@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A TREIZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI ISACHIE M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL M\N[STIRII DALMA@IA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Dup{ aflarea cinstitei ~i de via`{ f{c{toare Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos ~i dup{ }mp{r{`ia marelui Constantin, a p{truns }n Biserica lui Hristos tulburarea ~i eresul lui Arie. Adic{, balaurul cel mult pestri`, vr{jma~ul cel cu multe capete ~i cel de-a pururea al neamului cre~tinesc, dar mai ales ur|tor al lui Hristos, M|ntuitorul nostru ~i vr{jma~ al sfintei credin`e. @BT-1 = Tulburarea ~i eresul acela, fiind b{gat }n Biserica lui Dumnezeu, prin vicle~ugul s{u cel cu rea me~te~ugire, a }ndemnat pe Valent p{g|nul ~i nelegiuitul }mp{rat, ca s{ apere ~i s{ l{`easc{ eresul lui Arie. Deci, acel }mp{rat a ridicat prigonire contra celor dreptcredincio~i ~i a poruncit s{ }nchid{ sfintele biserici, ca s{ nu se s{v|r~easc{ obi~nuitele jertfe dumnezeie~ti. Pe altele le-a pref{cut }n grajduri de cai, iar pe altele le-a d{r|mat p|n{ }n temelie. El a lungit acea r{utate mult{ vreme, }nc|t le era mare t|nguire ~i pl|ngere robilor lui Hristos, care se rugau lui Dumnezeu ziua ~i noaptea ca s{ se milostiveasc{ spre Sf|nta Sa Biseric{ ~i s{ fac{ judecat{ dreapt{ ~i izb|ndire }mp{ratului cel nedrept. @BT-1 = ]n acea vreme era precum a fost }n zilele Apostolilor, c|nd }mp{ratul Irod ~i-a pus m|inile, ca s{ fac{ r{u unora ce erau din Biseric{. Dup{ c|`iva ani, Dumnezeu a ridicat cu duhul pe robul S{u, monahul Isachie, precum odinioar{ a ridicat pe Proorocul Daniil, spre ap{rarea nevinovatei Susana. Fericitul Isachie a fost mai }nt|i }n pustia r{s{ritului, urm|nd Sf|ntului Prooroc Ilie ~i petrec|nd via`a asemenea cu }ngerii. El, auzind de prigonirea arienilor, care o f{cea asupra Bisericii ~i de }mp{ratul care ajuta acelor eretici, i s-a f{cut jale foarte mare de aceasta. Deci, l{s|nd pustia, a venit }n Constantinopol, }nt{rind pe credincio~i }n buna credin`{. Astfel, cuv|ntul lui era ca o lumin{ aprins{, duhul lui Dumnezeu se odihnea peste d|nsul ~i darul cel ceresc }l umbrea. V{z|nd el necazul ce se f{cea credincio~ilor de c{tre necredinciosul }mp{rat ~i de c{tre cei de un g|nd cu el, se ruga lui Dumnezeu, ca din }n{l`imea scaunului S{u cel sf|nt, s{ caute spre cei nec{ji`i pe nedrept ~i s{ arate milostivirea Sa spre d|n~ii, iar m|ndria f{c{torilor de r{u s-o smereasc{. Atunci, acela~i Dumnezeu, care a auzit odinioar{ pe pl{cutul S{u, Moise, ce se ruga pentru poporul cel chinuit de Faraon, Acela a auzit ~i pe robul S{u Isachie ~i a ridicat contra p{g|nului }mp{rat Valent n{v{lirea barbarilor. ]n acea vreme, barbarii cei ce petreceau peste Dun{re, adun|nd putere mare de oaste, au pornit cu r{zboi contra grecilor. Deci, n{v{lind cu acea putere, au supus Tracia ~i astfel se apropiau <%2>de Constantinopol. Pentru aceea, }mp{ratul Valent a fost nevoit s{-<%0>~i adune osta~ii s{i ~i s{ ias{ }ntru }nt|mpinarea vr{jma~ilor. Dar i s-a }nt|mplat ceea ce se }nt|mplase odinioar{ lui Saul, }mp{ratul lui Israel, care era vr{jma~ul lui David. Adic{, Saul nu s-a }ntors de la r{zboi, dup{ proorocia Sf|ntului Samuil, c{ci a m|niat pe Domnul Dumnezeu. Deci, Valent, ie~ind din Constantinopol cu o~tile sale, fericitul Isachie i-a ie~it }n cale ~i a strigat cu glas mare, zic|nd: <192>]mp{rate, deschide bisericile celor dreptcredincio~i, c{ci Dumnezeu }`i va }ndrepta bine calea }naintea ta<170>. ]mp{ratul nu i-a r{spuns, ci, def{im|ndu-l ca pe un prost ~i f{r{ de minte ~i nesocotindu-i cuvintele }ntru nimic, s-a dus }n calea sa. A doua zi, fericitul stare`, ie~ind }naintea }mp{ratului, a gr{it c{tre el: <192>O, }mp{rate, deschide bisericile celor dreptcredincio~i ~i-`i va fi r{zboiul cu izb|nd{, pentru c{ vei birui pe vr{jma~i ~i te vei }ntoarce s{n{tos ~i cu pace!<170> ]mp{ratul, socotind acele cuvinte ale lui: <192>Te vei }ntoarce s{n{tos ~i cu pace...<170>, voia s{ deschid{ bisericile cele }nchise ~i s{ le dea celor dreptcredincio~i; dar pentru aceasta a }nceput a se sf{tui cu sfetnicii s{i. ]ns{, un voievod oarecare, fiind din credin`a cea rea a arienilor, a sf{tuit pe }mp{rat, s{ nu asculte pe monahul acela, ci s{-l goneasc{ cu necinste. Atunci }mp{ratul a oc{r|t pe stare`, l-a gonit de la el cu batjocur{ ~i cu b{t{i ~i a plecat mai departe }n calea sa. A treia zi, cuviosul stare` iar a }nt|mpinat pe }mp{rat ~i apuc|nd de fr|u calul pe care era c{lare, a }nceput a-l ruga mai cu os|rdie ~i a-l sf{tui s{ deschid{ bisericile, }ngrozindu-l cu r{zbunarea lui Dumnezeu, de nu va face ceea ce }i cere. Deci, }nt|mpl|ndu-se acolo o r|p{ ad|nc{, cu spini cumpli`i ~i cu o balt{ de noroi, }n care, ~i o fiar{ dac{ ar fi c{zut, nu ar fi putut s{ mai ias{ de acolo, ci s-ar fi afundat cu totul ~i ar fi murit, }mp{ratul a poruncit s{ arunce pe monah }n acea r|p{, ca s{ moar{ acolo ~i s-a dus }n calea care era }naintea lui. Iar Sf|ntul Isachie, fiind aruncat }n spini ~i }n balt{, s-a p{zit de dreapta lui Dumnezeu ~i a r{mas f{r{ de v{t{mare, de vreme ce spinii nici nu l-au r{nit, nici balta nu l-a }necat, ci z{cea }n mijlocul b{l`ii, }ntre spini, ca pe un a~ternut moale }n mijlocul florilor, binecuv|nt|nd ~i c|nt|nd Domnului, p|n{ ce cu porunca lui Dumnezeu, ar{t|ndu-i-se trei b{rba`i purt{tori de lumin{, l-au ridicat din balt{ ~i l-au scos }ntreg ~i s{n{tos din r|pa aceea ~i, pun|ndu-l pe uscat, s-au f{cut nev{zu`i. Atunci, Cuviosul Isachie a cunoscut c{ Domnul a trimis pe }ngerii s{i s{-l scoat{ din pr{pastia aceea ~i, c{z|nd }n genunchi, a dat mul`umire M|ntuitorului s{u, ca Cel ce are purtare de grij{ pentru robii S{i ~i nu p{r{se~te pe cei ce se tem de El ~i n{d{jduiesc spre ajutorul Lui. Deci, rug|ndu-se ~i }nt{rindu-se cu Duhul Sf|nt, s-a sculat ~i, alerg|nd degrab{ pe alt{ cale, a ie~it }naintea }mp{ratului ~i a stat }naintea lui. V{z|ndu-l }mp{ratul, s-a }nsp{im|ntat ~i s-a minunat de acea vedere. Atunci sf|ntul a zis cu }ndr{zneal{ c{tre d|nsul: <192>Tu ai voit s{ m{ omori }n spini ~i }n balt{, iar Domnul m-a p{zit viu ~i prin sfin`ii S{i }ngeri m-a scos din acea pr{pastie. Deci, o, }mp{rate, ascult{-m{ ~i deschide bisericile celor dreptcredincio~i, ca s{ biruie~ti pe vr{jma~i ~i s{ te }ntorci cu biruin`{; iar de nu m{ vei asculta, apoi nu te vei }ntoarce de la r{zboi, ci vei pieri acolo<170>. ]mp{ratul se minuna de }ndr{zneala monahului ~i de fa`a lui cea minunat{, }ns{ nu l-a ascultat, de vreme ce inima lui era }mpietrit{ ~i dezlipit{ de Dumnezeu. Deci, a dat pe cuviosul la doi boieri, anume: Saturnin ~i Victor, c{rora le-a poruncit s{-l p{zeasc{ }n leg{turi, zic|nd: <192>S{-mi `ine`i pe acest stare` b|rfitor p|n{ ce m{ voi }ntoarce, ca s{-i dau r{splata cea vrednic{, pentru }ndr{zneala lui cea f{r{ de ru~ine<170>. ]ns{, Cuviosul Isachie, fiind plin de Duhul Sf|nt ~i, umpl|n-du-se de mai mult{ r|vn{ <196> ca alt{ dat{ Sf|ntul Prooroc Miheia }mpotriva lui Ahav, }mp{ratul lui Israel <196> a strigat c{tre Valent, zic|nd: <192>Dac{ te vei }ntoarce cu pace, apoi s{ ~tii c{ nu mi-a gr{it mie Domnul. ]ns{, }`i zic c{ vei duce osta~ii la r{zboi ~i nu vei putea s{ biruie~ti pe vr{jma~i, ci vei fugi din fa`a lor, vei fi prins ~i vei fi ars de viu cu foc<170>. Sf|ntul, zic|nd acestea, a fost dus }n leg{turi, iar }mp{ratul a plecat pe cale m|nios. C|nd s-au }nt|lnit o~tile grece~ti cu cele barbare ~i s-au lovit la r{zboi, atunci s-a f{cut t{iere mare ~i, cu dumnezeiasca voie, barbarii au biruit pe greci, dup{ proorocia Sf|ntului Isachie. Astfel, au c{zut mul`i de ascu`i~ul sabiei, iar }mp{ratul Valent a fost r{nit ~i, neput|nd s{ stea }mpotriva barbarilor, a fugit. Deci, barbarii, venind cu puteri multe dup{ el, t{iau o~tile grece~ti ca ni~te ml{di`e ~i era aproape s{ ajung{ ~i pe }mp{rat. Dar, }mp{ratul, fugind }mpreun{ cu sfetnicul s{u, acel voievod arian care }l sf{tuise s{ nu asculte pe Isachie, s-a apropiat de un sat ~i, v{z|nd ni~te paie, a desc{lecat de pe cal, fiind obosit. Deci, de frica barbarilor s-a ascuns }n paiele acelea cu acel sfetnic al s{u, dar nu s-a ascuns de m|na lui Dumnezeu, Care l-a pedepsit. C{ci barbarii, care veneau dup{ el, ajung|nd la satul acela ~i }n~tiin`|ndu-se de locuitorii acelui sat, c{ ni~te greci s-au ascuns }n paie, au aprins foc }mprejurul lor ~i le-au ars. Astfel, au pierit cu sunet, acel tic{los }mp{rat, }mpreun{ cu sfetnicul lui. Dup{ r{zboiul acela, armata greceasc{ care mai r{m{sese, s-a dus }n }nt|mpinarea lui Gra`ian, }mp{ratul Romei, care venea }n ajutorul grecilor. Sosind Gra`ian, a pus }mp{rat al grecilor pe Teodosie, care a fost numit mare; iar Teodosie, adun|nd }ndat{ oastea cea risipit{, s-a dus contra barbarilor ~i i-a biruit, iar dup{ ce i-a }nvins, s-a }ntors cu biruin`{ ~i a mers la Constantinopol. ]n acea vreme, }ndat{ dup{ pieirea lui Valent, unii din osta~i, care au fost risipi`i de barbari, ne~tiind c{ }mp{ratul Valent nu mai este }ntre cei vii, au mers la Cuviosul Isachie care era `inut }n leg{turi ~i }i ziceau: <192>G{te~te-te de r{spuns, c{ci se }ntoarce }mp{ratul de la r{zboi, c|nd te va }ntreba ~i te va munci!<170> Sf|ntul le-a r{spuns: <192>Iat{, au trecut ~apte zile de c|nd am mirosit putoarea oaselor lui celor arse, de vreme ce, dup{ proorocia mea, este ars cu foc<170>. Cei ce au auzit acestea s-au }nfrico~at, iar dup{ pu`ine zile to`i au ~tiut de sf|r~itul lui Valent. ^i astfel au eliberat pe Sf|ntul Isachie din leg{turi ~i }l cinsteau ca pe un prooroc al lui Dumnezeu. Dup{ ce noul }mp{rat Teodosie a intrat }n cetate cu pr{znuire, cei doi boieri mai sus zi~i, Saturnin ~i Victor, i-au spus despre Cuviosul Isachie, despre }ndr{zneala ~i proorocia lui. Atunci }mp{ratul, minun|ndu-se de un b{rbat ca acela, a poruncit ca pe acel cuvios s{-l aduc{ cu cinste la sine ~i, astfel s-a }nchinat lui, cinstindu-l ca pe un mare pl{cut al lui Dumnezeu. Deci, }mp{ratul ruga pe sf|ntul s{ se roage lui Dumnezeu pentru el ~i pentru toat{ }mp{r{`ia lui. La r|ndul s{u, Cuviosul Isachie sf{tuia pe }mp{ratul s{ petreac{ }n dreapta credin`{ ~i s{ redea pacea Bisericii ~i astfel, s{ m|ng|ie pe cei chinui`i. ]mp{ratul l-a ascultat ~i a f{cut toate cele gr{ite de el. El a izgonit pe arieni din Constantinopol ~i pentru aceasta a pricinuit bucurie mare credincio~ilor. Deci, fericitul Isachie, mul`umind lui Dumnezeu, voia s{ se duc{ }n pustie la via`a sa cea dint|i; iar Saturnin ~i Victor au rugat pe cuviosul s{ nu se despart{ de cetatea }mp{r{teasc{, ci s{ vie`uiasc{ }mpreun{ cu ei, s{ ajute Bisericii lui Hristos cu rug{ciunile ~i cu }nv{`{turile sale, ~i astfel, sf|ntul s-a plecat la rug{mintea lor. N{sc|ndu-se ceart{ }ntre Saturnin ~i Victor, pentru c{ fiecare dintr-}n~ii voiau ca cuviosul p{rinte s{ petreac{ }n casa lui, fericitul stare`, cunosc|nd acea ceart{, a zis c{tre ei: <192>Fiilor, destul }mi este dragostea voastr{! Dar, de vreme ce ave`i grij{ ~i dorin`{ s{ petrece`i }mpreun{ cu mine, apoi v{ spun c{, cine se va gr{bi mai }nt|i s{-mi zideasc{ o locuin`{, la acela voi petrece }n toate zilele vie`ii mele<170>. Deci, am|ndoi au }nceput a se }ngriji ca s{ zideasc{ loca~ pl{cut omului lui Dumnezeu. Saturnin avea afar{ din cetate un loc foarte frumos, pl{cut spre via`{ monahiceasc{. El, s|rguin-du-se mai repede, a preg{tit acel loca~ pl{cutului lui Dumnezeu ~i acolo s-a s{l{~luit Cuviosul Isachie. Asemenea ~i Victor a zidit un loca~ ales pentru Sf|ntul Isachie, dar el era }ntristat c{ Saturnin }l }ntrecuse. Deci, venind la sf|ntul, }l rug{ }n genunchi, s{ vin{ ~i }n chilia zidit{ de el, }ns{ cuviosul voia mai mult s{ petreac{ }n l{ca~ul lui Saturnin, dec|t }n al lui Victor. Cu toate acestea, uneori mergea ~i la Victor ~i petrecea ~i la el c|teva zile, netrec|nd cu vederea rug{mintea lui. @BT+1 = Astfel au }nceput a se aduna la cuviosul mul`i din cei ce voiau s{ se c{lug{reasc{, }nc|t s-a }ntemeiat o m|n{stire mare din averile acelor iubitori de Dumnezeu b{rba`i, Saturnin ~i Victor. Iar Cuviosul Isachie a fost pov{`uitor ~i egumen al multor monahi ~i dasc{l folositor oamenilor mireni, aduc|ndu-i pe to`i la calea m|ntuirii, cu cuv|ntul ~i cu exemplul vie`ii celei }mbun{t{`ite. El era foarte milostiv cu cei s{raci ~i, de nu avea vreodat{ ce s{ dea celui ce cerea, apoi dezbr{ca haina de pe sine ~i o d{dea. El a f{cut multe lucruri bune ~i pl{cute lui Dumnezeu ~i, sosind la ad|nci b{tr|ne`i, s-a apropiat de fericitul s{u sf|r~it. Chem|nd pe fra`i ~i }nv{`|ndu-i cele de folosul sufletului, le-a pus egumen }n locul s{u pe un b{rbat cinstit ~i sf|nt cu via`a, pe fericitul Dalmat, de la care mai pe urm{ ~i loca~ul acela s-a numit <192>Dalmat<170>. @BT+1 = Astfel, Cuviosul p{rintele nostru Isachie, dup{ multe osteneli primite de Dumnezeu, a trecut la ve~nica odihn{ c{tre Domnul. Pentru aceasta s-a adunat toat{ cetatea la }ngroparea lui ~i au pus cinstitul lui trup }n biserica Sf|ntului ]nt|iului Mucenic ^tefan. Iar sf|ntul lui suflet a stat }naintea scaunului Preasfintei Treimi, }n ceata sfin`ilor ~i cuvio~ilor p{rin`i ~i roag{ }mpreun{ cu d|n~ii pentru noi pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeul nostru, a c{rui slav{ este }n veci. Amin.