@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I ^APTEA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SFIN@ITUL MUCENIC TERAPONT, @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL SARDELOR<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Terapont a fost arhiereu al Sfintei Biserici a Sardelor. Prin }nv{`{tura sa, el a }ntors pe mul`i p{g|ni la Hristos de la r{t{cirea }nchin{rii de idoli, lumin|ndu-i cu Sf|ntul Botez. Apoi, fiind prins de Iulian st{p|nitorul, l-a ferecat }n obezi, l-a }nchis }n temni`{ ~i l-a muncit mult{ vreme cu foamea ~i cu setea; apoi, sco`|ndu-l, l-a chinuit cu multe munci. Dup{ acestea l-a adus legat }n Sinaon, cetatea Frigiei, }n Ankira, cetatea Galatiei ~i pretutindeni l-a muncit }n multe feluri. Apoi, duc|ndu-l la un r|u ce se numea Astalin, l-a }ntors gol cu fa`a la p{m|nt ~i, leg|nd patru pari }nfip`i }n p{m|nt, l-a b{tut at|t de mult, }nc|t i-a c{zut pielea de pe trup ~i de pe oase, iar p{m|ntul s-a ad{pat cu s|ngele lui. Parii de care era legat, au }nverzit, au scos ramuri ~i frunze ~i au crescut copaci mari; deci, cu frunzele lor se t{m{duiau toate neputin`ele ~i toate bolile omene~ti. Dup{ aceasta, l-a adus }n st{p|nirea Traciei, la o cetate din Lidia, aproape de r|ul Ermia, care adap{ Lidia, }n episcopia Sataliei, cea din Mitropolia Sardiei. Acolo, dup{ multe feluri de munci, a fost }njunghiat pentru Hristos; ~i astfel a luat cununa cea nestric{cioas{. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SFIN@II MUCENICI TEODORA<%0> @SUBTITLE = <%4>^I DIDIM OSTA^UL<%0> @BT-1 = Pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian ~i Maximian, era mai mare }n cetatea Alexandriei ighemonul Evstratie. ]mp{ra`ii aceia au dat porunc{ contra cre~tinilor ca, ori s{ jertfeasc{ zeilor, ori s{ fie munci`i. Ighemonul, ~ez|nd la judecat{, a poruncit s{ aduc{ }naintea sa pe Teodora, fecioara cea cre~tin{, care nu de mult era prins{ ~i p{zit{ }n temni`{. Deci, fiind adus{ }naintea lui, i-a zis judec{torul: <192>Fecioar{, de ce credin`{ e~ti tu?<170> Ea a r{spuns: <192>Sunt cre~tin{<170>. Judec{torul zise: <192>E~ti liber{ sau roab{<170>. Teodora r{spunse: <192>@i-am spus c{ sunt cre~tin{, deoarece, venind Hristos, m-a eliberat de p{cat; ~i astfel sunt n{scut{ din p{rin`i sl{vi`i }n aceast{ lume de~art{<170>. @BT-1 = Ighemonul, c{ut|nd spre dreg{torul cet{`ii care se numea Luchie, i-a zis: <192>^tii pe fecioara aceasta?<170> Luchie a r{spuns: <192>Da, o ~tiu cu adev{rat, c{ este de neam bun ~i cinstit<170>. Ighemonul zise c{tre d|nsa: <192>Fecioar{, dac{ e~ti de neam bun ~i cinstit, de ce n-ai voit s{ te m{ri`i dup{ b{rbat?<170> Fecioara r{spunse: <192>Pentru Hristos m-am lep{dat de nunt{, c{ Domnul nostru Iisus Hristos, venind }n lume, ne-a m|ntuit din stric{ciune, prin na~terea Sa din Preacurata Fecioar{, Maica Lui, ~i ne-a f{g{duit via`a ve~nic{; dar eu, crez|nd }n El, am voit s{ petrec }n feciorie pentru dragostea Lui p|n{ la sf|r~itul meu<170>. Judec{torul a zis: <192>]mp{ra`ii no~tri au poruncit ca pe voi, fecioarele care voi`i s{ v{ p{zi`i fecioria voastr{, totdeauna s{ v{ aducem la }nchinarea zeilor; iar de nu ve`i voi s{ v{ }nchina`i zeilor, s{ v{ d{m }n case de desfr|nare<170>. Fecioara a r{spuns: <192>Mi se pare c{ tu ~tii bine c{ Dumnezeu caut{ la voin`a inimii, de vreme ce este ~tiutor de inimi. El ~tie cugetele noastre ~i scopul nostru }l prime~te ca pe un lucru singur. El ~tie voin`a mea care este s{-mi p{zesc fecioria ne}ntinat{ ~i chiar dac{ vei porunci, precum te lauzi, s{ m{ necinsteasc{ cu sila, aceea nu va fi necur{`enia trupului meu, ci silire ~i p{timire. Dac{ mi-ai t{ia capul, sau m|na, ori piciorul ~i de-mi vei lua fecioria cu sila, tot muceni`a lui Hristos m{ vei face, iar nu desfr|nat{. Deci, St{p|nul meu este puternic, ca fecioria mea cea f{g{duit{ lui, s-o p{zesc }ntreag{ ca pe o parte a Sa, precum va voi<170>. Judec{torul a zis: <192>Nu dori s{-`i necinste~ti neamul t{u cel bun, nici s{ te dai spre batjocur{ ~i r|s; de vreme ce e~ti fiic{ de p{rin`i cinsti`i ~i sl{vi`i, precum se spune despre tine<170>. Fecioara a r{spuns: <192>Pream{resc pe Hristos Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun ~i cinstit ~i n{d{jduiesc spre d|nsul, c{ va p{zi }ntreag{ pe porumbi`a sa<170>. Judec{torul a zis: <192>Pentru ce te am{ge~ti, crez|nd }n Omul cel r{stignit, ca }ntr-un Dumnezeu? Oare te va izb{vi el din m|inile celor ce vor s{ te ia spre desfr|nare? S{ nu socote~ti c{ dac{ te vei duce }n desfr|nare, vei ie~i curat{ de acolo?<170> @BT-1 = Teodora a r{spuns: <192>Cred }n Hristos, Cel ce a p{timit pe vremea lui Pon`iu Pilat, c{ m{ va izb{vi din m|inile necura`ilor ~i va p{zi nespurcat{ pe credincioasa roaba Sa<170>. Dup{ aceasta, judec{torul i-a dat timp de trei zile ca s{ se g|ndeasc{; dar ea voia }ndat{ s{ p{timeasc{ munci, spun|ndu-i c{ ~i dup{ trei zile ~i chiar dup{ mai multe, scopul ~i dorin`a nu va fi alta, dec|t numai s{ moar{ pentru Hristos, Dumnezeul s{u. Deci, a trimis-o iar{~i }n temni`{ ~i, dup{ trei zile, a scos-o ~i a pus-o din nou de fa`{ la judecat{. Ighemonul, v{z|nd-o petrec|nd neschimbat{ }n sf|nta credin`{, a poruncit s{ o dea spre batjocur{. @BT-1 = Dar, fiind dus{, s-a rugat Domnului, zic|nd: <192>Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai }mbl|nzit }n priveli~te necuv|nt{toarele fiare }naintea fe`ei Sfintei Tecla, }mbl|nze~te pe aceste fiare cuv|nt{toare, care sunt mai s{lbatice ~i mai f{r{ de ru~ine ~i care s-au adunat ca s{ spurce cur{`ia trupului meu. Cel ce ai izb{vit pe Susana din m|inile desfr|na`ilor b{tr|ni, izb{ve~te-m{ ~i pe mine roaba ta de acela~i fel de desfr|na`i. Nu l{sa s{ se spurce trupul meu ca unul ce @ie unuia este sfin`it. Tu, Cel ce ai alungat de la mine pe nev{zu`ii vr{jma~i, care de multe ori se sileau t|lh{re~te ~i }n tain{ s{ fure vistieria fecioriei mele, gone~te ~i acum, m{ rog, pe ace~ti nelegiui`i, care s-au preg{tit s{ r{peasc{ t|lh{re~te bog{`ia mea. Doamne Dumnezeul meu, vino spre ap{rarea mea ~i f{ cu atotputernica t{rie, ca s{ ies curat{ ~i neatins{ din m|inile celor necura`i ~i voi pream{ri sf|nt numele T{u<170>. @BT-1 = Pe c|nd Sf|nta Teodora se ruga astfel, spurca`ii poftitori st{teau afar{ din cas{ ~i se certau }ntre ei, care s{ intre mai }nt|i la fecioar{. Atunci, un oarecare t|n{r voinic, }mbr{cat ost{~e~te, a venit la ei ~i, }mping|ndu-i pe to`i, a intrat }n cas{ la fecioar{ }naintea tuturor, ne}ndr{znind nimeni s{-l }mpiedice sau s{-l }ntrebe ceva. Acela era unul din fra`ii cei credincio~i, cu numele Didim, care, fiind }ndemnat de Dumnezeu, a venit acolo }ntr-adins }n chip de osta~, nu pentru fapt{ de p{cat, ci spre ap{rarea fecioarei. Deci, v{z|ndu-l Sf|nta Teodora, s-a }nsp{im|ntat. Atunci fericitul Didim a zis c{tre d|nsa: <192>Nu te teme, soro, c{, de~i m{ vezi lup pe dinafar{, }n{untru sunt mielu~el ~i frate cu tine }n sf|nta credin`{. Eu am venit aici s{ te izb{vesc pe tine, care e~ti roaba ~i porumbi`a Dumnezeului meu! Deci, s{ schimb{m hainele. Tu s{ te }mbraci }ntr-ale mele ~i eu }ntr-ale tale, ca, astfel fiind tu acoperit{ cu hainele mele, s{ duci de aici }ntreag{ fecioria ta; iar eu, }n }mbr{c{mintea ta, s{ intru }n nevoin`a muceniceasc{, s{ m{ ar{t c{ sunt adev{rat osta~ al lui Hristos. Deci, sf|nta fecioar{ s-a }nvoit la acestea, de vreme ce a cunoscut c{ acel osta~ a fost trimis la d|nsa de Dumnezeu. Dup{ ce ~i-au schimbat }mbr{c{mintea, adic{ fecioara s-a }mbr{cat cu hainele cele b{rb{te~ti ~i ost{~e~ti, iar t|n{rul }ntr-ale fecioarei, t|n{rul a zis c{tre fecioar{: <192>C|nd vei ie~i de aici, s{-`i acoperi fa`a, ca ~i cum te-ai ru~ina, c{ to`i, ru~in|ndu-se, vor ie~i de aici; ~i astfel nu te vor cunoa~te av|nd fa`a acoperit{. Fecioara, f{c|nd astfel, a ie~it }n hain{ ost{~easc{ cu fa`a acoperit{ ~i s-a dus }ntr-ale sale, l{ud|nd pe Dumnezeu pentru purtarea Lui de grij{, c{ }ntr-un chip ca acela a izb{vit-o din m|inile necura`ilor poftitori, ca pe o pas{re din la` ~i ca pe o oaie de lupi. Dup{ ie~irea Sfintei Teodora, a intrat }n casa aceea un alt t|n{r cuprins de pofta desfr|n{rii ~i a g{sit b{rbat }n loc de fecioar{. Atunci s-a }nsp{im|ntat ~i a strigat, zic|nd: <192>Ce este aceasta? Oare fecioara s-a pref{cut }n b{rbat? Am auzit spun|ndu-se de cre~tini, c{ odat{ Hristos al lor a pref{cut apa }n vin, acum v{d c{ tot acela~i a pref{cut partea femeiasc{ }n b{rb{teasc{<170>. Apoi, ie~ind degrab{ din cas{, a strigat c{tre tovar{~ii s{i: <192>S{ fugim de aici, s{ fugim mai }nainte, p|n{ nu ne preface Hristos }n femei<170>. ^i, alerg|nd, au vestit aceasta judec{torului. Ighemonul, trimi`|nd, a adus pe Didim la judecat{ ~i l-a }ntrebat: <192>Cine e~ti tu?<170> Didim a r{spuns: <192>Sunt robul lui Iisus Hristos ~i m{ numesc Didim<170>. Atunci judec{torul a zis: <192>Pentru ce nu te v{d pe tine }mbr{cat }n haine b{rb{te~ti, ci }n haine femeie~ti?<170> Didim a r{spuns: <192>Le-am luat de la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca s{ nu fie cunoscut{ de acei b{rba`i, c{rora ai dat-o s-o necinsteasc{; ~i astfel am sc{pat-o din m|inile lor<170>. Judec{torul a zis: <192>Cine `i-a poruncit s{ faci astfel?<170> Didim a r{spuns: <192>Iisus Hristos, Dumnezeul meu m-a }nv{`at ~i m-a trimis ca s{ scap pe oaia lui, }ntreag{ ~i nev{t{mat{ din din`ii fiarelor<170>. Judec{torul i-a zis: <192>Unde este Teodora acum? S{ ne spui mai }nainte p|n{ nu }ncepem a te munci<170>. R{spuns-a Didim: <192>Cu adev{rat nu ~tiu unde este ea acum, dec|t numai aceasta ~tiu, c{ este roab{ bun{ ~i credincioas{ a Domnului ~i M|ntuitorului nostru Iisus Hristos ~i m{rturise~te preasf|nt numele Lui. Pentru aceea a iubit-o El pe ea ~i a p{zit-o ne}ntinat{ ca pe o mireas{ a Sa<170>. Deci, st{p|nitorul, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit ca s{-i taie capul cu sabia, iar trupul s{ i-l arunce }n foc. Auzind Sf|ntul Didim porunca de moarte, s-a bucurat ~i a strigat c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Bine e~ti cuv|ntat Dumnezeule, Tat{l Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rug{ciunea mea ~i mi-ai }mplinit dorin`a mea. Astfel, pe roaba ta, Teodora, ai p{zit-o ne}ntinat{, iar pe mine m{ }nvrednice~ti de cununa muceniceasc{!<170> Dup{ aceasta au luat pe sf|ntul ~i l-au dus dup{ cetate s{-l taie. Sf|nta Teodora, }n~tiin`|ndu-se de aceasta, a alergat dup{ Sf|ntul Mucenic Didim ~i, ajung|ndu-l la locul unde era s{ se taie, c{uta cu d|nsul cununa cea muceniceasc{, zic|nd: <192>M{car c{ ai ap{rat fecioria mea de stric{ciune, }ns{ nu te-am }nv{`at eu ca s{ m{ aperi de moarte. Eu am fost prins{, cercetat{ ~i judecat{, deci, las{-mi mie sf|r~itul mucenicesc, ca eu s{ fiu t{iat{, iar tu s{ te duci liber ori unde vei voi. Destul }`i este plata de la Domnul, c{ ai p{zit fecioria mea, }ns{ nu voiesc ca s{ mori pentru mine ~i s{ r{pe~ti mai }nainte cununa mea. Nu voiesc ca s{ fiu pricinuitoare mor`ii tale, ci eu s{ mor singur{ ~i astfel s{-mi pl{tesc acea datorie. Am cap s{ se taie pentru Hristos, am s|nge s{ se verse pentru Domnul nostru! Eu n-am voit ~i nu voiesc s{ fiu }ntinat{, ci am dorit ~i doresc s{ fiu muncit{. Deci, nu-mi lua cununa pe care mai }nainte de tine am }nceput s-o }mpletesc. De-mi zavistuie~ti mie pentru mucenicie, mie mi se cade s{ merg mai }nt|i sub sabie; iar tu, dup{ mine s{ fii mucenic al lui Hristos! Deci, tu s{ r{m|i dup{ mine, iar nu eu dup{ tine, de vreme ce de la tine nu pot s{ ia cur{`ia; }ns{ pe mine pot s{ m{ necinsteasc{. Astfel, precum m-ai sc{pat curat{ de la desfr|nare, a~a ~i acum s{ m{ trimi`i curat{ }naintea lui Hristos!<170> Sf|ntul Didim a zis c{tre d|nsa: <192>Iubit{ sor{, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce te-a p{zit pe tine nebatjocorit{, Acela este puternic a te p{zi totdeauna curat{; iar pe mine, cel judecat la moarte, s{ nu m{ opre~ti a muri pentru Hristos ~i cu s|ngele meu s{-mi sp{l p{catele!<170> Astfel, cert|ndu-se ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit s{-i taie pe am|ndoi. Deci, Sf|nta Muceni`{ Teodora a pus mai }nt|i capul sub sabie, apoi ~i Sf|ntul Didim. <%-2>Dup{ aceea trupurile lor au fost aruncate }n foc; ~i, astfel ~i-<%0>au luat cununile biruin`ei de la Hristos, Domnul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Duhul Sf|nt, I se cuvine slava cinstea ~i }nchin{ciunea, }n vecii vecilor. Amin.