@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA ]NT\IA @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0> @SUBTITLE = <%8>IUSTIN FILOSOFUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Iustin Filosoful, mucenicul lui Hristos, s-a n{scut }n p{r`ile Siriei din Palestina, la hotarele Samariei, }n cetatea care la }nceput se numea Sihem, iar mai pe urm{ s-a numit Neapolis Flavie. El a avut un tat{ de neam bun ~i sl{vit, dar, cu credin`a, elin; chiar Iustin era }n aceea~i r{t{cire a }nchin{rii la idoli, mai }nainte de a se lumina cu lumina sfintei credin`e. Iustin, din tinere`e, se }ndeletnicea cu }nv{`{tura c{r`ii ~i sporea }n }n`elepciunea elineasc{, ca unul ce avea minte istea`{. Deci, deprinz|ndu-se bine cu oratoria, dorea s{ }nve`e ~i filosofia; pentru aceasta s-a dus la un }nv{`at filosof stoic, dorind s{ }n`eleag{ filosofia acelora. El avea mare dorin`{ s{ ~tie ce este dumnezeirea ~i cine este Dumnezeu? Deci, petrec|nd la acel filosof stoic c|t{va vreme, n-a putut afla nimic despre Dumnezeu; de vreme ce nici acest filosof stoic nu ~tia pe Dumnezeu, nici nu socotea c{ este de trebuin`{ }nv{`{tura cea pentru dumnezeiasca }n`elegere. Pentru aceasta Iustin a l{sat pe dasc{lul acela ~i s-a dus la un alt filosof, care f{cea parte din filosofii ce se numeau peripatetici. Acela, dup{ pu`in{ vreme, a }nceput a se tocmi cu Iustin pentru plat{, nevr|nd s{-l }nve`e degeaba. Iar Iustin, v{z|nd c{ acela este iubitor de argint, l-a lep{dat ca pe un lacom ~i l-a judecat a fi nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu ~tia s{ treac{ cu vederea c|~tigurile cele lume~ti. Pentru ni~te pricini ca acestea, lep{d|nd pe filosofii stoici ~i pe cei peripatetici, dorea foarte mult }n`elepciunea cea adev{rat{, prin care ar fi putut ajunge la cuno~tin`a lui Dumnezeu; deci, a venit la un dasc{l ce f{cea parte din filosofii lui Pitagora. Acela a poruncit lui Iustin s{ }nve`e mai }nt|i astronomia, geografia, muzica, aritmetica ~i alte }nv{`{turi, spun|ndu-i c{ }nv{`{turile acelea sunt cele mai de trebuin`{ }n via`a aceasta. Deci, Iustin socotea c{ va trebui s{ petreac{ mul`i ani }ntr-acele }nv{`{turi. Dar, v{z|nd c{ din acele ~tiin`e nimic nu este de folos sufletului s{u, pentru c{ nimic n-a auzit de la dasc{lul acela care s{ fie dup{ dorin`a inimii lui; pentru aceea l-a l{sat ~i pe acel dasc{l ~i s-a lipit de unul al lui Platon, de vreme ce }nv{`{tura acelora era }ntr-acele vremuri de mare slav{ ~i mult{ le era cinstea lor. Acel filosof a lui Platon s-a f{g{duit s{-l }nve`e pe Iustin cuno~tin`a lui Dumnezeu, din asem{narea lucrurilor celor trupe~ti cu cele netrupe~ti, din }nchipuirile cele de jos cu cele de sus ~i din felurile }n`elegerilor. Pentru c{ acesta era sf|r~itul socotelilor }n`e-lepciunii celei platonice~ti ca, din }nchipuiri, s{ vin{ }ntru cuno~tin`a lui Dumnezeu. Fericitul Iustin s-a }nvoit la aceasta, n{d{jduind s{ ajung{ la }n`elepciunea dumnezeiasc{ cea dorit{, s{ cunoasc{ pe <%-2>Dumnezeu ~i se s{ umple de darul Lui. Pentru aceasta el a petrecut<%0> l|ng{ dasc{lul acela vreme }ndelungat{. Deci, }ndat{ a }nv{`at dogmele ~i r|nduielile lui Platon, <%2>devenind, }ntre elini, filosof des{v|r~it ~i sl{vit. Cu toate acestea, nu <%0>putea s{ ajung{ la credin`a cre~tineasc{ ~i la cuno~tin`a cea adev{rat{ a lui Dumnezeu, de vreme ce filosofii elini nu pream{-reau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu, ci schimbau slava nestri-c{ciosului Dumnezeu cu asem{narea chipului omului cel stric{cios, al p{s{rilor, al celor cu patru picioare ~i al t|r|toarelor. Deci, Iustin se m|ng|ia cu duhul, }ndeletnicindu-se cu g|ndirea de Dumnezeu ~i }nv{`|ndu-se }n cuno~tin`a de Dumnezeu, pe c|t mintea lui, fiind neluminat{, putea s{ ajung{. Odat{, Iustin, plimb|ndu-se singur }n afara cet{`ii, }ntr-un loc deosebit, aproape de mare, ~i pe c|nd socotea mintea sa }n`elegerea celor filosofe~ti, a v{zut pe un b{rbat necunoscut, cinstit ~i }mpodobit cu c{runte`ea. Pe c|nd st{tea el ~i-l privea cu de-a-m{nuntul, b{tr|nul i-a zis: <192>Oare m{ cuno~ti pe mine, de m{ prive~ti astfel cu dinadinsul?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Nu te cunosc, }ns{ m{ minunez cum, }n acest loc pustiu }n care n-am a~teptat s{ v{d pe cineva, te v{d pe tine<170>. Zis-a b{tr|nul: <192>]nso`itorii mei s-au dus }n partea aceasta ~i, a~tept|nd }ntoarcerea lor, le-am ie~it }nainte ca s{-i pot vedea de departe; dar tu ce faci aici?<170> R{spuns-a Iustin: <192>]mi place s{ m{ preumblu }n singur{tate, <%-2>ca s{ m{ }nv{` cu mintea f{r{ de }mpiedicare la filosofie<170>. ]ntrebat-a<%0> b{tr|nul: <192>Ce folos c|~tigi din filosofie?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Dar ce lucru mai de folos poate s{ afle cineva dec|t filosofia? Pentru c{ aceea este lumin{toarea min`ii, pov{`uitoare la toat{ socoteala cea bun{ ~i }ndrept{toarea vie`ii. Pe aceea, dac{ cineva o ~tie bine, acela vede ca }n oglind{ ne~tiin`ele ~i r{t{cirile altora ~i nu este cu putin`{ s{ se alc{tuiasc{ }n`elepciunea f{r{ de }nv{`{tura filosofiei ~i f{r{ de uneltirea }n`elegerii; deci, se cade ca tot omul s{ o }nve`e, ca s{ ~tie cele folositoare ~i nefolositoare, de care lucruri s{ se `in{ ~i pe care s{ le lepede<170>. Zis-a b{tr|nul: <192>Filosofia aduce oare vreo fericire omului?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Cu adev{rat }i aduce<170>. B{tr|-nul l-a }ntrebat: <192>Deci, spune-mi, ce este filosofia ~i ce este fericirea?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Filosofia este aceea care te face s{ }n`elegi ~i s{ cuno~ti adev{rul; iar fericirea este cinstea }n`elegerii ~i a }n`elepciunii<170>. B{tr|nul a }ntrebat: <192>Dac{ din filosofie cunoa~te`i ceea ce este drept ~i }n`elege`i adev{rul, apoi pe Dumnezeu cum }l cunoa~te`i c{ este?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Acela este Dumnezeu, Care niciodat{ nu se schimb{, ci totdeauna este acela~i. Acela este pricinuitorul facerii tuturor<170>. Deci b{tr|nul, }ndulcindu-se, iar{~i l-a }ntrebat: <192>Numele }n`elegerii este la toate lucrurile de ob~te? C{ci }n toate me~te~ugirile }n care cineva este iscusit, }ntru acelea se nume~te c{ este }n`elept; sau }n geometrie, sau }n oc|rmuirea corabiei, sau }n medicin{ ~i }ntru asem{nare ~i }ntru celelalte lucruri, ~i dumnezeie~ti ~i omene~ti, oare nu este tot a~a? Deci, spune-mi mie iar{~i, este vreo }n`elegere care na~te cuno~tin`a lucrurilor }mpreun{ ~i a celor dumnezeie~ti ~i a celor omene~ti?<170> Zis-a Iustin: <192>Este cu adev{rat<170>. B{tr|nul a zis: <192>Deci, tot una este a cunoa~te pe Dumnezeu, precum a cunoa~te muzica, aritmetica, astronomia sau vreuna din acestea?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Nicidecum; pentru c{ alta este a cunoa~te pe Dumnezeu ~i alta este a cunoa~te un me~te~ug<170>. Gr{it-a b{tr|nul: <192>Bine ai r{spuns, c{ci ajungem la o oarecare }n`elegere; pe de-o parte din auz ~i }n-v{`{tur{, iar pe de alta din vedere; precum `i-ar spune cineva c{ se afl{ }n India vreo fiar{ care nu se aseam{n{ cu nici una din fiare, n-ai fi putut s-o cuno~ti pe aceea nev{z|nd-o cu ochii, nici altuia s{-i spui despre ea, neauzind mai }nt|i singur de la cel ce spune. Deci, te }ntreb, cum pot filosofii vo~tri eline~ti s{ }n`eleag{ pe Dumnezeu, sau cum s{ gr{iasc{ cu adev{rat ceva pentru D|nsul, de vreme ce n-au nici o cuno~tin`{ despre El ~i nici nu L-au v{zut <%-2>pe El c|ndva, nici nu L-au auzit?<170> R{spuns-a Iustin: <192>O, p{rinte, nu<%0> cu ochii trupe~ti se vede puterea dumnezeirii, precum v{d oamenii oarecare jivine, ci numai cu mintea singur{ se poate ajunge la Dumnezeu, precum zice Platon, a c{rui }nv{`{tur{ eu o urmez<170>. Zis-a b{tr|nul: <192>Este }n mintea noastr{, oare, vreo putere de acest fel, prin care s{ putem }n`elege mai degrab{ sau s{ cunoa~tem vreun lucru, ~i s{ ajungem pe cele nev{zute numai cu sim`urile cele trupe~ti?<170> R{spuns-a Iustin: <192>Este adev{rat. ^i acea putere este numit{ de Platon ochiul min`ii, fiind dat{ omului spre aceea <196> chiar precum el }nva`{, ca unul luminat prin }nv{`{tura cea iubitoare de }n`elepciune <196>, ca s{ poat{ vedea singurul adev{r dumnezeiesc, care este pricinuitorul tuturor lucrurilor celor ajunse cu mintea, nu ar{t|ndu-Se prin vopsele, nici av|nd vreo asem{nare oarecare, nici m{rime de statur{, nici altceva de acest fel, }nc|t s{ se vad{ cu ochii cei trupe~ti; ci este o Fiin`{ mai presus de toate fiin`ele, neajuns{, nesupus{, singur{ bun{ ~i frumoas{, a c{ruia dorire a ~tiin`ei }n sufletele cele de neam bun, din }nceput este s{dit{ de la aceea~i singur{, pentru c{ iube~te a se vedea de aceia de care se cunoa~te<170>. Pe ni~te cuvinte ca acestea b{tr|nul le asculta cu dragoste, dar nu se }ndestula cu acea }n`elegere a lui Iustin, }nv{`at{ de Platon, despre Dumnezeu, cu aceea care, f{r{ de cre~tineasca m{rturisire era nedes{v|r~it{. Apoi a zis astfel despre Platon: <192>Dac{ Platon }nva`{ a~a precum tu m{rturise~ti, apoi pentru ce el singur n-a cunoscut, nici n-a ~tiut pe adev{ratul Dumnezeu? El a zis c{ Dumnezeu este nev{zut ~i neajuns. Dar de ce se }nchina f{pturii celei v{zute: cerului, stelelor, asemenea lemnului ~i pietrei celei cioplite }n chip de om, ca singur lui Dumnezeu, schimb|nd astfel pe adev{ratul Dumnezeu }ntru minciun{, `in|ndu-se de }nchinarea la idoli ~i }nv{`|nd la aceea ~i pe al`ii? Deci, eu socotesc c{ la Platon ~i la ceilal`i filosofi elini, nu este }n`elegere dreapt{, prin care s{ se poat{ veni la cuno~tin`a adev{rat{ a lui Dumnezeu, deoarece s-au f{cut de~er`i }ntru cuget{rile lor ~i s-a }ntunecat inima lor cea ne}n`eleg{toare; astfel, socotindu-se a fi de~tep`i, au }nnebunit. Eu }`i spun cu adev{rat, c{ mintea omeneasc{, nepov{`uindu-se de Duhul Sf|nt ~i nelumin|n-du-se prin credin`{, nu poate s{ ~tie ~i s{ }n`eleag{ pe adev{ratul Dumnezeu!<170> Acestea ~i multe altele gr{ind b{tr|nul despre dreapta cuno~tin`{ de Dumnezeu, despre adev{rata cinstire de Dumnezeu ~i despre celelalte lucruri dumnezeie~ti, Iustin, v{z|nd r{t{cirea filosofilor elini, se minuna. Apoi a zis: <192>Deci, unde ~i ce fel de dasc{l poate s{ afle cineva ca s{-l pov{`uiasc{ dup{ adev{r, dac{ }n Platon ~i-n ceilal`i filosofi nu este adev{rul?<170> Atunci b{tr|nul a }nceput a-i spune lui de sfin`ii prooroci, zic|nd: <192>]n vremile cele de demult, cu mul`i ani mai }nainte de to`i filosofii, au fost oarecare b{rba`i sfin`i drep`i ~i iubi`i de Dumnezeu, care, fiind plini de Duhul Sf|nt, mai }nainte au spus de aceste lucruri ce acum se s{v|r~esc. Acei b{rba`i se numesc prooroci. Ei singuri au cunoscut adev{rul ~i l-au spus oamenilor. Nu s-au ru~inat de nimeni, nici nu s-au temut de cei ce i-ar fi silit pe d|n~ii ca, }ntru oarecare cuvinte, s{ se abat{ de la adev{r, nici nu s-au biruit de slav{ de~art{; ci le-au spus drept, adev{rat ~i f{r{ de fric{ pe toate acelea, care }ntru descoperiri de la Dumnezeu li s-a f{cut lor, sau le-au v{zut, sau le-au auzit. ]nc{ sunt ~i acum scripturile lor, care, dac{ le cite~te cineva cu credin`{, }i aduc mult folos ~i-i lumineaz{ mintea spre cuno~tin`a adev{ratului Dumnezeu; pentru c{ acei sfin`i prooroci spun adev{rul, nu cu me~te~ug de cuvinte, nici cu oarecare dovezi }n~el{toare sau cu }ntortocheri, ci }nt{resc prin adev{r cele gr{ite de d|n~ii cu dreapt{ vorbire. Aceia singuri, mai mult dec|t toate dovezile }n~el{toare, au fost martori preacredincio~i ai adev{rului, ca unii ce au crezut }ntru Unul, adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul tuturor ~i, mai }nainte, au vestit venirea }n lume a lui Hristos, Fiul Lui. Ei s-au ar{tat c{ sunt vrednici de credin`{; pe de-o parte c{ acum graiurile lor s-au }mplinit ~i altele de acum o s{ se }mplineasc{; iar pe de alta, c{ cele gr{ite de d|n~ii le }nt{reau prin minuni; pentru c{ f{ceau minuni cu puterea darului lui Dumnezeu, cel dat lor de sus. Acele minuni, proorocii cei mincino~i ~i ne}nv{`a`i de Dumnezeu, n-au putut niciodat{ s{ le fac{, f{r{ numai c{ au }ngrozit pe oameni prin oarecare ar{t{ri ~i n{luciri <%2>diavole~ti<170>.<%0> Deci, acel fericit b{rbat necunoscut, vorbind astfel cu Iustin, la sf|r~it i-a zis lui: <192>Mai }nainte de toate, roag{-te cu dinadinsul adev{ratului Dumnezeu, ca s{-`i deschid{ `ie u~a luminii, de vreme ce niciodat{ nu poate cineva s{ ~tie ~i s{ }n`eleag{ pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, f{r{ numai c{ruia singur Dumnezeu va voi s{ le descopere. ^i le descoper{ numai aceluia ce-L caut{ pe El cu rug{ciunea ~i se apropie de El cu credin`{ ~i cu dragoste<170>. Acestea zic|ndu-le, b{tr|nul acela s-a dus de la el ~i s-a f{cut nev{zut. De atunci Iustin niciodat{ n-a mai aflat sau a mai v{zut vreun b{rbat ca acela. Ce a sim`it Iustin }n inima sa dup{ plecarea acelui b{rbat, singur a spus c|nd a vorbit odat{ cu Trifon, sl{vitul iudeu: <192>Un foc s-a aprins }n mine. Duhul mi s-a aprins cu dorire de Dumnezeu ~i dragostea mi-a crescut spre sfin`ii prooroci ~i spre acei b{rba`i care sunt prieteni ai lui Hristos. Deci, socotind cuvintele b{tr|nului, }ntru acelea am cunoscut c{ este adev{rata filosofie, cea pe care el mi-a spus-o. Pentru aceea am }nceput a citi c{r`ile prooroce~ti ~i apostolice~ti ~i dintr-acelea m-am f{cut cre~tin adev{rat<170>. Fericitul Iustin, spun|nd aceasta lui Trifon, a f{cut }n urm{ pentru sine }n~tiin`are neamului celui mai de pe urm{, }n ce fel i-a fost }nceputul }ntoarcerii lui c{tre Dumnezeu ~i cum s-a pov{`uit la calea cea dreapt{ de acel b{rbat ne~tiut, ca de un om trimis din cer. @BT-1 = Dup{ acea vorbire folositoare de suflet cu b{tr|nul cel insuflat de Dumnezeu, }ndat{ s-a s|rguit a c{uta c{r`i cre~tine~ti ~i a }nceput a citi dumnezeie~tile Scripturi cu o deosebit{ silin`{. El al{tura proorociile cele vechi ale sibilelor cu graiurile sfin`ilor prooroci despre }ntruparea cea din Preacurata Fecioar{ a lui Hristos, despre patima cea de voie a Lui, despre sf|r~itul acestei lumi v{zute ~i despre judecata ce va s{ fie. ^i, v{z|ndu-le pe acestea }ntru toate }mpreun{ gl{suite, se minuna }n sine ~i }ncet veni <196>}nv{`|ndu-l pe el Sf|ntul Duh <196> spre cuno~tin`a cea mai des{v|r~it{ a lui Dumnezeu ~i a Fiului S{u. Deci, r|z|nd de nebunia elineasc{, se pleca spre cre~tineasca credin`{, }nmul`indu-se }n el din zi }n zi duhovniceasca c{ldur{ spre dreapta credin`{. @BT-1 = El }ns{ auzi de unele lucruri, care }i }mpiedicau sufletul de la scopul cel bun, ce dorea dreapta credin`{ cre~tineasc{, ~i acestea erau: desele }nvinuiri aduse de c{tre p{g|ni cre~tinilor, pentru unele lucruri necinstite ~i de ru~ine, pentru care se ridicau cumplite prigoniri }mpotriva lor. Deci, toate acestea le-a }n`eles el c{ sunt minciuni, ne}nc{pute prih{niri ~i clevetiri, de vreme ce p{g|nii socoteau cum c{ cre~tinii, }n adun{rile lor de noapte, sting|nd lum|n{rile, sting }mpreun{ ~i lumina cur{`iei, spurc|ndu-se cu }mpreunare prin necur{`ie ~i, dup{ asem{narea fiarelor ar m|nca carne de om. Pentru unele ca acestea, elinii ~i iudeii oc{rau pe cre~tinii nevinova`i, ~i astfel se credea minciuna oamenilor necura`i ~i nebuni ca ~i cum ar fi fost adev{r. Cu toate c{ cre~tinii erau oameni drep`i ~i sfin`i, totu~i erau ur|`i, prigoni`i, scuipa`i ~i batjocori`i de to`i necredincio~ii, ca ni~te mari nelegiuitori. Astfel, fiind f{cu`i vinova`i de grele p{cate, erau da`i la cumplite mor`i, }n multe <%2>feluri.<%0> @BT-1 = Ni~te lucruri ca acestea la }nceput }mpiedicau pe Iustin de la scopul s{u s{ se fac{ cre~tin; }ns{ nu credea cu totul lucrurile cele care se spuneau contra cre~tinilor, ~tiind bine c{, adeseori, prin judecata poporului cea f{r{ de socoteal{, cei nevinova`i se os|ndesc ca cei vinova`i, cei cura`i se necinstesc ~i cei drep`i se socotesc ca cei p{c{to~i. Deci, v{z|nd pe cre~tini ne}nfrica`i }n r{spunsuri la judec{`i, viteji }n chinuri, def{im|nd toate cele frumoase ~i v{zute ale acestei lumi, socotindu-le ca pe ni~te gunoaie, c{ se dau de bun{ voie la munci pentru Domnul lor, s|rguindu-se la moarte ca la un osp{`, socotea }n sine, zic|nd: <192>Nu sunt adev{rate cele ce se spun despre cre~tini, ca ~i cum ar fi f{c|nd ni~te ur|ciuni ca acelea; de vreme ce p{c{tosul cel iubitor de patimi, s{v|r~ind f{r{ de }nfr|nare poftele trupe~ti ~i }ntru m|ncarea c{rnurilor omene~ti c{ut|nd iubire de pl{ceri, se teme de moarte ~i nu rabd{ muncile. Unul ca acela nu se d{ de bun{ voie la b{t{i, ci fuge de ele. Ei, de ar c{dea sub vreo judecat{ ca aceasta, se s|rguiesc }n tot felul s{ se arate f{r{ de prihan{ ~i astfel se r{scump{rau de la pedeaps{ cu mult{ plat{ ca s{ poat{ s{ petreac{ mai mult f{r{ de durere ~i cu s{n{tate ~i s{ se }ndulceasc{ mai mult de poftele lor. Dar cre~tinii nu sunt deloc a~a. Ei aleg de bun{ voie a patimi pentru Hristos, }n Care cred. Ei cinstesc moartea mai mult dec|t via`a; deci, cum poate s{ se afle }ntr-}n~ii o iubire de p{cat ca aceea?<170> Astfel, socotind el, cerceta cu dinadinsul via`a cre~tineasc{; ~i s-a }n~tiin`at des{v|r~it, c{ petrec }n frica Domnului cu cur{`ie ~i f{r{ de prihan{, p{zind cur{`ia lor cu de-am{nuntul, c{ se omoar{ }n toate zilele cu postul ~i cu }nfr|narea. Ei adeseori se roag{ ~i totdeauna se }nva`{ }n faptele cele bune. Acestea cunosc|ndu-le din cercet{rile lui i-a iubit pe ei foarte mult ~i s-a lipit de ei cu toat{ dragostea. El a luat Sf|ntul Botez ~i s-a f{cut mare ap{r{tor al credin`ei celei }n Hristos, lupt|ndu-se prin cuvinte ~i prin scrisori cu elinii ~i cu iudeii. El s-a f{cut osta~ viteaz ~i nebiruit al lui Hristos, c{ut|nd m|ntuirea sufletelor omene~ti; a cercetat diferite `{ri, }nv{`|nd ~i propov{duind numele lui Hristos, }ntorc|nd pe cei necredincio~i la Dumnezeu. Deci, a mers la Roma ca un filosof, purt|nd }mbr{c{minte filosofeasc{ ~i av|nd ucenici cu sine. Acolo a adunat mul`i pentru }nv{`{tur{, }ntemeind multe ~coli; iar sub chipul filosofiei celei din afar{, }nv{`a filosofia cre~tineasc{ ~i adev{rat{. Deci, afl|nd acolo pe Marcion, }ncep{torul de eresuri, i s-a }mpotrivit lui cu cuv|ntul, ru~in|ndu-l; iar }mpotriva eresului acela, precum ~i }mpotriva altor eresuri, a scris mai multe c{r`i. Tot acolo }n Roma era un oarecare filosof p{g|n, cu numele Crescent, mare vr{jma~ al cre~tinilor. Iustin, adev{ratul filosof, a avut cu acel filosof necredincios ne}ncetat r{zboi, at|t cu cuv|ntul c|t ~i cu scrisul. Pentru c{ acel filosof cinic, av|nd via`{ spurcat{ ~i prea f{r{ de lege, ura pe cre~tinii care petreceau dup{ Dumnezeu }n cur{`ie ~i zavistuia slava cea bun{ a lui Iustin, de vreme ce Iustin era cinstit ~i iubit de romani, pe de o parte pentru }n`elepciunea sa cea insuflat{ de Dumnezeu, iar pe de alt{ parte pentru via`a lui cea curat{ ~i neprih{nit{. Deci Crescent, fiind plin de r{utate, aducea }mpotriva cre~tinilor multe lucruri ru~inoase ~i mincinoase, vr|nd s{-l necinsteasc{ }n popor ~i s{ fac{ ur|t at|t pe Iustin c|t ~i pe credincio~ii care erau cu el; deci, }ndemna poporul cel necredincios contra lor. Acestea auzindu-le ~i v{z|ndu-le Sf|ntul Iustin, zicea: <192>Eu pentru credin`a lui Hristos doresc a p{timi ~i a fi ucis de necredincio~i; ~i socotesc c{ de la acel filosof cinic, Crescent, mi se va pricinui moartea, de la acel filosof nebun, fiindc{ el iube~te m|ndria mai mult dec|t }n`elepciunea. El este nevrednic de a se numi filosof, de vreme ce }ndr{zne~te a spune lucruri pe care nu le ~tie cu dinadinsul, ca ~i cum cre~tinii ar fi f{r{ de Dumnezeu, f{c|nd multe f{r{delegi. El ne hule~te pe noi din ur|ciune ~i r{utate, deoarece este mai r{u dec|t poporul cel simplu, c{ci aceia nu }ndr{znesc s{ gr{iasc{ nimic de lucrurile pe care nu le ~tiu. ]n vremea aceea }mp{r{`ea }n Roma, Antonin, care fusese }mp{rat dup{ Adrian. Cu toate c{ nu era vr{jma~ al cre~tinilor, }ns{, fiind }nduplecat dup{ poruncile }mp{ra`ilor celor mai dinainte, necredincio~i ~i }nchin{tori la idoli, prigonea ~i ura pe cre~tini, mai mult din ur|ciunea cea prea mult{ ~i din l{comie, ca s{ jefuiasc{ averile cre~tinilor, care m{rturiseau numele lui Hristos. Deci, el a poruncit ca pentru f{r{delegile cele multe, pe care le aduceau clevetitorii cu minciun{ contra credincio~ilor, s{-i dea pe ei la judecat{ ~i, necercet|ndu-i, }i pedepsea cu felurite munci pentru clevetirile aduse contra lor. ]n acea vreme s-a }nt|mplat }n Roma un lucru ca acesta: o femeie oarecare, necredincioas{, care tr{ia }n necur{`ie, auzind de la cre~tini cuv|nt pentru adev{ratul Dumnezeu ~i }nv{`{tur{ pentru via`a cea }ntreg }n`eleapt{, pentru r{spl{tirea drep`ilor ~i pentru munca p{c{to~ilor, s-a umilit cu sufletul ~i a crezut }n Hristos. ]ns{ avea b{rbat care petrecea }ntru necredin`a }nchin{rii de idoli ~i se t{v{lea f{r{ de m{sur{ }ntru necur{`iile trupe~ti. Pentru aceasta ea }l sf{tuia pe el }n tot chipul, vr|nd s{-l pov{`uiasc{ la via`a }nfr|nat{ ~i s{-l }ntoarc{ la adev{rata credin`{. Deci, v{z|nd ea c{ nicidecum nu poate s{-l }ndrepte pe acela, c{uta s{ se despart{ de el ~i s{ nu mai petreac{ }n necur{`iile aceluia. B{rbatul ei, }n~tiin`|ndu-se de la care cre~tini a }nv{`at femeia lui credin`a cre~tineasc{, s-a dus la eparhul cet{`ii, jelindu-se contra aceluia. Numele acelui cre~tin era Ptolomeu. Deci, au prins pe Ptolomeu, robul lui Hristos, ~i l-a `inut mult{ vreme }ntr-o temni`{ necurat{; apoi eparhul, sco`|ndu-l la judecat{, l-a os|ndit la moarte. ]n vremea acelei nedreptei judec{`i, st{tea acolo un b{rbat, cu numele Luchie. Acela, v{z|nd pe fericitul Ptolomeu os|ndit pe nedrept, a zis c{tre judec{torul cel str|mb: <192>O, eparhule, pentru care pricin{ dai la moarte pe acest om nevinovat, de vreme ce nu este nici prea desfr|nat, nici f{c{tor de sil{, nici uciga~, nici t|lhar, nici r{pitor, nici v{dit pentru alt{ oarecare f{r{delege, ci pentru singura pricin{ c{ s-a m{rturisit pe sine, c{ este cre~tin?<170> Eparhul, c{ut|nd cu groaz{ spre d|nsul, i-a zis cu m|nie: <192>Oare ~i tu e~ti din num{rul cre~tinilor?<170> R{spuns-a Luchie: <192>Cu adev{rat ~i eu sunt cre~tin<170>. Atunci el a poruncit ca ~i pe acela s{-l pedepseasc{ cu moarte. ]nc{ s-a al{turat celor doi cre~tini ~i al treilea, care s-a m{rturisit pe sine cu mare glas c{ este cre~tin; deci, to`i ace~ti trei, ~i-au dat sufletele lor pentru Hristos. Fericitul Iustin, }n~tiin`|ndu-se de o nedreapt{ ucidere a sfin`ilor ca aceasta, i-a fost pentru ei jale mare. Deci, scriind o c{rticic{, numit{ Apologia, ap{ra nevinov{`ia cre~tinilor ~i def{ima ~i certa r{t{cirea ~i r{utatea slujitorilor de idoli. Acea carte a dat-o }mp{ratului ~i fiilor lui, ~i la tot senatul, }ndr{znind pentru Hristos, f{r{ temere de munci ~i de moarte. ]mp{ratul, citind cu luare aminte acea c{rticic{, s-a minunat de }n`elepciunea filosofului cre~tin; ~i nu numai c{ nu s-a m|niat contra lui ~i nu l-a ucis pe el, dar a ~i l{udat }n`elepciunea lui; de vreme ce a dat pe fa`{, }n acea c{rticic{, }n~el{ciunea zeilor elini ~i a descris destul de l{murit puterea lui Hristos. Iustin a ar{tat c{ sunt mincinoase clevetirile ce se aduceau contra cre~tinilor, ar{t|nd destul de l{murit cur{`ia ~i via`a lor cea dreapt{. Deci }mp{ratul, citind acea c{rticic{ ~i umilindu-se, a dat porunc{ ca s{ nu munceasc{ pe cre~tini pentru m{rturisirea numelui lui Hristos, nici s{ le jefuiasc{ averile lor, ci, numai de s-ar ar{ta contra lor cu oarecare pricini de p{cate, cu adev{rat vrednici de pedeaps{ ~i de judecat{ vor fi. Sf|ntul Iustin, primind acea porunc{ }mp{r{teasc{ ~i lu|nd voie de la }mp{rat, s-a dus }n Asia unde atunci, mai mult ca oriunde, erau cre~tinii prigoni`i. Deci, merg|nd la Efes, }n haina cea filosofeasc{ pe care n-a l{sat-o p|n{ <%1>la sf|r~itul s{u, a ar{tat porunca }mp{ratului tuturor ~i a<%0> propo-v{duit-o }n p{r`ile ~i }n cet{`ile cele dimprejur. Prin acestea s-a adus pacea ~i s-a m|ng|iat Biserica lui Hristos; de vreme ce ura contra cre~tinilor a }ncetat, }n locul ei venind bucuria. Sf|ntul Iustin, petrec|nd acolo c|t{va vreme, a avut o convorbire cu iudeul Trifon ~i l-a biruit pe acela din Scripturile Legii vechi, de care }ntrebare <196> precum ~i de Apologia, despre care s-a zis mai sus <196> se afl{ cuv|nt scris pe larg }n cartea lui Iustin. Dup{ mult{ vreme, Sf|ntul Iustin s-a }ntors iar{~i de la Efes }n Italia; iar }n calea }n care mergea pretutindeni propov{duia apostole~te pe Hristos. Pe iudei ~i pe elini, biruindu-i }n cuvinte, }i }ntorcea la sf|nta credin`{; iar pe credincio~i }i }nt{rea. Deci, merg|nd el la Roma, Crescent, cinicul filosof, s-a pornit contra lui cu mai mult{ ur|ciune ~i cu mai mult{ r{utate; deci, Sf|ntul Iustin, adeseori vorbind cu el, totdeauna }l biruia ~i-l ru~ina }naintea <%2>tuturor.<%0> Pentru aceea, neput|nd el s{ stea }mpotriva lui ~i ne~tiind ce s{ mai fac{, l-a p|r|t cu multe minciuni la divanul romanilor; deci, au prins pe Sf|ntul ca pe un vinovat de r{utate ~i l-au muncit }n leg{turi. Aduc|ndu-l pe el la judecat{, nici o pricin{ nu i-au aflat lui. Iar zavistnicul Crescent, tem|ndu-se ca nu cumva Iustin s{ fie liberat, a preg{tit }n ascuns o otrav{ de moarte ~i cu aceea a ucis prin }n~el{ciune pe osta~ul cel nebiruit al lui Hristos. Astfel s-a sf|r~it Sf|ntul Iustin, adev{ratul filosof al cre~tinilor, l{s|nd Bisericii lui Hristos multe scrieri foarte trebuincioase, ca unele ce sunt pline de }n`elepciunea Sf|ntului Duh. Deci, st|nd }naintea lui Hristos Domnul, r|vnitorul la nevoin`{ a luat de la El cununa p{timirii ~i este r|nduit }n ceata sfin`ilor mucenici, a celor ce sl{vesc Sf|nta Treime, pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA ALTUI SF\NT MUCENIC IUSTIN @SUBTITLE = <%4>^I A CELOR ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> <%2>]n acea vreme c|nd p{g|nii }nchin{tori de idoli au pus }nainte prin toate `{rile ~i cet{`ile acea porunc{ p{g|n{ }mpo-triva binecredincio~ilor cre~tini, ca tot cel ce crede }n Hristos s{ fie silit la jertfa idoleasc{, atunci au fost prin~i Sfin`ii Mucenici Iustin, Hariton, Evelpist, Ierax, Peon, Valerian ~i o femeie cu numele Harita ~i, duc|ndu-i }n Roma }naintea lui Rustic, eparhul cet{`ii, i-au pus la judecat{. Deci, eparhul a zis c{tre Iustin: <192>Supune-te zeilor ~i poruncilor }mp{r{te~ti, ca s{ nu fii os|ndit la moarte<170>. Sf|ntul Iustin i-a r{spuns: <192>Nimeni nu poate s{ fie os|ndit vreodat{, dac{ va asculta poruncile M|ntuitorului nostru Iisus Hristos<170>.<%0> Eparhul l-a }ntrebat: <192>Ce fel de }nv{`{tur{ ai?<170> Iar Iustin a r{spuns: <192>M-am s|rguit a }nv{`a toate }nv{`{turile dinafar{ ~i, iscusindu-m{ }n toat{ filosofia, mai pe urm{, m-am lipit de adev{rata }nv{`{tur{ a cre~tinilor, de~i aceasta nu este binepl{cut{ acelora care r{t{cesc }n socoteala cea nedreapt{<170>. Atunci Rustic a zis: <192>O, tic{losule, oare iube~ti acele }nv{`{turi, care sunt potrivnice socotelii noastre?<170> Sf|ntul Iustin a r{spuns: <192>Cu adev{rat le iubesc ~i urmez dogmelor celor drepte ale cre~tinilor<170>. Eparhul a zis: <192>Dar ce fel sunt acele dogme?<170> Iustin a r{spuns: <192>Dogmele cele drepte pe care noi cre~tinii le p{zim cu dreapt{ credin`{, sunt acestea: s{ cunoa~tem pe adev{ratul Dumnezeu, F{c{torul ~i Ziditorul a toate celor v{zute ~i nev{zute. S{ m{rturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit mai }nainte de prooroci, Care va s{ vie s{ judece neamul omenesc. Acela este propov{duitorul m|ntuirii, ~i }nv{`{torul celor ce doresc s{ se pov{`uiasc{ la fapte bune. Eu nu pot s{ spun ceva sl{vit de Dumnezeirea cea f{r{ de sf|r~it, fiind om neputincios ~i mai mic dec|t to`i, dar m{rturisesc c{ acest lucru este al proorocilor, de vreme ce ei au vestit cu mul`i ani mai }nainte venirea de sus pe p{m|nt a Acestuia, despre Care am spus c{ este Fiul lui Dumnezeu<170>. Eparhul a }ntrebat: <192>]n ce loc se adun{ cre~tinii?<170> Iustin r{spunse: <192>Fiecare se duce unde poate ~i unde voie~te. @i se pare oare, c{ noi cre~tinii numai la un loc ne adun{m? Nimic s{ nu socote~ti despre acest lucru, deoarece Dumnezeul cre~tinilor este pretutindeni ~i, fiindc{ este nev{zut, umple p{m|ntul ~i cerul. Pretutindeni este }nchinat de cei credincio~i ~i slava Lui se cinste~te peste tot locul!<170> Eparhul zise: <192>Spune-mi adev{rat, }n care loc v{ str|nge`i ~i unde aduni pe ucenicii t{i?<170> Iustin a r{spuns: <192>Eu am petrecut p|n{ acum aproape de casa unui oarecare Martin, l|ng{ baia ce se nume~te Timiotini ~i acum a doua oar{ am venit }n cetatea Romei. Deci nu ~tiu alt loc afar{ de cel ce l-am spus ~i dac{ a voit cineva s{ vin{ la mine, eu l-am primit ~i l-am }mp{rt{~it de }nv{`{tura cea adev{rat{<170>. Rustic a zis: <192>Dar tu e~ti cre~tin?<170> Iustin a r{spuns: <192>Cu adev{rat, sunt cre~tin<170>. Atunci eparhul a zis lui Hariton: <192>Au doar{ ~i tu e~ti cre~tin?<170> Sf|ntul Hariton a r{spuns: <192>Ajut|ndu-mi Dumnezeu ~i eu sunt cre~tin<170>. Dup{ aceasta, Rustic a }ntrebat pe fericita femeie Harita de urmeaz{ ~i ea credin`ei lui Hristos. Aceea i-a r{spuns: <192>Cu darul lui Dumnezeu, sunt cre~tin{<170>. Apoi Rustic a zis lui Evelpist: <192>Dar tu cine e~ti?<170> El a r{spuns: <192>Sunt rob }mp{r{tesc, }ns{ sunt cre~tin d{ruit de Domnul Hristos cu libertate, iar cu milostivirea ~i cu darul Lui m-am f{cut p{rta~ la aceea~i n{dejde la care sunt ~i ace~tia pe care-i vezi<170>. Dup{ aceasta eparhul a }ntrebat pe Ierax: <192>Oare ~i tu e~ti cre~tin?<170> Ierax a r{spuns: <192>Cu adev{rat ~i eu sunt cre~tin, de vreme ce cinstesc pe acela~i Dumnezeu ~i m{ }nchin Lui<170>. Eparhul a }ntrebat: <192>Iustin v-a f{cut pe voi cre~tini?<170> Ierax a r{spuns: <192>Eu am fost ~i voi fi cre~tin<170>. Dup{ aceea, st|nd de fa`{ ~i Sf|ntul Peon, a gr{it: <192>^i eu sunt cre~tin<170>. Atunci eparhul a zis: <192>Cine te-a }nv{`at pe tine credin`a cre~tin{?<170> El a r{spuns: <192>De la p{rin`i am luat bun{ m{rturisire<170>. Dup{ aceea Evelpist a zis: <192>^i eu m-am pov{`uit de la p{rin`ii mei a fi cre~tin, }ns{ ascult|nd cuvintele lui Iustin, m-am }nt{rit ~i mai mult }n credin`a cre~tineasc{<170>. Eparhul l-a }ntrebat: <192>Dar unde sunt p{rin`ii t{i?<170> Evelpist r{spunse: <192>]n Capadochia<170>. Eparhul a }ntrebat ~i pe Ierax: <192>]n ce parte sunt p{rin`ii t{i?<170> Ierax a r{spuns: <192>Adev{ratul nostru tat{ este Hristos, iar maic{, Credin`a, prin care credem }ntr-}nsul; iar p{m|nte~tii mei p{rin`i au murit; eu am ie~it din Iconia Frigiei ~i am venit aici<170>. Dup{ aceea eparhul a }ntrebat ~i pe Valerian: <192>Ce ai de zis ~i tu? Au doar{ nu e~ti ~i tu cre~tin ~i spre zeii no~tri nu ai os|rdie?<170> Valerian a r{spuns: <192>^i eu sunt cre~tin, de vreme ce cinstesc ~i m{ }nchin unui adev{rat Dumnezeu, iar pe zeii vo~tri }i defaim<170>. Dup{ aceea, eparhul, }ntorc|ndu-se c{tre Iustin, a zis: <192>Ascult{, tu, cel ce te nume~ti c{ e~ti bine gr{itor! @i se pare c{ `ii }nv{`{tura cea adev{rat{, dac{ vei fi r{nit de la cap peste tot trupul ~i a~tep`i oare ca pentru aceea s{ te sui la cer?<170> Iustin r{spunse: <192>A~tept ca ~i eu s{ am aceea~i r{spl{tire de la Domnul meu, care s-a preg{tit celor ce p{zesc }nv{`{tura lui Hristos, dac{ voi r{bda muncirea cea gr{it{ de tine; pentru c{ ~tiu, c{ tuturor celor ce vie`uiesc cu bun{ credin`{, ~i p{timesc ceva pentru Dumnezeul lor, li se p{streaz{ darul lui Dumnezeu p|n{ ce va trece toat{ lumea<170>. La aceasta eparhul Rustic a zis: <192>Socote~ti, oare, c{ te vei sui la ceruri ~i vei primi vreo r{splat{ de la Dumnezeul t{u?<170> Iustin a r{spuns: <192>Nu socotesc, ci ~tiu cu }ntemeiere ~i aceea o n{d{jduiesc cu ne}ndoire<170>. Rustic a zis: <192>S{ ne apropiem de aceea la trebuin`a care ne st{ }nainte; deci, aduna`i-v{ la un loc ~i, to`i }mpreun{, jertfi`i zeilor!<170> La acestea Iustin a r{spuns: <192>Nimeni, av|nd con~tiin`a dreapt{, nu va voi s{ se lipseasc{ de dreapta credin`{ ~i s{ cad{ }n r{t{cire ~i f{r{delegi<170>. Eparhul Rustic a zis: <192>De nu v{ ve`i supune poruncilor noastre, ve`i suferi munci f{r{ de nici o mil{<170>. Iustin a r{spuns: <192>Dorim cu adev{rat, ca pentru Domnul nostru Iisus Hristos s{ r{bd{m munci ~i s{ ne m|ntuim, pentru c{ acelea ne mijlocesc nou{ m|ntuire ~i }ndr{zneal{ la }nfrico~ata Lui judecat{, C{ruia din dumnezeiasc{ porunc{ ]i va sta }nainte toat{ lumea<170>. Acela~i lucru <%-1>l-au spus ~i ceilal`i mucenici ad{ug|nd ~i aceasta: <192>F{ }ndat{ ceea ce<%0> ai de g|nd s{ faci c{ noi suntem cre~tini ~i nu vom jertfi idolilor<170>. Auzind acestea, eparhul a dat o hot{r|re ca aceasta: <192>Cei ce nu voiesc s{ jertfeasc{ idolilor ~i nu se supun poruncii }mp{r{te~ti, s{ fie b{tu`i cu toiege ~i pedepsi`i, apoi s{ li se taie capetele, precum poruncesc legile romanilor<170>. Deci sfin`ii mucenici, sl{vind <%2>pe Dumnezeu, au fost sco~i la locul cel obi~nuit ~i, dup{ b{t{ile <%0>ce li s-au dat, au fost t{ia`i cu securea. Astfel, acei sfin`i mucenici,<%2> ~i-au<%0> s{v|r~it p{timirile }ntru m|ntuitoarea m{rturisire. Dup{ aceasta, unii din cei credincio~i au luat }n tain{ trupu-rile lor cele cinstite ~i le-au }ngropat la loc cuviincios, ajut|ndu-le la aceasta darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine slav{ }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL AGAPIT, <%4>DOCTORUL PECERSC[I C|nd p{rintele nostru, Cuviosul Antonie al Pecersc{i, era vestit prin d{ruirea de t{m{duiri, a venit din Kiev, }n pe~ter{ la d|nsul, acest fericit Agapit, dorind t{m{duirea sufleteasc{ prin tunderea }n schima monahal{, pe care a ~i c|~tigat-o cu }nlesnire. El urma cu tot sufletul vie`ii celei asemenea cu }ngerii a Cuviosului Antonie, care a fost singurul martor al nevoin`elor lui. El a v{zut c{ acel mare b{rbat slujea singur bolnavilor ~i-i t{m{duia cu rug{ciunea sa; }ns{, acoperindu-~i darul rug{ciunii sale ce i se d{duse, le d{dea acelora verde`uri din m|ncarea sa, ca ~i cum acelea erau pentru t{m{duire. Drept aceea, v{z|nd aceasta, fericitul Agapit s-a ostenit mul`i ani, r|vnind la nevoin`ele sf|ntului stare`. C{ci, atunci c|nd se }mboln{vea cineva din fra`i, fericitul }~i l{sa chilia sa ~i se ducea la fratele cel bolnav, c{ruia }i slujea ~i purta grij{ de el; rug|ndu-se lui Dumnezeu ne}ncetat pentru m|ntuirea bolnavului, de~i, de multe ori, i se lungea boala cuiva. Astfel, Dumnezeu, binevoind s{ }nmul`easc{ credin`a ~i rug{ciunea robului s{u Agapit, ~i a~a urm|nd nevoin`elor Cuviosului Antonie, acest fericit Agapit s-a }nvrednicit a fi p{rta~ aceluia~i dar cu d|nsul, de vreme ce, cu rug{ciunea sa, t{m{duia pe to`i bolnavii c{rora le d{dea, asemenea cuviosului, verde`uri pe care el le fierbea pentru m|ncare lui; de aceea s-a numit ~i doctor. Despre aceea s-a auzit ~i }n cetate ~i mul`i bolnavi, venind la d|nsul, se }ntorceau s{n{to~i. ]n acea vreme, era }n cetatea Kievului un doctor oarecare, cu neamul ~i cu credin`a armean. Acel doctor era foarte me~ter }n doctorii, cum mai }nainte de el nu fusese altul. El nu mai cerceta pe cel bolnav de moarte, deoarece, numai c|nd se uita spre cel bolnav, }ndat{ }l cuno~tea ~i-i spunea ziua ~i ceasul mor`ii, ~i niciodat{ nu i se schimba cuv|ntul. Deci, un bolnav din aceia a fost adus }n M|n{stirea Pecersca. Acela era cel d|nt|i din boierii cneazului Vsevolod, pe care doctorul armean }l dezn{d{jduise, prevestindu-i moartea dup{ opt zile. Fericitul Agapit, f{c|nd rug{ciune pentru d|nsul, i-a dat s{ m{n|nce verde`uri de care m|nca singur, ~i astfel l-a f{cut s{n{tos. Aceast{ minune s-a vestit }n tot p{m|ntul Rusiei. Deci, doctorul armean, r{nindu-se de s{geata zavistiei, a }nceput a oc{r} pe fericitul Agapit. Apoi a trimis }n M|n{stirea Pecersca pe un os|ndit la moarte, c{ruia i-a poruncit s{ ia otr{vuri de moarte, ca, gust|nd din ele, s{ moar{ }naintea lui Agapit. Fericitul, v{z|ndu-l pe acela murind, i-a dat din acelea~i verde`uri de care m|ncase el singur ~i, f{c|nd rug{ciune pentru d|nsul, a izb{vit de moarte pe cel os|ndit mor`ii. De atunci, acel armean s-a }narmat cu mai mult{ m|nie contra fericitului ~i a }ndemnat pe cei de o credin`{ cu sine s{-i dea ~i s{ bea }nsu~i Agapit otr{vuri de moarte. Dar fericitul Agapit, b|ndu-le, a r{mas f{r{ de v{t{mare, pentru c{ Domnul, Care ~tie s{ m|ntuiasc{ de ispite pe cei dreptcredincio~i, a zis: M{car de ar bea ~i ceva de moarte, nu-i va v{t{ma pe ei. Dup{ aceasta s-a }mboln{vit }n Cernicov cneazul Vladimir Vsevolodovici monomahul, pe care }l c{uta cu dinadinsul doctorul armean, }ns{ nimic nu sporea, ci mai mult se }nt{rea boala; drept aceea, cneazul, fiind aproape de sf|r~it, a trimis la p{rintele Ioan, egumenul Pecersc{i, ~i l-a rugat s{ trimit{ la d|nsul }n Cernicov pe fericitul Agapit, pentru a-l t{m{dui de boal{. Deci, chem|ndu-l egumenul la d|nsul, i-a spus de rug{mintea cneazului. ]ns{ fericitul Agapit, care niciodat{ nu ie~ise afar{ pe poart{ s{ t{m{duiasc{ vreun bolnav, ci numai }n m|n{stire, a r{spuns cu smerenie: <192>Dac{ voi merge la cneaz, pentru un lucru ca acesta, apoi voi merge la to`i! Deci, m{ rog `ie, p{rinte, s{ nu m{ faci a ie~i din m|n{stire pentru slava omeneasc{, de care m-am f{g{duit }naintea lui Dumnezeu s{ fug p|n{ la cea din urm{ r{suflare a mea. De vei voi, este mai bine s{ m{ duc }n alt{ `ar{ ~i, dup{ ce va trece nevoia aceasta, iar m{ voi }ntoarce aici<170>. Deci, trimisul cneazului, pricep|nd c{ nu poate s{ aduc{ pe fericitul Agapit la st{p|nul s{u, a }nceput a se ruga s{-i dea m{car verdea`{ spre t{m{duire. Fericitul, fiind silit de egumen, a dat trimisului verde`uri din m|ncarea sa, pe care duc|ndu-le ~i gust|ndu-le cneazul, }ndat{ s-a f{cut s{n{tos, pentru rug{ciunile fericitului. Atunci cneazul Vladimir monomahul, a venit singur }n M|n{stirea Pecersc{i, voind s{ vad{ cine este acela prin care Dumnezeu i-a d{ruit s{n{tate, c{ci niciodat{ nu v{zuse pe fericitul. Drept aceea, dorea s{-l cinsteasc{ cu multe bun{t{`i; }ns{ Agapit, nevoind s{ fie sl{vit pe p{m|nt, s-a ascuns. Atunci cneazul a dat egumenului aurul pe care }l adusese aceluia. Apoi, nu dup{ mult{ vreme, acela~i Vladimir a trimis pe unul din boierii s{i cu multe daruri la fericitul Agapit, pe care, g{sindu-l }n chilie i-a pus }nainte cele ce adusese. Fericitul ia zis: <192>O, fiule, eu niciodat{ n-am luat nimic de la nimeni, de vreme ce niciodat{ n-am t{m{duit cu pute-rea mea ci cu puterea lui Hristos; deci, nici acum nu-mi trebuie acestea<170>. Boierul a r{spuns: <192>P{rinte, cel ce m-a trimis ~tie c{ nu-`i trebuie nimic, dar te rog pentru m|ng|ierea fiului t{u, c{ruia Dumnezeu i-a d{ruit prin tine s{n{tate, prime~te acestea ~i le d{, de-`i este pl{cut, s{racilor<170>. Deci, stare`ul i-a zis: <192>De vreme ce gr{ie~ti astfel, le voi primi cu bucurie; }ns{ s{ spui celui ce te-a trimis c{, celelalte c|te le are, sunt tot str{ine, din care nimic nu va putea s{ ia cu sine, c|nd se va duce din aceast{ via`{ trec{toare; drept aceea, s{ le }mpart{ s{racilor, c{ci Domnul singur l-a izb{vit de moarte, iar eu nimic n-a~ fi sporit. Deci, }l rog }ntr-aceasta s{ fie ascult{tor, ca s{ nu p{timeasc{ ceva mai r{u<170>. Acestea zic|nd, fericitul Agapit a luat aurul ce l-a adus ~i s-a dus cu el }n chilie, ca ~i cum ar voi s{-l ascund{; dar, duc|ndu-l afar{ din chilie, l-a aruncat ~i, fugind singur, s-a ascuns. Iar boierul dup{ pu`in{ vreme a ie~it ~i a v{zut toate darurile lep{date }naintea <%-2>u~ii, pe care, lu|ndu-le, le-a dat egumenului Ioan. Apoi }ntorc|ndu-se<%0> la cel care l-a trimis, i-a spus toate cele ce a v{zut ~i a auzit de la acel fericit. Atunci to`i au cunoscut c{ este rob adev{rat al lui Dumnezeu, de la care cerea plat{, iar nu de la oameni. Atunci cneazul, ne}ndr{znind a nu asculta pe sf|nt, a }nceput f{r{ cru`are a-~i }mp{r`i s{racilor averea sa. Dup{ mult{ osteneal{ ~i nevoin`e pl{cute lui Dumnezeu, }nsu~i fericitul b{tr|n Agapit, acest doctor f{r{ de plat{, s-a }mboln{vit. ]n~tiin`|ndu-se de acest lucru, doctorul cel mai sus pomenit a mers la el pentru cercetare ~i a }nceput a se }ntreba cu el despre me~te~ugul doctoricesc, }ntreb|ndu-l: <192>Cu ce fel de verde`uri se t{m{duie~te acel fel de boal{?<170> Fericitul a r{spuns: <192>Cu acelea care, singur Domnul, doctorul sufletului ~i al trupului, ne d{ s{n{tate<170>. Armeanul, }n`eleg|nd c{ este foarte ne~tiutor }n doctorii, a zis c{tre ai s{i: <192>Acesta nu ~tie nimic din me~te~ugul nostru<170>. Apoi, lu|ndu-l de m|n{, a zis: <192>Adev{rul spun, c{ci a treia zi vei muri! Iar de s-ar schimba cuv|ntul meu, atunci }mi voi schimba via`a ~i voi fi ~i eu monah ca ~i tine<170>. Atunci fericitul a zis cu m|nie: <192>Astfel este chipul doctoriei tale? ]mi veste~ti mai mult de moarte, }n loc s{-mi dai ajutorul t{u? De e~ti iscusit, d{-mi via`{; iar de nu o st{p|ne~ti pe aceasta, de ce m{ oc{r{~ti, os|ndindu-m{ ca s{ mor a treia zi? C{ci Domnul mi-a vestit c{ dup{ a treia lun{ voi merge la El<170>. Armeanul a zis iar{~i: <192>Iat{, acum cu totul te-ai schimbat, c{ci bolnavi de ace~tia niciodat{ nu pot tr{i mai mult de trei zile<170>. El sl{bise foarte mult, }nc|t nici nu putea s{ se mi~te. Pe c|nd era astfel, au adus din Kiev la d|nsul un bolnav pentru t{m{duire. Deci, fericitul, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a sculat }ndat{ ca ~i cum n-ar fi fost bolnav ~i, lu|nd obi~nuitele sale verde`uri pe care le avea spre m|ncare, le-a ar{tat armeanului, zic|nd: <192>Acestea sunt verde`urile doctoriei mele, vezi ~i }n`elege!<170> Iar el v{z|nd, a zis sf|ntului: <192>Acestea nu sunt din verde`urile noastre, dar mi se pare, c{ sunt din Alexandria<170>. Fericitul, r|z|nd de ne~tiin`a lui, a dat bolnavului s{ guste din verde`urile acelea ~i, rug|ndu-se, }ndat{ l-a f{cut s{n{tos pe acel bolnav. Apoi a zis c{tre <%4>doctorul armean: <192>Fiule, te rog m{n|nc{ din aceste verde`uri cu <%0>mine, de-`i este cu pl{cere, de vreme ce nu am cu ce s{ te osp{tez<170>. Armeanul a r{spuns: <192>P{rinte, noi }n aceast{ lun{ postim patru zile; deci acum sunt }n post<170>. Fericitul auzind acestea, l-a <%2>}ntrebat: <192>Cine e~ti tu ~i ce credin`{ ai?<170> Iar el i-a r{spuns: <192>Au n-<%0>ai auzit de mine, c{ sunt armean?<170> Fericitul Agapit a zis c{tre el: <192>Cum dar ai }ndr{znit a intra aici, spre a-mi spurca chilia mea ~i }nc{ a m{ `ine de m|na mea p{c{toas{? Ie~i de la mine, str{inule de credin`{ ~i necredinciosule<170>. El, fiind ru~inat, s-a dus. Dup{ aceasta fericitul Agapit, dup{ proorocia sa, a tr{it trei luni ~i, }mboln{vindu-se pu`in, s-a dus c{tre Domnul }n ziua de }nt|i iunie. Astfel, fiind doctor f{r{ de plat{ pe p{m|nt, st{ acum }n ceruri, unde nu este durere ~i unde ~i-a luat mult{ plat{. Iar cinstitele lui moa~te, fra`ii le-au pus cu c|ntare, dup{ obicei, }n pe~tera cuviosului Antonie. Dup{ moartea sf|ntului, doctorul armean a venit la M|n{stirea Pecersca ~i a zis egumenului: <192>De acum p{r{sesc armenescul eres ~i cred cu adev{rat }n Domnul Hristos, C{ruia doresc a-I sluji }n sf|nta r|nduial{ monahiceasc{. C{ci mi s-a ar{tat fericitul Agapit, zic|ndu-mi: Te-ai f{g{duit s{ prime~ti chipul monahicesc; iar de vei min`i, }`i vei pierde ~i via`a ~i sufletul! Deci, eu cred c{ cel ce mi s-a ar{tat este Sf|ntul Agapit, de vreme ce, de ar fi voit s{ tr{iasc{ mai mult{ vreme aici, i-ar fi d{ruit lui Dumnezeu. Eu v{zusem c{ el nu va tr{i mai mult de trei zile, iar Dumnezeu i-a ad{ugat trei luni ~i, de ar fi zis s{ nu tr{iasc{ el trei luni, ar fi tr{it trei ani. Deci, acum socotesc c{ singur a voit s{ se duc{ de la noi, dorind }mp{r{`ia sfin`ilor, ca un adev{rat sf|nt. C{ci Dumnezeu, mut|ndu-l din vremelnica via`{, din loca~ul acesta, i-a d{ruit via`a cea ve~nic{ }n loca~urile cele cere~ti; drept aceea doresc a }mplini }ndat{ porunca acestui sf|nt b{rbat<170>. Auzind acestea egumenul de la doctorul armean, l-a tuns }n schima monahal{, }nv{`|nd mult pe doctorul trupurilor celor str{ine, ca s{ fie iscusit }n doctoria sufletului s{u, urm|nd fericitului Agapit. Iar el, nevoindu-se cu dumnezeiasca pl{cere ~i-a petrecut via`a }n aceea~i m|n{stire a Pecersc{i ~i a primit fericitul sf|r~it, }n cinstea doctorului sufletelor ~i al trupurilor, a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Cel f{r{ de }nceput al Lui P{rinte ~i cu a Preasf|ntului, Bunului ~i de via`{ F{c{torului S{u Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.