-ciune, �
s|rguindu-se a pl{cea lui Dumnezeu.
Adeseori cinstita Marta alerga la biserica ]naintemerg{torului ~i �
se ruga cu mult{ os|rdie Sf|ntului Ioan, patronul acelei biserici, �
ca s{ mijloceasc{ la Dumnezeu cu rug{ciunile lui, darul de a na~te �
un prunc parte b{rb{teasc{. Pentru aceasta se f{g{duia c{, de va na~te �
un prunc, o s{-l aduc{ la Dumnezeu, precum a adus Ana pe Samuel spre �
slujb{. Dup{ un an i s-a ar{tat la rug{ciunea cea de noapte, pe c|nd �
ea dormita, Sf|ntul Ioan ]naintemerg{torul }n biserica sa, zic|ndu-i: �
<192>N{d{jduie~te, femeie, c{ rug{ciunea ta este primit{ ~i-`i vei �
c|~tiga cererea. Ca semn al binecuv|nt{rii lui Dumnezeu s{-`i fie �
`ie acest bulg{r de t{m|ie binemirositoare; ~i-i d{ un bulg{re de �
t{m|ie mirositoare, zic|ndu-i: Cu acela c{de~te-`i casa<170>.
@BT-1 = De~tept|ndu-se Marta din dormitare, a g{sit }n m|n{ acel bulg{re �
de t{m|ie, al c{rui miros era negr{it. Apoi, iar{~i i s-a ar{tat Merg{torul �
]nainte, zic|ndu-i: <192>Mergi la b{rbatul t{u, c{ vei z{misli fiu, �
~i-l vei numi Simeon. El va suge lapte numai din s|nul cel drept iar �
de cel st|ng nu se va atinge, c{ci va fi fiu al drept{`ii. El nu va �
gusta carne, vin sau vreo m|ncare f{cut{ cu me~te~ug omenesc, ci numai �
p|ine, miere ~i sare; iar b{utura lui va fi apa. Tie `i se cade s{-l �
p{ze~ti cu toat{ aten`ia }n copil{ria lui, ca pe acel ce are s{ fie �
vas sf|nt, spre slujba Domnului Dumnezeului nostru. Dup{ doi ani de �
la na~terea lui, }l vei aduce aici }n biserica mea ~i-l vei boteza. �
Dup{ ce s-o }nvrednici de darul Sf|ntului Botez, atunci `i se va vesti �
ce va s{ fie pruncul acela<170>.
@BT-1 = Marta, umpl|ndu-se de spaim{ ~i de negr{it{ bucurie din vedenia �
aceea, da mare mul`umire lui Dumnezeu ~i Sf|ntului Ioan ]naintemerg{torul. �
Apoi, }ntorc|ndu-se acas{ la b{rbatul s{u, a z{mislit prunc }n p|ntecele �
s{u ~i, }mplinindu-se vremea, a n{scut f{r{ de durere fiu, pe care �
l-a numit Simeon ~i-l hr{nea din s|nul cel drept. Alt{dat{, vr|nd �
s{ se }ncredin`eze cu adev{rat de ceea ce i s-a gr{it }n vedenie de �
Sf|ntul Ioan ]naintemerg{torul, c{ pruncul ce se va na~te nu se va �
atinge de s|nul cel st|ng, }l punea la s|nul cel st|ng, iar el, pl|ng|nd, �
}~i }ntorcea capul s{u, nevoind s{ sug{. Cu cre~terea lui s-a mai �
f{cut ~i aceast{ minune. Dac{ }n vreuna din zile maica sa gusta carne �
sau vin, }n acea zi pruncul nu voia s{ sug{ s|n, ci r{m|nea fl{m|nd �
p|n{ a doua zi; iar mama, cunosc|nd pricina aceasta, se }nfr|na }n �
toate zilele de carne ~i vin ~i hr{nea cu post pe cel ce avea s{ fie �
pustnic mare.
@BT-1 = C|nd pruncul a ajuns la v|rsta de doi ani, p{rin`ii s{i l-au �
dus }n biserica Merg{torului ]nainte, unde l-au botezat. Dup{ botez, �
pruncul }ndat{ a gr{it aceste cuvinte: <192>Am tat{ ~i nu am tat{; �
am mam{ ~i nu am mam{<170>. El a spus aceste cuvinte ~apte zile de-a �
r|ndul, de care lucru se minunau at|t p{rin`ii, c|t ~i to`i cei ce-l �
auzeau; deci, l-au cunoscut c{ are s{ fie urm{tor nu celor p{m|nte~ti, �
ci celor cere~ti. Dup{ ce pruncul a fost }n`{rcat, se hr{nea cu p|ine, �
cu miere ~i cu ap{; iar carne nu m|nca nicidecum, nevoind s{ primeasc{ �
nici o fiertur{.
@BT-1 = Pe c|nd pruncul era de cinci ani, s-a }nt|mplat }n Antiohia �
cutremur mare de p{m|nt, pe vremea }mp{r{`iei marelui Justinian. <%-2>]n �
vremea acelui cutremur s-au d{r|mat o mul`ime de case, care au<%0> �
acoperit pe locuitorii lor; asemenea s-a d{r|mat ~i casa p{rin`ilor �
s{i ~i, fiind }n{untru numai tat{l s{u, l-a omor|t; iar maica sa a �
r{mas vie, deoarece }n acea vreme }nfrico~at{ a cutremurului, dup{ �
purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, nu s-a aflat }n cas{, ci se dusese �
la o cas{ oarecare spre a se ruga. Pruncul deasemenea nu era aca-s{, �
ci era }n biserica Sf|ntului ]nt|iului Mucenic ^tefan, ~i acolo p{zindu-se �
de Dumnezeu, a r{mas neatins.
Pruncul, ie~ind din biseric{, nu ~tia unde s{ se duc{, fiind multe �
case c{zute; iar casa lui nu ~i-o mai cuno~tea ci, umbl|nd, r{t{cea �
prin d{r|m{turile Antiohiei, p|n{ ce o femeie oarecare dreptcredincioas{ �
care-i cuno~tea p{rin`ii, v{z|nd pe pruncul Simeon r{t{cind, l-a luat �
}n spatele ei ~i l-a dus la un munte ce era aproape de cetate <196> �
c{ acolo era locuin`a ei.
Deci, fericita Marta, maica lui Simeon, v{z|ndu-~i casa d{r|mat{ ~i �
c{ to`i cei ce s-au aflat }n ea n-au mai r{mas vii, socotea c{ }mpreun{ �
cu b{rbatul ei a murit ~i pruncul, zdrobindu-se de pere`ii de piatr{; �
pentru aceasta se t|nguia foarte mult. Dup{ ~apte zile, i s-a ar{tat �
ei Sf|ntul Ioan Botez{torul ~i i-a spus c{ pruncul ei este viu ~i �
petrece la o femeie }n afara cet{`ii. Atunci ea, duc|ndu-se la muntele �
acela, a g{sit pe Simeon la femeia cea zis{ mai sus ~i cunoscut{. �
Iar ea a spus cu mirare mamei, c{ }n toate acele ~apte zile, pruncul �
n-a voit s{ guste nici un fel de m|ncare, ci numai de dou{ ori a primit �
pu`in{ p|ine ~i ap{. Lu|ndu-~i maica pe fiul s{u, l-a dus }n biserica �
Sf|ntului Ioan ]naintemerg{torul ~i acolo a dat mul`umire lui Dumnezeu �
~i sf|ntului pentru c{ i-a p{zit pruncul viu; apoi a plecat.
]ntr-una din zile, Marta se g|ndea }n sine la vedeniile care i s-au �
ar{tat ei despre prunc ~i la lucrurile cele de mirare care se petrecea �
acum cu ea; ~i, nepricep|nd ce o s{ mai fie pe urm{ cu acel prunc, �
a dormit ~i a v{zut o vedenie }n acest fel: I se p{rea c{ se vede �
pe d|nsa }ntr-aripat{ ~i zbura `in|nd }n m|ini pruncul, }n{l`|ndu-l �
pe el cu darul Domnului ~i zic|nd: <192>Fiule, }n acest fel am dorit �
s{ v{d }n{l`area ta; deci s{ m{ izb{veasc{ cu pace Ziditorul meu, �
ca una ce m-am }nvrednicit a fi binecuv|ntat{ }ntre fecioare; c{ci �
dau rodul p|ntecelui meu Celui Prea}nalt<170>.
@BT-1 = Dup{ aceasta maica petrecea cu pruncul la un oarecare loc �
}n Antiohia, ce se numea Heruvim. Acel loc se numea astfel pentru �
c{ Tit, fiul lui Vespasian }mp{ratul Romei, pustiind cu r{zboi Ierusalimul, �
a luat din biserica Ierusalimului doi heruvimi de aur, care fuseser{ �
pe chivotul Legii, ~i i-a dus pe ei }n Antiohia; iar locul unde au �
fost pu~i acei heruvimi se numea Heruvim.
Fericita Marta, petrec|nd acolo }mpreun{ cu fiul s{u, pruncul Simeon, �
a v{zut o vedenie ca aceasta: Vedea pe Domnul nostru Iisus Hristos, �
~ez|nd pe scaun }nalt ~i mul`i dintre drep`i adun|n-<%2>du-<%0>se �
de pretutindeni; iar c{r`ile vie`ii erau deschise, pentru c{ se f{cea �
judecata. La r{s{rit se vedea Raiul desf{t{rii, iar la apus focul �
gheenei. ^i a zis c{tre d|nsul Duhul Sf|nt: <192>Ascult{, pruncule �
~i }n`elege cele ce le vezi aici. S|rguie~te-te s{ placi lui Dumnezeu, �
ca s{ te }nvrednice~ti de cinste, }mpreun{ cu sfin`ii ~i s{ c|~tigi �
negr{itele bun{t{`i, preg{tite celor ce iubesc pe Dumnezeu<170>. Din �
aceast{ vedenie s-a }n`elep`it pruncul prin dumnezeiasca }n`elepciune �
~i i s-a dat lui descoperirea celor ne~tiute ~i vederea tainelor celor �
ascunse.
@BT-1 = Dup{ pu`in{ vreme a v{zut pe un b{rbat minunat la vedere, �
}mbr{cat }n hain{ alb{, zic|nd c{tre d|nsul: <192>Urmeaz{-m{!<170> �
Simeon a mers dup{ el. Iar b{rbatul ce i se ar{tase l-a dus }n p{r`ile �
Tiberiei, care este aproape de Seleucia, ~i l-au pus pe el }ntr-un �
munte pustiu, sub care era un sat ce se numea Pilasa. Acolo, }n muntele �
cel pustiu, petrecea cu fiarele ca ~i cu ni~te miei, de vreme ce numai �
pe acelea le avea }mprejur vie`uitoare; iar de oameni nu era v{zut �
nicidecum. El era luminat noaptea ~i ziua de o negr{it{ lumin{; iar �
hrana i se aducea de b{rbatul acela, care }l adusese pe el acolo, �
~i care, adeseori ar{t|ndu-i-se lui, }l pov{`uia }ntru toate ~i }i �
d{dea hran{ la vreme.
@BT-1 = Dup{ c|tva timp, cu pov{`uirea aceluia~i b{rbat, s-a suit �
}n v|rful muntelui ~i a aflat o m|n{stire mic{, }n care era un egumen, �
st|nd pe st|lp, cu numele Ioan. Acelui egumen i se ar{ta adeseori �
vedenii despre Simeon cel ce era s{ vin{ la d|nsul. Uneori vedea un �
prunc }n hain{, venind cu c{ru`a la m|n{stirea lui, alteori }l vedea �
umbl|nd prin v{zduh ~i zbur|nd pe deasupra m|n{stirii, iar alte ori �
st|nd pe un st|lp luminos, ~i cu acel st|lp se apropia de m|n{stire. �
Apoi vedea ~i pe un }nger ar{t|ndu-i lui pe pruncul acela ~i zic|ndu-i: �
<192>Acesta este acela prin care vei c|~tiga m|ntuirea! Deci, egumenul �
spunea acele vedenii monahilor celor ce petreceau cu d|nsul. C|nd �
fericitul Simeon, cu pov{`uirea lui Dumnezeu a venit la m|n{stirea �
lui, monahii se minunau, cum un prunc ca acesta, abia de ~ase ani, �
a putut s{ umble prin at|tea locuri pustii ~i s{ vin{ la m|n{stirea �
aceea.
Egumenul Ioan, v{z|ndu-l de pe st|lp, a cunoscut }ndat{ pe prunc, �
c{ci pe unul ca acela }l vedea de multe ori }n vedenie. Deci, s-a �
bucurat foarte mult de venirea lui ~i, chem|ndu-l la sine, l-a luat �
}n bra`e ~i l-a s{rutat, mul`umind lui Dumnezeu cu lacrimi. Pruncul �
era foarte frumos la fa`{, cu p{rul galben, cu ochii lumino~i ~i pl{cu`i; �
chiar din privirea corpului lui se ar{ta frumuse`ea sufletului. El �
era bl|nd, t{cut, grabnic }n r{spuns, }n`elept }n cuvinte, plin de �
cere~tile daruri, petrec|nd }n lini~te }n m|n{stirea aceea. Postirea �
lui era astfel: el m|nca linte muiat{ }n ap{, uneori dup{ trei zile, �
alteori dup{ ~apte, iar alte ori dup{ zece zile bea pu`in{ ap{.
Fericitul Ioan, egumenul st|lpnic, se minuna foarte mult de acest �
lucru. ]n m|n{stirea aceea era un om prost, care p{~tea turma. Acela, �
v{z|nd postirea pruncului cea mai presus de fire, s-a umplut de zavistie �
diavoleasc{ ~i voia s{-l ucid{. Dar c|nd a voit s{ }nceap{ acel lucru �
r{u g|ndit }n sine, }ndat{ i s-a uscat m|na ~i din aceast{ pricin{ �
s-a }mboln{vit foarte r{u cu trupul, }nc|t era aproape de moarte. �
Pentru aceasta ~i-a m{rturisit cu poc{in`{ p{catul, at|t egumenului, �
c|t ~i fericitului prunc Simeon. Pruncul, fiind f{r{ de r{utate, nu �
numai c{ i-a iertat p{catul acela, ci s-a <%-2>rugat lui Dumnezeu �
pentru el, }nc|t, ating|ndu-i m|na lui, }ndat{ i-<%0>a t{m{duit-o �
~i astfel tot trupul i l-a f{cut s{n{tos.
Din acea vreme, egumenul ~i fra`ii cinsteau foarte mult pe acest fericit �
prunc, ca pe acela pe care Domnul i l-a ales din p|ntecele maicii �
sale ~i l-a sfin`it spre slujba Sa. Dup{ aceea, Fericitul Simeon s-a �
rugat s{ i se zideasc{ un st|lp aproape de al p{rintelui Ioan. Deci, �
}ndat{, dup{ dorin`a lui, i s-a zidit un st|lp l|ng{ st|lpul p{rintelui �
Ioan, ~i acolo s-a suit pruncul, }mbr{cat }n c{lug{rie de Cuviosul �
Ioan, fiind numai de ~apte ani. Astfel st{tea acolo, urm|nd p{rintelui �
s{u, Ioan St|lpnicul.
La }nceputul ~ederii lui acolo, i s-a ar{tat Domnul nostru Iisus Hristos �
}n chip de prunc, str{lucind cu negr{it{ frumuse`e. V{z|ndu-l Sf|ntul �
Simeon, s-a aprins cu toat{ inima de dragostea c{tre El, c{ci L-a �
cunoscut c{ este St{p|nul s{u. Deci, lu|nd }ndr{zneal{, a zis: <192>Doamne, �
cum Te-au r{stignit iudeii?<170> Iar Domnul, }ntinz|nd m|inile }n �
chipul crucii, a zis: <192>A~a m-au r{stignit iudeii, }ns{ Eu singur �
am voit s{ m{ r{stignesc; iar tu }mb{rb{tea-z{-te ~i te }nt{re~te, �
r{stignindu-te }mpreun{ cu Mine }n toate zilele<170>. De atunci, pl{cutul �
lui Dumnezeu ~i-a uitat trupul s{u ~i se asem{na celor f{r{ de trupuri, �
av|nd via`{ }ngereasc{. ^i astfel }ntrecea }n nevoin`{ pe stare`ul �
s{u; pentru c{ stare`ul c|nta }n toate nop`ile treizeci de psalmi, �
iar Simeon c|nta cincizeci ~i une-ori, optzeci. De multe ori citea �
toat{ psaltirea }ntr-o noapte, nedormind de loc; ~i astfel sl{vea �
pe Dumnezeu toat{ ziua.
Stare`ul, v{z|ndu-l astfel ~i tem|ndu-se ca nu cumva s{ sl{beasc{ �
de at|tea nevoin`e, }l sf{tuia, zic|ndu-i: <192>Fiule, }nceteaz{ de �
la at|ta osteneal{, care cov|r~e~te puterea omeneasc{; pentru <%2>c{ �
nici nou{ nu ne dai odihn{. @ie }`i este destul, c{ din scutece te-ai<%0> �
r{stignit }mpreun{ cu Hristos; dar `i se cade a avea pu`in{ grij{ �
~i de trupul t{u, a-i l{sa lui pu`in somn ~i a-i da hran{ cu m{sur{, �
ca s{ poat{ purta p|n{ la sf|r~it ostenelile vie`ii pustnice~ti. Nu �
spurc{ pe om m|ncarea ~i b{utura, deoarece Domnul zice }n Sf|nta Scriptur{: �
Toat{ verdea`a de m|ncare, am dat-o vou{ spre hran{<170>. Fericitul �
Simeon a r{spuns stare`ului: <192>De~i nu spurc{ hrana pe om, }ns{ �
}i na~te g|nduri spurcate, }i }ntunec{ mintea, }nr{d{cineaz{ ~i }ngroa~{ �
patima ~i preface pe omul cel duhovnicesc }n trupesc, pironindu-i �
g|ndul de poftele cele p{m|nte~ti; iar nou{, celor ce ne }nv{`{m ziua �
~i noaptea }n legea Domnului, se cade s{ ne temen, ca s{ nu ne r{pim �
c|ndva cu am{girea somnului ~i astfel s{ c{dem }n tr|nd{vie, precum �
zice proorocul: <192>A adormit sufletul meu de tr|nd{vie...<170>. �
Mai ales se cade cu neadormita trezvie s{ deschidem gura spre m{rirea �
lui Dumnezeu, ca s{ tragem de sus darul Sf|ntului Duh. Dar ce-`i este �
`ie, o, p{rinte, de cuvintele mele? Eu }mi pun singur legile acestea, �
iar nu altora, deoarece mie }mi este de trebuin`{ ca, prin mult{ asprime, �
s{-mi muncesc trupul meu cel t|n{r<170>. Stare`ul s-a minunat de un �
r{spuns ca acesta cu bun{ }n`elegere al pruncului celui t|n{r.
Lui Simeon, fiind str{lucit cu lumina Sf|ntului Duh, i s-a descoperit �
toat{ }mp{r{`ia diavolului ~i toate n{lucirile. El a v{zut pe cel �
mai mare al }ntunericului, ~ez|nd pe un scaun mare, av|nd o cunun{ �
str{lucitoare pe capul lui, iar cetele dr{ce~ti, st|nd }naintea lui. �
Astfel se putea vedea st|nd }naintea lui, toate podoabele cele preg{tite �
spre de~arta }n~el{ciune: aurul, argintul, pietrele cele de mult pre` �
~i m{rg{ritarele; dar toate acelea erau ca noroiul. Acolo se auzeau �
glasuri de tr|mbi`e, de fluiere, de cimpoi ~i de diferite instrumente �
muzicale. Se vedea p{catul }n chip de fecioar{ frumoas{, c{reia }i �
urmau ca slugile, ispititorii cei ce }ndeamn{ ~i am{gesc spre p{cat. �
Acolo se vedea duhul vicle~ugului, duhul necur{`iei, duhul lenevirii �
~i duhul iubirii de argint, c{sc|nd cu gur{ nes{`ioas{ ~i poftind �
s{ }nghit{ toat{ lumea. Acele duhuri }n~el{toare se s|rguiau s{ ispiteasc{ �
~i pe Simeon spre iubirea p{catului. Pentru aceasta, }l chemau spre �
p{cat cu cuvinte spurcate.
@BT+1 = Dar el, }narm|ndu-se cu arma cea obi~nuit{, adic{ cu semnul �
Sfintei Cruci ~i chem|nd numele lui Hristos, deodat{ au pierit de �
la sine n{lucirile cele dr{ce~ti, a~a precum raza soarelui gone~te �
}ntunericul. Deci, privind spre biseric{, a v{zut Scaunul lui Dumnezeu, �
de la care ie~ea slava lui Dumnezeu ~i care str{lucea pe Simeon. Deci, �
a trimis din Biseric{ la el unul din patriarhi, av|nd }n m|ini ni~te �
mir de bun{ mireasm{ pe care, turn|ndu-l pe capul lui Simeon ~i ung|ndu-l, �
i-a zis: <192>Cu puterea acestei ungeri, vei izgoni pe diavoli; iar, �
}ncing|ndu-se cu dumnezeiasca putere de sus, }i vei t{ia cu miile �
~i-i vei birui. A~adar, }ndr{zne~te, n{d{jduind spre Ziditorul, c{ci �
vr{jma~ul nu va spori nimic asupra ta ~i fiul f{r{delegii nu va putea �
s{-`i fac{ nici un r{u!<170> Din acel ceas, Fericitul Simeon a luat �
putere asupra duhurilor celor necurate ~i a }nceput a le izgoni din �
oameni ~i a t{m{dui toate bolile.
]ntr-una din zile, Simeon St|lpnicul, robul lui Dumnezeu, a zis c{tre �
fericitul stare` Ioan St|lpnicul: <192>P{rinte, nu cu multe zile mai �
}nainte de aceasta, mi-a ar{tat Domnul st{p|nirea satanei ~i pierz{toarele �
lui bog{`ii. Am v{zut me~te~ugurile lui, cum se s|rguie~te s{ porneasc{ �
r{zboi asupra celor }mbun{t{`i`i<170>. Zis-a Ioan c{tre Simeon: <192>Fiule, �
Dumnezeu s{ te p{zeasc{ pe tine de vicle~ugurile lui<170>. Simeon �
a zis: <192>Blestemata putere a satanei, m{car de se s|rguie~te cu �
dinadinsul s{ scorneasc{ r{ut{`i spre noi, dar nimic nu spore~te<170>.
@BT-1 = V{z|nd stare`ul c{ pruncul socote~te }ntru nimic ispitele �
vr{jma~ului ~i, tem|ndu-se s{ nu cad{ }ntru }n{l`area min`ii a zis �
c{tre d|nsul: <192>Fiule, nou{ ni se cade }ns{ s{ ne temem de me~te~ugurile �
diavolului cele de multe feluri. S{ nu ne n{d{jduim spre fapta cea �
bun{ a noastr{, c{ vr{jma~ul s-a }mbr{cat cu }nf{`i~{ri de fier, g{tind �
totdeauna cursa asupra monahilor celor tineri; ~i de ar afla diavolul �
}ntru d|n~ii vreme cuvioas{ lui }ns{~i, }ndat{ n{v{le~te cu putere, �
ridic|nd r{zboi greu }ntru d|n~ii. Nou{ ni se cade mai ales, a ne �
ruga lui Dumnezeu ~i a chema pe Emanuel, ca s{ fie totdeauna cu noi �
~i s{ surpe toat{ puterea vr{jma~ului<170>.
Vorbind ei acestea a auzit satana ~i, umpl|ndu-se de m|nie, scr|~nea �
cu din`ii asupra t|n{rului. Apoi a }nceput cu n{luciri }nfrico~ate �
asupra aceluia, }nchipuindu-se }n balauri ~i }n fiare cumplite, repezindu-se �
asupra lui ziua ~i noaptea, ca ~i cum ar fi vrut s{-l }nghit{. Fericitul �
Simeon, lu|ndu-~i de ajutor pe Cel Prea}nalt ~i }narm|ndu-se cu arma �
Sfintei Cruci, zicea: <MI>Nu m{ voi teme de frica de noapte, de s{geata �
ce zboar{ ziua, de lucrul ce umbl{ }n }ntuneric, de }nt|mplare ~i �
de dracul cel de amiaz{.<D>
]ntr-o noapte a lunii lui decembrie, }n a doua straj{ a nop`ii, diavolul, �
adun|ndu-~i toate cetele lui, a n{v{lit f{r{ de veste asupra lui, �
f{c|nd g{l{gie mare. Deci, rup|nd acoper{m|ntul, ce era deasupra fericitului �
Simeon, l-a aruncat }ntr-o r|p{; dar m|na Domnului era asupra pruncului, �
}nt{rindu-l. Fericitul Simeon st{tea neclintit nu numai cu trupul, �
dar ~i cu m{rimea de suflet, deoarece nu s-a temut de n{v{lirea vr{jma~ului. �
Dup{ aceasta, diavolul a ridicat din mare un v|nt silnic ~i vifor �
<196> v|nt de tulburare <196>, a f{cut }nfrico~ate tunete ~i fulgere, �
izbind toat{ noaptea }n st|lpul lui Simeon. Cuviosul Ioan, socotind �
c{ Simeon a fost ucis de acele tunete }nfrico~ate, pl|ngea ~i chema �
pe monahi s{ mearg{ s{-l vad{ de este viu; iar monahii nu i-au r{spuns, �
pe de o parte, tem|ndu-se de }nfrico~{rile acelea, nevr|nd s{ ias{ �
din chilii, iar pe de alta, c{ erau porni`i cu ur|ciune de diavol �
asupra pruncului, pentru c{ ziceau }n sine: <192>Unde este acum postirea �
aceluia care cov|r~e~te puterea omeneasc{? Unde sunt nevoin`ele lui? �
Unde sunt facerile lui de minuni? Ajut{-~i acum singur!<170>
@BT-1 = Fericitul prunc Simeon, auzind c{ stare`ul pl|nge pentru el, �
a strigat c{tre d|nsul, zic|nd: <192>P{rinte nu te m|hni de mine c{, �
acoperindu-m{ cu darul lui Hristos, n-am p{timit nici un r{u; iar �
diavolul este ru~inat. F{c|ndu-se ziu{, monahii au mers la st|lpul �
lui Simeon, socotind c{ vor g{si pruncul mort; dar, v{z|ndu-l viu, �
vesel ~i luminat la fa`{ ca un }nger al lui Dumnezeu, s-au ru~inat. �
Ei, de asemenea, au fost def{ima`i de stare`ul Ioan; ~i astfel, ru~in|ndu-se, �
s-au dus la chiliile lor. Auzind Efrem, arhiepiscopul Antiohiei, de �
fericitul Simeon c{ petrece via`a aspr{, a venit s{-l vad{. V{z|nd �
pe prunc t|n{r, at|t de des{v|r~it }n fapte bune ~i r{stignit }mpreun{ �
cu Hristos, a pream{rit pe Dumnezeu cu lacrimi. Apoi, }ntorc|ndu-se �
}n cetate, povestea tuturor spre folos de petrecerea cea aspr{ }n �
pustnicie a robului lui Hristos.
@BT-1 = De atunci au }nceput mul`i din monahi ~i din mireni a veni �
la el; unii ca s{-l vad{; al`ii dorind s{ se }ndulceasc{ de vorba �
lui cea de Dumnezeu insuflat{; iar al`ii, c{ut|nd t{m{duiri de bolile �
trupe~ti de la doctorul cel f{r{ de plat{.
@BT-1 = Fericitul Simeon a cerut de la cei ce veneau la el o hain{ �
aspr{ de p{r, cu care ~i-a }nvelit }n tain{ trupul lui cel gol. Haina �
aceea l-a ros p|n{ la oase, curg|nd mult s|nge din r{ni ~i, um-pl|ndu-se �
de s|nge, s-a lipit de trup ~i din aceast{ pricin{ carnea putrezea. �
Iar el r{bda toate acestea cu vitejie. Atunci a }nceput a ie~i miros �
din trupul cel putred, iar fra`ii cei ce se suiau la el pe st|lp, �
c{uta s{ ~tie de unde iese acel miros ~i, afl|nd pricina acelui miros, �
au spus de aceasta p{rintelui Ioan. Iar el, }ngreuindu-se pentru un �
lucru ca acela, a poruncit ca s{ scoat{ }ncet t|rsina de pe trupul �
lui Simeon ~i l-a certat, ca s{ nu mai fac{ trupului s{u o munc{ aspr{ �
ca aceea.
@BT-1 = Fericitul Simeon mai avea ~i darul }nv{`{turii, care ie~ea �
ca un <%-1>r|u din gura lui. Deci, stare`ul, chem|nd pe fra`i, poruncea �
sf|ntului<%0> s{ gr{iasc{ c{tre ei cuv|nt de }nv{`{tur{, ascult|ndu-l �
singur cu dulcea`{. Pruncul cel t|n{r era dasc{l prea}n`elept ~i folositor �
monahilor celor b{tr|ni; pentru c{ Duhul Sf|nt era }n gura lui ~i �
to`i se mirau de darul }n`elepciunii ce ie~ea din gura lui. Stare`ul �
numea pe Simeon noul David ~i spunea pentru d|nsul o vedenie pe care �
a v{zut-o }n vis: <192>Am v{zut o putere oarecare dumnezeiasc{, ce �
avea }n dreapta un fagure de miere ~i-l storcea deasupra capului pruncului, �
iar mierea din fagure curgea pe capul lui<170>.
Un alt stare` }ntreba: <192>Sunt oare porumbei }n st|lpul acesta?<170> �
Iar fra`ii }i r{spundeau: <192>Nu sunt<170>. Zis-a stare`ul: <192>Eu �
am v{zut un porumbel purt{tor de lumin{, zbur|nd prin u~{ }n{untru �
la prunc ~i dup{ un ceas a ie~it iar{~i afar{, zbur|nd spre cer. Acestea �
vorbindu-le }ntre ei, fericitul Simeon a venit }ntr-o uimire, ~i s-a �
v{zut pe sine r{pit la }n{l`ime ~i cu l{rgimea zbura ca o pas{re prin �
toate p{r`ile lumii. Apoi, era ridicat }n sus pe ~apte trepte, unde, �
asemenea cu Sf|ntul Apostol Pavel, a v{zut ceea ce nu i-a v{zut <%3>ochiul �
~i a auzit ceea ce nu i-a auzit urechea, ~i iar{~i pogor|n-du-se<%0>, �
}ntreba pe cel ce-l ducea: <192>Ce sunt acestea ce se v{d?<170> Iar �
acela a r{spuns: <192>Acestea sunt cele ~apte ceruri, c{tre care ai �
fost r{pit<170>. Apoi a v{zut Raiul, r{saduri frumoase de flori, palate �
mari luminoase ~i un izvor din care izvorau miruri. El n-a v{zut pe �
nimeni acolo, dec|t pe Adam ~i pe t|lharul cel cu bun{ }n`elegere. �
Fericitul Simeon, venindu-~i }n sine, a spus aceast{ vedenie stare`ului �
s{u. ^i acela i-a zis: <192>Fiule, bine este cuv|ntat Domnul, Cel �
ce `i-a dat `ie un dar ca acesta<170>. Deci, pruncul sporea }ntru �
pustnice~tile osteneli. C|nd venea la d|nsul cineva f{r{ }mbr{c{minte, �
el se dezbr{ca de haina sa ~i o d{dea aceluia, iar el ~edea dezbr{cat.
Acestea le f{cea de multe ori, nu numai vara, dar ~i iarna. Iar stare`ul, �
nevoind a-l l{sa astfel, }l }mbr{ca cu hain{, ca s{ nu moar{ de frig. �
Iar el, lovindu-se }n piept, pl|ngea, zic|nd: <192>Vai, mie, tic{losul, �
cum sfin`ii patruzeci de mucenici au r{bdat pentru Hristos }n iezer �
gerul ~i ghea`a, iar eu nu m{ }nvrednicesc ca de acest ger s{ m{ }nghe`? �
Cum voi sc{pa de ve~nica scr|~nire a din`ilor ~i cum voi c|~tiga }mp{rt{~irea �
cu sfin`ii?<170> Astfel, se t|nguia de aceasta foarte mult. Iar stare`ul, �
m|hnindu-se, }i zicea: <192>Ce mai voie~ti s{ mai faci tu, Simeoane? �
Tu ai numai un cuget, adic{ s{ te ucizi pe tine singur!<170> Dup{ �
o vreme oarecare, Simeon ~i-a g{sit o muncire ca aceasta: A stat pe �
picioarele sale un an }ntreg, p|n{ ce i-au putrezit coapsele ~i pulpele, �
astfel c{ ie~ea mare putoare din d|nsul. P{rintele Ioan a chemat un �
doctor, vr|nd s{ t{m{duiasc{ r{nile lui Simeon. Dar, Simeon, z|mbind, �
a zis: <192>Viu este Domnul meu, c{ nu se va atinge de mine m|na ~i �
ajutorul omenesc<170>. Atunci Domnul f{r{ de veste i-a dat s{n{tate; �
astfel c{ s-a sculat }ntreg cu am|ndou{ picioarele ~i cu coapsele, �
nemaiav|nd nici urm{ de r{ni. Pentru aceasta, d|nd mul`umire lui Dumnezeu, �
a stat }n genunchi mult{ vreme.
Venind praznicul Sfintelor Rusalii, }n ziua dinaintea praznicului, �
fericitul Simeon a zis c{tre Cuviosul Ioan: <192>P{rinte, cine este �
vrednic s{ primeasc{ }n limbi de foc pe Sf|ntul Duh, precum l-au primit �
Sfin`ii Apostoli?<170> Gr{it-a lui stare`ul: <192>Nu c{uta lu-crurile �
<%-2>cele mai }nalte dec|t tine ~i nu cerceta pe cele ne~tiute, ci �
ceea ce-`i <%0>este poruncit, aceea s{ g|nde~ti<170>. Pruncul zise: �
<192>Scris este, <MI>voia celor ce se tem de El o va face Domnul ~i �
rug{ciunea lor va auzi ~i }i va m|ntui<D><170>. Zic|nd acestea, ~i-a �
ridicat ochii }n sus ~i s-a rugat din toat{ inima, zic|nd: <192>Doamne, �
cel ce ai trimis Sf|ntul T{u Duh peste sfin`ii T{i ucenici ~i apostoli, �
trimite ~i peste mine darul cel din bun{tatea Ta ~i m{ }nvrednice~te �
ca s{ }nv{` poruncile Tale, pentru c{ e~ti puternic a-`i s{v|r~i laud{ �
din gura pruncilor ~i s{ gr{iesc cuvintele vie`ii ve~nice<170>.
Astfel rug|ndu-se el, }ndat{ Duhul Sf|nt S-a pogor|t din cer peste �
d|nsul ca o lumin{ aprins{. Atunci inima lui s-a umplut de }n`elepciune �
~i de }n`elegere ~i gr{ia multe din dumnezeiasca Scriptur{; ~i nimic �
nu putea s{ se }mpotriveasc{ }n`elepciunii duhului, care petrecea �
}n d|nsul. El spunea nu numai cu gura, ci ~i }n scris, cuvinte folositoare �
de suflet pentru via`a monahiceasc{, pentru poc{in`{, despre }ntruparea �
lui Hristos ~i despre judecata ce va s{ fie. El t|lcuia multe lucruri �
ne}n`elese din Sf|nta Scriptur{; iar stare`ul se minuna foarte mult �
de un dar ca acela al lui Dumnezeu, care era }n pruncul cel t|n{r �
~i zicea: Asupra acestui prunc s-a }mplinit ceea ce a scris David: �
<192>Cuv|ntul Domnului l-a aprins pe el...<170>. Acum am cunoscut �
c{ acest prunc face lucruri minunate, nu mai pu`in, mi se pare, dec|t �
Apostolii. ^i to`i monahii se minunau ~i au }nceput a se teme de el, �
}nsp{im|nt|ndu-se de }nv{`{tura lui ~i de minunile ce se f{ceau de �
d|nsul.
Unii din monahii aceia, au v{zut }n vedenia visului, trei c{m{ri cu �
c|te trei scaune ~i trei cununi erau pe scaune. ^i }ntreb|nd ei: <192>Cui �
este g{tit{ slava aceea ce se vede?<170> S-a auzit un glas zic|nd: �
<192>Pruncului Simeon!<170>
Fericitul Simeon, str{lucind ca soarele prin via`a cea }ngereasc{, �
}~i }ndrepta cugetul s{u de la cele p{m|nte~ti spre cele cere~ti. �
El a voit ca prin st|lp mai }nalt s{ se apropie de cer; deci, i s-a �
zidit un alt st|lp, care avea patruzeci de trepte. C|nd fericitul �
Simeon voia s{ urce st|lpul acela, arhiepiscopul Antiohiei ~i episcopul �
Seleuciei, auzind de acestea, au venit }n m|n{stirea aceea cu clerul �
lor. Deci, aprinz|nd lum|n{ri, au luat cu bun{ cucernicie pe dumnezeiescul �
prunc Simeon ~i l-au dus mai }nt|i }n biseric{, apoi }n Sf|ntul Altar, �
unde l-au hirotonit diacon. Dup{ aceea l-a urcat cu psalmi ~i cu c|nt{ri �
pe st|lpul cel mai }nalt. Sf|ntul Simeon a stat pe acel st|lp opt �
ani. Deci, st|nd el acolo pe st|lpul cel mai }nalt, ar{ta via`a mai �
presus de fire, asem{n|ndu-se heruvimilor, astfel c{ ne}ncetat pream{rea �
pe Dumnezeu. Dar, ca s{ nu se laude tot trupul }naintea lui Dumnezeu �
cu voin`a Lui, a ridicat satana asupra lui un greu r{zboi trupesc, �
~i astfel, voia s{-l spurce prin n{lucirea visului. Iar el, }mpotrivindu-se �
ispitei, nu ~i-a dat somn ochilor s{i, ci se ruga lui Dumnezeu cu �
multe lacrimi, ca s{-i fie ajut{tor }mpotriva vr{jma~ului, care s-a �
sculat asupra lui ~i s{-l umbreasc{ }n ziua r{zboiului. El a v{zut �
un b{rbat luminos, cinstit ~i c{runt, pogor|ndu-se de sus, }mbr{cat �
cu ve~minte preo`e~ti, av|nd }n m|ini un potir cu dumnezeie~tile Taine �
ale Preacuratului Trup ~i S|nge al Domnului nostru Iisus Hristos, �
~i s-a umplut v{zduhul de negr{it{ bun{ mirosire. Deci, apropiindu-se �
de d|nsul b{rbatul acela ce se vedea luminos, l-a }mp{rt{~it cu Sfintele �
Taine ~i i-a zis: <192>]mb{rb{teaz{-te ~i s{ se }nt{reasc{ inima ta, �
c{ de acum nu te vor mai sup{ra n{lucirile din vis! Dar numai p{ze~te-te �
cu dinadinsul de g|ndurile tale ~i n{d{jduie~te spre Dumnezeu! Sf|ntul �
Simeon, umpl|ndu-se de preamult{ bucurie ~i de negr{it{ dulcea`{ din �
vedenia aceea, l{uda pe Domnul. Apoi se p{zea de g|ndurile care n{v{leau, �
precum ~i de vorbirile omene~ti; de vreme ce }n toate zilele petrecea �
}nchis p|n{ la al nou{lea ceas, nevoind s{ vorbeasc{ cu nimeni, dec|t �
cu Unul Dumnezeu.
Sosind fericitul sf|r~it al p{rintelui stare` Ioan St|lpnicul, pe �
care Sf|ntul Simeon l-a v{zut mai }nainte, a trimis la d|nsul, zic|nd: �
<192>Nu te m|hni, p{rinte, dac{ vei auzi de ziua ducerii tale, c{ci �
aceast{ datorie este pentru to`i oamenii de ob~te. Eu am cunoscut �
c{ ast{zi te cheam{ Hristos la odihn{ ca, dup{ osteneli, s{ te odihne~ti �
cu sfin`ii. Deci, o, p{rinte, s{-mi dai mie binecuv|n-tarea lui Avraam, �
s{-`i aduci aminte de mine c|nd vei merge s{ te }nchini Scaunului �
slavei Preasfintei ~i celei de o Fiin`{ Treimi ~i s{ te rogi pentru �
noi, ca ~i noi, biruind lumea, s{ c|~tig{m cereasca }mp{r{`ie ~i s{ �
ne vedem acolo unul cu altul!<170>.
Ioan, auzind aceasta, nu s-a }ndoit, nici s-a }nsp{im|ntat cu mintea, �
ca cel ce era gata de moarte, de~i era s{n{tos cu trupul, neav|nd �
nici o boal{. Apoi a gr{it lui Simeon prin trimisul s{u: <192>Fiul �
meu s{ te binecuvinteze pe tine Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, pe care �
L-ai c{utat ~i Unul N{scut Fiul Tat{lui pe care L-ai iubit ~i f{c{torul �
de via`{ Duh, pe Care l-ai dorit. O dumnezeire a Prea-<%-1>sfintei �
Treimi s{-`i fie `ie }nt{rire ~i ap{rare! Acela s{ te pov{`uiasc{<%0> �
~i s{ te m|ng|ie. Cei ce te vor binecuv|nta, vor fi binecuv|nta`i, �
iar cei ce te vor blestema, vor fi blestema`i. Dumnezeu s{-`i adauge �
cinstea, deoarece tu pe mine, duhovnicescul t{u p{rinte, m-ai cinstit �
ca pe un p{rinte trupesc. S{ afle dar ~i mil{ de la Domnul, maica �
ta cea fericit{, care mi-a slujit mult<170>. Deci, fra`ii care st{teau �
}naintea stare`ului, auzind cuvintele ce le gr{ia, s-au }nfrico~at. �
Apoi l-au }ntrebat: <192>Ce porunce~ti, p{rinte, pentru t|n{rul Simeon? �
Stare`ul r{spunse: <192>Voiesc ca to`i s{ fie urm{tori asemenea lui �
Simeon }n dragostea cea }nv{p{iat{ a inimii lui c{tre Dumnezeu. S{ �
se }nvredniceasc{ de ajutorul rug{ciunilor acestuia, care este vas �
ales al lui Dumnezeu, mare ~i cinstit<170>.
P{rintele Ioan, }nv{`|nd pe fra`i ~i rug|ndu-se pentru ei, s-a f{cut �
ca ~i cum ar voi s{ se odihneasc{ pu`in ~i a adormit ca ~i cuprins �
de un somn dulce. Astfel ~i-a dat fericitul sf|r~it, nefiind bolnav �
cu trupul ~i afl|ndu-se totdeauna pe l|ng{ Sfin`ii P{rin`i.
Dup{ moartea cuviosului stare`, Sf|ntul Simeon s-a dedat spre mai �
multe osteneli. Iar r|nduiala vie`ii lui era astfel: De diminea`{ �
p|n{ la al nou{lea ceas se ruga, dup{ al noulea ceas se }ndeletnicea �
cu citirea ~i scrierea c{r`ilor p|n{ la apusul soarelui; iar dup{ �
apusul soarelui }ncepea rug{ciunea ~i astfel petrecea toat{ noaptea �
f{r{ de somn, p|n{ }n zori de ziu{. C|nd se lumina de ziu{, poruncea �
somnului, ca unui rob, s{ se apropie pu`in de el; astfel, dormit|nd �
foarte pu`in, iar{~i se scula ~i }~i }ncepea obi~nuita pravil{. ]n �
vremea rug{ciunii `inea }n m|na dreapt{ t{m|ie, care f{r{ s{ fi fost �
c{rbuni de foc, ie~ea din ea fum de t{m|ie.
Odat{, se auzea }n v{zduh popor mult, c|nt|nd }mpreun{ cu el ~i zic|nd �
Aliluia; iar aceia erau sfin`ii }ngeri. El adeseori petrecea multe �
zile ~i nop`i f{r{ somn. Odat{ n-a dormit deloc treizeci de zile ~i �
treizeci de nop`i, rug|nd pe Dumnezeu, ca s{ ia somnul cu <%2>totul �
de la el; }ns{ Dumnezeu i-a zis: <192>Se cuvine `ie s{ dormi ca s{-`i<%0> �
odihne~ti pu`in trupul<170>.
Dar, diavolul, nesuferind s{ vad{ o nevoin`{ ca aceea a lui Simeon, �
iar{~i s-a }narmat contra lui cu toate cetele sale ~i se silea s{-l �
}ngrozeasc{ cu diferite n{luciri; fiindc{ uneori se }nchipuiau }n �
balauri ~i }n felurite fiare, ~i astfel se repezeau s{-l mu~te. Alteori �
diavolul se pref{cea }ntr-o pas{re neobi~nuit{, care avea fa`{ de �
prunc ~i c{dea c{tre fa`a lui, iar alteori se ar{ta }n mul`ime de �
oaste, venind contra lui cu chiot mare ca la r{zboi, vr|nd s{-l surpe �
jos ~i astfel s{-l r{stoarne la p{m|nt }mpreun{ cu st|lpul lui.
Odat{, au izbit cu o piatr{ mare }n st|lp, }nc|t era c|t pe ce s{ �
cad{; dar puterea lui Dumnezeu cea nev{zut{ l-a sprijinit ~i l-a }ndreptat. �
Odat{, i s-a ar{tat diavolul ca o fa`{ de arap, neagr{ ~i f{r{ de �
ru~ine, care se s|rguia s{ cuprind{ cu m|inile lui grumajii sf|ntului, �
~i-i zicea: <192>]nc{ odat{ m{ voi lupta cu tine ~i de m{ vei birui, �
m{ voi duce de aici<170>. Toate n{lucirile ~i ar{t{rile acelea dr{ce~ti, �
sf|ntul le gonea cu rug{ciunea ~i cu semnul Sfintei Cruci. El a v{zut �
o vedenie dumnezeiasc{ foarte minunat{: I se p{rea c{ vedea cerul �
deschis ~i pe Domnul nostru Iisus Hristos }nconjurat de negr{it{ str{lucire, �
ca o v{paie de foc; iar Sfin`ii Arhangheli Mihail ~i Gavriil st{teau �
}mprejurul lui, unul }n partea dreapt{ iar altul }n st|nga, ~i sub �
picioarele lor un nor ro~iatic.
Sf|ntul Simeon, v{z|nd aceasta, s-a }nchinat Domnului s{u ~i, }ntinz|nd �
m|inile spre El, s-a rugat ca, dup{ buna sa credin`{, s{-i dea lui �
s{ aduc{ roduri bune duhovnice~ti. Deci, Domnul a binecuv|ntat pe �
Simeon de trei ori, cu semnul dumnezeie~tilor Sale degete. Simeon, �
privind }n jos, a v{zut pe fa`a p{m|ntului o mul`ime mare de diavoli �
}n multe feluri de chipuri: Unii ca vierii ~i al`ii ca ~i caprele �
de turm{; ~i i-a dat lui Domnul putere peste acei diavoli ca s{-i �
izgoneasc{. Iar ca }nt{rire a acelei puteri, Sf|ntul Simeon s-a pogor|t �
de la Domnul, av|nd }n m|inile lui un toiag de finic; ~i }ndat{ toat{ �
mul`imea v{zut{ a diavolilor a fugit din fa`a lui Simeon ~i s-a f{cut �
nev{zut{.
Deci, sf|ntul avea putere s{ izgoneasc{ toate duhurile cele viclene �
din oamenii care se duceau la el; ~i astfel }i t{m{duia de tot felul �
de boli ~i }nvia mor`ii. Odat{, un om c{ruia }i murise fiul, venise �
la st|lpul sf|ntului ~i striga cu lacrimi, rug|ndu-se s{-l miluiasc{ �
~i s{ se roage lui Dumnezeu pentru fiul s{u cel mort. Sf|ntul, s{v|r~indu-~i �
rug{ciunea sa, a zis acelui om: <192>Mergi }n numele Domnului, c{ �
fiul t{u este viu!<170> Omul acela, crez|nd cuvintele sf|ntului, s-a �
dus la casa sa ~i ~i-a g{sit fiul }nviat din mor`i. Deci, lu|ndu-l, �
l-a adus la sf|ntul cu negr{it{ bucurie ~i a dat pentru aceasta mul`umire �
lui Dumnezeu ~i pl{cutului S{u.
Dup{ aceasta, Sf|ntul Simeon iar{~i a v{zut pe Domnul Dumnezeul nostru, �
C{ruia }i st{teau }nainte cetele }ngere~ti, dintre care cei dinainte �
`ineau o cunun{ }mp{r{teasc{ }mpodobit{ cu pietre scumpe, }n al c{rei �
v|rf era o cruce care str{lucea ca fulgerul; iar sfin`ii }ngeri voiau �
s{ }ncoroneze }n }mp{r{`ie cu acea cruce pe Simeon. Apoi Sf|ntul Simeon �
le-a zis: <192>S{ nu lua`i de la mine aceast{ hain{ de p{r, }n care �
m-am }mbr{cat pentru Hristos<170>. Iar }ngerii i-au zis: <192>Pentru �
aceea s{ ai cununa cea preg{tit{ `ie }n }mp{r{`ia lui Hristos ~i s{ �
te }mbraci ca ~i cu o porfir{ cu darul Sf|ntului Duh; ~i astfel vei �
}mp{r{`i cu sfin`ii }n }mp{r{`ia cea f{r{ de sf|r~it<170>. Deci, fericitul �
Simeon, c{ut|nd spre Domnul, a zis: <192>Doamne, Ziditorule al tuturor, �
de vreme ce pe mine nevrednicul binevoie~ti s{ m{ }nvrednice~ti slavei �
sfin`ilor T{i }n }mp{r{`ia Ta, atunci m{ rog bun{t{`ii Tale, d{-mi �
ca de acum }nainte s{ nu m{ mai }mp{rt{~esc de hrana omeneasc{ cea �
p{m|nteasc{<170>. ^i a auzit pe Domnul }nvoindu-se }mpreun{ la cererea �
lui ~i }ndat{ sfin`ii }ngeri, apropiindu-se, au pus peste pustniceasca �
lui hain{ de p{r, o hain{ }mp{r{teasc{ prealuminat{ ~i i-a }ncoronat �
capul cu cunun{ ~i au c|ntat cu glas mare, zic|nd: <192>Sl{vit ~i �
pream{rit este Hristos Dumnezeu, ]mp{ratul cerului ~i al p{m|ntului; �
deci, s{ fie l{udat Simeon, robul Lui<170>.
@BT-1 = Dup{ o vedenie ca aceea, sf|ntul Simeon n-a mai gustat deloc �
hran{ p{m|nteasc{ p|n{ la sf|r~itul s{u, de vreme ce se hr{nea cu �
hrana cea cereasc{ care i se aducea de }ngeri. ]n ce fel ~i c|t de �
multe minuni a f{cut Sf|ntul Simeon ~i c|t de minunate au fost faptele �
lui, se afl{ scris pe larg }n cartea vie`ii lui. Dar aici se pomenesc �
pu`ine din minunile lui cele multe, nelungind cuv|ntul, ca s{ nu se �
supere cel ce cite~te ~i cel ce ascult{, voi povesti c|teva din ele:
@BT-1 = Odat{ i s-au descoperit Sf|ntului Simeon toate r{ut{`ile ce �
erau s{ n{v{leasc{ asupra cet{`ii Antiohiei ~i asupra p{r`ilor celor �
dimprejurul ei; pentru c{ a v{zut pe un }nger, `in|nd o sabie }n m|n{ �
~i zbur|nd prin v{zduh pe deasupra cet{`ii. Deci, sf|ntul a strigat �
c{tre Dumnezeu, rug|ndu-se pentru cetate din toat{ inima. El a stat �
}naintea Domnului, ca oarec|nd Moise, rug|ndu-l s{-~i }ntoarc{ m|nia �
Sa de la poporul S{u. Domnul i-a zis: <192>Iat{, strigarea p{catelor �
acestei cet{`i s-a suit }naintea Mea, m|nia ~i iu`imea Mea am pornit-o �
asupra ei; deci, o voi pierde pentru p{catele ei, trimi`|nd foc, sabie �
~i moarte. Aceia m-au }nt{r|tat }n p{g|n{t{`ile lor; iar Eu o voi �
da }n robia str{inilor<170>. Sf|ntul a spus aceast{ vedenie unor cucernici �
b{rba`i, care veneau la el din cetate ~i-i }ndemna pe to`i spre poc{in`{.
@BT-1 = Deci, netrec|nd mult{ vreme, Dumnezeu a ridicat pe b{tr|nul �
Hosroie, }mp{ratul Persiei. Acesta a fost mo~ lui Hosroie, cel mai �
t|n{r, care a luat din Ierusalim lemnul cel de via`{ f{c{tor al Sfintei �
Cruci. Deci, a venit Hosroie cu putere persan{ ~i haldeiasc{ ~i a �
b{tut cu r{zboi mare cetatea Antiohiei. Fericitul Simeon, st|nd pe �
st|lp, era acoperit de Dumnezeu ~i ap{rat de barbarii ce n{v{liser{ �
spre acea parte. Deci, sf|ntul se ruga Domnului, ca s{-^i }ntoarc{ �
m|nia Sa de la acea cetate ~i s{ nu o dea }n m|inile vr{jma~ilor; �
dar n-a putut s{ }mbl|nzeasc{ ~i s{ potoleasc{ dreapta m|nie a lui �
Dumnezeu. ^i iar{~i s-a f{cut o vedenie. ]n acea vedenie, a v{zut �
c{ st{ }naintea sa o cruce prealuminoas{, iar l|ng{ ea doi }ngeri, �
av|nd }n m|ini arcuri }ncordate ~i s{ge`i g{tite spre s{getare; iar �
acei }ngeri au gr{it c{tre d|nsul, zic|nd: <192>Iat{, crucea aceasta �
`i-a trimis-o `ie Domnul spre ar{tare ~i ca semn de pace, c{ nu vei �
c{dea sub m|nia lui Dumnezeu, care a n{v{lit asupra acestei cet{`i; �
iar s{ge`ile sunt g{tite spre gonirea vr{jma~ilor celor ce se apropie �
de locul t{u, de vreme ce noi suntem pu~i s{ te p{zim<170>.
Iar{~i a v{zut Simeon }n vedenie o cetate luat{ ~i }n mijlocul ei �
se auzeau vr{jma~i, strigare, pl|ngere ~i r{cnete mari. Acolo se vedea �
c{ unii erau t{ia`i de sabie, al`ii du~i }n robie, iar al`ii fugeau, �
arunc|ndu-se dup{ zidurile cet{`ii. ]ntre cei ce fugeau se vedeau �
~i doi monahi din m|n{stirea lui, care se temeau de n{v{lirea p{g|nilor; �
astfel ei au l{sat m|n{stirea ~i muntele ~i au fugit din cetate. Pe �
c|nd fugeau din cetate }mpreun{ cu alt popor, i-a v{zut sf|ntul cum �
au fost ajun~i ~i prin~i de barbari. Unul a fost ucis cu sabia, iar �
altul a fost dus }n robie. Acestea toate ce s-au v{zut de Sf|ntul �
Simeon s-au }mplinit dup{ pu`ine zile. Pentru c{ cetatea Antiohia �
s-a luat, pustiindu-se cu sabie ~i foc ~i mult popor a fost dus }n �
robie. Mul`i au sc{pat }ns{ cu rug{ciunile sf|ntului Simeon din acea �
cumplit{ primejdie; deoarece barbarii intr|nd }n cetate cu mult{ putere, �
poporul a deschis alte por`i dinspre miaz{noapte ~i miaz{zi, ce nu �
erau p{zite de barbari, ~i au fugit pe acolo, iar al`ii au fugit arunc|ndu-se �
dup{ ziduri.
Deci, mult popor a fugit la munte ~i }n pustie ~i s-au p{zit cu milostivirea �
lui Dumnezeu, afar{ de cei doi monahi pomeni`i mai sus. Vr{jma~ii �
veneau ~i la muntele pe care era m|n{stirea ~i st|lpul lui Simeon, �
dar se }ntorceau de~er`i, pentru c{ muntele era acoperit, precum oarec|nd �
era acoperit muntele Sinai de negur{ ~i de nor, }nc|t nu vedeau st|lpul �
~i m|n{stirea. Al`ii erau }ntor~i ~i }ngrozi`i de puterea cea nev{zut{ �
~i astfel fugeau }napoi cu spaim{, ca ~i cum ar fi fost goni`i de �
o mul`ime de osta~i }narma`i. Deoarece rug{ciunea sf|ntului era arm{ �
}nfrico~at{ ~i de nebiruit potrivnicilor, ~i nici unul din cei ce �
au fost cu sf|ntul }n munte n-a p{timit ceva r{u de n{v{lirea barbarilor, �
afar{ de cei doi fra`i, care au fugit }n cetate de fric{.
Dup{ plecarea barbarilor, mul`i r{ni`i veneau la sf|ntul, ~i tuturor �
le d{dea t{m{duiri. Iar pe cei ce erau du~i }n robie, sf|ntul i-a �
izb{vit din leg{turi ~i din robie ~i cu rug{ciunile lui i-a eliberat. �
C|`i }~i aduceau numai aminte de numele sf|ntului, fiind }n robie, �
}ndat{ le c{deau leg{turile ~i obezile; astfel umblau prin mijlocul �
barbarilor, ca cum ar fi nev{zu`i ~i veneau }n `ara lor f{r{ nici �
o }mpiedicare. A~a ~i fratele cel mai sus pomenit, al c{rui tovar{~ �
a c{zut de sabie, a ie~it de la robie cu un osta~ oarecare, ce zicea: �
<192>C|nd ne-am adus aminte de p{rintele Simeon ~i cu lacrimi am chemat �
numele lui, }ndat{ leg{turile ce erau pe noi s-au dezlegat singure �
~i au c{zut; iar noi am trecut prin mijlocul barbarilor ~i nimeni �
dintre ei nu ne-au }ntrebat sau s{ ne fi }mpiedicat pe noi.
Un b{tr|n oarecare, orb de ochi, ~edea mai }nainte de n{v{lirea barbarilor �
sub un munte l|ng{ cale, cer|nd milostenie de la cei ce treceau. N{v{lind �
f{r{ de veste barbarii, unul din ei l-a lovit cu sabia peste grumaz, �
}ns{ nu i-a t{iat capul, ci i-a f{cut numai o ran{ de moarte; astfel �
b{tr|nul acela se t{v{lea prin s|ngele s{u, av|nd pu`in{ n{dejde de �
via`{. V{z|nd aceasta Sf|ntul Simeon cu ochii s{i }naintev{z{tori �
a chemat pe oarecare din fra`i ~i i-a trimis s{-l ia ~i s{-l aduc{ �
la d|nsul pe acel b{tr|n. Deci, aceia, duc|ndu-se, l-au luat pe o �
rogojin{ ~i l-au adus }naintea st|lpului. Sf|ntul, lu|nd `{r|n{ de �
la p{m|nt ~i amestec|nd-o cu ap{ sfin`it{, a poruncit s{ o lipeasc{ �
de rana b{tr|nului, zic|nd: <192>]n numele lui Emanuel, a~eaz{-te, �
capule, la locul t{u ~i te }nt{re~te<170>. ^i }ndat{, cu acest cuv|nt, �
s-a lipit capul b{tr|nului la loc ~i s-a unit cu vinele lui, s-a }nt{rit �
~i s-a t{m{duit acea ran{ }nfrico~at{, astfel c{ b{tr|nul a }nceput �
a vorbi. Ochii lui cei orbi s-au deschis ~i to`i cei ce priveau la �
acea minune s-au }nsp{im|ntat ~i au sl{vit pe Dumnezeu.
Dup{ c|`iva ani, Cuviosul Simeon, sup{r|ndu-se de neodihn{, de vreme �
ce venea la d|nsul din toate p{r`ile mul`ime de popor f{r{ de num{r, �
aduc|ndu-~i bolnavii, tulbur|ndu-i lini~tea lui, s-a g|ndit s{ lase �
acel st|lp pe care st{tuse opt ani ~i s{ se mute aiurea, }n alt loc �
mai lini~tit. De acolo nu era departe un alt munte }nalt cu totul �
~i pustiu, de vreme ce nu era }n d|nsul nici ap{ ~i nimeni din oameni �
nu s-a suit acolo, fiindc{ nu era u~or de suit. Acel loc era locuin`{ �
numai balaurilor, fiarelor cu patru picioare ~i t|r|toarelor celor �
otr{vitoare. ]n acel munte se g|ndea Sf|ntul Simeon s{ se mute. Pe �
c|nd se g|ndea el la acestea, i S-a ar{tat Domnul cu o mul`ime de �
sfin`i }ngeri, pogor|ndu-Se din cer prin nor luminos spre acel munte �
~i gr{ind c{tre d|nsul: <192>Gr{be~te-te, Simeoane, de te suie pe �
acest munte minunat; c{ci a~a se va numi acest munte de acum. Aici, �
pe d|nsul, ~i mai mult voi minuna darul Meu }n tine!<170> ^i }ndat{ �
cu acel glas i s-a ar{tat sf|ntului pe acel munte, un deal }nalt ~i �
o piatr{, pe care st{teau picioarele Domnului. Deci, s-a luminat ca �
soarele de slava Domnului, acel a~ternut al picioarelor. Pe acea piatr{ �
i s-a poruncit de Domnul lui Simeon s{ stea.
Dup{ acea vedenie, cuviosul, chem|nd pe fra`i, le-a spus <%2>bun{voirea �
Domnului ca s{ se mute la alt munte. Deci, r|nduin<%0>-<%-2>du-le �
egumen pe un b{rbat b{tr|n ~i iscusit, s-a pogor|t de acolo ~i s-a<%0> �
dus }n muntele cel minunat, petrec|ndu-l fra`ii cu lacrimi. Apropiindu-se �
de dealul cel ar{tat lui, a stat ~i s-a rugat mult lui Dumnezeu.
Pe c|nd s{v|r~ea rug{ciunea, s-a auzit glas de o mul`ime de }ngeri, �
strig|nd "Amin". Deci, sf|ntul a poruncit ucenicilor s{i ca s{ pun{ �
o cruce de piatr{ }n acel loc, spre aducere aminte a glasului }ngeresc �
ce s-a auzit acolo. Deci, c{ut|nd spre }n{l`imea muntelui, l-a v{zut �
pe acela str{lucit de slava lui Dumnezeu ~i, suindu-se cu bucurie �
pe acea piatr{, a v{zut pe Domnul }n vedenie chem|ndu-l }n acel loc. �
Fericitul Simeon avea pe atunci dou{zeci de ani de la na~terea sa. �
Dar nici acolo n-a avut odihn{ de cei ce veneau, c{ci <%-1>a doua �
zi poporul, venind la m|n{stirea lui cea dint|i ~i neg{sindu-l,<%0> �
a ridicat pl|ngere mare.
Deci, afl|nd poporul c{ s-a mutat Sf|ntul }n alt munte, s-a dus la �
d|nsul cu s|rguin`{, aduc|nd }mpreun{ ~i pe bolnavii lor, pe care �
v{z|ndu-i cuviosul, s-a m|hnit, deoarece nici acolo nu-l l{sa pe el �
s{ stea singur cu Dumnezeu. Cuviosul Simeon, v{z|nd lacrimile lor, �
i s-a f{cut mil{ ~i, pun|ndu-~i m|inile pe fiecare bolnav, cu chemarea �
numelui Domnului, i-a t{m{duit ~i i-a trimis acas{ s{n{to~i. ]n muntele �
acela se afla un leu, care a }nt|mpinat pe un om ce venea la sf|nt. �
^i s-a repezit la el, voind s{-l omoare ~i s{-l m{n|nce. Iar omul, �
neput|nd s{ scape de acea fiar{, a strigat c{tre d|nsa, zic|nd: <192>Pentru �
Simeon, robul lui Dumnezeu nu m{ omor}.<170> ^i }ndat{, leul, auzind �
de numele lui Simeon, s-a }mbl|nzit ~i, nef{c|nd nici un r{u omului, �
s-a }ntors la culcu~ul s{u.
Omul, venind la sf|ntul, i-a spus ceea ce i se }nt|mplase. Deci, tem|ndu-se �
ceilal`i, care auzeau aceasta, au rugat pe sf|nt s{ goneasc{ fiara �
din muntele acela, ca s{ nu le fie fric{ celor ce vin la d|nsul. Cuviosul, �
chem|nd pe ucenicul s{u, Anastasie, din care a izgonit ~apte diavoli, �
i-a zis: <192>Du-te la pe~tera leului ~i zi-i fiarei: �]n numele Domnului, �
}`i zice Simeon, robul lui Hristos, s{ te duci din muntele acesta, �
c{ de acum nu-`i va mai fi locuin`a aici, de vreme ce }ngroze~ti pe �
fra`ii care vin aici�<170>. Duc|ndu-se Anastasie ~i g{sind pe leu �
}n culcu~ul s{u i-a spus cuvintele cuviosului, vorbind ca la un om �
}n`eleg{tor. Iar leul, }mplinind porunca, s-a dus de acolo }n alte �
locuri dep{rtate ~i pustii, nemaiv{t{m|nd pe nimeni din cei ce }nt|mpina �
}n cale.
@BT-1 = ]n acea vreme, }n partea aceea, cu voia lui Dumnezeu se }nmul`iser{ �
multe feluri de boli }ntre oameni, }nc|t mul`i mureau. Sf|ntul, cunosc|nd �
m|nia lui Dumnezeu asupra poporului, se ruga Domnului cu lacrimi, �
ca s{ miluiasc{ pe poporul S{u ~i s{-~i }ntoarc{ de la d|n~ii m|nia �
Sa cea dreapt{. Deci, s-a auzit c{tre d|nsul un glas de la Domnul, �
zic|nd: <192>Pentru ce te doare inima de poporul acesta; oare tu }i �
iube~ti mai mult dec|t mine? Dar de vreme ce s-au }nmul`it f{r{delegile �
lor, apoi este trebuin`{ ~i de pedepsire; }ns{, ca s{ nu te m|hnesc, �
}`i dau putere s{ t{m{duie~ti toate bolile dintr-}n~ii<170>. Aceasta �
a zis Domnul robului S{u, Simeon. Iar poporul cel atins de boli, chema, �
dup{ Dumnezeu, numele sf|ntului Simeon pl{cutul Lui. Mul`i }l vedeau �
}n vedenie cercet|nd casele lor, umbrindu-le cu crucea, d|nd t{m{duiri �
celor bolnavi ~i, de~tept|ndu-se din vedenii, sim`ea s{n{tatea, u~ur|ndu-se �
de toate bolile lor. Chemarea numelui Sf|ntului Simeon }ntre ei se �
f{cea astfel: Aprindeau }n casele lor candelele pline cu untdelemn, �
t{m|iau cu t{m|ie ~i se ruga zic|nd: <192>Hristoase Dumnezeul nostru, �
pentru rug{ciunile robului t{u Simeon, cel ce este }n muntele cel �
minunat, miluie~te-ne pe noi<170>.
Astfel c|~tigau ei mila Domnului. Iar unii dintre ei care nu aveau �
untdelemn destul, aceia turnau pu`in untdelemn }n candel{ ~i o aprindea, �
~i ardea nestins{ candela lor p|n{ la a treia sau a patra zi, ca ~i �
cum ar fi fost untdelemn destul. Astfel, untdelemnul nu se }mpu`ina �
din candele lor, prin chemarea numelui Sf|ntului Simeon.
@BT-1 = ]ntr-una din zile s-a descoperit Cuviosului Simeon c{ sf|r~itul �
din aceast{ lume al Preasfin`itului Efrem, arhiepiscopul Antiohiei, �
este aproape. Deci, chem|nd pe fra`i, le-a spus de aceasta ~i le-a �
poruncit s{ se roage lui Dumnezeu, c{ are s{ cad{ un mare st|lp al �
Bisericii. Aceia ziceau: <192>Noi am auzit c{ arhiepiscopul este s{n{tos<170>. �
]ntr-alt{ zi, vineri dup{ c|ntarea Utreniei, chem|nd pe fra`i, a zis �
c{tre ei cu umilin`{: <192>Efrem, arhiereul lui Dumnezeu, a murit �
}n aceast{ noapte, de vreme ce am v{zut sufletul lui ridic|ndu-se �
la cer de sfin`ii }ngeri, ~i fiind aproape de mine, m-a s{rutat ~i �
mi-a zis: <192>M{ rog `ie, pomene~te-m{ ~i pe mine }n rug{ciunile �
tale cele c{tre Domnul<170>.
@BT-1 = Acestea le spunea cuviosul cu lacrimi ~i zicea: <192>Vai Antiohiei, �
<%-2>c{ nu mai are pe Efrem! Vai cet{`ii aceleia, c{reia i s-a luat �
Sf|ntul<%0> Efrem!<170> Deci, dup{ moartea fericitului Efrem, a luat �
scaunul, Domnin, care venise de la Constantinopol ~i care era nemilostiv �
c{tre cei s{raci. Cuviosul Simeon, afl|nd de acest lucru, i-a proorocit �
pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, nu dup{ mult{ vreme, Domnin, c{z|nd }n �
boal{, }ntr-at|t i s-au zb|rcit m|inile ~i pi-cioarele, }nc|t nu putea �
nici s{ umble, nici s{ lucreze, ci era purtat de al`ii de colo p|n{ �
dincolo, ca un bu~tean.
@BT-1 = Sf|ntului i s-a mai descoperit ~i despre cutremurul ce avea �
s{ se }nt|mple }n Antiohia, mai }nfrico~at dec|t cel dint|i. El, vestind �
aceasta celor ce veneau la d|nsul, pl|ngea ~i se ruga lui Dumnezeu �
ca S{-~i }ntoarc{ m|nia. ]n aceea~i zi, seara, s-a cl{tinat p{m|ntul �
de cutremur mare ~i au c{zut zidurile cet{`ii, iar zidirile cele }nalte �
~i frumoase s-au amestecat cu p{m|ntul, }nc|t s-a }nsp{im|ntat tot �
poporul de fric{ mare, de vreme ce mul`i au fost uci~i de zidirile �
cele c{zute. Ceilal`i to`i, b{tr|nii ~i tinerii, au alergat la pl{cutul �
lui <%-2>Dumnezeu din muntele minunat, rug|ndu-l cu multe lacrimi �
ca, prin<%0> rug{ciunile lui cele primite de Dumnezeu, s{ potoleasc{ �
m|nia Lui.
Deci, rug|ndu-se sf|ntul cu os|rdie mare, a }ncetat cutremurul ~i �
a v{zut cerul deschis dinspre r{s{rit, ie~ind de acolo o lumin{ negr{it{, �
}nsemn|nd prin aceasta milostivirea lui Dumnezeu ce se ar{ta poporului, �
care se poc{ie~te. Dup{ aceasta, cu porunca lui Dumnezeu, Cuviosul �
Simeon a zidit o m|n{stire }n Muntele Minunat. El a f{g{duit acelea �
cu m|inile oamenilor t{m{dui`i de d|nsul, al c{ror num{r era foarte �
mare. A cerut ap{ destul{ pentru trebuin`a m|n{stirii ~i pentru cei �
ce veneau; iar gr|ul }n hambare, cu rug{ciunea lui, at|ta l-a }nmul`it �
cu }ndestulare, }nc|t timp de trei ani nu s-a }mpu`inat, de~i se lua �
mult }n toate zilele, pentru facerea p|inii trebuincioase mul`imii �
oamenilor, cei care veneau de pretutindeni.
El a zidit un alt st|lp nou pe care, ]nsu~i Domnul, a venit cu sfin`ii �
}ngerii ~i a sfin`it st|lpul acela. Apoi dreptul s-a suit pe d|nsul �
cu mult{ bucurie ~i a stat acolo p|n{ la fericitul s{u sf|r~it. ]n �
anul al treizeci ~i treilea al v|rstei sale, cu porunca lui Dumnezeu �
ce i s-a descoperit, s-a }ndemnat s{ primeasc{ hirotonia preo`iei, �
pe care mai }nainte n-o voia nicidecum.
Deci, a venit la d|nsul, dup{ porunca Domnului, Dionisie, episcopul �
Seletkiei, ~i l-a hirotonit preot. A~adar, Sf|ntul Simeon fiind sfin`it, �
s{v|r~ea cu credin`{ dumnezeie~tile Taine, slujind lui Dumnezeu f{r{ �
de prihan{, ca un }nger. El avea adeseori minunate vedenii ~i descoperiri �
dumnezeie~ti; deci, spunea ~i cele ce aveau s{ fie mai }nainte. El �
vedea cele ce erau mai departe, ca ~i cum ar fi de fa`{ ~i privea �
mai departe lucrurile cele ascunse ale oamenilor. F{cea minuni nenum{rate �
pe p{m|nt ~i pe mare, se ar{ta }n vedenii, pe cei orbi i-a luminat, �
lepro~ii i-a cur{`it, pe cei ~chiopi i-a <%-2>}ndreptat, dracii din �
nenum{ra`i oameni i-a gonit, gurile fiarelor le-a<%0> astupat, toate �
r{nile ~i toate bolile le-a t{m{duit, }nviind ~i pe unii mor`i. Astfel �
s-a }mplinit }n el cuv|ntul lui Hristos: <MI>Cel ce crede }n mine, �
va face lucrurile pe care Eu le fac.<D> Deci, cu adev{rat era Dumnezeu �
}n Sf|ntul Simeon, minunatul S{u rob, precum arat{ deosebita carte �
}n care este scris{ pe larg via`a cu minunile lui cele multe.
Simeon, petrec|nd to`i anii vie`ii sale ~aptezeci ~i cinci ~i v{z|ndu-~i �
mai }nainte mutarea c{tre Domnul, a chemat pe ucenicii s{i ~i, cunosc|ndu-i �
c{ aveau mult{ dorin`{, dar se ru~inau s{-l }ntrebe, fiind cucernici, �
cum a tr{it at|`ia ani, nem|nc|nd ca om nicidecum vreo m|ncare omeneasc{. �
Atunci le-a ar{tat toate acelea }n ceasul cel de pe urm{, ca un p{rinte �
iubitor de fii, ca s{-i }nt{reasc{ ~i mai bine c{tre nevoin`ele cele �
duhovnice~ti ~i ca s{ aib{ n{dejde c{tre Dumnezeu.
Deci, a zis c{tre d|n~ii: <192>Fra`ilor ~i fiii mei, eu am c|~tigat �
multe ~i mari faceri de bine de la St{p|nul meu, precum ~ti`i. ]n �
toate acestea m-am }nvrednicit de un mare dar de la milostivirea Lui, �
pe care voi nu-l ~ti`i; deci, voiesc, s{ vi-l ar{t. Sunt mul`i ani �
de c|nd am rugat bun{tatea lui Dumnezeu, ca s{ m{ izb{veasc{ de bucatele �
cele stric{cioase. Dar cum voi povesti mila ~i bun{tatea Ta, Hristoase, �
Care ai f{cut-o cu mine, nevrednicul robul T{u! Am v{zut c{ a venit �
din v{zduh un b{rbat luminat, }mbr{cat }n hain{ ~i podoab{ preo`easc{, �
care `inea }n m|ini un vas dumnezeiesc. Din acel vas scotea m|ncare �
cu un cle~te ~i }mi d{dea de trei ori, }ns{ nu ~tiu ce m|ncare era; �
numai at|t ~tiu, c{ era dulce la gust, alb{ ~i negr{it{ la vedere. �
Din acel ceas p|n{ }n ziua de ast{zi a venit acel b{rbat minunat }n �
toate duminicile, dup{ dumnezeiasca Liturghie ~i }mi d{dea acea dumnezeiasc{ �
}mp{rt{~ire; astfel c{ }mi potolea foamea p|n{ }n Duminica cealalt{ �
~i nicidecum nu fl{m|nzeam. Numai aceasta am avut-o ascuns{ de voi, �
fiilor; iar pe toate celelalte le ~ti`i, ca cei ce sunte`i p{rta~i �
ai nevoin`elor mele duhovnice~ti. Deci, v{ las vou{ predaniile ~i �
canonul meu ~i cer de la voi aceast{ r{spl{tire: S{ p{zi`i acest amanet �
al meu }ntreg ~i nesmintit, ca ~i cum m-a`i vedea pe mine. S{ petrece`i �
}n fapte bune, precum petrecea`i c|nd eram cu voi, lucru care se va �
ar{ta }n ziua cea mare a r{spl{tirii, c|nd ve`i dob|ndi fiecare dup{ �
lucrurile voastre<170>.
Cuviosul Simeon, poruncind acestea ucenicilor s{i, dorea ca s{ le �
p{zeasc{ neclintite ~i s{ afle odihn{ ve~nic{ }n ]mp{r{`ia cerului. �
El le-a mai vorbit ~i alte multe vrednice de pomenire, astfel c{ }n �
ziua de 24 mai, s-a dus c{tre Hristos, Cel dorit de el, ca s{ se s{l{~luiasc{ �
}n bun{t{`ile cele nespuse ~i negr{ite, pe care le-a g{tit lui ~i �
tuturor celor ce ]l iubesc ~i ]i p{zesc poruncile Lui cele m|ntuitoare. �
Iar cinstitele ~i vrednicele lui moa~te au r{mas acolo }n sf|ntul �
s{u staul, din muntele cel minunat, unde a s{v|r~it nevoin`ele lui �
cele minunate. Ucenicii lui au acele sfinte moa~te ca o vistierie �
de minuni, care niciodat{ nu se de~art{. Cu c|t se de~art{, cu at|t �
se umple ~i sporesc vindec{rile, nu numai ale trupului, dar ~i ale �
sufletului, }ntru Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia I se cuvine �
toat{ slava, cinstea ~i }nchin{ciunea }n vecii <%2>vecilor. Amin.<%0>