@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I ^ASEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI APOSTOL CARP,<%0> @SUBTITLE = <%4>UNUL DIN CEI ^APTEZECI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Carp a fost unul din cei ~aptezeci de apostoli, urm{tor ~i slujitor al Sf|ntului Apostol Pavel, fiindc{ ducea scrisorile lui la cei ce le trimitea. El, nevoindu-se }mpreun{ cu d|nsul mult{ vreme }n propov{duirea cuv|ntului lui Hristos, a suferit multe ispite; apoi a fost pus de d|nsul episcop }n Veria Traciei. El s-a mai ostenit cu propov{duirea cuv|ntului ~i }n Crit, unde a primit }n casa sa pe Sf|ntul Dionisie Areopagitul. El a v{zut }n vedenie pe Domnul ar{t|ndu-i-se lui, pe c|nd se ruga, ca s{ pedepseasc{ pe cei doi p{c{to~i; deci, l-a auzit pe Acela, zic|ndu-i: <192>Bate-m{ c|t po`i, c{ci sunt gata iar{~i s{ m{ r{stignesc, pentru m{rturisirea omeneasc{<170>. Sf|ntul Dionisie mai m{rturise~te de Sf|ntul Carp ~i aceasta: El nu }ncepea a s{v|r~i Preacuratele ~i de via`{ f{c{toarele Taine, mai }nainte p|n{ ce nu vedea din cer, ar{t|ndu-i-se vreo vedenie dumnezeiasc{. Fiind arhiereu }n Veria, pe mul`i elini i-a }ntors de la }nchinarea de idoli la Hristos Dumnezeu. Asemenea, pe iudei, mustr|ndu-i, i-a }nv{`at s{ cread{ c{ Hristos Cel r{stignit de d|n~ii este Dumnezeu adev{rat ~i f{c{torul tuturor. Dup{ aceea, a fost ucis cu s{lb{ticie ~i cu nemilostivire de ceilal`i iudei ce nu crezuser{, d|ndu-~i sf|ntul s{u suflet }n m|inile Domnului. Iar cinstitele lui moa~te s-au pus }n aceea~i cetate, de b{rba`i credincio~i ~i tem{tori de Dumnezeu. De la cuviincioasele lui moa~te se dau multe t{m{duiri bolnavilor, }ntru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. Not{ <196> Despre vedenia Sf|ntului Carp, unde se aminte~te de cei doi p{c{to~i, caut{ povestirea Sf|ntului Dionisie Ariopagitul de la trei octombrie; c{ci acolo o pute`i citi. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC GHEORGHE CEL NOU, @SUBTITLE = CARE A P[TIMIT ]N SRED@A Fericitul Gheorghe a fost fiul unui b{rbat dreptcredincios, cu numele Ioan, un boier de frunte al cet{`ii Sred`a, iar pe maica sa <%-2>o chema Maria. Ei avuser{ acest copil }n urma rug{ciunilor ce le-au<%0> }n{l`at c{tre Dumnezeu, de vreme ce }mb{tr|niser{ f{r{ de fii, ca ~i Avraam ~i Sarra. Astfel, ei s-au rugat ne}ncetat lui Dumnezeu, Preacuratei Maicii Lui ~i Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe cel din Capadocia; ~i, merg|nd }n toate zilele }n biserica lui ~i, f{c|nd multe milostenii la s{raci, cerea s{ se dezlege nerodirea de prunci. Rug{ciunile lor au fost auzite, de vreme ce le-a dat lor la b{tr|ne`e rod de parte b{rb{teasc{, pe care, aduc|ndu-l }n biserica Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe, l-a botezat }n numele Preasfintei Treimi, pun|ndu-i numele de Gheorghe din Sf|ntul Botez. Pruncul, cre~tea }n bun{ }nv{`{tur{, }n frica lui Dumnezeu ~i }n deprinderea c{r`ii, din care, degrab{, a }nv{`at dumnezeiasca Scriptur{ ~i a }ntrecut cu }n`elepciunea pe b{tr|nii s{i. Ajung|nd }n v|rsta cea des{v|r~it{, se asem{na cu frumuse`ea ~i cu cur{`enia lui Iosif, fiul lui Iacov. Turcii, st{p|nind `ara bulg{reasc{, pe c|nd fericitul Gheorghe avea dou{ zeci ~i cinci de ani de la na~terea sa, au }nceput a-l am{gi spre p{g|n{tatea lor, zic|ndu-i: <192>Gheorghe, las{ credin`a cre~tineasc{ ~i te apropie de credin`a noastr{. Ascult{ pe Mahomed, trimisul lui Dumnezeu, ~i prime~te legea lui<170>. Deci, ei au }nceput a pune cealma pe cinstitul cap al sf|ntului <196> iar cealmaua, p{g|nii o purtau pe capete ~i, astfel, intrau }n geamie. Sf|ntul a r{spuns }mpotriva lor, zic|nd: <192>Nu ni se cade nou{, cre~tinilor, s{ lu{m parte la obiceiurile voastre p{g|ne~ti ~i s{ purt{m cealmale pe capetele noastre. Nou{ nu ni se cade s{ ne desp{r`im de Hristos, Dumnezeul cel adev{rat, F{c{torul cerului ~i al p{m|ntului ~i s{ lep{d{m Sf|ntul Botez. Cui s{ cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de proorocii Lui, nici de apostoli, ci s-a ar{tat pov{`uitor s|rguincios al satanei, av|nd steagurile diavolului? Deci, voi singuri nu ~ti`i cui crede`i, r{t{cind astfel din calea cea adev{rat{<170>. Sf|ntul Gheorghe, astfel cert|ndu-i pe ei, a }nceput a m{rturisi cu mare glas pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul celor de sus ~i celor de jos, al tuturor f{pturilor celor v{zute ~i nev{zute ~i, scuip|ndu-i }n fa`{ ~i numindu-i f{r{ de Dumnezeu, a aruncat cealmaua la p{m|nt, c{lc|nd-o cu picioarele. Apoi a zis c{tre sine~i: <192>O, Gheorghe, pentru ce stai? Hristos te cheam{ pe tine!<170> @BT-1 = P{g|nii, umpl|ndu-se de m|nie din aceast{ pricin{, au prins pe sf|nt ~i l-au adus cu ocar{ mare }naintea ighemonului ~i au }nceput a cleveti contra lui, zic|nd: <192>Acesta batjocore~te ~i oc{r{~te credin`a ~i legea noastr{!<170> Deci, ighemonul s-a mirat de m{rimea ~i de frumuse`ea lui ~i a }nceput cu momeli a gr{i c{tre sf|ntul: <192>Dac{ te vei lep{da de Iisus Hristos, pe Care ]l numi`i Fiul lui Dumnezeu, ~i te vei supune singur poruncii st{p|nitorului Selim, c{ruia i se supun multe }mp{r{`ii, ~i vei face voia lui, apoi vei lua de la }mp{rat daruri ~i cinstiri; ~i, astfel, vei fi mai mare peste voievozii din aceast{ cetate, Sred`a<170>. @BT-1 = Dar, mucenicul lui Hristos din nou a m{rturisit pe Domnul <%-2>s{u }naintea poporului, iar credin`a turcilor a def{imat-o ~i a scuipat-o.<%0> Atunci tiranul, aprinz|ndu-se de m|nie, a poruncit s{-l dezbrace ~i, astfel, s{-l bat{ f{r{ mil{ cu toiege. Deci, sf|ntul p{timitor a fost muncit cumplit, }nc|t, pe c|nd }l b{teau cu toiegele, carnea s{rea }n v{zduh, iar s|ngele curgea ca p|raiele din r{ni; deci, sf|ntul n-a voit cu nici un chip s{ se supun{ poruncii }mp{ratului lor. @BT-1 = Dup{ aceea, ighemonul a poruncit s{-l taie ad|nc cu cu`itele peste tot trupul, de la cap p|n{ la picioare ~i s{-i bage f{clii aprinse }n t{ieturi. Ei au aprins foc de lum|n{ri, }nc|t nu se vedea trupul mucenicului din v{paie ~i a }nceput a se topi trupul lui ca ceara de foc; iar p{timitorul r{bda cu vitejie toate acestea, chem|nd ~i m{rturisind numele lui Iisus Hristos. Dup{ acea, tiranul a poruncit ca s{ poarte pe mucenic prin cetate ~i s{-l bat{ peste fa`{, batjocorindu-l ~i zic|ndu-i: <192>Nu huli pe Mahomed, trimisul lui Dumnezeu, ~i nu oc{r} poruncile cele pentru credin`a turcilor<170>. @BT-1 = Dar, sf|ntul se ruga lui Hristos Dumnezeu ~i }nv{`a pe turci s{ cread{ }n Iisus Hristos. Dup{ aceea, p{g|nii au aprins un foc mare }n mijlocul cet{`ii, vr|nd acolo s{ ard{ pe sf|nt. Deci, au adus pe Gheorghe, mucenicul lui Hristos, la locul hot{r|t spre ardere. Dar el, fiind sl{bit de r{ni, a c{zut la p{m|nt f{r{ glas ~i, mi~c|nd numai buzele, chema pe Dumnezeu }n ajutor. Deci turcii, lu|nd pe p{timitorul lui Hristos, fiind }nc{ viu, l-au aruncat }n foc. Astfel, Sf|ntul Gheorghe ~i-a sf|r~it nevoin`a p{timirii pentru Hristos. Dup{ aceea, p{g|nii au aruncat }n foc o mul`ime de c|ini peste trupul sf|ntului, ca s{ nu fie cunoscute de cre~tini moa~tele lui. Dar Dumnezeu a pream{rit pe pl{cutul S{u, de vreme ce deodat{ a c{zut o ploaie mare, cu fulgere ~i cu tunete }nfrico~ate, }nc|t a stins focul cu des{v|r~ire, nemair{m|n|nd nici miros de fum. Atunci turcii, }nfrico~|ndu-se foarte mult de acea mare minune, au fugit, iar ploaia cea mare cu fulgere ~i cu tunete a `inut p|n{ seara. ^i, sosind noaptea, }n locul unde a fost ars trupul mucenicului s-a ar{tat o lumin{ mare deasupra moa~telor lui, str{lucind tot locul acela. Atunci, protopopul bisericii celei sobornice~ti a Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe Capadocianul, s-a dus cu cre~tinii la judec{tor, le-a umplut m|inile de argin`i ~i le-a cerut s{ le dea voie a lua moa~tele mucenicului, ca s{ le dea obi~nuitei }ngrop{ri. Judec{torii, nevoind s{ }mplineasc{ dorin`a lui, protopopul s-a dus la mitropolitul Ieremia ~i i-a spus tot ce s-a }nt|mplat cu sf|ntul mucenic. Atunci, mitropolitul a mers cu mare s|rguin`{ ~i cu credin`{ la moa~tele sf|ntului, cu tot sfin`itul sobor ~i cu tot poporul iubitor de Hristos, c|nt|nd psalmi ~i c|nt{ri, av|nd lum|n{ri ~i t{m|ie. Deci, r{scolind cenu~a deasupra locului unde se ar{tase lumina, au g{sit cinstitele moa~te ale Sf|ntului Mucenic Gheorghe cel Nou, nev{t{mate de foc; iar oasele c|inilor toate se pref{cuser{ }n praf ~i cenu~{. Pe unde a fost purtat mucenicul prin cetate ~i pe unde a picat s|ngele pe p{m|nt, acolo noaptea se ar{ta lumin{, ca din ni~te lum|n{ri aprinse ~i aceea se vedea de to`i credincio~ii. Deci, mitropolitul, lu|nd moa~tele sf|ntului, le-a pus cu cinste }n racl{ ~i le-a adus }n biserica Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe, cel din Capadocia. Acolo zac ~i p|n{ acum moa~tele acestui nou Sf|nt Mucenic Gheorghe ~i cu darul lui Hristos d{ruiesc multe t{m{duiri celor ce vin la ele cu credin`{. Sf|ntul ~i biruitorul noul r{bd{tor de chinuri Gheorghe, precum s-a zis, a fost }n aceast{ cetate bulg{reasc{, Sred`a, unde a ~i fost crescut de p{rin`ii s{i. El ~i-a sf|r~it nevoin`a p{timirii sale }n anul de la facerea lumii 7022, iar de la }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul }n anul 1514, }n 26 zile ale lunii mai, st{p|nind peste to`i Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine slav{ }n veci, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh. Amin.