@TITLE = @TITLE = <%6>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = ZIUA A TREIA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC LUCHILIAN,<%0> @SUBTITLE = <%4>]MPREUN[ CU PATRU TINERI MUCENICI @SUBTITLE = ^I <%4>SF\NTA FECIOAR[ PAULA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Mucenic Luchilian a fost pe vremea lui Aurelian, }mp{ratul Romei. El mai }nt|i tr{ia }n p{g|n{tatea }nchin{rii de idoli, fiind chiar slujitor idolesc, b{tr|n cu anii, cinstit la fa`{ ~i alb la p{r. El avea locuin`a aproape de cetatea Nicomidiei ~i slujea }n capi~tile necura`ilor zei. Iar dup{ ce a fost luminat prin Sf|ntul Botez cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce nu dore~te s{ piar{ cineva, ci to`i s{ se m|ntuiasc{, a }n`eles }n~el{ciunea diavoleasc{ ~i r{t{cirea p{g|neasc{, a venit la cuno~tin`a adev{rului ~i a crezut }ntru Dumnezeu cel adev{rat, Domnul nostru Iisus Hristos, lep{d|nd ~i scuip|nd pe idoli. Astfel, la b{tr|ne`e, s-au }nnoit tinere`ile lui ca ale vulturului, pentru c{ s-a n{scut prin Sf|ntul Botez ~i s-a lipit cu g|ndul ~i cu sufletul de dragostea lui Hristos. El ar{ta ~i celorlal`i p{g|ni de~ert{ciunea ~i pierzarea necur{`iei idolilor ~i-i pov{`uia spre m|ntuire, aduc|ndu-i la Hristos Dumnezeul nostru cu }nv{`{turile sale, fiind multora chiar chip de }ntoarcere c{tre Dumnezeu. Dar jidovii care tr{iau acolo, v{z|nd o schimbare ca aceea a lui Luchilian <196> de la }nchinarea de idoli, la credin`a cre~tineasc{ <196>, ~i mai v{z|nd c{ mul`i, prin chipul ~i }nv{`{tura lui, las{ slujirea de idoli ~i se }ntorc la cre~tini primind Sf|ntul Botez, s-au umplut de m|nie ~i de ur|ciune. Atunci, uciga~ii cei cumpli`i ai Domnului, umpl|ndu-se de m|nie, l-au p|r|t ~i l-au dat spre judecat{ p{g|-nilor. Deci, robul lui Hristos a fost adus la cercetare }naintea lui Silvan, care era pe atunci mai mare }n Nicomidia. Iar Silvan silea mult pe b{tr|n s{ se lepede de Hristos ~i s{ se }ntoarc{ la slujirea idoleasc{. Dar el nu s-a supus nicidecum. Silvan, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{-l munceasc{ }n multe feluri: i-au sf{r|mat f{lcile, l-au b{tut cu toiege f{r{ de mil{ ~i l-au sp|nzurat cu capul }n jos; apoi, dup{ multe ~i cumplite munci, l-au aruncat }n temni`{. Sf|ntul Luchilian a aflat }n temni`{ patru tineri, arunca`i acolo pentru credin`a }n Hristos: pe Claudie, Ipatie, Pavel ~i Dionisie. Deci, bucur|ndu-se de ei, vorbea cu d|n~ii despre Hristos Dumnezeu ~i }i }nt{rea c{tre nevoin`a muceniceasc{, ca s{ nu se team{ de vremelnicile munci pentru ve~nica r{spl{tire din cer; s{ nu se }nfrico~eze de moarte, pentru via`a ce va s{ fie; nici s{-~i cru`e floarea tinere`ilor lor pentru Hristos, Care le g{te~te }n ]mp{r{`ia Sa fericirea cea ne}mb{tr|nitoare. Astfel to`i }mpreun{ se rugau lui Dumnezeu ziua ~i noaptea ~i unul pe altul se m|ng|iau }n n{dejdea lui Hristos. Dup{ c|teva zile, Sf|ntul Luchilian a fost iar{~i muncit }mpreun{ cu ceilal`i tineri ~i aruncat cu d|n~ii }ntr-un cuptor }nro~it. Dar Atotputernicul Dumnezeu a rev{rsat peste d|n~ii mila Sa cea minunat{, precum a f{cut de demult celor trei tineri evrei, care au fost }n cuptorul Babilonului, c{ ~i focul s-a pref{cut }n r{corire ~i v{paia }n rou{, apoi, v{rs|ndu-se de sus ~i o ploaie mare, a stins des{v|r~it cuptorul; ~i astfel au ie~it nev{t{ma`i Sf|ntul Luchilian <%2>}mpreun{ cu cei trei tineri. O minune ca aceasta preasl{vit{ a lui <%0>Dumnezeu, p{g|nii cei orbi`i cu necredin`a ~i cu r{utatea, o socoteau a fi nu a puterii dumnezeie~ti, ci a fermec{toriei cre~-tine~ti. Deci, nedreptul judec{tor a condamnat pe sfin`ii mucenici la moarte ~i i-a trimis }n Vizantia, ca acolo s{-~i ia pedeapsa. Ajung|nd }n Vizantia cei patru sfin`i tineri, Claudie, Ipatie, Pavel ~i Dionisie, au fost t{ia`i cu sabia; iar pe Sf|ntul Luchilian l-au <%2>sp|nzurat pe cruce ~i, p{trunz|ndu-l cu piroane peste tot trupul, ~i-<%0>a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu. Cum c{ el a fost r{stignit pe Cruce de iudei, se arat{ ~i }n c|ntarea a treia a canonului, unde se vorbe~te aceasta }n urm{torul stih: <192>Iuda a v|ndut de demult uciga~ilor de Dumnezeu pe izb{vitorul Hristos, iar tu acum ai fost v|ndut tot de iudeii cei f{r{delege<170>. ]mpreun{ cu ei s-a num{rat la cununa lor cea muceniceasc{ ~i Sf|nta fecioar{ Paula. Aceasta s-a n{scut din p{rin`i credincio~i ~i din tinere`e aprinz|ndu-se cu inima spre dragostea lui Hristos, }~i p{zea fecioria sa, pentru Mirele Cel f{r{ de moarte. Astfel se s|rguia ea s{ se afle vrednic{ }n c{mara cereasc{. Apoi, r{m|n|nd orfan{ de p{rin`i ~i av|nd averi }ndestulate, }nconjura temni`ele ~i cerceta pe cei lega`i care p{timeau pentru Hristos, cump{r|nd cu aur pe str{jeri pentru a intra }n temni`{ la sfin`i. Ea slujea robilor lui Hristos, d|ndu-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinui`i de foame ~i de sete le aducea hran{ ~i b{utur{; celor dezbr{ca`i le d{dea }mbr{c{minte; trupurile cele r{nite ale muce-nicilor ~i bubele cele cu puroaie le t{m{duia, sp{l|ndu-le, ~terg|ndu-le, pun|ndu-le plasture t{m{duitoare, }nvelindu-le cu p|nze curate ~i s{rut|ndu-le ranele lor primite pentru Hristos, }i ruga cu lacrimi s{ se roage lui Dumnezeu pentru d|nsa ca s{ nu o <%2>lipseasc{ de mila Sa.<%0> Aceast{ mireas{ aleas{ a lui Hristos se ducea ~i la Sf|ntul Luchilian, care ~edea cu cei trei tineri }n temni`a din Nicomidia ~i se }ndulcea de }nv{`{turile lui cele folositoare. Iar c|nd sf|ntul se muncea }mpreun{ cu acei tineri, ea privea la nevoin`a lor ~i }n taina inimii sale se ruga cu dinadinsul lui Hristos pentru d|n~ii, ca s{ }nt{reasc{ pe robii S{i ~i s{ le dea r{bdare ~i ajutor, ca s{ poat{ r{bda muncile p|n{ la sf|r~it, pentru slava sf|ntului S{u nume. Apoi, dup{ ce se risipea mul`imea, ea se ducea la locul acela unde se munceau sfin`ii ~i aduna s|ngele lor cel v{rsat pe p{m|nt, ~i-l p{zea la sine cu o mare sfin`enie. Iar c|nd ducea pe b{tr|n ~i pe cei patru tineri }n Vizantia la moarte, ea }i urma slujindu-le. @BT+1 = Dup{ ce sfin`ii tineri au fost t{ia`i, aceast{ sf|nt{ fecioar{ le-a adunat cinstitele lor trupuri ~i le-a }ngropat cu bun{ cucernicie. Iar dup{ sf|r~itul Sf|ntului Luchilian ~i a tinerilor sfin`i, s-a }ntors iar{~i }n Nicomidia, slujind cu dragoste sfin`ilor mucenici. Deci, fiind cunoscut{ de p{g|ni c{ este cre~tin{, au prins-o ~i au adus-o la judecat{ }naintea lui Silvan. Acolo, dup{ multe momeli am{gitoare ~i }ndemnuri }ngrozitoare, comitul, v{z|nd-o ne}nduplecat{, a poruncit s{ o bat{ mult f{r{ mil{ cu be`e ~i cu toiege; ~i, sl{bind cu trupul, nu cu duhul, de r{nile cele multe, i s-a ar{tat }ngerul Domnului ~i a t{m{duit-o. Deci, muceni`a, c|~tig|nd s{n{tate trupeasc{, s-a ar{tat mai }ndr{znea`{ ~i mai viteaz{ ca }nainte. Atunci au b{tut-o cu asprime peste gur{, deoarece a oc{r|t cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor. @BT+1 = Dup{ aceasta au aruncat-o }n temni`{ ~i, sco`|nd-o iar la cercetare, au aruncat-o }ntr-un cuptor foarte ars, dar a ie~it din cuptor f{r{ de v{t{m{ri; de vreme ce ~i la ea, ca ~i la cei mai dinainte sfin`i mucenici, puterea lui Dumnezeu a r{corit t{ria focului, ca s{ nu se ating{ v{paia cea arz{toare de mireasa lui Hristos. Dup{ toate acestea, muncitorul a os|ndit-o la moarte ~i a trimis-o la Vizantia ca acolo s{-~i ia pedeapsa, unde s-a sf|r~it ~i Sf|ntul Luchilian cu acei tineri. C|nd a ajuns muceni`a lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a mul`umit lui Dumnezeu Cel ce a }nvrednicit-o de cununa muceniceasc{ ~i de }mp{rt{~irea cu sfin`ii. @BT-1 = Apoi, rug|ndu-se Domnului cu dinadinsul, ~i-a plecat cu bucurie feciorescul s{u cap sub sabie ~i, t{indu-i-se, a trecut de la cele de jos la cele de sus. Astfel a intrat }n c{mara cea cereasc{, }ntru bucuria Domnului s{u, }ncunun|ndu-se de preaiubitul s{u Mire, Domnul nostru Iisus Hristos, cu }ndoit{ cunun{, a fecioriei ~i a muceniciei. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTULUI SFIN@IT MUCENIC LUCHIAN @SUBTITLE = <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU D\NSUL @BT-1 = A pomeni preasl{vitele nevoin`e ~i biruin`e ale mucenicilor asupra diavolului ~i asupra slujitorilor lui ~i p{timirile nevoitorilor lui Hristos, nu este nimic alta dec|t numai a vesti slava lui Hristos Dumnezeul nostru ~i puterea Lui }ntru bunii nevoitori mucenici, care au p{timit pentru a propov{dui slava preasf|ntului S{u nume. C{ci numai singur Hristos }ntre to`i a fost biruitor, precum a zis: ]ndr{zni`i, c{ Eu am biruit lumea! El singur S-a luptat }nt|i cu vr{jma~ul pentru to`i; iar sfin`ii mucenici cei ce p{timesc dup{ D|nsul, fiind m{dulare ale Lui, }mplinesc }n trupul lor dup{ cuv|ntul Apostolului lipsirea sc|rbelor lui Hristos. Deci, pe c|t mucenicii se nevoiesc pentru preasf|nt numele Lui ~i mor nebirui`i, pe at|t se propov{duie~te mai mult }ntru ei Hristos; pentru c{ El p{time~te }ntru ei ca }n m{dularele Sale; }ntru ei arat{ d{n`uirea Sa asupra vr{jma~ilor ~i Se pream{re~te. @BT-1 = El pream{re~te }mpreun{ cu Sine ~i m{dularele Sale, care p{timesc pentru D|nsul, adic{ pe sfin`ii mucenici, care pe at|t }i sunt Lui mai aproape dec|t to`i }n slav{, pe c|t I-au fost urm{tori lui Hristos }n p{timiri. @BT-1 = Deci, se cade ca ~i de la noi, osta~ii cei buni ai lui Hristos, s{ se fericeasc{ cu slav{ ~i cu laude, cu ale c{ror }nv{`{turi ~i cu chipul nevoin`elor celor viteje~ti, }n toat{ lumea cea de sub soare str{luce~te Biserica lui Hristos. Iar ei singuri se odihnesc sub altar }ntru fericita via`{, }mbr{ca`i cu hain{ alb{, ro~i`i cu s|ngele lor cel adev{rat ~i sp{la`i cu s|ngele lui Hristos. Din ceata acestora a fost ~i Sf|ntul Luchian, pe care, prin singur{ sc{ld{toarea Sf|ntului Botez, l-a luminat dumnezeiescul dar; ~i }ndat{ se putea vedea }ntru el, c{ era s{ fie mare ~i pream{rit }ntre oameni, deoarece a fost numit de p{rin`ii s{i cei dup{ trup Luchie. El }~i tr{gea semin`ia sa de la marele antipat Luchie, mo~tenind ~i numele aceluia. @BT-1 = Dup{ aceea, cu darul Sf|ntului Duh ~i dup{ obiceiul sfin`ilor p{rin`i, acel nume al s{u s-a schimbat din botez, spre mai bine. Pentru c{ cel ce era numit de p{rin`i Luchie, adic{ str{lucitor prin }nmul`irea }ntr-}nsul a darurilor dumnezeie~ti, a c|~tigat cel mai des{v|r~it nume, numindu-se Luchian, care se t|lcuie~te ar{t{tor de lumin{, de unde se ar{ta c{, }n lumina darului cel nou, avea s{ fie ~i lumina lumii }ntru Domnul. El era de neam roman foarte cinstit ~i s-a f{cut mai cinstit din a doua na~tere, cea cre~tineasc{, pentru c{ s-a aflat a fi fiu al ve~nicului ]mp{rat. Era iscusit }n }n`elepciune, <%1>}nv{`|nd limba greceasc{ ~i latineasc{, dar mai }n`elept s-a ar{tat<%2> <%0>}n }nv{`{turile Sf|ntului Apostol Petru; pentru c{ de acela s-a lipit,<%2> i-a fost ucenic ~i s-a ad{pat de la el cu cereasca }n`elepciune. El a mai deprins de la d|nsul ~i obiceiurile ~i ostenelile apostole~ti; fiindc{, dup{ sf|r~itul cel mucenicesc al Sf|ntului Apostol Petru, a str{b{tut multe locuri prin Italia, sem{n|nd s{m|n`a cuvintelor lui Dumnezeu.<%0> @BT-1 = Sf|ntul Luchian, dup{ ce s-a f{cut des{v|r~it }n }n`elepciunea lui Dumnezeu, }n acea vreme a venit }n Roma Sf|ntul Dionisie Areopagitul, pov{`uit de Dumnezeu, ca s{ cerceteze }n leg{turi pe Sfin`ii Apostoli Petru ~i Pavel; }ns{ nu i-a mai g{sit }ntre cei vii. @BT-1 = ]n vremea aceea era episcop al Romei fericitul Climent, primul episcop al Romei, care a primit cu dragoste ~i cu cinste pe Dionisie pentru sfin`enia sa ~i pentru duhovniceasca dragoste }ntru Hristos, care a fost mai }nainte }ntre d|n~ii mult{ vreme. Deci, z{bovind la d|nsul c|t{va vreme, s-au bucurat unul de altul ~i s-au }ndulcit de vorbiri folositoare de suflet, }nt{rindu-se unul pe altul nu numai prin cuvinte, dar ~i prin chipurile cele }mbun{t{`ite. @BT-1 = ]ntr-o vreme, fericitul Climent, umpl|ndu-se de Duhul Sf|nt, a zis: <192>Vezi, o, Dionisie, iubitul meu frate, c|t este de frumos seceri~ul }n sem{n{turile Domnului; iar lucr{tori sunt pu`ini }n cuvintele propov{duirii lui Dumnezeu. Dar, de vreme ce tu e~ti bine deprins }n dreapta credin`{ ~i des{v|r~it }n toate bun{t{`ile legii cre~tine~ti, te rog, }n numele Domnului nostru Iisus Hristos, vino de acum }n p{r`ile Apusului ~i, ca un bun osta~ al Lui, s{ te lup`i }mpotriva vr{jma~ilor Domnului nostru ~i s{-i biruie~ti cu puterea lui Dumnezeu, Cel ce te }nt{re~te<170>. Sf|ntul Dionisie, }nvoindu-se la aceasta cu os|rdie, fericitul Climent a }nceput a c{uta pe al`ii de ajutor ~i }mpreun{ slujitori dreptcredincio~i ~i }n`elep`i, care str{luceau cu via`a ~i cu sfin`enia. ]ntre ace~tia a ales ~i pe Sf|ntul Luchian, pe care l-au pus episcop, iar Sf|ntul Dionisie l-a }ntov{r{~it, ca s{-i fie lui }mpreun{ c{l{tor ~i }mpreun{ nevoitor la propov{duirea cuv|ntului }ntru Sf|ntul Duh, iar celorlal`i p{rin`i, }nv{`{tor ~i pov{`uitor. Astfel r|nduind fericitul Climent, }i }nt{rea cu cuvinte iubite, zic|ndu-le: <192>Merge`i, preaiubi`ii mei fra`i! Merge`i, osta~ii lui Hristos cei nebirui`i ~i, precum Domnul a fost }mpreun{ cu sfin`ii p{rin`ii no~tri apostoli ~i cu ai lor nevoitori, tot astfel s{ fie ~i cu voi cei ce propov{dui`i numele Lui cel sf|nt; pentru c{ voi mult ~i nem{surat num{r de popor din neamuri ve`i c{uta Domnului ~i-l ve`i aduce }n ograda Lui<170>. Astfel vorbind Sf|ntul Climent cu ei ~i s{rut|ndu-i ~i <%2>binecuv|nt|ndu-i cu dragoste, i-a trimis cu pace; iar ei }mpreun{ s-au<%0> dus, propov{duind pe Hristos mai }nt|i prin toat{ Italia. Apropiindu-se ei de cetatea Tichina, la un loc ce se numea Parma, fericitul Luchian propov{duia cuv|ntul lui Dumnezeu la poporul acela, }ntorc|ndu-l de la de~arta }nchinare de idoli. ]ns{ poporul locului aceluia, fiind necredincios ~i preamult slujitor de idoli, nu lua aminte la buna vestire a cuv|ntului lui Dumnezeu. Pentru aceasta, }ndat{ au prins pe Sf|ntul Luchian singur ~i, batjocorindu-l, l-au aruncat }n temni`a poporului, }n care fericitul intr|nd c|nta cu mare veselie astfel: Pov{`uie~te-m{, Doamne, }n calea Ta ~i voi merge }n adev{rul T{u. Apoi zicea: S{v|r~e~te pa~ii mei }ntru c{r{rile Tale, ca s{ nu se cl{teasc{ picioarele mele. Astfel, bucur|ndu-se }ntru Domnul, sf|ntul b{rbat petrecea }n acea temni`{, ca sub acoper{m|ntul aripilor celor dumnezeie~ti ~i, pun|ndu-se pe sine cu totul }n n{dejdea ap{r{rii lui Hristos, se ruga Domnului, zic|nd: <192>Scoate, Doamne, din temni`{ sufletul meu, ca s{ se m{rturiseasc{ numelui T{u. Pe mine m{ a~teapt{ cei ce au s{ fie drep`i, ca prin mine, Hristoase, M|ntuitorul lumii, s{ se }ntoarc{ la Tine din neamuri acei care sunt r|ndui`i mai }nainte spre via`a ve~nic{<170>. @BT+1 = C|nd sf|ntul s{v|r~ea din toat{ inima aceste rug{ciuni ~i pe cele asemenea cu acestea, }ndat{ rug{ciunea lui s-a auzit la cer ~i Domnul a luat aminte; pentru c{ se ruga, ca s{ nu r{m|n{ lipsit de ai s{i pe cale, cu care dorea s{ mearg{ }mpreun{ la p{timire ~i s{ ajung{ unde era trimis. El se ruga de aceasta ~i se temea ca s{ nu moar{ pentru Domnul s{u, osta~ul cel preaales al lui Hristos, p|n{ ce mai }nt|i nu va }nmul`i Domnului rodul cel duhovnicesc ~i astfel, dup{ un bun seceri~ cu spor, s{ poat{ lua cununa cea muceniceasc{ ~i plata ostenelilor sale, }mpreun{ cu tovar{~ii s{i. @BT+1 = Deci, }ndat{ i s-a trimis lui dumnezeiescul ajutor, pentru c{ erau acolo ni~te cre~tini, care, }n~tiin`|ndu-se ce s-a }nt|mplat acelui sf|nt b{rbat, au mers noaptea la temni`{, pentru dragostea lui Hristos, ~i l-au scos din leg{turi; ~i astfel l-au f{cut s{ mearg{ }n libertate, }mpreun{ cu sfin`ii lui }nso`itori. Deci, pov{`uindu-se de Domnul, a mers cu bun{ sporire }n sl{vita cetate Tichina, din p{r`ile Italiei, care se numea ~i Papia. Acolo s-a odihnit pu`in dup{ osteneli, }ns{ n-a }ncetat }nmul`ind slava lui Dumnezeu, nici a sl{bit propov{duind }n diferite locuri cuv|ntul lui Hristos; }nc|t puteai s{ vezi }n ei }mplinirea cuvintelor celor prooroce~ti: C|t sunt de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea ~i ale celor ce binevestesc cele bune... Este cu neputin`{ a spune, c|t de multe mii de oameni, }n pu`in{ vreme s-au }ntors la Hristos, }n urma buneivestiri a cuv|ntului m|ntuirii; de vreme ce at|ta le ajuta puterea lui Dumnezeu, }nc|t celor ce c{utau spre ei li se p{rea c{ privesc ni~te cet{`eni cere~ti. Ei str{luceau }n mijlocul tuturor prin semne ~i minuni, lumin|nd sufletele ale~ilor lui Dumnezeu. Deci, ie~ind }n p{r`ile Italiei, au ajuns la malul m{rii ~i, urc|ndu-se }n corabie, au plecat unde }i pov{`uia Sf|ntul Duh, ajung|nd cu bucurie la malul cet{`ii Arelatiei. Ie~ind din corabie au fost primi`i de locuitorii cet{`ii aceleia cu cinste ~i cu dragoste ~i, odihnindu-se pu`in, au }nceput, dup{ asem{narea Sfin`ilor Apostoli, a-~i alege `{rile spre propov{duirea Cuv|ntului. Deci, Sf|ntul Marchelin cu c|`iva fra`i, s-a dus }n Spania. Fericitul Saturnin s-a dus }n Galia, ca, prin propov{duirea Evangheliei lui Hristos, pretutindeni s{ se poat{ l{rgi ~i }nmul`i }ntre neamuri Biserica lui Dumnezeu, p|n{ la oceanul Britaniei. Sf|ntul Dionisie, cu fericitul Luchian ~i cu ceilal`i, au mers p|n{ la hotarele Parisului. De acolo, Sf|ntul Luchian cu Maxim preotul ~i cu Iulian diaconul, au plecat la propov{duire spre Belgia. Acolo, binevestind numele Domnului, biruia puterile vr{jma~ului ~i }nt{rea Biserica lui Hristos. Deci, fiind plin ~i ad{pat de darul Sf|ntului Duh, pov{`uia poporul spre m|ntuire, nu numai cu chipul vie`ii celei }mbun{t{`ite, dar ~i cu cuvintele; c{tre aceasta avea putere, dat{ lui de la Dumnezeu, a face minuni ~i a t{m{dui bolile ~i neputin`ele }ntre oameni. El avea at|t de mare putere }mpotriva diavolilor, }nc|t aceia, numai auzind porunca lui, }ndat{ fugeau din oamenii pe care }i chinuiau. Astfel, propov{duind ne}ncetat pe Hristos ziua ~i noaptea, se }ndeletnicea }n rug{ciuni, }n privegheri, }n postirile cele din toate zilele, }n }nfr|nare ~i }n toat{ omor|rea trupului. El se chinuia }n toate zilele, dup{ cuv|ntul apostolului, pun|ndu-se }nainte pe sine jertf{ vie, sf|nt{ ~i binepl{cut{ lui Dumnezeu. Hrana lui din toate zilele nu era alta, dec|t numai o buc{`ic{ mic{ de p|ine ~i verde`uri, iar ca b{utur{ avea apa. Pe el }l s{tura puterea lui Dumnezeu ~i }ncheieturile lui cele ostenite, le }nt{rea darul lui Hristos. El dorea at|t de mult cununa muceniceasc{, }nc|t acum se vedea ca un mort pentru lume. Crucea sa o purta totdeauna, urm|nd Domnului nostru Iisus Hristos; ~tiind cu dreptate c{ muncirea este }ndoit{, una }n ascuns iar alta ar{tat{; deci, mai }nt|i se muncea }n tain{ pentru omor|rea trupului s{u, de~i era ~tiut{ }nfr|narea lui, p|n{ a intra el }n nevoin`a muceniceasc{ cea ar{tat{, ~i a se }ncununa cu cununa cea nevestejit{ a Domnului. Deci, el era obosit prin omor|rea trupului, }mpodobit prin r{bdare, }nt{rit }n minunata smerenie ~i plin de b{tr|ne`e. Astfel, a venit }ntr-at|ta s{v|r~ire de fapte bune }nc|t, petrec|nd cu trupul pe p{m|nt, se socotea cu duhul }mpreun{ }n cer. De aici i se f{cea lui aceea, c{ totdeauna se vedea cu fa`a luminat{ ~i iubit{, lini~tit cu mintea, fiind }mpodobit cu minunat{ c{runte`e ~i tot chipul lui era de }nger p{m|ntesc ~i de om ceresc. Dup{ ce s-a l{`it prin toate p{r`ile acelea vestea despre el, popoarele veneau la d|nsul, dorind s{ se boteze, }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, iar pe idolii pe care }i vedea, }i sf{r|ma. Dar diavolul cel vr{jma~ ~i viclean, v{z|ndu-se batjocorit de aceia pe care Hristos }i f{cea robii S{i, a }ntors toate me~te~ugirile ~i vicle~ugurile lui spre stricarea Sfintei Biserici a lui Dumnezeu ~i a }ndemnat pe Domi`ian, care dup{ Nero, fiul pierz{rii, a ridicat a doua prigonire contra cre~tinilor ~i l-a pornit, spre at|ta m|nie ~i ur|ciune, }nc|t a poruncit ca pe to`i cre~tinii ce se aflau }n st{p|nirea }mp{r{`iei Romei, ori s{-i sileasc{ s{ jertfeasc{ idolilor celor ciopli`i, ori s{-i ucid{ cu multe feluri de munci. Deci, prin toat{ st{p|nirea }mp{r{`iei lui Domi`ian, prin cet{`i ~i prin sate, a trimis p{g|neasca porunc{, ca to`i cei mai mari peste popor s{ sileasc{ pe cre~tini la }nchinare de idoli ~i la jertf{; iar pe cei ce nu se vor supune, s{-i piard{ cu felurite munci. Astfel s-au trimis }mpotriva numelui lui Hristos prigonitori }n Galia, ca s{ caute osta~ii Lui; dar mai ales pe aceia care veniser{ acolo de la Roma, pentru c{ se }nmul`ise prea mult slava ~i, }mpreun{ cu aceia, s{ piard{ numele lui Hristos din Galia. Trei erau prigonitorii trimi~i acolo ~i ale c{ror nume sunt acestea: Latrin, Arie ~i Antor. Acelora li s-a poruncit deosebit s{ caute pe Sf|ntul Luchian, robul lui Dumnezeu ~i, prinz|ndu-l, s{-l aduc{ la judecat{ }naintea Cezarului, ori s{-l ucid{ cu sabia, de nu va voi s{ jertfeasc{ idolilor. Cutreier|nd ei cet{`ile ~i satele Galiei, nicidecum nu puteau s{ afle pe cel c{utat. Apoi a venit }n~tiin`are, cum c{ dumnezeiescul b{rbat Luchian, propov{duind Evanghelia }mp{r{`iei celei ve~nice, lumineaz{ poporul Belgiei. Auzind ei aceasta, s-au aprins de iu`ime ~i m|nie ~i s-au dus acolo. Dar nu ajunseser{ ei }nc{ acolo ~i Sf|ntul Luchian a fost }n~tiin`at de venirea lor, de c{tre Sf|ntul Duh. Pentru aceasta, el a mers }n acel loc, unde }nv{`a pe popor cuvintele vie`ii ~i cu d|nsul era o mul`ime de oameni, care acum, prin propov{duirea lui, s-au }ntors la Hristos. Sf|ntul Luchian }i sf{tuia pe ei cu at|ta os|rdie, pe c|t erau n{d{jdui`i spre slava r{spl{tirii ve~nicei fericiri, zic|ndu-le: <192>Iat{, fra`ilor ~i fiilor, cei iubi`i }n Hristos, acum Domnul meu Iisus Hristos vrea s{-mi dea rodul ostenelilor mele ~i plata cea f{g{duit{ mai }nainte. Deci, preaiubi`ilor, petrece`i tari ~i nemi~ca`i }n credin`a lui Hristos; pentru c{ eu acum, fiind b{tr|n ~i obosit, m{ bucur de cununa muceniceasc{ ~i m{ s|rguiesc a m{ duce de la voi c{tre Domnul; dar voi s{ petrece`i }ntru dumnezeiescul Dar, pe care l-a`i primit. S{ nu v{ }ntoarc{ pe voi de la credin`a lui Hristos frica chinuitorilor, s{ nu v{ }nfrico~eze }ngrozirile, s{ nu v{ ispiteasc{ momelile, nici s{ v{ rup{ f{g{duin`ele prin cinstiri ~i bog{`ii; ci s{ v{ }ndulci`i }ntru bucuria vie`ii ve~nice ce va s{ fie, unde vi s-au g{tit r{spl{tirile cele negr{ite, la care ~i eu m{ s|rguiesc cu bun{ n{dejde; pentru aceea, de m|nia prigonitorilor nu m{ }nsp{im|nt<170>. Zic|nd el acestea, ~i-a ridicat ochii spre cer ~i a mul`umit lui Dumnezeu }naintea tuturor, c{ vrea s{-l }nvredniceasc{ pe el p{r`ii sfin`ilor mucenici ~i s{-l despart{ de tovar{~ii s{i ~i se ruga: <192>Mul`umesc @ie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu, Care m-ai }nso`it pe mine p|n{ la sf|r~it, cu fericitul Dionisie ~i cu ai lui nevoitori, asem{n|ndu-m{ }ntru osteneal{ cu ei. Deci, m{ rog @ie, ca s{ m{ r|nduie~ti }ntru }mp{r{`ia cea cereasc{, }mpreun{ cu ei<170>. Zic|nd acestea, a ie~it din `ara care se numea Belgia, nu fugind de frica muncilor, ci dup{ porunca Domnului, care porunce~te a fugi de prigonitori ca s{ dea chip turmei sale. C{l{torind el cu ferici`ii s{i }mpreun{ p{timitori, Maxian presbiterul ~i cu Iulian diaconul nu }nceta pe cale cu vorbele cele folositoare de suflet ~i cu rug{ciuni, p|n{ ce a ajuns }n v|rful muntelui, care este aproape de r|ul ce se nume~te Tar, ce curge dinspre apus, departe de cetate ca de trei stadii. Dup{ ce au ajuns acolo, st|nd ca o cetate deasupra muntelui, ce nu putea s{ se ascund{, deoarece ~i muntele st{tea prea frumos deasupra r|ului ~i se vedea de to`i de departe. Deci, fericitul, st|nd acolo cu t{rie, a g|ndit s{ a~tepte cununa muceniceasc{. Ajung|nd la cetate muncitorii cei pomeni`i mai sus, dup{ ce n-au aflat }ntr-}nsa pe Sf|ntul Luchian, au }nceput a }ntreba unde s-a dus. ^i li s-a spus c{ }nva`{ poporul nu departe de cetate. Ei, alerg|nd cu caii lor cei iu`i, au ajuns la acel munte, unde era omul lui Dumnezeu cu poporul ~i cu ucenicii s{i. Mai }nt|i au prins pe sfin`ii slujitori ai lui Hristos Dumnezeu, Maxian ~i Iulian, ca, prin muncile ~i prin moartea lor, s{ }ngrozeasc{ pe Sf|ntul Luchian ~i s{-l aduc{ spre cinstirea idolilor. Deci, prinz|nd pe mucenici, le poruncea cu }ngrozire s{ jertfeasc{ idolilor, }nfrico~|ndu-i: <192>De nu ve`i jertfi zeilor no~tri celor f{r{ de moarte, }ndat{ ve`i fi pedepsi`i de noi cu sabia<170>. Iar ei, fiind tari }n credin`{, r{spundeau cu }ndr{zneal{: <192>Niciodat{ nu ne vom }nchina idolilor, fiindc{ sunt de~er`i ~i f{cu`i de m|ini omene~ti. Noi am cunoscut pe Unul, adev{ratul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, pentru a C{rui credin`{ suntem gata a muri<170>. Auzind p{g|nii aceasta, }ndat{ i-au ucis cu sabia }naintea Sf|ntului Luchian. Astfel acei sfin`i au luat de la Domnul cununile cele f{g{duite ~i s-au num{rat }n ceata sfin`ilor mucenici. Pentru s{v|r~irea acelora, Sf|ntul Luchian, veselindu-se ~i sl{vind pe Dumnezeu, a zis }naintea tuturor: <192>M{ bucur ~i m{ veselesc }ntru Tine, Doamne, Dumnezeul meu, c{ pe fiii mei }i v{d c{ au mers mai }nainte de mine spre buna Ta slav{<170>. Atunci Latrin, Arie ~i Antor, au zis cu m|nie, cu iu`ime ~i cu asprime c{tre fericitul Luchian: <192>Tu e~ti acela, care gr{ie~ti poporului cu farmece ~i }l }ndemni s{ nu se supun{ poruncii nebiruitului Cezar ~i senatului a toat{ Roma ~i s{ nu jertfeasc{ zeilor celor f{r{ de moarte, jertfe bine primite?<170> Dar fericitul Luchian le-a r{spuns: <192>Eu nu sunt fermec{tor, ci rob al lui Iisus Hristos, Care nu ne-a }nv{`at vr{ji, ci dumnezeiasca }n`elepciune. Prin aceea ar{t poporului lui Dumnezeu calea cea adev{rat{ ~i-l }nv{` cum s{ urmeze Domnului nostru Iisus Hristos, f{r{ de }mpiedicare. Domnul nostru S-a pogor|t din cer pe p{m|nt, ca s{ r{scumpere zidirea Sa din robia vr{jma~ului cu preacurat s|ngele S{u, iar mai ales ca s{ }ntoarc{ diavoleasca }nchin{ciune; iar cei ce sunt adu~i din }ntunericul necredin`ei la lumina cea adev{rat{, aceia s{ c|~tige m|ntuire; deoarece este cu dreptate ca Aceluia s{-~i plece cerbicia inimii, Care a binevoit a Se r{stigni ~i a muri pentru m|ntuirea tuturor<170>. Aceia au zis: <192>Cum m{rturise~ti tu, c{ este Dumnezeu Acela, de Care zici nu numai c{ este mort, dar ~i r{stignit?<170> Sf|ntul Luchian le-a r{spuns: <192>M{car c{ necredin`a voastr{ nu este vrednic{ s{ aud{ tainele cerescului ]mp{rat; dar, pentru mul`imea credincio~ilor care stau aici de fa`{, voi spune ceva pe scurt: Dumnezeul cel adev{rat, Fiul adev{ratului Dumnezeu, Care a fost mai }nainte de veci pururea cu Tat{l, Acela voind, la sf|r~itul veacurilor, s{ }nnoiasc{ neamul omenesc cel }nvechit pentru c{lcarea de porunc{ a lui Adam, a binevoit a Se na~te f{r{ de stric{ciune ~i nespus din Preacurata Fecioar{, ca s{ fie Dumnezeu adev{rat ~i Om adev{rat, }ntr-o singur{ fa`{ a firii celei }ndoite, unul Dumnezeu adev{rat ~i Om adev{rat. ^i Cel ce era f{r{ de patim{ cu dumnezeirea, pururea fiind cu Tat{l, Acela a fost v{zut ~i supus pentru noi patimilor, celor dup{ firea omeneasc{. Deci, S-a f{cut ascult{tor lui Dumnezeu Tat{l, pentru r{scump{rarea noastr{, p|n{ la moarte pe cruce. De n-ar fi voit Fiul lui Dumnezeu s{ Se fac{ fiu al omului, ~i de nu S-ar fi }mbr{cat }n chipul cel muritor, apoi nici neamul omenesc n-ar fi c|~tigat iertare de la Dumnezeu ~i nici muritorii nu s-ar fi }mbr{cat }n nemurire<170>. Fericitul Luchian, zic|nd unele ca acestea, chinuitorii s-au umplut ~i mai mult de m|nie ~i au zis: <192>Acum ai ajuns la ad|nci b{tr|ne`i ~i prin urmare este vremea s{ }ncetezi cu vorba copi-l{reasc{ ~i de~art{. Dar de vreme ce te am{ge~te o de~{rt{ciune mare ~i te }nnebune~te multa gr{ire cov|r~itoare, pentru aceea }ndr{zne~ti a merge la moarte f{r{ nici o }ndoial{, ne}nsp{i-m|nt|ndu-te de nimic. Noi }`i spunem adev{rul: de nu te vei poc{i degrab{, de nu vei p{r{si o nebunie ~i }ndr{zneal{ ca aceasta ~i de nu vei jertfi zeilor celor f{r{ de moarte jertfe bine primite, }ndat{ b{tr|ne`ile tale le vom da f{r{ de cru`are la cumplite munci!<170> Apoi, ~ez|nd chinuitorii, au }nceput a-l }ntreba cu cuvinte }ngrozitoare, zic|ndu-i: <192>S{ ne spui degrab{ numele ~i neamul t{u<170>. Osta~ul lui Hristos le-a r{spuns: <192>De p{rin`ii mei am fost numit Luchie ~i din Sf|ntul Botez, prin care m-am n{scut din nou spre via`a ve~nic{ }ntru Hristos, sunt numit Luchian, iar de neam sunt roman, care nume este cinstit }n toat{ lumea. Dar eu nu m{ laud cu aceea c{ sunt roman, ci cu aceasta c{ sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos pe care lucru voi }l pute`i vedea }n mine; de vreme ce via`a ~i slava nu-mi este alta, dec|t numai Domnul meu Iisus Hristos ~i pentru D|nsul doresc a muri<170>. Atunci muncitorii au zis: <192>Este tot ceea ce am zis, c{ e~ti vr{jitor ~i }n~el{tor al acelora care te ascult{ ~i mai ales te ar{`i a fi ~i m|ndru; fiindc{ nu }ncetezi a le gr{i pe toate f{r{ de ru~ine ~i nu cru`i nici b{tr|ne`ile tale cele obosite. De e~ti roman, atunci pentru ce te-ai dep{rtat f{r{ de minte de cinstirea zeilor Romei, pe care cezarul }i cinste~te cu tot neamul ~i c{rora toat{ lumea se }nchin{. Sf|ntul Luchian a r{spuns: <192>]ntru Hristos }n Care m-am botezat ~i pe Care L-am cunoscut c{ este Dumnezeu adev{rat, cu darul Lui m-am lep{dat, prin credin`{, nu numai de diavoli ~i de idoli, dar ~i de toate lucrurile lor. Iar ceea ce gr{iesc ~i m{rturisesc pentru Hristos, voi nu voi`i nici a le auzi, nici a le pomeni, pentru c{ v-a orbit necredin`a voastr{, at|t pe voi c|t ~i pe cezarul vostru, }mpreun{ cu tot sfatul lui, de la care s-a adus o porunc{ ca aceasta: Ca noi oamenii, zidirea cea cuv|nt{toare, s{ aducem jertfe diavolilor ~i s{ ne plec{m }naintea idolilor celor necuv|nt{tori f{cu`i de m|ini omene~ti<170>. Dar Latrin, Arie ~i Antor, nesuferind s{ aud{ necinstirea zeilor lor ~i a cezarului, ~i-au pus m|inile pe Sf|ntul Luchian ~i, leg|ndu-l, l-au dat osta~ilor. Aceia, }ntinz|nd pe mucenic la p{m|nt, l-au b{tut cumplit, f{r{ de mil{, cu bice. Dar osta~ul lui Hristos, }n acea muncire, nici nu se temea de durere, nici nu se }nfrico~a de }ngrozire, ci petrecea tare }n credin`a lui Hristos. M{dularele cele sl{bite de b{tr|ne`e ~i cele r{nite le }nt{rea cu duhul, }nc|t, at|t cu fa`a c|t ~i cu mintea neschimbat{, nu }nceta a m{rturisi numele lui Hristos, zic|nd }n gura mare: Pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu voi }nceta niciodat{ de a-L l{uda cu inima, cu mintea ~i cu buzele<170>. Atunci chinuitorii, m|niindu-se ~i mai mult, au poruncit s{-l ucid{ cu sabia; deci, unul din osta~i, sco`|ndu-~i sabia ~i lovind }n grumazul s{u cel sf|nt, ce era g{tit spre t{iere, i-a t{iat prea-cinstitul lui cap. Iar pe c|nd sf|ntul lui trup z{cea f{r{ de suflet ~i }nc{ se mi~ca, atunci to`i, chiar ~i uciga~ii, au v{zut venind din cer peste d|nsul o lumin{ mare ~i, }mpreun{ cu lumina, s-a auzit un glas de sus, zic|nd: <192>Bucur{-te, Luchiane, rob ales, care nu te-ai }nfrico~at a-`i v{rsa s|ngele pentru Mine! Vino de prime~te-`i cununa, care `i s-a f{g{duit mai }nainte ~i te s{l{~luie~te }n ceruri }mpreun{ cu sfin`ii! Vino de mo~tene~te cu }ngerii loca~ul slavei celei ve~nice, g{tit `ie!<170> Acest glas s-a f{cut auzit nu pentru sf|nt, care totdeauna era }ncredin`at de r{spl{tirea cea f{g{duit{ lui de la Dumnezeu, ci pentru poporul ce st{tea }mprejur, ca s{ se }nt{reasc{ ~i mai mult }n dreapta credin`{ cea }ntru Domnul nostru Iisus Hristos, care se propov{duise mult prin Luchian. Aceasta s-a f{cut }ntr-o zi de s|mb{t{, }n muntele ce s-a zis mai }nainte, care era departe de cetate, ca la trei stadii. Poporul, auzind ~i v{z|nd aceasta, cei ce credeau ~i cei ce nu credeau, to`i au fost cuprin~i de mare fric{; unii au fugit de acolo, iar al`ii se minunau cu bucurie v{z|ndu-se liberi de cursele diavolului; }ns{, neput|nd s{ vad{ str{lucirea luminii ce se ar{tase, s-au dep{rtat pu`in de la locul acela. Deci, trupul cel mort al sf|ntului, lu|nd, cu minune de la Dumnezeu, oarecare putere de mi~care, s-a ridicat de la p{m|nt ~i a stat pe picioare; apoi, lu|nd cu m|inile preacinstitul s{u cap ce era t{iat, a mers, fiind purtat de darul Sf|ntului Duh care petrecea }ntr-}nsul ~i, }mpreun{ cu ajutorul }ngeresc, a }nceput a merge cu pa~i repezi ca un om viu cu trupul, purt|nd pe m|ini capul s{u cel sf|nt, precum a f{cut aceasta ~i prietenul s{u, Sf|ntul Dionisie, }n cetatea Parisului. Deci, merg|nd cale ca de trei stadii ~i trec|ndu-l peste r|ul Tar, cel mai sus zis, a ajuns la locul pe care omul lui Dumnezeu ~i l-a ales pentru }ngropare, ~i acolo, culc|ndu-se pe p{m|nt, s-a odihnit }n Domnul cu pace. Poporul cel dreptcredincios, care era }ntors c{tre Hristos prin muceniceasca propov{duire, a mers ~i a uns cu aromate sf|ntul lui trup ~i, }nvelindu-l cu p|nze curate, l-a }ngropat cu mult{ cinste, nu f{r{ aflare }ngereasc{ de fa`{; c{ci, pe c|nd se punea }n morm|nt acel sf|nt trup, mirosea, afar{ de cele p{m|nte~ti aromate, o alt{ mireasm{ mai minunat{ ~i mai negr{it{. Atunci to`i cei ce erau acolo se minunau ~i ziceau unul c{tre altul: <192>Ce este aceasta?<170> Apoi to`i au zis: <192>Slav{, Hristoase, c{ ne-ai }nvrednicit pe noi, a mirosi o bun{ mireasm{ ca aceasta pe care nasul nostru niciodat{ nu a mirosit-o! Slav{ @ie, Hristoase M|ntuitorule, c{ prin acea bun{ mirosire, ne-am }ndulcit, }nc|t ni se pare, c{ de acum nu ne vom lipsi de nici un bine!<170> Deci, cu c|t gr{iau ei aceasta, cu at|t mai mult li se d{dea lor mirosirea cea dumnezeiasc{ ~i dintr-aceasta cuno~teau to`i c{ se afl{ de fa`{ puterea sfin`ilor }ngeri, care, de la }nceputul p{timirii mucenicului, au fost nedep{rta`i de d|nsul p|n{ la moartea ~i }ngroparea lui. Astfel, dreptcredincio~ii }ngrop{tori, s{v|r~ind cinstita }ngropare, s-au }nchinat p|n{ la p{m|nt, strig|nd cu inimi zdrobite ~i zic|nd: <192>Credem }n Tine, Iisuse Hristoase, c{ e~ti cu adev{rat Fiul lui Dumnezeu, Care, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }mp{r{`e~ti }n ceruri, precum am auzit cu urechile noastre de la Sf|ntul T{u Mucenic Luchian ~i astfel ne-am }nv{`at a crede cu inima<170>. Deci, mul`imea poporului de prin cet{`ile ~i satele cele de primprejur, care venise acolo s{ priveasc{, v{z|nd unele ca acestea, asemenea ~i cei mai de pe urm{, auzindu-le de la cei ce le v{zuser{, s-au umilit cu inimile lor ~i dintr-acea zi au crezut }n Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca la cinci sute de suflete. Iar, mai }nainte, prin }nv{`{tura Sf|ntului Luchian, s-au }ntors la Hristos }n partea aceea, ca la treizeci de mii de suflete din am|ndou{ p{r`ile ~i de toate v|rstele. Aceia, sf{r|m|nd idolii, au m{rturisit pe Dumnezeu Tat{l nen{scut, pe Fiul Cel Unul n{scut, ~i pe Sf|ntul Duh, Unul ~i Adev{ratul Dumnezeu }n Treime! Dup{ aceea, unii dintre d|n~ii au zidit cu os|rdie deasupra morm|ntului mucenicului o biseric{ spre slava lui Dumnezeu ~i }n cinstea Sf|ntului Luchian, pl{cutul Lui. Iar trupurile Sfin`ilor Mucenici Marian ~i Iulian, }n munte unde au fost uci~i, acolo au fost ~i }ngropate. Mai pe urm{, trupurile lor au fost aduse de cre~tinii cei ce se }nmul`iser{ acolo ~i au fost puse }mpreun{ cu trupul fericitului Luchian. Deci, multe bun{t{`i se d{dea de la Domnul nostru Iisus Hristos, celor ce se rugau acolo, prin mijlocirea sfin`ilor lui mucenici. Deci, precum una le-a fost credin`a, una dragostea ~i una m{rturisirea }ntru p{timiri, tot a~a ~i noi credem, c{ una le-a fost vie`uirea lor }mpreun{, }ntru ve~nica fericire ~i mo~tenirea ]mp{r{`iei celei ve~nice. Deci, mul`umim Ziditorului nostru c{ m{rturisitorii Lui, cei trei la num{r, m{rturisind Sf|nta Treime, s-au s{v|r~it prin mucenicie. Pe aceia }i cinstim, ~tiind c{ de la d|n~ii se dau orbilor vedere, ~chiopilor umblet, izb{vire de diavoli ~i multe t{m{duiri de diferite boli, prin rug{ciunile lor cele sfinte ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, I se cuvine cinstea ~i slava }n veci. Amin.