@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I NOUA @SUBTITLE = <%4>SF\NTA MUCENI@[ TEODOSIA DIN TIR<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Despre Sf|nta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel: <192>]ntinz|ndu-se asupra noastr{ p|n{ la cinci ani prigoana de la p{g|nii }nchin{tori la idoli, }n dou{ zile ale lunii aprilie, chiar la praznicul ]nvierii Domnului, }n cetatea Cezareea Palestinei o fecioar{ credincioas{ ~i cinstit{ de neam din Tir, care nu avea }nc{ optsprezece ani, s-a apropiat de cei care erau }nchi~i }n temni`{, lega`i pentru Hristos, ~i le spunea cu }ndr{zneal{ despre }mp{r{`ia lui Dumnezeu. Ea le-a urat de bine, rug|ndu-i s-o pomeneasc{ }naintea Domnului c|nd vor sta }naintea Lui, dup{ sf|r~itul nevoin`ei lor cei mucenice~ti. V{z|nd osta~ii pe fecioar{ c{ vorbe~te cu cei lega`i <%-2>pentru Hristos, au r{pit-o ca ~i cum f{cuse un mare r{u ~i au adus-o<%0> la ighemonul Urban spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de m|nie ~i de s{lb{ticie cumplit{ de fiar{, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i p|n{ la oase coastele ~i s|nii cu unghii de fier; dar ea, fiind cu fa`a luminoas{, pe toate le r{bda cu curaj. Deci, a poruncit s-o }nece }n ad|ncul m{rii<170>. Acestea le poveste~te Evsevie, care a fost martor ocular la toate muncile. ]n povestirea romanilor se mai adaug{: <192>Teodosia, aceast{ sf|nt{ muceni`{ a lui Hristos, dup{ }necarea sa }n mare, a fost scoas{ vie de }ngeri din ad|nc la uscat ~i umbla purt|nd }n m|ini piatra care fusese legat{ de grumajii ei. Apoi, prinz|nd-o din nou ~i aduc|nd-o la judecat{, muncitorul a dat-o spre m|ncarea fiarelor, dar n-a fost v{t{mat{ de ele. Dup{ aceea a poruncit s-o taie cu sabia. ^i, c|nd i-a t{iat capul, s-a v{zut o porumbi`{, zbur|nd din gura ei, care str{lucea mai mult dec|t aurul ~i s-a suit spre cer. Apoi, dup{ ce a sosit noaptea, sf|nta muceni`{ s-a ar{tat p{rin`ilor s{i }n mijlocul sfintelor fecioare, }mbr{cat{ cu o hain{ mai alb{ dec|t z{pada, av|nd o cruce de aur }n m|ini, purt|nd o cunun{ pe cap ~i zic|nd: <192>Iat{ c|t de mare este slava ~i darul Hristosului meu de care a`i vrut s{ m{ lipsi`i!<170> P{rin`ii ei, v{z|nd }n d|nsa dorin`a de nevoin`{ muceniceasc{, o opreau de la acea fapt{; dar sf|nta, ascunz|ndu-se de d|n~ii, a alergat la cei lega`i pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis ~i s-a }ncununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a r|nduit o astfel de nevoin`{. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>ALT[ CUVIOAS[ MUCENI@[ TEODOSIA, @SUBTITLE = <%4>CARE A P[TIMIT PENTRU SFINTELE ICOANE<%0> Sf|nta Teodosia, mireasa lui Hristos, s-a n{scut }n Constantinopol, din p{rin`i boga`i, cinsti`i, dreptcredincio~i ~i }mpodobi`i cu fapte bune. Ace~tia, fiind mul`i ani neroditori de prunci, erau foarte m|hni`i. Ei totdeauna se rugau cu postire mult{, alergau ziua ~i noaptea la biserica lui Dumnezeu ~i d{deau cu prisos milostenie la s{raci. Odat{, fiind ei }n biserica Sfintei Muceni`e Anastasia, la c|ntarea cea de toat{ noaptea, pe c|nd maica sa se ruga cu lacrimi mai cu dinadinsul pentru dezlegarea nerodirii sale, a adormit pu`in ~i i s-a ar{tat }n vis Sf|nta Muceni`{ Anastasia ~i i-a zis: <192>Femeie, nu te m|hni, c{ vei z{misli ~i vei na~te!<170> Ea, de~tept|ndu-se, s-a bucurat ~i a spus aceasta b{rbatului s{u. ^i i-a zis b{rbatul ei: <192>Viu este Domnul, c{ de ne va dezlega nerodirea noastr{ ~i vei na~te parte b{rb{teasc{ sau femeiasc{, }l vom aduce ca dar St{p|nului nostru, Hristos Dumnezeu!<170> Apoi, dup{ pu`in{ vreme a z{mislit ~i a n{scut prunc de parte femeiasc{. Pe aceast{ sf|nt{ fecioar{ ei au numit-o Teodosia, adic{ dat{ de Dumnezeu, c{ci de la Dumnezeu li s-a d{ruit, ~i au lumi-nat-o cu Sf|ntul Botez. Apoi, dup{ patruzeci de zile, maica, lu|nd pe prunc{ }n m|ini, a adus-o }n biserica Sfintei Anastasia ~i, cu lacrimi de bucurie, a dat mul`umire Domnului ~i sfintei muceni`e, f{g{duind ca, dup{ ce va cre~te, s-o dea }n num{rul mireselor lui Hristos, care }~i p{zesc fecioria }n r|nduiala monahiceasc{. Deci, maica sa lu|nd binecuv|ntare, s-a }ntors acas{ ~i cre~tea pe prunca cea f{g{duit{ lui Hristos cu toat{ luarea aminte, }nv{`|nd-o citirea dumnezeie~tilor c{r`i ~i frica de Dumnezeu, aprinz|nd astfel }n inima ei focul dragostei celei dumnezeie~ti. Dup{ ce au trecut ~apte ani de la na~terea Sfintei Teodosia, tat{l ei a murit, iar maic{-sa, lu|nd-o, a adus-o la m|n{stirea Sfintei Anastasia ~i a dat-o spre tundere }n schima monahal{. Dup{ trei ani a murit ~i ea, l{s|nd toat{ averea fiicei sale monahiei Teodosia. Ea, ajung|nd la v|rsta cea des{v|r~it{ ~i fiind plin{ de }n`elegere ~i de dragoste c{tre Dumnezeu, toat{ averea care r{m{sese de la p{rin`ii s{i n-a voit s-o aib{ la sine, ci a dat-o lui Dumnezeu, C{ruia s-a dat ~i pe sine spre jertf{ vie. Deci, chem|nd un argintar, i-a dat aceluia mult aur ~i argint, pentru ca s{ }mbrace trei icoane: a M|ntuitorului Hristos, a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a Sfintei Muceni`e Anastasia. Acele icoane, care erau de c|te trei co`i, le-a pus }n biseric{; iar cealalt{ avere a }mp{r`it-o toat{ s{racilor ~i sc{p{ta`ilor, s{rmanilor ~i v{duvelor. Dup{ aceea, petrec|nd de bun{voie }n s{r{cie monahiceasc{, slujea Domnului ziua ~i noaptea, }mbog{`indu-se cu duhovniceasca bog{`ie a darului lui Dumnezeu. Ea se }narma contra vr{jma~ului celui nev{zut cu plato~e de rug{ciuni, iar trupul omor|ndu-~i cu nevoin`ele pustnice~ti ~i cu ostenelile, se lupta }mpotriva diavolilor ~i astfel biruia pe vr{jma~ul cel f{r{ de trup, sf{r|m|nd capul balaurului iadului ~i surp|nd pe m|ndrul veliar prin smerenie, prin bl|nde`e, prin dragostea cea pl{cut{ lui Dumnezeu, prin cur{`ie, prin cucernicie, prin ascultare ~i prin alte fapte bune c{lug{re~ti. Odat{, la miezul nop`ii, st|nd ea la rug{ciune, a v{zut }naintea ei pe diavol; ~i a zis c{tre ea: <192>^i tu te-ai pornit asupra mea? Deci, m{ voi porni ~i eu mai tare asupra ta! ^i nu numai asupra ta, ci ~i asupra tuturor cre~tinilor, de vreme ce am aflat pe un om prin care voi putea ridica r{zboi contra Bisericii. Astfel, pe mul`i }i voi }ntoarce de la }nchinarea icoanei lui Hristos ~i vor merge }n urma mea, f{c|nd voia mea<170>. Sf|nta Teodosia, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis: <192>Blestemat s{ fii tu, diavole, vr{jma~ al cre~tinilor, ~i toate me~te~ugurile tale s{ fie de~arte cu puterea lui Hristos, Dumnezeul nostru<170>. La auzul acestora diavolul s-a stins; iar cuvioasa }ngr{dindu-se cu Sf|nta Cruce, a }nceput a c|nta psalmii lui David: S{ }nvie Dumnezeu ~i s{ se risipeasc{ vr{jma~ii Lui ~i s{ fug{ din fa`a Lui cei ce-L ur{sc pe El. Aceast{ }nfrico~at{ vedenie ~i cuvintele cele trufa~e ale diavolului, fericita fecioar{ Teodosia le-a spus egumenei sale ~i o }ntreba: <192>De unde o s{ vie ispita contra cre~tinilor spre care vr{jma~ul se laud{ s-o aduc{?<170> Iar egumena a zis c{tre ea: <192>Fiindc{ Sf|ntul Apostol zice c{ cei ce voiesc a vie`ui cu bun{ credin`{ }ntru Iisus Hristos vor fi prigoni`i, iar oamenii cei vicleni ~i fermec{tori vor spori spre mai r{u, }n~el|ndu-se unii pe al`ii. Deci, de la oamenii cei r{i, care socotesc cele eretice }n~el|ndu-se, pe aceia diavolul }i are ca pe ni~te unelte ale sale. De la aceia s-a tulburat turma lui Hristos. Precum au fost prigoni`i din }nceput prin multe ispite cei binecredincio~i, tot astfel, ~i }n zilele cele de pe urm{, va n{v{li asupra Bisericii celei dreptcredincioase vreun lucru potrivnic ~i tulbur{tor. Deci, tu petrece }n acelea }n care te-ai }nv{`at, cum zice Sf|ntul Pavel, c{ ~tii din pruncie Sfintele Scripturi, care pot s{ te duc{ la m|ntuire, prin credin`a cea }ntru Iisus Hristos. Dup{ c|`iva ani, s-a sculat contra dreptcredinciosului }mp{rat Teodosie, care se numea Adramitin, un voievod al lui cu numele Leon, care se numea Conon, de neam din Isauria. Acela, lu|nd lui Teodor puterea }mp{r{teasc{, a }mp{r{`it singur. La }nceputul }mp{r{`iei sale se ar{ta a fi dreptcredincios, dar, dup{ pu`in{ vreme, s-a f{cut un nou Baltazar, spurc|nd sfin`enia bisericeasc{ ~i ur|nd pe Hristos Dumnezeul, Cel Prea}nalt ~i cinstita Lui icoan{. El a introdus }n Biseric{ otrava cea v{t{m{toare de suflet a eresului maniheilor, dar mai ales a iudeilor. El s-a n{pustit cu glas ca un leu r{cnind ~i sco`|nd cuvinte de hul{ eretice~ti contra sfintelor icoane, numindu-le idoli; iar pe cei ce se }nchin{ lor numindu-i }nchin{tori de idoli. Deci, a dat porunc{ }n toat{ }mp{r{`ia sa s{ se lepede ~i s{ se scoat{ afar{ din biserici sfintele icoane. ]n acea vreme, scaunul patriarhiei Constantino-polului era ocupat de Preasfin`itul Gherman. Acesta, cu ceilal`i arhierei credincio~i, s-au }mpotrivit poruncii }mp{ratului, nevoind a se supune la ereticeasca lui porunc{ pe care o d{duse spre lep{darea sfintelor icoane; deci, gr{ia c{tre hulitorul acela: <192>]ntrup|ndu-se St{p|nul M|ntuitorul nostru din preacuratele s|ngiuiri ale Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i s{v|r~ind pentru noi toat{ dumnezeiasca Sa r|nduial{, a zdrobit toat{ idoleasca slujb{ ~i toate chipurile idole~ti s-au dat focului ~i }ntunericului. @BT-1 = De la vie`ile apostole~ti ~i de la }nv{`{turile lor cele m|ntuitoare de lume a trecut mai mult de ~apte sute de ani p|n{ }n zilele noastre; deci, }n vremile acelora erau at|t de mul`i sfin`i drep`i ~i cuvio~i p{rin`i, }nc|t niciunul din d|n~ii n-au hulit sfintele icoane, nici a auzit cineva vreodat{ o socoteal{ mai rea ca aceasta, pe care voi o purta`i acum, lep{d|nd cinstirea icoanelor, care este f{cut{ din vremile cele vechi, cu vrednic{ datorie. Sf|nta Biseric{ din }nceput a primit }nchipuirea sfintelor icoane ~i cinstirea acelora, }ncep|nd de la chipul cel nef{cut, pe care M|ntuitorul singur l-a trimis pe mahram{ lui Avgar, st{p|nitorul Edesei. Apoi, dup{ }n{l`area lui Hristos, femeia aceea ce-i curgea s|nge, care prin atingerea de marginea hainelor lui Hristos s-a t{m{duit, a f{cut dintr-o piatr{ chipul lui Iisus Hristos. Dup{ aceasta, Sf|ntul Evanghelist Luca, a zugr{vit icoana Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu ~i de atunci s-a }nceput acea dreptcredincioas{ zugr{vire a sfintelor icoane ~i }mpodobirea bisericilor Domnului ~i a dreptcredincio~ilor cre~tini. Acest lucru nici cele ~ase sfinte Sinoade a toat{ lumea, care au fost mai }nainte de noi, nu le-au lep{dat, ci mai ales a poruncit s{ ne }nchin{m }nchipuirilor sfin`ilor, iar nu s{ le lep{d{m pe acelea. @BT-1 = Deci s{ ~tii, o, }mp{rate c{ eu pentru cinstirea sfintelor icoane sunt gata, nu numai a p{timi ceva r{u, ci a ~i muri. C{ci chipul lui Hristos poart{ numele ]nsu~i al lui Hristos, Care S-a }ntrupat din Fecioara cea f{r{ de prihan{ ~i a petrecut pe p{m|nt cu oamenii. Deci se cade fiec{rui dreptcredincios cre~tin a muri at|t pentru <%-2>numele lui Hristos, c|t ~i pentru chipul Lui, de vreme ce cel ce nu-I<%0> cinste~te chipul, nu cinste~te nici pe cel }nchipuit<170>. @BT-1 = Auzind }mp{ratul acestea, s-a umplut de m|nie ~i, r{cnind ca un leu, a }nceput mai cumplit a se }nr{i, prigonind ~i muncind pe cei dreptcredincio~i, iar pe cei ce se }mpotriveau lui }i d{dea mor`ii. Deci, mai }nt|i a trimis osta~ii s{i cu arme, de au izgonit de la patriarhie pe Sf|ntul Gherman cu oc{ri ~i cu b{t{i, iar }n locul lui a pus pe mincinosul patriarh, ereticul Anastasie, cel de un g|nd cu el. Dup{ aceea toate c{r`ile dumnezeie~ti ~i pe }nv{`{torii cei }n`elep`i`i de Dumnezeu i-a dat focului; de vreme ce l|ng{ biserica Sfintei Sofia era o bibliotec{, av|nd mai mult de trei sute de mii de c{r`i, iar l|ng{ aceea erau dou{sprezece ~coli ~i tot at|`i }n`elep`i dasc{li, peste care era unul mai mare, }n`eleptul Ghimnasiarh, care luase acea cinste de la }mp{ratul. Deci, to`i ace~tia erau, cu binecuv|ntarea patriarhului, potrivnici p{g|n{t{`ii acelui }mp{rat. @BT-1 = Acel }mp{rat f{r{ de lege, a poruncit ca acea bibliotec{, cu toate ~colile, cu dasc{lii ~i cu ucenicii care s-au aflat }n ele la acea vreme, s{ le }nconjoare cu oaste, s{ le pun{ foc ~i s{ le ard{, astfel }nc|t nici unul n-a sc{pat din foc ~i nici o carte n-a r{mas nears{. Atunci puteai s{ vezi toat{ cetatea Constantinopolului }n }ntristare ~i }n mare sup{rare, to`i pl|ng|nd ~i suspin|nd, unii pentru nedreapta izgonire a Preasfin`itului patriarh Gherman, al`ii pentru arderea at|tor c{r`i renumite ~i dasc{li iscusi`i, iar al`ii pentru necinstirea cea mare ce se aducea sfintelor icoane, de vreme ce pretutindeni erau sf{r|mate, aruncate }n noroi, c{lcate }n picioare ~i arse cu foc. Deci, noul patriarh Anastasie, fiind eretic, st|nd ca o ur|ciune a pustiirii la locul cel mai de cinste ~i f{c|ndu-se bine primit de }mp{rat ~i ajut|nd la eresul acelui lupt{tor de icoane, }ndat{ a poruncit ca s{ dea afar{ din biseric{ cinstitele icoane. Pe vreme aceea, la Constantinopol, era o poart{ care se numea <192>Poarta de aram{<170>, ce ducea la palatul }mp{r{tesc. Acea poart{ era zidit{ din zilele marelui }mp{rat Constantin, iar deasupra acelei por`i era chipul M|ntuitorului f{cut din aram{, care st{tea acolo de mai bine de patru sute de ani. Pe acel chip al M|ntuitorului, patriarhul Anastasie vr|nd s{-l lepede la p{m|nt ~i s{-L dea focului, ca un lupt{tor de icoane ce era, a trimis osta~i cu tesle la acel lucru; ~i, c|nd un osta~ oarecare cu dreg{toria sp{tar s-a suit cu tesla pe scar{ spre a lua chipul lui Hristos ~i a }ndeplini lucrul s{u cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au v{zut ni~te femei dreptcredincioase, care se }nt|mplaser{ acolo, }ntre acelea fiind ~i Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu r|vn{ dup{ icoana lui Hristos, }ndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea mai mult{ r|vn{ ~i os|rdie spre Domnul ~i, fiind insuflate de sf{tuirile cele de Dumnezeu ~i pline de vitejeasca }ndr{zneal{ c{tre Dumnezeu, au alergat la scar{, au r{sturnat-o la p{m|nt }mpreun{ cu osta~ul acela, care c{z|nd de sus, a fost ucis, iar ele, tr{g|ndu-l ~i b{t|ndu-l, }l batjocoreau pentru acea nelegiuire. Apoi, duc|ndu-se cu s|rguin`{ la patriarhul Anastasie, }l def{i-mau pentru p{g|n{tatea lui ~i }l oc{rau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup r{pitor, eretic ~i vr{jma~ al Bisericii lui Hristos, arunc|nd astfel cu pietre asupra lui. Deci, patriarhul Anastasie, umpl|ndu-se de ru~ine ~i tem|ndu-se ca s{ nu se scoale cu mare tulburare poporul }ntreg contra lui, a alergat la }mp{rat ~i i-a spus de necinstea cu care l-au }nconjurat acele femei ~i de uciderea sp{tarului l|ng{ por`ile cele de aram{. Din aceast{ pricin{, }mp{ratul s-a umplut de m|nie ~i de iu`ime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis }ndat{ pe osta~ii s{i cu s{biile scoase, ca s{ r{zbune necinstea adus{ patriarhului ~i pentru moartea sp{tarului. Astfel, au t{iat pe acele sfinte femei, care au ar{tat at|ta r|vn{ pentru buna credin`{; iar pe aceea care a m{rturisit mai cu }ndr{zneal{ buna credin`{ ~i a fost pricinuitoarea lucrului f{cut, tiranul a poruncit ca, prinz|nd-o, s-o arunce }n temni`{ ~i s{-i dea ei }n fiecare zi c|te o sut{ de bice. Deci, Sf|nta Teodosia a fost muncit{ ~apte zile, iar }n ziua a opta }mp{ratul a poruncit ca, purt|nd pe muceni`{ f{r{ de cinste prin toat{ cetatea, s-o bat{ cu nemilostivire. Atunci, fiind dus{ muceni`a printr-un loc care se numea t|rgul boilor, unde se vindeau ~i se junghiau dobitoacele, un osta~ s{lbatic ~i f{r{ de omenie, din }nt|mplare, a c{lcat cu piciorul peste un corn mare de capr{ ~i s-a r{nit pu`in la picior. Deci, umpl|ndu-se de m|nie, a apucat acel corn ~i a b{tut pe muceni`{ peste grumaz. Dup{ aceea a lovit-o cu cornul acela }n g|tlej ~i a str{puns-o at|t de ad|nc, }nc|t Sf|nta Cuvioas{ Muceni`{, fecioara Teodosia, sfin`ita mireas{ a lui Hristos, ~i-a dat cinstitul ~i sf|ntul s{u suflet }n m|inile Mirelui s{u Celui f{r{ de moarte ~i astfel s-a dus }n c{mara Lui cea cereasc{, }ncoronat{ cu }ndoit{ cunun{ a fecioriei ~i a muceniciei. Iar multp{timitorul ei trup, fiind aruncat pe p{m|nt ~i luat fiind de ni~te oameni cucernici, l-au pus la un loc }nsemnat, de unde se dau t{m{duiri bolnavilor ca sfintele ei moa~te, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Care }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh este sl{vit, acum ~i pururea ~i }n veci vecilor. Amin. Not{ <196> ]n aceast{ zi mai facem ~i pomenirea }nt|iului sobor a toat{ lumea, care s-a `inut la Niceea la anul 325 ~i la care au luat parte trei sute optsprezece Sfin`i P{rin`i care au propov{duit pe Fiul c{ este deofiin`{ cu Tat{l ~i au lep{dat pe r{ucredinciosul Arie, }ncep{torul de eresuri.