@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%4>ZIUA A DOUA<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CELUI ]NTRE SFIN@I P[RINTELE<%0> @SUBTITLE = <%4>NOSTRU, NICHIFOR M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI<%0> @FP+1 = Sf|ntul Nichifor, marele ajut{tor al dreptei credin`e, s-a n{scut }n Constantinopol, din p{rin`i binecredincio~i ~i tem{tori de Dumnezeu, anume Teodor ~i Evdochia. Tat{l lui s-a }nvrednicit de cununa m{rturisirii, suferind b{t{i ~i }ngroziri pentru cinstirea sfintelor icoane. Acestea s-au }nt|mplat pe vremea }mp{r{`iei lui Constantin Copronim, de vreme ce el, fiind }n dreg{toria }nsemn{rii de t{inuite lucruri }mp{r{te~ti ~i cinstind sfintele icoane cu bun{ credin`{, a fost p|r|t la }mp{ratul cel r{u credincios, cum c{ se }nchin{ chipului M|ntuitorului ~i al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i al tuturor sfin`ilor. ]mp{ratul, auzind acestea, }ndat{ a chemat la sine pe fericitul Teodor ~i, cercet|ndu-l ~i }n~tiin`|ndu-se c{ toate cele spuse }mpotriva lui sunt adev{rate, }l silea s{ se lepede de cinstirea sfintelor icoane. Dar Teodor, robul lui Hristos, nu s-a supus voii }mp{ratului. Pentru aceasta a fost b{tut ~i trimis }n surghiun }ntr-o cetate ce se numea Molina ~i acolo, fiind aruncat }ntr-o temni`{, p{timea cumplit pentru dreapta credin`{. Dup{ c|t{va vreme, chem|ndu-l la Constantinopol ~i silindu-l din nou la eresul }mp{-ratului, n-a voit s{ se supun{ dorin`ei lui, ci petrecea nestr{mutat }n buna credin`{, aleg|nd s{ primeasc{ b{t{i ~i moarte, dec|t s{ calce legile biserice~ti ~i r|nduielile Sfin`ilor P{rin`i. Deci, cu porunca }mp{ratului celui f{r{delege, fiind muncit cu nemilostivire, }n multe chipuri, a fost trimis iar{~i }n Niceea, unde a petrecut ~ase ani }n mult{ chinuire ~i unde a trecut c{tre Domnul spre ve~nica ~i fericita via`{. So`ia lui, cinstita Evdochia, a fost p{rta~{ la toate primejdiile ~i chinurile b{rbatului s{u, de vreme ce }i urma lui }ntru prigoane ~i p{timea }mpreun{ }ntru leg{turi, nedesp{r`indu-se de d|nsul cu trupul ~i cu duhul. Dup{ sf|r~itul b{rbatului s{u, ea s-a }ntors }n Constantinopol ~i }~i petrecea cu dumnezeiasc{ cuviin`{ zilele sale, precum se c{dea unei v{duve sfinte; iar fiul ei, Nichifor, }n vremea <%2>aceea, se }ndeletnicea cu }nv{`{tura filosofiei, apoi a fost pus la curtea<%0> }mp{r{teasc{ }n locul tat{lui s{u. Fericita Evdochia n-a murit p|n{ ce n-a v{zut pe fiul s{u }n r|nduiala c{lug{reasc{ ~i arhiereasc{. Deci, mul`umind lui Dumnezeu, s-a dus }n m|n{stirea de fecioare ~i s-a tuns }n c{lug{rie; ~i, pl{c|nd foarte mult lui Dumnezeu, s-a mutat la El, }ntru ad|nci b{tr|ne`i. Al unor p{rin`i ca ace~tia a fost odrasl{ acest fericit Nichifor, pentru care ne st{ nou{ }nainte cuv|ntul. Astfel, ml{di`a cea sf|nt{ a r{d{cinii celei sfinte, hr{nindu-se de la pieptul maicii sale }n dreapta credin`{, a crescut }n bune obiceiuri ~i, pov{`uindu-se la via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu, }~i petrecea anii tinere`ilor sale cu }ntreaga }n`elepciune }n }nfr|nare. Fericitul Nichifor era plin de }n`elepciunea cea din afar{ ~i dinl{untru, adic{, de cea lumeasc{ ~i de cea duhovniceasc{, ~tiind des{v|r~it nu numai c{r`ile filosofilor elini, ci ~i dumnezeie~tile Scripturi. El era ~i ritor renumit; ~i, pe l|ng{ aceasta, a fost }mpodobit cu toate faptele bune; pentru aceasta, era iubit ~i cinstit de to`i pentru }n`elegerea ~i bunul s{u obicei. Deci, venind }n v|rst{ de b{rbat, s-a cinstit }ntre sfetnicii }mp{r{-te~ti de pe vremea }mp{r{`iei lui Leon, fiul lui Copronim. El p{zea dreapta credin`{ }n mijlocul celor r{ucredincio~i, }nchin|ndu-se sfintelor icoane ~i }ndemn|nd ~i pe al`ii la acea cinstit{ }nchinare. Dup{ moartea lui Leon, fiul lui Constantin Copronim, s-a `inut }n Niceea al ~aptelea Sinod a toat{ lumea al Sfin`ilor P{rin`i, pe vremea }mp{r{`iei lui Constantin, fiul lui Leon ~i al maicii lui, Irina, contra eresului cel lupt{tor }mpotriva sfintelor icoane. Atunci, fericitul Nichifor, fiind }n r|nduiala mireneasc{, a ajutat mult Sfin`ilor P{rin`i, ca un prea }n`elept ~i foarte iscusit }n dumnezeiasca Scriptur{ ~i ca cel ce era }ntru mare cinste, c{ci lui, la acel sinod, }i era }ncredin`at{ socoteala voii }mp{r{te~ti. Deci el s-a ar{tat, mai }nainte de arhieria sa, a fi m{rturisitor al dreptei credin`e, biruind pe eretici ~i ru~in|ndu-i; pentru aceasta era fericit ~i binecuv|ntat de Sfin`ii P{rin`i. Dup{ sinodul acela, Nichifor a mai petrecut c|`iva ani }n r|nduiala ~i }n cinstea lumeasc{, din sfaturile }mp{r{te~ti. Dar, socotind c{ nu-i este de folos sufletului s{u aceea, ca s{ slujeasc{ lumii celei cu mult{ tulburare ~i cu mult{ g|lceav{, de vreme ce vedea c{ }n palat se face }mperechere }ntre fiu ~i }ntre maic{, ~i-a l{sat dreg{toria sa preacinstit{ ~i, trec|nd cu vederea toat{ slava cea de~art{, a ie~it din cetate, s{l{~luindu-se la un loc lini~tit ~i deosebit, l|ng{ Bosforul Traciei. Acolo a }nceput }n singur{tate a sluji lui Dumnezeu, }n rug{ciuni ~i }n posturi, lu|nd aminte la m|ntuirea sa. Dup{ o vreme oarecare, zidind o biseric{ ~i adun|nd acolo monahi, a f{cut o m|n{stire; de~i era f{r{ chipul monahicesc, se ostenea c{lug{re~te, iscusindu-se pe sine ~i suferind nevoin`a vie`ii celei aspre a c{lug{riei. El a petrecut acolo mul`i ani, p|n{ la }mp{r{`ia lui Nichifor. <%2>Apoi, preasfin`itul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, duc|n-du-<%0>se c{tre Domnul, s-a ales la patriarhie fericitul Nichifor, cu toate c{ era cu chipul mirean, }ns{ cu via`a fiind des{v|r~it monah. Din acea vreme a }mbr{cat mai }nt|i chipul monahicesc, apoi a fost hirotonit preot; iar dup{ aceea, nevr|nd, }mp{ratul Nichifor l-a silit s{ primeasc{ scaunul patriarhal. Aceasta s-a }nt|mplat }n prealu-minata zi a Sfintelor Pa~ti; deci, el }mpodobea Sf|nta Biseric{ cu cuv|ntul cel de }nv{`{tur{ ~i cu via`a cea }mbun{t{`it{, }ndrept|nd pe cei r{zvr{ti`i ~i }nt{rind pe cei drep`i; iar pe eretici }i gonea de la turma cea cuv|nt{toare, ca pe ni~te lupi r{pitori. ]n acea vreme, grecii aveau r{zboi cu bulgarii, }n care }nsu~i }mp{ratul Nichifor a fost ucis. Dup{ d|nsul a luat }mp{r{`ia Sta-vrichie, fiul lui, dar nu mult{ vreme, deoarece numai dou{ luni a }mp{r{`it. Dup{ Stavrichie a urmat la domnie Mihail Rangave, b{rbat binecredincios. El a avut mai }nt|i r|nduial{ de curopalat. Pe acela, dup{ doi ani, izgonindu-l Leon Armeanul, i-a r{pit scaunul }mp{r{`iei grece~ti. Atunci, Preasfin`itul Nichifor a trimis la r{pitorul acela pe oarecare episcopi, cu cartea dreptei credin`e, mai }nainte de }ncoronarea lui la }mp{r{`ie, rug|nd pe noul }mp{rat ca, dup{ obiceiul celor mai dinainte drept credincio~i }mp{ra`i, s-o isc{leasc{ cu m|na sa, c{ va `ine dogmele sfintei credin`e, a~a cum sunt scrise }n cartea aceea. Iar vicleanul }mp{rat, f{g{duind, se ar{ta prin cuvinte c{ este os|rdnic c{tre dreapta credin`{ ~i a f{g{duit c{ va isc{li cartea, dar nu mai }nainte de }ncoronare, zic|nd: <192>Dup{ ce se va pune coroana }mp{r{teasc{, atunci voi isc{li<170>. ^i a fost crezut{ vulpea aceea. Iar }n~el{torul acela, lep{d|nd isc{litura credin`ei celei drepte, a isc{lit }n ascuns cartea adus{ lui de eretici, supun|ndu-se mai mult lupilor r{pitori, celor asemenea lui, dec|t adev{ra`ilor p{stori. Dup{ aceea a venit }n biserica cea mare a Sfintei Sofia, cu mult{ m|ndrie ~i cu slav{ mult{. Dar, c|nd s{v|r~ea r|nduiala cea obi~nuit{ a }ncoron{rii }mp{r{te~ti ~i c|nd preasfin`itul patriarh punea coroana pe capul lui nevrednic, Dumnezeu a descoperit arhiereului }n ce fel are s{ fie }mp{ratul acela; de vreme ce coroana cea }mp{r{teasc{, pe care o punea pe capul lui, s-a pref{cut }n m|inile patriarhului ca o cunun{ de spini, }nc|t }n`epa m|inile arhiereului cu durere. Patriarhul a cunoscut c{ aceea }nseamn{ prigonirea ~i muncirea care avea s{ fie asupra Bisericii de la acel }mp{rat ~i o spunea aceasta cu suspinuri clerului s{u. <%2>A doua zi, dup{ }ncoronare, a trimis din nou la }mp{rat ca s{-~i<%0> }mplineasc{ f{g{duin`a dat{, adic{ s{ isc{leasc{ cartea de dreapta credin`{, precum au isc{lit ~i ceilal`i }mp{ra`i dreptcredincio~i dinainte. Dar el s-a lep{dat cu totul, }ntin|nd porfira }mp{r{-teasc{ cu minciuni. Apoi, dup{ c|t{va vreme, a }nceput pe fa`{ a huli sfintele icoane; ~i astfel s-a }narmat, nu }mpotriva vr{jma~ilor, care n{v{leau pretutindenea asupra `{rii grece~ti ~i o pustiau, ci contra sfintelor icoane ale lui Hristos, ale Preacuratei N{sc{toarei de Dumnezeu, ale tuturor sfin`ilor ~i asupra celor ce se }nchinau sfintelor icoane. Apoi, adun|nd la el }n Constantinopol pe to`i episcopii ~i preo`ii care dup{ pravil{ erau }ndep{rta`i de la slujirea Sf|ntului Altar pentru oarecare pricini ale lor ~i, d|ndu-le locuri }n palatele }mp{r{te~ti ~i hr{nindu-i cu hran{ }ndestulat{ ca pe ni~te tr|ntori, al c{ror dumnezeu era p|ntecele, vorbea adeseori cu ei, }nv{`|nd despre eresul iconoclast ~i alc{tuindu-~i planul cu d|n~ii, cum ar putea s{ }nnoiasc{ acea hulitoare dogm{ }mpotriva sfintelor icoane, care se lep{dase prin Sinodul al ~aptelea a toat{ lumea. Deci, ca s{-i }nduplece pe ei mai cu }nlesnire spre socoteala sa, le f{g{duia s{ le dea r|nduielile cele dinainte, din care erau lep{da`i ~i s{ le adauge mai mari dreg{torii ~i cinste. Aceia, }ng|mf|ndu-se de at|ta mil{ }mp{r{teasc{ ce venise peste ei, au }nceput a-i ajuta cu os|rdie ~i astfel tulburau tiranic toate bisericile celor dreptcredincio~i. Merg|nd ei pretutindeni, adunau c{r`ile }n numele }mp{ratului ~i, lu|nd cu d|n~ii toate aceste c{r`i, le cercetau }mpreun{. Deci, dac{ aflau vreuna ereticeasc{, scris{ }mpotriva sfintelor icoane, pe aceea o primeau cu dragoste, ca pe o cinstit{ Evanghelie ~i o p{strau la d|n~ii. Iar dac{ era vreuna scris{ }mpotriva eresului iconoclast, pe aceea }ndat{ o aruncau }n foc ~i o ardeau ca pe o ur|ciune. Dup{ aceea, }mp{ratul a poruncit ca to`i episcopii }mp{r{`iei sale s{ se adune la sinod }n Constantinopol. Deci, pornind fiecare episcop de la locul s{u ~i sosind }n cetate, se duceau, dup{ obiceiul <%-2>lor, la Preasfin`itul patriarh Nichifor, iar }mp{ratul a poruncit s{-i <%0>prind{ }ndat{ pe acei episcopi ~i s{-i arunce }n temni`{. ]ns{ cei care dintre d|n~ii se temeau de groaznica m|nie ~i de certarea }mp{r{teasc{ ~i se }nvoiau la eresul cel de un g|nd cu d|nsul, pe aceia, eliber|ndu-i din leg{turi ~i din temni`{, }i }nvrednicea de cinste; iar cei ce petreceau ne}ndupleca`i }n dreapta credin`{, pe aceia, batjocorindu-i, }i chinuia cu foame ~i cu sete. Deci, cei mai mul`i, fiind sili`i de fric{, s-au unit la un g|nd cu }mp{ratul ~i astfel adunarea ereticeasc{ s-a }nt{rit foarte mult. Iar mincino~ii }nv{`{tori au }nceput, cu }ndr{zneal{ ~i f{r{ de opreal{, a r{sp|ndi prin toate bisericile hulitoarele lor }nv{`{turi, plec|nd poporul spre necinstirea sfintelor icoane; iar pe }nv{`{torii adev{-ra`i ai dreptei credin`e }i izgoneau din biserici ~i }i nec{jeau. Pe prea sfin`itul patriarh, tr|mbi`a cea cu dumnezeiasc{ gl{suire, se s|rguiau s{-l fac{ s{ tac{ ~i s{-l opreasc{ de a intra }n biserica soborniceasc{. Sf|ntul Nichifor, slujitorul lui Dumnezeu, auzind ~i v{z|nd toate cele ce se f{ceau, se ruga ne}ncetat cu lacrimi lui Dumnezeu, ca s{ p{zeasc{ Biserica Sa f{r{ de prihan{ ~i s{ fereasc{ nev{t{mat{ de eretici turma sa. Deci, chem|nd la d|nsul pe mul`i dreptcredincio~i, }i sf{tuia, }i ruga ~i }i }nv{`a s{ nu se uneasc{ cu ereticii, s{ se fereasc{ de aluatul lor ~i s{ fug{ de }nv{`{tura lor ca de o viper{. S{ nu se }nfrico~eze de acea cumplit{ vreme, nici s{ se team{ de }ngrozirea tiranului, cel ce ucide numai trupul, nu ~i sufletul; chiar dac{ tot poporul s-ar duce cu }mp{ratul }n urma eresului ~i ar r{m|ne pu`ini }n dreapta credin`{, cei r{ma~i }ns{ s{ nu se }ndoiasc{ de }mpu`inarea lor, ~tiind c{ nu }n mul`ime Domnul binevoie~te, ci binevoie~te ~i caut{ spre cel ce se teme ~i se cutremur{ de cuvintele Lui, mai mult dec|t mul`imea care trece cu vederea frica Lui, cum ~i }n Evanghelie gr{ie~te Hristos: Nu te teme turm{ mic{, c{ Tat{l vostru a binevoit s{ v{ dea ]mp{r{`ia. Apoi, sfin`itul patriarh a chemat la sine pe arhiereii cei ale~i, pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al Amoreii, pe Mihail al Senadului, pe Teofilact al Nicomidiei, pe Petru al Niceei ~i pe mul`i al`i Sfin`i P{rin`i, }ntre care era ~i Teodor Studitul, Nichita, egumenul Midichiei ~i al`i b{rba`i binecredincio~i, cu care a vorbit multe din dumnezeie~tile Scripturi ~i din a~ez{mintele Sfin`ilor P{rin`i, pentru cinstea sfintelor icoane. Apoi au mers de cu sear{ }n biserica soborniceasc{ a Sfintei Sofia ~i a }nceput cu soborul c|ntarea cea de toat{ noaptea, rug|nd pe Dumnezeu pentru }mp{carea Bisericii ~i pentru izb{virea de eres. ]mp{ratul, }n~tiin`|ndu-se de aceea, s-a }ndoit de spaim{, c{ci se adunase mult popor }n biseric{ la c|ntarea cea de toat{ noaptea; ~i astfel se temea ca patriarhul s{ nu ridice poporul spre tulburare }mpotriva lui, c{ci ~tia r{ucredinciosul c{ patriarhul era iubit de popor, }nc|t era gata s{-l asculte pe el, de ar fi chiar s{ moar{ pentru d|nsul. Deci, la c|ntatul coco~ilor, }mp{ratul }ndat{ a trimis }n biseric{ la patriarh, zic|ndu-i: <192>Pentru ce tulburi poporul ~i ridici vicle~ug contra }mp{ratului, care voie~te pace }n popor? Pentru ce ridici pe poporul cel f{r{ de minte spre r{zboi ~i voie~ti ca, prin b{t{lia dintre noi, s{ umpli }mp{r{teasca cetate de s|nge?<170> Dar preasfin`itul patriarh a r{spuns trimi~ilor }mp{r{te~ti: <192>Noi nu g|ndim nimic }n acest fel din cele ce gr{i`i voi, nici a venit }n mintea noastr{ acea socotin`{, pe care o socote~te de noi }mp{ratul care v-a trimis pe voi. Noi ne-am adunat }n casa lui Dumnezeu, nu pentru vreun sfat potrivnic }mp{ratului, ci la ~tiin`a lui Dumnezeu, la rug{ciuni ~i la cereri, milostivind pe Dumnezeu, ca pe Biserica Sa s{ o }ngr{deasc{ cu pace, cum ~i pe }mp{rat ~i pe tot poporul. Apoi s{ strice me~te~ugirile ereticilor ~i s{ }ntoarc{ pe to`i la dreapta credin`{<170>. Iar trimi~ii au zis: <192>Nu este astfel precum gr{ie~ti, pentru c{ din gur{ altele gr{ie~ti ~i voie~ti ca cele g|ndite s{ le pui }n lucru. Dar, de vreme ce este ar{tat c{ aduni poporul }mpotriva }mp{-ratului, pentru aceea s{ te scoli }nsu`i ~i cei }mpreun{ cu tine, dup{ ce se va face ziu{, s{ merge`i la palatul }mp{r{tesc ~i s{ r{spunde`i la }ntreb{rile pe care vi le-a pus prin noi, astfel ca }mp{ratul }nsu~i s{ cunoasc{ scopurile voastre<170>. Aceasta zic|nd, trimi~ii s-au dus. Deci, auzind acestea to`i cei ce erau }n biseric{, au cunoscut ce fel de prigonire ~i necaz a~teapt{ pe slujitorul lui Dumnezeu ~i pe toat{ Biserica lui Hristos; deci, au }nceput a se ruga mai cu dinadinsul cu multe lacrimi ~i suspinuri. Dup{ s{v|r~irea privegherii celei de toat{ noaptea, Preasfin-`itul Nichifor, st|nd }n mijlocul bisericii, a }nceput a zice }n auzul tuturor: <192>O, sobor adunat de Duhul lui Dumnezeu, cine se a~tepta ca ni~te primejdii ca acestea, pe care le vedem acum, s{ n{v{leasc{ asupra sfintei noastre Biserici? Cum ea, }n loc de bucurie, prime~te m|hnire ~i, din alinare, intr{-n tulburare? Cum turma cea cuv|n-t{toare, care se p{~tea la p{~unea cea bun{, rabd{ r{pire de la cei ce s-au r{zvr{tit, iar maica, care pe to`i fiii s{i }i sf{tuie~te la un cuget gl{suit }mpreun{, este batjocorit{ }n multe feluri? Aceast{ Biseric{ pe care a c|~tigat-o Hristos cu cinstitul S{u <%-2>s|nge, pe care a ferit-o curat{ de toat{ prihana, pe care a }ngr{dit-o<%0> prin apostoli, prin prooroci, prin mucenici ~i prin cetele tuturor sfin`ilor, pe care a ar{tat-o ca pe un rai }nt{rit cu ziduri ~i }ncuiat, acum c|te primejdii prime~te de la acei care, cu chipul se v{d a fi ai no~tri, iar cu fapta s-au dep{rtat foarte mult de noi ~i ni s-au f{cut vr{jma~i. P|n{ }ntr-at|t a ajuns r{utatea lor, c{ necinstesc }mpreun{ cu chipul ~i pe Cel }nchipuit, deoarece ]nsu~i Hristos este lep{dat de ei. C{ci precum cinstea cea f{cut{ chipului se suie la ]nsu~i Acela Care este }nchipuit, tot a~a ~i necinstea. Acum vechiul a~ez{m|nt al Bisericii, cel pentru cinstirea sfintelor icoane, se ~terge de vr{jma~ii drept{`ii ~i cel nou potrivnic se a~eaz{ de eretici ca o nou{ lege ~i tulburate sunt sufletele credincio~ilor. O, fra`ilor ~i fiilor, rogu-v{ s{ nu fim frico~i ~i mici la suflete! ]ngrozirile lor s{ nu ne }nfrico~eze inimile noastre, ci s{ a~tept{m ajutor de la Dumnezeu. Pentru c{ cei ce ne ur{sc pe noi ~i se s|rguiesc s{ piard{ dreptatea din Biseric{, asemenea sunt cu cei ce }noat{ }mpotriva repeziciunii r|ului ~i care, ostenind, se }neac{ }n ad|nc, de vreme ce dreptatea este un lucru nebiruit. Pe cei ce o cinstesc, }i }ncununeaz{, iar pe cei ce se lupt{ }mpotriva ei, }i biruie~te. Cel ce se `ine de ea <196> chiar de va fi f{r{ de arme <196> biruie~te pe }mpotrivitor; iar osta~ul care s-a lipsit de ea, chiar de ar fi }mbr{cat ~i }n plato~{, este biruit cu }nlesnire. Ca martori a celor gr{ite de noi sunt ace~tia c{tre care gr{im, care nu au nici o cuno~tin`{ a drept{`ii, ~i se fac chiar mai de r|s dec|t singuri copiii cei ce }nva`{ la litere; de vreme ce singuri sunt potrivnici }n socotelile lor cele de~arte, ~i pe ale lor c{rnuri ~i le m{n|nc{ dup{ asem{narea celor }ndr{ci`i. O, fra`ilor, oare }n`elege`i cele ce am gr{it?<170> To`i cei din biseric{ au strigat: <192>O, preasfin`ite p{rinte, le ~tim ~i suntem }ncredin`a`i c{ este adev{rat{ credin`a noastr{ ~i pentru aceasta to`i suntem gata a muri!<170> Patriarhul a zis: <192>Deci, se cade, fra`ilor, s{ petrecem }n m{rturisirea dreptei credin`e, uni`i }ntr-un suflet, ca potrivnicii no~tri s{ nu poat{ }ntoarce pe nici unul din noi la credin`a lor cea ereticeasc{; pentru c{ darul lui Hristos este mai mult cu noi, dec|t cu ei!<170> Deci poporul, strig|nd iar{~i cu glas mare, se }nt{rea ca s{ apere Biserica p|n{ la moarte. Iar preasfin`itul patriarh, dup{ ce a vorbit }n biseric{ cu poporul din destul, lumin|ndu-se de ziu{, ~i-a pus pe umeri omoforul, }mpreun{ cu episcopii ~i cu egumenii care erau l|ng{ el, ~i s-a dus cu tot clerul la palatul }mp{r{tesc, urm|nd mult popor dup{ ei. Deci, ajung|nd ei la por`ile palatului, to`i au fost opri`i ~i numai patriarhul a fost l{sat s{ intre. Iar }mp{ratul nu i-a dat obi~nuita cinste cea cu dragoste, c{ci }mp{ra`ii grece~ti aveau obicei de a lua binecuv|ntare de la patriarhul ~i unul altuia s{rutau dreapta, spre semnul dragostei duhovnice~ti. Ci, c{ut|nd cu groaz{ spre patriarhul care intra, n-a vrut s{ ia de la el binecuv|ntare, dar i-a poruncit s{ ~ad{, vorbindu-i cu m|nie: <192>Ce fel de }nt{r|tare a`i f{cut voi cu vicle~ug ~i ridicare contra cinstei }mp{r{te~ti, }nc|t f{r{ de ~tirea noastr{ aduna`i sobor, tulbura`i poporul ~i-l porni`i spre g|lceav{ ~i tulburare? Oare din aceasta nu este ar{tat{ vrajb{ ~i }nt{r|tare, c|nd aduna`i sobor f{r{ voia ~i sfatul nostru ~i sem{na`i }n popor du~m{nie, cum c{ noi credem r{u, iar nu precum `ine Biserica? C{ci, de am fi voit s{ dezr{d{cin{m a~ez{m|nturile cele drepte, precum zice`i, nu f{r{ de socoteal{ ar putea cineva s{ ne huleasc{ ~i s{ ne def{imeze ~i s{ aduc{ contra noastr{ pricina eresurilor celor de rea credin`{. Iar acum, fiind cuprin~i de dragostea credin`ei celei drepte, dorim ca s{ pierdem }nt{r|t{rile ~i neunirile, ~i pe to`i s{-i aducem }ntr-o }mpreun{ gl{suit{ credin`{. Pentru ce ne huli`i pe noi ~i vr{jm{~ui`i contra noastr{ ~i ne zice`i cum c{ noi facem str|mb{tate Bisericii, de a c{rei pace ~i lini~te ne }ngrijim? Au nu ~ti`i c{ mult popor s-a tulburat ~i s-a dep{rtat de la Biseric{, pentru c{ icoanele se zugr{vesc ~i se pun }ntr-}nsa? Unii din ei aduc c{r`i ~i arat{ }n ele cuvinte din dumnezeiasca Scriptur{, prin care se opre~te }nchinarea ~i cinstirea icoanelor. Deci, dac{ }mpotriva }ntreb{rilor puse de d|n~ii nu vor fi r{spunsuri, apoi ce opre~te a se sl{bi credin`a ~i a nu veni niciodat{ }ntr-o unire? Pentru aceea, cu cei care se }nv{luiesc cu mintea ~i se tulbur{ cu nedumerire, cu aceea vi se cade ca, f{r{ de }nt|rziere, s{ ave`i vorbire, ca unii ce se lupt{ pentru icoane. Astfel voie~te ~i porunce~te st{p|nirea noastr{: Ca ori pe aceia, biruindu-i, s{-i aduce`i la socoteala voastr{, ori voi singuri, fiind birui`i de d|n~ii, s{ v{ supune`i lor; ~i noi, v{z|nd ce este mai adev{rat, s{ ne plec{m spre partea cea mai bun{ ~i s-o }nt{rim cu puterea noastr{ }mp{r{teasc{, ca astfel credin`a noastr{ cea adev{rat{ s{ poat{ s{ stea nemi~cat{<170>. @BT+1 = Atunci Patriarhul Nichifor a gr{it c{tre }mp{rat astfel: <192>M{ rog m{ririi tale, nu ne socoti pe noi a fi pricinuitori de }nt{r|t{ri ~i tulbur{ri, nici c{ am uneltit cu rug{ciune }n loc de arme, }mpotriva }mp{r{te~tii tale st{p|niri, de vreme ce noi ne-am }nv{`at din dumnezeiasca Scriptur{ a ne ruga pentru }mp{rat, iar nu a-i dori moartea. Noi nu r{sturn{m spre socoteala ereticeasc{ ~i spre v{t{mare cuvintele ~i }nv{`{turile cele s{n{toase ale credin`ei; deci, pe cei ce }ndr{znesc a face unele ca acestea, porunce~te }nv{`{torul drept{`ii, Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, s{ nu-i primim }n cas{, nici s{ le zicem a se bucura. Aceasta o ~tim cu adev{rat nu numai noi, dar fiecare, a c{rui minte este luminat{ c|tu~i de pu`in, ~tie c{ pacea ~i lini~tea este un lucru foarte bun. De se face cineva pricinuitor al risipirii ei, adic{ al lini~tii, unul ca acela, de c{tre to`i cu dreptate, poate s{ se numeasc{ lucr{tor de r{ut{`i. Deci, acel }mp{rat este bun }mp{rat, care ~tie a preface r{zboaiele }n pace ~i tulbur{rile }n lini~te; iar tu ~i cu cei de un g|nd cu tine, Bisericii, fiind }n pace, ai g|ndit a aduce r{zboi asupra ei; deci, c{lc|nd sfintele legi prin care se pream{re~te Crucea lui Hristos, ai socotit s{ aduci asupr{-i }ntunecata }nv{`{tur{ a oamenilor celor pierz{tori, pe care nici o Biseric{ nu o prime~te; Nici a Ierusalimului, nici a Romei, nici a Alexandriei, nici a Anti-ohiei. Toate acestea nu leap{d{ icoana lui Hristos, a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, ale Apostolilor ~i ale celorlal`i pl{cu`i ai lui Dumnezeu, ci le cinstesc cu credin`{, dup{ predania Sfin`ilor P{rin`i. Deci, ce Sinod din cele a toat{ lumea a fost, care, prin Duhul Sf|nt, a }nt{rit dogmele cele pream{rite ale credin`ei, a l{udat ~i a primit acele socoteli iconoclaste? Astfel nici tu, o, }mp{rate, nu primi acel lep{dat eres, nu b{ga }n Sf|nta Biseric{ acea blestemat{ socoteal{; iar nou{ s{ nu fie a ne }ntreba cu ereticii, pentru c{ ce trebuin`{ este a se }ntreba despre care de Sfin`ii P{rin`i este sobornice~te dovedit{, lep{dat{ ~i dat{ anatemei?<170> @BT+1 = Atunci }mp{ratul a gr{it c{tre patriarh: <192>Oare nu i-a zis Dumneze<%2>u lui Moise: S{ nu-`i faci `ie chip cioplit ~i toat{ asem{narea, c|te sunt }n cer sus, pe p{m|nt jos, ~i c|te sunt }n ape, sub p{m|nt, s{ nu te }nchini lor ~i nici s{ le sluje~ti? Iar voi cu ce fel de }n`elegere face`i chipurile, zugr{vi`i icoanele ~i cinstea care se cade lui Dumnezeu o da`i chipurilor ~i icoanelor celor f{cute ~i zugr{vite de voi? Deci, ceea ce mai }nainte f{ceau }nchin{torii de idoli, aceea face`i ~i voi acum, neb{g|nd }n seam{ porunca lui Dumnezeu, care s-a dat lui Moise ~i, printr-}nsul, tuturor oamenilor, nu numai celor din Legea veche, dar ~i nou{ credincio~ilor cre~tini din Darul cel nou<170>.<%0> Patriarhul a r{spuns: <192>Oare nu ~ti`i, c{ pentru aceea li s-a poruncit israelitenilor de c{tre Dumnezeu, dup{ ce au ie~it din Egipt, ca s{ nu-~i fac{ idoli ~i orice fel de asem{nare? C{, vie`uind israelitenii }n Egipt, se obi~nuiser{ cu p{g|n{tatea ~i cu }nchinarea de idoli cea de mul`i zei }mpreun{ cu egiptenii dintre care unii aveau ca zei ni~te oameni spurca`i, care muriser{ }nc{ de mult, unii p{s{rile cere~ti, al`ii fiarele p{m|ntului, al`ii t|r|toarele ~i pe~tii, al`ii pe ni~te slu`enii, f{ceau asem{n{rile acelea ~i se }nchinau ca unui adev{rat Dumnezeu. Deci, voind Dumnezeu s{ dezr{d{cineze obiceiul }nchin{rii de idoli de la israelitenii care se deprinseser{ }n Egipt la }nchinarea de idoli, le-a dat acea porunc{ ca s{ nu fac{ idoli, nici orice asem{nare. Dar nu i-a oprit a face chipuri ~i icoane cinstite, care se fac nu spre def{imare ci spre }nmul`irea cinstei lui Dumnezeu. Oare nu cu porunca aceluia~i Dumnezeu s-a zidit de Moise cortul m{rturiei ~i chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, }n care se p{zeau tablele, toiagul lui Aaron ~i mana? Asemenea, n-a poruncit Dumnezeu ca heruvimii cei de aur s{-i fac{ ~i s{-i pun{ }n cort deasupra chivotului? Oare pe catapeteasm{, pe u~i ~i pe poalele cortului, nu erau cus{turi }nchipuite care se asem{nau cu fe`ele heruvimilor? Toate acestea nu se cinsteau de israeliteni, ca ni~te cinstiri aduse lui Dumnezeu? Oare }naintea tuturor acelora nu se }nchinau israelitenii lui Dumnezeu ~i nu-i aduceau jertfe? Iar c|nd se }nchinau ~i aduceau jertfe }naintea cortului, ei nu se }nchinau ~i aduceau jertfe chivotului, heruvimilor, cortului, ci se }nchinau ~i aduceau jertfe unui Dumnezeu, Care petrece }n ceruri, iar cortul ~i chivotul cu cele ce erau }ntr-}nsul ~i asem{n{rile heruvimilor, le sl{veau cu cinste ca pe ni~te <%2>lucruri dumnezeie~ti.<%0> Asemenea ~i noi facem acum, }nchin|ndu-ne sfintelor icoane, aprinz|nd lum|n{ri ~i candele }naintea lor, nu ne }nchin{m nici sc|ndurii, nici vopselelor, ci fe`ei }nchipuite pe icoan{, adic{ lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a }ntrupat. Nu zugr{vim pe icoane dumnezeirea lui Hristos, care precum este nev{zut{ ~i neajuns{, a~a ~i necuprins{; ci }nsemn{m omenirea lui Hristos, Care S-a v{zut odat{ de ochi omene~ti, ~i a fost pip{it cu m|inile; noi nu numim Dumnezeu icoana lui Hristos, ci }nchipuirea fe`ei lui Hristos Dumnezeu. Deci, lui Hristos Dumnezeu ne }nchin{m, }naintea sfintei Lui icoane, ca lui Dumnezeu; iar icoana lui Hristos o cinstim ca pe un lucru dumnezeiesc, dar nu o }ndumnezeim. De asemenea, tot a~a putem s{ zicem despre icoanele Prea- sfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i ale celorlal`i sfin`i, prin care Se cinste~te ]nsu~i Dumnezeu, Cel minunat }ntru sfin`ii Lui. Dar }ncep|nd, pe cele din Legea veche }nc{ nu le-am sf|r~it. Oare n-a poruncit Dumnezeu lui Moise s{ }nal`e ~arpele de aram{ }n pustie ca s{ alerge ~i s{ priveasc{ spre d|nsul oamenii cei mu~ca`i de ~erpi? Oare acel ~arpe de aram{, nu este un chip f{c{tor de minuni, t{m{duind cu minune pe aceia care erau mu~ca`i de ~erpii cei vii? Deci, acel ~arpe avea putere t{m{duitoare, nu de la sine, ci de la Acela, pe Care mai }nainte ]l }nchipuia; pentru c{ mai }nainte }nchipuia pe Hristos, M|ntuitorul nostru, Care era s{ fie }n{l`at pe lemnul Sfintei Cruci, dup{ cuv|ntul pe care ]nsu~i Hristos l-a zis }n Evanghelie despre Sine. Precum Moise a }n{l`at ~arpele }n pustie, tot a~a se cade a Se }n{l`a ~i Fiul Omului. ^i ce minune este, dac{ ~i acum sfintele icoane sunt f{c{toare de minuni, ca ~i ~arpele cel de aram{ f{c{tor de minuni din Legea veche? Precum ~arpele acela, nu prin sine, ci prin puterea aceea, pe care mai-nainte }l }nchipuia, f{cea ni~te minuni ca acelea, tot astfel ~i sfintele icoane cu puterea fe`ei celui }nchipuit pe ele, se fac f{c{toare de minuni. S{ ne aducem aminte de Biserica lui Solomon. Oare Dumnezeu i-a socotit lui Solomon aceea de p{cat, c|nd }n biserica pe care a zidit-o, a f{cut, afar{ de heruvimii f{cu`i de Moise, al`i heruvimi mai mari de aur, ~i pe ale acelora~i asem{n{ri le-a }nchipuit pe pere`i, pe st|lpi ~i pe u~i; f{c|nd ~i o mare de aram{ a~ezat{ pe doisprezece boi? Dumnezeu nu numai c{ n-a socotit-o ca p{cat, ci a ~i binevoit }ntr-acel lucru al Lui, c|nd singur a cercetat biserica aceea ~i pe cele dintr-}nsa; pentru c{ scris este: Slava Domnului biserica a umplut, }nc|t preo`ii nu puteau s{ stea s{ slujeasc{ }n fa`a norului. Deci, o, }mp{rate, Legea lui Dumnezeu, cea mai }nainte pomenit{ de tine ~i dat{ lui Moise pentru nefacerea a toat{ asem{narea, pierde numai }nchinarea cea p{g|neasc{ de idoli; iar nu pe aceasta a noastr{ drept credincioas{ ~i cre~tineasc{ cinstire a sfintelor icoane. Dac{ Dumnezeu ar fi pierdut, prin porunca Lui cea dint|i, cu totul toat{ zugr{virea ~i asem{narea, precum a acelor fe`e necinstite a~a ~i a celor cinstite, apoi ar fi fost Lui ]nsu~i potrivnic, poruncindu-i lui Moise dup{ aceea <196> precum s-a zis <196> ca s{ fac{ cortul ~i cele dintr-}nsul, ~i }nc{ s{ }nal`e ~i ~arpele cel de aram{ ferecat. Dar, nu se cuvine s{ gr{im a~a, pentru c{ Dumnezeu nu este Lui ]nsu~i potrivnic ~i, precum este credincios }n toate cuvintele Sale, tot a~a este ~i drept }n toate lucrurile Sale. El a poruncit cu Cuv|ntul, a nu face idoli p{g|ne~ti, iar a }nchipui sfintele icoane, spre }mpodobirea bisericeasc{ ~i spre slava lui Dumnezeu, pe aceasta a }nchipuit-o ~i }nv{`at-o cu lucrul, pov{`uind singur la aceasta pe Moise, c|nd i-a poruncit s{ }nchipuiasc{ asem{n{rile heruvimilor<170>. O gr{ire }mpotriv{ ca aceasta, at|t din partea }mp{ratului c|t ~i a patriarhului pentru sfintele icoane, a fost mai }nt|i numai }ntre ei am|ndoi, iar dup{ aceea ~i cei ce st{teau afar{ la u~i, episcopii ~i clericii, au fost l{sa`i }n{untru. Intr|nd mai mul`i senatori, au intrat }mpreun{ cu ei ~i osta~i }narma`i, care au stat acolo }nainte cu s{biile trase, dup{ porunca }mp{ratului, spre }nfrico~area celor ce nu voiau s{ se tocmeasc{ cu }mp{ratul. Iar ce a fost acolo, ce fel de gr{ire }mpotriv{ ~i ce fel de m{rire de suflet ~i de }ndr{znire au avut }n inimile cele ne}nfricate, s-a scris despre toate acestea }n via`a Cuviosului Teodor Studitul, care se pr{znuie~te la 11 noiembrie; ~i }n via`a Sf|ntului Nichita M{rturisitorul, care se pomene~te la 3 aprilie. Deci, sf|r~itul a tot lucrul aceluia, a fost m|nia ~i iu`imea }mp{ratului, precum ~i izgonirea cea f{r{ de cinste din palatul }mp{r{tesc, a patriarhului ~i a tuturor celor ce erau cu el. Episcopii care erau de partea patriarhului, }ndat{ au fost trimi~i la }nchisoare }n diferite locuri. Iar pe patriarh l-au l{sat }nc{ la locul lui p|n{ la o vreme, pe de o parte, <%2>ru~in|ndu-se s{ fac{ }ndat{ r{u des{v|r~it, iar pe de alta, tem|n-du-<%0>se de scularea poporului ~i de tulburare contra lui. Astfel, pe mul`i din r|nduiala clericilor ~i a monahilor, }nchiz|ndu-i }n temni`{ ~i }n }nchisori, }i munceau cu b{t{i ~i-i chinuiau cu foamea ~i cu setea, silindu-i pe ei la lep{darea sfintelor icoane. V{z|nd prea sfin`itul patriarh pe }mp{ratul c{zut cu totul din dreapta credin`{, Biserica foarte tulburat{ ~i r|nduiala duhovniceasc{ prigonit{ ~i asuprit{, a scris }mp{r{tesei, }ndemn|nd-o s{ sf{tuiasc{ pe }mp{rat ca s{ }nceteze de la o r{utate ca aceea. A scris }nc{ ~i eparhului cet{`ii, Eutihian, cel de un g|nd cu }mp{ratul ~i cel dint|i }n sfaturile lui. ^i a ad{ugat ceva mai aspru, gr{indu-le cu r|vn{ apostoleasc{ ~i cu duh proorocesc: <192>De nu ve`i }nceta de a r{zvr{ti c{ile Domnului cele drepte, m|na Domnului cea puternic{ va fi degrab{ contra voastr{<170>. Dar Sf|ntul Nichifor n-a putut s{ }nduplece pe cei nepleca`i, ci mai ales i-a pornit spre mai mare m|nie. Deci, }mp{ratul a trimis pe un b{rbat, cu numele Toma ~i cu dreg{toria patriciu care, lu|nd de la patriarh oc|rmuirea sobornice~tii biserici a Sfintei Sofia, s{ o oc|rmuiasc{ el, nel{s|nd pe patriarh s{ slujeasc{ }n ea, nici s{ gr{iasc{ }nv{`{turi poporului. Astfel, patriarhul era }ncuiat }n casa sa cea patriarhal{ neie~ind nic{ieri. Deci sl{bind cu trupul, pe de o parte pentru necazuri, iar pe de alta pentru nevoin`ele cele multe, a c{zut }n boal{ ~i z{cea pe patul durerii a~tept|ndu-~i sf|r~itul. Dar adunarea ereticeasc{ nu }nceta cu tulburarea ~i nici cu cercetarea ~i }ntrebarea patriarhului. Atunci, }mp{ratul a trimis la patriarh, din adunarea lui, un frate al }mp{r{tesei, cu numele Teofan ~i cu dreg{toria sp{tar, ca s{-l aduc{ la adunare spre }ntrebare. ]ns{ patriarhul a r{spuns trimisului: <192>P{storul cel lipsit de oi, nu iese la lupt{ }mpotriva lupilor, ~i cel ce-~i cearc{ s{n{tatea sa nu se lupt{ cu fiarele. Pentru ce voi a`i luat de la mine oile cele }ncredin`ate mie de Hristos ~i acum m{ chema`i la }ntrebare, ca s{ m{ lupt cu ereticii ca ~i cu ni~te lupi, eu fiind unul singur? De voi`i aceasta, apoi s{-mi }ntoarce`i oile mele, s{ se libereze din leg{turi ~i din temni`e clericii ~i preo`ii ~i fiecare s{-~i primeasc{ locul s{u. S{ se }ntoarc{ arhiereii de unde sunt izgoni`i ~i s{-~i ia scaunele lor; iar episcopii mincino~i ~i ereticii, care acum sunt }n locurile lor, nu dup{ dreptate, aceia s{ se scoat{. ^i to`i dreptcredincio~ii cei izgoni`i ~i sup{ra`i, s{ primeasc{ sl{vire ~i libertatea lor cea dint|i. Atunci, voind Dumnezeu, de voi veni ~i eu la s{n{tatea mea cea mai dinainte, voi fi gata a da la lumin{ v{t{m{rile cele rele ale ereticilor. ]ns{ se cade ca soborul ~i vorbirea cea despre credin`{, s{ fie }n soborniceasca biseric{ cea mare, unde ]nsu~i Hristos Dumnezeu st{ de fa`{, }n Preacuratele Lui Taine, iar nu }n palatul }mp{r{tesc; c{ci cele biserice~ti }n biseric{ s{ se gr{iasc{, iar }n palat s{ se or|nduiasc{ treburile cet{`ilor<170>. Teofan }ntorc|ndu-se cu un r{spuns ca acesta la cei ce l-au trimis, aceia mai mult s-au m|niat contra sf|ntului. Atunci au trimis la el pe unii din adunarea lor, nu chem|ndu-l la }ntrebare, ci la judecat{. Acelora sf|ntul le-a r{spuns, zic|ndu-le: <192>Cine m{ chea-m{ la judecat{? Oare patriarhul Romei, al Alexandriei, al Antiohiei sau al Ierusalimului? Dac{ aceia nu sunt }n soborul vostru, atunci la cine m{ voi duce? Oare voi m{ chema`i pe mine, cel ce sunt patriarh? Voi, cei f{r{ drept, s{ m{ judeca`i pe mine, p{storul vostru cel dup{ pravil{? Nu voi merge la vr{jma~ii mei cei ar{ta`i, care s-au g{tit ca ni~te fiare cumplite s{ m{ sf|~ie f{r{ de vin{. Dar cum voi merge, fiind ~i bolnav, neput|nd a m{ scula nici de pe pat? Dec|t numai cu patul dac{ m{ ve`i lua<170>. Astfel trimi~ii s-au <%2>}ntors de~er`i.<%0> Deci, acea adunare ereticeasc{, plin{ de mult{ r{utate, a judecat cu nedreptate pe cel drept, ~i a dat lep{d{rii ~i anatemei pe Sf|ntul Nichifor patriarhul, b{rbatul cel pl{cut lui Dumnezeu, pe c|nd ei singuri erau vrednici de mii de lep{d{ri ~i de blesteme. Acea adunare a anatematizat nu numai pe Sf|ntul Nichifor, dar ~i pe cei ce au fost mai }nainte, pe sfin`ii patriarhi dreptcredincio~i, ~i care acum se duseser{ c{tre Domnul prin fericitul sf|r~it, adic{ pe Tarasie ~i pe Ghermano. Astfel ~i-au sf|r~it adunarea lor cea viclean{. Deci, fiind seara t|rziu, }mp{ratul a trimis osta~i, ca s{ scoat{ pe Nichifor din casele patriarhice~ti ~i s{-l duc{ }n surghiun. Acei osta~i au n{v{lit cu arme ~i cu suli`e, ca ni~te s{lbatici, asupra caselor, f{c|nd g|lceav{ ~i tulburare, oc{r|nd pe preasfin`itul patriarh Nichifor, pe Ghermano ~i pe Tarasie, care fuseser{ mai }nainte patriarhi. Patriarhul, auzind, a l{crimat ~i a mul`umit lui Dumnezeu, c{ s-a }nvrednicit a auzi ni~te oc{ri ca acelea pentru dreapta credin`{. Iar Toma, patriarhul cel mai sus pomenit, c{ruia i se }ncredin`ase de }mp{ratul soborniceasca biseric{ a Sfintei Sofia, acela fiind ~i p{zitor al caselor sobornice~ti, a certat pe osta~i ~i le-a poruncit s{ }nceteze g|lceava. Apoi, }ncuind u~ile intr{rii }n casele patriarhice~ti, s-a dus la }mp{ratul, zic|ndu-i: <192>St{p|ne, nu este trebuin`{ de mul`ime de osta~i, ca nu cumva, sim`ind poporul g|lceava, s{ se str|ng{ ~i s{ fac{ vreun r{u. Ci numai doi oameni s{ trimi`i ~i c|teva slugi cu ei ca s{-l duc{ pe m|ini, de vreme ce, fiind foarte bolnav, nu poate s{ mearg{<170>. ^i a~a a f{cut }mp{ratul. A poruncit osta~ilor trimi~i s{ se dep{rteze de casele patriarhului. Apoi, dup{ un ceas, a trimis doi oameni din palatul s{u ~i a scos pe patriarhul Nichifor din casele sale. El, dorind s{ se roage }n biserica cea mare, }n Sf|nta Sofia, scaunul s{u, a intrat }ntr-}nsa, sprijinindu-se de doi servitori, ~i, poruncind s{ aprind{ lum|n{ri ~i s{ c{deasc{ cu t{m|ie, s-a }ntins pe p{m|nt la rug{ciune, }n chipul crucii; ~i astfel s-a rugat mult{ vreme cu t|nguire, }nc|t a udat p{m|ntul cu lacrimi. Iar dup{ mult{ rug{ciune, scul|ndu-se de la p{m|nt, a v{zut pe unii din cei dreptcredincio~i, care }ntr-acea vreme alergaser{ acolo ~i pl|ngeau pentru d|nsul. Binecuv|nt|ndu-i ~i d|ndu-le s{rutarea cea mai de pe urm{, le-a zis: <192>Fiilor, cre~tini dreptcredincio~i v-am g{sit, cre~tini dreptcredincio~i v{ las!<170> ~i a ie~it din biseric{. Apoi osta~ii, pun|ndu-l }ntr-o c{ru`{, l-au dus pe malul m{rii, pe la miezul <%2>nop`ii c|nd to`i dormeau. Ajung|nd acolo, l-au pus }n corabie ~i l-au<%0> dus }n Hrisopoli la un loc oarecare ce se numea Volus, unde era ~i o m|n{stire. Astfel, f{r{ nici o vin{, a fost izgonit de la scaunul s{u, marele pl{cut al lui Dumnezeu, Prea Sfin`itul Patriarh Nichifor, care a p{strat dreapta credin`{ ~i a p{storit Biserica lui Hristos nou{ ani. @BT-1 = Apoi nu dup{ mult{ vreme, a fost trimis mai departe la insula Proconis, la o m|n{stire a Sf|ntului Marelui Mucenic Teodor. Pe c|nd }l duceau }n corabie spre insula aceia ~i treceau prin partea unde era m|n{stirea Cuviosului Teofan, egumenul <%2>acelui loca~, cu ochii }nainte v{z{tori, s-au v{zut unul pe altul ~i s-au<%0> }nchinat unul altuia astfel: @BT-1 = Cuviosul Teofan fiind }n chilia sa, a poruncit ucenicului s{u s{ aduc{ }n c{delni`{ c{rbuni aprin~i ~i s{ aprind{ lum|narea; apoi, pun|nd t{m|ie pe c{rbuni, s-a }nchinat p|n{ la p{m|nt ~i vorbea c{tre o fa`{ oarecare ce trecea al{turea. Atunci ucenicul l-a }ntre-bat: <192>Ce faci, p{rinte? Cui vorbe~ti, }nchin|ndu-te?<170> Cuviosul a <%-2>r{s-puns: <192>Prea Sfin`itul Patriarh Nichifor, fiind izgonit cu nedreptate<%0> pentru dreapta credin`{, se duce la }nchisoare ~i trece cu corabia prin partea aceasta; deci, pentru d|nsul am aprins lum|narea ~i t{m|ia, ca s{ d{m patriarhului cinstea cea cuvenit{<170>. @BT-1 = Aceasta a v{zut-o ~i Prea Sfin`itul Patriarh Nichifor pe c|nd era }n corabie; c{ci, plec|ndu-~i genunchii deodat{, s-a }nchinat sf|ntului stare` cu }mprumutare ~i-l binecuv|nta, }ntinz|ndu-~i m|inile }n v{zduh. Unul din cei ce erau cu patriarhul }n corabie l-a }ntrebat: <192>Pe cine binecuvintezi, preasfin`ite p{rinte, ~i }naintea cui te-ai }nchinat }n genunchi?<170> Patriarhul a r{spuns: <192>Iat{, Teofan M{rturisitorul, egumenul marelui loca~, ni s-a }nchinat nou{ ~i ne-a cinstit cu lum|n{ri aprinse ~i cu t{m|ie; deci, m-am }nchinat lui cu }mprumutare, c{ci ~i el va p{timi cele asemenea ca noi, nu dup{ mult{ vreme<170>. Acest lucru s-a ~i }nt|mplat }ndat{. Deci, ajung|nd arhiereul lui Hristos, Nichifor, la locul cel numit lui, a petrecut treisprezece ani }n izgonire, }n str|mtorare, }n lipsa celor de trebuin`{ ~i }n bolile cele dese, dup{ care s-a dus c{tre Domnul spre odihna cea ve~nic{. Iar c|nd }~i d{dea ob~tescul sf|r~it, a zis cu bucurie aceste cuvinte ale lui David: Bine este cuv|ntat Domnul, Cel ce nu ne-a dat pe noi spre v|narea din`ilor lor. Sufletul nostru s-a izb{vit ca o pas{re din cursa v|n{torilor; cursa s-a sf{r|mat ~i noi ne-am izb{vit. Dup{ ce a zis acestea, ~i-a dat sufletul }n m|inile Domnului s{u. ^i se t|nguiau dup{ d|nsul to`i credincio~ii, iar ereticii se bucurau. Apoi trupul lui cel cinstit s-a }ngropat }n biserica Sf|ntului Mare Mucenic Teodor. Dup{ aceea, murind }ncep{torii de eresuri a }ncetat tirania contra sfintelor icoane ~i a }nceput a str{luci iar{~i alinarea ~i dreapta credin`{. Cinstitele lui moa~te s-au adus }n Constantinopol, pe vremea }mp{r{`iei lui Mihai, fiul lui Teofil, ~i a maicii lui Teodora, ~i cu cinste s-au pus }n biserica cea soborniceasc{ a Sfintei Sofia, }n slava lui Hristos, Dumnezeul nostru Cel l{udat }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MARE MUCENIC @SUBTITLE = <%4>IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA,<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE A P[TIMIT ]N CETATEA ALB[<%0> Mul`i au vie`uit }n lume via`{ bun{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu, dup{ }nv{`{tura Domnului nostru Iisus Hristos ~i dup{ }nv{`{tura Sfin`ilor Lui Apostoli. Dintre ace~tia este ~i Sf|ntul Ioan, Marele Mucenic al lui Hristos. El, de~i s-a ar{tat cu mult timp mai t|rziu, nu este mai mic dec|t cei de demult; de vreme ce St{p|nul Hristos ~i Dumnezeul nostru, a }ncununat nu numai pe ucenicii cei din vremea cea de demult, ci ~i acum, }n vremea cea mai de pe urm{, deschide u~a m{rturisirii celor ce vor a se face mucenici ~i }i cinste~te cu aceea~i cinste, ~i-i }ncununeaz{ cu acelea~i bunuri, d{t{torul de nevoin`e. Deci, se cade s{ }ncepem a istorisi, de unde este na~terea ~i cre~terea sf|ntului ce se pr{znuie~te ast{zi; ce fel de lucruri bune a f{cut; cum a m{rturisit pe Hristos ~i cum a p{timit pentru dragostea Lui. ]n p{r`ile Capadociei, care se m{rgine~te cu Armenia mic{, <%-2>este o cetate mare ce se nume~te Trapezunda. Acea cetate afl|ndu-se<%0> l|ng{ mare, multe cor{bii de pretutindeni se ab{teau pe acolo, pentru }ndestularea m{rfurilor, pentru avu`ia ce se afla }n ea. Din aceast{ cetate a odr{slit acest pl{cut al lui Dumnezeu, Sf|ntul Mare Mucenic Ioan. El s-a n{scut din p{rin`i cre~tini, binecredincio~i, iubitori de Dumnezeu ~i }mpodobi`i cu fapte bune; tot astfel ~i pe acest fiu iubit al lor, pe fericitul Ioan, cresc|ndu-l ~i deprinz|ndu-l, l-au f{cut des{v|r~it }n faptele cele bune cre~tine~ti. De vreme ce acea cetate este zidit{ l|ng{ mare ~i cet{`enii ei erau obi~nui`i a umbla cu cor{biile pe mare ~i a face negu`{torie, spre a-~i c|~tiga cele de trebuin`{, de aceea ~i fericitul Ioan adeseori, intr|nd }n corabie ~i duc|ndu-se }n multe cet{`i, f{cea negu`{torie. ]ntr-o vreme, i s-a }nt|mplat lui c{ a intrat }ntr-o corabie a unui om care avea mult{ negu`{torie. Acela era de neam francez, cu credin`a latin, adic{ papista~, cu obicei s{lbatic, nemilostiv ~i f{r{ de omenie. Deci fericitul Ioan, intr|nd }n acea corabie cu un <%2>astfel de om, diavolul a }nceput a-i pizmui via`a cea }mbun{t{`it{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu, fiindc{ vr{jma~ul nu suferea cu u~u-<%0>rin`{ faptele cele bune ale fericitului Ioan. C{ci }l vedea adeseor<%2>i rug|ndu-se<%0> lui Dumnezeu, postind, fiind bl|nd ~i plecat c{tre to`i, lesne apropiat tuturor, f{c|nd milostenie c{tre to`i, miluind pe to`i cei lipsi`i ce erau }n corabie, }ndestul|ndu-i cu cele de nevoie, iar pe cei bolnavi }i m|ng|ia, d|ndu-le lor cele de nevoie din averile lui ~i }ntinz|ndu-le m|n{ de ajutor }n toate. Ochii lui pururea erau plini de lacrimi ~i, izvor|nd totdeauna lacrimi, }~i zicea: <192>De vei milui pe fratele t{u cel ce p{time~te r{u, miluit vei fi ~i tu de Dumnezeu. Cum vei m|ng|ia pe cel }ntristat a~a vei fi ~i tu m|ng|iat de Dumnezeu<170>. Acestea v{z|ndu-le vr{jma~ul cel nev{zut ~i pizmuindu-l, a vrut s{ fac{ sf|ntului }mpiedicare de la calea m|ntuirii. Deci, mai }nt|i, a g|ndit s{-l dep{rteze de la dreapta ~i sf|nta credin`{ a Bisericii R{s{ritului. Pentru aceasta a }ndemnat contra fericitului pe vr{jma~ul cel v{zut, pe st{p|nul corabiei, care se }mpotrivea credin`ei celei drepte, ca astfel s{ oc{rasc{ pe dreptcredinciosul rob al lui Hristos, pentru buna credin`{ a R{s{ritului. De aceea, se f{cea mare ceart{ }ntre ei, }n c{l{toria pe mare pentru credin`{, ~i totdeauna Sf|ntul Ioan biruia pe acel francez, ca un preaiscusit }n }nv{`{turile c{r`ilor; ~i astfel }i ru~ina socoteala lui cea nedreapt{ ~i ereticeasc{. De aceea, francezul acela se m|nia foarte r{u contra nebiruitului osta~ al lui Hristos, se iu`ea ~i }l batjocorea cu multe oc{ri ~i-l vr{jm{~uia, g|ndind r{u contra lui. O vr{jm{~ie ca aceea aprinz|ndu-se }n apuseanul acela, ei au sosit cu corabia de la Bosfor la malul M{rii Negre, cel dinspre `ara Moldovei, l|ng{ Cetatea Alb{. Deci, ie~ind din corabie, vr{jma~ul cel r{u ~i pizma~ s-a dus la eparhul cet{`ii, care era cu neamul ~i credin`a turc, fiind fierbinte p{zitor ~i ap{r{tor al credin`ei sale celei turce~ti. Acel francez a adus la cadiu, urm{toarea p|r{ contra Sf|ntului Ioan, zic|nd: <192>O, cadiule, este un b{rbat }n corabie, care a venit cu mine aici ~i voie~te s{ se lepede de credin`a sa cea cre~tineasc{ ~i s{ se }nstr{ineze de patria sa. El voie~te a se apropia de credin`a voastr{ ~i s{ primeasc{ legea voastr{ cea turceasc{, deci s{ se fac{ p{rta~ al semin`iei voastre. Aceasta o ~tiu deoarece, c{l{torind noi pe mare, de multe ori mi-a spus despre aceasta ~i s-a jurat }naintea mea cu multe jur{minte c{ nicidecum nu-~i va schimba g|ndul s{u. De aceea tu s{ ai }ndat{ purtare de grij{ pentru el, ca s{-l aduci la credin`a voastr{; c{ci mult{ cinste vei avea de la }mp{ratul ~i de la to`i cei de un neam ~i cei de o credin`{ cu tine. Acest b{rbat este }n`elept ~i iscusit, foarte ales ~i vestit ~i nu este mai mic sau mai prejos cu neamul dec|t cei ce <%-2>sunt <%1>mai mari, mai de cinste ~i mai de frunte }n cetatea Trapezunda<170>.<%-2> Acestea auzindu-le acel eparh p{g|n, s-a umplut de bucurie ~i ~ez|nd la locul unde avea obicei a judeca, a poruncit s{ cheme cu cinste la sine pe fericitul Ioan. C|nd a venit ~i a stat }naintea lui, eparhul, privind la el cu fa`a vesel{, i-a zis cu bl|nde`e: <192>M-am }n~tiin`at mult despre tine, c{ e~ti om ales ~i }n`elept, din cei de frunte din Trapezunda ~i c{ ai iubit credin`a noastr{ cea mahomedan{ ~i c{ voie~ti a te apropia de ea. Astfel este credin`a noastr{, }nc|t se lipesc ~i-~i aprind inima de ea, to`i cei ce sunt cu g|nd curat ~i o }n`eleg pe ea; iar celor ce o primesc cu bucurie, le d{ via`{ bine norocit{ ~i lungime de zile; pe c|nd credin`a cre~tineasc{ este vrednic{ de r|s; pentru aceea, o prietene, nu mai z{bovi, ci leap{d{ credin`a cre~tineasc{ care este def{imat{ ~i batjocorit{ de to`i ~i cu glas mare }naintea a tot poporul ce s-a adunat aici, hule~te ~i blesteam{ legea ~i credin`a cea cre~tineasc{, c{ci pentru aceasta s-a adunat aici poporul, }mpreun{ cu femeile ~i cu copiii lor, ca s{ te aud{ pe tine m{rturisind credin`a noastr{; fiindc{ am auzit despre tine c{ voie~ti s{ te faci propov{duitor al renumitei ~i str{lucitei noastre credin`e. Vino, o, minunatule, ~i stai }mpreun{ cu noi ~i pream{re~te cu glas minunat soarele cel str{lucitor, d{ cinste luceaf{rului care r{sare }naintea soarelui ~i adu jertf{ lumin{torilor cere~ti, celor ce lumineaz{ lumea. Astfel te vei }nvrednici de la }mp{ratul nostru de mult{ cinste ~i de mari vrednicii; iar nou{ ne vei fi ca un frate adev{rat, }ndulcindu-te de via`a cea dulce }mpreun{ cu noi. Deci, calc{ }n picioare legea ~i credin`a cre~tineasc{, ca una ce este def{imat{ ~i proast{, }nc|t s{ vad{ ~i al`ii ~i s{ }nve`e de la tine a cinsti credin`a noastr{<170>. Fericitul Ioan, c|t{ vreme acel cadiu viclean ~i r{ucredincios gr{ia aceste cuvinte, a ridicat ochii inimii sale la ceruri ~i cerea ajutor de la Dumnezeu, Care a zis }n Sf|nta Evanghelie: C|nd ve`i fi du~i }naintea domnilor ~i }mp{ra`ilor, pentru numele Meu, s{ nu v{ g|ndi`i mai }nainte ce ve`i gr{i sau ce ve`i r{spunde }n acel ceas, c{ vi se va da vou{ cuv|nt c{ruia nimeni nu va putea a se }mpotrivi, nici a r{spunde ceva cei ce vi se }mpotrivesc. Apoi, c{ut|nd cu ochii cei sim`i`i c{tre tiran ~i, r{spunz|nd cu bun{ }ndr{zneal{, a zis: <192>O, cadiule! Mi se pare c{ min`i pe fa`{. Aceste cuvinte nu sunt ale mele, nici nu mi-a venit }n cuget vreodat{ s{ m{ lep{d de sf|nta credin`{ a Domnului meu Iisus Hristos! S{ nu se }nt|mple un lucru necuvios ca acesta, nici s{ m{ lase Dumnezeu s{ primesc }n mintea mea un g|nd p{g|nesc ca acesta. Acestea toate sunt me~te~ugiri ale vr{jma~ului adev{rului ~i ale satanei, tat{l s{u; c{, intr|nd }n tine ca }ntr-un vas al s{u, gr{ie~te prin tine c{tre mine, n{d{jduind astfel c{ m{ va trage spre pieire. Acel vr{jma~ se sile~te s{ m{ dep{rteze de la Dumnezeul cel adev{rat, care este Ziditor al tuturor f{pturilor v{zute ~i nev{zute, precum ~i al soarelui acesta, pe care tu }l cinste~ti ca pe un Dumnezeu; iar tu, fiind cuprins cu }ntunericul am{girii, aduci aceast{ cinste, care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adev{rat, f{c{torul soarelui c{ruia tu te }nchini. Deci nu te am{gi c{ m{ vei pleca la minciun{, ci mai v|rtos tu }nsu`i }nva`{-te de la mine taina adev{rului, leap{d{-te, te rog, de }ntunericul p{g|n{t{`ii, care zace }n sufletul t{u ~i }nvrednice~te-te a te face fiu al luminii, str{lucind cu razele dumnezeiescului Botez mai mult dec|t soarele. Nu socoti c{ soarele care se vede pe cer este Dumnezeu, ci cunoa~te c{ este un lumin{tor f{cut din fiin`a focului ~i pus pe cer de Dumnezeu, Ziditorul lui, spre slujba oamenilor. Acela, adic{ soarele, s-a zidit }n a patra zi; deci cum poate zidirea s{ fie Dumnezeu?<170> Sf|ntul Ioan, zic|nd ni~te cuvinte ca acestea, ~i-a ridicat m|inile ~i ochii c{tre cer, ~i a strigat cu glas mare }n auzul tuturor: <192>S{ nu-mi fie mie a m{ lep{da de Tine, Hristoase M|ntuitorul meu, Care e~ti Dumnezeu pream{rit }mpreun{ cu Tat{l T{u Cel f{r{ de }nceput, cu Preasf|ntul Duh, o Putere ~i o ]mp{r{`ie! Nu m{ voi }nchina soarelui, nu voi sluji focului, nu voi jertfi luceaf{rului, nu m{ voi lep{da de lumin{, nu m{ voi lipi de }ntuneric, nu voi l{sa pe Dumnezeul meu ~i nici nu voi sluji diavolului!<170> Zic|nd aceste cuvinte m{rturisitorul lui Hristos, cu mult{ }ndr{zneal{ ~i cu fa`{ vesel{, tiranul }~i schimba adeseori fa`a sa, aprinz|ndu-se de focul m|niei. Deci acel tiran, neput|nd mai mult s{ rabde pe mucenic, care }i gr{ia }mpotriv{ ~i }i ar{ta p{g|n{tatea ~i de~arta lui credin`{, c{ pentru Hristos pe Care ]l hulea p{g|nul ighemon, pe Acela Sf|ntul Ioan ]l l{uda ~i ]l propov{duia }n mijlocul poporului c{ este Dumnezeu adev{rat; iar credin`a lui p{g|neasc{, sau mai bine zis }n~el{ciunea, a def{imat-o p|n{ la sf|r~it; pentru aceasta a poruncit osta~ilor s{i s{-l dezbrace de hainele sale. Astfel osta~ii, f{c|nd cele ce li se poruncise, sf|ntul st{tea gol, fiind }ns{ }mbr{cat }n Hristos. Dup{ aceea, cadiul a poruncit s{-i aduc{ multe toiege }naintea lui, ~i uit|ndu-se c{tre mucenic a zis: <192>Nu spune c{tre mine ni~te pove~ti ca acestea, ci leap{d{-te }ndat{ de credin`a cea nefolositoare ~i prime~te legea noastr{ cu toat{ inima, precum ai f{g{duit, }mpodobindu-te astfel cu legile noastre. De acum p{r{se~te acele lungi cuv|nt{ri ale tale ~i }mpline~te ceea ce ai f{g{duit; iar de nu, apoi m{ jur pe legea noastr{, cea bine norocit{ ~i sl{vit{, c{ }`i voi zdrobi cu toiegele acestea nu numai trupul, dar te voi munci ~i cu munci mai cumplite ~i nesuferite firii; iar mai pe urm{ te voi omor} cu moarte grea<170>. Sf|ntul, r{spunz|nd, a zis: <192>Tiranule ~i plinule de toat{ spurc{ciunea, nu sunt mincinos, nici cuv|nt{tor de pove~ti precum spui tu, ci sunt rob ~i m{rturisitor al adev{ratului Dumnezeu Cel pream{rit }n Sf|nta Treime. ]n El m-am }nv{`at a crede de la str{mo~ii ~i de la p{rin`ii mei, Lui unuia m{ }nchin, Aceluia aduc jertf{ de laud{, pe El ]l m{rturisesc, c{ este ziditor al tuturor f{pturilor, pe Acela ]l a~tept judec{tor al viilor ~i al mor`ilor. Acela va veni s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ faptele lui }n vremea aceea, c|nd, dup{ porunca Lui, soarele acesta ce se vede, a~ezat ~i r|nduit de D|nsul pentru slujba oamenilor, se va }ntuneca. Pentru aceea nu te mai n{d{jdui c{ vei auzi altceva de la mine dec|t numai cele ce le-am zis }nt|i ~i de la }nceput, acelea le gr{iesc ~i acum ~i le voi gr{i p|n{ la sf|r~it. @BT-1 = Niciodat{ nu m{ voi lep{da de Hristos Dumnezeu ~i F{c{torul meu, niciodat{ nu voi cinsti mai mult f{ptura dec|t pe F{c{torul, nu m{ voi }nchina zidirii mai mult dec|t Ziditorului, nu voi def{ima sf|nta credin`{ }n Dumnezeul meu, }n care m-am n{scut ~i }n care m-am deprins de la p{rin`ii mei, p|n{ c|nd voi fi st{p|n al g|ndului meu; ~i, mai ales, p|n{ c|nd voi avea aceast{ r{suflare. Deci nu mai z{bovi, lucr{tor al nedrept{`ii, ci arat{ obiceiul t{u de fiar{ care este ascuns }n tine; scap{-te odat{ de grija cea pentru aflarea muncilor, cu care voie~ti s{ m{ munce~ti, ~i trimite-m{ mai degrab cu orice fel de moarte vei voi, la Dumnezeul Cel adev{rat, St{p|nul cel dorit de mine. @BT-1 = Deci f{ }ndat{ ceea ce ai s{ faci, pentru c{ urechile mele nu pot s{ aud{ mai mult cuvintele tale cele necurate, de care zice proorocul: Venin de aspid{ este sub buzele lor. Nici ochii mei s{ nu mai vad{ fa`a ta cea spurcat{, despre care iar{~i acela~i prooroc zice }ntr-alt loc: Umple fe`ele lor de ocar{ ~i vor c{uta numele T{u, Doamne! Apoi el a zis: <192>Iat{ ai }naintea ta trupul meu gol, gata pentru muncile tale! Bate-l cu toiege, arde-l cu foc, }neac{-l }n mare, taie-l }n buc{`i cu sabia, pune asupra lui ~i alte munci ~i mai cumplite dec|t acestea, ~i pe acelea nu te lenevi a le aduce asupra mea; de vreme ce, pe toate acestea ~i pe cele mai multe dec|t acestea, eu sunt gata a le r{bda cu pl{cere ~i cu bucurie, pentru dragostea lui Hristos, Dumnezeul meu<170>. @BT-1 = Dar tiranul cel s{lbatic ~i nemilostiv, auzind cuvintele acestea ale viteazului m{rturisitor, s-a aprins de m|nie ~i }ndat{ a poruncit s{ }ntind{ pe mucenic la p{m|nt ~i s{-l bat{ f{r{ de mil{ cu toiege noduroase. Deci, slugile tiranului at|t de cumplit l-au b{tut pe r{bd{torul de chinuri al lui Hristos, }nc|t s-a zdrobit trupul lui }n multe buc{`i, iar carnea, lipindu-se pe toiege, se arunca sus }n aer, ~i locul pe care era }ntins mucenicul era ro~it de s|ngele lui. Deci, viteazul p{timitor r{bd|nd cu b{rb{`ie o munc{ ca aceea, ~i-a ridicat ochii min`ii sale c{tre cer ~i a zis: <192>Mul`umesc @ie, St{p|ne Dumnezeule, c{ m-ai }nvrednicit a m{ sp{la cu s|ngele meu ~i a m{ face curat de p{catele mele, care din neputin`a omeneasc{ mi s-au }nt|mplat a le p{c{tui }naintea ta, dup{ Sf|ntul Botez<170>. Muncitorii aceia, auzind pe mucenic rug|ndu-se lui Dumnezeu, s-au umplut de mai mult{ m|nie ~i at|t de cumplit l-au b{tut, p|n{ ce i s-a stins ~i glasul. @BT-1 = Apoi, f{c|ndu-se sear{, ighemonul a poruncit s{ lege pe sf|ntul mucenic, care abia sufla, cu dou{ lan`uri, s{-l arunce }n temni`{ ~i s{-l p{zeasc{ p|n{ a doua zi, spre o mai mare munc{. Dar mucenicul lui Hristos, neput|nd s{ mearg{ singur de cumplitele r{ni, muncitorii l-au t|r|t ca pe un mort ~i astfel l-au }nchis }n temni`{. A doua zi, tiranul acela cu chipul de fiar{, ~ez|nd la locul lui cel obi~nuit de judecat{, a poruncit s{ aduc{ }naintea lui pe Sf|ntul Mucenic Ioan. Deci, r{bd{torul de chinuri ~i viteazul osta~ al lui Hristos a venit }naintea lui, cu fa`a luminat{ ~i cu sufletul vesel, c{tre care privind r{ucredinciosul cadiu ~i, v{z|ndu-l cu fa`a at|t de luminat{ ~i vesel{, c{ci darul lui Dumnezeu care a }nt{rit pe sfin`ii mucenici cei de demult, }nt{rea ~i pe Sf|ntul Ioan, care p{timea pentru aceea~i m{rturisire a bunei credin`e, a preasf|ntului nume al lui Hristos Dumnezeul nostru, s-a mirat foarte mult c{, dup{ at|tea cumplite munci, se mai afl{ suflet }n el ~i, ca ~i cum n-ar fi p{timit nimic, se ar{ta a~a de vesel. Deci, a zis c{tre el: <192>O, Ioane, nu vezi, }n ce fel de ru~ine ~i necinste te aduce ne}nduplecarea ~i nesu-punerea ta, }nc|t pu`in a lipsit de nu `i-ai pierdut ~i via`a, care este at|t de scump{ ~i de iubit{ tuturor oamenilor. Ascult{-m{, c{ de te vei pleca sfatului ~i socotelii mele, este gata }ns{n{to~irea ta, c{ci }n pu`ine zile, r{nile ~i zdrobirile trupului t{u se vor t{m{dui; fiindc{ noi avem doctori foarte iscusi`i adu~i din India ~i din Persia. Iar de nu voie~ti s{ ascul`i de sfatul meu, ci petreci }n cre~tin{tatea ta, apoi s{ ~tii, c{ te a~teapt{ mai multe ~i mai cumplite b{t{i<170>. Atunci Sf|ntul Mucenic Ioan a r{spuns: <192>O, judec{tor tiran, eu c|tu~i de pu`in nu m{ }ngrijesc de r{nile trupului meu cel zdrobit; c{ci cu c|t se stric{ omul nostru cel din afar{, adic{ trupul, cu at|t omul nostru cel dinl{untru, adic{ sufletul se }nnoie~te, dup{ cum gr{ie~te Marele Apostol Pavel. Eu nu am alt{ grij{, dec|t numai s{ rabd p|n{ la sf|r~it muncile ce se vor aduce asupra mea de la tine, pentru Hristos Cel ce m{ }nt{re~te ~i Care a zis: Cel ce va r{bda p|n{ }n sf|r~it, acela se va m|ntui. Deci, de ai g|ndit ~i ai aflat ~i alte munci, mai noi ~i mai <%2>cumplite, pune-le asupra mea; c{ci r{nile cele mai dinainte, care le-ai<%0> adus asupra mea, eu le socotesc }ntru nimic!<170> @BT+1 = Nebunul tiran s-a ru~inat foarte mult de aceste cuvinte prea }n`elepte ~i, tremur|nd cu totul de m|nie, s-a ridicat ca o fiar{ ~i a poruncit s{-l bat{ mai cumplit. Deci, muncitorii aceia au b{tut multe ceasuri pe r{bd{torul de chinuri, p|n{ au obosit cei ce-l <%2>b{teau; astfel, schimb|ndu-se unii dup{ al`ii, au muncit p|n{ ce s-au<%0> r{nit ~i s-au rupt ~i cele dinl{untru ale sf|ntului. Apoi slugile, muncind acel trup tare ca diamantul, au ostenit. To`i c|`i se adunaser{ la acea priveli~te ~i priveau la acele cumplite munci, strigau contra nelegiuitului judec{tor, oc{r|ndu-i obiceiul lui cel nemilostiv ~i s{lb{ticia lui cea de fiar{. Iar Sf|ntul ~optea cu buzele ~i se ruga lui Dumnezeu s{-i dea r{bdare p|n{ la sf|r~it. Atunci tiranul a poruncit s{ aduc{ un cal s{lbatic ~i s{ lege picioarele mucenicului de coada calului, dup{ aceea unul din osta~i s{ }ncalece pe calul acela ~i s{ alerge pe uli`ele cet{`ii c|t va putea; ~i astfel s{ t|rasc{ pe p{timitorul lui Hristos prin toat{ cetatea. Deci, Sf|ntul a fost tras prin toate uli`ele cet{`ii, }nc|t s-a f{cut priveli~te }ngerilor ~i oamenilor: C{ bucurie se face }n ceruri, a zis Domnul }n Sf|nta Evanghelie, pentru un p{c{tos care se poc{ie~te. ^i dac{ pentru un p{c{tos se face bucurie, cu at|t mai v|rtos pentru un mucenic at|t de r{bd{tor, care p{timea pentru dragostea Lui unele ca acestea. Dar pe c|nd se f{cea bucurie }n cer, oamenilor celor bine credincio~i, le era jalnic{ acea priveli~te. ^i cum s{ nu le fie jalnic{ priveli~tea, c|nd vedeau calul alerg|nd ~i tr{g|nd dup{ el pe mucenic prin locuri aspre? C|nd vedeau p{m|ntul ro~indu-se cu s|ngele lui, ~i buc{`ile de carne ce c{deau din trupul lui, iar capul tr|ntindu-se de p{m|nt ~i de pietre? Cine nu s-ar fi umilit ~i nu ar fi v{rsat izvoare de lacrimi, v{z|nd unele ca acestea? Poate numai acela care n-ar fi fost }mp{rt{~it de fire cuv|nt{toare. Astfel fiind tras Sf|ntul Ioan de acel nemilostiv c{l{re`, c|nd a ajuns pe la locuin`ele jidove~ti ~i alerga trec|nd pe uli`ele lor, mul`ime de evrei batjocoreau pe mucenic, care era t|r|t de calul acela, ~i strig|nd ~i str|mb|nd fe`ele lor, aruncau }n el cu ce se }nt|mpla a avea }n m|ini, r|z|nd f{r{ de r|nduial{. Unul din acei jidovi, alerg|nd }n casa sa ~i ajung|nd calul ce t|ra pe sf|nt, i-a t{iat cinstitul ~i sf|ntul lui cap. ^i astfel bunul ~i viteazul osta~ al lui Iisus Hristos ~i-a sf|r~it nevoin`a sa muceniceasc{, d|ndu-~i }n m|inile Domnului sf|ntul ~i luminatul s{u suflet. Iar cinstitul lui trup, dezleg|ndu-l c{l{re`ul acela de la coada calului, l-au l{sat }n acel loc, ne}ngropat, neb{gat }n seam{ ~i ne}ngrijit ~i astfel z{cea }mpreun{ cu capul lui cel t{iat, deoarece nimeni din cre~tini nu }ndr{znea a se apropia sau a se atinge de el, tem|ndu-se de urgia <%2>p{g|nilor.<%0> @BT+1 = Dup{ ce a }nnoptat, s-a f{cut o minune ca aceasta asupra trupului sf|ntului mucenic; deodat{ s-au ar{tat multe f{clii arz|nd; iar trei b{rba`i cu haine albe c|ntau c|ntare de cuvinte sfin`ite ~i negr{ite ~i c{deau cu t{m|ie }mprejurul trupului mucenicului. De asemenea, s-a v{zut un st|lp deasupra sfintelor moa~te }nt{rit p|n{ la cer. Minunea aceasta s-a v{zut de mul`i ~i mai ales de cei ce locuiau }mprejurul locului unde z{ceau sfintele lui moa~te. Iar unul din jidovi, a c{rui cas{ era aproape de acel loc unde z{cea mult p{timitorul trup al sf|ntului, p{r|ndu-i-se c{ preo`ii cre~tini au venit s{-l ia ~i s{-l dea }ngrop{rii celei obi~nuite, a luat un arc cu s{geat{ ~i s-a apropiat acolo, vr|nd s{ s{geteze pe unul din acei preo`i. Deci, pun|nd s{geata }n arc, a tras c|t a putut ~i, c|nd a vrut s{ dea drumul s{ge`ii, aceea se lipise de degetele de la m|na dreapt{, asemenea ~i m|na st|ng{ care `inea arcul, }nc|t nu putea nici s{ trimit{ s{geata, nici m|inile s{ le dezlipeasc{. A~a a petrecut toat{ noaptea acel jidov, fiu de viper{. <%2>F{c|ndu-se ziu{, acei minuna`i b{rba`i, ~i st|lpul de foc ~i <%0>f{cliile<%2> s-au<%0> ascuns, f{c|ndu-se nev{zu`i; iar b{rba`ii, femeile, tinerii ~i b{tr|nii alergau la locul acela, pentru a vedea pe acel tic{los s{get{tor, cum st{tea astfel nemi~cat, precum }ntinsese arcul ~i s{geata, ca fiind ferecat cu fiare ~i legat cu puterea cea nev{zut{ a lui Dumnezeu. Deci el, de~i nu voia, povestea tuturor toate cele v{zute de d|nsul asupra trupului mucenicului ~i cum i s-a f{cut de Dumnezeu acea izb{vire, pentru aflarea cea cu }ndr{zneal{ a lucrului celui r{u. Dup{ ce a f{cut c{tre to`i ar{tarea ~i m{rturisirea acelei minuni, i s-au dezlegat m|inile ~i a sc{pat de pedeaps{. ]n~tiin`|ndu-se cadiul de aceast{ minune, s-a temut foarte mult. Pentru aceea a poruncit cre~tinilor s{ ia trupul mucenicului ~i s{-l }ngroape. Deci cre~tinii, lu|ndu-l, l-au }ngropat cu cinste l|ng{ biserica lor. Dup{ ce au trecut c|teva zile, francezul, care v|nduse pe sf|nt spre mucenicie, a voit s{ fure cinstitul lui trup ~i s{-l duc{ }n patria sa. Poate c{ s-a c{it pentru r{utatea sa ~i poate c{ a avut de g|nd s{ spun{ c{ sf|ntul a fost de credin`a lor cea apusean{. Deci }ntr-una din nop`i, av|nd vreme prielnic{ pentru acel lucru, a cugetat }n sine ~i a mers cu ai s{i la morm|ntul mucenicului. Atunci a }nceput a s{pa locul ~i, descoperind morm|ntul, a vrut s{ ia cinstitele lui moa~te. Dar }n acel ceas, osta~ul lui Hristos s-a ar{tat }n somn preotului acelei biserici ~i a zis: <192>Scoal{-te }ndat{ ~i alearg{ la biseric{, c{ iat{ acel francez voie~te s{ fure trupul meu<170>. @BT+1 = Preotul, scul|ndu-se }ndat{, a alergat cu toat{ puterea sa la biseric{ ~i a g{sit morm|ntul s{pat ~i deschis; iar trupul sf|ntului nefurat. Deci, a izgonit pe acei nelucr{tori ~i de~er`i oameni cu acel g|nd r{u. Apoi preotul, chem|nd pe cre~tinii acelei biserici, le-a povestit cele f{cute ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu, Cel ce pream{re~te pe sfin`ii S{i. Apoi, lu|nd cinstitele moa~te ale Sf|ntului Mucenic, le-au pus }n biseric{, a~ez|ndu-le }n altar aproape de Sf|nta Mas{. @BT+1 = Acolo au stat acele sfinte moa~te ale Sf|ntului Mucenic Ioan mai bine de ~aptezeci de ani, f{c|ndu-se asupra lor ar{t{ri dumnezeie~ti ziua ~i noaptea. Uneori se ar{tau }n form{ de lumin{ minunat{; alteori, }n chip de foc pogor|ndu-se asupra lor; alteori }ngeri pogor|ndu-se asupra lor ~i suindu-se la cer, iar alte ori ie~ea de acolo bun{ mireasm{ negr{it{. La acele sfinte moa~te, ale Sf|ntului Ioan, se f{ceau felurite t{m{duiri, }nc|t a str{b{tut pretutindeni vestea minunilor care se f{ceau acolo. ]ntr-acea vreme domnea }n `ara Moldovei binecredinciosul ~i de Hristos iubitorul domn, Alexandru, marele voievod, care se }mpodobea nu numai cu toate felurile de fapte bune, pentru care s-a numit <192>cel Bun<170>, ci era aprins ~i cu dragoste ~i cu r|vn{ dumnezeiasc{ c{tre sfin`ii mucenici. Deci, auzind el de multele minuni ce se f{ceau de sfintele moa~te ale acelui mucenic, a dorit s{ le aib{, mai cu seam{ s{-~i }mpodobeasc{ `ara cu acea nepre`uit{ vistierie. Deci, sf{tuindu-se cu prea sfin`itul arhiepiscop a toat{ `ara, Iosif, a trimis la Cetatea Alb{, pe oarecare din boierii s{i, cu mul`ime de osta~i ~i cu mult{ avere. Aceia, merg|nd la mai sus zisa cetate, au r{sturnat toat{ piatra cea de ob~te, necru`|nd nici bani, nici daruri pe la cei ce aveau trebuin`{ de acestea <196> c{ci Cetatea Alb{ era atunci sub st{p|nirea otomanilor <196> ~i astfel ~i-a dob|ndit dorin`a. Lu|nd acele sfinte moa~te, mult{ p{rere de r{u a pricinuit credincio~ilor de acolo. Iar c|nd se apropia cu d|nsele de cetatea domneasc{ din Suceava, au ie~it }ntru }nt|mpinarea lor marele Voievod Alexandru cel Bun, to`i boierii cei mari, preasfin`itul arhiepiscop Iosif, cu tot clerul s{u cel duhovnicesc ~i tot poporul. ^i astfel au }nt|mpinat cu bucurie, cu f{clii, cu t{m|ie ~i cu miruri bine mirositoare pe mucenicul lui Hristos, cel ce bine a voit a veni la d|n~ii. Iar marele voievod, c{z|nd pe sicriul Sf|ntului Mucenic Ioan, a }mbr{`i~at mult p{timitoarele sale moa~te, pun|ndu-~i ochii <%2>~i gura pe cinstitele m|ini ale mucenicului ~i le s{ruta cu mult{ ev<%0>lavie ~i credin`{. Apoi, v{rs|nd multe lacrimi de bucurie, a pus pe Sf|ntul Mucenic Ioan ca p{zitor al s{u ~i al st{p|nirii sale, }nc{ ~i al binecredinciosului popor al `{rii Moldovei. Astfel, cu mare cinste au a~ezat cinstitele moa~te ale mucenicului }n Sf|nta Mitropolie din Suceava, care era pe acea vreme, cetate domneasc{ sau capital{ a Moldovei. Sfintele moa~te au stat mul`i ani }n Sf|nta Mitropolie a Sucevei, p|n{ c|nd, mut|ndu-se scaunul domniei la Ia~i, s-a mutat acolo ~i scaunul mitropoliei. Deci, vremurile fiind tulburate, st{p|nitorii `{rii celei duhovnice~ti ~i politice~ti aveau fric{ s{ nu se prade de neamuri p{g|ne acel odor nepre`uit. Pentru aceea au adus sfintele moa~te la Ia~i ~i le-au a~ezat }n biserica Sfintei Mitropolii. Dar la anul, de la zidirea lumii, 7194, iar de la Na~terea lui Hristos, 1686, domnind peste `ara Moldovei r{posatul ~i fericitul }ntru pomenire Constantin Cantemir voievod, ~i mitropolit fiind Dositei cel vestit }ntru mult{ }nv{`{tur{, a venit Ioan Sobie`ki craiul polonez cu o~tile sale, trec|nd asupra Bugeacului t{t{r{sc ~i }ntorc|ndu-se prin t|rgul Ia~ului. Mitropolitul, cu ~tirea craiului le~esc, v{z|nd vremurile revoltate ~i nepa~nice ~i tem|ndu-se ca s{ nu pricinuiasc{ vreo robie a `{rii ~i, }mpreun{ cu `ara, s{ se prade de alte neamuri str{ine ~i barbare ~i aceast{ vistierie sf|nt{ ~i nepre`uit{, a ridicat sfintele moa~te ale Sf|ntului Ioan. Lu|ndu-le cu sine, }mpreun{ cu toate odoarele mitropoliei ~i hrisoavele mo~iilor, s-a dus }mpreun{ cu oastea cr{iasc{ }n `ara le~easc{ s{ se sprijineasc{ acolo, ca la ni~te vecini buni, p|n{ se vor lini~ti tulbur{rile ~i se va face pace, ca apoi iar{~i s{ le aduc{ }n Moldova la locul lor. Dar, prelungindu-se vremea tulbur{rilor, Mitropolitul Dositei nu a ajuns s{-~i }mplineasc{ scopul ~i voin`a sa, c{ci a murit acolo }n `ara le~easc{ ~i, de ceea ce s-a temut ca s{ nu se }nt|mple de la alte na`iuni barbare, a }mplinit-o el cu lucrul; de vreme ce a p{gubit `ara Moldovei mult{ vreme de acea vistierie nepre`uit{. Asemenea, cei de pe urm{, neav|nd os|rdie s{ }ncerce cu dinadinsul s{ aduc{ la locul lor acele sfinte moa~te, p|n{ a nu se }nvechi lucrul, le-au l{sat acolo }n `ara le~easc{ }mpreun{ cu odoarele sfintei Mitropolii, a~ezate }ntr-una din bisericile din t|rgul ce se nume~te Jolcova. Acolo, fiind sub st{p|nirea apusenilor sfintele moa~te v{rsau ne}ncetate minuni ~i izvorau t{m{duiri spre cei ce alergau cu credin`{, cu dragoste ~i cu evlavie la ajutorul sf|ntului. Sfintele moa~te au stat mul`i ani }n `ara le~easc{, }n t|rgul cel mai sus ar{tat, unde le l{sase Dositei Mitropolitul, p|n{ s-a cuprins de st{p|nirea apusean{ o bucat{ mare din `ara Moldovei, care se numea Cordunul ~i }n care s-a cuprins ~i t|rgul Sucevei. Acolo se afla ~i Mitropolia cea veche, }n care erau a~ezate sfintele moa~te, dup{ ce s-au adus de la Cetatea Alb{, de prea fericitul }ntru pome-nire ~i prea binecuv|ntatul ~i de Hristos iubitorul, Alexandru Voie-vod, care s-a numit ~i cel Bun, pentru faptele lui bune ce a f{cut. ]n anul de la m|ntuirea lumii 1783, }n patru zile ale lunii iunie, venind Iosif, }mp{ratul Austriei, a mers pe la marginea Cordunului, ca s{ vad{ hotarul, ~i a venit ~i prin satul ce se nume~te Bosanci. De acolo a mers }n Suceava, c{ci nu este departe de acel sat, t|rgul Sucevei, ~i a intrat }n biserica Mitropoliei. Deci, privind }n toate p{r`ile ~i v{z|nd }ntre altele ~i locul }n care fuseser{ a~ezate mai }nainte sfintele moa~te ale Sf|ntului Ioan cel Nou, a }ntrebat pe episcopul R{d{u`iului, Dositei: <192>Ce loc este acolo?<170> Episcopul a r{spuns, zic|nd: <192>Acolo au fost a~ezate sfintele moa~te ale Sf|ntului Ioan cel Nou<170>. ]mp{ratul ar{t|nd cu m|na a zis: <192>S{ le aduc{ iar{~i ~i s{ le a~eze acolo<170>. Aceast{ cerere o f{cuse episcopul Dositei mai }nainte de a veni }mp{ratul Austriei. Deci, chem|nd episcopul pe un ieromonah, anume Ioasaf, fost egumen al M{n{stirii Putna, i-a poruncit s{ se g{teasc{ a merge la cetatea Jolcova pentru aducerea sfintelor moa~te. Iar el, preg{tindu-se, a pornit c{tre `ara Le~easc{ (Polonia) spre cetatea Livovului ~i, }ntr-o Duminic{, }n optsprezece zile ale lunii iunie, a ajuns acolo; fiind ~i Meletie arhimandritul trimis mai }nainte pentru aceast{ pricin{. Acolo afl|ndu-se ~i }mp{ratul, a poruncit la dou{ regimente de osta~i s{ mearg{ mai }nainte la cetatea Jolcova, la m|n{stirea }n care se aflau sfintele moa~te, ca s{ nu se fac{ vreo tulburare }n popor pentru luarea sfintelor moa~te. Acea m|n{stire era credincioas{ din vremea c|nd a fost acolo mitropolitul Dositei cu sfintele moa~te. Deci, trimi~ii porunciser{ pentru luarea sfintelor moa~te ~i, ajung|nd la marginea cet{`ii Jolcova, }ntr-o mahala a unei biserici iar{~i baziliene, au g{sit toat{ cetatea }nconjurat{ de str{jile celor dou{ regimente, care str{ji erau at|t de sus a~ezate, }nc|t puteau s{ se vad{ una cu alta. Deci, }mp{ratul a dat porunc{ ca tot poporul s{ stea }nchis prin casele lor; iar cel care va ie~i afar{ s{ fie }mpu~cat. Trimi~ii, z{bovind acolo p|n{ la miezul nop`ii, atunci a venit porunc{ s{ porneasc{ cu careta cea preg{tit{, spre luarea raclei cu sfintele moa~te. Astfel au pornit la miezul nop`ii, prin }ntuneric f{r{ nici o lumin{. ]mpreun{ cu aceia era ~i un om cu numele Gheorghe, de neam grec, fratele casierului din Liov, care era trimis mai }nainte pentru aceast{ treab{. Deci, au ajuns cu to`ii la }nt|ia straj{ nem`easc{. ]nconjur|ndu-i straja, acel Gheorghe, pov{`uitorul p{rin`ilor, a vorbit cu mai marele str{jii ~i }ndat{ i-au liberat. De acolo, merg|nd }nainte ~i trec|nd prin alte str{ji, care nu le-au zis nimic, au intrat pe poarta cet{`ii ~i, merg|nd c{tre biserica }n care se aflau sfintele moa~te, au dat peste alt{ straj{, care }ntreb|ndu-i ce caut{, le-au r{spuns c{ au venit s{ ia pe Sf|ntul Ioan; iar mai marele str{jii i-a }ntrebat: <192>Dar pute`i s{-l lua`i?<170> Ei au r{spuns: <192>Putem, c{ci avem porunc{ }mp{r{teasc{<170>. Atunci }ndat{ i-a l{sat ~i, merg|nd ei printr-o bolt{ la o u~{, au g{sit acolo doi solda`i cu pu~tile }n spate, care i-au oprit pu`in, p|n{ ce unul din ei s-a dus unde era arestat arhi-mandritul bazilianilor, }mpreun{ cu to`i ai s{i, de le-a dat de ~tire. Dup{ aceea, }ndat{ au venit doi baziliani, cu dou{ f{clii de cear{ aprinse ~i au intrat }n biseric{. Acolo au g{sit pe un comisar }mp{r{tesc cu vreo treizeci de ofi`eri, st|nd }mprejurul sf|ntului cu capetele descoperite. Aceia f{c|ndu-~i cale, s-au apropiat de racla sf|ntului, care era pus{ }n loc de prestol ~i pe care slujeau bazilianii liturghia lor. Acolo mai erau cincisprezece sfe~nice cu f{clii, iar la picioare o candel{ mare de argint aprins{; deci, lu|nd toate sfe~nicile de pe racl{, au cerut cheia ~i descuind-o, au ridicat capacul. ]n{untru erau multe lucruri de argint, ca: inimi, ochi, picioare, m|ini ~i altele. Pe acelea le puseser{ acolo cei ce au avut boli ~i v{t{m{turi }n aceste p{r`i ale trupului lor ~i se vindecaser{ cu rug{ciunile sf|ntului, ca s{ fie spre aducerea aminte a minunilor lui. Mai era }nc{ }n racl{ ~i un vas de argint, pe care erau scrise cu slove de aur: <192>Vasile Voievod, domn al @{rii Moldovei<170>. Iar banii ce s-au aflat }n cutie s-au dat bazilianilor. Deci, f{c|ndu-se list{ de toate argint{riile care s-au aflat }n racl{, s-a }ncuiat iar{~i racla cu }ncuietoarea ei. Dup{ aceea, ridic|ndu-se racla de patru greci papista~i, care merseser{ cu p{rin`ii cei trimi~i, unul din baziliani a oprit racla. Iar un comisar }mp{r{tesc }ntreb|ndu-l care este pricina, el a r{spuns: <192>Alt nimic nu este, domnule, dec|t numai cerem adeverin`{ de la comisarii Moldovei, ca nu cumva dup{ vremi s{ ni se mai cear{ vreodat{ moa~tele<170>. Deci ei, socotind c{ este dreapt{ cererea lor, au scris acea adeverin`{ ~i s-a isc{lit de Meletie arhimandritul ~i fostul egumen Ioasaf, care au pus ~i pece`ile lor ~i s-a dat bazilianului. Dup{ aceea, }ndat{ au ridicat Sfintele Moa~te }n careta cea preg{tit{ spre aceast{ slujb{ ~i au ie~it la poarta cet{`ii. Acolo au g{sit pe acei treizeci de osta~i tot dup{ cum i-au l{sat. Dup{ ce au ie~it pe poart{, }ndat{ acei osta~i au }nconjurat careta, cincisprezece de-o parte ~i cincisprezece de alt{ parte, ~i astfel au pornit }mpreun{ cu cei ce duceau moa~tele. Merg|nd p|n{ la un han ce era aproape de Liov, cale de o jum{tate de ceas, i-a }nt|mpinat un trimis de la generalul Comando, cu porunc{ ca cei treizeci de osta~i s{ se }ntoarc{ }napoi, iar p{rin`ii cu sfintele moa~te s{ mearg{ singuri }n cetatea Liovului. @BT+1 = ]mp{ratul Iosif, av|nd a merge la Brod, a ie~it din cetate pe alt{ poart{. Iar arhimandritul Meletie cu fostul egumen Ioasaf, merg|nd la generalul Comando, i-au spus c{ au adus sfintele moa~te ~i le-a dat voie s{ r{m|n{ p|n{ a doua zi. A doua zi, g{tindu-se de plecare, a venit un grec la arhimandritul Meletie, rug|ndu-l s{-i dea voie s{ s{rute sfintele moa~te. Deci, merg|nd s{ deschid{ racla, nu numai c{ n-a putut, dar nici acoper{m|ntul, care era peste racl{, nu l-a putut ridica. V{z|nd aceasta, a zis grecului: <192>Vezi, frate, c{ nu putem s{ deschidem nici racla, nici s{ ridic{m acoper{m|ntul! Poate nu este voia Sf|ntului! Deci, s{rut{ racla cu credin`{<170>. Astfel f{c|nd grecul, s-a dus. St|nd am|ndoi p{rin`ii }n alt{ caret{, mergeau pe valea Liovului, dup{ aceea }n careta }n care era racla sf|ntului, p|n{ s-au suit }ntr-un deal. Acolo i-au ajuns patru greci cu femeile lor, s{ se }nchine sfintelor moa~te, dup{ parola ce o aduseser{ cu d|n~ii din Liov, ca }n acel loc s{ se }nchine ~i s{ s{rute sfintele moa~te. Deci, cu u~urin`{ s-a ridicat acoper{m|ntul de pe racl{, ~i s-a deschis racla. Atunci, aduc|ndu-~i aminte, au cunoscut c{ acel grec ce a cerut mai }nainte s{ s{rute sfintele moa~te a fost f{`arnic ~i necredincios, vr|nd s{ ispiteasc{ puterea sf|ntului; ~i de aceea nu s-a putut deschide racla. Plec|nd de acolo, au trecut prin t|rgul ce se nume~te Stanislav, ne~tiindu-i nimeni cu ce trebuin`{ merg. Ajung|nd la alt t|rg ce se nume~te Tolmaci, i-a }nt|mpinat o delega`ie trimis{ de Dositei, episcopul R{d{u`iului, ca s{ cerceteze unde se afl{ trimi~ii, dac{ s-au luat sfintele moa~te ~i }n ce chip a urmat. Acesteia r{spunz|ndu-se, s-a }ntors }napoi la episcopie. A doua noapte, au ajuns la alt t|rg, unde au }nt|mpinat pe secretarul Mihalache iar{~i trimis de episcop. A doua zi, s-a f{cut or|nduial{ de li s-au dat c|te ~apte osta~i ~i au mers }n acea zi p|n{ aproape de hotarul ce desparte `ara le~easc{ de Bucovina. A treia zi, s-au pornit c{tre Sneaten, care este }n marginea hotarului, unde, p|n{ a se g{ti de plecare, i-a }nt|mpinat mult popor, care ie~ise din t|rg. D|ndu-li-se de acolo al`i ~apte osta~i, au pornit la Culacini, care este hotarul `{rilor le~e~ti ~i al Bucovinei, iar acolo au g{sit corturi }ntinse ~i pe episcop. Dar, pentru c{ generalul En`iverc }nc{ nu sosise, i-au spus episcopului c{ nu este voie s{ treac{ hotarul p|n{ nu va sosi ~i generalul. De aceea, }ntorc|ndu-se }napoi, au z{bovit peste hotar, de cealalt{ parte, }mpreun{ cu tot norodul ce ie~ise din Sneaten spre }nchinarea sfintelor moa~te. Sosind generalul, }ndat{ s-a pornit s{ treac{ peste podul Colacinului, dar la mijlocul podului, s-a luat racla din careta }n care a venit p|n{ acolo ~i s-a pus }ntr-alta. Trec|nd peste grani`{ s-au tras, }n cinstea sf|ntului, vreo ~aizeci de tunuri. Acolo au stat pe loc, p|n{ a s{rutat racla tot poporul, cel ce a~tepta pe sf|nt; iar peste aceast{ parte a grani`ei n-a l{sat s{ treac{ nici un om din `ara le~easc{. Pornind de acolo cu mul`ime de popor numai din Bucovina, }ntre care numai preo`i erau dou{ sute patru, cu dasc{lii lor ~i cu prapore au ajuns seara, spre ziua Sfin`ilor Apostoli, la un sat ce se nume~te Lucave`ul, unde au r{mas. A doua zi, au mers }n Cern{u`i cu mul`i cre~tini ~i cu mul`ime de osta~i, tr{g|nd ~i multe tunuri din dealul Cern{u`iului. Merg|nd prin t|rg p|n{ la o biseric{ a oarec{ruia Herescu, acolo au a~ezat sfintele moa~te ~i au stat p|n{ la opt septembrie. Iar }n acea zi, au luat sfintele moa~te cu cinste ~i le-au adus la t|rgul Sucevei, unde le-au a~ezat }ntr-o biseric{ de piatr{ a unei mahalale ce se nume~te I`cani. Acolo au stat p|n{ la ziua ]n{l`{rii cinstitei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci. F{c|ndu-se ~tire ~i }n Moldova de aceasta, s-a adunat mul`ime de cre~tini, spre cinstirea sfintelor moa~te. Astfel, episcopul Dositei al Bucovinei cu mul`ime de preo`i }mbr{ca`i ~i cu tot poporul, ridic|nd sfintele moa~te din mai sus numita biseric{, le-au dus }n Mitropolia Sucevei ~i, a~ez|ndu-le }n mijlocul bisericii, au r{mas acolo ~i p|n{ }n ziua de azi. <%-2>Aceasta este via`a ~i p{timirea Sf|ntului Ioan cel Nou, care s-a<%0> nevoit cu bun{ nevoin`{ }n lumea aceasta. El a plecat cu marf{ p{m|nteasc{ la Trapezunda, dar s-a nevoit duhovnice~te. El, prin post ~i rug{ciune c{tre Dumnezeu, prin lacrimi necontenite, prin milostenie ~i prin facerile de bine c{tre aproapele, s-a suit ca pe o scar{ c{tre v|rful faptelor bune, c{tre Sf|ntul Botez cel de s|nge, care este mai mare dec|t toate botezurile. Astfel a fost sf|r~itul m{rturisirii, astfel de vitejie a ar{tat }n nevoin`a m{rturisirii, astfel a ru~inat pe p{g|nul cadiu, cu aceste cununi s-a }ncununat de m|inile lui Dumnezeu, }ncep{torul de nevoin`{. El a~a de bine s-a negustorit, }nc|t pu`in a dat ~i mult a dob|ndit. De trup s-a dezbr{cat ca de o sarcin{; de aceea, nu s-a }ntors la Trapezunda, ci la Ierusalimul cel de sus. ^i s-a a~ezat }n ceata mucenicilor, ca un mucenic, }ntru ]mp{r{`ia cea ve~nic{, }ntru odihna drep`ilor, }ntru lumina cea ne}nserat{ }ntru veselia ~i bucuria cea nesf|r~it{. @BT+1 = Mut{rile moa~telor lui pe p{m|nt sunt acestea: De la Cetatea Alb{ s-au adus }nt|i }n Suceava cu alai domnesc, cu arhierei ~i cu boierii Moldovei. Al doilea s-a dus }n `ara le~easc{ de Mitropolitul Dositei ~i de craiul acelei `{ri, Ioan Sobie`chi; iar ~ederea Sf|ntului Ioan }n `ara le~easc{ a fost de 94 ani. Al treilea, din `ara le~easc{, de la cetatea Jolcova, s-au adus }n Suceava cu alai }mp{r{tesc, }n anul 1783. Prin toate a trecut dup{ vorba apostolului, prin cele de-a dreapta, prin cele de-a st|nga, prin slav{ ~i prin necinste nev{t{mat ~i cu cuviin`{. @BT+1 = C{ Dumnezeu, pe cei ce-L prosl{vesc pe p{m|nt, }i pream{-re~te cu }ndoit{ slav{, cu cea cereasc{ ~i cu cea p{m|nteasc{. Pe cei ce-L m{rturisesc }naintea oamenilor, ~i El }i m{rturise~te, nu numai }naintea sfin`ilor }ngeri, ci ~i }naintea M|ntuitorului Hristos, C{ruia I se cuvine slava, cinstea ~i st{p|nirea, }mpreun{ ~i P{rintelui Cel f{r{ de }nceput ~i Preasf|ntului ~i de via`{ F{c{torului Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.