@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A TREIZECI ^I UNA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL APOSTOL ERMA,<%0> @SUBTITLE = <%4>UNUL DIN CEI ^APTEZECI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Erma, se pomene~te }n scrisoarea Sf|ntului Apostol Pavel c{tre Romani, cu ceilal`i ~aptezeci de Apostoli,<%2> astfel: ]nchina`i-v{ lui Asindrit, lui Flegont, lui Erma, lui Patrova, lui Ermin ~i fra`ilor celor ce sunt cu d|n~ii. Deci, Sf|ntul Erma a fost episcop }n Filipopoli, unde a ar{tat multe nevoin`e ~i osteneli pentru buna vestire a lui Hristos, iar acum se }ndulce~te de odihn{ }ntru bun{t{`ile Domnului s{u. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC ERMIA DIN COMANI P{g|nul Antonin, }mp{ratul Romei, ur|nd pe cre~tini, a trimis }mpotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca s{-i munceasc{. Acela, pe c|nd mergea de la Cilicia la Capadocia, a g{sit }n Comani pe un osta~ b{tr|n, anume Ermia, alb la p{r ~i cu legea cre~tin, crez|nd }ntr-Unul adev{ratul Dumnezeu ~i F{c{torul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: <192>Am scrisoare de la Antonin, }mp{ratul Romei, prin care }mi porunce~te, ca to`i cre~tinii s{ aduc{ jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari ~i cumplite munci se vor pedepsi. Deci, ~i tu Ermie, jertfe~te zeilor ~i vei fi prieten }mp{ratului ~i vei avea mult{ cinste; deci, ascult{-m{ pe mine, ca s{ nu-`i muncesc trupul<170>. R{spuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: <192>Eu sunt osta~ al lui Hristos, ]mp{ratul Cel ceresc ~i f{r{ de moarte, a C{rui }mp{r{`ie nu va avea sf|r~it; pentru aceea nu m{ supun }mp{ratului celui muritor ~i p{g|n, a c{rui }mp{r{`ie este de pu`in{ vreme. ]mp{r{`ia Domnului nostru Iisus Hristos va petrece }n veci ~i cel ce crede }ntr-]nsul va <%-2>mo~teni via`a cea ve~nic{. Eu cred }ntr-Acela ~i Aceluia }n tain{ I-am slujit mai }nt|i, iar acum ]l slujesc pe fa`{ ~i nu m{ va birui<%0> diavolul. Tu ai st{p|nire peste trupul meu, ~i aceasta cu voin`a Dumnezeului meu; iar peste sufletul meu nimeni nu are putere, dec|t numai singur Dumnezeu, Cel ce poate s{-mi dea r{bdare ~i s{ m{ p{zeasc{ }n veci<170>. Ighemonul Sebastian, auzind acestea, a zis Sf|ntului Ermia: <192>Jertfe~te zeilor, ca s{ te }ndulce~ti de bucuria vie`ii acesteia!<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Ce bucurie }mi va fi, ce }ndulcire ~i ce via`{ dac{, dep{rt|ndu-m{ de Ziditorul meu, m{ voi }nchina idolilor? Aceasta nu este cu adev{rat bucurie, ci m|hnire; nu este }ndulcire, ci am{r{ciune; nu este via`{, ci moarte ve~nic{<170>. Gr{it-a ighemonul: <192>Te v{d c{ e~ti foarte }n`elept<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Sunt }n`elept }ntru Domnul Dumnezeul meu, crez|nd }ntru D|nsul ~i slujindu-I Lui din toat{ inima, pentru care doresc a muri ~i a p{timi cu bucurie<170>. Ighemonul a zis: <192>V{z|nd c{runte`ile tale ~i }n`elegerea, te cru` ~i te miluiesc<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Nu-mi trebuie mil{ de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care m{ va duce la D|nsul; Acela }n`elep`e~te pe robii S{i cu Duhul S{u cel Sf|nt<170>. Ighemonul a zis: <192>Alegi mai bine a muri dec|t a tr{i?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Aceast{ moarte nu este moarte, ci via`{ ve~nic{, dac{ voi suferi cu r{bdare muncile de la tine<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{-i sf{r|me f{lcile cu pietre, s{-i zdrobeasc{ din`ii ~i s{-i jupoaie pielea de pe fa`{. Pentru acestea sf|ntul a gr{it: <192>Mul`umesc lui Dumnezeu, c{ darul Domnului meu Iisus Hristos petrece cu mine!<170> Ighemonul a zis: <192>Pentru ce nu-`i iei leafa, precum o iau ceilal`i osta~i?<170> Mucenicul a r{spuns: <192>Deoarece jefui`i cu nedreptate pe cei s{raci, de aceea nu iau lefurile voastre ~i nu m{n|nc dintr-}nsele; pentru c{ am hran{ duhovniceasc{, care este de la Duhul Sf|nt ~i nu voi fl{m|nzi }n veci<170>. Atunci ighemonul, a poruncit s{ }nfierb|nte un cuptor foarte tare ~i a aruncat }ntr-}nsul pe mucenicul lui Hristos. Dup{ trei zile, deschiz|nd cuptorul, l-a g{sit viu ~i }ntreg, c|nt|nd ~i pream{rind pe Dumnezeu, de vreme ce nu s-a atins focul de el. Atunci, ighemonul, a chemat pe un fermec{tor ~i i-a poruncit s{ omoare pe Ermia cu otrav{. Iar sf|ntul, rug|ndu-se lui Dumnezeu, a luat otrava ~i n-a p{timit nimic, dup{ cuv|ntul Domnului care a zis: Chiar de ve`i bea ceva de moarte, tot nu v{ va v{t{ma. Deci fermec{torul, preg{tind o otrav{ mai puternic{, a dat-o mucenicului, zic|ndu-i: <192>Dac{ ~i de aceast{ otrav{ nu vei avea nimic, apoi ~i eu voi l{sa farmecele mele ~i voi crede }n Dumnezeul Cel r{stignit, C{ruia tu ]i sluje~ti<170>. Atunci Sf|ntul Ermia, lu|nd ~i acea otrav{ cumplit{ ~i b|nd-o pe toat{, n-a p{timit nici un r{u, ci a r{mas }ntreg ~i s{n{tos. Atunci fermec{torul a strigat: <192>Ai biruit, Ermie, ai dovedit ~i ai r{mas rob al lui Hristos; ai m|ntuit din iad sufletul meu cel pierit ~i m-ai f{cut s{ vie`uiesc lui Dumnezeu. Pentru c{, precum un chip vechi s{pat se preface ~i se }nnoie~te, a~a ~i eu, }mb{tr|nit }n p{cate ~i }n r{ut{`i, m{ }nnoiesc cu sufletul, }ntorc|ndu-m{ spre Dumnezeul cel viu, Care petrece totdeauna }n veci. O, Dumnezeule cel ceresc, Unule adev{rat, Cel ce m-ai izb{vit de }n~el{ciunea cea diavoleasc{ ~i de spurc{ciunile idole~ti, prin robul T{u Ermia, prin care Te-am cunoscut, prime~te-m{ pe mine p{c{tosul, care m{ }ntorc la Tine ~i m{ miluie~te pe mine, cel ce Te m{rturisesc pe Tine!<170> Astfel strig|nd el, ighemonul s-a umplut de m|nie ~i a poruncit ca }ndat{ s{-i taie capul. Deci, t{ind pe fermec{torul acela, s-a botezat }n s|ngele s{u; ~i un nou cre~tin ~i mucenic al lui Hristos s-a dus la Dumnezeu, pentru care ~i-a pus sufletul S{u. Iar pe Ermia a poruncit ighemonul s{-l munceasc{, smulg|ndu-i venele lui din tot trupul. Astfel, sf|ntul, fiind muncit cumplit, zicea c{tre muncitor: <192>Nu simt }n trupul meu dureri din muncile acestea, c{ci, precum cu`ita~ul doctorului, t{ind venele, scoate s|ngele cel nes{n{tos ~i face trupul s{n{tos, tot astfel ~i eu, suferind smulgerea venelor mele, mai s{n{tos sunt }ntru credin`a lui Hristos!<170> Dup{ aceasta, muncitorul a aruncat pe mucenic }ntr-o c{ldare cu untdelemnul foarte }ncins ~i }ndat{ s-a r{cit c{ldarea, iar unt-delemnul s-a f{cut ca o rou{ de diminea`{, ~i mucenicul a strigat: <192>O, tiranule, nu simt muncile ~i voia ta nu o voi face, }ns{ voi face voia Tat{lui meu ceresc ~i Aceluia m{ aduc pe mine jertf{ f{r{ de prihan{. Acela este St{p|nul sufletelor ~i trupurilor noastre<170>. Sf|ntul, gr{ind acestea, tiranul a poruncit ca s{-i toarne pe g|tlej ni~te o`et tare amestecat cu fiere; dar, mucenicul a zis: <192>Am{r{ciunea asta }mi este mie ca un fagure de miere de la Dumnezeul meu, pentru Care rabd acestea<170>. Apoi a poruncit ighemonul ca s{-i scoat{ ochii. Auzind acestea, sf|ntul a zis c{tre d|nsul: <192>Dac{ ai trebuin`{ de ochii mei cei trupe~ti care v{d de~ert{ciunea lumii acesteia, ia-`i-i `ie. Eu am ochii inimii, cu care v{d curat lumina cea adev{rat{<170>. Astfel i-au scos ochii sf|ntului. Dup{ aceasta l-au sp|nzurat cu capul }n jos ~i, `in|ndu-l astfel trei zile, a curs mult s|nge din n{rile lui. Dup{ trei zile au mers oarecare s{-l vad{ pe el, socotind c{ a murit. Dar s-au }nsp{im|ntat, afl|ndu-l viu ~i sl{vind pe Dumnezeu. Deci, pentru necredin`a lor a c{zut pe ochii lor oarecare negur{ ~i au orbit. Ei atunci au }nceput a striga: <192>Miluie~te-ne pe noi, robul lui Dumnezeu cel adev{rat, c{ci iat{ suntem lovi`i de ur|ciune<170>. Atunci sf|ntul a zis: <192>Apropia`i-v{ c{tre mine<170>. Iar ei, apropiindu-se, el ~i-a pus m|inile sale peste ei ~i le-a zis: <192>]ntru numele Domnului meu Iisus Hristos, v{ zic s{ vede`i<170>. ^i au v{zut }ndat{. Deci, }ntorc|n-du-se, au spus ighemonului cele ce li s-au }nt|mplat lor. Iar ighemonul, aprinz|ndu-se de m|nie, a poruncit s{ jupoaie pielea de pe tot trupul mucenicului. Atunci sf|ntul batjocorea pe ighemon ~i oc{ra pe zeii cei necura`i, pornind astfel spre mai mare m|nie pe tiranul, care a poruncit s{-i taie capul. Astfel s-a sf|r~it mucenicul lui Hristos, Sf|ntul Ermia, iar cinstitul lui trup s-a luat }n tain{ de ni~te cre~tini ~i l-au dus }n Capadocia, la un loc ce se numea Coman. Acolo s-au s{v|r~it multe minuni de la cinstitele lui moa~te, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinste ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = Sf|r~it ~i lui Dumnezeu laud{!