@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A ^APTEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0> @SUBTITLE = <%4>TEODOT AL ANCIREI<%0><$FNot{. Sf|ntul Mucenic Teodot, care este trecut }n Sinaxar asemenea ~i pomenirea lui, se cinste~te }n Biseric{ de dou{ ori: o dat{ la optsprezece mai, zi }n care au p{timit cele ~apte fecioare, ale c{ror cinstite moa~te el le-a }ngropat ~i pentru care a fost p|r|t la ighemon, iar a doua oar{, ast{zi 7 iunie.> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Teodor, robul lui Hristos, a tr{it }n Ancira pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian ~i Maximian. El lua }n tain{ trupurile sfin`ilor mucenici, care se ucideau }n acea vreme pentru Hristos ~i se aruncau spre m|ncarea c|inilor, a fiarelor ~i a p{s{rilor, ~i le <%2>}ngropa cu cinste. Iar c|nd a scos trupurile celor ~apte fecioare }ne<%0>cate }n iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn. Dar, fiindc{ a zis cu }ndr{zneal{, c{ de~i este prost ~i smerit, }ns{ pentru credin`a ~i m{rturisirea lui Hristos, este mai presus ~i mai puternic dec|t }mp{ra`ii lumii, la sf|r~it i s-a t{iat capul ~i a~a a luat fericitul cununa muceniciei. Via`a ~i p{timirea lui, }mpreun{ cu a sfintelor ~apte fecioare, s-a scris pe larg }n ziua de optsprezece mai, }n care au p{timit acele fecioare. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SFIN@IT MUCENIC MARCEL, @SUBTITLE = EPISCOPUL ROMEI, <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU EL<%0> Sf|ntul Marcel a fost de neam din Roma. Tat{l s{u se numea Benedict, care a luat scaunul episcopiei dup{ Sf|ntul Mucenic Marcelin ~i a stat pe d|nsul cinci ani ~i ~ase luni, }n zilele p{g|nilor }mp{ra`i ai Romei Diocle`ian, Maximian Erculie ~i Maximian care se mai numea Galerie ~i Maxentie. Pe vremea aceea, }n Roma s-au petrecut urm{toarele fapte: Maximian, supranumit Erculie, pe care Diocle`ian l-a luat cu sine la }mp{r{`ie, c|nd s-a }ntors din p{r`ile Africii }n Roma, vr|nd s{ fac{ un lucru pl{cut }mp{ratului Diocle`ian <196> pe c|nd acela se afla la r{s{rit <196>, a }nceput a zidi }n Roma, }n numele lui, ni~te palate de piatr{, care se numeau Terme <196> b{i calde <196> pentru spurcatele lor odihne. Deci, afl|nd printre osta~ii Romei mul`i care credeau }n Hristos, a luat de la d|n~ii cinstea ost{~easc{ ~i i-a judecat la o robie ca aceasta, precum a luat Faraon pe israeliteni }n Egipt <196> unii s{ ard{ c{r{mizi, al`ii s{ aduc{ var iar al`ii s{ sape la p{m|nt <%2>~i s{ care piatr{ la zidirea acelor palate de b{i. Aceasta o f{cea spre batjocora tuturor cre~tinilor din Roma, deoarece ~tia c{ mul`i romani, nu numai poporul cel prost, dar ~i din cei de <%0>neam mare, `ineau credin`a cre~tineasc{, de~i nu pe fa`{. Pe atunci<%2> era }n Roma un b{rbat oarecare, bogat ~i cinstit, crez|nd }n Hristos, cu numele Trason. Acela, crez|nd }n Hristos ~i auzind c{ cre~tinii sunt chinui`i }n robia cea grea ~i sl{bi`i de foame, a }nceput a le da }n ascuns din averile sale haine, hran{ ~i toate cele de trebuin`{, prin ajutorul a patru b{rba`i tem{tori de Dumnezeu, ale~i de d|nsul pentru aceasta, ale c{ror nume erau acestea: Sisinie, Chiriac, Smaragd ~i Larghie.<%0> Fericitul Marcel, }n~tiin`|ndu-se de aceasta, s-a umplut de bucurie mare pentru milostenia f{cut{ sfin`ilor. Deci, chem|nd la el pe cei patru b{rba`i ~i afl|nd de toate }ndur{rile lui Trason, i-a mul`umit foarte mult; iar pe Sisinie ~i pe Chiriac i-a f{cut diaconi ai Bisericii Romei. Dar, }ntr-o noapte, c|nd cei doi diaconi duceau }n spate hrana trimis{ sfin`ilor mucenici de Trason, au fost prin~i de osta~ii p{g|ni ~i du~i la tribunul Exuperie. Tribunul, v{z|ndu-i, a poruncit s{-i arunce }n temni`a poporului. A treia zi a spus de d|n~ii }mp{ratului Maximian, iar }mp{ratul i-a os|ndit la aceea~i robie la care lucrau ~i ceilal`i, adic{ i-a num{rat }n r|ndul celor ce c{rau nisip la zidirea b{ilor. Acolo era un b{rbat oarecare, anume Saturnin, b{tr|n cu anii ~i care nu putea s{ duc{ sarcina ce i se punea pe spate. Deci ferici`ii diaconi Sisinie ~i Chiriac ajutau acelui b{tr|n ~i nu numai sarcinile lor le purtau, dar ~i sarcinile altora; iar }n gura lor aveau ne}ncetat c|nt{ri de psalmi spre binecuv|ntarea lui Dumnezeu. Toate acestea le-a spus p{zitorul tribunului, iar tribunul, }mp{ratului. Atunci }mp{ratul a poruncit ca s{ se aduc{ Sisinie }naintea lui. V{z|ndu-l, }mp{ratul l-a }ntrebat: <192>Cum te nume~ti?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Eu p{c{tosul m{ numesc Sisinie ~i sunt rob al robilor Domnului nostru Iisus Hristos<170>. Zis-a Maximian: <192>Care sunt stihurile pe care voi le c|nta`i?<170> R{spuns-a diaconul: <192>Dac{ ai fi cunoscut puterea celor ce se c|nt{ de noi, ai fi cunoscut ~i pe Ziditorul t{u<170>. Zis-a }mp{ratul: <192>Cine este ziditorul meu, dac{ nu nebiruitul Erculie?<170> Gr{it-a diaconul: <192>Nou{ ne este sc|rb{ nu numai a-l numi, dar ~i a auzi de d|nsul<170>. ]mp{ratul a zis: <192>Alege-`i una din dou{: ori s{ aduci jertf{ zeului Erculie, ori }`i voi arde trupul }n foc<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Eu doresc de mult aceasta, ca s{ m{ }nvrednicesc a p{timi pentru Hristos Dumnezeul meu, ca astfel s{ primesc cununa cea dorit{ a muceniciei<170>. ]mp{ratul, m|niindu-se, l-a dat spre muncire lui Laodichie eparhul. Acela l-a aruncat }n temni`a lui Mamertin ~i acolo a petrecut mucenicul 17 zile. Dup{ }mplinirea zilelor acelora, eparhul voia ca pe Sf|ntul Sisinie diaconul, legatul lui Hristos, s{-l aduc{ }naintea sa la }ntrebare. Deci, fiind scos din temni`{, a fost dus mai }nt|i la Apronian Comentarisie, spre care c{ut|nd, l-a v{zut luminat cu o lumin{ preaminunat{ ~i a auzit }nc{ ~i un glas, gr{ind: Veni`i binecuv|nta`ii P{rintelui Meu, de mo~teni`i }mp{r{`ia cea g{tit{ vou{ de la facerea lumii. Apronian, umpl|ndu-se de spaim{ ~i de cutremur, a c{zut la picioarele Sf|ntului Sisinie ~i a zis: <192>Te jur pe Hristos, pe care ]l propov{duie~ti, ca s{ m{ botezi f{r{ de }nt|rziere, ~i s{ m{ faci p{rta~ cununii tale<170>. Deci, }n acel ceas s-a ~i adus ap{. Apoi Sf|ntul diacon Sisinie, }nv{`|nd pe Apronian, a binecuv|ntat apa ~i pe cel ce-l }nv{`ase l-a b{gat gol }ntr-un vas plin cu ap{, ~i i-a zis: <192>Crezi }ntru Unul Dumnezeu, Tat{l Atot-`iitorul ~i Fiul Lui Cel Unul n{scut, }n Domnul nostru Iisus Hristos, ~i }n Duhul Sf|nt?<170> El a r{spuns: <192>Cred<170>. Sf|ntul Sisinie a gr{it: <192>S{ te lumineze Tat{l, Fiul ~i Sf|ntul Duh<170>. Apoi l-a scos din ap{. Dup{ aceea, l-a dus la Sf|ntul Marcel, episcopul Romei, ~i acela a uns pe cel nou luminat cu Sf|ntul Mir. Dup{ aceea, s{v|r~ind Sf|nta Liturghie, i-a }mp{rt{~it pe am|ndoi, cu Preacuratul Trup ~i S|nge al Domnului nostru Iisus Hristos. @BT+1 = ]ntr-aceea~i zi, pe la amiaz{, eparhul Laodichie a poruncit s{ pun{ }naintea sa pe Sisinie diaconul. Deci, a venit cu d|nsul fericitul Apronian Comentarisie, robul lui Hristos cel nou luminat ~i a }nceput a striga c{tre eparh, zic|nd: <192>Pentru ce v{ ridic{ pe voi diavolul contra robilor lui Dumnezeu, care sunt nevinova`i, ca s{ le face`i at|tea r{ut{`i?<170> Eparhul, minun|ndu-se de cuvintele lui Apronian, a zis c{tre d|nsul: <192>Dup{ cum v{d, ~i tu te-ai f{cut <%2>cre~tin!<170> Fericitul Apronian a r{spuns: <192>Amar mie, tic{losul, c{ mi-am<%0> pierdut zilele }n p{g|n{tate, necunosc|nd p|n{ acum pe adev{ratul Dumnezeu<170>. Eparhul a zis: <192>Cu adev{rat acum }`i vei <%2>pierde zilele<170>.<%0> Atunci a poruncit s{-i taie capul, zic|nd: <192>De nu va pieri acesta, apoi mul`i vor pieri dup{ el. ^i a scos pe Sf|ntul Apronian afar{ din cetate, ca la dou{ mile, ~i t{indu-i capul, a luat astfel cununa muceniciei. Dup{ aceea, eparhul a poruncit ca pe Sf|ntul diacon Sisinie ~i pe b{tr|nul Saturnin cel mai sus pomenit, s{-i arunce }n temni`{, zic|nd c{tre ei: <192>De nu ve`i jertfi zeilor, v{ voi pierde cu diferite munci<170>. Pe c|nd ~edeau ei }n temni`{, veneau mul`i necredincio~i ~i se botezau de ei f{r{ de temere. Iar dup{ ce au trecut patruzeci de zile, eparhul Laodichie, auzind despre aceea, a poruncit s{ preg{teasc{ divan }n capi~tea zei`ei Teliuri ~i, ~ez|nd acolo, a poruncit s{ aduc{ pe b{tr|nul Saturnin ~i pe diaconul Sisinie. Deci, aduc|nd }naintea lui pe cei lega`i pentru Hristos, fereca`i cu lan`uri de fier ~i cu picioarele descul`e, eparhul le-a zis: <192>De ce n-a`i lep{dat }nc{ de~arta }n~el{ciune cre~tineasc{ ~i s{ v{ }nchina`i zeilor, c{rora se }nchin{ }mp{ra`ii?<170> R{spuns-a Sf|ntul Sisinie diaconul: <192>Noi, p{c{to~ii, ne }nchin{m Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ~i niciodat{ nu ne vom pleca capetele noastre }naintea diavolilor ~i pietrei celei ne}nsufle`ite<170>. Laodichie a zis: <192>S{ se aduc{ aici c{`ui de aram{, }n care se aduce zeilor t{m|ie<170>. Deci, }ndat{ au adus c{`uile cele de aram{ pline cu c{rbuni aprin~i, iar muncitorul silea pe sfin`i ca s{ aprind{ t{m|ie zeilor. Atunci Sf|ntul b{tr|n Saturnin a zis: <192>Domnul s{ sf{r|me pe zeii p{g|nilor<170>. ^i }ndat{, topindu-se, c{`uile cele de aram{ s-au v{rsat. Aceasta v{z|nd-o, doi osta~i, Papie ~i Mavru, au strigat, zic|nd: <192>Cu adev{rat Dumnezeu este Iisus Hristos, pe Care ]l cinstesc Sisinie ~i Saturnin<170>. Deci, eparhul Laodichie, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{ sp|nzure pe sfin`ii mucenici Saturnin ~i Sisinie, pe un lemn de muncire ~i s{-i bat{ aspru cu vine de bou ~i cu toiege noduroase. Iar ei ziceau: <192>Slav{ @ie, Doamne Iisuse Hristoase, c{ ne-ai }nvrednicit a fi prieteni robilor T{i care au p{timit pentru Tine!<170> Iar osta~ii, Papie ~i Mavru, privind la p{timirea sfin`ilor, iar{~i au strigat, zic|nd eparhului: <192>Pentru ce v{ ridic{ pe voi diavolul contra robilor lui Dumnezeu, s{-i munci`i f{r{ de vin{?<170> Iar Laodichie, m|niindu-se pe acei osta~i, a poruncit s{-i bat{ cu pietre peste gur{, }nc|t le-au sf{r|mat gura, apoi i-a aruncat }n temni`{. Mucenicilor lui Hristos, fiind sp|nzura`i spre muncire, li s-au ars sub`iorile cu lum|n{ri aprinse, iar ei, p{timind unele ca acestea, mul`umeau lui Dumnezeu cu fe`e luminoase. Deci, }ntr-aceea~i zi, <%2>muncitorul a hot{r|t contra lor sentin`a de moarte. Pentru aceea<%0> i-au luat de la muncire ~i i-au dus dup{ cetate, pe calea Numentaniei, ~i acolo le-au t{iat capetele lor. Iar Trason, b{rbatul dreptcredincios mai sus pomenit, cu preotul Ioan, lu|nd trupurile lor, le-a }ngropat la mo~ia sa, l|ng{ calea Salariei. Atunci osta~ii cei arunca`i }n temni`{ (Papie ~i Mavru), dorind Sf|ntul Botez, se rugau lui Hristos ~i au ie~it din temni`{ prin u~ile deschise, neoprindu-i nimeni ~i, merg|nd la preasfin`itul Marcel, episcopul Romei, au primit de la el Sf|ntul Botez. Dup{ Botez, merg|nd, iar{~i s-au predat osta~ilor care }i c{utau ~i i-au dus }naintea eparhului. Eparhul, v{z|ndu-i, a zis c{tre ei: <192>Acum am cunoscut c{ voi sunte`i cre~tini<170>. Sf|ntul Papie a zis: <192>Cu adev{rat suntem cre~tini<170>. Eparhul Laodichie a zis: <192>Lep{da`i de~arta }n~el{ciune cre~tineasc{ ~i }nchina`i-v{ idolilor, c{rora se }nchin{ }mp{ra`ii<170>. Sf|ntul Mavru a r{spuns: <192>S{ se }nchine lor to`i cei ce s-au dezn{d{jduit de sufletele lor ~i to`i cei care doresc s{ piar{ }n veci<170>. Eparhul a zis: <192>Voi v-a`i dezn{d{jduit de sufletele voastre, de nu ve`i jertfi zeilor celor f{r{ de moarte; deci, asculta`i-m{ pe mine ~i face`i cele ce v{ zic, ca s{ fi`i vii<170>. Sf|ntul Papie a r{spuns: <192>Tu jertfe~te-te lor, ca s{ vie`uie~ti }n muncile cele ve~nice!<170> Atunci eparhul a poruncit s{-i }ntind{ la p{m|nt ~i s{-i bat{ foarte mult cu vergi. Ei, fiind b{tu`i f{r{ de mil{, nu strigau nimic altceva, dec|t numai aceasta: <192>Iisuse Hristoase, ajut{ nou{, robilor T{i!<170> Dup{ aceea muncitorul a poruncit s{-i bat{ cu vergi de plumb. ^i astfel, fiind b{tu`i mult, ~i-au dat sufletele lor }n m|inile lui Dumnezeu, iar trupurile lor, lu|ndu-le noaptea Ioan preotul, le-a }ngropat cu cinste, dup{ porunca Sf|ntului Marcel, episcopul Romei, l|ng{ morm|ntul Sfin`ilor Mucenici Sisinie ~i Saturnin, care au p{timit mai }nainte. ]ntr-acea vreme a venit la Roma }mp{ratul Diocle`ian, c{ruia Laodichie i-a spus cele despre sfin`ii mucenici, pe care, muncindu-i, i-a pierdut cumplit. ]mp{ratul s-a bucurat de muncile ce le d{duse ~i l-a l{udat foarte mult pentru acea isprav{. Sf|ntul Chiriac, diaconul cel pomenit mai sus, pe care l-a f{cut diacon preasfin`itul Marcel, era }mpreun{ }n temni`{ ~i }n robia cea grea cu Sf|ntul Sisinie, cu Smaragd ~i cu Larghie, ca ~i ceilal`i osta~i ai lui Hristos. Ziua era scos la lucrul cel greu, iar noaptea era }nchis }n temni`{. Deci, fericitului Chiriac i se d{duse darul de la Dumnezeu ca s{ t{m{duiasc{ neputin`ele; ~i, venind mul`i la el, }i aduceau pe neputincio~ii lor, pentru care Sf|ntul Chiriac, f{c|nd rug{ciune, }i t{m{duia. Orbii se luminau, cei sl{b{nogi primeau s{n{tate, izgonea diavolii din oameni ~i cu rug{ciunile sale t{m{duia toate bolile. ]mp{ratul Diocle`ian avea o fiic{, care era muncit{ de duhul cel necurat. Deci, }n~tiin`|ndu-se el despre acea nenorocire, s-a m|hnit foarte mult ~i de }ntristare n-a gustat nimic }n ziua aceea. C|nd a intrat }n c{mara fiicei sale, unde se }ndr{cea ea, diavolul a strigat prin gura fecioarei, zic|nd: <192>Nu voi ie~i, nici va putea cineva s{ m{ izgoneasc{, de nu va veni Chiriac diaconul<170>. Deci, Diocle`ian }ndat{ a poruncit s{ caute pe Chiriac. ^i, afl|ndu-l }n leg{turi, l-au adus la }mp{ratul cu am|ndoi tovar{~ii s{i, cu Smaragd ~i cu Larghie. ]mp{ratul l-a rugat s{ intre }n c{mara fiicei sale ~i s{ ajute aceleia ce p{time~te. Deci, Sf|ntul Chiriac, merg|nd la ea, a zis duhului celui necurat ce o muncea: <%2><192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos, }`i poruncesc s{ ie~i din aceast{ fecioar{!<170> Diavolul, prin gura ei, a r{spuns: <192>De voie~ti s{ ies dintr-}nsa, d{-mi alt vas }n care s{ intru!<170> Sf|ntul Chiriac a zis: <192>De po`i, intr{ }n trupul meu<170>. R{spuns-a diavolul: <192>Nu pot intra }n vasul t{u, c{ci este }nchis ~i pecetluit din toate p{r`ile<170>. Sf|ntul Chiriac i-a zis: <192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel r{stignit, ie~i dintr-}nsa, ca s{ fie vasul curat spre slujba Duhului Sf|nt!<170><%0> Atunci necuratul duh a strigat, zic|nd: <192>O, Chiriac, dac{ m{ izgone~ti de aici, te voi r|ndui s{ mergi tocmai }n Persia<170>. Zic|nd aceasta, a ie~it din fecioara Artemia, c{ci astfel se numea fiica }mp{ratului, care, sc{p|nd din muncirea diavoleasc{, a strigat c{tre sf|ntul, zic|nd: <192>Te jur pe Dumnezeul pe Care ]l propov{duie~ti, s{ m{ botezi; pentru c{ v{d de departe pe Domnul Cel propov{duit de tine<170>. Acolo st{tea ~i maica ei, }mp{r{teasa Sirena, ~i s-a umplut ~i ea de }ndoit{ bucurie; pe de o parte, pentru t{m{duirea fiicei sale; iar pe de alta, pentru puterea lui Hristos, de vreme ce }n tain{ era cre~tin{. Deci, g{tind a doua zi ap{, a botezat pe fecioara Artemia }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, }n ascuns de }mp{ratul Diocle`ian. Dintr-acel timp, Sf|ntul Chiriac s-a f{cut cunoscut }mp{ratului, care l-a ~i pus }n libertate }mpreun{ cu prietenii lui, Smaragd ~i Larghie. ^i i-a dat lui }mp{ratul cas{ }n Roma aproape de termele sale, poruncindu-i s{ petreac{ f{r{ de temere. Deci, }mp{r{teasa Sirena }~i }nv{`a pe fiica sa, s{ iubeasc{ pe Hristos cu toat{ os|rdia ~i s{ p{zeasc{ legea Lui cu credin`{. Nu dup{ mult{ vreme a venit la Diocle`ian o scrisoare de la }mp{ratul Persiei, rug|ndu-l s{ trimit{ pe diaconul Chiriac, deoarece fiica lui se }ndr{ce~te; iar diavolul striga prin gura ei: <192>Nimeni nu poate s{ m{ izgoneasc{, dec|t numai Chiriac, diaconul Romei<170>. Atunci }mp{ratul a zis so`iei ei sale, }mp{r{teasa Sirena, s{-l cheme la d|nsa pe Chiriac ~i s{-l roage s{ mearg{ }n Persia la fiica }mp{ratului. Deci, Sf|ntul Chiriac, fiind chemat ~i ~tiind ~i scrisoarea }mp{ratului Diocle`ian ce-i venise din Persia, a zis: <192>]n numele Domnului meu Iisus Hristos, voi merge f{r{ s{ m{ }ndoiesc<170>. Deci, <%2>g{tindu-se de plecare cu cele trebuincioase, s-a dus cu prietenii s{i Smaragd ~i Larghie. Ajung|nd }n Persia ~i intr|nd la fata cea }ndr{cit{, diavolul a strigat prin gura ei: <192>Chiriac, iat{ te-am ostenit p|n{ aici, precum `i-am f{g{duit!<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Cu ajutorul St{p|nului meu Iisus Hristos am venit ~i aici s{ te izgonesc pe tine; de aceea }`i poruncesc, duhule necurat, }n numele lui Iisus Hristos s{ ie~i din fecioara aceasta ~i de acum s{ nu te mai }ntorci }ntr-}nsa<170>.<%0> Diavolul a zis: <192>De ce te-ai ostenit Chiriac! Stai mai }nt|i ~i te odihne~te<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Cu ajutorul lui Dumnezeu, Cel ce le or|nduie~te pe toate, nu m-am ostenit<170>. Diavolul a zis: <192>Iat{ c{, ceea ce am voit, am ~i f{cut! Am f{g{duit c{ te voi aduce pe tine }n Persia? Iat{ c{ te-am adus!<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Neputinciosule ~i tic{losule, tu nu le faci pe toate c|te voie~ti, ci pe c|te Ziditorul nostru }`i }ng{duie!<170> Atunci diavolul a }nceput a munci pe fecioar{; iar sf|ntul diacon a c{zut cu fa`a la p{m|nt, rug|ndu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, }ns{ diavolul striga c{tre sf|nt: <192>Dac{ m{ izgone~ti, apoi d{-mi alt vas }n care s{ intru!<170> Sf|ntul i-a zis lui: <192>Lipsitule, tu nu ai parte nic{ieri }n zidirea lui Dumnezeu, ci te alung{ de pretutindeni puterea cea nebiruit{ ~i atotputernic{ a Domnului meu Iisus Hristos!<170> Atunci, diavolul }ndat{ a ie~it din fecioar{ ~i, fugind, striga prin v{zduh, zic|nd: <192>O, ce nume }nfrico~at, care m{ izgone~te cu sila pe mine!<170> Din ceasul acela, fecioara, care se numea Iovia, s-a f{cut s{n{toas{ ~i a crezut }n Hristos, primind Sf|ntul Botez. De <%2>atunci mul`i din casa }mp{r{teasc{ au crezut }n Hristos, botez|n-du-<%0>se ca la patru sute de b{rba`i ~i femei. Dup{ aceea, }mp{ratul Persiei i-a dat lui multe daruri, dar el nu a luat nimic, dec|t numai p|ine ~i ap{; ~i, petrec|nd }n Persia patruzeci ~i cinci de zile, a plecat de acolo cu o scrisoare de mul`umire de la }mp{ratul Persiei, c{tre Diocle`ian, }mp{ratul Romei, care a primit-o cu cinste. ]mp{r{teasa Sirena ~i fiica ei Artemia, v{z|nd pe Sf|ntul Chiriac, s-au bucurat de }ntoarcerea lui. Nu dup{ mult{ vreme, Diocle`ian s-a dus de la Roma la R{s{rit, iar Maximian Erculie s-a dus la Mediolan, unde ~i-au l{sat ~i r|nduielile lor cele }mp{r{te~ti. Cel{lalt Maximian, care se numea Galerie, pe care Diocle`ian }l f{cuse lui ~i fiu, ~i-i d{duse de so`ie pe fiica sa, Valeria, sora Artemiei cea mare, acela, venind }n Roma, a }nceput a prigoni ~i a ucide pe cre~tini. Prinz|nd pe Sf|ntul Chiriac diaconul, c{ci se m|niase pe el pentru Artemia, fiindc{ o adusese la credin`a }n Hristos, l-a aruncat }n temni`{ }mpreun{ cu <%2>prietenii lui, Smaragd ~i Larghie. Deci, muncitorul, c|nd pleca un<%0>deva, poruncea s{ poarte }naintea caretei sale pe Chiriac dezbr{cat ~i legat }n lan`uri; iar aceasta o f{cea spre }nfrico~area celorlal`i cre~tini. Odat{, merg|nd tiranul }ntr-un loc oarecare, l-a }nt|mpinat Sf|ntul Marcel, episcopul Romei, ~i a strigat c{tre d|nsul, zic|nd: <192>Pentru ce batjocore~ti slugile lui Dumnezeu, care se roag{ pentru }mp{r{`ia ta?<170> Tiranul, m|niindu-se, a poruncit s{-l bat{ aspru cu be`e pe Sf|ntul Marcel ~i s{-l pun{ s{ dea hran{ dobitoacelor. Deci Sf|ntul Marcel a fost pus acolo la acele dobitoace s{ le hr{neasc{, iar str{jerii }l p|ndeau ca s{ fac{ cu silin`{ porunca lui. Iar pe Sf|ntul Chiriac cu tovar{~ii lui, }mp{ratul i-a dat lui Carpasie, <%2>zic|nd: <192>Pe vr{jitorii ace~tia, care aduc pe popor la cre~tin{tate, s{-<%0>i sile~ti la jertfe cu munci<170>. Deci, Carpasie, lu|nd pe sf|nt ~i pe cei }mpreun{ cu d|nsul, mai }nt|i i-a aruncat }n temni`{. Apoi, ~ez|nd la judecat{ }n capi~tea Teliuri, a pus de fa`{ la }ntrebare pe Sfin`ii Mucenici, Chiriac diaconul ~i prietenii lui, Smaragd ~i Larghie ~i pe al patrulea, care era legat de d|n~ii, cu numele Criscentian, care asemenea ~edea }n temni`{ pentru Hristos. ^i a zis c{tre d|n~ii: <192>Pentru ce nu asculta`i porunca }mp{r{teasc{ ~i nu voi`i s{ aduce`i jertfe zeilor celor f{r{ de moarte?<170> Sf|ntul Chiriac ~i cei cu d|nsul, au r{spuns: <192>Pe noi singuri ne aducem jertf{ Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce petrece }n veci<170>. Carpasie a zis c{tre Chiriac: <192>B{tr|ne`ile tale te-au f{cut alb, }ns{ eu le voi preface }n tinere`e<170>. Deci, a poruncit s{ fiarb{ smoal{, care a turnat-o pe capul sf|ntului. El a strigat, zic|nd: <192>Slav{ @ie, Doamne, c{ ne }nvrednice~ti pe noi, robii T{i, a intra pe por`ile ]mp{r{`iei Cerului!<170> Dup{ aceea, muncitorul a poruncit ca pe Criscentian s{-l sp|nzure dezbr{cat de lemnul de muncire, s{-l bat{ tare cu toiege, s{-l strujeasc{ cu unghii de fier ~i s{-i ard{ coastele cu foc. Fiind }n acele munci, Sf|ntul Mucenic Criscentian a mul`umit lui Dumnezeu ~i ~i-a dat duhul. Apoi muncitorul, a poruncit ca trupul lui s{-l arunce afar{ ~i s{-l lase ne}ngropat spre m|ncarea c|inilor; iar pe ceilal`i mucenici i-a aruncat }n temni`{. Preotul Ioan, venind noaptea ~i lu|nd trupul mucenicului, l-a }ngropat cu cinste, }mpreun{ cu mucenicii zi~i mai }nainte. Dup{ patru zile, tiranul, sco`|nd pe Chiriac singur, i-a zis: <192>Pentru ce cobori }n groap{ cu munci restul b{tr|ne`ilor tale? Jertfe~te zeilor ~i vei fi viu!<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Eu doresc totdeauna s{ fiu muncit pentru Hristos Dumnezeu ~i s{-I jertfesc Lui; iar nu s{ jertfesc zeilor vo~tri, care n-au cunoscut pe adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul lor<170>. Atunci Carpasie, m|niindu-se, a poruncit s{-l sp|nzure gol la muncire. Astfel l-au muncit ca ~i pe Sf|ntul Criscentian, b{t|ndu-l cu vine de bou ~i cu toiege, strujindu-l cu unghii de fier ~i arz|ndu-l cu foc; iar mucenicul lui Hristos, r{bd|nd toate acestea, striga cu vitejie: <192>Slav{ @ie, Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-m{ pe mine, p{c{tosul!<170> Tiranul, v{z|nd c{ nici un fel de munci nu poate s{ sileasc{ pe Chiriac a jertfi zeilor, a poruncit s{ }nceteze a-l munci ~i, duc|ndu-se el }nsu~i, a spus }mp{ratului toate cele despre el ~i despre ceilal`i mucenici. Apoi a poruncit ca pe Chiriac ~i pe to`i cei ce se aflau cu el }n leg{turi s{-i omoare. ]ntr-acea temni`{, }n care era Sf|ntul Chiriac cu tovar{~ii s{i, se mai aflau dou{zeci ~i unu de in~i, b{rba`i ~i femei, care erau `inu`i }n leg{turi pentru Hristos. Deci, pe to`i ace~tia, sco`|ndu-i din cetate, i-au t{iat cu sabia, }mpreun{ cu Sf|ntul Chiriac, cu Smaragd ~i cu Larghie. Iar preotul Ioan a venit noaptea, av|nd cu el mul`i fra`i }n ajutor ~i, adun|nd trupurile mucenicilor, le-a }ngropat }n acela~i loc. Tot }ntr-acea vreme ~i fericita Artemia, fiica }mp{ratului Diocle`ian, care atunci era }n Roma, a fost muncit{ de acel p{g|n ~i tiran Maximian ~i a fost ucis{ pentru Hristos. Astfel, tic{losul acela n-a cru`at nici s|ngele cel de aproape al s{u, pentru c{ Artemia era sora dreapt{ a Valeriei, femeia lui, iar el, numin-du-se fiu al lui Diocle`ian, numea pe Artemia, sora sa. Dup{ uciderea Sf|ntului Chiriac ~i a celor cu el, Carpasie, cel numit mai sus, a cerut }mp{ratului s{-i dea casa lui Chiriac, cea de l|ng{ Termele lui Diocle`ian ~i pe care Diocle`ian o d{duse lui Chiriac. Carpasie, intr|nd }n casa aceea, a g{sit }ntr-}nsa un izvor ales, pe care-l f{cuse Sf|ntul Chiriac, iar episcopul Marcel }l sfin`ise ~i, acolo, se botezau cei ce veneau la credin`a lui Hristos. Carpasie a pref{cut casa acea }n baie de ob~te ~i }n loca~ de desfr|nare, spre batjocora ~i dos{direa cre~tin{t{`ii. El singur adeseori se sp{la acolo sau mai bine zis se }ntina, de vreme ce benchetuind cu tovar{~ii s{i, f{ceau ur|te p{cate trupe~ti, el ~i cei }mpreun{ cu el. ]ntr-o vreme, poruncind s{-i preg{teasc{ acolo osp{`, a intrat cu nou{sprezece iubi`i ai lui s{ m{n|nce, s{ bea, s{ se spele ~i s{ se desf{teze. Dar, pe c|nd }~i s{v|r~eau m|ng|ierile lor, }ndat{ au c{zut to`i mor`i, uci~i de puterea cea nev{zut{ a lui Dumnezeu. Iar ceilal`i c|`i erau }n jurul lor, au fost cuprin~i de fric{. Din acea vreme, au }nchis casa aceea ~i nimeni nu }ndr{znea s{ intre }ntr-}nsa. Dup{ aceea, p{g|nul }mp{rat Maximian Galerie, s-a dus din Europa la R{s{rit, iar Roma, }mp{r{`ia care era s{ fie a lui Constantin, a r{pit-o Maxentie. Tot }n acea vreme, clericii Romei, adun|ndu-se, s-au dus noaptea la casa aceea, }n care Sf|ntul Marcel era pus s{ hr{neasc{ dobitoacele, ~i au scos de acolo pe p{storul lor. Maxentie, care a luat }mp{r{`ia Romei cu r{pire, a }nceput, asemenea ca ~i }mp{ra`ii cei mai dinainte, a munci pe cre~tini. Pe atunci erau }n Roma dou{ femei de neam senatoresc, Priscila ~i Lucina, am|ndou{ v{duve ~i credincioase roabe ale lui Iisus Hristos, C{ruia }i slujeau cu os|rdie. Ele aveau multe averi, pe care le puneau spre slujba sfin`ilor la toate trebuin`ele. Acelea au zidit din averile lor ni~te gropni`e pentru }ngroparea trupurilor mucenicilor; c{ci atunci mul`i cre~tini erau uci~i pentru m{rturisirea numelui lui Hristos. Deci, Priscila a zidit o gropni`{ l|ng{ calea Salariei, ca la trei stadii departe de cetate; iar Luchina a zidit gropni`{ l|ng{ calea Ostiniei, departe ca la ~apte stadii de cetate. Deci, ele luau noaptea }n tain{ trupurile mucenicilor, aruncate spre m|ncarea c|inilor, fiarelor ~i p{s{rilor, ~i le puneau cu cinste }n gropni`ele lor. C|nd Sf|ntul Marcel a fost scos de clericii s{i de la hrana dobitoacelor, a mers cu fericita Luchina la locul unde au fost t{ia`i Sf|ntul Mucenic Chiriac, cu Smaragd ~i cu Larghie ~i, lu|nd din p{m|nt sfintele lor moa~te, le-au }nvelit cu p|nze curate, le-au uns cu arome ~i le-au dus la gropni`a Luchinei ~i acolo le-au pus cu cinste }n morminte de piatr{. ]n aceea~i vreme, fericita Luchina a dat din averile sale Bisericii Romane un sat; iar casa cea frumoas{ a sa, care era }n mijlocul Romei, a dat-o soborului credincio~ilor, ca s{ o prefac{ }n biseric{. Episcopul Romei a sfin`it casa aceia cu sfin`enie bisericeasc{ ~i slujea }ntr-}nsa Sf|nta Liturghie, aduc|nd lui Dumnezeu jertfa cea f{r{ de s|nge ~i s{v|r~ind laude lui Dumnezeu ziua ~i noaptea. ]n acest fel, casa Luchinei s-a f{cut casa lui Dumnezeu ~i biseric{ soborniceasc{ }n Roma. Deci p{g|nul }mp{rat Maxentie, s-a }n~tiin`at despre aceea ~i, m|niindu-se asupra Luchinei, a os|ndit-o s-o izgoneasc{ din cetate cu necinste ca pe o mare p{c{toas{ ~i toate averile ei le-a dat spre jefuire, iar pe Sf|ntul Marcel se s|rguia a-l aduce la p{g|n{tatea sa, dar n-a putut. Deci, }n~tiin`|ndu-se c{ Sf|ntul Marcel a fost os|ndit de }mp{ratul cel mai dinainte, ca s{ dea hran{ dobitoacelor, aceea~i judecat{ a dat ~i el contra sf|ntului. Pentru aceea, vr|nd s{ fac{ necinste, nu numai Sf|ntului Marcel, ci ~i bisericii, casa Luchinei cea preafrumoas{ ~i sfin`it{ }n biseric{, a pref{cut-o }n grajd de dobitoace ~i a poruncit ca acolo s{ fie hr{nite multe dobitoace; iar pe Sf|ntul Marcel l-a os|ndit, ca }n toate zilele vie`ii sale s{ hr{neasc{ dobitoacele }ntr-acea cas{, fiind ~i el sub paz{. Deci, nou{ luni, acel preasfin`it p{zitor ~i hr{nitor al sufletelor omene~ti s-a }ndeletnicit cu slujba hr{nirii de dobitoace. Astfel era batjocorit de necredincio~ii slujitori de idoli, ca un rob oarecare, marele slujitor al lui Dumnezeu. El nu avea nici un fel de odihn{ ~i r{corire; ~i av|nd mare lips{ de cele trebuincioase, nu avea nici hran{ }ndestulat{, nici haine, c{ci p{zitorii nu l{sau pe nimeni s{ vin{ la el s{-i aduc{ ceva; iar }mbr{c{mintea lui era toat{ de p{r aspru. Deci, de o p{timire ~i o osteneal{ ca aceasta, din pricina mirosului greu al dobitoacelor ~i din neajungerea celor din nevoi, sl{bind cu trupul mult, s-a }mboln{vit ~i ~i-a dat p{timitorul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu; iar trupul lui, lu|ndu-l noaptea preotul Ioan, l-a dus la gropni`a Priscilei ~i acolo i-au f{cut cu clericii cinstita }ngropare. Astfel ~i-a sf|r~it alergarea sa preasfin`itul Marcel, episcopul Romei, trimi`|nd mai }nt|i la Dumnezeu pe cei mai mul`i fii ai s{i duhovnice~ti prin calea muceniceasc{, apoi a mers ~i el dup{ ei, ca s{ stea }mpreun{ cu sfin`ii ierarhi, }naintea scaunului Arhiereului Celui Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine slav{, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{. De vreme ce la }nceputul acestei povestiri a Sf|ntului Marcel s-a pomenit numele Sf|ntului Marcelin, episcopul Romei, cel ce a fost mai }nainte de d|nsul; deci, nu este necuviincios lucru s{ povestim ceva ~i de acesta aici; pe de-o parte, pentru folosul nostru, iar pe de alta, pentru deosebirea dintre Marcel ~i Marcelin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI SFIN@IT<%0> @SUBTITLE = MUCENIC MARCELIN, EPISCOPUL ROMEI Sf|ntul Marcelin, episcopul Romei, a luat scaunul episcopiei Romei dup{ Sf|ntul Galie, pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian ~i Maximian, }n zilele preacumplitei prigoniri a cre~tinilor, c|nd, }n treizeci de zile, s-au ucis cu diferite munci }n Roma ~aptesprezece mii de cre~tini b{rba`i ~i femei. Fiind prins ~i Marcelin ~i adus la cercetare }naintea lui Diocle`ian, s-a temut de cumplitele munci, ~i a pus t{m|ie pe idolescul altar ~i a jertfit }n capi~tea Vestei ~i a <%-2>Isidei. Pentru aceea, }mp{ratul, d|ndu-i lui cinste, l-a }mbr{cat }ntr-o<%0> hain{ de mare pre` ~i l-a numit amicul lui. Deci, }ntorc|ndu-se Marcelin la casa sa, se t|nguia ~i pl|ngea cu amar, precum odinioar{ se t|nguia ~i Sf|ntul Apostol Petru, c|nd s-a lep{dat de Hristos. El se os|ndea singur pe sine ~i de sine se ru~ina, ca cel ce pe mul`i al`ii i-a }nt{rit }ntru credin`{, ~i a }ndemnat la muceniceasca nevoin`{. Apoi singur a c{zut }n cumplit{ boal{ ~i din aceast{ pricin{ i se zdrobea inima de durere. Pe vremea aceea, a fost }n `ara Campaniei, }n cetatea ce se numea Sinuesa, un sobor duhovnicesc la care se adunaser{ 180 de episcopi ~i preo`i. Deci, acolo a alergat Marcelin ~i, }mbr{c|ndu-se }n sac de p{r ~i cu cenu~{ pres{rat{ pe sine ~i cu inima sf{r|mat{, a intrat la sobor la sfin`ii p{rin`i, ~i st|nd ca un os|ndit }naintea lor, }~i m{rturisea p{catul s{u }naintea tuturor ~i, t|nguindu-se, pl|ngea ~i v{rsa multe lacrimi, cer|nd judecat{ contra sa. Iar ei au gr{it: <192>Singura ta gur{ te judec{ pe tine. Din gura ta a ie~it p{catul, deci din gura ta s{ ias{ ~i judecata. ^tim }nc{ ~i pe Sf|ntul Petru c{ pentru fric{ s-a lep{dat de Hristos; dar, pl|ng|nd amar, a c|~tigat mil{ de la Domnul s{u<170>. Deci, Marcelin a hot{r|t o judecat{ ca aceasta, singur contra sa, zic|nd: <192>Str{in{ de mine s{ fie treapta cea sfin`it{, de care nu sunt vrednic. Deci, dup{ moartea mea, trupul meu s{ nu se dea obi~nuitei }ngrop{ri, ci s{ fie lep{dat c|inilor spre m|ncare; iar cel ce va }ndr{zni s{-l }ngroape, acela s{ fie blestemat<170>. ]ntorc|ndu-se Marcelin la Roma, dup{ soborul acela, ~i lu|nd haina cea de mult pre` pe care i-o d{duse Diocle`ian, a aruncat haina }naintea lui, }l oc{ra pe el ~i blestema pe zeii lui cei mincino~i, iar pe sine se m{rturisea, pl|ng|nd c{ greu a gre~it. Deci, }mp{ratul, umpl|ndu-se de m|nie, l-a dat la muncire, apoi l-a os|ndit la moarte. Astfel fericitul Marcelin a fost dus la t{iere afar{ din cetate, }nc{ cu trei credincio~i: Claudie, Chirin ~i Antonin; iar dup{ d|nsul, venea preotul Marcel, care dup{ el avea s{ ia scaunul episcopal. Pe acela chem|ndu-l mucenicul lui Hristos, Marcelin, }l sf{tuia s{ fie tare }n credin`{; ~i a poruncit pentru trupul s{u ca nimeni s{ nu }ndr{zneasc{ a-l }ngropa }n p{m|nt, ci s{ fie aruncat spre m|ncare fiarelor. <192>Nu sunt vrednic <196> zicea el <196> de }ngroparea omeneasc{, nu sunt vrednic s{ m{ primeasc{ p{m|ntul; deoarece m-am lep{dat de Domnul meu, de F{c{torul cerului ~i al p{m|ntului<170>. Deci, dup{ ce a ajuns la locul de moarte, Sfin`itul Mucenic Marcelin s-a rugat cu n{dejde c{tre Iisus Hristos, Care prime~te pe p{c{to~ii cei ce se nevoiesc ~i cu os|rdie ~i-a }ntins grumazul s{u spre t{iere ~i a murit pentru Hristos, de care se lep{dase }nt|i de fric{. ]mpreun{ cu d|nsul au mai fost t{ia`i ~i al`i trei b{rba`i: Claudie, Chirin ~i Antonin, iar trupurile lor au fost aruncate pe drum. Dup{ c|teva zile, credincio~ii, adun|nd trupurile lor noaptea, le-au }ngropat; iar trupul lui Marcelin nimeni nu }ndr{znea s{-l ia ~i s{-l }ngroape, deoarece f{cuse jur{m|nt ca trupul lui s{ nu fie dat spre }ngropare; astfel a stat }n drum treizeci ~i ~ase de zile. Atunci Sf|ntul Apostol Petru s-a ar{tat lui Marcel, care din nou era episcop, zic|ndu-i: <192>Pentru ce n-ai }ngropat }nc{ trupul lui Marcelin p|n{ acum?<170> Marcel a zis: <192>M{ tem de blestemul lui, pentru c{ pe to`i i-a blestemat, ca nimeni s{ nu }ndr{zneasc{ a-i }ngropa trupul lui<170>. Atunci, apostolul a zis: <192>Oare nu-`i aduci aminte, de ceea ce <%2>este scris, c{, cel ce se smere~te pe sine, acela se va }n{l`a? Deci, du-te<%0> ~i-l }ngroap{ pe el cu cinste<170>. Marcel, scul|ndu-se, a mers ~i a luat cinstitele moa~te ale mucenicului ~i le-a }ngropat }n gropni`a Priscilei, de l|ng{ drumul Salariei. Astfel s-a sf|r~it Sfin`itul Mucenic Marcelin, episcopul Romei, l{s|nd chip de poc{in`{ tuturor celor ce }ntr-acea vreme c{deau }ntr-un p{cat ca acesta; pentru c{ mul`i, }nfrico~|ndu-se de munci, se lep{dau de Hristos; iar noi s{ sl{vim negr{ita milostivire a lui Dumnezeu, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTELOR MUCENI@E @SUBTITLE = <%4>CHIRIACHIA, CALERIA ^I MARIA Chiriachia, Caleria ~i Maria, muceni`ele lui Hristos, au fost din cetatea Cezareea Palestinei. Ele, }nv{`|nd de la un cre~tin credin`a lui Hristos ~i lep{d|nd jertfele cele ur|te ale idolilor, s-au apropiat de Hristos. C|te trei ~edeau }ntr-o colib{ petrec|nd }n t{cere ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu ca s{ zdrobeasc{ p|n{ la sf|r~it }n~el{ciunea idoleasc{, iar credin`a lui Hristos s{ str{luceasc{ }n toat{ lumea ~i s{ }nceteze prigonirea }mpotriva cre~tinilor. Astfel, vie`uind ele }n posturi ~i }n rug{ciuni, au fost p|r|te de slujitorii de idoli la mai marele acelei `{ri, care le silea s{ se lepede de Hristos ~i s{ se }nchine idolilor. Dar ele nicidecum n-au dorit s{ fac{ aceasta, pentru care au fost muncite f{r{ de mil{ cu b{t{i, ~i }n acele munci ~i-au dat sufletele lor }n m|inile lui Dumnezeu.<%4>