@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I OPTA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA CUVIOSULUI @SUBTITLE = NICHITA M[RTURISITORUL, @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL CALCEDONULUI<%0> @SUBTITLE = @SUBTITLE = @FP+1 = Cuviosul p{rintele nostru Nichita, iubea din tinere`e pe Hristos. El s-a lep{dat de lume ~i de toate cele din lume ~i, pl{c|nd lui Dumnezeu prin via`a }mbun{t{`it{, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului. Ca arhiepiscop, st{tea ca o f{clie }n sfe~nic, cu care a luminat lumea ~i a }mpodobit Biserica lui Hristos. ^i era foarte milostiv spre s{raci, c{ hr{nea pe cei fl{m|nzi, }mbr{ca pe cei goi, primea ~i odihnea pe cei str{ini. El era tat{l s{rmanilor, ap{r{torul v{duvelor ~i izb{vitorul n{p{stui`ilor. @BT-1 = ]n vremea eresului lupt{torilor de icoane de pe vremea }mp{r{`iei lui Leon Armeanul, Sf|ntul Ierarh Nichita s-a ar{tat m{rturisitor al lui Hristos, de vreme ce s-a nevoit mult }mpotriva credin`ei celei rele, mustr|nd ~i lep{d|nd dogmele cele necredincioase, apoi, }nv{`|nd ~i sf{tuind cu dreapt{ credin`{ a se }nchina icoanei lui Hristos, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i a tuturor sfin`ilor. El a p{timit mult pentru dreapta credin`{ de la }mp{ratul cel r{ucredincios ~i de la cei de un g|nd cu el, ~i astfel a suferit izgoniri, def{im{ri ~i chinuri. @BT-1 = Dup{ mul`i ani ~i dup{ multe osteneli de m{rturisitor, a trecut cu pace la Dumnezeu, de la cele de aici. Dumnezeu l-a pream{rit }n cer }naintea }ngerilor S{i, iar pe p{m|nt }naintea oamenilor, de vreme ce la cinstitele lui moa~te s-au f{cut minuni care dau t{m{duiri de toate bolile ca s{ se sl{veasc{ }ntru el Dumnezeu, Cel pream{rit }ntru sfin`ii S{i. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTA MUCENI@[ ELICONIDA<%0> Eliconida, muceni`a lui Hristos a tr{it pe vremea }mp{r{`iei lui Gordian ~i a lui Filip, fiind n{scut{ ~i crescut{ }n Tesalonic. Ura contra cre~tinilor din partea }nchin{torilor de idoli r{sp|ndindu-se pretutindeni, muceni`a a mers la Corint. ^i, v{z|nd poporul aduc|nd jertfe idolilor, a stat la un loc }nalt ~i a strigat, zic|nd: <192>O, b{rba`i corinteni, nepricepu`i ~i }mpietri`i cu inima, v{ v{d c{ sunte`i necredincio~i. A`i l{sat pe Dumnezeul Cel ve~nic ~i nestric{cios ~i v-a`i }ntors c{tre idolii cei pierz{tori de suflete. V{ rog, uita`i-v{ la }n{l`imea cerului ~i la l{`imea p{m|ntului ~i socoti`i cu mintea voastr{, cine a }ntins cerul ca o piele pe deasupra capetelor noastre? Cine a }ntemeiat p{m|ntul peste ad|ncuri? Cine este puternic s{ alineze valurile cele furioase ale m{rii cu }nfrico~atul ~i sl{vitul S{u nume? Cine a zidit din `{r|n{ pe om, ~i a suflat }n el duh de via`{? Acela este adev{ratul Dumnezeu, Care `ine }n palm{ toat{ f{ptura ~i Care petrece }n ceruri. Iar zeii p{g|nilor sunt diavoli mu`i ~i nesim`itori, asemenea lor s{ fie to`i cei ce se }nchin{ lor<170>. Astfel gr{ind sf|nta, cu libertate ~i cu glas mare, }ndat{ au apucat-o p{g|nii ~i au dus-o la ighemonul lor, Perine. Ighemonul, c{ut|nd spre ea ~i v{z|nd cinstea fe`ei ei, a }nceput a-i vorbi cu bl|nde`e, zic|nd: <192>Bine s{-`i fie `ie, preafrumoas{ fiic{, c{ci socotesc, c{ tu crezi }n zeii no~tri cei ce petrec pururea ~i m{ bucur de tine<170>. Sf|nta a zis: <192>O, ighemoane, ce bucurie poate s{ fie p{g|nilor, de vreme ce bucuria ta se va }ntoarce }n pl|ngere, iar m|ndria }n neputin`{? Eu cred }n Dumnezeu, Care este peste toate ~i m{ bucur c{ m-am }nvrednicit, pentru Dumnezeul meu a intra }n aceast{ nevoin`{, pe care o a~tept de mult, ca s{ c|~tig cununa biruin`ei<170>. Ighemonul a zis: <192>Nu fi cu limbu`ia ta asemenea cu femeile cele f{r{ de minte, ci spune nou{ cu bl|nde`e ~i pe scurt cum te nume~ti?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>Nu sunt nebun{, ci }n`eleapt{ }ntru Hristos; iar de voie~ti s{ ~tii numele meu, m{ numesc Eliconida<170>. Zis-a ighemonul: <192>Nu cu cuviin`{ `i s-a dat numele Eliconida, c{ci pentru neru~inarea ta cea mare, vei primi peste trupul t{u munci ~i b{t{i<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Bine, m{ numesc Eliconida, c{ci totdeauna este cu mine milostivirea Dumnezeului meu ~i arunc s{ge`i asupra diavolului, tat{l t{u. Iar `ie, Perine, nu `i s-a pus numele din }nt|m-plare, c{ci necuratul ~i tic{losul t{u trup, }mpreun{ cu spurcatul t{u suflet, se va trage cu o~ti }nfocate la pierzare<170>. Zis-a ighemonul: <192>S{ ne spui curat, vei jertfi zeilor sau nu? Pentru c{ m{ jur pe zeul meu, doctorul Asclipie, c{ nu te voi cru`a, de nu vei asculta porunca }mp{r{teasc{ ~i de nu te vei }nchina zeilor no~tri<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Ascult{-m{, Perine! Eu sunt roab{ a lui Hristos, iar pe Asclipie al t{u nu ~tiu cine este. Deci, f{ ceea ce voie~ti<170>. Atunci ighemonul, umpl|ndu-se de m|nie, a }nceput a munci pe sf|nta. Deci, }nt|i a poruncit, s-o }ntind{ la p{m|nt ~i s{-i zdrobeasc{ gleznele picioarelor ei ~i apoi s-o arunce }ntr-o c{ldare plin{ cu smoal{ foarte }nfierb|ntat{. Dar, }ngerul Domnului, ar{t|ndu-se, a r{corit c{ldarea; iar smoala cea fiart{ a pref{cut-o }n rou{ rece, }nc|t ie~ea din c{ldare, ca din ni~te aromate, o mireasm{ pl{cut{. Lucrul acesta v{z|ndu-l ighemonul, a strigat, zic|nd: <192>O, c|t de mare vr{jitor este acest Hristos, care poate s{ prefac{ focul }n ap{!<170> Sf|nta i-a zis: <192>C|t de mari `i se par `ie acum, zeii t{i Die ~i Asclipie, pe care i-a umplut de ru~ine o femeie, fiind roab{ a lui Hristos?<170> Din aceste cuvinte ale sfintei, muncitorul, umpl|ndu-se de mai mult{ m|nie ~i numind-o pe ea fermec{toare, a poruncit, s{-i smulg{ perii capului ei cu piele cu tot ~i s{-i ard{ capul cel jupuit ~i pieptul cu lum|n{ri aprinse. ]ns{ muceni`a r{bda cu vitejie toate acele munci, ca ~i cum nu sim`ea nici o durere. Atunci ighemonul, schimb|ndu-~i m|nia }n bl|nde`e, a }nceput a momi pe sf|nta, zic|nd: <192>Preaiubit{ fiic{, apropie-te ~i jertfe~te zeilor celor nebirui`i, mai ales Afroditei ~i Atenei. Pentru aceasta te voi face preoteasa marei Artemida, asemenea cu femeile senatorilor, ~i voi pune }n mijlocul cet{`ii }ntru numele t{u un st|lp de aur. Despre aceasta voi }n~tiin`a pe }mp{ra`i prin scrisori despre tine ~i vei fi ca o maic{ }n toat{ aceast{ cetate<170>. Sf|nta Eliconida a zis: <192>De vei face precum zici, du-m{ }n <%-2>capi~tea zeilor t{i, ca s{ aduc jertfe<170>. Ighemonul, auzind acestea, s-a <%0>umplut de mare bucurie ~i }ndat{ a poruncit propov{duitorilor ~i tr|mbi`elor s{ }n~tiin`eze toat{ cetatea, ca s{ se adune ~i s{ duc{ cu mare d{n`uire pe sf|nta }n capi~tea idolilor. Iar ea, intr|nd }n capi~te, a zis popilor: <192>Voiesc s{ fiu singur{ c|nd aduc jertfe curate; deci, porunci`i tuturor s{ ias{ din capi~te }mpreun{ cu voi ~i apoi s{ }nchide`i u~ile<170>. Popii au ascultat-o. Deci, }ncuind pe sf|nta singur{ }n capi~te, ei }n~i~i st{teau afar{ }naintea u~ilor, juc|nd ~i c|nt|nd din tr|mbi`e ~i timpane. Mireasa lui Hristos, fiind singur{ }n{untru, a apucat pe idolul Afroditei ~i l-a sf{r|mat }n trei buc{`i, apoi pe idolul Atenei, pe care, arunc|ndu-l la p{m|nt, l-a zdrobit cu totul, ~i, dup{ aceea, lu|ndu-l ~i pe al lui Asclipie din altarul lui, i-a t{iat m|inile, picioa-rele ~i capul. Acela~i lucru a f{cut ~i idolului Die. Pe c|nd se f{cea acea sf{r|mare a zeilor, n-au auzit nici slujitorii, nici poporul, de vreme ce glasul tr|mbi`elor ~i al timpanelor cov|r~ea zgomotul din capi~te. Astfel, ei au stat mult{ vreme afar{, a~tept|nd p|n{ ce fecioara }~i va s{v|r~i rug{ciunile ~i jertfele. Dar, dup{ mult{ vreme, slujitorii, pierz|nd r{bdarea, s-au plecat s{ priveasc{ }n capi~te. Acolo au v{zut pe zeii lor sf{r|ma`i ~i arunca`i la p{m|nt, iar pe sf|nta, ~ez|nd }n altar ~i l{ud|nd pe Hristos Dumnezeul ei. Deci, au s{rit }n{untru, rup|ndu-~i hainele lor ~i apuc|nd pe muceni`a cu m|nie, strigau c{tre ighemon: <192>Pierde pe aceast{ fermec{toare<170>. Din aceast{ pricin{ s-a f{cut g|lceav{ ~i strigare }n poporul cel m|nios pentru sf{r|marea idolilor; pentru c{ to`i r{cneau, zic|nd: <192>O, ighemoane, pierde }ndat{ pe aceast{ fermec{toare<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{-i taie s|nii sfintei muceni`e ~i s-o arunce }n temni`{, p|n{ ce va socoti cu ce fel de moarte cumplit{ s-o piard{; deci, sf|nta a petrecut }n temni`{ cinci zile. ]n acea vreme, a venit }n Corint alt ighemon }n locul lui Perine, cu numele Iustin. Aceluia i-au vestit despre muceni`a Eliconida, despre muncirea ei ~i despre sf{r|marea zeilor lor. Iustin, auzind acestea ~i fiind un r|vnitor des{v|r~it c{tre zei, s-a umplut de m|nie contra Eliconidei, pentru sf{r|marea acelora. Deci, a poruncit s{ }ncing{ un cuptor foarte mult. Dup{ ce a ars acel cuptor trei zile, au aruncat }n el pe sf|nta. Ea, }ns{, d{n`uia }n mijlocul cuptorului, c|nt|nd ~i binecuv|nt|nd pe Domnul, ca alt{dat{ cei trei tineri }n Babilon, c{ci focul }i era ei ca o rou{, iar v{paia focului ca un duh r{coros. ]n acea vreme a ie~it o v{paie mare din cuptor ~i s-a }ndreptat asupra celor ce st{teau }mprejur; deci, a ars ca la ~aptezeci de b{rba`i. Dup{ c|t{va vreme, Sf|nta Eliconida a ie~it din foc nev{t{mat{. Atunci ighemonul a zis c{tre ea: <192>O, necurat{ femeie, spune nou{ cu ce vr{ji, ai putut birui puterea focului?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>Venind Hristos, Domnul meu, pe Care tu nu l-ai v{zut ~i nici nu po`i s{-L vezi, a potolit puterea focului<170>. Ighemonul necrez|nd, a poruncit s{ aduc{ }naintea lui un pat de aram{ }nro~it }n foc ~i acolo, }naintea ochilor lui, s{ pun{ pe sf|nta dezbr{cat{. Iar dedesubt s{ aprind{ c{rbuni de foc, pentru c{ zicea: <192>Acum voi vedea de va veni Hristos s{-i ajute ei<170>. Sf|nta, muncindu-se astfel, a ie~it din trupul ei at|t de mult s|nge, }nc|t a stins tot focul ~i a r{corit patul. Deci, lu|nd-o de pe pat, au dus-o }n temni`{ unde, z{c|nd la p{m|nt, se ruga, zic|nd: <192>Iisuse, puterea ~i }nt{rirea noastr{! Iisuse slava noastr{! O, Hristoase, n{dejdea noastr{, fii ajutorul ~i doctorul, Care s{ t{m{duie~ti r{nile mele, Cel ce m|ntuie~ti cu bun{tatea Ta pe cei ce n{d{jduiesc spre Tine!<170> Astfel, rug|ndu-se ea, i s-a ar{tat }n lumin{ mare, Hristos M|ntuitorul lumii cu Sfin`ii Arhangheli Mihail ~i Gavriil ~i, st|nd aproape de ea, i-a dat m|na Sa, zic|nd: <192>Scoal{-te ~i stai }n picioare, de te }nt{re~te, c{ Eu sunt cu tine. C{ut|nd spre nevoin`a ta ~i, milostivindu-m{ spre tine, }`i voi u~ura durerile ~i }`i voi t{m{dui r{nile cu puterea Mea cea dumnezeiasc{<170>. Deci, muceni`a scul|ndu-se }n picioare, a c{zut }naintea Domnului cu fa`a la p{m|nt ~i s-a }nchinat, zic|nd: <192>Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, vindec{-m{ pe mine, roaba Ta, ~i-mi d{ mie biruin`{ asupra potrivnicului ca, biruindu-l, s{ intru }n c{mara Ta cea sf|nt{, cu c|nt{ri ~i cu glas de bucurie!<170> Atunci, M|ntuitorul a zis c{tre ea: <192>]ndr{zne~te! Eu te vindec pe tine ~i }`i g{tesc cununa cea f{r{ de <%2>moarte }ntru }mp{r{`ia Mea<170>. Zic|nd Domnul acestea, S-a dus la <%0>cer<170>. Sfin`ii }ngeri i-au dat ei p|ine curat{ ~i luminoas{ ca soarele din care, gust|nd, s-a f{cut s{n{toas{ cu tot trupul. Fa`a ei s-a luminat ca soarele, iar trupul s-a f{cut alb ca z{pada; ~i astfel, mul`umind lui Dumnezeu, a stat p|n{ la ziu{, c|nt|nd ~i binecuv|nt|nd. Sosind ziua, ighemonul, a poruncit s{ o scoat{ la judecat{; deci, a aruncat-o }n cu~ca fiarelor spre m|ncare. Dup{ aceea a dat drumul la doi lei fl{m|nzi ~i chinui`i de foame de trei zile. Venind leii c{tre sf|nta, s-au plecat }naintea ei ~i }i lingeau picioarele. Poporul, v{z|nd aceasta, ~i-a ridicat glasul, zic|nd: <192>Femeia aceasta este cu adev{rat fermec{toare ~i necurat{, de vreme ce a fermecat ~i fiarele, }nc|t nu pot s{ se ating{ de ea; deci, pierde-o pe aceasta, ighemoane, degrab{<170>. Pe c|nd poporul clevetea astfel, de la acea cu~c{ s-au sf{r|mat u~ile, cu puterea lui Dumnezeu, ~i s-au deschis; iar leii au s{rit cu m|nie c{tre popor, r{cnind ~i mugind, }nc|t poporul s-a pornit la fug{; ~i au fugit }n curte }mpreun{ cu ighemonul. Leii, izgonind pe cei ce fugeau, au ucis o sut{ dou{zeci de oameni din popor. Atunci ighemonul, ne~tiind ce s{ mai fac{ muceni`ei, a poruncit ca s-o taie cu sabia. Deci, sco`|nd pe sf|nta afar{ din cetate la locul de t{iere ~i-a ridicat m|inile spre cer ~i se ruga, zic|nd: <192>Hristoase, Dumnezeul meu, vino acum ~i stai de fa`{ roabei Tale }n ceasul acesta, }mplinindu-@i f{g{duin`a Ta cea adev{rat{, du-m{ pe mine }n ograda Ta cea sf|nt{ ~i m{ r|nduie~te cu binecuv|ntatele Tale oi. Num{r{-m{ pe mine cu femeile cele ce @i-au pl{cut @ie: Cu Sarra, Reveica, Rahila, Lia, Susana ~i cu Maica Ta cea f{r{ de prihan{, Curata ~i pururea Fecioara Maria; asemenea ~i cu Marta ~i Maria surorile lui Laz{r, cu Ana prooroci`a, care a ie~it }ntru }nt|mpinarea Ta, cu Sf|ntul Simeon, primitorul de Dumnezeu ce a m{rturisit pentru Tine, Elisabeta maica Merg{torului ]nainte ~i cu }nt|ia Muceni`{ Tecla. Scrie-m{ }n num{rul lor ~i-mi d{ mie ca s{ m{ odihnesc cu d|nsele }n veci<170>. Astfel rug|ndu-se, s-a auzit un glas de sus, zic|nd: <192>Vino, fiic{, c{ }`i este gata cununa ~i scaunul; iar cetele }ngere~ti }ncep c|nt{ri de d{n`uire la intrarea ta }n cer<170>. Auzind sf|nta acest glas, s-a umplut de bucurie negr{it{ ~i, cu veselie ~i-a plecat capul sub sabie, ~i astfel i l-a t{iat. Din r{nile ei }n loc de s|nge a curs lapte; acesta era semnul cur{`iei ei. Dup{ aceasta, credincio~ii, lu|nd trupul ei cel sf|nt, l-au }ngropat cu bun{ cucernicie, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi s{-I fie cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IGNATIE, EPISCOPUL ROSTOVULUI<%0> Cuviosul Ignatie s-a n{scut din p{rin`i dreptcredincio~i ~i a crescut }n adev{rata }nv{`{tur{ ~i }n s{v|r~irea faptelor bune. Cunosc|nd de~ert{ciunea vie`ii acesteia, s-a lep{dat de lume ~i s-a f{cut monah. Pentru multa lui bun{tate, a fost pus mai }nt|i arhimandrit, apoi episcop al cet{`ii Rostovului. Deci, lu|nd conducerea Bisericii lui Dumnezeu, p{~tea bine turma }ncredin`at{ lui. Petrec|nd }n arhierie dou{zeci ~i ~ase de ani ~i }ngrijind bine de Biserica lui Hristos, s-a mutat la Dumnezeu, }n anul de la facerea lumii 6796, iar de la }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul }n anul 1288, }n 28 de zile ale lunii mai, }ntr-o vineri dup{ Vecernie. Auzind de aceasta cet{`enii Rostovului, s-au adunat }mpreun{ cu mul`ime nenum{rat{ de popor ~i au f{cut pl|ngere nem|ng|iat{, c{ i-a l{sat p{storul ~i }nv{`{torul, ajut{torul ~i izb{vitorul celor din nevoi ~i necazuri, folositorul v{duvelor ~i al s{rmanilor, hr{nitorul s{racilor ~i sc{p{ta`ilor, pov{`uitorul r|nduielii preo`e~ti ~i monahice~ti, }nv{`{torul domnilor ~i ar{t{tor al dreg{torilor. Lu|nd cinstitul lui trup l-au adus }n biseric{; iar din pricina mul`imii poporului n-au putut s{-l aduc{ }n{untru ci, pun|ndu-l }naintea bisericii, acolo au c|ntat r|nduiala pentru cei mor`i. ]n acea vreme au venit c{lug{ri`e cucernice, din care una cu numele Teodosia. Aceasta a fost so`ia lui Pavel, }nt|iul diacon al arhiereului care, de c|nd se luase cu b{rbatul s{u cu nunt{ legiuit{, a voit s{ petreac{ pentru Dumnezeu, via`a fecioreasc{ ~i cinstit{; deci, a petrecut toat{ via`a sa }n rug{ciuni ~i }n postiri, ~i m{rturisit{ era cur{`ia vie`ii lor de to`i. Dup{ moartea fericitului Pavel, ea s-a }nvrednicit de chipul monahicesc. Aceasta, auzind de moartea arhiereului, a mers la sfintele lui moa~te }mpreun{ cu o alt{ c{lug{ri`{, anume Xenia, fiind ~i aceea pl{cut{ lui Dumnezeu ~i av|nd via`a }mbun{t{`it{. Am|ndou{ aceste c{lug{ri`e ~i mul`i al`ii din cei pl{cu`i lui Dumnezeu, c{rora li s-au descoperit, au v{zut aceast{ minune: C|nd duceau trupul sf|ntului la biseric{, s-a sculat arhiereul lui Dumnezeu Ignatie }n ve~mintele sale arhiere~ti de pe patul }n care era purtat ~i, umbl|nd prin v{zduh, a stat deasupra bisericii ~i a binecuv|ntat poporul ~i toat{ cetatea. Dup{ aceasta, s-a pogor|t }n c{mara de jos, care era l|ng{ altar, unde }i g{tise morm|ntul, pentru punerea cinstitului s{u trup. Aceasta a descoperit-o Dumnezeu acelor cuvioase c{lug{ri`e ~i altor credincio~i vrednici, spre m{rturisirea pl{cutului s{u ~i pentru }ncredin`area sfin`eniei lui, c{ a c|~tigat mil{ de la Domnul ~i s-a }nvrednicit }n partea sfin`ilor. ]n acela~i ceas s-a f{cut ~i alt{ minune, care este aceasta: Arhimandritul ^tefan avea din na~tere un deget de la m|n{ str|mb, spre palm{ ~i, c|nd s-a atins de cinstitul trup al sf|ntului, }ndat{ degetul cel str|mb s-a dat la loc ~i s-a f{cut ca ~i celelalte. A doua zi, adun|ndu-se to`i, au dus pe sf|ntul }n biseric{ ~i au f{cut obi~nuita slujb{ ~i c|ntare deasupra gropii; dar c|nd l-au pus }n morm|nt ~i c|nd }i d{deau scrisorile }n m|n{, }n care erau scrise numele acelora pe care }i sfin`ise preo`i ~i diaconi }n via`a sa, deodat{ ~i-a }ntins m|na ca ~i cum ar fi fost viu ~i a luat acele scrisori. Atunci to`i, v{z|nd acea minune, s-au }nsp{im|ntat ~i s-au bucurat, sl{vind pe Dumnezeu. Deci, cu rug{ciunile lui Ignatie, acest pl{cut arhiereu al lui Dumnezeu, s{ ne }nvrednicim ~i noi cu d|nsul, a fi p{rta~i bun{t{`ilor celor ve~nice, }n Iisus Hristos Domnul nostru, c{ruia se cuvine slava }n veci. Amin.