@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A NOUA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI IERARH CHIRIL,<%0> @SUBTITLE = <%4>ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE A STR[LUCIT ]N ANII 420 DE LA HRISTOS<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Marele }ntre dasc{li, Sf|ntul Chiril, era din Alexandria, n{scut din p{rin`i dreptcredincio~i ~i de neam bun, nepot de sor{ al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Fiind crescut cu }ngrijire, s-a f{cut foarte iscusit }n filosofie ~i }n fapte bune. El era des{v|r~it }nv{`at ~i deprins cu c{r`ile biserice~ti, eline~ti ~i latine~ti, at|t }n }n`elepciunea cea dinafar{, c|t ~i }n cea din{untru. El se }ndeletnicea totdeauna cu citirea ~i cugetarea dumnezeie~tilor Scripturi. Pentru aceea ~i Teofil, unchiul lui, v{z|nd }n el at|ta }n`elepciune ~i fapte bune, l-a num{rat }n r|ndul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. Sf|ntul Chiril era s{dit }n gr{dina Bisericii lui Hristos, }ntocmai ca un crin binemirositor ~i frumos, care }nflorea cu cur{`ia ~i cu faptele bune, ~i care umplea pe credincio~i cu mirosul dumnezeie~tii lui }n`elepciuni. Dup{ ce a murit Teofil, to`i clericii de ob~te ~i mirenii au ales ca patriarh al Alexandriei pe dumnezeiescul Chiril, care, }ndat{ ce s-a suit pe scaun, a izgonit din Alexandria pe eretici ~i pe cei care se numeau nova`iani. Ace~tia se asem{nau cu fariseii ~i se numeau }ntre ei cura`i ~i drep`i; pentru aceea purtau haine albe, ca s{ se arate prin aceasta cur{`ia petrecerii lor. Ei ziceau c{ cel ce dup{ botez va c{dea }n p{cat de moarte, nu se cade s{ se primeasc{ }n biseric{; c{ci p{catul cel de moarte nu se spal{, de nu se va boteza omul a doua oar{. Ei nu }ng{duiau a doua nunt{, numind-o desfr|nare. Botezau a doua oar{ pe cei ce erau bine boteza`i, dup{ dreapta credin`{ ~i mai aveau }nc{ alte socoteli eretice~ti. Ei s-au numit nova`iani de la un oarecare Novat, }ncep{tor al <%2>acestei erezii, care era preot }n Roma pe vremea }mp{ratului <%0>Decie ~i care dorea s{ se fac{ episcop al Romei. Dar, fiindc{ dup{ moartea episcopului Favin, care a m{rturisit pentru Hristos, Novat nu s-a f{cut episcop, dup{ cum poftea ~i n{d{jduia, ci s-a f{cut fericitul Cornelie, pentru aceast{ pricin{ s-a desp{r`it de la soborniceasca Biseric{ ~i s-a f{cut }ntru toate vr{jma~ al dumnezeiescului Cornelie ~i al }ntregii Biserici cre~tine. C{ci episcopul Cornelie primea iar{~i la Biseric{ pe cre~tinii care, de frica muncilor, se lep{daser{ mai }nainte de Hristos, pe vremea tiranului Decie; dac{ la urm{, poc{indu-se, se }ntorceau iar{~i la credin`a }n Hristos, cu lacrimi, a~a precum ~i Hristos a primit pe Apostolul Petru, care s-a lep{dat de D|nsul mai }nainte, dar, pe urm{, cu lacrimi, s-a poc{it. Trufa~ul Novat, nu numai c{ nu primea la poc{in`{ pe cei ce se lep{dau de Hristos, dar ~i pe Cornelie }l prih{nea, numindu-l p{rta~ ~i tovar{~ al }nchin{torilor de idoli. Cu acestea, el a c|~tigat ~i pe al`ii de un cuget cu el, f{c|ndu-se ca un nou episcop }n Roma. De acolo s-a }ntins eresul ~i dezbinarea aceasta p|n{ la Alexandria. Pe ni~te eretici ca ace~tia i-a gonit Sf|ntul Chiril, }mpreun{ cu episcopul lor Teopempt <196> dup{ cum am zis <196>, }ndat{ ce s-a f{cut patriarh. Dup{ aceea, s-au }narmat s{ goneasc{ din loca~ul lor ~i pe draci. Aproape de Alexandria, ca la dou{sprezece stadii, se afla un loc ce se nume~te Canovos ~i, aproape de acela, este un alt loc ce se nume~te Manutin, }n care era o capi~te veche locuit{ de draci. Drept aceea, tot locul acela era foarte }nfrico~at de mul`imea duhurilor necurate ce locuiau acolo. Pe c|nd tr{ia patriarhul Teofil, de multe ori a voit s{ cur{`easc{ acel loc de acele duhuri necurate ce locuiau acolo ~i s{-l fac{ loca~ sf|nt, spre a se pream{ri Dumnezeu. Dar n-a putut; pe de o parte, pentru c{ a avut multe }mpiedic{ri; iar pe de alta, pentru c{ i-a urmat lui aproape moartea. ]ns{, urm{torul lui Teofil, de trei ori fericitul Chiril, s-a }ngrijit de aceasta ~i cu os|rdie se ruga lui Dumnezeu, ca s{-i dea ajutor ~i putere s{ izgoneasc{ din acel loc duhurile cele necurate. Drept aceea, i s-a ar{tat lui }n vis }ngerul Domnului ~i i-a zis s{ aduc{ }n locul acela cinstitele moa~te ale sfin`ilor doctori f{r{ de argin`i Chir ~i Ioan ~i astfel va fugi de acolo puterea diavolilor. Deci, Sf|ntul Chiril, }ndeplinind porunca }ngerului f{r{ de }nt|rziere ~i, dup{ ce a adus }n acel loc moa~tele sfin`ilor doctori f{r{ de argin`i ~i a zidit acolo o biseric{ }n numele lor, }ndat{ au fugit de acolo duhurile cele necurate ~i s-a f{cut locul acela izvor de t{m{duiri, prin darul sfin`ilor f{r{ de argin`i. Dup{ ce sf|ntul a gonit din locul Alexandriei pe necura`ii ~i g|ndi`ii diavoli, a luat purtare de grij{ s{ goneasc{ ~i pe v{zu`ii ~i sminti`ii diavoli, care erau ur|tori de Hristos. Aceia erau evreii care locuiau de mult }n Alexandria, din vremea }n care s-a zidit cetatea aceasta de marele Alexandru, ~i cu vremea s-au }nmul`it foarte mult ~i nu }ncetau <196> dup{ obiceiul ce-l are acest neam iubitor de zavistie <196> de a b|ntui }ntr-ascuns ~i la ar{tare pe cre~tini, pentru ura cea ne}mp{cat{ ce o au asupra lui Hristos ~i a cre~tinilor. Ei pricinuiau multe amestec{ri, tulbur{ri, v{rs{ri de s|nge ~i ucideri. Deci, chem|nd sf|ntul pe cei mai de c{petenie ai adun{rii lor, i-au <%-2>sf{tuit s{ opreasc{ pe neamul lor de la aceste fapte p|ng{rite ~i s{-i<%0> }n`elep`easc{, iar blestema`ii aceia, nu numai c{ nu s-au }n`elep`it, dar s-au f{cut ~i mai r{i. ]n Alexandria era o biseric{ foarte mare ~i foarte frumoas{, care se numea <192>biserica lui Alexandru<170>, fiind zidit{ de episcopul Alexandru. Deci, evreii, voind s{ fac{ ceva r{u cre~tinilor, s-au }narmat to`i ~i, }ntr-o noapte, au f{cut un zgomot mare, alerg|nd pe drumuri ~i zic|nd pe la casele cre~tinilor: <192>S{ri`i, c{ arde biserica lui Alexandru<170>. Cre~tinii, auzind, au alergat }ndat{ cu s|rguin`{ s{ sting{ <%1>focul. Evreii, v{z|nd aceasta, au s{rit asupra cre~tinilor, }ncep|nd a-i<%0> t{ia pe unul cu sabia, pe altul cu cu`itul, pe altul }l ucideau cu suli`a, iar pe altul }l omorau cu orice apucau }n m|n{; }nc|t, }n acea noapte, au ucis mare mul`ime de cre~tini. Sf|ntul Chiril, afl|nd diminea`a de }nt|mplarea aceea, s-a m|hnit foarte tare ~i c{uta judecat{ asupra evreilor de la eparhul cet{`ii, care se numea Orest. Dar eparhul, de~i era cre~tin, }ns{, fiindc{ avea oarecare vrajb{ asupra sf|ntului, era de partea evreilor uciga~i. Atunci dumnezeiescul Chiril, umpl|ndu-se de r|vn{ dumnezeiasc{, a luat cu el mul`ime de cre~tini ~i au gonit pe evrei din Alexandria, iar locuin`ele lor le-au surpat ~i le-au ars }mpreun{ cu sinagoga lor. Eparhul, afl|nd de aceasta, s-a umplut de m|nie asupra patriarhului ~i a }nceput a face r{u rudeniilor ~i prietenilor sf|ntului; }nc|t ~i pe gramaticul Ierax, b{rbat renumit ~i cinstit, l-a b{tut f{r{ de mil{ ~i l-a dezbr{cat }n priveli~te. De atunci se afla }ntre sf|nt ~i }ntre eparh, mare ne}n`elegere ~i neunire, pentru c{ sf|ntul p{rtinea pe cre~tini, iar eparhul pe evrei. De aceea au scris fiecare t|n{rului }mp{rat Teodosie, despre pricina aceasta ~i a~teptau s{ vin{ porunc{ de acolo. Dup{ aceasta, a urmat }n Alexandria ~i o alt{ }nt|mplare rea, care s-a f{cut pricin{ de ucideri ~i de mare tulburare. Iat{ care este: @BT-1 = ]n cetatea Alexandria, era o fecioar{ filosoaf{, fiica lui Teona filosoful, care se numea Ipatia, fat{ binecredincioas{ ~i }mbun{-t{`it{. Ea }nv{`ase filosofia din t|n{r{ v|rst{ de la tat{l s{u, sporind at|t de mult }n filosofie, }nc|t }ntrecea cu }n`elepciunea pe to`i filosofii vremii de atunci. Despre d|nsa scrie ~i }n`eleptul Sinesie, episcopul Chirinei, l{ud|nd-o cu cuvinte alese. Ea }~i p{zea fecioria curat{, nevoind s{ se }nso`easc{ cu b{rbat; pe de o parte pentru dragostea lui Iisus Hristos iar pe de alta, s{ poat{ f{r{ de tulburare s{ se }ndeletniceasc{ cu c{r`ile filosofiei. @BT-1 = Pentru aceea, b{rba`ii cei r|vnitori de }n`elepciune, alergau }n Alexandria din toate p{r`ile, ca s{ aud{ }n`elepciunea filosoafei Ipatia. To`i clericii ~i boierii ~i }ntreg poporul o cinsteau ~i ascultau cu dragoste sfaturile ~i dojenile ei cele folositoare de suflet. Deci, aceast{ filosoaf{, voind s{ fac{ pace }ntre patriarh ~i eparh, se ducea cu mult{ bl|nde`e ~i smerenie, uneori la unul, alteori la cel{lalt ~i, cu cuvintele cele }n`elepte ~i pricepute, i-a }nduplecat pe am|ndoi s{ se }mpace. Preasfin`itul patriarh c{uta mai }nainte de aceasta s{ se }mpace cu eparhul; dar acela, fiind r{u, p{tima~ ~i pomenitor de r{u, nici nu voia s{ aud{ de pace. @BT-1 = ]ntr-una din zile, pe c|nd Ipatia filosoafa se }ntorcea cu careta la casa sa, ni~te oamenii r{i care nu doreau pacea eparhului ~i a patriarhului, au n{v{lit asupra ei f{r{ de veste ~i, tr{g|nd-o cu sila afar{ din caret{, i-au sf|~iat hainele ~i au b{tut-o f{r{ de mil{, p|n{ ce au omor|t-o. Ei nu s-au s{turat numai de acea r{utate a lor, ci, cu neomenia ~i cu nemilostivirea lor de fiar{, au n{v{lit asupra trupului celui mort al fecioarei l-au t{iat buc{`i ~i l-au ars }n locul ce se numea Chinar. @BT-1 = ]n~tiin`|ndu-se to`i alexandrinii de aceast{ jalnic{ ucidere ~i rea }nt|mplare, s-au m|hnit foarte mult, mai ales }n`elep`ii cei iubitori de }nv{`{tur{. S-au mai }n~tiin`at }nc{ de tulburarea aceasta ~i monahii care locuiau }n muntele Nitriei ~i, umpl|ndu-se de r|vn{, s-au adunat ca la cinci sute. Deci, pogor|ndu-se }n Alexandria, }n ajutorul ~i ap{rarea patriarhului, au g{sit pe drum din }nt|mplare pe eparhul }n caret{ ~i }ndat{ au }nceput a striga, oc{r|ndu-l ~i numindu-l slujitor de idoli, fiindc{ mai }nainte era elin, iar acum luase botezul }n cetatea lui Constantin. @BT-1 = Unul din monahii aceia, fiind mai m|nios, a aruncat o piatr{ asupra eparhului ~i l-a lovit }n cap. Dup{ aceea, adun|ndu-se mul`ime de popor, a alungat pe acel monah ~i au sc{pat pe eparh, iar slujitorii eparhului au prins pe un monah cu numele Amonie ~i l-au dus la eparh. Acela, socotind c{ sf|ntul a pornit pe acei monahi asupra lui, s-a aprins de m|nie ~i at|t de mult a muncit pe Amonie }n mijlocul cet{`ii, }nc|t l-a omor|t. Sf|ntul, }n~tiin`|ndu-se de acest lucru, s-a m|hnit ~i a trimis de a luat trupul monahului ~i l-a }ngropat cu cinste. Toate acestea au dat }ndr{zneal{ evreilor, pe care }i izgonise sf|ntul din Alexandria, dup{ cum am zis. Ei ~i-au f{cut mai }nt|i o sinagog{ acolo unde se aflau, apoi uciga~ii de Hristos ~i ur|torii de Dumnezeu au }ndr{znit de au f{cut ~i acest lucru prea f{r{delege, spre ocara ~i ru~inea lui Hristos ~i a cre~tinilor. Au f{cut o cruce lung{, au prins un copil al unui cre~tin oarecare, pe care, dezbr{c|ndu-l, l-au r{stignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu fr|nghii sub`iri; apoi dup{ ce au r|s mult de d|nsul, au scuipat }n fa`a lui ~i l-au batjocorit }ntocmai cum p{rin`ii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urm{ de toate l-au b{tut at|t de mult p|n{ ce l-au omor|t. Astfel acest copil binecuv|ntat s-a f{cut p{rta~ ~i urm{tor al patimilor Domnului. Dumnezeiescul Chiril, }n~tiin`|ndu-se de toate acestea s-a pl|ns }mp{ratului; care, de~i cu }nt|rziere, }ns{ a judecat cu dreptate. ]mp{ratul a poruncit ca pe cei mai mari ai evreilor s{-i munceasc{ foarte tare, iar pe eparhul Orest l-a scos din dreg{toria sa. Sc{p|ndu-se Sf|ntul de tulbur{rile cele mai de sus ~i de smintelile acestea, }~i p{storea turma lui cea cuv|nt{toare cu s|rguin`{ ~i cu pl{cere de Dumnezeu, ca un p{stor adev{rat, av|nd pace c|t{va vreme. ]ns{ diavolul, vr{jma~ul p{cii, al adev{rului ~i izvorul tuturor r{ut{`ilor, n-a l{sat pe Sf|ntul Chiril ~i pe ceilal`i cre~tini s{ se bucure mult{ vreme de aceast{ lini~te; c{ a pornit r{zboi mare ~i tulburare }n toat{ Sf|nta Biseric{ a lui Hristos, cu hulitorul eres al r{ucredinciosului Nestorie, asupra c{ruia se c{dea s{ se nevoiasc{ dumnezeiescul Chiril, ap{r{torul dreptei credin`e. Acest Nestorie r{ucredincios, dup{ ce a fost adus din Antiohia la Constantinopol ~i ales patriarh dup{ Sesinie, la }nceputul patriarhiei lui se ar{ta pe dinafar{ dreptcredincios }n credin`{ ~i nimic nu zicea }mpotriva acesteia; }ns{, }n inima sa, tic{losul era eretic, numind pe St{p|nul Hristos <192>numai om, nu ~i Dumnezeu<170>, iar pe N{sc{toarea de Dumnezeu numind-o, nu N{sc{toare de Dumnezeu, ci <192>N{sc{toare de Hristos<170>. Astfel ~i cei de un cuget cu Nestorie, adic{ episcopul Dorotei, cel care locuia }mpreun{ cu el, ~i preotul Anastasie, ace~tia au }nceput mai }nt|i s{ semene eresul }ntocmai ca ni~te neghin{ printre gr|u. Episcopul Dorotei, }nv{`|nd pe popor la un praznic }n biserica soborniceasc{ a cet{`ii lui Constantin, a strigat ~i a zis acest cuv|nt hulitor: <192>Care va numi pe Maria, N{sc{toare de Dumnezeu, s{ fie anatema<170>. Iar Anastasie patriarhul, propov{duind }n popor, a zis: <192>S{ nu numeasc{ cineva pe Maria, N{sc{toare de Dumnezeu, pentru c{ Maria era fiin`{ de neam omenesc. ^i, din trupul omului, cum este cu putin`{ s{ se nasc{ Dumnezeu?<170> Aceste cuvinte hulitoare dac{ le-a auzit poporul, a }nceput s{ se tulbure; ~i, pentru ca s{ se adevereasc{, au }ntrebat pe patriarhul Nestorie despre acestea. Dar ereticul Nestorie n-a mai putut s{ ascund{ }n inima sa <%2>otrava eresului; deodat{ a }nceput a aduce hule }mpotriva lui<%0> Hristos ~i a N{sc{toarei de Dumnezeu, zic|nd: <192>Eu nu voi numi Dumnezeu, pe Acela care s-a z{mislit }n p|ntece de femeie ~i a a~teptat un num{r de zile ~i de luni, p|n{ s{ se nasc{; nici nu voi numi N{sc{toare de Dumnezeu, pe femeia care a n{scut om cu trup din firea sa<170>. De atunci }nainte, au }nceput }n popor s{ se nasc{ prigoniri ~i }mperecheri, adic{, unii se }mpotriveau eresului lui Nestorie ~i-l urau, iar al`ii se }mp{rt{~eau cu el ~i primeau }nv{`{tura lui. Aceste }mperecheri se f{ceau nu numai }n cetatea lui Constantin, ci mai }n toat{ lumea ~i la fiecare breasl{ a credincio~ilor. Acel eretic, Nestorie, }mpreun{ cu urm{torii lui au scris c{r`i ~i le-au trimis pretutindeni, chiar ~i p|n{ }n pustiuri, pe unde locuiau monahii. Deci, acel blestemat a atras la r{t{cirea lui at|t de mul`i, }nc|t f{ceau parte cu el clerici, monahi ~i mireni. Astfel, dup{ cum mai }nainte Arie a sf|~iat de sus haina lui Hristos cea `esut{, tot a~a ~i Nestorie a sf|~iat toat{ plinirea Bisericii }n multe p{r`i. ]n~tiin`|ndu-se de toate acestea, Sf|ntul Chiril din Alexandria s-a m|hnit foarte mult, ca un rob credincios al lui Hristos ~i al <%2>N{sc{toarei de Dumnezeu ce era. Deci, s-a }narmat ca s{ dea r{zboi pentru cinstea lor ~i s-a preg{tit, ca un p{stor adev{rat, s{ izgoneasc{ lupul cel r{pitor din staulul oilor celor cuv|n-t{toare. Sf|ntul Chiril a scris mai }nt|i scrisori sf{tuitoare c{tre Nestorie, }n care }l sf{tuia, cu dragoste fr{`easc{, s{ lepede ni~te socoteli eretice~ti ca acestea ~i, cu schimbarea lui }n dreapta credin`{, s{ }ndrepteze pe aceia pe care i-a atras mai }nainte la reaua credin`{. R{ucredinciosul Nestorie, lu|nd scrisorile Sf|ntului Chiril, nu numai c{ nu s-a }ndreptat, ci mai r{u s-a f{cut, s|rguindu-se s{ }ntind{ ~i mai mult eresul s{u; iar pe cei ce se }mpotriveau r{t{cirii lui, clerici ~i monahi, }i muncea cu diferite feluri de munci. Contra Sf|ntului Chiril se m|nia cu <%0>mult{ m|ndrie, numindu-l eretic ~i gr{ind contra lui multe clevetiri<%2> mincinoase ~i nedrepte ~i le sem{na }n popor.<%0> Sf|ntul Chiril, v{z|nd calea pe care a apucat Nestorie, i-a scris cu asprime, v{dind eresul lui. El a mai scris ~i clerului din Constantinopol ~i }mp{ratului; apoi a mai scris ~i lui Celestin, episcopul Romei, ~i celorlal`i patriarhi; de asemenea, a scris ~i la diferite cet{`i ~i laturi, dreg{tori ~i boieri. Chiar ~i la mul`i pustnici ~i monahi nu s-a lenevit fericitul a scrie, ar{t|ndu-le din dumnezeie~tile Scripturi, c|t este de pierz{toare ~i v{t{m{toare de suflete r{t{cirea lui Nestorie, }ndemn|ndu-i pe to`i s{ se p{zeasc{ de eresul acela ca de ni~te otr{vuri aduc{toare de moarte. Mai pe urm{, eresul lui Nestorie cre~tea din zi }n zi tot mai mult ~i sporea din ce }n ce mai r{u. Deci, dezbinarea Bisericii fiind mare ~i mul`i din episcopi v{t{m|ndu-se de eres; pentru aceasta, Teodosie cel T|n{r, dreptcredinciosul }mp{rat, vr|nd s{ }ndrepteze aceste sminteli ~i s{ cure`e Biserica lui Hristos ~i gr|ul credin`ei de m{r{cinii ~i neghinele r{t{cirii lui Nestorie, a poruncit s{ se adune }n Efes la anul 431 al treilea sinod a toat{ lumea. Deci, s-au adunat dou{ sute ~i mai bine de episcopi din toat{ lumea; iar c|`i nu puteau s{ mearg{ singuri pentru vreo }mpiedicare de nevoie, ace~tia ~i-au trimis delega`ii lor. De aceea ~i Celestin, episcopul Romei, fiindc{ nu putea s{ mearg{ la Efes de b{tr|ne`e ~i sl{biciune, a scris Sf|ntului Chiril s{ `in{ locul lui }n sinod. Deci, cei mai mari ai acestui Sf|nt Sinod erau: }nt|i, Sf|ntul Chiril, ca loc`iitor al episcopului Romei ~i ca patriarh al Alexandriei; al doilea, Iuvenalie al Ierusalimului, ~i al treilea, Memnon al Efesului. Deci, fericitul Chiril, afl|ndu-se cel dint|i ~ez{tor pe scaun }n sinodul acesta a toat{ lumea, a propov{duit }mpreun{ cu ceilal`i p{rin`i ~i a }nv{`at: <192>Domnul nostru Iisus Hristos este unul dup{ ipostas, Dumnezeu adev{rat ~i Om adev{rat, iar Preacurata Fecioara Maria, care L-a n{scut pe El cu trup, este cu adev{rat N{sc{toare de Dumnezeu<170>. Pentru aceea, s-a f{cut mare bucurie la to`i credin<%2>cio~ii ~i tot poporul cet{`ii b{tea din palme de bucurie ~i zicea }ntr-<%0>un glas: <192>Nu este mare Artemida efesenilor, dup{ cum s-a zis de demult, ci este mai mare Preasf|nta Fecioar{ Maria, N{sc{-toarea de Dumnezeu<170>. Iar pe Nestorie, Sfin`ii P{rin`ii ai acestui sinod l-au anatemizat ~i l-au caterisit ca pe un eretic ~i hulitor. Dar, fiindc{ el nici a~a nu se lini~tea, ci propov{duia eresul mai departe, pentru aceea l-au surghiunit }n Tason <196> dup{ cum zice Sf|ntul Teofan <196>, apoi }n Oasinul Arabiei, c{ruia pe turce~te }i zicea Iprim. Pierz{torul Nestorie, afl|ndu-se acolo, ~i-a luat dumnezeie~tile pedepse, pentru c{ limba lui cea hulitoare a putrezit ~i a fost m|ncat{ de viermi; tot asemenea a putrezit tot trupul lui. Iar }n Tebaida cea de sus, tic{losul Nestorie a suferit moarte }nfrico~at{ ~i dureroas{, asemenea cu a lui Arie; fiindc{, pe c|nd avea ie~irea afar{, a }nceput a vorbi contra lui Hristos ~i contra N{sc{toarei de Dumnezeu. Pentru aceasta, }ngerul Domnului l-a lovit ~i s-au v{rsat toate m{runtaiele lui tocmai }n ceasul necur{`eniei; ~i acolo ~i-a dat sufletul acel om r{u, dup{ cum poveste~te Sf|ntul Gherman al cet{`ii lui Constantin. O necinste ~i o pedeaps{ ca aceasta a luat ereticul Nestorie, cel de un g|nd cu iudeii; iar Sf|ntul Chiril a luat mare cinste de la sf|ntul al treilea Sinod a toat{ lumea, pentru c{, dup{ cum poveste~te Ioan Zinon }n cuv|ntul de laud{ pe care }l }mplete~te Sf|ntului Chiril ~i care se g{se~te }n c{r`ile scrise cu m|na lui, p{rin`ii celui de-al treilea Sinod au d{ruit dumnezeiescului Chiril aceste privilegii: s{ se numeasc{ judec{tor al lumii ~i s{ poarte pe cap, c|nd va sluji Sf|nta Liturghie, un giulgiu sub`ire ca o basma. Acestea arat{ }nt|i judecata cea minunat{ a toat{ lumea pe care a f{cut-o Sf|ntul, unind toat{ lumea printr-o singur{ ~i dreapt{ credin`{, care era }n acel timp }mp{r`it{ de eresul lui Nestorie; ~i al doilea, giulgiul cel sub`ire arat{ iscusin`a min`ii ~i socotelilor Sf|ntului cu care a }nt{rit ~i a explicat unirea acea dup{ ipostas; fiindc{ prin hotarul acesta, se arat{ }mpreun{ ~i o fa`{ a lui Hristos ~i dou{ firi ale Lui. Acestea le-a povestit cuv|ntul pe scurt ~i cu pu`ine vorbe, dar n-a fost a~a; pentru c{, p|n{ s{ se adune sinodul cel mai sus zis ca prin el s{ }nt{reasc{ ~i s{ }ntemeieze adev{rata credin`{, Sf|ntul Chiril a p{timit mult{ necinste ~i osteneal{ totdeauna. C{ci a luat multe clevetiri neadev{rate ~i goniri de la ereticii cei de un g|nd cu Nestorie, pentru c{ ei, fiind ajuta`i de dreg{torii cei lume~ti, au f{cut adunarea lor ~i au declarat mincinos ~i eretic pe dumnezeiescul Chiril. Ei erau de un g|nd ~i cu Apolinarie, care se lep{dase de adev{rata omenire a lui Hristos, fiindc{ ziceau c{ Hristos nu are minte, ci dumnezeirea a }mplinit locul min`ii. Deci, ei au os|ndit pe Chiril ca pe un eretic, p|r|ndu-l }mp{ratului prin scrisorile lor. ^i at|t de mult au umblat cu p|rile ~i prih{nirile lor, }nc|t au }nt{r|tat pe }mp{rat cu urgie asupra Sf|ntului, din care pricin{ a fost aruncat }n temni`a din Efes, purt|nd fiare ~i nevoindu-se pentru adev{r }mpreun{ cu Memnon al Efesului. Dup{ aceea }mp{ratul, cercet|nd cu deam{nuntul ~i g{sind c{ toate acele p|ri au fost mincinoase ~i afl|nd nevinov{`ia Sf|ntului, toate acele au smerit pe eretici ~i i-au izgonit, iar pe Sf|ntul Chiril }mpreun{ cu cei de un g|nd cu d|nsul, i-au pus iar{~i }n scaunele lor; ~i astfel r{bdarea ~i bl|nde`ea au fost }ncununate cu laude. Pentru ca s{ }n`eleag{ fiecare c|t de ur|t a fost Maicii lui Dumnezeu eresul lui Nestorie, }mpotriva c{ruia s-a luptat at|t de mult dumnezeiescul Chiril, este bine s{ spunem aici ~i istoria pe care o povestesc p{rin`ii Limonariului, Sofronie ~i Ioan, unde ei scriu astfel: <192>Am mers la p{rintele Chiril, preotul lavrei Calamonului, care este l|ng{ Iordan, ~i ne-a spus nou{ acestea: <192>]ntr-una din zile, am v{zut }n somn pe Sf|nta Maria N{sc{toarea de Dumnezeu, cu fa`a luminat{, cu hain{ ro~ie ~i, }mpreun{ cu d|nsa, doi b{rba`i cu sfin`it{ cuviin`{, care st{teau afar{ de chilia mea. Eu am cunoscut c{ este St{p|na N{sc{toare de Dumnezeu, iar cei doi b{rba`i care erau cu d|nsa, erau Sf|ntul Ioan Botez{torul ~i Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu. De aceea, am ie~it din chilia mea ~i, }nchin|ndu-m{ N{sc{toarei de Dumnezeu, am rugat-o pe ea s{ intre }n{untru, ca s{-mi binecuv|nteze chilia. Dar N{sc{toarea de Dumnezeu n-a voit nicidecum ~i, fiindc{ eu am rugat-o cu st{ruin`{, am zis: <192>S{ nu se }ntoarc{ robul t{u ru~inat ~i def{imat de la tine<170>, ~i alte asemenea. Ea, c{ut|nd spre mine, mi-a spus: <192>Cum m{ rogi s{ intru }n chilia ta, c|nd tu ai pe vr{jma~ul meu }ntr-}nsa<170>. Acestea zic|nd, s-a f{cut nev{zut{; iar eu, de~tept|ndu-m{, am }nceput a pl|nge ~i a m{ m|hni pentru cuv|ntul acesta al N{sc{toarei de Dumnezeu. Deci, nefiind altcineva }n chilia mea, afar{ de mine singur, m{ g|ndeam, ca nu cumva s{ fi gre~it cu vreun lucru oarecare sau cu g|ndul c{tre N{sc{toarea de Dumnezeu ~i de aceea s-a }ntors de la mine; }ns{ nu g{seam nimic cu care s{-i fi gre~it }ntru ceva. Deci, afl|ndu-m{ }ntru nedumerire ~i m|hnire, am luat o carte ca s{ citesc ~i s{ m{ mai m|ng|i }n sup{rarea aceea. Acea carte era a lui Isihie, preotul Bisericii Ieru-salimului, pe care o cerusem odat{ de la d|nsul. Citind }n ea, am aflat la sf|r~itul c{r`ii dou{ cuvinte hulitoare ale r{ucredinciosului Nestorie, de unde am cunoscut c{ el este vr{jma~ul N{sc{toarei de Dumnezeu; deci pe acela }l aveam }n chilia mea. Atunci am dat cartea }napoi la acela care mi-o d{duse, zic|ndu-i: <192>Ia-`i cartea ta, frate, c{ din ea mai mult am p{gubit dec|t am folosit<170>. Iar acela, }ntreb|ndu-m{ ~i afl|nd cauza acelei pagube <196> fiindc{ i-am povestit vedenia <196>, s-a umplut de r|vn{ dumnezeiasc{ ~i, }ndat{, a t{iat din carte acele cuvinte hulitoare ~i le-a ars }n foc, ca s{ nu se mai afle }n chilia lui vr{jma~ul St{p|nei noastre N{sc{toare de Dumnezeu<170>. Nu se cuvine s{ t{cem ~i aceasta: Sf|ntul Chiril, cel mai des{v|r~it prieten al lui Hristos ~i at|t de procopsit }n sfin`enie, avea }nc{ ~i o oarecare prihan{ }n d|nsul, nu din r{utate ~i cuno~tin`{, ci din oarecare prindere }n minte ~i necuno~tin`{ a adev{rului. Numai unul Dumnezeu este f{r{ de p{cat ~i singur este cu totul neprins de orice patim{, precum zice Grigorie Cuv|n-t{torul de Dumnezeu. Iar sfin`ii, oric|t de }mbun{t{`i`i ar fi ei, cu toate acestea sunt supu~i, ca ~i oamenii la neputin`a omeneasc{ ~i cad sub oarecare patimi omene~ti. De aceea ~i Sf|ntul Chiril, ca un om avea oarecare patim{ omeneasc{, }ns{ a }ndreptat-o pe aceasta }ntr-un chip minunat. Care era patima ~i care a fost }ndreptarea ei? Asculta`i: Marele Chiril, av|nd rudenie ~i unchi pe patriarhul Teofil, vr{jma~ul Sf|ntului Ioan Hrisostom, credea de adev{rate mincinoasele prih{niri pe care le gr{ia Teofil contra vr{jma~ului lui, Hrisostom, nu din r{utate, precum s-a zis mai sus, ci din ne~tiin`{ ~i din ner{utate, precum este scris: B{rbatul cel f{r{ de r{utate crede tot cuv|ntul. Deci, din aceste dou{ pricini, a luat dumnezeiescul Chiril presupus r{u asupra preasfin`itului ~i dumnezeiescului p{rinte Ioan Hrisostom, de unde se m|nia asupra lui, nu numai c|nd tr{ia, ci ~i dup{ moartea lui. Pentru aceasta, nici numele lui nu voia s{-l pomeneasc{ }n pomelnicele celorlal`i binecredincio~i patriarhi, precum era ~i este obiceiul. Deci, a scris c{tre dumnezeiescul Chiril, Apotic, cel ce a fost dup{ Arsachie patriarh al Constantinopolului, ar{t|nd c{ ~i el a fost unul din vr{jma~ii lui Hrisostom; dar mai pe urm{, socotind nevinov{`ia ~i cur{`enia acestui sf|nt b{rbat, s-a poc{it de gre~eala sa mai }nainte ~i a num{rat ~i a pomenit numele Sf|ntului Ioan Hrisostom, }mpreun{ cu ale celorlal`i sfin`i; deci, sf{tuindu-l pe Sf|ntul Chiril fr{`e~te, l-a rugat s{ fac{ ~i el asemenea, s{ scrie numele lui Hrisostom }n pomelnic ~i s{-l pomeneasc{. ]ns{ dumnezeiescul Chiril nu l-a ascultat, nevoind s{ prih{neasc{ sinodul ce s-a `inut }mpotriva lui Hrisostom pe vremea lui Teofil. A mai scris dup{ aceasta c{tre dumnezeiescul Chiril ~i Sf|ntul Isidor Pelusiotul, ca unul ce era rud{ cu el ~i mai b{tr|n cu v|rsta. Acela }l sf{tuia cu }ndr{zneal{ dar ~i cu mult{ bl|nde`e cum c{, nedrept ~i f{r{ de socoteal{ `ine m|nie contra Sf|ntului Ioan Hrisostom ~i cum c{ nu se cuvine f{r{ de gre~eal{ s{ judece cineva din oameni, mai }nainte de a nu fi cercetat pricina ~i gre~eala omului cu de-am{nuntul. Dumnezeu, cu toate c{ ~tie toate mai }nainte de a se face ~i vede mai }nainte cele ce au s{ fie ca ~i cum ar fi de fa`{, Sf|nta Scriptur{ zice c{ s-a pogor|t din cer singur la cet{`ile dimprejurul Sodomei, ca s{ vad{ dac{ cu adev{rat au p{c{tuit sodomitenii, a~a dup{ cum strigarea Sodomei se suie }naintea Lui; iar de nu, s{ ~tie: Strigarea Sodomei ~i a Gomorei s-a }nmul`it c{tre Mine ~i p{catele lor sunt foarte mari. Deci, pogor|ndu-M{, voi vedea de se s{v|r~e~te dup{ strigarea lor care vine c{tre Mine; iar de nu, s{ ~tiu. Aceasta a f{cut-o Domnul Cel a toate v{z{tor, ca s{ ne dea pild{ s{ nu credem }ndat{ cuvintele p|r|torilor, ci singuri s{ cercet{m mai }nainte p|n{ ce ne vom }ncredin`a des{v|r~it, de este adev{rat, a~a dup{ cum auzim. Deci, ~i `ie <196> zice c{tre dumnezeiescul Chiril <196>, `i se cuvine s{ socote~ti mai }nt|i ~i apoi s{ te m|nii, dup{ ce vei afla pricin{ binecuv|ntat{ de m|nie. Mul`i din cei ce au fost }mpreun{ cu tine la sinodul din Efes te spun pe fa`{ cum c{ te m|nii cu nedreptate asupra nevinovatului Ioan ~i, fiindc{ e~ti nepot al lui Teofil, urmezi }n toate a~ez{rii aceluia. Deci, precum acela ~i-a declarat nebunia pe fa`{, izgonind din scaunul s{u pe Ioan cel f{r{ de gre~eal{, sf|nt ~i iubit al lui Dumnezeu, a~a faci ~i tu; prih{ne~ti ~i gone~ti slava celui gonit, cu toate c{ acum este mort<170>. Alt{dat{, Sf|ntul Isidor a scris alt{ epistol{, c{tre acela~i dumnezeiesc Chiril, }n care zicea acestea: <192>M{ }nfrico~eaz{ pildele care se afl{ }n dumnezeiasca Scriptur{ ~i m{ silesc s{-`i scriu cele ce }`i sunt de trebuin`{. Dac{ eu }`i sunt p{rintele t{u <196> precum m{ nume~ti <196>, m{ tem de os|nda pe care a luat-o preotul Eli, cel din Legea Veche, c{ nu a pedepsit precum se c{dea pe fii s{i care au p{c{tuit. Iar dac{ eu sunt fiul t{u, precum o ~tiu eu }nsumi, m{ }nfrico~ez s{ nu m{ ajung{ pedeapsa aceea pe care a luat-o Ionatan, fiul lui Saul; c{ci, put|nd s{ opreasc{ pe tat{l s{u s{ nu caute vr{ji, nu l-a }mpiedicat de la p{cat; pentru aceasta, el a fost ucis cel dint|i }n r{zboi. Deci, ca s{ nu fiu os|ndit, }`i zic `ie acelea care-`i sunt spre folosul t{u; s{ nu te os|nde~ti ~i tu de la Dreptul Judec{tor Cel nec{ut{tor }n fa`{, ascult{-m{ pe mine: leap{d{-`i m|nia care o ai asupra celui mort ~i s{ nu tulburi Biserica celor vii, <%2>pricinuindu-i nelini~te<170>.<%0> ]n alt loc al epistolei sale zice: <192>M{ }ntreb pentru ce ~i cum s-a izgonit Ioan? ]ns{ eu nu voiesc s{-`i r{spund cu de-am{nuntul, ca s{ nu m{ ar{t c{ os|ndesc ~i prih{nesc pe ceilal`i. Aceasta }`i zic `ie, cum c{ mul`i din cei f{r{delege, cu mare nedreptate ~i-au s{v|r~it r{utatea lor asupra dreptului acela. Deci, }n pu`ine cuvinte, }`i ar{t starea Egiptului cu care te }nvecinezi. Egiptul s-a lep{dat de Moise ~i a slujit lui Faraon. Pe cei smeri`i i-a v{zut cu bine; iar pe israilitenii care se osteneau i-a muncit. El n-a pl{tit lucr{torilor care zideau cetatea Egiptului. ]n ni~te lucruri ca acestea Egiptul }ndeletnicindu-se, a odr{slit pe Teofil, care cinstea aurul ca pe Dumnezeu. ]mpreun{ cu cei de un g|nd cu el, a ur|t ~i a m|hnit pe Ioan, omul cel iubit al lui Dumnezeu ~i propov{duitorul Domnului. Dar casa lui David cre~te ~i se }nt{re~te ~i mai mult; iar casa lui Saul se mic~oreaz{ ~i se }mpu`ineaz{ precum vezi. Dumnezeiescul Chiril, citind scrisorile acestea ale Sf|ntului <%-2>Isidor, a }nceput a-~i cunoa~te gre~eala ~i a se }ndrepta. Deci, atunci a <%2>cunoscut adev{rul ~i de atunci s-a }ndreptat des{v|r~it, de c|nd a v{zut vedenia care urmeaz{: Sf|ntului Chiril i s-a ar{tat odat{ }ntr-un vis, c{ se afl{ }ntr-un loc foarte frumos, plin de bucurie negr{it{. Acolo vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov ~i pe al`i minuna`i ~i sl{vi`i b{rba`i ai Vechiului Testament. Asemenea vedea }ntr-}nsul ~i pe mul`i sfin`i care f{ceau parte din Noul Testament al Sfintei Evanghelii. ]n locul acela, a v{zut ~i o biseric{ <%0>minunat{, a c{rei frumuse`e era ne}ntrecut{; iar }n{untrul biserici<%2>i <%0>se auzea o mul`ime mult{ de popor, care c|nta cu dulce melodie.<%2> Intr|nd ~i sf|ntul }n biseric{, cu totul s-a }nsp{im|ntat cu mintea de vederea celor de acolo ~i s-a umplut cu totul de bucurie ~i de dulcea`{ }n inima sa. C{ci vedea acolo ~i pe Doamna noastr{ N{sc{toare de Dumnezeu }nconjurat{ de mul`ime de sfin`i }ngeri ~i str{lucit{ cu slav{ negr{it{ de jur }mprejur. Mai vedea ~i pe Sf|ntul Ioan Hrisostom st|nd aproape de N{sc{toarea de Dumnezeu cu mare cinste ~i str{lucind cu lumin{ minunat{, ca un }nger al lui Dumnezeu, `in|nd }n m|ini cartea }nv{`{turilor sale. <%0>]mpreun{ cu Sf|ntul Ioan Hrisostom mai erau ~i mul`i al`i b{rba`i sl{vi`i, care st{teau l|ng{ d|nsul ca ni~te slujitori }narma`i<%2> to`i, ca ~i cum ar fi vrut s{ fac{ o izb|nd{ oarecare.<%0> Dumnezeiescul Chiril, v{z|nd acestea, dorea a merge s{ se }nchine St{p|nei noastre N{sc{toarei de Dumnezeu, chiar a ~i alergat la ea ca s{ i se }nchine; dar }ndat{ Sf|ntul Ioan, }mpreun{ cu purt{torii s{i de suli`e, au alergat }mpotriva lui cu m|nie ~i, nu numai c{ l-au oprit de a se apropia de N{sc{toarea de Dumnezeu, dar ~i din biserica aceea l-au izgonit. Sf|ntul Chiril, }n vremea c|nd st{tea cutremurat ~i se socotea }n sine cum se m|nia contra Sf|ntului Ioan Hrisostom ~i cum l-a izgonit din biseric{, iat{ a auzit pe St{p|na noastr{, N{sc{toarea de Dumnezeu, mijlocind ~i zic|nd c{tre Sf|ntul Ioan s{-l ierte ~i s{ nu-l goneasc{ din biserica aceea; c{ci nu din r{utate, ci din ne~tiin`{ a luat contra lui presupus r{u: <192>Iart{ pe Chiril <196> a zis N{sc{toarea de Dumnezeu c{tre Sf|ntul Ioan <196>, c{ci din necuno~tin`{ a luat presupusul cel r{u pentru tine ~i se va ar{ta c{ din ne~tiin`{ a c|~tigat acest presupus r{u, dup{ ce }l va cunoa~te<170>. Dar Ioan se ar{ta c{ nu primea s{-l ierte. Atunci Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu a zis c{tre Sf|ntul Ioan: <192>Pentru dragostea mea, iart{-l. C{ci mult s-a nevoit pentru cinstea mea, oc{r|nd ~i ru~in|nd pe Nestorie, oc{r|torul meu; iar pe mine, N{sc{toarea de Dumnezeu, propov{duindu-m{ oamenilor! Iart{-l pentru mine, c{ci mult s-a ostenit pentru mine, pe oc{r|torul Nestorie ru~in|ndu-l ~i pe mine, N{sc{toarea de Dumnezeu, propov{duindu-m{!<170> Acestea auzindu-le Hrisostom de la N{sc{toarea de Dumnezeu, }ndat{ s-a }mbl|nzit ~i, fiind chemat }n{untru, a }mbr{`i~at pe Sf|ntul Chiril, ca un prieten pe prietenul s{u, ~i de dragoste }l s{ruta cu iubire fr{`easc{ ~i cu mare bucurie. Astfel s-au }mp{cat ~i s-au }mprietenit am|ndoi sfin`ii }ntre ei, }n vedenia aceea, prin mijlocirea N{sc{toarei de Dumnezeu. Deci, Sf|ntul Chiril, de~tept|ndu-se ~i socotind cu de-am{nuntul aceast{ vedenie, s-a poc{it foarte mult ~i singur se certa pe sine; c{ci at|ta vreme a avut patim{ de~art{ ~i nesocotit{, contra unui b{rbat preasf|nt ~i binepl{cut lui Dumnezeu. Pentru aceea, adun|nd }ndat{ pe to`i episcopii Egiptului, au f{cut praznic mare ~i s{rb{toare Sf|ntului Ioan Hrisostom, a scris numele lui }n diptic{ ~i-l pomenea }mpreun{ cu sfin`ii cei mari. ]n fiecare an }l fericea pe el cu cuvinte de laud{; iar Gheorghe, patriarhul Alexandriei, i-a scris via`a lui, din care, mai pe urm{, a scris ~i a alc{tuit via`a Sf|ntului Ioan Hrisostom, care se afl{ }n tomurile lui. Astfel s-a ridicat pata aceasta deasupra sfin`eniei dumnezeiescului Chiril. De atunci, fericitul Chiril ~i-a petrecut cealalt{ vreme a vie`ii sale cu petrecere minunat{, p{storind turma sa cea cuv|nt{toare la p{~unea cea aduc{toare de via`{, pov{`uindu-i pe to`i la calea m|ntuirii cu mare }n`elepciune ~i cu ~tiin`{ duhovniceasc{, }ntorc|nd din r{t{cirea diavolului pe cei r{t{ci`i. Dovad{ }nvederat{ a }n`elepciunii ~i a ~tiin`ei sale este povestirea sa care urmeaz{ ~i pe care voim s{ o ad{ugim aici ca pe o }ndulcire a ascult{torilor ~i astfel vom da sf|r~it povestirii sale. P{rintele Daniil ne spune }n Pateric, cum c{ }n p{r`ile cele mai de jos ale Egiptului era un b{tr|n cuvios, adic{ cu petrecerea sf|nt, dar prost ~i greoi la minte. Pentru aceea, din prostimea lui, socotea ~i zicea c{ Melchisedec este fiul lui Dumnezeu. Aceasta au vestit-o unii Sf|ntului Chiril, care, chem|nd la sine pe b{rbatul acela ~i }n~tiin`|ndu-se c{ face semne ~i minuni ~i orice va cere de la Dumnezeu }i arat{ lui, a uneltit o }n`elepciune ca aceasta. El a zis cu bl|nde`e c{tre b{tr|n: <192>P{rinte, un g|nd }mi zice mie c{ Melchisedec este fiul lui Dumnezeu ~i alt g|nd iar{~i }mi zice, c{ nu este fiul lui Dumnezeu, ci este om ~i arhiereu al lui Dumnezeu; deci, pentru aceasta am }ndoial{. Pentru aceea te-am chemat, s{-`i spun ca s{ te rogi lui Dumnezeu, s{-`i descopere adev{rul, ca s{ mi-l ar{`i ~i mie<170>. B{tr|nul, auzind aceasta ~i bizuindu-se pe }n`e-legerea sa, a r{spuns cu bl|nde`e dar ~i cu }ndr{zneal{: <192>Las{-m{, st{p|ne, ca pentru aceasta s{ m{ rog lui Dumnezeu trei zile, ~i orice-mi va descoperi, voi ar{ta-o ~i marii tale sfin`enii<170>. @BT-1 = Deci, b{tr|nul, duc|ndu-se }n chilia lui, s-a }nchis trei zile ~i a rugat cu c{ldur{ pe Dumnezeu s{-i arate ce a fost Melchisedec. Descoperindu-se adev{rul de la Dumnezeu, s-a }ntors la Sf|ntul Chiril ~i i-a zis: <192>St{p|ne, Melchisedec este om, iar nu fiul lui Dumnezeu<170>. Iar sf|ntul i-a zis: <192>^i de unde ~tii, p{rinte?<170> B{tr|nul i-a r{spuns: <192>Dumnezeu mi-a ar{tat pe to`i patriarhii, unul dup{ altul, de la Adam p|n{ la Melchisedec. Pe to`i aceia i-am v{zut trec|nd pe dinaintea mea ~i c|nd a venit s{ treac{ Melchisedec, <%2>mi-a zis }ngerul Domnului: Iat{, acesta este Melchisedec! Deci, m-a<%0>m }ncredin`at cu adev{rat, st{p|ne, c{ des{v|r~it este a~a<170>. Atunci, Sf|ntul Chiril, mul`umind lui Dumnezeu, s-a bucurat foarte mult c{ a izb{vit pe acel b{tr|n din r{t{cire ~i l-a eliberat cu pace. Deci, b{tr|nul, duc|ndu-se, a m{rturisit tuturor c{ Melchisedec este om iar nu Fiul lui Dumnezeu. Cu o }n`elepciune ca aceasta ~i cu astfel de me~te~ug duhovnicesc al sf|ntului, s-a pov{`uit b{tr|nul cel prost la cuno~tin`a adev{rului. @BT-1 = Sf|ntul Chiril, a tr{it pe scaunul Alexandriei 32 de ani, scriind multe c{r`i folositoare de suflet ~i credincioase, dintre care cele mai alese sunt: Comorile ~i Explic{rile la Sf|nta Scriptur{ cea Veche ~i cur{`ind }n zilele sale Biserica lui Hristos de eresuri, ~i-a dat sf|ntul lui suflet }n m|inile lui Dumnezeu, }n a noua zi a lunii iunie, zi }n care se pr{znuie~te adev{rata lui pomenire. C{ci }n 18 zile ale lunii lui ianuarie nu este pomenirea sf|r~itului s{u, ci pomenirea mergerii lui din Alexandria la Efes. Aceast{ mergere a lui s-a judecat vrednic{ de praznic; c{ci a stat pricin{ de multe bun{t{`i pentru Biserica lui Hristos, fiindc{ prin ea s-a adunat Sf|ntul Sobor al treilea a toat{ lumea, eresul cel hulitor al lui Nestorie s-a izgonit ~i dreapta credin`{ s-a propov{duit lumii. Astfel, Sf|ntul Chiril nevoindu-se cu buna nevoin`{ credin`a cea dreapt{ }nt{rind-o la sinod, }mp{c|nd lumea ~i lini~tind-o de tulbur{ri, cur{`ind turma sa de eresuri ~i via`a sa }mpodobind-o cu fapte mari ~i bune, s-a dus s{-~i ia cununa preg{tit{ lui de puitorul de nevoin`e Hristos, precum ~i plat{ pentru osteneal{. @BT-1 = L|ng{ el, la moartea Sf|ntului Chiril, a stat chiar Doamna ~i St{p|na N{sc{toare de Dumnezeu ~i a cercetat pe robul s{u cu s|rguin`{; c{ci el, }n via`a sa, a slujit ei cu credin`{ ~i mult s-a nevoit fericitul pentru cinstea ei. El acum se afl{ }n ceruri ~i se bucur{ }mpreun{ cu toate cetele }ngerilor, cu patriarhii, cu proo-rocii ~i cu apostolii, cu ierarhii ~i cu to`i sfin`ii cei din veac. Dar mai ales cu cel des{v|r~it ~i iubit prieten, cu dumnezeiescul Ioan Gur{ de Aur, st{ f{r{ mijlocire }naintea scaunului lui Hristos Dumnezeul nostru ~i }naintea Preacuratei Maicii Sale, pentru care s-a luptat ~i a p{timit r{u. ^i ne}ncetat roag{ pe Preasf|nta ~i cea deofiin`{ Treime pentru to`i cre~tinii, ca s{ dob|ndeasc{ ~i ei }mp{r{`ia cerurilor. Pe care, fac{ Dumnezeu ca s{ o dob|ndim ~i noi to`i, cu darul ~i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine toat{ slava }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL CHIRIL, EGUMENUL @SUBTITLE = <%4>M\N[STIRII DE LA IEZERUL ALB Cuviosul, p{rintele nostru, Chiril s-a n{scut din p{rin`i de neam bun ~i dreptcredincio~i ~i a crescut }n sl{vita cetate Moscova. El, din Sf|ntul Botez, a fost numit Cozma ~i de t|n{r a fost dat la }nv{`{tura sfintelor c{r`i. Fiind copil foarte iste`, a }nv{`at degrab{ dumnezeiasca Scriptur{ ~i, nevoindu-se la citirea c{r`ilor, se s|rguia spre m|ntuire, petrec|nd }n }nfr|nare, }n cur{`ie ~i }n tot lucrul pl{cut lui Dumnezeu. ]nc{ de c|nd era t|n{r, p{rin`ii lui au trecut din aceast{ via`{ vremelnic{ ~i, fiind pe patul mor`ii, au }ncredin`at pe fiul lor, Cosma, lui Timotei, rudenia lor, care era unul dintre boierii marelui domn Dimitrie, care avea dreg{toria ispr{vniciei. Fericitul copil, av|nd dumnezeiasca dorire }n inima sa, voia s{ se fac{ c{lug{r; deci, }ntreba de locurile ~i de locuin`ele monahilor ~i cum i-ar fi lui cu }nlesnire s{ se m|ntuiasc{; }ns{ nimeni nu }ndr{znea s{-l c{lug{reasc{, tem|ndu-se de acel boier Timotei. ]nc{ de c|nd Cosma era }n lume, ar{ta }n sine }nclinare c{tre via`a monahiceasc{, duc|ndu-se totdeauna la biseric{, p{zind cur{`ia ~i }ntreaga }n`elepciune, omor|ndu-~i trupul cu postul ~i cu }nfr|narea ~i f{c|nd toate faptele bune. Acest lucru v{z|ndu-l Timotei, se bucura de el ~i }l iubea foarte mult. Ajung|nd b{rbat des{v|r~it, Timotei i-a }ncredin`at r|nduiala casei sale, ca unui credincios ~i rudenie a sa; dar el se g|ndea }n sine, cum ar face s{ fie monah, c{ci }nl{untru era aprins de dragostea dumnezeiasc{. Taina aceasta el n-o spunea nim{nui, ca nu c|ndva, ~tiind-o Timotei, st{p|nul lui, s{-i fac{ vreo }mpiedicare de la lucrul ce-l g|ndea. Deci, fericitul Cosma era }n mare m|hnire, v{z|ndu-se cu g|lcevile lume~ti ~i ne~tiind cum ar sc{pa de acelea; pentru aceea, se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, s{-l scoat{ }n orice fel din g|lcevile vie`ii ~i s{-l duc{ }n lini~tea monahiceasc{. Domnul, ajut|nd scopului s{u, cu purtarea Sa de grij{, a r|nduit s{ vin{ }n cetatea Moscova fericitul ^tefan, egumenul m|n{stirii Mahri~tesca, b{rbat des{v|r~it }n fapte bune, ~tiut ~i cinstit de to`i pentru via`a lui cea pl{cut{ lui Dumnezeu. Cosma, }n~tiin`|ndu-se de venirea lui, a alergat cu bucurie la el, pentru c{ de mult{ vreme auzise de el ~i dorea s{-l vad{. Deci, c{z|nd la picioarele lui, v{rsa lacrimi din ochi, rug|ndu-l s{ pun{ pe el chipul monahicesc ~i zic|nd: <192>Preasfin`ite p{rinte, de mult{ vreme am dorit s{ te v{d, iar acum Dumnezeu m-a }nvrednicit a vedea fa`a preasfin`iei tale. Deci, te rog pentru Domnul, nu m{ l{sa pe mine p{c{tosul, precum nici Hristos n-a l{sat pe vame~ul ~i pe fiul cel desfr|nat!<170> Cuviosul, v{z|ndu-i lacrimile ~i buna lui dorin`{, a }n`eles c{ o s{ fie vas ales al Sf|ntului Duh ~i a }nceput a g|ndi cum ar putea s{-l fac{ monah, de vreme ce ~tia c{ Timotei nu va voi cu nici un chip s{-l lase la c{lug{rie; pentru aceea, socotea }n sine ~i zicea: <192>De-i voi spune, nu va l{sa s{ fie aceasta; iar de-l vom ruga, nu ne va asculta<170>. Deci, a g|ndit un lucru ca acesta: <192>Mai }nt|i l-a }mbr{cat cu haine proaste monahice~ti, f{r{ }ns{ a-l tunde ~i f{r{ f{g{duin`ele ~i rug{ciunile cele cuviincioase ~i i-a pus numele Chiril. Apoi, oprindu-l }n casa }n care g{zduia, s-a dus el }nsu~i la Timotei ~i, spun|ndu-i de venirea egumenului ^tefan, s-a bucurat, c{ci }l cinstea foarte mult. Deci, scul|ndu-se, s-a }nchinat lui ~i a cerut binecuv|ntarea lui; iar cuviosul, d|ndu-i binecuv|ntare, i-a zis: <192>Rug{torul vostru c{tre Dumnezeu, Chiril, v{ binecuvinteaz{<170>. Iar el a }ntrebat: <192>Cine este Chiril?<170> Egumenul a zis: <192>Cosma, care a fost sluga voastr{, a voit acum s{ fie monah ~i s{ slujeasc{ Domnului ~i s{ se roage pentru voi lui Dumnezeu<170>. El, c|nd a auzit aceasta, }ndat{ s-a umplut de mare m|hnire, de durere ~i de m|nie ~i a }nceput a oc{r} cu cuvinte necuvioase pe Cuviosul egumen ^tefan; iar cuviosul, st|nd, a zis: <192>Nou{ ne este poruncit de la M|ntuitorul Hristos: Unde v{ vor primi ~i vor asculta cuvintele voastre, acolo s{ petrece`i; iar c|`i nu v{ vor primi ~i nu v{ vor asculta pe voi, ie~ind de acolo, s{ scutura`i praful de pe picioarele voastre, }ntru m{rturia lor<170>. Cuviosul ^tefan, zic|nd aceasta, s-a dus. ]ns{ Irina, femeia lui Timotei, fiind dreptcredincioas{ ~i tem{toare de Dumnezeu, auzind cuvintele lui ^tefan, dar mai ales ale lui Hristos, s-a }nfrico~at cu inima ~i a }nceput a sf{tui pe b{rbatul ei, c{ci a m|hnit pe un cuvios ca acela ~i a zis: <192>M{ tem ca nu cumva s{ cad{, deodat{, m|nia lui Dumnezeu peste casa noastr{ pentru necinstea ce ai adus pl{cutului lui Dumnezeu, c{ci ai auzit cuvintele }nfrico~ate ~i }nsp{im|nt{toare ale lui Hristos, care au fost zise de el ~i ~tii cum scrie }n Evanghelie: Mai lesne va fi Sodomei ~i Gomorei }n ziua judec{`ii... Deci, b{rbatul ei, Timotei, c{indu-se de gre~eala sa, a trimis degrab{ dup{ Sf|ntul ^tefan, rug|ndu-l s{ se }ntoarc{ la el. Iar sf|ntul }ntorc|ndu-se, Timotei a c{zut la picioarele lui, cer|nd iertare ~i }mp{c|ndu-se cu cuviosul. Din acea vreme, Timotei, ajut|nd Dumnezeu, s-a umilit cu inima ~i, f{c|nd voin`a cuviosului, a l{sat pe Cosma, care s-a numit Chiril, s{ fie dup{ voia lui; iar el, Cosma, toate c|te avea, le-a dat s{racilor, nel{s|ndu-~i nimic; ci se ruga fericitului ^tefan ca s{-l fac{ monah prin r|nduiala tunderii. Cuviosul egumen ^tefan, socotind acelea de folos noului }ncep{tor, l-a dus }n m|n{stirea lui Simon ~i l-a dat spre c{lug{rie arhimandritului Teodor, care era rudenia marelui }ntre p{rin`i Gheorghe. Arhimandritul Teodor era }mbun{t{`it ~i socotitor }n lucrurile duhovnice~ti ~i ca un iscusit ~i c{rturar ~tia a pov{`ui bine pe cei ce veneau la Dumnezeu. Deci, a c{lug{rit pe Cosma des{v|r~it ~i l-a numit precum }l numise mai }nainte Cuviosul ^tefan. ]n m|n{stirea lui Simon petrecea un monah, anume Mihail, care mai pe urm{ a fost episcop al cet{`ii Smolensca. Acolo petrecea el via`a }n rug{ciuni, }n postiri, }n privegheri ~i }n toat{ }nfr|narea. Aceluia i-a }ncredin`at arhimandritul Teodor pe monahul Chiril, cel nou }ncep{tor, ca s{-l pov{`uiasc{ pe sine la calea ce duce la }mp{r{`ia cerului. V{z|nd Chiril nevoin`ele pustnice~ti ale stare`ului s{u, a }nceput a urma vie`ii lui ~i a i se supune cu os|rdie, s|rguindu-se s{ fac{ cele ce vedea pe stare` c{ face. El socotea postul ca s{turare, ostenelile ca odihn{ ~i goliciunea }n timp de iarn{ ca ~i c{ldur{ ~i dormea pu`in somn; astfel }~i obosea trupul, supun|ndu-l duhului. El nu }ndr{znea s{ fac{ ceva f{r{ binecuv|ntarea ~i porunca stare`ului; deci, l-a rugat pe el s{-i porunceasc{ s{ posteasc{ mai mult dec|t ceilal`i fra`i, adic{ s{ m{n|nce dup{ dou{ sau trei zile, iar stare`ul nu a voit, ci i-a poruncit s{ m{n|nce p|ine cu fra`ii numai p|n{ la s{turare, iar c|nd stare`ul citea noaptea psaltirea, poruncea ucenicului s{ fac{ }nchin{ciuni. Astfel petrecea toat{ noaptea p|n{ la vremea Utreniei. Fericitului Chiril i se f{ceau }n chilia sa multe chipuri de }nfior{ri ~i de n{luciri diavole~ti, mai ales c|nd stare`ul ie~ea afar{ din chilia sa; }ns{ el, cu rug{ciunea lui Hristos ~i cu semnul Sfintei Cruci, asemenea unei arme, gonea pe vr{jma~ii cei nev{zu`i. Apoi el spunea toate acelea sf|ntului s{u stare`, iar el, }nt{rindu-l, }i poruncea s{ nu se team{ de }nfrico~{rile diavole~ti, ci s{ se uite la ele ca la ni~te nimicuri. Deci Sf|ntul Chiril a petrecut la acel mare nevoitor cu supunere adev{rat{, neav|nd nici un fel de voie. Apoi, cu porunca arhimandritului, s-a dus la ascultarea de ob~te s{ se osteneasc{ }n pit{rie, unde a }nceput ~i mai mult a se }nfr|na ~i a ad{uga cu smerenie, osteneal{ peste osteneal{, lucr|nd singur mai mult dec|t al`ii, la slujba lucrurilor ce-i st{teau }nainte. Dar nu l{sa nici rug{ciunile cele de toat{ noaptea, cu care se deprinsese de la stare`, ci multe nop`i petrecea f{r{ somn. La c|ntarea dimine`ii, el era mai }nainte }n sinodul bisericii ~i ie~ea mai pe urm{ dec|t to`i. El primea hran{ at|t c|t s{ nu-i sl{beasc{ trupul de foame ~i s{ nu cad{ la p{m|nt; iar uneori m|nca numai s{ nu fie cunoscut{ de fra`i }nfr|narea lui. B{utura lui nu era altceva dec|t apa, ~i aceea cu m{sur{. Astfel, at|t de nemilostiv muncitor era trupului s{u, }nc|t tuturor se f{cuse de mirare. Pentru aceea era iubit de to`i; de vreme ce f{cea fapte bune, era supus, ascult{tor, f{r{ de c|rtire, bl|nd, smerit ~i plin de dragoste. ]n vremea aceea, cuviosul p{rintele nostru Serghie de Radonej, f{c{torul de minuni, mergea la m|n{stirea lui Simon pentru a vedea pe arhimandritul Teodor, rudenia sa, ~i pe ceilal`i fra`i; apoi, cu to`ii mergeau }n pit{rie la fericitul Chiril ~i }n singur{tate vorbeau cu el pentru folosul sufletesc. Astfel, }i puteai vedea cum am|ndoi lucrau brazda sufletului; unul sem{na semin`ele faptelor bune, iar altul le ad{pa cu lacrimi, ca s{ c|~tige seceri~ul cel de bucurie }n veacul ce va s{ vie. Vorbind ei mult{ vreme ~i }n~tiin`|ndu-se arhimandritul de venirea Cuviosului Serghie, }ndat{ s-a dus cu fra`ii la el ~i primea s{rutarea cea iubit{ }ntru Hristos. Mare le era mirarea tuturor, c{ Sf|ntul Serghie l{sa pe to`i, chiar ~i pe arhimandrit ~i mergea numai la acel copil, c{ci via`a lui era ~tiut{ de Sf|ntul Serghie ~i nu-i era t{inuit{ vie`uirea cuviosului. Petrec|nd Sf|ntul Chiril }n pit{rie mult{ vreme, a fost trimis de pov{`uitor la o alt{ slujb{, anume la buc{t{rie. Dar el ~i acolo, ostenindu-se, tot a~a se nevoia, ca }n cea dint|i zi. Deci, privind la focul din buc{t{rie, }~i aducea aminte de focul gheenei ~i al muncii ve~nice ~i zicea c{tre sine: <192>Rabd{, Chirile, focul acesta, ca s{ po`i sc{pa de cel{lalt foc mistuitor<170>. Din aceasta, Dumnezeu i-a dat lui at|ta umilin`{, }nc|t nu putea nici p|ine s{ guste f{r{ lacrimi, iar uneori nu putea s{ vorbeasc{ nici un cuv|nt. Fra`ii, v{z|nd aceast{ via`{ a lui, }l aveau }ntre d|n~ii, nu ca pe un om, ci ca pe un }nger al lui Dumnezeu. V{z|ndu-se el cinstit ~i l{udat de to`i ~i vr|nd s{-~i t{inuiasc{ fapta sa cea bun{, s-a pref{cut a fi nebun ~i a }nceput a face glume necuvioase ~i r|sete, ca s{ nu fie cinstit ~i l{udat, ci s{ fie necinstit ~i batjocorit. El iubea mai mult necinstea dec|t cinstea, ~i oc{rile mai mult laudele; dar aceasta o f{cea pentru dragostea lui Hristos, fiindc{ pentru sine toate le socotea ca ni~te gunoaie. V{z|nd fra`ii nebunia lui s-au }ndoit ~i unora li se p{rea c{ }ntr-adev{r ~i-a pierdut mintea, iar al`ii credeau c{ ~i-a r{zvr{tit via`a; dar el, sub chipul nebuniei, se s|rguia s{-~i t{inuiasc{ adev{rata }n`elepciune ce s{l{~luia }n inima sa. Pentru aceasta, arhimandritul }i d{dea canon ca unuia f{r{ de r|nduial{ ~i r{zvr{tit; }i d{dea post ~i }nfr|nare, adic{ s{ guste numai p|ine ~i ap{ timp de 40 de zile ~i mai bine. El }ns{, cu os|rdie le primea ~i le sf|r~ea; c{ci aceasta }i trebuia ~i lui, ca postirea sa cea aleas{ de sine, la care se deprinsese s{ o s{v|r~easc{ sub chipul canonului, nu dup{ voia sa, ci dup{ porunca pov{`uitorului s{u, s{ nu se par{ c{ este postul lui. Trec|nd zilele hot{r|te ale postului, fericitul Chiril f{cea alte nebunii, ca s{ ia mai mult{ certare ~i canon de la pov{`uitorul s{u. Deci, de multe ori, din porunca p{rintelui, el petrecea cu pu`in{ p|ine uscat{ ~i pu`in{ ap{ c|te ~ase luni, ~i acelea le primea la c|te o zi sau dou{. Lu|nd cuviosul ni~te cert{ri ~i ni~te oc{ri ca acelea, se bucura foarte mult }n sufletul s{u; c{ci, precum cei m|ndri se bucur{ de slava ~i de cinstea lor, tot a~a ~i cei smeri`i cuget{tori se veselesc de necinstea ~i de def{imarea lor. Sf|ntul a petrecut }n acea nebunie p|n{ ce i s-a cunoscut cugetul, fiindc{ f{cea aceasta pentru smerenie. ]ns{ dup{ ce egumenul s-a }n~tiin`at cu }ncredin`are de acel lucru, nu-i mai d{dea canon, de~i f{cea multe nebunii. Dup{ aceasta i-a venit }n g|nd Cuviosului Chiril s{ fie liber de slujirea buc{t{riei ~i s{ petreac{ }n lini~te }n chilie, ca din lini~te s{ poat{ c|~tiga mai mult{ umilin`{. Dar nu voia s{ vorbeasc{ de aceasta egumenului, ci s-a l{sat }n purtarea de grij{ a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, spre care avea mare dragoste ~i credin`{. Deci, pun|ndu-~i toat{ n{dejdea }ntr-}nsa, s-a rugat c{tre ea, ca s{ r|nduiasc{ cu el ce este mai de folos ~i i s-a r|nduit astfel: arhimandritul voia s{ scrie o carte ~i, ~tiind pe fericitul Chiril c{ poate scrie bine, i-a poruncit s{ plece de la buc{t{rie, s{ ~ad{ }n chilia sa ~i s{ scrie acea carte. @BT-1 = Chiril, cunosc|nd c{ Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu i-a auzit rug{ciunea, i-a mul`umit ~i a primit lini~tea, bucur|ndu-se }n chilia lui. Scriind cartea ce i s-a poruncit, nu }nceta obi~nuita sa pravil{, adic{ se ruga mult ~i petrecea nop`i f{r{ de somn }n c|ntarea de psalmi ~i }n plecarea genunchilor. Dar, dup{ o vreme oarecare, socotind c{ petrecerea sa nu are at|ta umilin`{ c|t avea c|nd era }n pit{rie, a }nceput a se ruga Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ca s{-i dea cea dint|i umilin`{ pe care o avea mai }nainte. Dup{ o vreme, egumenul l-a trimis iar la buc{t{rie }n slujba fra`ilor. Sf|ntul Chiril s-a bucurat de aceasta foarte mult ~i se s|rguia spre mai multe nevoin`e, ca s{ c|~tige de acolo ~i mai mare umilin`{. El a petrecut }ntr-acea slujb{ nou{ ani, supun|ndu-se la multe osteneli ~i grele p{timiri; pentru c{ ziua se ardea de foc, iar noaptea }nghe`a de frig; fiindc{ pe corpul lui nu avea nici un fel de }mbr{c{minte groas{. @BT-1 = Apoi, dup{ trecerea acelor ani, arhimandritul l-a luat de la buc{t{rie, l-a adus la arhiereu ~i l-a hirotonosit preot, m{car c{ Sf|ntul Chiril nu voia. El petrecea slujba preo`iei }n r|ndurile s{pt{m|nii sale ~i nu }nceta de la iubirea de osteneli ~i de la slujba m|n{stirii; c{ci, c|nd avea vreme liber{, se ducea }n buc{t{rie sau }n pit{rie ~i se ostenea, d|ndu-se la mai mare smerenie, mai }nainte de }nt|ietatea aceea }n care vrea s{ fie, dup{ cuv|ntul Domnului: Cel ce voie~te s{ fie mai mare }ntre voi, s{ fie slug{ tuturor. @BT-1 = Dup{ aceasta, arhimandritul m|n{stirii lui Simon, fericitul Teodor, fiind b{rbat vrednic de cinste, cu voin`a lui Dumnezeu a fost ales la treapta arhiereasc{ ~i pus arhiepiscop al Rostovului; iar }n locul lui, ca arhimandrit al m|n{stirii lui Simon, to`i au ridicat cu sila pe Cuviosul Chiril, neascult|ndu-i multele lep{d{ri ~i lacrimi ale lui; ~i astfel l-au silit s{ ia egumenia acelei m|n{stiri. Cuviosul, primind }ncep{toria, s-a dat ~i mai mult la mai mari osteneli, ~tiind ceea ce se scrie: Cui i se va da mult, mult se va cere de la el. ^i iar{~i: A~a s{ lumineze lumina voastr{ }naintea oamenilor, ca, v{z|nd faptele voastre cele bune, s{ pream{reasc{ pe Tat{l vostru Care este }n ceruri. Deci, oc|rmuind bine m|n{stirea, niciodat{ nu s-a }n{l`at cu g|ndul pentru cinstea dreg{toriei sale, nici a l{sat ceva din }nfr|nare, ci a~a petrecea ca ~i mai }nainte, p{zindu-~i smerita sa cugetare, ar{t|nd dragoste nef{`arnic{ spre to`i cei mari ~i cei mici ~i pe to`i }i primea cu bucurie; pe cei b{tr|ni, ca pe ni~te fra`i, iar pe cei mai tineri, ca pe ni~te fii. De aceea era iubit de to`i, cinstit ~i sl{vit. @BT-1 = Venind la d|nsul mul`i din domni ~i boieri pentru folos ~i, v{z|ndu-~i tulburat{ lini~tea sa, a }nceput a se m|hni ~i a se }ntrista; de aceea, se g|ndea cum ar l{sa egumenia ~i s{ se lini~teasc{ }n chilia sa. Dup{ o vreme oarecare, ~i-a l{sat r|nduiala arhimandri`iei ~i s-a dus }n chilia sa de mai }nainte, s-a }nchis }ntr-}nsa ~i, nevoind s{ se plece la rug{min`ile fra`ilor, care }i cereau s{ nu lase oc|rmuirea sfintei m|n{stiri, el n-a voit s{-i asculte nicidecum. @BT-1 = De vreme ce m|n{stirea nu putea s{ fie f{r{ egumen, pentru aceea, sinodul m|n{stirii a ridicat la arhimandri`ie pe un ieromonah cu numele Serghie ~i cu porecla Azacov, care mai pe urm{ a fost episcop }n Riazan; iar Sf|ntul Chiril a }nceput a se lini~ti }n chilia sa. Dar cetatea nu putea s{ se ascund{, st|nd deasupra muntelui, nici f{clia s{ se ascund{ }n }ntuneric; fiindc{, pe c|t fugea el de slava omeneasc{, pe at|t mai mult }l pream{rea Dumnezeu, Care a zis: Pe cel ce M{ pream{re~te }l voi pream{ri. Drept aceea, din diferite p{r`i ~i cet{`i, mul`i din partea duhovniceasc{ ~i mireneasc{ veneau la d|nsul pentru folos, c{ci cuv|ntul lui era dres cu sarea }n`elegerii, darul lui se v{rsa din gura lui ~i to`i }l ascultau cu pl{cere. V{z|nd aceea, Serghie Azacov, cel pus arhimandrit }n locul lui, a }nceput a se umple de zavistie, c{ci socotea a fi def{imat de cei ce se duceau la fericitul Chiril ~i se m|hnea de aceea foarte mult, pentru c{ zavistia nu ~tie s{ cinsteasc{ cele de folos. @BT-1 = Cuviosul Chiril ~tia necazul arhimandritului asupra lui, dar nu s-a m|hnit pe d|nsul, nici i s-a }mpotrivit lui cu ceva, deoarece era f{r{ de r{utate ~i drept la inim{. Deci, d|nd loc m|niei, s-a dus de acolo }n m|n{stirea Na~terii Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, care se numea "Veche", ~i petrecea acolo. El se mai g|ndea }n sine cu mare dorin`{, s{ se duc{ departe de lume }n pustie ~i, de aceea, totdeauna se ruga lui Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Sale, zic|nd: <192>Preacurat{ Maica lui Hristos Dumnezeul meu, Tu ~tii c{ toat{ n{dejdea mea, dup{ Dumnezeu, spre tine am pus-o din tinere`ile mele; deci, }nsu`i tu, precum ~tii, pov{`uie~te-m{, arat{-mi calea pe care s{ merg ~i spune-mi un loc lesnicios pentru m|ntuire<170>. A~a se ruga el adeseori cu lacrimi ~i }n scurt{ vreme ~i-a c{p{tat cererea; pentru c{ Domnul face voia celor ce se tem de El ~i aude rug{ciunea lor }mpreun{ cu Preacurata Maica Sa. @BT-1 = Cuviosul Chiril avea obiceiul ca }n toate nop`ile s{ c|nte Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, }naintea sfintei Sale icoane, c|ntarea acatistului. Deci, }ntr-o noapte, c|nt|nd el acatistul dup{ obicei, av|nd }n inima sa dorin`a de via`{ pustniceasc{, se ruga cu suspinuri; dar c|nd a ajuns la partea care se scrie }n acatist: Str{in{ na~tere v{z|nd, s{ ne }nstr{in{m de lume, mut|ndu-ne mintea la cer..., atunci s-a umplut cu inima din cuvintele acestea ~i }ncet|nd a citi, se g|ndea }n sine, cum Cel Prea}nalt, Domnul nostru Iisus Hristos, }n m{rimea dumnezeierii S-a ar{tat pe p{m|nt }n trup de om smerit, ca pe cei ce se }nstr{ineaz{ de lume pentru dragostea Lui, s{-i ridice spre }n{l`imea dumnezeie~tii vedenii. De atunci s-a de~teptat }n el mai fierbinte dorin`a s{ se }nstr{ineze de lume }n pustie cu totul, pentru dragostea lui Dumnezeu. Dup{ aceea, a }nceput mai cu dinadinsul a se ruga Domnului ~i Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ca s{-l pov{`uiasc{ cum s{ se m|ntuiasc{; deci }ndat{ a auzit un glas minunat de departe din }n{l`imea v{zduhului, afar{ din chilie, zic|ndu-i: <192>Chirile, ie~i de aici ~i mergi la Iezerul Alb, c{ bun{ odihn{ vei afla. Acolo `i-am g{tit un loc }n care te vei m|ntui<170>. Atunci cuviosul, deschiz|ndu-~i degrab{ fereastra chiliei, a v{zut o lumin{ mare str{lucind din cer, }n partea dinspre miaz{noapte, ~i cu raza ar{t|ndu-i ca ~i cu degetul locul s{l{~luirii lui. Deci sf|ntul, }nsp{im|nt|ndu-se, privea cu ochii locul ar{tat lui }n latura aceea ce era dep{rtat{, ca ~i cum ar fi aproape ~i s-a tot uitat la acea lumin{, p|n{ ce a apus de la ochii lui. Sf|r~indu-se acea minunat{ vedenie, ~i-a aflat inima sa plin{ de bucurie ~i de pace ~i a }n`eles c{ Preacurata Maica lui Dumnezeu nu i-a trecut cu vederea rug{ciunea lui ~i s{v|r~ea c|ntarea acatistului cu mare bucurie, petrec|nd toat{ noaptea aceea f{r{ de somn, rug|ndu-se cu c{ldura duhului ~i, socotind cu mirare glasul ~i vedenia ce i se f{cuse lui, se veselea ~i sl{vea pe Dumnezeu. El avea acolo un frate duhovnicesc, anume Terapont, credincios ~i iubitor lui, care fusese tuns }mpreun{ cu sf|ntul, care era de la Iezerul Alb. Pe acela }l }ntreba sf|ntul dac{ este vreun loc la Iezerul Alb, unde ar putea s{ se lini~teasc{ monahii; iar Terapont }i spunea c{ acolo sunt locuri bune. Deci, sf{tuindu-se am|ndoi, au ie~it din m|n{stire ~i au plecat la drum spre Iezerul Alb, n{d{jduindu-se spre Dumnezeu. Dup{ c|teva zile, ajung|nd }n p{r`ile Iezerului Alb, nic{ieri nu i-a pl{cut cuviosului, p|n{ ce a mers la locul ce i se ar{tase lui }n vedenie ~i pe care }l c{uta. Acolo merg|nd, }ndat{ a cunoscut acel loc, care i-a pl{cut foarte mult. Dup{ aceea, f{c|nd rug{ciune, a zis: <192>Aceasta este odihna mea ~i aici m{ voi s{l{~lui, fiindc{ astfel a voit Preacurata Maica Domnului. Bine este cuv|ntat Domnul Dumnezeu de acum ~i p|n{ }n veac, c{ a auzit rug{ciunea mea<170>. ^i }ndat{ a }nfipt o cruce }n acel loc, c|nt|nd canonul de mul`umire spre laud{ Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu. Atunci a spus lui Terapont vedenia ce i s-a ar{tat lui }n m|n{stire despre locul acela. Deci, am|ndoi mul`umind lui Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Lui, au s{pat o chilie mic{ }n p{m|nt, ~i au stat }mpreun{; apoi cu }n`elegere s-au desp{r`it unul de altul, deoarece fericitul Chiril dorea s{ aib{ lini~tea cea mai des{v|r~it{, iar Terapont s-a dus ca la cincisprezece stadii dep{rtare de acolo. El, g{sindu-~i un loc pl{cut lui, s-a s{l{~luit acolo ~i, adun|ndu-se acolo mul`i fra`i, au f{cut o m|n{stire, zidind ~i o biseric{ }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i preacinstitei ei na~teri; astfel c{ acum acea m|n{stire, cu darul lui Dumnezeu l{`indu-se ~i }nmul`indu-se ~i bine r|nduindu-se, se nume~te a lui Terapont. Locul acela, unde Cuviosul Chiril s-a s{l{~luit, avea brazi ~i p{dure deas{ ~i nu era aproape de locuin`ele omene~ti. Locul era frumos ~i rotund, }nconjurat cu ape de jur }mprejur, ca ~i cu un zid, ~i acolo vie`uia sf|ntul p{rinte }n chilia f{cut{ }n p{m|nt, petrec|nd }n pustie cu nevoin`e pustnice~ti ~i lupt|ndu-se contra nev{zutului vr{jma~. Dup{ un timp, doi cre~tini, umbl|nd prin pustia aceea, au g{sit pe acest sf|nt ~i s-au mirat de petrecerea lui at|t de aspr{ ~i lung{; deci, folosindu-se de cuvintele lui Dumnezeu cele insuflate lui, au }nceput a veni adeseori la d|nsul, dorind s{ vad{ fa`a lui cea cu sf|nt{ podoab{, s{ se }nvredniceasc{ de binecuv|ntare ~i s{ ia folos de la d|nsul. Ei aduceau stare`ului lor cele trebuincioase, numele lor fiind acestea: Axentie, ce se poreclea Voron ~i Matei, ce se chema Cucos, care mai t|rziu a fost eclesiarh al acelei m|n{stiri. Cei doi oameni spuneau aceasta: <192>Cu mul`i ani mai }nainte de acea vreme, un muncitor de p{m|nt, anume Isaia, tr{ia aproape de locul acela unde Sf|ntul Chiril s-a s{l{~luit. Acel Isaia ~i cei }mpreun{ cu d|nsul adeseori auzeau un sunet de clopot ~i un glas de o c|ntare minunat{ ce se f{cea }n locul acela, mai cu seam{ }n zile de Duminici ~i praznice. Dar nu numai Isaia auzea clopote ~i c|nt{ri, ci ~i al`i oameni ce treceau prin acel loc. De aceea, de multe ori, c|nd auzeau acel sunet, veneau acolo s{ vad{ de unde se aud clopotele ~i c|nt{rile; glasul se auzea, dar cu ochii nu puteau s{ vad{ nimic; deci, mir|ndu-se cu spaim{, se duceau, cunosc|nd c{ nu este lucru prost<170>. Cu acei doi oameni ce s-au zis mai sus, cu Axentie ~i Matei, }ntr-o zi, cuviosul a }nconjurat pustia aceea. Dar vr{jma~ul, ur|torul binelui, ~tiind c{ are s{ fie izgonit de acolo prin Cuviosul Chiril ~i neput|nd s{-l }nfrico~eze cu nici un fel de p{reri ~i n{luciri, deoarece cuviosul le socotea pe toate acestea mai proaste dec|t p{ianjenii, a aflat asupra lui un me~te~ug ca acesta. Prin voia lui Dumnezeu, a adus asupra lui somn greu, }nc|t Sf|ntul Chiril nu putea s{ umble ~i voia s{ se culce ca s{ se odihneasc{, zic|nd c{tre cei ce erau cu d|nsul: <192>Sta`i acolo p|n{ ce voi dormi pu`in<170>. Iar ei au zis: <192>P{rinte, mergi }n chilie ~i odihne~te-te acolo<170>. Iar p{rintele, neput|nd s{ mearg{, fiind biruit de somn, a v{zut un loc de odihn{ ~i s-a culcat ca s{ doarm{ pu`in. Deci, adormind el, l-a de~teptat un glas }nfrico~at, zic|ndu-i: <192>Fugi, Chirile, fugi!<170> Iar el, de~tept|ndu-se de neobi~nuitul glas ~i }nsp{im|nt|ndu-se, a fugit din acel loc, ~i }ndat{ }n acel timp, un copac mare a c{zut de-a curmezi~ul pe locul pe care z{cea sf|ntul. Din acestea Sf|ntul a }n`eles c{ a fost p|ndire diavoleasc{ ~i dintr-acea vreme a }nceput a fi mai de~tept ~i mai os|rdnic, rug|ndu-se lui Hristos ~i Preacuratei Maicii Lui ca s{ ia de la d|nsul greutatea somnului. Acea cerere a lui i s-a f{cut }ntocmai, c{ci de multe ori petrecea ziua ~i noaptea f{r{ s{ aib{ somn ~i numai pu`in dormita. Deci, noaptea st{tea la rug{ciune ~i ziua se ostenea lucr|nd cu m|inile; c{ci t{ia p{durea, ~i cur{`a locul cel str|mt care era }n pustia cea p{duroas{, vr|nd s{ semene oarecare s{m|n`{; ca astfel din sudoarea fe`ii sale ~i din osteneala m|inilor lui s{ se hr{neasc{. Alt{dat{, adun|nd g{teje multe }mprejurul locului acela, le-a aprins; iar diavolul a ridicat un v|nt mare ~i fumul cu v{paia a }nconjurat pe cuviosul de pretutindeni, ~i, ne~tiind }ncotro s{ fug{, din pricin{ c{ fumul era gros ~i acoperea tot locul, sf|ntul, fiind }ntr-o nea~teptat{ primejdie de moarte ca aceea, a strigat c{tre Preacurata Fecioar{ Maria, N{sc{toare de Dumnezeu, grabnic{ ajut{toare, ~i }ndat{ i s-a ar{tat lui oarecine ~i lu|ndu-l de m|n{,<%-2> i-a<%0> zis: <192>Vino }n urma mea!<170> Deci, sco`|ndu-l nev{t{mat din foc, s-a f{cut nev{zut. Astfel cu ajutorul Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, Sf|ntul Chiril a fost sc{pat din primejdia cea nea~teptat{. @BT+1 = Dup{ aceasta, au venit la d|nsul din m|n{stirea lui Simon doi fra`i iubi`i ~i de un g|nd cu el, anume: Zevedei ~i Dionisie. V{z|ndu-i, cuviosul s-a bucurat foarte mult ~i i-a primit cu cuviin`{, vie`uind }mpreun{ cu ei; apoi a venit un oarecare Natanail, care mai pe urm{ a fost chelar al loca~ului aceluia. Dup{ aceea, au }nceput a veni la sf|ntul al`i fra`i, pentru zidirile duhovnice~ti. Cei ce veneau s{ vie`uiasc{ la d|nsul, cereau s{-l aib{ p{rinte al lor pe el, pentru c{ vedeau via`a lui minunat{ ~i cuv|ntul lui de Dumnezeu insuflat, iar el se lep{da s{ le fie pov{`uitor, numindu-se pe <%2>sine nevrednic ~i p{c{tos.<%0> ]ns{, biruindu-se de iubirea de fra`i ~i de dorirea m|ntuirii sufletelor omene~ti, a }nceput a primi acolo pe acei fra`i, care, zidindu-~i lor chiliu`e mici, vie`uiau }ntru Dumnezeu, l|ng{ d|nsul. @BT+1 = Un om, anume Andrei, care }~i avea locuin`a lui nu departe de acea pustie, a }nceput a ur} pe Cuviosul Chiril ~i pe monahii care erau cu d|nsul, c{ci s-au s{l{~luit acolo. Deci, }ndemn|ndu-se de diavol, a mers noaptea, vr|nd s{ aprind{ chilia sf|ntului. Dar, c|nd s-a apropiat de chilie, }ndat{ a c{zut asupra lui o spaim{ mare, ~i de fric{ a fugit. ]ntr-alt{ noapte, venind iar{~i, a lipit focul de perete ~i a fugit, ca s{ nu fie ~tiut, ~i st{tea departe ~i privea s{ vad{ cum se va aprinde chilia cu p{rin`ii cei ce vie`uiau }n ea; dar focul, lipindu-se de peretele cel de lemn ca de piatr{ sau de ghea`{, }ndat{ s-a stins. Deci, acel Andrei, a f{cut de multe ori acela~i lucru, dar n-a sporit, deoarece uneori c{dea pe d|nsul fric{ ~i spaim{, iar alteori focul cel lipit de perete se stingea, c{ci Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu p{zea nev{t{mat de foc nu numai pe robul s{u, fericitul Chiril, ci ~i ostenelile m|inilor lui. ]n cele din urm{, omul acela ~i-a venit }ntr-o sim`ire ~i, cunosc|ndu-~i gre~eala sa, s-a temut s{ nu n{v{leasc{ asupra lui vreo pedeaps{ a lui Dumnezeu. Deci, a alergat cu poc{in`{ la Cuviosul Chiril, }~i m{rturisi gre~eala lui cu de-am{nuntul ~i cu lacrimi }~i uda fa`a lui. Iar sf|ntul, }nv{`|ndu-l cuvinte folositoare ~i }ndemn|ndu-l s{ nu mai asculte sfatul cel viclean al vr{jma~ului, i-a d{ruit iertare ~i l-a eliberat cu pace. Dup{ aceea, Cuvisoul Chiril a }nceput a c|nta canonul de mul`umire al Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu. Dup{ pu`in{ vreme, Andrei a venit iar{~i la Sf|ntul Chiril ~i-l ruga s{-l primeasc{ s{ vie`uiasc{ }mpreun{ ~i s{-l tund{ }n c{lug{rie. Cuviosul i-a }ndeplinit cererea lui; iar Andrei, }nvrednicindu-se r|nduielii monahice~ti, a petrecut }ntru ascultare, totdeauna c{indu-se de gre~elile sale cele mai dinainte ~i m{rturisind fra`ilor cum voia s{ pun{ foc loca~ului. ^i se }nmul`eau fra`ii din zi }n zi, pentru c{ mul`i de pretutindeni veneau la cuviosul, unii pentru folos, al`ii pentru vie`uire. Cuviosul Chiril, urm|nd Domnului celui ce a zis: <192>Pe cel ce vine la Mine nu-l voi goni afar{<170>, primea pe cei ce voiau s{ se osteneasc{ ~i s{ rabde nevoia pustiei pentru Dumnezeu. De aceea, zidea chilii ~i se }ntemeia m|n{stirea ~i se a~eza via`{ de ob~te, ostenindu-se to`i ~i c|~tig|ndu-~i din ostenelile lor cele de trebuin`{ pentru hran{. Odat{, vr|nd fra`ii s{ zideasc{ o biseric{, nu se aflau }ntre d|n~ii lucr{tori iscusi`i }n lemn, iar locul lor se afla departe de locuin`ele omene~ti; deci aveau trebuin`{ de me~teri }n lemn. Cuviosul Chiril, din }nceput avea obicei ca }ntru toate nevoile ~i trebuin`ele sale s{ se arunce la voia ~i la purtarea de grij{ a Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu ~i niciodat{ n-a fost <%2>lipsit de ce a cerut, ci toate trebuin`ele }~i c|~tiga. Astfel, pun|n-du-~i <%0>n{dejdea spre Preacurata Maica Domnului, s-a rugat c{tre ea cu dinadinsul ~i degrab au venit me~teri trebuincio~i, de nimeni fiind chema`i, ~i s-a zidit o biseric{ aleas{, pun|ndu-i hramul "Adormirea Maicii Domnului". Oamenii care locuiau }mprejur }n partea aceea, auzind c{ }n pustia Iezerului Alb se adun{ monahi ~i se }ntemeiaz{ o m|n{stire, iar acum au zidit ~i o biseric{, se mirau; }ns{ g|ndeau c{ Chiril a adus multe averi cu sine; iar mai ales c|nd s-au }n~tiin`at c{ fusese arhimandrit }n m|n{stirea lui Simon, socoteau c{ de acolo i-au venit multe c|~tiguri mari. Deci, un oarecare boier, anume Teodor, }ndemn|ndu-se de diavolul, a trimis t|lhari ca, n{v{lind noaptea asupra m|n{stirii s{ fac{ sup{rare ~i necaz ~i s{ ia averea lui. Dar t|lharii, merg|nd noaptea ca s{ n{v{leasc{ f{r{ de veste asupra m|n{stirii ~i asupra celor ce dormeau, au v{zut }mprejurul m|n{stirii mul`ime de oameni }narma`i cu arce, iar al`ii cu l{nci. Deci, t|lharii st{teau ascun~i }ntr-un loc oarecare, }ntr-o p{dure deas{, de unde priveau de departe la oamenii aceia, a~tept|nd p|n{ ce se vor duce de la m|n{stire. Dar t|lharii au a~teptat p|n{ la miezul nop`ii ~i mai mult, }ns{ oamenii cei v{zu`i de d|n~ii, nici nu se duceau, nici nu dormeau, ci petreceau ca ni~te str{jeri ai m|n{stirii; atunci t|lharii s-au dus f{r{ s{ fac{ ceva. ]n noaptea urm{toare, iar{~i au venit ~i au v{zut la m|n{stire al`i oameni, mai mul`i dec|t }nt|i, }narma`i ca ni~te osta~i ~i t|lharii, tem|ndu-se, s-au dus. Ei au spus aceasta boierului lor; iar acela a g|ndit c{ poate cineva dintre dreg{tori a venit cu mul`ime de slugi la cuviosul pentru binecuv|ntare ~i rug{ciune ~i, z{bovind, au r{mas la d|nsul }n acele nop`i. Deci, Teodor a trimis }n tain{ la m|n{stire ca s{ ~tie cu }ncredin`are: cine a fost }n m|n{stire ieri ~i alalt{ieri. S-a }ncredin`at trimisul c{ nimeni nu a fost }n m|n{stire, de~i acum era mai mult de o s{pt{m|n{, de c|nd nu venise nimeni. Acestea a spus boierului care }l trimisese pe el. Boierul, auzind aceasta, s-a mirat ~i s-a }nsp{im|ntat, cunos-<%2>c|nd c{ Dumnezeu acoper{ pe robul s{u. Deci, Teodor, tem|n-du-se<%0> s{ nu-l ajung{ judecata lui Dumnezeu, pentru c{ a voit s{ nec{jeasc{ pe pl{cutul Lui, a mers degrab{ la sf|ntul ~i, c{indu-se, i-a m{rturisit cu lacrimi gre~eala sa, spun|ndu-i ~i ce au v{zut t|lharii cei trimi~i de el. Iar Cuviosul Chiril, }nv{`|ndu-l cu cuvinte din dumnezeiasca Scriptur{ ~i iert|ndu-l, i-a zis: <192>S{ m{ crezi, fiule Teodor, c{ n-am nimic altceva }n aceast{ via`{ dec|t numai aceast{ hain{, pe care o vezi pe mine ~i aceste pu`ine c{r`i<170>. Atunci Teodor s-a minunat de nel{comia ~i de bunul lui obicei ~i s-a dus la casa sa, mul`umind lui Dumnezeu c{ nu l-a l{sat ca s{ sc|rbeasc{ pe pl{cutul s{u ~i s{ cad{ }ntr-o at|t de mare gre~eal{, adic{ }n m|inile vr{jma~ului pierz{tor. De atunci, Teodor a c|~tigat mare dragoste ~i credin`{ c{tre sf|nt ~i-l avea pe el, nu ca pe un om, ci ca pe un }nger al lui Dumnezeu. Deci, venind la d|nsul pentru binecuv|ntare, }i aducea cele trebuincioase ~i niciodat{ nu venea la el cu m|inile goale. Astfel, str{b{t|nd vestea pretutindeni despre Cuviosul Chiril ~i, venind mul`i la d|nsul, a venit la loca~ul lui ~i un monah, anume Ignatie, mare }n fapte bune ~i av|nd via`{ mai aspr{ dec|t al`ii. Acela era ca ~i fericitul Chiril, chip ales tuturor faptelor bune, c{ se vorbea de el c{, }n vremea c{lug{riei sale de treizeci de ani, niciodat{ nu s-a culcat pe coaste; ci dormea pu`in sau st{tea drept sau ~ez|nd pe ceva. Un b{rbat ca acela ~i al`i nevoitori asemenea lui voiau s{ vie`uiasc{ cu Cuviosul Chiril, }ndulcindu-se de via`a lui cea des{v|r~it{ ~i pl{cut{ lui Dumnezeu. A~ez{m|ntul ~i r|nduiala vie`ii monahice~ti }n m|n{stirea Cuviosului Chiril era astfel: }n biseric{ nimeni nu avea voie s{ vorbeasc{, nici s{ ias{ mai }nainte de sf|r~itul pravilei, ci fiecare avea porunc{ s{ stea la locul s{u ~i la r|nduiala cea a~ezat{ cu fric{ ~i cu luare aminte la cele ce se c|nt{; asemenea, }n vremea citirii Sfintei Evanghelii ~i la }nchinarea la sfintele icoane era p{zit{ buna r|nduial{ de cei b{tr|ni, ca s{ nu se fac{ vreo amestecare }ntre d|n~ii. Fericitul pov{`uitor, c|nd st{tea }n biseric{, niciodat{ nu se pleca spre perete ~i niciodat{ nu ie~ea f{r{ de vreme, m{car c{ picioarele lui, de ~edere mult{, }i erau ca st|lpii. Asemenea ~i la mas{ era p{zit{ cuviincioasa r|nduial{ cu dinadinsul, fiecare ~ez|nd la locul lui cu bl|nde`e ~i cu t{cere ~i nimeni nu se auzea vorbind, dec|t numai cel ce citea. Fra`ilor totdeauna li se f{ceau trei feluri de bucate, afar{ de zilele de post ~i de zilele }n care se c|nta "Aliluia"; pentru c{ atunci fiecare se }nfr|na dup{ voie ~i dup{ r|vn{, unul m|nc|nd p|ine uscat{, iar altul petrec|nd toat{ ziua f{r{ de hran{. Egumenului i se punea la mas{ tot aceea~i hran{ ca ~i fra`ilor ~i parte deopotriv{ cu ceilal`i, neprimind mai mult dec|t ceilal`i. C|nd se scula de la mas{, dup{ mul`umirile fiec{ruia, se ducea fiecare }n chilia sa, neab{t|ndu-se la nici un fel de vorbe, nici intr|nd }n chilia altui frate, afar{ de mare nevoie. Odat{ s-a }nt|mplat unui frate anume Martinian, ca, ie~ind de la mas{ s{ se duc{ la alt frate pentru o trebuin`{ oarecare. Cuviosul, v{z|ndu-l pe acela, l-a chemat la d|nsul ~i l-a }ntrebat: <192>Unde te duceai?<170> Iar el a spus: <192>Aveam o trebuin`{ la acel frate ~i de aceea voiam s{ merg la d|nsul<170>. Atunci sf|ntul, ca ~i cum l-ar fi def{imat, i-a zis lui: <192>A~a p{ze~ti r|nduiala m|n{stireasc{? Oare nu puteai s{ mergi mai }nt|i }n chilia ta ~i, f{c|ndu-`i rug{ciunea, apoi s{ mergi la el, dac{ era nevoie?<170> Iar Martinian a zis z|mbind: <192>P{rinte, dac{ merg }n chilia mea, nu mai pot s{ ies<170>. Iar sf|ntul i-a gr{it: <192>A~a f{ totdeauna; mai }nt|i mergi }n chilie ~i chilia te va }nv{`a la tot binele<170>. @BT-1 = ]n m|n{stirea aceea se mai p{zea ~i alt{ r|nduial{. De se aducea la vreun frate vreo scrisoare sau vreo d{ruire de la cineva, acel frate, f{r{ s{ dezlipeasc{ scrisoarea, o aducea la egumen, asemenea ~i tot ceea ce i se aducea lui. Tot astfel, f{r{ voia egumenului, nimeni nu putea s{ trimit{ scrisoare la cineva afar{ din m|n{stire; iar }n chilie nimic nu era liber s{ aib{ ceva, afar{ de cele trebuincioase, nici s{ numeasc{ ceva al s{u; ci, dup{ apostoleasca vorb{, s{ le aib{ pe toate de ob~te. Argint nici c{ se pomenea la fra`i, afar{ de acela care p{zea averea de ob~te a m|n{stirii ~i de la care to`i aveau cele de trebuin`{. Nici o bucat{ de p|ine ~i nici o b{utur{ nu era liber s{ aib{ cineva }n chilie; iar de avea cineva sete, mergea la trapez{ ~i acolo, cu binecuv|ntare, }~i potolea setea. De se }nt|mpla cuiva de mergea }n chilia vreunui frate, nimic altceva nu putea s{ vad{ dec|t numai icoane, c{r`i ~i vasul cu ap{ pentru sp{lat. A~a erau liberi c{lug{rii de toat{ }mp{timirea, numai o grij{ av|nd: s{ plac{ lui Dumnezeu, s{ aib{ unul c{tre altul dragoste ~i smerenie ~i s{ se osteneasc{ pentru trebuin`ele de ob~te. @BT-1 = Precum era la c|ntarea bisericeasc{, tot a~a ~i la lucrul m|n{stiresc. Fiecare lucra cu os|rdie, }ntrec|ndu-se unul pe altul, ca mai }nt|i f{r{ de lenevire s{ se afle ~i fiecare dup{ puterea lui s{ lucreze nu oamenilor, ci lui Dumnezeu. ]ntre toate lucrurile cele de ob~te se p{zea ~i aceasta: S{ nu fie }ntre d|n~ii vreo vorb{ }mpotriv{, nici cuv|nt de~ert; ci fiecare s{ petreac{ }n t{cere, p{zindu-~i duhovniceasca sa iubire de }n`elepciune ~i s{ li se par{, c{ stau ~i lucreaz{ }naintea ochilor Atotv{z{torului Dumnezeu. De voia cineva s{ gr{iasc{, nimic altceva nu putea s{ spun{ f{r{ numai din c{r`i spre folosul celorlal`i fra`i, dar mai ales spre folosul acelora care nu ~tiu s{ scrie; deci, multe feluri de r|nduieli erau }n via`a fra`ilor cea pl{cut{ lui Dumnezeu. @BT-1 = Cuviosul Chiril fiec{rui p{rinte }i d{dea chip de m{sur{ ~i de pravil{ ~i nu puteai s{ vezi }ntre d|n~ii pe cineva, av|nd voia ~i socoteala sa deosebit{; ci to`i s{v|r~eau, f{r{ de }mpotrivire sau c|rtire, voia pov{`uitorului, ca pe o porunc{ a lui Dumnezeu. Cei ce ~tiau s{ lucreze, toate cele lucrate le duceau la c{mara cea de ob~te ~i nimic nu-~i `ineau f{r{ de binecuv|ntare, pentru c{ nu era de nevoie cuiva s{ `in{ ceva, deoarece toat{ trebuin`a trupeasc{ ca: }mbr{c{minte, }nc{l`{minte ~i orice alt{ trebuin`{ le aveau de la ob~te; chiar cuviosul singur nu voia s{ vad{ pe d|nsul o hain{ }mpodobit{, ci purta }mbr{c{minte proast{ ~i cu multe cus{turi pe ea. Cuviosul Chiril mai avea ~i acest obicei: Dup{ s{v|r~irea c|nt{rii Utreniei ~i dup{ pravila sa cea obi~nuit{ din chilie, mergea }n buc{t{rie ca s{ vad{ ce fel de bucate se dau fra`ilor, r|nduind ~i poruncind celor ce slujeau }n buc{t{rie s{ se s|rguiasc{ ~i s{ g{teasc{ hran{ pl{cut{ spre odihna lor; iar uneori singur le ajuta lor, lucr|nd cu d|n~ii la g{titul bucatelor, din cele ce putea s{ se g{seasc{ }n pustie. C{ci ce fel de osp{`uri puteau s{ aib{ ei, petrec|nd }n s{r{cie ~i }n nec|~tigare? B{uturi ame`itoare niciodat{ nu se g{seau la d|n~ii. Aceast{ r|nduial{ a a~ezat-o Cuviosul Chiril cu t{rie, ca nu numai }n via`a lui, ci ~i dup{ moartea lui, mai ales, s{ nu }ndr{zneasc{ nimeni a aduce }n m|n{stirea lui vreo b{utur{ ame`itoare. Deci, cuviosul avea mare s|rguin`{ pentru r|nduielile m|n{stire~ti, ca nicidecum s{ nu se strice; dar mai ales s{ nu se schimbe predaniile sfin`ilor celor vechi ~i pustnice~tile puneri de lege. Odat{, }n vremea Sf|ntului ~i Marelui Post al Pa~telui, Agripina, so`ia dreptcredinciosului boier Andrei, a venit la m|n{stire pentru a face rug{ciune <196> c{ci locul pe care era zidit{ m|n{stirea era mo~ia ~i st{p|nirea acelui boier. Acea doamn{ era foarte credincioas{ ~i iubitoare de Hristos, cinstea foarte mult r|nduiala monahiceasc{ ~i avea mare os|rdie c{tre Cuviosul P{rinte Chiril. Deci, }ntr-o zi de Duminic{, a voit s{ osp{teze pe fra`i cu m|ncare de pe~te, dar sf|ntul n-a l{sat s{ se fac{ aceasta. Pentru aceea, ea a rugat mult pe cuviosul p{rinte s{ dezlege pe fra`i s{ m{n|nce pe~te; dar sf|ntul a r{puns: <192>De voi face aceasta, atunci eu singur voi fi c{lc{torul r|nduielii m|n{stire~ti ~i, dup{ sf|r~itul meu, vor zice: Chiril a poruncit s{ se m{n|nce pe~te }n Postul cel Mare<170>. Atunci Agripina a osp{tat pe fra`i cu m|ncare de post ~i, duc|ndu-se acas{, l{uda t{ria sf|ntului, pentru p{zirea predaniilor Sfin`ilor P{rin`i. Dar dup{ toate acestea, s{ ne }ntoarcem la povestirea celorlalte fapte bune ale Cuviosului P{rinte Chiril. Se cade deci, s{ se pomeneasc{ iar{~i darul cel d{ruit lui de Dumnezeu, adic{ darul umilin`ei ~i al lacrimilor; c{ci atunci c|nd slujea Sf|nta Liturghie sau citea Paremiile sau asculta ce se cite~te sau st{tea la pravil{ sau }nv{`a pe fra`i, niciodat{ nu putea s{-~i `in{ lacrimile. Din aceasta se putea vedea }n d|nsul c{ldura dumnezeie~tii iubiri. El avea n{dejde ~i credin`{ mare c{tre Dumnezeu, c{ci atunci c|nd se }nt|mplau }n m|n{stire neajunsuri ~i lips{ de cele de nevoie, ~i-i ziceau fra`ii s{ trimit{ la oarecare iubitori de Hristos, s{ cear{ de la d|n~ii cele trebuincioase, el nu voia nicidecum s{ trimit{, ci zicea: <192>Dac{ Dumnezeu ~i Preacurata Maica Lui ne vor uita }n locul acesta, apoi pentru ce ne mai afl{m }n via`a aceasta?<170> Astfel m|ng|ia pe fra`i, }nv{`|ndu-i s{ aib{ n{dejde }n Dumnezeu; iar la mireni s{ nu cear{ milostenie, ca nu cumva, ie~ind ei }n lume pentru milostenie, s{ fie }mpiedica`i de vr{jma~i pentru oarecare sminteli. Dumnezeu, v{z|nd pe robul S{u n{d{jduind a~a de mult c{tre D|nsul, }ndupleca inimile multor boieri ~i aceia trimiteau singuri milostenii din averile lor }n m|n{stirea cuviosului; iar el cu fra`ii primeau acelea ca trimise de Dumnezeu, mul`umind St{p|nului Hristos ~i Preacuratei Lui Maici; deci cu acestea m|ng|ia }mpu`inarea de suflet a fra`ilor. Dar s{ nu uit{m ~i de mai }nainte vederea cuviosului pe care o avea din darul Sf|ntului Duh pentru cur{`ia sufletului s{u. Un frate oarecare, anume Teodot, vie`uind }n pustie prin acelea~i p{r`i ~i auzind despre Sf|ntul Chiril, a venit }n m|n{stirea lui ~i, iubind pe p{rintele ~i m|n{stirea sa, s-a rugat s{ fie num{rat }n r|ndul fra`ilor din acea m|n{stire. Deci a fost primit ~i tr{ia }mpreun{ cu ei. ]ns{, dup{ o vreme oarecare, diavolul a pus ur{ }n inima lui Teodor asupra sf|ntului p{rinte ~i pe c|t la }nceput avea dragoste ~i credin`{ c{tre d|nsul, cu at|t a }nceput a-l ur}, }nc|t nici nu putea s{-l vad{, nici glasul s{ i-l aud{, ci vicleanul g|nd }l }ndemna s{ ias{ din m|n{stire. Deci, lupt|ndu-se cu g|ndul acesta, s-a dus la Ignatie, mai }nainte pomenitul stare`, b{rbat de Dumnezeu insuflat ~i a m{rturisit lui g|ndul s{u. Stare`ul l-a m|ng|iat, zic|ndu-i: <192>Frate, rabd{ pentru Dumnezeu, c{ am dat f{g{duin`{ lui Hristos St{p|nului nostru ca, pentru dragostea Lui, s{ le r{bd{m toate ~i s{ ~tii cu }ncredin`are c{ acest g|nd `i-a venit de la vr{jma~ul; c{ci ce vezi vrednic de ur{ la p{rintele Chiril, care este ca }ngerul lui Dumnezeu? Deci }`i spun c{, de-`i vei asculta g|ndul t{u cel viclean ~i de vei pleca de aici, vei pierde m|ntuirea ta ~i vei c{dea }n m|inile vr{jma~ului<170>. Teodot, m|ng|indu-se pu`in, a zis: <192>Voi mai a~tepta ~i anul acesta, doar se va schimba cu mine p{rintele<170>. Apoi, dup{ un ceas, iar se tulbura de acela~i g|nd, c{ci vr{jma~ul nu }nceta a-i aduce ur{ asupra sf|ntului ~i, petrec|nd el tot anul lupt|ndu-se cu g|ndul s{u ~i neav|nd odihn{, s-a g|ndit s{ se duc{ la p{rintele Chiril ~i s{-~i m{rturiseasc{ tulburarea g|ndurilor sale. Intr|nd el }n chilia p{rintelui ~i c{ut|nd la cuvioasa lui fa`{, s-a ru~inat de c{runte`ile lui cele cu cuviin`{ ~i de ru~ine nu putea s{ zic{ nimic; deci, voind s{ ias{ afar{, stare`ul l-a oprit, zic|ndu-i: <192>Frate Teodot, de vreme ce singur nu voie~ti s{-mi m{rturise~ti g|ndurile tale, atunci s{ `i le spun eu<170>. ^i a }nceput Sf|ntul Chiril a spune fratelui toate cele pe care le avea ascunse }n inima sa. Fratele, auzind unele ca acestea, s-a }nsp{im|ntat foarte mult ~i se minuna de vederea mai }nainte a sf|ntului; deci, c{z|nd la picioarele lui, }i cerea iertare. Atunci sf|ntul, m|ng|indu-l, i-a zis: <192>S{ nu te m|hne~ti, frate Teodot, c{ to`i s-au smintit crez|nd despre mine c{ sunt bun, }ns{ numai tu singur ai }n`eles adev{rul, cunosc|ndu-m{, c{ sunt r{u ~i p{c{tos, pentru c{ cine sunt eu p{c{tosul ~i netrebnicul?<170> Fratele, v{z|nd pe p{rintele smerindu-se astfel, mai mult se trudea }n sine ~i, pl|ng|nd, }~i m{rturisea gre~eala, c{ }n de~ert ura cu ur{ nedreapt{ pe acel drept. Cuviosul, v{z|nd poc{in`a lui <%2>Teodot, l-a iertat ~i l-a eliberat, zic|ndu-i: <192>Mergi, frate, }n chilia ta, c{ de acum nu va mai veni asupra ta un r{zboi ca acela<170>. De atunci Teodot, afl|nd odihna inimii sale, a }nceput a avea c{tre sf|ntul p{rinte mai mare dragoste ~i credin`{ dec|t }nt|i. Dar nu numai g|ndurile lui Teodot le vedea cuviosul cu ochiul cel mai }nainte v{z{tor, ci ~i ale multora; pentru c{ cei ce veneau }n m|n{stirea lui }i cuno~tea de departe, cu ce fel de g|nd vin ~i le spunea celor ce se }nt|mplau acolo, zic|nd: <192>Acel frate voie~te s{ vie`uiasc{ cu noi, iar cel{lalt voie~te s{ se duc{<170>. ^i alte taine ale inimilor omene~ti i le descoperea lui Dumnezeu.<%0> Dar nu se cade a trece cu t{cerea ~i minunile cuviosului ci, spre m{rirea lui Dumnezeu cel minunat }ntre sfin`ii Lui, s{ spunem m{car c|teva din ele. Odat{ au adus la Cuviosul Chiril pe un om }ndr{cit, anume Teodor, care p{timea r{u de necuratul duh, c{ci era st{p|nit de cumplitul diavol. Cuviosul, f{c|nd rug{ciune, a izgonit pe diavol ~i s-a t{m{duit Teodor; care nu voia s{ mai plece de la m|n{stire ~i ruga pe sf|ntul s{-l numere ~i pe el }n ceata monahilor. Atunci p{rintele l-a tuns pe Teodor }n c{lug{rie ~i i-a pus numele Teofan. ]ntr-o vreme, nu ajungea vin pentru slujba bisericeasc{ ~i au spus cuviosului, c{ nu va putea face Sf|nta Liturghie }n zilele de s|mb{t{ ~i Duminic{. @BT-1 = Cuviosul, chem|nd pe eclesiarhul Nifon, l-a }ntrebat despre vin, dac{ mai este m{car c|t de pu`in. Nifon i-a r{spuns c{ ~i vasul }n care se `ine vinul este zv|ntat. Sf|ntul a poruncit s{ aduc{ vasul acela; iar eclesiarhul, duc|ndu-se s{ aduc{ vasul, l-a aflat plin de vin; pentru aceea, s-a mirat foarte mult, ~tiind bine c{ nici o <%-2>pic{tur{ de vin nu mai era }n vas; dar cu rug{ciunile sf|ntului, }ntr-un<%0> ceas s-a umplut de vin. To`i fra`ii s-au }n~tiin`at despre acea minune; ~i pentru aceea se mirau ~i sl{veau pe Dumnezeu. Iar vinul nu a sc{zut din vasul acela mult{ vreme, p|n{ ce s-a adus alt vin de la ni~te oameni iubitori de Hristos. @BT-1 = ]ntr-un an oarecare, s-a ivit foamete mare }ntre oameni; deci poporul, fiind fl{m|nd, a }nceput a veni la m|n{stirea Cuviosului, iar el poruncea s{ le dea p|ine, de~i m|n{stirea era s{rac{, c{ci atunci nu avea p{m|nturi ~i averi, ci singuri fra`ii se osteneau; iar de le trimitea cineva din iubitorii de Hristos milostenie, cu aceea se hr{neau. Deci, }ntr-acea vreme de foamete, nu aveau }n m|n{stire dec|t numai hrana trebuincioas{ fra`ilor. Str{b{t|nd vestea prin satele de primprejur c{ }n m|n{stirea lui Chiril se hr{nesc to`i cei }nfometa`i, care merg acolo, au }nceput mai mul`i s{raci ~i am{r|`i a se aduna la m|n{stire, iar cuviosul egumen poruncea s{-i hr{-neasc{ pe to`i. Dar pe c|t le d{dea hran{ la cei ce veneau, pe at|t acea hran{, cu rug{ciunile cuviosului, se }nmul`ea }n m|n{stire; deci, s-a hr{nit }n acea vreme de foamete, din m|n{stirea sf|ntului Chiril, o mare mul`ime de popor. @BT-1 = Odat{ s-a }nt|mplat de s-au aprins chiliile m|n{stirii ~i fra`ii nu puteau s{ sting{ focul, care amenin`a a cuprinde pe toate, }nc|t ~i biserica era s{ se aprind{. Sf|ntul, lu|nd crucea, alerga spre foc, fiind acolo ~i un mirean venit din cetate. Acela, v{z|nd pe sf|ntul merg|nd degrab{ cu crucea, a r|s }n sine de el; c{ci vedea c{ focul a cuprins pe toate. Sf|ntul st|nd cu crucea }mpotriva v{p{ii ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Sale, }ndat{ focul a }nceput a se stinge, ca ~i cum se ru~inase de sf|ntul, ~i degrab{ s-a stins tot, }nc|t numai a p|rlit biserica iar nu a ars-o. Pe omul care a r|s de sf|nt l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, c{ci n{v{lise peste el o boal{ nea~teptat{, }nc|t toate m{dularele trupului s{u au sl{bit. Deci, mireanul, cunosc|nd gre~eala sa, a }nceput a se m{rturisi cu poc{in`{ }naintea sf|ntului, iar sf|ntul l-a iertat ~i, rug|ndu-se pentru el ~i }nsemn|ndu-l cu Sf|nta Cruce, l-a f{cut s{n{tos. Dup{ aceea el, duc|ndu-se }ntru ale sale, a propov{duit tuturor acele lucruri minunate. @BT-1 = Minunile cuviosului p{rintelui nostru Chiril, fiind auzite nu numai }n toat{ latura aceea, dar ~i }n alte laturi, un boier cu numele Mihai, ce se numea Bilevschi, tr{ind cu so`ia sa Maria, nu avea fii. Deci, m|hnindu-se pentru aceast{ nerodire de prunci ~i auzind despre Cuviosul Chiril, c{ toate c|te cerea de la Dumnezeu le c{p{ta, a trimis pe doi din boierii s{i la el, cu rug{mintea s{ se roage lui Dumnezeu pentru el ~i pentru so`ia sa, s{ se dezlege acea nerodire de prunci. Trimi~ii, ajung|nd la cuviosul ~i ned|nd scrisoarea de la boier, fericitul le-a zis: <192>O, fiilor, de vreme ce a`i f{cut mare c{l{torie cu osteneal{, cred Dumnezeului meu ~i Preacuratei Maicii Sale, c{ osteneala voastr{ nu va fi }n de~ert. Dumnezeu va da domnului vostru rodul na~terii de fii<170>. Iar ei s-au mirat cum ~tia stare`ul pricina pentru care veniser{ ei; deci, au cunoscut c{ este un mare pl{cut al lui Dumnezeu ~i i-au dat scrisoarea boierului, iar sf|ntul a poruncit s{-i odihneasc{. ]n aceea~i noapte, i s-a f{cut boierului Mihail o vedenie ca aceasta: A v{zut un stare` cinstit purt{tor de lumin{, }mpodobit cu c{runte`ile ~i `in|nd }n m|inile sale trei vase ~i zic|nd c{tre el: <192>Prime~te ceea ce ai cerut de la mine<170>. Aceea~i vedenie }n acela~i ceas s-a f{cut ~i so`iei lui, Maria. Boierul, de~tept|ndu-se din somn, a }nceput a spune so`iei sale vedenia sa, iar ea, lu|nd din gura lui cuv|ntul a zis: <192>Asemenea ~i mie mi s-a ar{tat stare`ul ~i mi-a dat trei vase, zic|ndu-mi: <192>Prime~te ceea ce ai cerut de la mine<170>. Ei, v{z|nd c{ vedenia le era potrivit{ am|ndorura, s-au mirat ~i au }nsemnat num{rul acelei zile. Cuviosul Chiril, osp{t|nd trei zile pe boierii cei trimi~i la el cu slugile lor, i-a eliberat cu binecuv|ntare la cei ce i-au trimis ~i a poruncit chelarului s{ le dea o p|ine ~i jum{tate ~i pu`ini pe~ti~ori ca s{ aib{ pe cale; iar ei au zis: <192>P{rinte, porunce~te s{ ne dea mai mult{ p|ine ~i pe~te de vreme ce calea este lung{ iar locul este pustiu ~i nu vom g{si de unde s{ cump{r{m p|ine ~i pe~te<170>. Iar sf|ntul le-a zis: <192>Merge`i cu pace, vor fi destule acestea p|n{ la casa voastr{<170>. Iar ei, necutez|nd s{ supere mai mult pe stare`, s-au dus. Deci, merg|nd, se g|ndeau de unde s{ cumpere p|ine pentru ca s{ aib{ pe cale, c{ci aveau s{ c{l{toreasc{ dou{zeci de zile sau mai mult; iar ceea ce li se d{duse de sf|ntul socoteau c{ le va ajunge numai pentru o zi, av|nd multe slugi cu ei. Deci, merg|nd }n cale, la }nt|iul conac au }nceput a fierbe pu`in din pe~tele care-l aveau de la m|n{stire, dar pe c|nd fierbeau pe~tele se vedea mult. Deci, ~ez|nd s{ m{n|nce, a pus acea jum{tate de p|ine ~i au m|ncat ~i s-au s{turat; iar acea jum{tate de p|ine se vedea ca ~i cum nu s-ar fi m|ncat; asemenea ~i pe~tii se }nmul`eau ~i prisoseau. Atunci ei au cunoscut c{ci cuviosul p{rinte le-a spus adev{rul, c|nd le-a zis: <192>destule vor fi acestea p|n{ la casa voastr{!<170> Dup{ aceea, au fost f{r{ de grij{ pentru hran{ c|t au mers pe cale. Deci le-a fost destul acea jum{tate de p|ine, p|n{ ce au ajuns la locul lor; iar p|inea cea }ntreag{, }mpreun{ cu binecuv|nt{rile sf|ntului, le-au adus ~i le-au dat boierului ~i i-au spus toate cu de-am{nuntul. @BT-1 = Boierul a primit cu bucurie binecuv|ntarea ~i p|inea, mir|ndu-se de minunile cele povestite. El a sf{r|mat p|inea }n p{rticele ~i a }mp{r`it c|te o buc{`ic{ tuturor celor ce erau }n casa sa ~i au m|ncat-o cu mare sfin`enie, }nc|t to`i c|`i erau cuprin~i de vreo boal{, }ndat{ s-au }ns{n{to~it din gustarea acelei p|ini. Dup{ aceea, boierul a }ntrebat pe cei care au fost trimi~i, }n care zi au sosit la cuviosul. Ei, socotind, au aflat c{ au ajuns la sf|ntul }n aceea~i zi c|nd boierul ~i so`ia sa au v{zut noaptea acea vedenie. Dintr-acea vreme, s-au n{scut boierului doi fii ~i o fiic{ ~i au }n`eles c{ acelea erau cele trei vase ce i s-au dat cuviosului }n vedenie. Deci, av|nd mare dragoste c{tre el, trimitea multe milostenii la m|n{stirea lui. @BT-1 = Povestirea minunilor ~i a vie`ii Cuviosului P{rintelui nostru Chiril se afl{ scris{ pe larg }n m|n{stirea lui ~i }n Mineiul cel mare al cetei fericitului Macarie, mitropolitul Moscovei, care este }n biserica soborniceasc{ din Moscova a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Deci, noi aici, ca s{ nu lungim povestirea, s{ pomenim ~i pe celelalte pe scurt. Un oarecare Anastasie, tr{ind bolnav departe de m|n{stire ~i fiind aproape de moarte, Cuviosul, trimi`|ndu-i ap{ sfin`it{, l-a f{cut s{n{tos. Odat{, Iezerul Alb, fiind mare, se }nv{luia foarte tare ~i el l-a schimbat }ntr-o lini~te ~i a m|ntuit pe pescari de la }nec. O femeie, so`ia unui boier cu numele Ioan Cargonomul, fiind oarb{ de mult{ vreme, i-a d{ruit vedere prin rug{ciuni ~i prin stropirea cu ap{ sfin`it{. Un frate, anume Dalmat, care se }mboln{vise, a murit f{r{ s{ fie }mp{rt{~it cu Sfintele Taine, din cauza }nt|rzierii preotului la sf|nta slujb{ a Liturghiei. Deci, }nviindu-l din mor`i, l-a }mp{rt{~it cu Sfintele Taine ~i dup{ aceea iar{~i a adormit }ntru Domnul. Un boier, anume Roman Alexandrovici, tr{ia departe de m|n{stirea cuviosului, iar pe Cuviosul Chiril niciodat{ nu l-a v{zut, ci numai a auzit de el. Fiind }n boal{, }i era fric{ de cumplita moarte. Deci, pe c|nd se ruga Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ca s{-i u~ureze boala, a v{zut-o pe Preasf|nta Fecioar{ ar{t|ndu-i-se cu Cuviosul Chiril. Ea a zis c{tre bolnav: <192>Trimite la acest stare` ca s{-`i dea ap{ sfin`it{ ~i, gust|nd-o, vei fi s{n{tos<170>. Deci, }ndat{ dup{ vedenia aceea, a trimis pe bolnav la Cuviosul cu rug{minte, ca s{-i dea ap{ sfin`it{; ~i, aduc|ndu-i apa, a b{ut din ea ~i s-a }ns{n{to~it }ntr-acel ceas. Dup{ aceea, s-a dus }ndat{ la m|n{stire ~i, v{z|nd pe cuvios, l-a cunoscut c{ el este acela care era }n vedenie cu Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu; deci, c{z|nd la picioarele lui, i-a dat mul`umire. Unei femei oarbe de trei ani, Cuviosul Chiril i-a d{ruit vedere cu rug{ciune ~i cu ap{ sfin`it{. Asemenea ~i pe alt{ oarb{ a f{cut-o bine }n felul acesta. Fiind moarte mare }n p{r`ile acelea ale Iezerului Alb, nimeni n-a murit }n m|n{stirea cuviosului. Numai un frate era bolnav, anume Sosipatru; dar ~i acela s-a }ns{n{to~it cu rug{ciunea cuviosului p{rinte. Odat{, sf|ntul a proorocit c{tre un frate, zic|nd: <192>Crede-m{, frate Hristofore, c{ nici unul din voi nu va muri mai }nainte de mine; iar dup{ trecerea mea de aici, mul`i vor veni dup{ mine<170>. ^i s-a }mplinit acea proorocie a p{rintelui }ntocmai. Un b{rbat, anume Iacov, p{timind de o boal{ cumplit{, a fost adus la m|n{stirea cuviosului pentru t{m{duire; acela nu numai c{ nu a voit s{-i dea t{m{duire, dar nici }n m|n{stire n-a voit s{-l primeasc{. Bolnavul z{cea }naintea m|n{stirii; iar din gura ~i din n{rile lui curgea s|nge. Cuviosul, fiind rugat pentru bolnav, nicidecum nu se pleca spre umilirea aceluia. ]n acea vreme, a venit }n m|n{stire un b{rbat cinstit ~i iubit al sf|ntului, care, v{z|nd p{timirea bolnavului i s-a f{cut mil{ de el ~i s-a rugat cuviosului s{ miluiasc{ pe bolnav ~i s{-i cear{ de la Dumnezeu t{m{duire, precum a cerut multora. Cuviosul i-a zis: <192>Crede-m{, fiule, c{ boala lui nu este dup{ }nt|mplare. El p{time~te aceasta pentru p{catele desfr|n{rii; ~i, de va f{g{dui c{ se poc{ie~te ~i }nceteaz{ de la ni~te p{cate ca acelea, cred c{ Domnul meu ~i Preacurata Lui Maic{ }l vor t{m{dui; iar dac{ nu, va p{timi ~i mai mult<170>. Deci, merg|nd cel ce a auzit acestea din gura cuviosului, i-a spus bolnavului; iar acela s-a }nfrico~at auzind p{catele cele v{dite pe care numai singur Dumnezeu le ~tia. Deci s-a f{g{duit cu lacrimi a se poc{i ~i a }nceta de a mai p{c{tui. Atunci, Cuviosul Chiril a mers la acel bolnav, fiindu-i mil{ de el ~i a primit m{rturisirea p{catelor lui. ^i, <%-2>f{c|nd rug{ciune pentru el, l-a f{cut s{n{tos cu darul lui Dumnezeu.<%0> Dup{ toate acestea, Cuviosul nostru P{rinte Chiril, sl{bind de multele sale osteneli ~i de b{tr|ne`e ~i cuprinz|ndu-se de durerile trupe~ti, s-a apropiat c{tre fericitul sf|r~it. ^i, chem|nd pe fra`ii care erau }n num{r de 53, le-a spus ca, dup{ moartea sa, nimeni s{ nu }ndr{zneasc{ a strica ceva din r|nduiala vie`ii de ob~te. ]nv{`|ndu-i din destul, le-a pus egumen pe Inochentie, b{rbat }mbun{t{`it; apoi, }mp{rt{~indu-se cu dumnezeie~tile Taine ~i d|nd binecuv|ntare ~i s{rutarea cea mai de pe urm{ fiec{ruia ~i rug{ciunea fiind }n gura lui, ~i-a dat cinstitul ~i sf|ntul lui suflet }n m|inile lui Dumnezeu, }n nou{ zile ale lunii iunie, la pomenirea celui de un nume cu el, Sf|ntul Chiril patriarhul Alexandriei, }n lunea Sfintei Treimi, a Duminicii praznicului Sfintelor Rusalii. Fa`a lui s-a luminat cu cuviin`{ ~i bun miros a ie~it din moa~tele lui; deci, pl|ng|ndu-l ucenicii, l-au }ngropat cu cinste. El a murit }n anul de la facerea lumii 6935, iar de la }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul, }n anul 1427, vie`uind }n aceast{ via`{ nou{zeci de ani. C|nd s-a dus }n pustia Iezerului Alb era de 60 ani de la na~terea sa, iar }n locul unde a alc{tuit m|n{stirea a vie`uit 30 de ani. Dup{ cum }n via`a sa, cu darul lui Dumnezeu ~i cu ajutorul Preacuratei Maicii Lui, a f{cut multe minuni, tot astfel ~i dup{ moarte nu a }ncetat a face minuni, gonind diavolii din oameni ~i t{m{duind toate bolile celor ce veneau la moa~tele lui cu credin`{, precum se scrie pe larg }n istorie. Noi, scurt|nd povestirea, sl{vim pe Dumnezeu, Care a pream{rit pe pl{cutul S{u, }ntru slava Preasf|ntului S{u nume, cel sl{vit de toat{ f{ptura acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.