@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A OPTA @SUBTITLE = <%4>ADUCEREA MOA^TELOR SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>MARELUI MUCENIC TEODOR STRATILAT<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul ~i marele Teodor a p{timit pentru Hristos }n cetatea Eracliei, unde era voievod p{g|nul }mp{rat Lichinie. Vremea sf|r~itului s{u a fost }n opt zile ale lunii februarie, iar }n aceast{ lun{ ~i zi se cinste~te aducerea cinstitelor lui moa~te din cetatea Eracliei }n Evhaita, patria lui. Pentru c{ a~a a poruncit el slugii sale, care privea la p{timirea sa ~i c{reia i-a zis: <192>Trupul meu s{-l pui }n Evhaita, }n st{p|nirea str{mo~ilor lui<170>. Deci, cel ce va voi s{ ~tie toate cele despre acest sf|nt, s{ citeasc{ p{timirea lui, care este scris{ pe larg la ziua de opt februarie. Iar noi s{ pomenim aici minunea care s-a f{cut de icoana lui ~i pentru care Sf|ntul Anastasie Sinaitul ~i Sf|ntul Ioan Damaschin ne }ncredin`eaz{. Acea minune a fost astfel: Departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de pa~i, era un loc care se numea Carsat, unde era biserica marelui Sf|nt Mucenic Teodor Stratilat. Locul acela l-au luat turcii }n st{p|nirea lor ~i au }nceput a locui acolo. Mul`i dintre d|n~ii au intrat }n biserica mucenicului ~i au }ntinat-o cu toate necur{`iile, pentru c{ au b{gat }n ea dobitoacele lor, femeile ~i copiii ~i f{ceau acolo multe p{cate trupe~ti spurcate ~i ur|te. Pe un perete era pictat chipul marelui Sf|nt Mucenic Teodor ~i, }ntr-o zi oarecare, ~ez|nd mul`i turci ~i vorbind }n biserica aceea, unul dintre d|n~ii a luat un arc ~i o s{geat{ ~i, }ntinz|nd arcul, a nimerit cu s{geata }n um{rul drept al sf|ntului ~i }ndat{ a curs s|nge din icoan{, ca dintr-un om viu. Turcii, v{z|nd aceast{ minune, s-au mirat, }ns{ n-au ie~it din biseric{, ci locuiau }n ea ~i }~i s{v|r~eau necur{`iile dup{ obiceiul lor cel spurcat. Acolo erau dou{zeci de turci cu femeile ~i copiii lor ~i }n pu`ine zile to`i au pierit cu moarte amar{, fiind lovi`i f{r{ de veste; iar cei ce locuiau afar{ din biseric{, to`i au r{mas s{n{to~i }n acea vreme. Cuviosul Anastasie Sinaitul spune despre acea icoan{, c{ a v{zut-o singur ~i se afla ~i semnul ce cursese din ran{. Aceast{ minune a fost spre }nfrico~area p{g|nilor turci, iar nou{ credincio~ilor spre }nv{`{tur{, ca s{ ~tim c{ suntem datori a cinsti sfintele icoane, c{ci prin ele se fac minuni ~i lucreaz{ minunat darul Dumnezeului nostru spre a noastr{ }ncredin`are. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI EFREM, @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL ANTIOHIEI<%0> Sf|ntul Efrem a fost mai }nt|i voievod al p{r`ilor R{s{ritului, pe vremea }mp{r{`iei lui Anastasie ~i a lui Iustin, iar dup{ aceea a fost patriarh al Antiohiei. El era b{rbat dreptcredincios, cu via`{ }mbun{t{`it{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu, foarte milostiv cu cei s{raci, }ndur{tor ~i }mpreun{ p{timitor cu cei ce erau }n primejdii. Toate acestea }l f{ceau s{ fie iubit de to`i. Alegerea lui la patriarhie a fost cu ~tiin`a lui Dumnezeu ~i prin descoperirea ce s-a f{cut unui sf|nt episcop pe vremea c|nd se zidea cetatea Antiohiei, dup{ risipire. ]n acea vreme, }nmul`indu-se }n Antiohia diferite eresuri, ca eresul nestorian, eutihian ~i altele, iar dumnezeirea lui Hristos fiind hulit{ ~i cinstea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu def{imat{, m|nia lui Dumnezeu s-a atins de cetate; iar }n ziua de 29 mai, }ntr-o joi la amiaz{, s-a f{cut un cutremur mare de p{m|nt, c|nd s-a aprins ~i un foc nestins. Deci, din acel cutremur au sf{r|mat ~i au c{zut cl{dirile ~i zidurile cet{`ii, iar focul le-a mistuit pe toate, ar{t|nd prin aceasta cumplita m|nie a lui Dumnezeu asupra oamenilor celor p{c{to~i; ~i pu`in a fost de nu s-a asem{nat Antiohia cu Sodoma ~i Gomora, pentru c{ a pierit cea mai mare parte a cet{`ii. Mul`i au fost uci~i de zidurile ce c{deau ~i se sf{r|mau ~i al`ii erau cuprin~i de foc. Iar la sf|r~itul tuturor, c{z|nd un st|lp peste Efrasie, patriarhul Anti-ohiei, l-a omor|t; ~i a fost }n poporul cel r{mas pl|ngere ~i t|nguire mare ~i frica a cuprins toate cet{`ile ~i `{rile dimprejur. Acea m|nie a lui Dumnezeu, care s-a s{v|r~it cu iu`ime asupra Antiohiei, a fost v{zut{ cu ochii cei mai }naintev{z{tori de unii din sfin`ii p{rin`i care erau }n locuri mai dep{rtate, precum Cuviosul Teodosie cel mare, care era }n Palestina ~i Cuviosul Zosima, }n Cezareea Palestinei, care se t|nguiau, rug|ndu-se lui Dumnezeu ca s{ nu piard{ cetatea p|n{ la sf|r~it, asupra c{reia s-a m|niat cu drept cuv|nt. Dup{ acel }nfrico~at cutremur ~i ardere mare, }mp{ratul Iustin a trimis }n Antiohia, ca voievod al R{s{ritului, pe fericitul Efrem, ca s{ }nnoiasc{ cetatea cu zidiri noi; deci el f{cea cu s|rguin`{ lucrul poruncit. Erau acolo }ntre lucr{tori ~i un episcop oarecare, ne~tiut de nimeni, care, l{s|ndu-~i cinstea ~i r|nduiala, lucra la zidire cu lucr{torii, }n chip de s{rac. Dar, }ntr-una din zile, voievodul Efrem a avut despre episcop o descoperire ca aceasta: episcopul, fiind ostenit de munc{, dormea pe p{m|nt ~i un st|lp se vedea st|nd deasupra lui care ajungea p|n{ la cer. Aceasta a v{zu-t-o fericitul Efrem nu odat{, nici de dou{ ori, ci de mai multe ori ~i s-a }nsp{im|ntat, pentru c{ acea minune era cu adev{rat }nfri-co~at{ ~i plin{ de spaim{. Voievodul nu ~tia c{ lucr{torul acela este episcop, c{ci cum era cu putin`{ s{-l cunoasc{ cine este, fiind }ntocmai ca un om prost ~i s{rac, capul plin de praf, hainele rupte ~i pline de `{r|n{, s{r{c{cios cu totul, av|nd trupul obosit de mult{ }nfr|nare ~i de osteneala cea f{r{ de m{sur{. Efrem, chem|nd pe lucr{torul acela, l-a }ntrebat }n singur{tate cine ~i de unde este ~i cum se nume~te. El a r{spuns: <192>Sunt unul din s{racii cet{`ii acesteia ~i nu am cu ce s{-mi `in via`a; de aceea lucrez, iau plat{ ~i Dumnezeu m{ hr{ne~te<170>. Efrem, pornindu-se de Dumnezeu, a zis c{tre d|nsul: <192>S{ nu crezi c{ te voi l{sa, p|n{ ce nu vei spune tot adev{rul despre tine!<170> Atunci el, fiind silit ~i neput|nd s{ se t{inuiasc{ mai mult, a zis c{tre voievod: <192>D{-mi cuv|nt }naintea lui Dumnezeu, c{ nu vei spune despre mine la nimeni nimic, c|t voi fi }ntre cei vii<170>. Efrem s-a jurat, iar el i-a spus: <192>Eu am fost episcop, dar am l{sat episcopia pentru Dumnezeu ~i am venit aici }ntre oameni necunoscu`i, ca din osteneala mea, lucr|nd, s{-mi c|~tig aceast{ pu`in{ p|ine. Numele meu ~i al cet{`ii }n care am fost episcop, nu-`i voi spune; iar tu, pe l|ng{ milostenia pe care o faci, mai adaug{ }nc{ }ndur{rile tale, pentru c{ }ntru aceste zile Dumnezeu are s{ te ridice la apostolescul scaun al Bisericii Antiohiei, ca s{ pa~ti poporul pe care l-a c|~tigat Hristos, adev{ratul Dumnezeu al nostru, cu s|ngele S{u. Deci f{ mai mult{ milostenie, precum `i-am zis, ~i s{ te nevoie~ti bine, st|nd }mpotriva ereticilor, s{ aperi credin`a cea dreptm{ritoare, c{ Dumnezeu Se }mbl|nze~te pentru ni~te jertfe ca acestea<170>. Zic|nd acestea, acel ne~tiut episcop a plecat de la d|nsul. Iar fericitul Efrem, voievodul, auzind de la acela unele ca acestea s-a minunat ~i a zis }n sine~i: <192>Vezi c|`i robi ascun~i are Dumnezeu, pe care numai El singur }i ~tie?<170> Deci, acel episcop, plec|nd de acolo, de atunci nu s-a mai aflat printre lucr{tori, pentru c{ }ntr-alt{ parte s-a dus, fugind de slava omeneasc{. Iar proorocia lui s-a }mplinit }ndat{, pentru c{ n-au trecut multe zile ~i fericitul Efrem, cu dumnezeie~tile judec{`i, a ajuns patriarh al marii cet{`i a lui Dumnezeu, Antiohia. Iat{ c|t{ dragoste avea acest preasf|nt patriarh Efrem pentru <%-1>dreapta credin`{. ]<%0>ntr-una din zile, i s-a spus despre un st|lpnic, care era }n p{r`ile Erapoliei cum c{ se }mp{rt{~e~te cu Sevirianii cei r{u credincio~i. Deci, singur s-a dus la d|nsul, marele arhiereu al Domnului ~i }l }nv{`a, rug|ndu-l s{ se dep{rteze de la credin`a cea rea a lui Sevir ~i s{ vin{ }ntru }mp{rt{~ire la Sf|nta soborniceasc{ ~i apostoleasc{ Biseric{. R{spuns-a st|lpnicul: <192>Eu nicidecum nu m{ voi }mp{rt{~i soborului vostru<170>. Zis-a patriarhul: <192>Cum voie~ti s{ te adeveresc pe tine, c{ Biserica soborniceasc{ ~i apostoleasc{, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, este curat{ de }nv{`{turile celor r{ucredincio~i?<170> St|lpnicul, vr|nd s{ }nfrico~eze pe patriarh, a zis: <192>St{p|ne patriarhule, s{ poruncim s{ aprind{ un foc mare ~i s{ intr{m }n el; ~i cine din noi va ie~i din foc nev{t{mat, cu acela este dreapta credin`{ ~i aceluia s{-i urm{m to`i<170>. R{spuns-a lui preasf|ntul patriarh: <192>@i se cade `ie s{ m{ ascul`i pe mine ca pe un p{rinte ~i nimic s{ nu }ncerci mai presus de puterea noastr{; dar, de vreme ce ispite~ti lucrurile care cov|r~esc puterea tic{lo~iei mele, eu caut spre milostivirea Fiului lui Dumnezeu Cel Atotputernic ~i n{d{jduiesc spre D|nsul c{ pentru m|ntuirea sufletului t{u va face ~i aceasta<170>. Atunci a zis patriarhul c{tre cei ce erau de fa`{: <192>Bine este cuv|ntat Domnul... aduce`i lemne aici<170>. Aduc|ndu-se multe lemne, a poruncit patriarhul s{ aprind{ un foc mare }naintea st|lpnicului ~i a zis c{tre el: <192>Pogoar{-te de pe st|lp, ca dup{ judecata ta s{ intr{m am|ndoi }n foc<170>. Iar st|lpnicul s-a minunat de credin`a cea mare a patriarhului ~i de n{dejdea c{tre Dumnezeu ~i nu voia s{ se coboare de pe st|lp. Zis-a lui patriarhul: <192>Nu ai judecat tu astfel ~i nu ai ales tu ca prin acest chip s{ ispite~ti pe Dumnezeu? Iar acum de ce nu voie~ti s{ intri }n foc?<170> Deci, lu|nd patriarhul de pe sine~i omoforul ~i st|nd aproape de foc, ~i-a ridicat ochii spre cer ~i s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit ca pentru m|ntuirea noastr{ cu adev{rat s{ Te }ntrupezi, s{ Te na~ti din Preacurata St{p|na noastr{ de Dumnezeu N{sc{toarea ~i pururea Fecioara Maria, arat{-ne nou{ acum credin`a cea adev{-rat{<170>. ^i sf|r~ind rug{ciunea ~i-a aruncat omoforul }n mijlocul focului. Aprinz|ndu-se bine lemnele ~i arz|nd focul vreo trei ceasuri, a luat omoforul din foc, }ntreg ~i nev{t{mat c|tu~i de pu`in. St|lpnicul, v{z|nd ceea ce s-a f{cut, a cunoscut c{ este adev{rat{ credin`a patriarhului ~i s-a lep{dat de reaua sa credin`{. ^i, blestem|nd pe Sevir, a venit la Sf|nta Biseric{ soborniceasc{ ~i apostoleasc{ ~i, din m|inile preasfin`itului patriarh Efrem, a primit Sf|nta ]mp{rt{~anie cu dumnezeie~tile Taine; ~i astfel a pream{rit pe Hristos Dumnezeu. Multe ~i alte semne a f{cut acest mare pl{cut al lui Dumnezeu, care, p{storindu-~i bine turma, s-a mutat la Dumnezeu, C{ruia }n toate zilele vie`ii sale I-a slujit cu credin`{ adev{rat{ ~i a <%2>intrat }ntru bucuria Domnului s{u, pe Care, cu dreapt{ credin`{, L-a<%0> pream{rit pe p{m|nt. Acela acum }l sl{ve~te la cer, }mpreun{ cu to`i cei ce-L sl{vesc pe El, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{. ]n via`a Sf|ntului Patriarh Efrem s-au pomenit doi cuvio~i p{rin`i mai }naintev{z{tori, care de departe au v{zut risipirea Antiohiei: Teodosie cel Mare ~i Zosima. Via`a cea sf|nt{ a lui Teodosie este tuturor ~tiut{ pentru c{ este scris{ }n 11 ale lunii lui ianuarie. Iar via`a ~i sfin`enia Cuviosului Zosima, de vreme ce p|n{ acum nu este ~tiut{, s{ se pun{ aici, ceea ce se poate ~ti despre d|nsul de la Evagrie Grecul, scriitorul de istorie. Mai }nt|i s{ se ~tie aceasta, c{ }n anii }mp{r{`iei lui Iustin au fost }n Palestina doi cuvio~i Zosima: }nt|iul, cel ce se pomene~te }n via`a Sfintei Maria Egipteanca; iar alt sf|nt Zosima, cel ce s-a pomenit acum }n via`a Sf|ntului Efrem, ~i de Evagrie }n cartea a-IV-a, cap. VII, dup{ cum scrie mai jos. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = VIA@A CUVIOSULUI ZOSIMA FENICIANUL Cuviosul Zosima era de neam fenician, fiind n{scut }n satul Sindi, Fenicia, l|ng{ mare, sat care este departe de cetatea Tirului ca la dou{zeci de stadii. Acesta, deprinz|ndu-se cu via`a monahi-ceasc{, petrecea uneori cu mult{ }nfr|nare ~i postire, iar alteori str{lucea cu alte fapte bune. ^i at|t de mare dar a luat de la Dumnezeu, }nc|t nu era liber de toat{ tulburarea }ntru ~tiin`a sa ~i pe cele ce erau s{ fie, ca ~i pe cele ce erau }n locuri }ndep{rtate, le vedea mai }nainte cu ochii cei v{z{tori. M|n{stirea lui era aproape de acela~i sat, Sindi, }n care s-a n{scut. Odat{ se afla el }n Cezareea Palestinei, unde, }ntr-acea vreme, era episcop Cuviosul Ioan, numit Hozevit, din m|n{stirea Hozevitului, care nu era departe de Ierusalim, ci se afla pe calea ce duce spre Ierihon. Cuviosul Zosima a fost luat cu sila la episcopie, pentru }mbun{-t{`ita lui via`{. ]ntr-aceea~i cetate a Cezareei, vie`uia un b{rbat oarecare de bun neam ~i cu cinstea patrician, anume Archesilae, fiind }mpodobit cu dreapta credin`{ ~i cu toate faptele bune, iar Cuviosul Zosima g{zduia la acesta, fiind primit de d|nsul cu cinste. ]n vremea aceea, }n care Antiohia a c{zut, stare`ul a }nceput deodat{ a suspina ~i a se t|ngui cu greu ~i a scoate oft{ri din ad|ncul inimii. El a }nceput a v{rsa at|tea lacrimi, }nc|t a udat p{m|ntul cu ele. Apoi, cer|nd o c{delni`{ ~i umpl|nd-o cu c{rbuni aprin~i ~i cu t{m|ie, a c{dit pe to`i cei ce erau acolo. Dup{ aceasta, s-a }ntins la p{m|nt }n chipul crucii ~i a }nceput cu rug{ciune a milostivi pe Domnul. Atunci Archesilae l-a }ntrebat pentru ce s-a tulburat a~a. Iar el, cu mare glas, a r{spuns: <192>Glasul }nfrico~atei sf{r|m{ri ~i al c{derii Antiohiei a r{sunat }n auzul meu ~i urechile mele le-a p{truns<170>. Deci, Archesilae ~i ceilal`i ce erau acolo, minun|ndu-se ~i }nsp{im|nt|ndu-se, au }nsemnat scriind ceasul }n care cuviosul a spus aceasta. Dup{ aceea, degrab{ s-au }n~tiin`at cu dinadinsul, dac{ a fost adev{rat ceea ce a zis stare`ul; pentru c{ }n vremea aceea a c{zut Antiohia, tocmai c|nd stare`ul, pl|ng|nd, s-a }ntins spre rug{ciune, vestind acea c{dere. Sunt }nc{ ~i multe alte minuni care s-au f{cut de el ~i pe care, cea mai mare parte, trec|ndu-le cu vederea, le pomenim pe c|teva din cele ar{tate aici. S-a }nt|mplat acelui Archesilae, a veni la m|n{stirea cuviosului care este }n Sindi. M|n{stirea este departe de Cezareea Palestinei ca la cinci sute de stadii. ]n acea vreme }n casa lui Archesilae, femeia lui ~i-a scos un ochi cu fusul ~i bolea cumplit. Acest lucru auzindu-l episcopul Ioan Hozevitul, a venit cu s|rguin`{ la d|nsa s{-i vad{ rana. El a v{zut lumina c{zut{ ~i ochiul ie~it afar{. Unul din doctori, care venise acolo, a poruncit s{ ia cu un burete ochiul cel c{zut ~i s{-l pun{ la locul s{u ~i, pun|nd buretele pe d|nsul, s{-l lege cu p|nze moi. F{c|ndu-se acest lucru, s-a dus un vestitor }n grab{ la Archesilae ~i i-a vestit lui ceea ce s-a }nt|mplat }n casa sa. ^i l-a aflat pe el }n m|n{stirea Sindi, ~ez|nd cu Prea Cuviosul Zosima ~i }ndeletnicindu-se cu vorbe duhovnice~ti. Dup{ ce i-a vestit lui lucrul cel }nt|mplat, a }nceput a se t|ngui cu amar ~i a-~i smulge p{rul. Cuviosul Zosima l-a }ntrebat pentru pricina t|nguirii sale ~i, }n~tiin`|ndu-se, a intrat }n chilia sa cea mai din{untru }n care }~i f{cea rug{ciunile sale dup{ obicei lui Dumnezeu. Apoi, nez{bovind, a ie~it c{tre Archesilae, veselindu-se cu fa`a ~i z|mbind, ~i a zis c{tre el: <192>Mergi }n casa ta, bucur|ndu-te, c{ci darul Sf|ntului Ioan Hozevitul, cel dat lui de la Dumnezeu, a t{m{duit pe femeia ta. Ea are acum am|ndoi ochii }ntregi ~i s{n{to~i ~i nici c|t de pu`in n-a putut r{ul acela s{ o vat{me pe ea, fiindc{ astfel a voit Hozevitul<170>. Aceste dou{ minuni s-au f{cut de acei am|ndoi cuvio~ii b{rba`i, }ntr-un ceas. Sf|ntul Ioan episcopul a t{m{duit ochiul femeii cel scos, iar Cuviosul Zosima a v{zut de departe t{m{duirea aceea cu ochi mai }nainte v{z{tori ~i a vestit-o b{rbatului ei. Cuviosul Zosima, }ntr-o vreme oarecare, merg|nd }n Ceza-reea, avea cu sine un asin care purta lucrurile sale de nevoie. Deci, l-a }nt|mpinat pe el un leu }n cale, care, r{pind asinul, l-a dus cu d|nsul }n pustie. Sf|ntul Zosima privind dup{ el, mergea }n urma lui. Dup{ ce leul a m|ncat asinul ~i s-a s{turat, s-a apropiat de el stare`ul ~i, z|mbind, a zis: <192>O, prietene, acum calea }mi este mie potrivnic{, fiindc{ din pricina b{tr|ne`ilor am sl{bit ~i nu pot duce pe umerii mei povara pe care o puneam asupra asinului. Pentru aceea, de~i lucrul este }mpotriva obiceiului ~i a firii tale, sarcina aceasta s{ o por`i tu, dac{ voie~ti s{ te izb{ve~ti de Zosima, iar dup{ aceea c{tre n{ravul t{u cel dint|i ~i de fiar{ te vei }ntoarce<170>. Atunci leul, uit|ndu-~i m|nia sa cea fireasc{, a }nceput a se gudura c{tre el ~i a se face bl|nd ca un miel ~i, prin }ns{~i bl|nde`ea sa, ar{ta semn de ascultare. Sf|ntul Zosima, lu|nd povara pe care o ducea asinul ~i pun|nd-o pe spatele leului, a dus-o p|n{ la por`ile Cezareei. Apoi, lu|ndu-~i povara, iar{~i a trimis }n pustie pe acea fiar{. Prin aceasta se arat{ }nt|i puterea Domnului cea atotputernic{, care pe fiarele s{lbatice le supune robilor S{i }ntru ascultare; iar al doilea, c{ omului celui }mbun{t{`it, care se supune Domnului }n toate poruncile Lui ~i ]i sluje~te ~i se supune cu adev{rat lui Dumnezeu, f{c{torul S{u, i se supune toat{ cealalt{ zidire, necu-v|nt{toare ~i ne}n`eleg{toare. Prin aceste minuni ~i sfin`enia Cuviosului p{rintelui nostru Zosima Fenicianul, ni s-a vestit nou{. Pentru toate acestea Dumnezeului nostru I se cuvine slav{, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.