@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A CINCEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI @SUBTITLE = <%4>SFIN@ITULUI MUCENIC DOROTEI,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL TIRULUI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Dorotei a fost episcop al cet{`ii Tirului, pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian, p{g|nul }mp{rat al Romei. Din cauza prigonirii celei cumplite care pornise contra cre~tinilor, el ~i-a l{sat scaunul ~i s-a ascuns prin locuri ne~tiute. Pe vremea }mp{r{`iei marelui Constantin ~i dup{ ce Biserica lui Hristos a luat alinare, Sf|ntul Dorotei s-a }ntors iar{~i }n Tir la scaunul s{u ~i p{storea bine turma oilor celor cuv|nt{toare, aduc|nd pe mul`i de la r{t{ci-<%-2>rea }nchin{rii de idoli. El a tr{it p|n{ pe vremea lui Iulian Paravatul,<%0> care, lu|nd }mp{r{`ia, la }nceput nu du~m{nea pe fa`{ Biserica lui Hristos, ci }n ascuns, poruncind boierilor s{i celor de un g|nd cu el, care st{p|neau `{rile, s{ munceasc{ ~i s{ ucid{ pe cre~tini. Sf|ntul Dorotei, v{z|nd muncirea cea mare, care se f{cea credincio~ilor, ~i-a l{sat iar{~i scaunul cet{`ii Tirului, fugind de groaza muncitorilor; pentru c{ Domnul a poruncit s{ nu ne l{s{m }n primejdii de bun{ voie, de la prigonitori, ci s{ fugim de ele, dup{ cum zice: C|nd v{ vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugi`i }n cealalt{... Deci, ie~ind de la Tir, a mers }n Tracia; dar nici acolo n-a sc{pat de slujitorii de idoli, chem|ndu-l astfel Dumnezeu la cununa muceniceasc{. El a fost prins de boierii lui Iulian }n cetatea <%2>Diopolin, unde, suferind multe b{t{i ~i r{bd|nd diferite p{timiri, ~i-a<%0> dat }n astfel de munci fericitul s{u suflet, }n m|inile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte b{tr|n; c{ci avea de la na~terea sa o sut{ ~i ~apte ani. El a l{sat dup{ sine diferite scrieri folositoare Bisericii, }n limba greac{ ~i latin{, pentru c{ era bine iscusit }n am|ndou{ limbile acestea, fiind b{rbat des{v|r~it }n }n`elepciunea cea duhovniceasc{, at|t cea dinl{untru c|t ~i cea dinafar{. El a scris vie`ile prooroce~ti ~i apostole~ti ~i alte cuvinte folositoare ~i t|lcuiri. Iar acum, fiind }nsu~i scris }n cartea vie`ii, se s{l{~luie~te cu acei sfin`i, ale c{ror vie`i le-a scris. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL ANUVIE M[RTURISITORUL @BT-1 = Cuviosul Anuvie a fost de neam egiptean, av|nd mare credin`{ ~i dragoste c{tre Hristos Dumnezeu. F{c|ndu-se prigonire mare contra cre~tinilor de p{g|nii }nchin{tori de idoli, acesta a m{rturisit cu }ndr{zneal{ p{g|nilor pe Hristos, ~i pentru aceasta a fost muncit de ei. Cu purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, el a fost eliberat ~i s-a dus }n pustia Egiptului, unde s-a nevoit ~i s-a ostenit pentru Dumnezeu p|n{ la ad|nci b{tr|ne`i. @BT-1 = Iar sf|r~itul lui a fost astfel: <192>L|ng{ malul r|ului Nil, care adap{ `ara Egiptului, s-au adunat la un loc trei p{rin`i pustnici, purt|ndu-se de duhul lui Dumnezeu, care se chemau: Sur, Isaia ~i Pavel. Deci, }ntreb|ndu-se unul pe altul, care }ncotro merge, s-a aflat c{ to`i ace~ti trei cuvio~i, aveau acela~i g|nd ~i acela~i scop. Fiecare dintre d|n~ii voia a merge la p{rintele Anuvie; iar de la locul acela de unde se adunaser{ ~i p|n{ la m|n{stirea lui Anuvie era cale pe ap{ ca de trei zile. @BT-1 = Deci, a~tept|nd ei pe mal s{ vin{ vreo corabie ca s{ mearg{ }n acel loc, n-au aflat. Pentru aceasta s-au m|hnit ~i au zis }ntre d|n~ii: <192>S{ ne rug{m Domnului, ca s{ fac{ cu noi aceast{ mil{. S{ nu ni se curme scopul nostru ~i s{ nu ni se }mpiedice calea }nceput{, ca s{ nu ne }ntoarcem de~er`i la locurile noastre<170>. Apoi Isaia ~i Pavel au zis c{tre p{rintele Sur: <192>P{rinte, roag{-te tu mai ales, pentru c{ ~tim c{ pe tine te ascult{ totdeauna Dumnezeu ~i, astfel, ne va }mplini prin tine cererea<170>. Atunci, el a poruncit ca ~i ei }mpreun{ cu d|nsul s{-~i plece genunchii la rug{ciune, iar el s-a }ntins pe p{m|nt }n chipul crucii, arunc|ndu-se cu fa`a }naintea Domnului. Dup{ s{v|r~irea rug{ciunii, scul|ndu-se de la p{m|nt, au v{zut st|nd l|ng{ mal o corabie ~i, rug|ndu-se iar{~i, s-au suit }ntr-}nsa. @BT-1 = Deci, plec|nd corabia, mergea contra apei. Dar, fiind purtat{ de v|nt ~i c|rmuindu-se de nev{zuta putere a lui Dumnezeu, at|t de iute mergea, }nc|t }ntr-un ceas a trecut at|ta cale, pe care abia ar fi f{cut-o cu mult{ osteneal{ }n trei zile. @BT-1 = Sosind corabia la mal, }n dreptul loca~ului lui Anuvie, p{rin`ii au ie~it din corabie pe p{m|nt, iar p{rintele Isaia le-a zis: <192>Domnul mi-a ar{tat pe b{rbatul la care mergem. Acela ne va }nt|mpina pe noi, ne va cunoa~te ~i ne va spune toate tainele noastre pe care le avem<170>. Dup{ aceea a zis ~i p{rintele Pavel: <192>^i mie mi-a descoperit Domnul, c{ dup{ trei zile }l va lua pe el din lumea aceasta<170>. @BT-1 = Merg|nd ei spre m|n{stire ~i dep{rt|ndu-se pu`in de la r|u, iat{ c{ deodat{ venea }ntru }nt|mpinarea lor Cuviosul Anuvie. Deci, s{rut|ndu-i pe d|n~ii, le-a zis: <192>Bine este cuv|ntat Domnul, Cel ce v-a ar{tat pe voi }n trup viu ~i mai }nainte }ntru Duhul<170>. Lu|ndu-i cu dragoste ~i duc|ndu-i }n chilia sa, a }nceput a le spune la fiecare dintre d|n~ii lucrurile cele bune ale lor, care nu se ~tiau de nimeni altul, f{r{ numai de Unul Dumnezeu; cum cineva se cunoa~te deosebi ~i cum, s{v|r~ind fapta cea bun{, este pl{cut St{p|nului s{u, lui Hristos Domnul, ~i ce fel de dar are fiecare de la Domnul. @BT-1 = Atunci, p{rintele Isaia a zis c{tre d|nsul: <192>O, p{rinte, ~i nou{ ne-a descoperit Domnul despre tine, c{ dup{ trei zile te va lua la D|nsul din aceast{ lume trec{toare; de aceea m{ rog `ie s{ ne spui nou{ pustnice~tile tale osteneli ~i faptele tale cele }mbun{t{`ite. Deci, nu te teme de prihana de~artei slave, pentru c{, duc|ndu-te din lumea aceasta, le vei l{sa celor de pe urm{ ai t{i, chip despre via`a ta cea pl{cut{ lui Dumnezeu, ca s{-`i fie `ie vrednici urm{tori<170>. @BT-1 = Atunci p{rintele Anuvie a }nceput a zice: <192>Nu-mi aduc aminte s{ fi f{cut vreun lucru mare ~i cinstit, f{r{ numai aceasta ce am p{zit-o cu darul Dumnezeului meu: Din vremurile }n care a fost prigonire }mpotriva cre~tinilor ~i am m{rturisit }naintea muncitorilor numele M|ntuitorului nostru, n-a ie~it cuv|nt mincinos din gura mea. Pentru c{, odat{ m{rturisind dreptatea, n-am voit dup{ aceea s{ zic ceva nedrept ~i mincinos; odat{ iubind cele cere~ti, n-am voit dup{ aceea s{ mai iubesc ceva din cele p{m|nte~ti. La aceasta mi-a ajutat mila Domnului; pentru c{ mi-a ajutat mie s{ nu mai am niciodat{ trebuin`{ de ceva lucruri p{m|nte~ti, ci tot felul de hran{ de care doream, }mi aduceau sfin`ii }ngeri ~i nimic n-a t{inuit de mine Domnul meu, din cele ce se fac pe p{m|nt; apoi niciodat{ nu s-a lipsit inima mea de dorirea Lui cea dumnezeiasc{. Nu m-am odihnit ziua ~i noaptea, c{ut|nd pe Cel ce L-a iubit sufletul meu, pe St{p|nul Hristos, ca s{ pot totdeauna s{-L v{d cu ochii mei cei suflete~ti ~i s{ m{ }ndulcesc de vederea Lui. Eu v{d totdeauna pe }ngerul lui Dumnezeu, fiind de fa`{ cu mine ~i ar{t|ndu-mi pe to`i st{p|nitorii veacului acestuia. Lumina min`ii mele niciodat{ nu s-a stins; toate c|te le-am cerut de la Domnul, mi le-a dat mie. Am v{zut de multe ori cetele }ngere~ti, st|nd }naintea lui Dumnezeu. Am v{zut cetele sfin`ilor mucenici ~i ale m{rturisitorilor, soboarele monahilor ~i ale tuturor sfin`ilor ~i, mai ales, ale celor care nu aveau alt{ os|rdie pe p{m|nt f{r{ numai s{ sl{veasc{ totdeauna ~i s{ binecuv|nteze cu credin`{ pe Domnul }ntru simplitatea inimii lor. Am mai v{zut pe satana ~i pe diavolii lui }n focul cel ve~nic ~i am v{zut iar{~i, }mpotriva acelora, pe cei drep`i care se }ndulceau de ve~nica bucurie<170>. @BT-1 = Cuviosul Anuvie, spun|nd acestea la p{rin`ii ce veniser{ la d|nsul spre cercetare de trei zile, precum ~i multe altele, nu o f{cea aceasta pentru slava de~art{, ci pentru folosul celor ce le ascult{. El, fiind silit prin rug{minte de cei ce au venit la d|nsul, le spunea toate din toat{ inima, cu ~tiin`{ curat{ ~i cu mult{ smerenie. @BT-1 = Dup{ ce au trecut trei zile, ~i-a dat sufletul s{u cu bucurie ~i }ndat{ s-au v{zut sfin`ii }ngeri lu|nd sufletul lui ~i ridic|ndu-l spre }n{l`imea cerului, auzindu-se }n v{zduh dulci c|nt{ri }ngere~ti. Astfel a trecut Cuviosul Anuvie de la cele p{m|nte~ti la cele cere~ti, el care a m{rturisit numele lui Hristos }naintea p{g|nilor ~i a suferit b{t{i ~i munci pentru aceasta. Iar acum se pream{re~te }n ceata m{rturisitorilor, }naintea }ngerilor cere~ti, }n fa`a lui Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine cinste ~i slav{ }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL TEODOR PUSTNICUL @BT-1 = Cuviosul p{rinte Teodor a fost famen din tinere`e. Apoi, l{s|nd lumea, s-a f{cut monah ~i s-a dus }n pustiul Iordanului. El a suferit multe osteneli, s|rguindu-se s{ plac{ lui Dumnezeu; pentru aceea, a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Deci, av|nd o trebuin`{ s{ mearg{ la Constantinopol, s-a dus la mare ~i, g{sind o corabie care pleca }ntr-acolo, s-a urcat }ntr-}nsa. C|nd pluteau }n cale, li s-a }nt|mplat de a r{t{cit corabia }n largul m{rii ~i li s-a sf|r~it apa de b{ut ce o mai aveau. Pentru aceasta, cor{bierii ~i cei din corabie erau }n nepricepere ~i }n mare m|hnire. Iar Cuviosul Teodor, scul|ndu-se ~i ridic|nd m|inile spre cer, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu, Care m|ntuie~te de moarte sufletele omene~ti. Apoi cu rug{ciunea a }nsemnat apa m{rii cu semnul Sfintei Cruci ~i a zis cor{bierilor: <192>Binecuv|ntat este Dumnezeu, lua`i ap{ c|t v{ trebuie!<170> Deci, lu|nd ei ap{, au gustat ~i au aflat apa m{rii pref{cut{ din am{r{ciune }n dulcea`{, ca ~i cea din r|u, ~i au umplut vasele lor cu ap{ dulce din mare ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu. Iar Teodor a zis: <192>Ierta`i-m{, fiii mei, c{ci nu s-a f{cut pentru mine aceast{ minune a Atotputernicului Dumnezeu, ci pentru voi, care v-a`i m|hnit, c{ nu ave`i ap{. Dumnezeu, v{z|nd m|hnirea voastr{ ~i a~teptarea mor`ii, S-a milostivit spre voi ~i a schimbat am{r{ciunea m{rii }n dulcea`a r|ului<170>. Dup{ aceasta ~i corabia a nimerit calea sa, cu rug{ciunile acestui sf|nt cuvios, ~i au sosit degrab{ la malul spre care mergeau. @BT-1 = Acest p{rinte Teodor a f{cut }nc{ ~i alte minuni, iar dup{ aceea s-a mutat la Dumnezeu.