@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A ^ASEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A PREACUVIOSULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>P[RINTELUI NOSTRU VISARION<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Visarion, marele }ntre p{rin`i, s-a n{scut ~i a crescut }n Egipt. Din tinere`e a iubit pe Hristos ~i a r{s{rit }n inima lui lumina darului lui Dumnezeu. El s-a p{zit de toat{ }ntin{ciunea p{catului, nep{t|ndu-~i haina cea duhovniceasc{, pe care a luat-o de la Sf|ntul Botez. Cercet|nd sfintele locuri de la Ierusalim, a v{zut pe Cuviosul Gherasim, care-~i petrecea via`a }n pustiul Iordanului, ~i c{ruia }i slujea un leu. Asemenea, v{z|nd ~i pe mul`i al`i p{rin`i care vie`uiau acolo prin diferite locuri ~i care str{luceau }n fapte bune ~i, vorbind cu d|n~ii, a c|~tigat mult folos sufletului s{u. @BT-1 = Dup{ ce s-a }ntors la locul s{u, ~i-a dob|ndit ca p{rinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul. Adeseori se ducea la el, pov{`uindu-se de }nv{`{turile lui cele folositoare, ~i s-a }ndemnat spre via`a cea aspr{. ]mp{r`indu-~i s{racilor ~i m|n{stirilor averea r{mas{ de la p{rin`i, s-a f{cut monah. ^i, duc|ndu-se }ntr-un loc pustiu, petrecea }n lini~te, obosindu-se cu multe osteneli ~i omor|ndu-~i trupul cu nevoin`e pustnice~ti. Astfel, fiind }n trup, se asem{na celor f{r{ de trup. Postirea lui era f{r{ de m{sur{, pentru c{ uneori nu m|nca toat{ s{pt{m|na, iar alteori petrecea f{r{ de hran{ ~i f{r{ de b{utur{ patruzeci de zile. @BT-1 = Odat{, st|nd }n mijlocul unor m{r{cini ~i av|nd m|inile, ochii ~i g|ndul }ndreptate c{tre cer, a petrecut astfel patruzeci de zile ~i de nop`i }n rug{ciuni g|nditoare de Dumnezeu. El a stat neclintit ca un st|lp, nemi~c|ndu-~i c|t de pu`in trupul din acel loc, negust|nd ceva }n aceste zile, neg|ndind c{tre cineva, nedormit|nd, nesl{bind din neputin`a cea fireasc{ ~i neaplec|ndu-~i mintea spre cele p{m|nte~ti. Astfel, era cu totul p{truns de dragostea lui Dumnezeu. @BT-1 = Cu ochii cei suflete~ti privea neab{tut spre Hristos, urm|nd celor f{r{ de trupuri. De aceea s-a }nvrednicit ~i de mari daruri de la El, pentru c{ i s-a dat lui darul facerii de minuni, cum erau proorocii cei mai de demult. Se asem{na cu Moise; c{, precum Moise a pref{cut apele cele amare }ntru dulcea`{ cu lemnul ar{tat de Dumnezeu, ca s{ adape pe Israel cel }nsetat, tot astfel ~i Cuviosul Visarion a }ndulcit am{r{ciunea apei de mare, prin rug{ciune ~i }nsemnarea sfintei cruci, ca s{ adape pe ucenicul lui cel sl{bit de sete. @BT-1 = Odat{, umbl|nd el cu ucenicul lui pe marginea m{rii, acesta a }nsetat acolo de osteneala drumului ~i de z{duful zilei ~i zicea c{tre sf|ntul: <192>P{rinte, }mi este tare sete<170>. Cuviosul, f{c|nd rug{ciune ~i }nsemn|nd marea cu semnul Sfintei Cruci, a zis: <192>]n numele Domnului ia ap{ ~i bea<170>. Ucenicul, lu|nd ap{ din mare cu vasul ce purta, a v{zut c{ apa este dulce la gust ~i rece, ca ~i cum ar fi curs dintr-un izvor viu. Deci, b|nd din destul ~i r{corindu-se, a luat ~i }n vasul s{u. Cuviosul Visarion, v{z|nd aceasta, a zis ucenicului: <192>Fiule, pentru ce ai umplut vasul cu ap{?<170> R{spuns-a ucenicul: <192>Iart{-m{, p{rinte! Am luat ap{ ca s{ nu }nset{m iar{~i pe cale!<170> @BT-1 = Atunci stare`ul a zis: <192>Dumnezeu, Cel ce este }n acest loc, este peste tot locul; ~i, precum aici, a~a ~i }n tot locul poate s{ dea ap{ dulce celui }nsetat<170>. Numele ucenicului era Dula. Cuviosul Visarion s-a asem{nat ~i lui Isus al lui Navi; c{ci precum acela a biruit pe Amorei, ~i a oprit soarele }n calea sa, tot a~a a f{cut ~i acesta. Merg|nd el cu ucenicul la alt stare`, se apropia soarele spre apus ~i calea era }nc{ dep{rtat{; deci Sf|ntul Visarion s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Rogu-m{ @ie, Doamne, porunce~te ca s{ stea soarele p|n{ ce voi merge la robul t{u<170>. ^i a~a s-a f{cut, c{ n-a apus soarele p|n{ ce a sosit cuviosul la acel stare`. @BT-1 = Cuviosul a fost asemenea ~i cu Sf|ntul Prooroc Ilie, pentru c{ }n vreme de secet{, cu rug{ciunile sale a c{zut ploaie }ndestulat{ din cer pe p{m|nt; ~i aceasta nu s-a f{cut odat{ sau de dou{ ori, ci de mai multe ori. El se asem{na }nc{ ~i cu proorocul Elisei; c{ci precum acela a trecut apele Iordanului, desp{r`indu-le cu cojocul lui Ilie, tot a~a ~i acesta, cu rug{ciunile sale, a }nt{rit firea apelor sub picioarele sale ~i umbla pe deasupra apelor ca pe uscat; pentru c{ Nilul <196> cel mai mare fluviu <196> }l trecea ca pe uscat ~i, oriunde i se }nt|mplau p|raie, le trecea cu picioarele neudate. @BT-1 = Cuviosul Visarion, petrec|nd oarec|nd }n schit, s-a adus la biseric{ un om }ndr{cit ~i se f{ceau rug{ciuni pentru el ca s{ se izb{veasc{ de duhul cel necurat, dar nu ie~ea dracul din el. Atunci clericii au zis }ntre ei: <192>Ce s{ facem cu }ndr{citul acesta?<170> Unii ziceau: <192>Nimeni nu poate s{ izgoneasc{ pe drac, dec|t p{rintele Visarion; deci de-l vom ruga pe el de aceasta, apoi ne este team{ c{ nici }n biseric{ nu va mai voi s{ vin{. Deci s{ facem a~a: El vine de diminea`{ }n biseric{ mai }nainte dec|t to`i, atunci noi, apuc|nd }nainte de venirea lui, s{ punem pe omul cel }ndr{cit }n locul lui ~i s{-i zicem stare`ului: <192>P{rinte, de~teapt{ pe cel ce doarme!<170> @BT-1 = A~a au f{cut clericii. Intr|nd Cuviosul Visarion }n biseric{, dup{ obiceiul s{u, a v{zut pe acel om ~ez|nd }n locul lui. Atunci el a stat aproape de cel }ndr{cit ~i nu voia s{-l goneasc{ din locul lui. Dup{ ce s-a }nceput pravila bisericii, clericii au zis c{tre stare`: <192>P{rinte, de~teapt{ pe cel ce doarme<170>. P{rintele Visarion, apropiindu-se de acel om, l-a cl{tinat, zic|ndu-i: <192>Scoal{-te ~i te du de aici!<170> ^i }ndat{ dracul a ie~it din om, gonit prin cuv|ntul sf|ntului. Scul|ndu-se omul, a }nceput a mul`umi lui Dumnezeu, c{ s-a izb{vit ~i s-a f{cut s{n{tos din acel ceas. ]n acest fel clericii au pornit pe Sf|ntul Visarion spre acea facere de minuni, ca s{ izgoneasc{ pe diavoli. Astfel, acest cuvios p{rinte nu voia cu nici un chip s{ fac{ minuni la ar{tare, ca s{ nu fie sl{vit de oameni, fiind smerit ~i socotindu-se pe sine p{c{tos. @BT-1 = Odat{, un frate din schit a c{zut }ntr-o gre~eal{ ~i preotul }i poruncea lui s{ ias{ afar{ din biseric{, ca unul ce nu era vrednic s{ fie }mpreun{ cu fra`ii }n soborul bisericesc. Deci, Cuviosul Visarion, scul|ndu-se, a ie~it ~i el }mpreun{ cu cel ce gre~ise, zic|nd: <192>^i eu sunt p{c{tos ca acesta!<170> ]ntr-acest fel a fost smerenia acestui sf|nt p{rinte. Ucenicii lui mai spuneau de el c{ patruzeci de ani nu s-a culcat pe coaste ca s{ se odihneasc{; ci, ~ez|nd, primea c|te pu`in somn. El sf{tuia pe ucenicii s{i s{ fie treji, ca astfel s{ se p{zeasc{ totdeauna de cursele vr{jma~ului, ~i le zicea: <192>Se cade monahului s{ fie ca ~i Heruvimii ~i Serafimii; ~i, c|nd cineva petrece }n pace neav|nd r{zboaie, atunci mai mult s{ se p{zeasc{ ~i s{ se smereasc{ }n fa`a lui Dumnezeu, ca nu cumva, p{r|ndu-i-se c{ st{, s{ cad{ }n vreo gre~eal{ mai cumplit{. Pentru prea marea }ncredere }n sine, mul`i s-au dat la r{zboi. De multe ori, pentru neputin`a noastr{, Dumnezeu nu las{ s{ vin{ asupra noastr{ r{zboaie, ca astfel s{ pierim des{v|r~it<170>. @BT-1 = Toat{ via`a acestui sf|nt p{rinte era asemenea p{s{rilor ce zboar{ }n aer, pentru c{ nimic nu a c|~tigat din cele p{m|nte~ti. Nu avea nici chilia sa, nici vreo ad{postire deosebit{; ci, trec|nd din loc }n loc, mergea ca un r{t{cit prin pustie, prin surp{turi ~i prin v{i, ne}ngrijindu-se deloc de nevoile trupe~ti, nici de hran{, nici de haine, av|nd pe trup }mbr{c{minte numai o ruptur{ de hain{, care }i acoperea trupul gol de tot. Ziua se ardea de z{duful soarelui, iar noaptea de frig. Rareori i se }nt|mpla vreodat{ s{ intre sub vreun acoper{m|nt, ci astfel petrecea ca o pas{re prin mun`i, iubind singur{tatea; }~i ridica mintea spre Unul Dumnezeu ~i }~i ad|ncea g|ndurile }ntr-]nsul. Totdeauna avea lacrimi }n ochi ~i adeseori scotea dese suspine din ad|ncul inimii, pl|ng|nd ~i t|nguindu-se }n toate zilele vie`ii lui. @BT-1 = Apoi, ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i, s-a mutat la via`a cea ne}mb{tr|nit{ ~i a trecut de la pl|ngere la bucuria cea ve~nic{, prin ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL ILARION CEL NOU, @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL M\N[STIRII DALMAT @BT-1 = Fericitul Ilarion a fost fiul lui Petre Capadocianul, pitarul }mp{r{tesc, care avea de so`ie pe Teodosia; ~i am|ndoi erau drept credincio~i. Ei, fiind iubitori de Dumnezeu, l-au }nv{`at bine Sf|nta Scriptur{. Apoi, c|nd era de dou{zeci de ani, a l{sat <196> dup{ cum zice Evanghelia <196> pe tat{, pe mam{, cas{ ~i bog{`ie, ~i s-a dus }n m|n{stirea lui Isihie, care era aproape de Bizan`. Dup{ aceea a venit }n m|n{stirea Dalmatului ~i acolo a luat }ngerescul ~i sf|ntul chip cel mare, ~i s-a f{cut ucenic al Sf|ntului Grigorie Decapolitul, care }ntr-acea vreme vie`uia acolo. @BT-1 = El petrecea }n mult{ ascultare, }n t{cere ~i }n smerenie, av|nd slujb{ }n gr{dina m|n{stireasc{. El s-a ostenit }ntru-acea ascultare zece ani ~i se s|rguia astfel, ca, prin via`{ sa, s{ urmeze Cuviosului Ilarion cel Mare, cel de un nume cu el, a c{rui via`{ }mbun{t{`it{ ~i pl{cut{ Lui Dumnezeu, adeseori citind-o, c{uta s{ se asemene aceluia, pe c|t se putea, }n postiri, }n rug{ciunile cele de toat{ noaptea, ~i }n toate nevoin`ele monahice~ti, pentru care s-a ~i numit Ilarion cel Nou. @BT-1 = Deci, lumin|ndu-~i sufletul ca soarele, a luat putere de la Dumnezeu asupra duhurilor celor necurate, ca s{ le goneasc{. Egumenul m|n{stirii aceleia a voit s{-l fac{ preot, dup{ ce Sf|ntul Grigorie Decapolitul, se dusese de acolo }n alte locuri, dar n-a voit. Apoi, dup{ c|`iva ani, murind egumenul acelei m|n{stiri, Cuviosul Ilarion a aflat c{ fra`ii voiesc s{-l fac{ egumenul lor ~i a ie~it, ne~tiut de nimeni, noaptea din m|n{stire ~i s-a dus }n Vizantia (Bizan`), unde a c{utat pe Sf|ntul Grigorie }nv{`{torul s{u, crez|nd c{-l va g{si acolo. Dar acela se dusese }n Roma ~i de acolo s-a }ntors ~i s-a s{l{~luit }n muntele Olimpului. @BT-1 = Ilarion a intrat }ntr-o m|n{stire din Vizantia, iar monahii m|n{stirii Dalmatului, afl|nd de d|nsul, au trimis la Prea Sfin`itul Patriarh Nichifor, rug|ndu-l s{-l fac{ egumen al lor, chiar de n-ar voi. Atunci }mp{ratul a fost }n~tiin`at de aceasta de c{tre patriarh, ~i trimi`|nd au adus la d|nsul pe Ilarion, ~i l-au }ndemnat s{ ia egumenia m|n{stirii Dalmatului. El, neput|nd s{ se }mpotriveasc{ voin`ei }mp{r{te~ti ~i patriarhice~ti, s-a supus poruncii lor ~i a luat st{p|nirea egumeniei, p{storind astfel, mai bine de opt ani, oile cele cuv|nt{toare }ncredin`ate lui. @BT-1 = Dup{ aceasta, a luat scaunul }mp{r{`iei grece~ti Leon Armeanul <196> tiranul cel cu nume de fiar{ <196>, care a }nceput a tulbura Biserica lui Hristos cu eresul lupt{rii de icoane. Acela pe mul`i }i silea s{ se uneasc{ cu el la ereticeasca luptare; iar pe cei ce nu se supuneau voin`ei lui, pe unii }i muncea, iar pe al`ii }i izgonea }n `{ri foarte dep{rtate. ]ntr-acea vreme, din porunca lui, a fost adus ~i Cuviosul Ilarion de la m|n{stirea Dalmatului la palatele }mp{r{te~ti ~i silit la acel eres. Dar osta~ul cel bun al lui Hristos, nu numai c{ nu s-a supus tiranului nicidecum, dar }nc{ l-a ~i certat cu }ndr{zneal{, numindu-l f{r{ de Dumnezeu ~i nou c{lc{tor de lege, pornindu-l astfel spre mai mare m|nie. Atunci r{ucredinciosul }mp{rat a pus asupra fericitului multe b{t{i ~i diferite munci, apoi l-a }nchis }n temni`{. @BT-1 = Dup{ o vreme oarecare, pun|ndu-l iar de fa`{ la cercetare, dar nimic sporind la scopul lui, l-a dat patriarhului, cel de un g|nd cu el, anume Teodot, cu porecla Casiter, care luase scaunul dup{ izgonirea pentru dreapta credin`{ a prea sfin`itului Nichifor. Acel Teodot, mincinos, a f{cut Cuviosului Ilarion acela~i lucru ca ~i }mp{ratul. ]nchiz|ndu-l }ntr-o temni`{ }ntunecoas{, l-a chinuit multe zile cu foamea ~i cu setea, poruncindu-i s{ nu-i dea nici p|ine, nici ap{. Atunci, monahii m|n{stirii lui s-au dus la }mp{rat, zic|nd cu rug{minte: <192>O, }mp{rate, d{-ne pe p{storul nostru, iar noi }`i f{g{duim c{ ne vom supune voin`ei tale<170>. ]mp{ratul s-a bucurat de f{g{duin`a lor ~i }ndat{ le-a dat pe p{rintele lor. @BT-1 = Deci sf|ntul, duc|ndu-se la m|n{stire, a petrecut c|t{va vreme ~i, primind pu`in{ odihn{, dup{ acele p{timiri ~i acea foame, s-a }ntors iar{~i spre p{timiri. C{ci }mp{ratul, a~tept|nd f{g{duin`a c{lug{rilor, a cunoscut c{ este batjocorit de ei ~i a trimis osta~ii s{i asupra acelei m|n{stiri, care au nec{jit pe monahi, iar pe Cuviosul Ilarion l-au luat ~i l-au }nchis }n temni`{. Dup{ aceea, l-au trimis la m|n{stirea lui Paneon, poruncind s{-l }nchid{ }ntr-o temni`{ <%-2>str|mt{. Sf|ntul Ilarion a p{timit }n temni`a aceea ~ase luni, primind<%0> multe necazuri ~i oc{ri de la asprul egumen al acelei m|n{stiri. Dup{ aceea, iar{~i a fost scos de acolo, cu porunc{ }mp{r{teasc{ ~i adus la Constantinopol. Acolo a fost silit de }mp{ratul s{ se lepede de icoane, uneori cu momeli, iar alteori cu }ngroziri. @BT-1 = ]ns{, p{timitorul lui Hristos, Ilarion, neascult|nd de porunca }mp{ratului, a fost trimis la alt{ m|n{stire care se numea Ciclovia. ^i a petrecut }ntr-}nsa doi ani ~i ~ase luni, fiind `inut ~i chinuit }ntr-o temni`{ murdar{. De acolo, fiind adus iar{~i la }mp{rat, ~i fiind b{tut foarte mult, a fost surghiunit }n cetatea Potilia. ]n acea vreme, acel r{ucredincios }mp{rat, care a pierdut pe mul`i, a pierit ~i el foarte cumplit; pentru c{ a fost t{iat cu s{biile }n biseric{ de osta~ii s{i, chiar }n acel loc unde a fost batjocorit{ ~i }ntinat{ sf|nta icoan{ a lui Hristos, acolo ~i-a lep{dat sufletul lui cel tic{los. @BT-1 = Deci, Mihai Travlul, lu|nd scaunul }mp{r{`iei, a poruncit ca pe to`i cei dreptcredincio~i, s{-i libereze din leg{turi ~i de prin temni`e. Atunci Cuviosul Ilarion, fiind eliberat, nu s-a }ntors la m|n{stirea sa, deoarece nu }ncetase eresul lupt{rii de icoane, iar scaunele episcopale erau }nc{ ocupate de arhierei ~i }nv{`{tori mincino~i; ci a petrecut la o femeie oarecare credincioas{, care }i d{duse un loc lini~tit la mo~ia sa, f{c|ndu-i chilie ~i gr{din{ ~i slujindu-i lui cu toate cele de trebuin`{. @BT-1 = ]ntr-acea vreme, Sf|ntul Teodor Studitul, care asemenea p{timise multe r{ut{`i de la eretici pentru dreapta credin`{, }ntorc|ndu-se de la surghiunie, a trecut la Domnul. Iar sf|ntul s{u suflet, }n{l`|ndu-se de }ngeri spre cer, a fost v{zut de Cuviosul Ilarion, precum se scrie de aceasta }n via`a lui Teodor. Acea vedere s-a f{cut astfel: ]n acea zi }n care Sf|ntul Teodor Studitul a murit, fericitul Ilarion, umbl|nd prin gr{dina sa, lucr|nd ~i c|nt|nd psalmii lui David, a auzit deodat{ ni~te glasuri preaminunate ~i a sim`it ~i un miros de negr{it{ bun{ mireasm{; deci, minun|ndu-se, se g|ndea de unde s{ fie acestea. C{ut|nd spre }n{l`imea cerului, a v{zut o mul`ime de cete cere~ti de }ngeri }n haine albe, str{lucind cu luminoase fe`e ~i venind din cer cu c|nt{ri spre }nt|mpinarea oarec{rei fe`e cinstite. @BT-1 = Acestea v{z|ndu-le fericitul Ilarion, de spaim{ mare a c{zut cu fa`a la p{m|nt ~i a auzit pe oarecare gr{indu-i lui: <192>Iat{ sufletul lui Teodor, egumenul m|n{stirii Studitului, care a p{timit pentru Sfintele Icoane p|n{ la s|nge ~i a r{bdat p|n{ }n sf|r~it }n necazuri; iar acum a adormit ~i, d{n`uind, se suie sus, }nt|mpin|ndu-l pe el cere~tile puteri!<170> Cuviosul Ilarion, }nvrednicindu-se de o vedenie preaminunat{ ca aceasta, s-a umplut de mult{ m|ng|iere ~i a primit }n inima sa o mare dulcea`{ duhovniceasc{. Astfel a r{mas multe zile veselindu-se cu duhul, iar fa`a lui str{lucea de veselie ca a unui }nger. @BT-1 = Cuviosul Ilarion a petrecut la acea femeie ~apte ani ~i mai mult. Dup{ Mihail Travlul a venit la }mp{r{`ie fiul s{u, Teofil, care, pe to`i m{rturisitorii adun|ndu-i, a }nceput iar{~i, ca ~i mai }nainte r{ucredincio~ii }mp{ra`i, a-i sili pe d|n~ii la luptarea contra sfintelor icoane, iar pe cei ce nu se supuneau lui, }i muncea. Atunci ~i Cuviosul Ilarion a fost luat ~i dus la }mp{rat, unde, silit fiind, nu s-a supus poruncii }mp{r{te~ti, ci mai ales l-a certat pe el, ca pe un p{g|n ~i c{lc{tor de lege, care stric{ dogmele cele drepte ale credin`ei. Fa`{ de aceast{ }ndr{zneal{ a lui, a primit o sut{ ~i ~aptezeci de lovituri, surghiunindu-l la insula Afusiei. Acolo avea aceast{ }nlesnire, c{ci nu era `inut nici }n temni`{, nici }n leg{turi. Deci, zidindu-~i o chilie foarte mic{, a petrecut }ntr-}nsa p|n{ la sf|r~itul lui Teofil. @BT-1 = Dup{ moartea aceluia, a venit }mp{r{teasa Teodora, care adun|nd }n }mp{r{teasca cetate pe to`i m{rturisitorii, a }nt{rit credin`a cea dreapt{ ~i Sfintele Icoane le-a pus }n bisericile lui Dumnezeu. Atunci ~i Cuviosul Ilarion, eliber|ndu-se, ~i-a luat m|n{stirea Dalmatului, unde str{lucea cu minunile. Deci, vie`uind trei ani, ~i }ndrept|nd pe ucenicii s{i cu dumnezeiasc{ pl{cere, s-a dus la Domnul. Iar cinstitul ~i sf|ntul lui suflet, asemenea ca ~i al lui Teodor, cel v{zut de d|nsul, a fost dus de }ngeri la cele cere~ti ~i a stat }n ceata sfin`ilor m{rturisitori, }naintea scaunului slavei Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a Unui Dumnezeu }n Treime, C{ruia I se cuvine slav{ }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SFINTELE MUCENI@E ^I FECIOARE @SUBTITLE = ARHELAIA, TECLA ^I SUSANA @BT-1 = Fecioria }n lume biruie~te ~i potole~te toate poftele cele trupe~ti iar str{moa~a Eva nu se }mp{rt{~e~te, pentru c{ aceleia i s-a zis de Dumnezeu: ]ntru dureri vei na~te fii ~i vei fi sub st{p|nirea b{rbatului. Fecioara este liber{ de aceast{ robie, pentru c{ nu se vesteje~te de mul`imea anilor, ci totdeauna via`a acelora ce-~i p{zesc fecioria }nflore~te ~i se }mpodobe~te. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat }n cereasca c{mar{ a Mirelui s{u. Cu aceast{ preacinstit{ ~i dumnezeiasc{ d{ruire ~i cu fecioria cea ne}ntinat{ }mpodobindu-se, fericita Arhelaia s-a f{cut mireas{ a lui Hristos ~i s-a ar{tat biruitoarea lumii. @BT-1 = Ea vie`uia la un loc oarecare deosebit, aproape de Roma, }ntr-o m{n{stire mic{ ~i ne~tiut{, ~i acolo, pe c|t se putea, a c{utat a fi p{zit{ de cumplitele vremi ale }nchin{rii de idoli. Deci, pornindu-se }n Roma de c{tre p{g|nul }mp{rat Diocle`ian prigoan{ mare contra cre~tinilor, Sf|nta Fecioar{ Arhelaia, cu cele dou{ surori ale sale }ntru Hristos ~i }mpreun{ pustnice, Tecla ~i Susana, tem|ndu-se de frica muncitorului, au l{sat Roma ~i au fugit }n Campania, }mbr{c|ndu-se }n locul hainelor femeie~ti, cu haine b{rb{te~ti; pentru ca astfel s{ nu fie cunoscute c{ sunt fecioare. @BT-1 = A~ez|ndu-se acolo, nu departe de cetatea ce se numea Nola, la un loc smerit ~i pustiu, se }ndeletniceau ziua ~i noaptea cu rug{ciunile lor cele cu dinadinsul c{tre Dumnezeu ~i cu alte lucruri pl{cute Lui, t{m{duind neputin`ele bolnavilor. Ele luaser{, cu minune de la Dumnezeu, darul t{m{duirii, pentru cur{`ia vie`ii lor. Fe`ele lor erau smerite, bl|nde ~i luminate, ca cele ce se bucurau cu inimile }ntru Domnul Dumnezeul lor ~i cu singur{ vederea }~i ar{tau }ntreaga lor }n`elepciune ~i sfin`enie. Hainele pe d|nsele erau rupte ~i aspre, fiind f{cute din p{r ~i toat{ asem{narea lor era s{r{c{cioas{ ~i pustniceasc{. @BT-1 = Perii capetelor lor erau tun~i ca ~i la b{rba`i <196> mul`i le socoteau pe ele c{ sunt b{rba`i, nu femei <196> ~i se adunau la d|nsele oameni de primprejur, unii pentru t{m{duiri, iar al`ii pentru pov{`uiri. Ele aveau, pe l|ng{ darul t{m{duirii, ~i cuv|ntul }nv{`{turii celei de Dumnezeu }nsufle`it{; dar nu numai trupurile oamenilor le t{m{duiau, ci ~i sufletele, }nc|t pe mul`i p{g|ni, de la p{g|n{tatea }nchin{rii la idoli, i-au adus la credin`a }n Hristos, str{b{t|nd slava despre d|nsele prin toat{ `ara aceea. @BT-1 = Astfel a ajuns vestea de d|nsele p|n{ la ighemonul Campaniei, cu numele Leontie. Aceast{ veste i-a fost adus{ de osta~ii lui, care erau pu~i }n multe locuri s{ p{zeasc{ pe cre~tini. Atunci ighemonul le-a poruncit s{ le prind{ ~i s{ le aduc{ la d|nsul }n cetatea Salernei <196> c{ci acolo ~edeau judec{torii ~i munceau pe cre~tini. Deci, sfintele fecioare fiind prinse, au fost aduse spre cercetare la Salerna, }naintea ighemonului. ]n`eleg|nd ele c{ Mirele lor Cel f{r{ de moarte ~i nestric{cios, Domnul nostru Iisus Hristos, le cheam{ la cununa muceniceasc{, nu numai cu fecioria, ci ~i cu mucenicescul s|nge, ca astfel cu porfir{ }mp{r{teasc{ fiind }mpodobite, s{ intre }n c{mara Sa cea cereasc{; pentru aceea s-au umplut de mare n{dejde ~i }ndr{zneal{ ~i st{teau f{r{ de temere }naintea muncitorului, m{rturisind cu glas liber tot adev{rul despre d|nsele, spun|nd cine ~i de unde sunt. Ele nu-~i ascundeau credin`a ~i via`a lor, c{ sunt cre~tine ~i fecioare logodite lui Hristos, ar{t|nd prin aceasta c{ sunt f{g{duite, ca p|n{ la sf|r~it s{-~i p{zeasc{ cur{`ia lor ne}ntinat{. @BT-1 = Deci, ighemonul Leontie, c{ut|nd spre d|nsele, a v{zut pe fericita fecioar{ Arhelaia mai b{tr|n{ cu anii, mai }ndr{znea`{ la vorb{ ~i fa`a ei avea deosebit{ cinste; atunci s-a }ntors c{tre d|nsa ~i i-a zis: <192>Ascult{, Arhelaia, pentru ce chemi la tine mul`i oameni <%2>~i buni ~i r{i ~i }i }nve`i s{ se }nchine lui Iisus Nazarineanul, care n-a<%0> putut nici pe Sine s{ Se izb{veasc{, pe c|nd era muncit ~i care nici acum nu poate s{-i ajute cuiva? Pentru ce }ndr{zne~ti a face doctorii ~i cu cuvinte vr{jitore~ti }n~eli poporul ~i te ar{`i a fi b{rbat, fiind }mbr{cat{ b{rb{te~te, tu care e~ti o femeie mai necurat{ ~i mai v{t{m{toare dec|t toate vr{jitoarele. Dup{ cum mi se pare, tu }ns{`i ai }nv{`at ~i pe aceste dou{ fecioare la aceste farmece; a~a c{, de nu te voi pierde, apoi pe mul`i b{rba`i ~i femei le vei atrage la }n~el{ciunea ta<170>. @BT-1 = Sf|nta fecioar{ a r{spuns: <192>Eu, cu puterea lui Hristos, calc peste puterea ~i lucr{rile diavolului, ~i }nv{` pe oamenii cei cu }n`elegere ~i cinsti`i, s{ cunoasc{ pe Unul Adev{ratul Dumnezeu, <%2>Cel ce a f{cut cerul ~i p{m|ntul, marea ~i toate cele ce sunt }ntr-}nsele.<%0> ]n numele Domnului meu Iisus Hristos, Unul n{scut, Fiul lui Dumnezeu, tuturor bolnavilor se d{ s{n{tate prin mine, roaba Lui. Nici nu m{ prefac c{ sunt parte b{rb{teasc{, m{rturisindu-m{ acum c{ sunt roaba lui Hristos; iar acestea dou{ }mi sunt surori }ntru Domnul, cresc|nd cu mine }n credin`a lui Hristos, }nc{ din tinere`ile lor<170>. Ighemonul a zis: <192>Tot cel ce nu se supune poruncii }mp{r{te~ti este condamnat la moarte grozav{<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Noi avem ]mp{rat pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care am l{sat lumea ~i toate cele din ea; Aceluia ne supunem ~i de la El a~tept{m mil{, pentru c{ El st{p|ne~te cerul ~i p{m|ntul ~i toate celelalte din lume<170>. @BT-1 = Zis-a ighemonul: <192>Zeii no~tri pe toate le `in ~i le st{p|nesc, iar numirile lor sunt acestea: Cron, Trismegist, Ermie, Afrodita, Ira, Atina; iar mai mare dec|t to`i este Die. Acestea sunt puterile lui Dumnezeu care `in ~i }ndreapt{ lumea<170>. R{spuns-a fecioara: <192>Zeii t{i sunt orbi ~i a~a sunt to`i care li se }nchin{ lor ~i cred }n ei<170>. Ighemonul a zis: <192>Dumnezeul vostru este Unul ~i nu este puternic s{ se apere singur, c{ci a fost r{stignit pe cruce, ad{pat cu o`et, }ncununat cu spini ~i }mpuns cu suli`a<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Toate acestea le-a r{bdat Dumnezeul nostru pentru m|ntuirea noastr{, ca to`i cei ce cred }n El s{ nu piar{, ci s{ aib{ via`{ ve~nic{; iar zeii t{i nu v{d, nu aud, nu vorbesc ~i nu pot s{-~i ajute nici lor ~i nici altora<170>. @BT-1 = Deci ighemonul, m|niindu-se, a dat-o unor lei fl{m|nzi, ca s-o m{n|nce, a~tept|nd ca }ndat{ s{ fie sf|~iat{ de ei. Iar fiarele s-au }mbl|nzit ca ni~te mielu~ei, }nc|t se t{v{leau la picioarele sfintei. Pe c|nd ea se ruga lui Dumnezeu ~i zicea: <192>Doamne Dumnezeule, P{rinte, Fiule ~i Duhule Sfinte, Cel ce ai p{zit p|n{ acum trupul meu curat de toat{ }ntin{ciunea ~i precum ai }mbl|nzit fiarele ~i mi-ai dat s{ biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit dec|t aceste fiare, tot a~a }ntotdeauna s{-mi fii ajutor apropiat roabei Tale<170>. Ighemonul, v{z|nd-o c{ petrece nev{t{mat{ de fiare, s-a umplut de mai mult{ m|nie ~i a poruncit osta~ilor s{ ucid{ fiarele, iar pe sf|nta muceni`{ s-o lege }mpreun{ cu surorile ei ~i s{ le arunce }n temni`{. @BT-1 = Dar }n temni`{ li s-a ar{tat }ngerul Domnului, str{lucindu-le cu negr{it{ lumin{ ~i zic|ndu-le: <192>Nu v{ teme`i, fecioarele lui Hristos, c{ci rug{ciunea voastr{ s-a suit }naintea lui Dumnezeu ~i acum vi s-au g{tit cununile la cer!<170> Aceast{ lumin{ neobi~nuit{ ce a str{lucit temni`a, au v{zut-o ~i prizonierii, care, umpl|ndu-se de fric{ ~i de spaim{, au strigat: <192>Adev{rat, Unul este Dumnezeul cre~tinilor, pe care aceste fecioare }l propov{duiesc<170>! @BT-1 = A doua zi, a zis ighemonul c{tre slujitori: <192>S{-mi aduce`i pe fermec{toarea aceea, care ieri m-a oc{r|t pe mine ~i pe zeii mei cu batjocur{<170>. ]ndat{ Sf|nta Muceni`{ Arhelaia a fost pus{ }naintea judec{`ii aceluia ~i a zis c{tre el: <192>Muncitorule, nu eu }`i aduc hul{ ~i necinste, ci lucrurile tale cele rele ~i }nc{ ~i focul cel nestins `i-l preg{te~te, ca s{ arzi }ntr-}nsul, muncindu-te cu zeii t{i }n veci. Iar de vei voi s{ te scapi de ve~nicele munci, ascult{ cuvintele mele cele de folos ~i prime~te sfatul meu cel s{n{tos: <192>Crede }n Dumnezeu Tat{l, Cel ce te-a zidit pe tine; crede }n Iisus Hristos, Unul n{scut Fiul Lui; crede ~i }n Duhul Sf|nt, Care din Tat{l purcede. Acesta este Dumnezeu, Unul }n Treime, sl{vit ~i sus ~i jos!<170> @BT-1 = Ighemonul, socotind cuvintele acestea de r|s ~i de nebunie, a r{spuns }mpotriva lor, zic|nd: <192>De vei voi tu s{ crezi mie ~i zeilor mei, te voi d{rui cu bog{`ii ~i daruri ~i vei primi loc }ntre femeile cele luminate ale Romei; iar de nu vei asculta de mine, te voi da spre batjocor{ celor de ru~ine ~i dup{ aceea, muncindu-te cu amar, te voi r|ndui la moarte cumplit{; iar trupul t{u }l voi arunca s{-l m{n|nce c|inii, fiarele ~i p{s{rile<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Eu am ajutor pe Domnul meu Iisus Hristos, Care, precum a ajutat sufletului meu, a~a ~i trupului ~i m{ va feri pe mine de }ntin{ciunea cu care tu te g|nde~ti s{ m{ necinste~ti, precum ~i pe cele ce au p{timit mai }nainte de mine le-a ferit ne}ntinate de cei necredincio~i. De moarte nu am grij{, pentru c{ a~tept s{ dob|ndesc via`a cea ve~nic{ de la Domnul meu, Care m{ va num{ra pe mine cu }ngerii S{i cei sfin`i, }n bucuria cea nesf|r~it{<170>. @BT-1 = Atunci ighemonul a poruncit s{ dezbrace pe sf|nta, ~i s{-i strujeasc{ cinstitul ei trup cel fecioresc cu piepteni de fier ~i s{ o bat{ aspru, iar r{nile ei s{ le stropeasc{ cu untdelemn fierbinte ~i cu smoal{ preg{tit{ pentru aceea. Astfel au strujit trupul ei cel sf|nt ~i l-au ars p|n{ la oase, }nc|t to`i cei ce veniser{ la acea priveli~te ~i au v{zut acea p{timire a sfintei muceni`e, se minunau foarte mult, cum fecioara, care era fire neputincioas{, putea suferi at|tea munci cumplite ~i s{ fie }nc{ vie? Atunci Sf|nta Arhelaia, ridic|ndu-~i ochii }n sus ~i }n{l`|ndu-~i m|inile }n chipul crucii, a zis: <192>St{p|ne, prive~te din cer, de la scaunul cel sf|nt al T{u, spre roaba Ta, cea credincioas{, stinge focul cel arz{tor cu roua darului T{u, ~i f{ u~urare trupului meu din r{nile cele f{cute mie de acest muncitor<170>. @BT-1 = Abia a gr{it aceste cuvinte ~i }ndat{ a r{s{rit pe capul ei o lumin{ minunat{ ~i un glas s-a auzit zic|nd: <192>Nu te teme, Eu sunt cu tine<170>. Muncitorul, v{z|nd pe sf|nta petrec|nd nev{t{mat{, se m|nia ~i scr|~nea cu din`ii. Deci era acolo o piatr{ foarte mare, care doar de mul`i oameni putea s{ se mi~te; atunci muncitorul a poruncit ca s{ ridice ~i s{ o pun{ peste pieptul muceni`ei ca, astfel, s{ se zdrobeasc{ cu acea f{r{ de m{sur{ greutate a pietrei. Dup{ ce slujitorii au f{cut aceea, }ngerul Domnului care st{tea nev{zut l|ng{ fecioar{, de }ndat{ a pr{v{lit acea piatr{ }n alt{ parte ~i piatra a ucis pe slujitorii muncitorului; iar sf|nta s-a aflat vie, l{ud|nd pe Dumnezeu ~i c|nt|nd: <192>Binecuv|ntat e~ti Doamne, Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, Care m|ntuie~ti pe cei ce n{d{jduiesc }n Tine!<170> @BT-1 = Poporul, v{z|nd acea minune, a strigat: <192>Adev{rat este Dumnezeul cre~tinilor, cel propov{duit de muceni`{<170>. Ighemonul a zis c{tre ai s{i: <192>Ce s{ facem acestei fermec{toare?<170> Iat{, biruie~te toate muncile; lua`i-o ~i duce`i-o afar{ din cetate, asemenea lua`i ~i pe cele dou{ fecioare ce-i urmeaz{ ei ~i pe toate trei s{ le ucide`i cu sabia<170>. Deci osta~ii, lu|nd pe sfintele muceni`e, care aveau m|inile legate }napoi, le-au scos afar{ din cetate. @BT-1 = Ajung|nd la locul cel de ucidere, pe c|nd osta~ii voiau s{ le taie, au v{zut o ar{tare }ngereasc{ ~i s-au sp{im|ntat; c{ci sfin`ii }ngeri, care priveau la p{timirea sfintelor muceni`e, se apropiaser{ s{ ia cu slav{ sufletele cele mucenice~ti. Venirea de fa`{ a acelor }ngeri v{z|nd-o, osta~ii s-au temut ~i astfel st{teau tremur|nd, ca ~i cum uitaser{ ce s{ fac{. Sf|nta Arhelaia, s{v|r~ind rug{ciunea sa, a zis c{tre osta~i: <192>]ndeplini`i porunca voastr{!<170> Iar osta~ii au r{spuns: <192>St{p|n{, nu }ndr{znim de vreme ce ne-a cuprins o mare fric{!<170> Atunci sfintele fecioare toate, le-au zis: <192>De nu face`i cele poruncite vou{, nu ve`i avea parte cu noi<170>. Osta~ii, auzind acestea, ~i-au tras s{biile ~i le-au t{iat capetele lor. @BT-1 = Astfel cele trei sfinte cuvioase muceni`e, curatele fecioare Arhelaia, Tecla ~i Susana, s{v|r~ind nevoin`ele lor, au intrat }n c{mara cea cereasc{ ~i au stat cu }ngerii, }naintea Tat{lui ~i a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, Dumnezeu Cel }n Treime }nchinat, C{ruia I se cuvine slava }n veci. Amin.