@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A PATRA @SUBTITLE = POMENIREA CELUI DINTRE SFIN@I, @SUBTITLE = P[RINTELE NOSTRU MITROFAN, @SUBTITLE = ]NT\IUL PATRIARH AL CONSTANTINOPOLULUI @SUBTITLE = @FP+1 = P{rintele nostru Mitrofan a tr{it pe vremea marelui Constantin, }nt|iul }mp{rat cre~tin. El era fiu al lui Dometie Romanul, de neam }mp{r{tesc; pentru c{ Dometie era frate cu Prob, cel care a fost mai }nainte }mp{rat al Romei. Acest Dometie, fiind om cunosc{tor, a priceput }n~el{ciunea ~i r{t{cirea }nchin{rii de idoli ~i, cunosc|nd c{ credin`a cre~tin{ este dreapt{ ~i adev{rat{, s-a lep{dat de zeii cei mincino~i ~i a crezut }n adev{ratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. @BT-1 = Deci, fiindc{ }n acea vreme se s{v|r~ea mare p{g|n{tate de }ndr{cire de idoli }n Roma ~i se f{cea ucidere nevinovat{ de cre~tini }n toate zilele f{r{ num{r, de aceea Dometie, l{s|nd Roma, a venit }n Vizantia cu doi fii ai s{i, cu Prob ~i Mitrofan. Pe atunci era episcop }n Vizantia Tit, b{rbat pl{cut lui Dumnezeu ~i sf|nt; pe l|ng{ acesta petrecea Dometie cu fiii s{i, }nv{`|nd credin`a cea }ntru Hristos, legea Domnului, ~i pov{`uindu-se la via`a cu fapte bune. Episcopul v{z|ndu-l pe el lipit cu toat{ inima ~i cu tot sufletul s{u de Hristos, iar cu duhul arz|nd ~i slujind Domnului, l-a r|nduit pe el }n r|ndul clericilor bisericii, hirotonindu-l preot. @BT-1 = Dup{ moartea episcopului Tit, Dometie i-a luat scaunul lui, iar dup{ sf|r~itul fericitului episcop Dometie, scaunul patriarhal l-a luat fiul s{u Prob. Dup{ moartea lui Prob, Sf|ntul Mitrofan, fiul lui Dometie ~i fratele lui Prob, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Vizantiei. Marele }mp{rat Constantin, venind }n p{r`ile Traciei ~i vizit|nd ~i Vizantia, a v{zut pe Sf|ntul Mitrofan ~i, vorbind cu d|nsul, l-a cunoscut c{ este pl{cut lui Dumnezeu. Deci s-a minunat de }mbun{t{`ita lui via`{ ~i }n`elepciune, iubindu-l foarte mult; apoi, dorind s{ aud{ cuvintele lui cele }nsufle`ite de Dumnezeu, l-a dus pe el la Roma. @BT-1 = Marele Constantin a voit s{-~i mute scaunul }mp{r{tesc de la Roma la Bizan` <196> Constantinopolul de azi <196>, pentru c{ a v{zut c{ acel loc este foarte frumos ~i l-a socotit a fi vrednic de o cetate }mp{r{teasc{; deoarece era }ndestulat cu roadele p{m|ntului ~i a~ezat l|ng{ Pontul Euxin <196> Marea Neagr{ de azi <196>, }ntre Europa ~i Asia, av|nd multe c{i, at|t pe mare, c|t ~i pe uscat. Acolo a }ntemeiat o cetate mare, cu ziduri frumoase ~i a numit-o pe ea dup{ numele s{u, Constantinopole sau Noua Rom{. @BT-1 = ]mp{ratul Constantin, mut|ndu-~i scaunul din Roma veche }n Roma cea nou{, a adus ~i pe Sf|ntul Mitrofan, numindu-l p{rinte al s{u ~i mijlocind pentru cinstea cea patriarhiceasc{ de la cei 318 Sfin`i P{rin`i, care au luat parte la }nt|iul Sinod Ecumenic la Niceea. Dup{ porunca lui cea }mp{r{teasc{, Mitrofan a fost cel dint|i patriarh al Constantinopolului. @BT-1 = Sf|ntul Mitrofan, }nt|iul patriarh al Constantinopolului, neput|nd s{ fie la soborul acela din cauza b{tr|ne`ii ~i a sl{biciunii sale, a trimis }n locul s{u pe arhiepiscopul s{u Alexandru, b{rbat cinstit, sf|nt ~i b{tr|n, care a suferit pentru pacea Bisericii multe osteneli }n Tracia ~i }n Iliric. Acesta, }n sobor, `inea locul patriarhului Mitrofan ~i se nevoia contra lui Arie. Iar dup{ ce s-a sf|r~it acel Sinod ecumenic, dreptcredinciosul }mp{rat, marele Constantin, a rugat pe to`i arhiereii s{ mearg{ cu d|nsul la Prea Sfin`itul patriarh Mitrofan, s{-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul mor`ii. @BT-1 = Deci, merg|nd la d|nsul to`i }mpreun{ cu }mp{ratul, }ntr-o zi de Duminic{, ~i st|nd de vorb{, }mp{ratul a zis c{tre d|nsul: <192>O, prea cinstite p{rinte, te v{d c{ ai sl{bit de b{tr|ne`e ~i boal{; deci, te rog spune ~i ne arat{ nou{, cine va fi vrednic dup{ tine, ca s{ fie p{stor al turmei!<170> @BT-1 = Sf|ntul Mitrofan, cu fa`a vesel{, a r{spuns c{tre }mp{rat: <192>Cu adev{rat Duhul Sf|nt a vorbit prin gura ta, de vreme ce, cu ~apte zile mai }nainte, g|ndindu-m{ la aceasta, Domnul mi-a descoperit acestea: dup{ zece zile m{ voi duce din cele de aici ~i dup{ mine are s{ vin{ la scaunul patriarhicesc slujitorul meu, Alexandru, cel vrednic cu adev{rat de alegerea ~i de darul Sf|ntului Duh; iar dup{ el, are s{ fie mo~tenitor scaunului, Pavel, care este acum }ntre cet{`i<170>. Dup{ aceea Sf|ntul Mitrofan, c{ut|nd spre dumnezeiescul Alexandru, patriarhul Alexandriei, a zis c{tre d|nsul: <192>O, frate, ~i tu vei l{sa dup{ tine mo~tenitor ales<170>. Apoi, lu|nd de m|n{ pe Ata-nasie, arhidiaconul lui, a gr{it: <192>Iat{ viteazul osta~ al lui Hristos! Acesta va fi dup{ tine mo~tenitor, care va sta }mpreun{ cu fratele meu, Alexandru, nu numai }mpotriva p{g|n{t{`ii lui Arie, dar va intra ~i }n mari nevoin`e; deci, pe el, }mpreun{ cu viteazul Pavel, }l a~teapt{ p{timirile cele multe<170>. @BT-1 = Astfel a proorocit sf|ntul, despre cele ce aveau s{ fie. ]ntr-a-dev{r, dup{ acele zece zile de la descoperirea Domnului, s-a s{v|r~it cu pace, }n 4 zile ale lui iunie, ~i a tr{it to`i anii de la na~terea sa, 117; iar acum tr{ie~te }n via`a cea f{r{ de sf|r~it, st|nd }naintea scaunului marelui Arhiereu, al Domnului nostru Iisus Hristos, M|ntuitorul nostru, a C{rui slav{ este }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTUL MUCENIC CONCORDIE @BT-1 = Pe vremea }mp{ratului Antonin s-a ridicat }n cetatea Romei mare prigonire contra cre~tinilor, }nc|t nu era cu putin`{ a vinde sau a cump{ra ceva, afar{ numai de aceia care jertfeau zeilor. Pe atunci era }n cetatea Romei un b{rbat cu numele Concordie, din cas{ de neam bun, al c{rui tat{ se numea Gordian, cu dreg{toria preot. Acela, av|nd pe acest fiu Concordie, l-a pus s{ }nve`e Sf|nta Scriptur{ ~i a fost or|nduit }ntre ipodiaconii Preasfin`itului Piu, episcopul Romei, care a fost muncit pentru Hristos, pe vremea }mp{r{`iei lui Aurelian. Deci, acest fericit Concordie, }mpreun{ cu tat{l s{u, nu se }ndeletniceau, ziua ~i noaptea, dec|t numai }n posturi ~i rug{ciuni; d|nd milostenie la s{raci ~i rug|ndu-se Domnului, ca s{ poat{ s{ scape de s{lb{ticia prigonitorilor. @BT-1 = ]ntr-o vreme, fericitul Concordie a zis tat{lui s{u: <192>St{p|ne al meu, de voie~ti, d{-mi binecuv|ntare s{ m{ duc la Sf|ntul Eutihie ~i s{ stau }mpreun{ cu d|nsul, p|n{ ce va }nceta s{lb{ticia vr{jma~ului }mp{rat Antonin<170>. Zis-a lui tat{l: <192>Fiule, mai bine s{ petrecem aici, ca s{ lu{m cununile de la Domnul<170>. Atunci, fericitul Concordie a zis: <192>M{ voi duce de vei porunci, c{ acolo m{ voi }ncununa, unde va binevoi Hristos<170>. @BT-1 = Deci, tat{l lui i-a dat voie ~i s-a dus la Sf|ntul Eutihie, care era atunci }n satul s{u, }n calea Salariei, aproape de cetatea Tribula. Fericitul Eutihie, primindu-l cu mare bucurie, a }nceput a mul`umi lui Dumnezeu ~i, }ndeletnicindu-se, petreceau }mpreun{ }n rug{ciuni ~i postiri. Mul`i bolnavi de diferite boli veneau la d|n~ii; iar ei, rug|ndu-se }n numele lui Iisus Hristos, }i t{m{duiau; astfel str{b{tea slava lor }n popor. @BT-1 = Auzind de d|n~ii Torvat, comitul Etrusciei, care atunci locuia }n cetatea Spoletania, a trimis de a chemat la sine pe Sf|ntul Concordie ~i i-a zis: <192>Cum te nume~ti?<170> El i-a r{spuns: <192>Sunt cre~tin<170>. Zis-a comitul: <192>Te }ntreb de numele t{u, iar nu de Hristos<170>. Sf|ntul Concordie a r{spuns: <192>@i-am spus odat{ c{ sunt cre~tin ~i m{rturisesc pe Hristos<170>. Zis-a comitul: <192>Jertfe~te zeilor celor f{r{ de moarte ~i fii prietenul nostru, c{ci eu te voi avea ca pe un tat{ ~i voi spune st{p|nului meu, }mp{ratului Antonin, s{ te fac{ slujitor al zeilor<170>. Sf|ntul Concordie a r{spuns: <192>Ascult{-m{ tu ~i jertfe~te Domnului meu Iisus Hristos, ca s{ po`i sc{pa de ve~nicile munci; iar dac{ nu vei face aceasta, tu ~i zeii t{i ve`i fi pedepsi`i }n focul cel ve~nic<170>. @BT-1 = Atunci comitul a poruncit s{-l bat{ cu toiege ~i s{-l arunce }n temni`a cea de ob~te. Noaptea au venit la d|nsul fericitul Eutihie cu Sf|ntul Antim episcopul. Acesta, adic{ Antim, era prietenul comitului; deci, a rugat pe Torvat, comitul, s{ elibereze c|teva zile pe cel legat, l{s|ndu-l }n seama lui, unde au locuit }mpreun{ mai multe zile. Acela, }ntr-o vreme bine potrivit{, l-a hirotonisit preot, ~i astfel se }ndeletnicea }n rug{ciuni. Dup{ c|t{va vreme, comitul a trimis de a adus pe Concordie ~i i-a zis: <192>Ce te-ai sf{tuit pentru s{n{tatea ta?<170> Sf|ntul Concordie i-a r{spuns: <192>S{n{tatea mea este Hristos, C{ruia }n toate zilele ]i aduc jertfe de laud{, iar tu ~i zeii t{i v{ ve`i arde }n gheen{<170>. @BT-1 = Atunci a poruncit s{-l sp|nzure pe un lemn de muncire, iar el, plin de bucurie zicea: <192>Slav{ @ie, Doamne Iisuse Hristoase!<170> Zis-a comitul: <192>Jertfe~te marelui zeu Die<170>. Fericitul Concordie i-a r{spuns: <192>Eu nu voi jertfi pietrei celei surde ~i mute; am pe Domnul meu Iisus Hristos, C{ruia ]i sluje~te sufletul meu!<170> Atunci comi-tul, m|niindu-se, l-a trimis s{-l }nchid{ }n temni`a cea mai primejdioas{ ~i s{-i pun{ fiare de m|ni ~i de grumaz, poruncind ca nimeni s{ nu intre la d|nsul; pentru c{ voia s{-l piard{ cu foamea. Deci, fericitul Concordie, mul`umind Atotputernicului Dumnezeu, a zis: <192>Slav{ }ntru cei de sus lui Dumnezeu ~i pe p{m|nt pace, }ntru oameni bun{voire<170>. ^i }ndat{ }ngerul Domnului i s-a ar{tat la miezul nop`ii, zic|nd <192>Nu te teme, Concordie, ci }ndr{zne~te cu b{rb{`ie; c{ci eu sunt cu tine<170>. @BT-1 = Dup{ trei zile, comitul a trimis la d|nsul la miezul nop`ii, doi purt{tori de arme de-ai s{i, zic|nd c{tre ei: <192>Duce`i-v{ ~i spune`i celui legat: Ori jertfe~ti zeilor no~tri, ori `i se va t{ia capul!<170> <%-2>Merg|nd la d|nsul purt{torul de arme cu idolul Die, i-a zis: <192>Auzit-ai<%0> ce a poruncit comitul?<170> Sf|ntul Mucenic a r{spuns: <192>Voi ~ti`i<170>. Iar ei au zis: <192>Ori jertfe~ti zeului Die, ori `i se taie capul<170>. Atunci fericitul Concordie, mul`umind lui Dumnezeu, a zis: <192>Slav{ @ie, Doamne Iisuse Hristoase<170>; apoi a scuipat }n fa`a zeului Die. Atunci unul din osta~i, sco`|ndu-~i sabia, i-a t{iat capul. ^i a~a ~i-a dat sufletul }n m|inile Domnului. @BT-1 = Dup{ aceea, venind doi clerici ~i oarecare b{rba`i dreptcre-dincio~i, au luat trupul ~i l-au pus nu departe de cetatea Spoletana, unde izvor{sc multe ape. Deci, }n acel loc unde s-a }ngropat fericitul mucenic, orbii }~i cap{t{ vederea, bolnavii se t{m{duiesc, dracii se izgonesc cu rug{ciunile Sf|ntului Mucenic Concordie, cel ce a stat }naintea Domnului nostru Iisus Hristos, Care }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, petrece ~i }mp{r{`e~te }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL ZOSIMA DIN CILICIA @BT-1 = Cuviosul Zosima, numit ~i Chilix, era cu neamul din p{r`ile Ciliciei. Iubind pe Dumnezeu din tinere`ile sale, s-a lep{dat de lume ~i s-a dus }n muntele Sinai, unde a }mbr{cat schima monahal{ ~i a binepl{cut lui Dumnezeu. Dornic de via`{ pustniceasc{ mai lini~tit{, fiind }nc{ t|n{r, s-a dus }n p{r`ile Liviei ~i acolo s-a s{l{~luit }n pustie la un loc ce se numea Amoniac, ~i a }nceput a vie`ui singur, slujind lui Dumnezeu }n singur{tate. @BT-1 = Umbl|nd el prin pustia aceea, a aflat pe un oarecare b{tr|n, care purta o hain{ aspr{ de p{r. Deci, dup{ ce s-a apropiat de el, a voit s{ i se }nchine ~i s{ fie binecuv|ntat de d|nsul dup{ obicei; dar b{tr|nul a apucat }nainte ~i i-a zis: <192>Zosima, pentru ce ai venit aici? Du-te de aici, pentru c{ nu po`i s{ ~ezi }n acest loc<170>. Zosima, socotind c{ b{tr|nul }l ~tie mai demult, i s-a }nchinat ~i, cer|nd binecuv|ntare, i-a zis: <192>P{rinte, f{ bine ~i spune-mi de unde m{ cuno~ti?<170> B{tr|nul i-a r{spuns: <192>Mai }nainte cu dou{ zile, mi s-a ar{tat }n vedenie cineva minunat ~i mi-a zis: <192>Afl{, c{ va veni la tine un monah din muntele Sinai, cu numele Zosima, s{ nu-l binecuvintezi s{ petreac{ }mpreun{ cu tine }n pustia aceasta, pentru c{ vreau s{-i }ncredin`ez lui Biserica Babilonului<170>. @BT-1 = B{tr|nul, zic|nd aceasta c{tre Zosima, s-a dep{rtat de d|nsul ca la o arunc{tur{ de piatr{ ~i a stat la rug{ciune, ridic|ndu-~i m|inile c{tre Dumnezeu. Rug|ndu-se el dou{ ceasuri ~i termin|ndu-~i rug{ciunea, a venit iar la Zosima ~i, }mbr{`i~|ndu-l p{rinte~te, l-a s{rutat pe fa`{, zic|ndu-i: <192>Iubite fiule, bine ai venit aici! Dumnezeu te-a adus la mine, ca s{ dai trupul meu p{-m|ntului!<170> Zosima a }ntrebat pe b{tr|n: <192>P{rinte, de c|`i ani petreci }n acest loc?<170> B{tr|nul a r{spuns: <192>Sunt 45 de ani de c|nd petrec aici<170>. B{tr|nul gr{ind acestea, i s-a luminat fa`a ca focul ~i a zis c{tre Zosima: <192>Pace `ie, fiule, roag{-te pentru mine!<170> Zic|nd aceasta, s-a culcat pe p{m|nt ~i s-a mutat c{tre Domnul; iar fericitul Zosima, s{p|nd p{m|ntul, a }ngropat cinstitul trup al acestui mare b{tr|n. @BT-1 = Deci, petrec|nd }n acel loc dou{ zile, s-a }ntors }n Sinai, sl{vind pe Dumnezeu. ^ez|nd el }n m|n{stirea muntelui Sinai, a venit la d|nsul un t|lhar, rug|ndu-l ~i zic|nd: <192>P{rinte, ai mil{ de mine ~i m{ prime~te }n c{lug{rie, ca s{ pl|ng }n lini~te p{catele mele, s{ }nceteze de la mine faptele cele rele ~i s{ m{ c{iesc }n toate zilele vie`ii mele; deoarece am f{cut multe omoruri<170>. Cuviosul Zosima, }nv{`|ndu-l, l-a }mbr{cat }n haine c{lug{re~ti. Apoi, dup{ pu`in{ vreme, cuviosul a zis c{tre d|nsul: <192>Fiule, crede-m{ c{ aici nu-`i este cu putin`{ a petrece, pentru c{ de va afla de tine vreun <%2>boier, te va prinde, asemenea ~i p|r|torii t{i te vor ucide; }ns{ as<%0>cult{-m{ pe mine; s{ mergi }ntr-o m|n{stire mai dep{rtat{, unde te voi duce eu<170>. Deci, lu|ndu-l, l-a dus }n via`a de ob~te a p{rintelui Dorotei, care era aproape de Gaza ~i, l{s|ndu-l acolo, s-a }ntors iar la locul s{u. @BT-1 = Fratele acela a petrecut acolo nou{ ani }n via`a de ob~te, apoi, }nv{`|nd Psaltirea ~i deprinz|ndu-se cu toat{ r|nduiala monahiceasc{, s-a }ntors iar la Cuviosul Zosima ~i i-a zis: <192>P{rinte, f{ mil{ cu mine, d{-mi hainele mele cele mirene~ti ~i ia-le pe cele c{lug{re~ti<170>. Cuviosul, fiindu-i mil{, l-a }ntrebat: <192>Pentru ce, fiule?<170> Fratele a r{spuns: <192>P{rinte, am petrecut nou{ ani }n via`a de ob~te, precum singur ~tii, am postit c|t am putut, am vie`uit cu toat{ bl|nde`ea }n t{cere ~i cu frica lui Dumnezeu, supun|ndu-m{ tuturor. Deci, n{d{jduiesc }n bun{tatea cea f{r{ de sf|r~it a lui Dumnezeu ~i }n mila lui cea negr{it{, c{ mi-a iertat mul`imea p{catelor mele; dar v{d }ntotdeauna pe un copil, st|nd }naintea mea ~i zic|ndu-mi: Pentru ce m-ai ucis? Aceasta o v{d nu numai }n vis, dar ~i ziua c|nd stau }n biseric{ la c|ntare, c|nd m{ apropii de dumnezeie~tile Taine ~i c|nd m{n|nc cu fra`ii la mas{; }nc|t nici un ceas nu m{ las{ s{ m{ odihnesc. Oriunde m-a~ duce eu, v{d }naintea mea pe acel copil, zic|ndu-mi numai aceasta: Pentru ce m-ai ucis? De aceea, p{rinte, voiesc s{ m{ duc acolo, unde am f{cut acel omor, ca s{ m{ prind{, s{ m{ judece ~i s{ fiu pedepsit pentru moartea acelui copil, pentru c{ am fost f{r{ de minte c|nd l-am ucis<170>. @BT-1 = Deci, lu|ndu-~i de la cuviosul p{rinte hainele cele mirene~ti ~i }mbr{c|ndu-se, s-a dus }n lume. ^i, ajung|nd }n cetatea Diospol, a fost prins ~i a doua zi i s-a t{iat capul. Astfel s-a dus la Dumnezeu, sp{l|ndu-~i p{catele cu s|ngele s{u. @BT-1 = Cuviosul Zosima, av|nd }n sine ne}ncetat{ dorin`{ s{ vie`u-iasc{ }n lini~te pustniceasc{, departe cu totul de oameni, s-a g|ndit s{ lase muntele Sinai. Deci, s-a sculat ~i, lu|nd pe ucenicul s{u Ioan, s-a dus la Porfirot <196> a~a se numea pustia aceea <196>, pe care str{b{t|nd-o, a aflat pustnici, unul cu numele Pavel, care era de la Galata; iar altul cu neamul din p{r`ile Melitinului, anume Teodor, din m{n{stirea p{rintelui Eftimie cel Mare ~i am|ndoi erau }mbr{ca`i cu piei de bivol. Deci, Zosima s-a s{l{~luit cu ucenicul s{u aproape de acei pustnici, ca la dou{ stadii, ~i a vie`uit acolo doi ani. @BT-1 = ]ntr-una din zile l-a mu~cat un ~arpe pe Ioan, ucenicul lui Zosima, }nc|t s-a v{t{mat tot trupul lui din veninul ~arpelui ~i din aceast{ pricin{ a murit. Fericitul Zosima s-a m|hnit foarte mult de aceasta ~i s-a dus la pustnicii aceia. Ei, v{z|ndu-l c{ vine la d|n~ii tulburat ~i foarte nec{jit, mai }nainte de a zice Zosima ceva c{tre d|n~ii, apuc|ndu-i }nainte, i-au zis: <192>Ce, p{rinte Zosima, a murit fratele t{u?<170> Iar el, minun|ndu-se de mai }nainte vederea lor, le-a spus c{ a murit fratele, de~i ei ~tiau mai dinainte. @BT-1 = Deci, scul|ndu-se am|ndoi, au mers cu Cuviosul Zosima la fratele acela ~i v{z|ndu-l pe el z{c|nd mort la p{m|nt, au zis: <192>Nu te m|hni, p{rinte Zosima, Dumnezeu }`i va ajuta!<170> Apoi au strigat c{tre cel mort, zic|nd: <192>Frate, scoal{-te c{ stare`ul are trebuin`{ de tine<170>. ^i }ndat{ fratele a }nviat ~i s-a sculat de la p{m|nt. Deci, au gr{it c{tre Zosima: <192>P{rinte Zosima, }`i spunem cu adev{rat, du-te iar{~i }n Muntele Sinai, pentru c{ Dumnezeu voie~te s{-`i }ncredin`eze episcopia Bisericii Babilonului din Egipt<170>. Atunci Cuviosul Zosima, lu|nd binecuv|ntare de la acei sfin`i pustnici, ~i-a luat ucenicul ~i s-a }ntors la muntele Sinai. @BT-1 = Dup{ c|t{va vreme, p{rintele muntelui Sinai a trimis }n Alexandria, pentru oarecare trebuin`{, pe fericitul Zosima }mpre-un{ cu al`i doi fra`i ~i fericitul Apolinarie, patriarhul Alexandriei, oprindu-i, i-a hirotonit episcopi; pe unul la Iliopoli, pe altul la Leondopoli; iar pe Zosima }n Babilonul Egiptului, pentru c{ de demult erau dou{ `inuturi babiloniene. Cel dint|i, mai mare ~i mai vechi la Haldei, unde a }mp{r{`it Nabucodonosor ~i dup{ d|nsul ceilal`i }mp{ra`i ai Haldeilor; iar altul, mai mic ~i mai pe urm{, }n Egipt; pentru c{, mut|ndu-se unii de la Babilonul cel mare }n `ara Egiptului ~i zidindu-~i o cetate aproape de r|ul Nil, acea cetate s-a numit tot Babilon, de vreme ce babilonenii au zidit-o ~i petreceau }ntr-}nsa. @BT-1 = Deci, Cuviosul Zosima, lu|nd scaunul arhieresc }ntr-acest Babilon al Egiptului, dup{ voia lui Dumnezeu ~i dup{ proorocirea sfin`ilor p{rin`i pustnici, p{~tea turma lui Hristos ~i }ndrepta bine Sf|nta Biseric{, f{c|ndu-se chip turmei, cu cuv|ntul ~i cu via`a. El a petrecut pe scaun mul`i ani, pov{`uind pe mul`i la calea m|ntuirii. Dup{ ce a }nceput a se apropia de b{tr|ne`e, v{z|ndu-~i sl{biciunea ~i a~tept|ndu-~i sf|r~itul, ~i-a l{sat scaunul ~i s-a }ntors }n muntele Sinai, la via`a sa cea dint|i. Acolo, mai tr{ind pu`in{ vreme, s-a sf|r~it }ntru Domnul ~i a stat }n ceata Sfin`ilor Ierarhi, }naintea St{p|nului nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, SFIN@II MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>FRONTASIE, SEVERIN, SEVERIAN ^I SILVAN<%0> @BT-1 = Sfin`ii Frontasie, Severin, Severian ~i Silvan au fost trimi~i de fericitul Fronton, }nt|iul episcop al Petragoriei, s{ propov{duiasc{ Cuv|ntul lui Dumnezeu ~i s{-l semene pretutindeni. Pe aceia, prinz|ndu-i ighemonul Scviridon, i-a }ntrebat: <192>Spune`i-mi de unde sunte`i ~i cu ce nume v{ numi`i? Pentru c{ nu numai c{ n-a`i jertfit zeilor, dar i-a`i ~i }ntors pe acei ce voiau s{ jerfeasc{, le-a`i stricat capi~tele ~i nu ~tiu cu ce putere le face`i toate acestea<170>. Frontasie i-a r{spuns: <192>O, ighemoane, fiind lipsit de dumnezeie~tile fapte bune, pentru ce ne }ntrebi pe noi, c|nd te s|rguie~ti a pierde tot adev{rul? Socote~te mai }nt|i cine `i-a f{cut sufletul ~i trupul t{u ~i atunci vei cunoa~te adev{rul. Idolii p{g|nilor sunt lucruri de m|ni omene~ti, nu pot a le ajuta nici lor ~i nici altora<170>. Scviridon a zis: <192>V{d c{ sunte`i }ndr{zne`i }n cuvintele pe care le-a`i }nv{`at de la }nv{`{torul vostru<170>. Severin ~i Severian au r{spuns: <192>Multa noastr{ cuv|ntare este adev{rat{; iar tu cinste~ti pe idolii care sunt pietre surde, mute ~i de~arte puse de diavoli<170>. Scviridon a zis: <192>Ve`i c|~tiga via`a, de ve`i jertfi zeilor!<170> Sf|ntul Frontasie a r{spuns: <192>C|~tigarea noastr{ este s{ vie`uim ~i s{ murim pentru Hristos<170>. Atunci ighemonul, }ntorc|n-du-se c{tre sf|ntul ce ~tia c|nt{ri din instrumente muzicale, ca: al{ute, chimvale bine r{sun{toare ~i timpane, i-a zis: <192>Dar tu, tinere, de ce nu jertfe~ti?<170> Sf|ntul Silvan a r{spuns: <192>Eu jertfesc Domnului meu Iisus Hristos, care cu darul botezului S{u a sp{lat lumea de }ntin{ciuni<170>. Ighemonul a zis: <192>Cum a sp{lat-o?<170> Silvan a r{spuns: <192>Domnul meu Iisus Hristos a zis Ucenicilor S{i: Merg|nd, }nv{`a`i toate neamurile, botez|ndu-le }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Cel ce va crede ~i se va boteza, se va m|ntui; iar cel ce nu va crede, se va os|ndi. Asemenea ~i tu, ighemoane, de vei crede }n Hristos ~i te vei boteza, te vei m|ntui; iar de nu vei crede, te vei os|ndi<170>. @BT-1 = Atunci ighemonul, m|niindu-se, a poruncit s{-i scoat{ afar{ din cetate ~i s{-i duc{ la locul cel de munc{ ~i acolo s{-i munceasc{ cumplit. Deci, dup{ chipul M|ntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel }ncununat cu cununa de spini, a~a li s-a }nfipt ~i lor }n cap piroane de fier, ~i astfel i-a pironit de un st|lp. ]ns{ acea cumplit{ m|nie a muncitorului, n-a putut cu nici un fel s{ }ntoarc{ de la Hristos pe osta~ii lui. Apoi, dup{ ce cu acel fel de munci n-a putut s{-i biruiasc{, a dat asupra lor hot{r|re de moarte, adic{ s{ li se taie capetele. Deci sfin`ii mucenici, plec|ndu-~i genunchii la p{m|nt ~i }ncredin`|nd lui Dumnezeu sufletele lor, ~i-au plecat grumajii }naintea c{l{ului ~i astfel au luat munc{ pentru Hristos. Deci, osta~ii cei p{g|ni, t{ind capetele de la mucenice~tile trupuri, le-au aruncat spre batjocor{ pe p{m|nt ~i le-au l{sat ne}ngropate. Atunci o dumnezeiasc{ putere, venind la d|n~ii, a f{cut o minune ca aceasta, }nc|t to`i priveau cu spaim{ ~i se <%-2>minunau: Pogor|ndu-se deodat{ Sf|ntul Duh peste trupurile lor, le-a<%0> }nviat ~i lu|ndu-~i fiecare }n m|ini capul care z{cea l|ng{ trup, s-au sculat pe picioare f{r{ de ajutor omenesc ~i au mers spre r|ul ce se numea Il; deci, suindu-se pe ap{ umblau cu picioarele ca pe p{m|nt uscat. Apoi, trec|nd r|ul, s-au suit pe un deal }nalt ~i, ajung|nd la biserica Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, Fecioara Maria, }n care se ruga Sf|ntul Fronton episcopul, au intrat }n{untru ~i, plec|ndu-~i genunchii, ~i-au pus capetele }naintea picioarelor; iar trupurile le-au }ntins pe p{m|nt }n chipul crucii ~i au r{mas mor`i. @BT-1 = Atunci Sf|ntul Fronton episcopul, cu preotul Anian ~i cu mult popor, au luat pe Frontasie, pe Severin ~i pe Silvan ~i i-au }nmorm|ntat }n biserica cea mai sus zis{, cu cinste ~i cu c|nt{ri cere~ti, care se auzeau }n v{zduh; iar pe Severian, dup{ rug{mintea unei femei cucernice, l-au }ngropat cu cinste }ntr-alt loc, care era }n st{p|nirea ei, nu departe de sfin`ii }mpreun{ p{timitori. Deci, sfin`ii mucenici au p{timit pe vremea }mp{r{`iei lui Claudie; iar peste noi st{p|nind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh se cuvine cinstea ~i slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, <%4>SFIN@II MUCENICI @SUBTITLE = ZOTIC, ATAL, CAMASIE ^I FILIP @SUBTITLE = DE LA NICULI@EL - TULCEA ]n martirologiul siriac ~i cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeni`i, pe l|ng{ al`i 25 de martiri, ~i patru martiri originari din R{s{ritul Europei, numi`i: Zotic, Atal, Camasie ~i Filip. Ace~ti sfin`i mucenici au p{timit pentru Hristos sub }mp{r{`ia lui Diocle`ian ~i Maximian. Se crede c{ erau osta~i }n armata roman{, dar, pentru credin`a lor }n Hristos, au fost condamna`i la moarte prin t{iere cu sabia. Nu se ~tie exact data mor`ii lor, nici locul unde au fost martiriza`i. Unii cred c{ au fost surghiuni`i la Gurile Dun{rii, }n nordul Dobrogei de ast{zi, unde erau exila`i numero~i cre~tini ai Imperiului Roman, care nu voiau s{ jertfeasc{ idolilor. Dup{ tradi`ie, ace~ti sfin`i martiri osta~i au fost judeca`i de autorit{`ile romane }n ora~ul Noviodunum, tot }n Dobrogea. Prin secolele IV-V, s-a construit }n localitatea Niculi`el, din jude`ul de ast{zi, Tulcea, o basilic{ din piatr{ cu hramul Sf|ntul Atanasie cel Mare, care a fost re}nnoit{ }n secolul XIII, }n care au fost a~ezate moa~tele acestor sfin`i mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, }n anul 1971, luna septembrie, datorit{ ploilor abundente, p|r|ul Niculi`el a inundat ~i a scos la lumin{ o cript{ sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, }n care se aflau, }ntr-un sicriu comun, moa~tele acestor patru sfin`i mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie }n limba greac{: <192>Martyres tou Hristou<170>. Iar pe <%-2>peretele opus scrie numele lor: <192>Zotikos, Attalos, Kamasis ~i Filippos<170>.<%-1> <%-2>Ace<%0>ast{ cript{ martiric{, recent descoperit{, este unic{ }n Rom|nia ~i }n sud-estul Europei. Moa~tele acestor sfin`i martiri au fost a~ezate }n patru racle de lemn ~i depuse spre }nchinare }n biserica M|n{stirii Coco~ din apropiere, unde se p{streaz{ ~i ast{zi, av|nd zi de pr{znuire 4 iunie. Cu ale lor sfinte rug{ciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ne pe noi. Amin.