@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A ZECEA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SFIN@ITUL MUCENIC TIMOTEI, @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PRUSIEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Cetatea Prusiei este }n p{r`ile Bitiniei ~i se }nvecineaz{ cu Frigia ~i Moesia, ~i este aproape de muntele Olimpului. ]n aceast{ cetate Sf|ntul Timotei a fost episcop, iar pentru cur{`enia ~i sfin`enia sa a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. El a ucis un balaur ce se }ncuibase }ntr-o pe~ter{ sub un chiparos ~i care v{t{ma dobitoacele ~i oamenii. El l-a ucis cu rug{ciunea ~i cu semnul Sfintei Cruci, arunc|ndu-i }n gur{ un acoper{m|nt cu care se acoperea sfin`ita p|ine pe dumnezeiescul jertfelnic. El a }nviat pe un }mp{rat cu numele Hareta, care z{cea de o boal{ foarte grea ~i care era aproape de por`ile iadului. Asemenea ~i pe o }mp{r{teas{ oarecare a }ntors-o de la moarte la via`{ ~i, din }ntunericul }nchin{rii de idoli, a adus-o la lumina sfintei credin`e. El toate bolile a t{m{duit cu darul cel dat lui ~i alte multe minuni a f{cut, cu puterea lui Hristos. A luminat turma sa cu }nv{`{tura ~i pe mul`i din cei necredincio~i i-a }ntors la cuno~tin`a adev{ratului Dumnezeu. Dup{ ce a venit }mp{rat Iulian Paravatul, care, lep{d|ndu-se de Hristos, s-a }nchinat idolilor ~i a }nceput a prigoni cumplit Biserica lui Hristos, atunci Sf|ntul Timotei ~i mai mult se ostenea }n propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu, }nt{rind pe cei credincio~i }n credin`{; iar pe cei necredincio~i cert|ndu-i pentru r{t{cirea lor. P{g|nul Iulian, afl|nd despre d|nsul, a trimis s{-l prind{ ~i, aduc|ndu-l, l-a aruncat }n temni`{. Pe c|nd sf|ntul ~edea legat, mul`i veneau la el ~i-i }nv{`a despre Hristos adev{ratul Dumnezeu. Iulian, afl|nd de aceasta, c{ episcopul cel cre~tin, chiar ~i legat, }nva`{ credin`a sa pe cei ce se duc la d|nsul, a trimis s{-l opreasc{ ~i s{ nu mai propov{duiasc{ numele lui Iisus. Dar el nu a ascultat pe }mp{ratul cel p{g|n ~i f{r{delege, ci f{cea f{r{ de temere cele cuviincioase lui. <%-3>]mp{ratul, afl|nd iar{~i despre Sf|ntul Timotei c{ propov{duie~te<%0> f{r{ de fric{ numele lui Hristos, s-a m|niat ~i, trimi`|nd un c{l{u, i-a t{iat capul }n temni`{. Credincio~ii, lu|nd sf|ntul lui trup, l-au }ngropat cu cinste; iar de la morm|ntul lui se dau t{m{duiri de neputin`e ~i de boli, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SFIN@II MUCENICI ALEXANDRU ^I <%4>ANTONINA<%0> ]ntr-o vreme, fiind prigonire contra credincio~ilor ~i mul`i dintre ei fiind uci~i cu diferite feluri de munci pentru credin`a }n Hristos, dup{ multe zile s-a prins ~i s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioar{ cre~tin{, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna. Ea, petrec|ndu-~i via`a sa }n dreapta credin`{ ~i }n fapte bune, Domnul a }nvrednicit-o de nevoin`a muceniceasc{, pentru ca astfel s{ ru~ineze ~i s{ biruiasc{ pe }ndr{zne`ul ~i potrivnicul diavol. Deci, aceast{ fecioar{, fiind adus{ }naintea lui Fist, cumplitul ighemon, a }nceput a o am{gi cu cuvinte viclene, zic|ndu-i: <192>Doamn{ Antonino, fiindc{ e~ti fecioar{ cinstit{ ~i }n`eleapt{ de tot, voiesc s{ te pun preoteas{ zei`ei Artemida, s{-`i dau daruri ~i cinste ~i s{ fii mai mare }n casa mea<170>. <%-2>Ea a t{cut mult{ vreme, apoi a r{spuns: <192>O, Fiste, pentru ce-mi f{g<%0>{duie~ti daruri de~arte? Mai bine, f{-te ~i tu p{rta~ al bog{`iilor mele, }nc|t, crez|nd }n Domnul meu Iisus Hristos, s{ c|~tigi vrednicia ~i visteria ve~nicilor bun{t{`i<170>. Fist a zis: <192>S{ nu fie aceea ce zici tu ~i s{ m{ fereasc{ zeii ca s{ cred }ntr-un Dumnezeu ca Acela Care zici c{ a fost om ~i Care a fost pironit ~i sp|nzurat pe cruce<170>. Antonina a gr{it: <192>Nu t{g{duiesc nici eu c{ Domnul nostru Iisus Hristos a fost pironit pe cruce ~i pus }n morm|nt, dar ~i aceasta o m{rturisesc despre D|nsul; c{ a treia zi a }nviat din mor`i ~i acum ~ade de-a dreapta lui Dumnezeu Tat{l, precum este scris }n c{r`ile noastre: Zis-a Domnul Domnului meu, ~ezi de-a dreapta mea, p|n{ ce voi pune pe vr{jma~ii t{i a~ternut picioarelor tale<170>. Fist a r{spuns: <192>Aceste cuvinte ale tale sunt de~arte. Deci pentru ce nu te supui mie ~i nu jertfe~ti zeilor no~tri, ca s{ te }ndulcesc de toate bun{t{`ile care sunt }n lume?<170> Fecioara a r{spuns: <192>Eu nu m{ voi }nchina unor zei nesim`itori ca aceia, pentru c{ sunt diavoli, precum este scris }n legea Domnului meu: To`i zeii p{g|nilor sunt diavoli; iar Domnul a f{cut cerul. Fist a zis: <192>Tu nume~ti diavoli pe zeii no~tri?<170> Fecioara a r{spuns: <192>Cu adev{rat a~a }i numesc, pentru c{ }n ei nu este nici un fel de putere, nici vreun ajutor nu po`i avea de la d|n~ii; deci, aceia nu sunt zei, ci diavoli<170>. Fist, m|niindu-se de aceste cuvinte, a poruncit osta~ilor s{ bat{ pe fecioar{ peste obraz, socotind c{ poate se va ru~ina pu`in. Apoi a zis c{tre d|nsa: <192>M{ jur pe zei c{, de nu te vei supune poruncii }mp{ratului, te voi bate cu b{t{i cumplite, voi porunci s{ te duc{ spre batjocor{ ~i te voi os|ndi la arderea focului; de aceea, }`i dau vreme trei zile s{ te g|nde~ti dac{ te lepezi des{v|r~it de ceea ce-`i poruncesc sau vei voi s{ te poc{ie~ti ~i s{ aduci jertf{ zeilor; pentru c{ aceast{ credin`{ a ta mul`i au urmat-o, dar, dup{ aceea, schimb|ndu-~i nesupunerea lor, s-au supus zeilor no~tri<170>. Atunci Antonina a zis: <192>F{ ce voie~ti, necuratule muncitor!<170> <%2>Ighemonul, auzind aceasta, a dat pe sf|nta la patru osta~i; iar ea s-a d<%0>us }n temni`{ cu suflet bucuros ~i cu fa`{ vesel{. Ighemonul, chem|nd }n tain{ pe mai marele p{zitor al temni`ei, i-a poruncit s{ nu fac{ nici un r{u fecioarei, ci mai ales s{ o }ndemne cu momeli ca s{ se }ntoarc{ de la cre~tin{tate ~i s{ aduc{ jertf{ zeilor; de vreme ce <196> zicea el <196> neamul cre~tinesc s-a obi~nuit cu }nlesnire a se dep{rta de la credin`a sa. Apoi, dup{ ce acel p{zitor a }nchis pe sf|nta fecioar{ }n temni`{, a }nceput a o }ndemna cu aceste cuvinte: <192>Prea cinstit{ fecioar{ Antonina, pentru ce petreci }n aceast{ nesupunere a ta? Pentru ce nu-`i schimbi g|ndul ~i s{ jertfe~ti zeilor no~tri, ca astfel s{ scapi de muncile cele ce ai s{ p{time~ti?<170> Dar ea nu a r{spuns nimic, }nc|t p{zitorii temni`ei se minunau ~i nu se pricepeau pentru ce nu-i r{spunde fecioara. Sf|nta Antonina, plec|ndu-~i genunchii la p{m|nt, se ruga Domnului ziua ~i noaptea, petrec|nd f{r{ de hran{. Apoi, dup{ ce au trecut cele trei zile, deodat{ s-a auzit un tunet at|t de puternic, }nc|t s-au sf{r|mat z{voarele temni`ei, u~ile s-au deschis singure ~i o lumin{ mare a luminat toat{ temni`a, iar din cer s-a auzit un glas, zic|nd astfel: <192>Antonina, scoal{-te ~i te }nt{re~te cu hran{, gust{ p|ine ~i ap{ ~i fii viteaz{! Nu te teme de Fist, p{g|nul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!<170> Atunci, sf|r~indu-~i rug{ciunea sa, a zis: <192>Amin<170>. Apoi, scul|ndu-se, a gustat pu`in{ p|ine ~i ap{ ~i, dup{ aceea, s-a culcat iar{~i ca s{ se odihneasc{. Dup{ ce s-a f{cut ziu{, ighemonul a stat la judecat{ ~i a zis: <192>Aduce`i la mine pe acea spurcat{ femeie, ca s{-i aflu scopul ei<170>. Pe c|nd osta~ii o duceau }naintea lui Fist ighemonul, ea ~i-a ridicat ochii s{i spre cer ~i a zis: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Dumnezeul meu, c{ s{v|r~e~ti voia Ta }ntru mine; m{ rog @ie s{ nu m{ p{r{se~ti p|n{ la sf|r~itul meu<170>. Atunci un glas s-a auzit iar{~i din cer, zic|ndu-i: <192>Mergi }n drumul t{u f{r{ de temere, c{ Eu sunt cu tine!<170> Deci, p|n{ a venit la locul unde a stat Fist la judecat{, sf|nta fecioar{ Antonina a r|s de el, pentru aceea a }ntrebat-o: <192>Pentru ce r|zi?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>]`i voi spune cauza r|sului meu. ]nainte am v{zut c{ scaunul pe care ~ezi tu degrab{ se va r{sturna ~i vei pieri; pentru aceasta am r|s de tine!<170> Atunci ighemonul, v{z|nd c{ fecioara Antonina }l oc{r{~te, a poruncit s{ o bat{ cu vine de bou; iar ea, ridic|ndu-~i ochii spre cer, a zis: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Dumnezeul meu, c{ m-ai }nvrednicit pe mine tic{loasa ~i p{c{toasa, s{ iau parte cu sfin`ii T{i; iar pe acest om plin de f{r{delegi ~i de v{rsare de s|nge, degrab{ }l arunc{ }n pr{pastia iadului, ca s{ cunoasc{, tic{losul, neputin`a de~er`ilor s{i zei, spre care ~i-a pus n{dejdea<170>. Ighemonul cel }nsetat de s|ngele omenesc mult mai mult s-a nec{jit ~i a zis c{tre osta~i: <192>Aceast{ femeie rea ~i ur|t{ nu numai c{ hule~te pe zeii no~tri, ci ~i pe noi singuri cu oc{ri ne batjocore~te; de aceea duce`i-o }ntr-o cas{ de desfr|nare, ca s{ se sature de poftele sale<170>. Atunci osta~ii, lu|nd-o pe ea, au dus-o }ntr-o cas{ oarecare. Deci, sf|nta fecioar{, ~ez|nd }n cas{ ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu cu dinadinsul, }ngerul Domnului s-a ar{tat unui osta~ cu numele Alexandru, care avea v|rsta de 23 de ani, ~i i-a zis: <192>Du-te la ighemon ~i vorbe~te cu el s{-`i dea voie s{ intri la Antonina, pe care, dup{ ce o vei }mbr{ca cu haina ta, s{ ias{ de acolo necunoscut{ de acel ighemon }nr{ut{`it<170>. Atunci bunul osta~ al lui Hristos, merg|nd la ighemon, a zis: <192>Ighemoane, porunce~te-mi ca s{ intru la Antonina ~i, de o voi vedea pe ea, bine va fi, iar de nu, apoi vei face cu ea ce vei voi<170>. Atunci ighemonul i-a dat voie s{ intre, zic|ndu-i: <192>De-`i place `ie, f{ cu d|nsa ce voie~ti<170>. Deci, Alexandru, intr|nd }n casa aceea }n care era sf|nta fecioar{, a c{zut la picioarele ei, zic|ndu-i: <192>Roaba lui Dumnezeu, fecioar{ Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca s{-`i spun cele ce mi-a spus cum are s{ se p{zeasc{ fecioria ta<170>. Iar ea s-a }nfrico~at. Deci deodat{ o lumin{ mare a str{lucit }n cas{ ~i un glas s-a auzit zic|nd: <192>Nu te teme Antonino, pentru c{ Cel ce te-a chemat pe tine la aceast{ nevoin`{, Acela, fiind }ndurat ~i multmilostiv, a chemat ~i pe acest Alexandru la aceea~i cunun{ muceniceasc{; deci, }mbrac{-te cu haina lui ~i, l{s|ndu-`i capul }n jos, s{ ie~i de aici. ]n acest chip nu te va cunoa~te ighemonul, pentru c{ eu te voi p{zi pe tine ca s{ nu fii cunoscut{ de d|nsul<170>. Astfel, sf|nta fecioar{ ~i-a luat haina lui Alexandru ~i s-a }mbr{cat cu d|nsa; apoi, acoperindu-~i capul, a ie~it afar{ ~i, f{c|nd semn cu m|na spre ighemon, a zis: <192>F{ ce voie~ti!<170> Astfel sf|nta fecioar{ a lui Hristos a sc{pat ca o c{prioar{ din la` ~i s-a dus pe cale, bucur|ndu-se. Ighemonul, socotind c{ Alexandru a ie~it din cas{, a trimis la Antonina patru osta~i, zic|ndu-le lor: <192>Merge`i la d|nsa ~i precum v{ place vou{ s{-i face`i ei; iar dup{ ce o ve`i batjocori s{ o scoate`i afar{, ca s{ o oc{r|m cu mare necinste<170>. Osta~ii, duc|ndu-se }n{untru, n-au g{sit-o pe ea, ci pe Alexandru singur ~i, mir|ndu-se, au zis: <192>Unde este femeia aceea? Doar tu singur stai aici?<170> Apoi, lu|ndu-l, l-au dus la ighemon ~i-i spuser{: <192>Numai pe acesta singur l-am g{sit }n cas{, iar pe fecioar{ nu!<170> Atunci ighemonul, minun|ndu-se de acel lucru, a zis lui Alexandru: <192>Tic{losule ~i netrebnicule, s{ ne spui nou{, cum ai }ndr{znit a face un lucru potrivnic? Unde este acea femeie desfr|nat{, pe care tu ai batjocorit-o ~i dup{ aceea, }mbr{c|nd-o }n hainele tale, i-ai dat drumul, f{g{duindu-i c{ o vei lua de so`ie? Dar nu va fi a~a, pentru c{ nu vei sc{pa din m|inile mele. Dar fiindc{ Alexandru t{cea, ighemonul, g|ndindu-se mult }n sine, a poruncit s{-l pun{ pe lemn la muncire ~i acolo s{-l bat{ f{r{ mil{. Dar, c|nd b{teau pe mucenic, ighemonul }l }ntreba, zic|nd: <192>Unde este acea femeie, la care ai intrat?<170> Iar Alexandru nu r{spundea nimic, ci, c{ut|nd spre cer, deodat{ s-a auzit un glas, zic|nd ighemonului: <192>Necuratule Fist, pentru ce munce~ti pe acest om nevinovat?<170> Iar el, auzind glasul acela, a }ncetat a-l mai munci ~i a poruncit s{-l ia de pe lemn ~i s{-l arunce }n temni`{, iar pe fecioara Antonina s{ o caute pretutindeni. Deci, trec|nd cinci zile, ighemonul a adus pe Alexandru la judecat{ }naintea sa, ~i-l }ntreba, zic|nd: <192>Ce ai hot{r|t pentru tine?<170> Vei jertfi zeilor sau nu?<170> Atunci Alexandru a r{spuns: <192>Ce altceva s{ hot{r{sc, o, necuratule ~i preacumplitule muncitor!<170> Fist a zis: <192>Unde este femeia la care tu ai intrat?<170> Alexandru a r{spuns: <192>Nu ~tiu unde este<170>. Acestea zic|ndu-le el, Iisus Hristos singur ar{t|ndu-se fecioarei Antonina, i-a zis: <192>]mb{rb{teaz{-te ~i mergi la acel loc unde ~ade nedreptul ~i necuratul ighemon<170>. Deci, merg|nd ea, a stat cu }ndr{zneal{ }naintea ighemonului ~i i-a zis: <192>Necuratule ~i nelegiuitule Fiste, pe cine cau`i? Pe mine singur{? Iat{, stau }naintea ta ca s{ r{storn puterea ta!<170> Auzind-o pe ea, Fist a }nceput a se m|nia foarte mult ~i a poruncit osta~ilor s{ o sp|nzure la muncire, s{ o bat{ ~i s-o }ntrebe de este fecioar{ sau nu. Ea, fiind b{tut{, n-a scos nici un cuv|nt ~i, dup{ ce au luat-o de pe lemn, o }ntreba ighemonul dac{ mai este fecioar{ sau nu. Sf|nta muceni`{ a r{spuns: <192>Tic{losule ~i cumplitule muncitor, noi fiind cre~tini, nu putem fi p{rta~i la poftele voastre cele spurcate; c{ci Domnul Dumnezeul meu, cu milostivire m-a p{zit pe mine ne}ntinat{<170>. Atunci Fist, c{ut|nd spre d|nsa, s-a mirat ~i a zis: <192>Dac{ e~ti fecioar{, apropie-te s{ aduci jertf{ zeilor no~tri }mpre-un{ cu Alexandru, ~i atunci va fi bine de voi<170>. La aceste cuvinte, mucenicii lui Hristos, Alexandru ~i fecioara Antonina, au r{spuns }ntr-o gur{: <192>Tic{losule Fist, unele ca acelea nu sunt minuni, care ar fi putut s{ ne sileasc{ pe noi s{ ne }nchin{m necura`ilor vo~tri zei, care nu au nici pricepere, nici putere<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ taie m|inile sfin`ilor mucenici; <%2>iar sfin`ii cei mari la suflet ~i vitejii osta~i ai lui Hristos, }ntinz|n-du-~i m|inile spre t{iere, ziceau: <192>Noi `i-am spus, tic{losule ~i <%0>nelegiuitule, c{ tu cu nici un fel de munci nu vei putea s{ }ndupleci<%2> mintea noastr{ cea dreptcredincioas{; deci, f{ ce voie~ti<170>. Atunci osta~ii, sco`|ndu-~i s{biile, au t{iat m|inile sfin`ilor mucenici, iar ei, ca ~i cum nu sim`eau durerile, sl{veau pe Dumnezeu ~i, }ntorc|ndu-se spre ighemon, au zis: <192>Cumplitule ~i nelegiuitule ighemon, aceste munci care le-ai adus asupra noastr{, nu le sim`im de loc; iar Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia }i suntem robi, degrab{ te va arunca }n gheena focului, ca s{ te munce~ti }n veci, }n muncile cele ve~nice<170>.<%0> Ighemonul, v{z|ndu-se oc{r|t ~i batjocorit de c{tre sfin`i, s-a iu`it cu mai cumplit{ m|nie ~i a poruncit s{ fac{ o groap{ ad|nc{. Deci, }n acea vreme sp|nzur|ndu-i, a poruncit s{-i bat{ }ntr-at|ta, p|n{ ce vor sim`i durerea r{nilor ce se puneau pe trupurile lor; dup{ aceea, a poruncit s{ umple groapa cu lemne ~i usc{turi, ~i }ntr-}nsa s{-i pun{ pe sfin`ii mucenici, ca s{-i ard{. Iar ei, fiind b{tu`i cumplit, nu sim`eau nimic, parc{ ar fi fost }n corpuri str{ine, ~i mereu d{deau slav{ Domnului. Acest lucru v{z|ndu-l, ighemonul a poruncit s{ le adauge munci peste munci ~i cu f{clii aprinse s{ le ard{ coastele. Atunci Sfin`ii Mucenici Alexandru ~i Antonina au strigat cu glas mare c{tre ighemon: <192>Tic{losule Fist, noi p{timim acestea pentru dragostea lui Hristos, crez|nd c{ }n veacul ce va s{ fie, dup{ aceast{ vremelnic{ via`{, vom lua plat{ ve~nic{ }ntru ]mp{r{`ia cea cereasc{; iar pe tine, Domnul ~i Dumnezeul nostru te va pierde degrab{, deoarece munce~ti f{r{ de vin{ ~i a~a de cumplit pe robii Lui<170>. Ighemonul, mai r{u iu`indu-se de m|nie, a zis c{tre slujitori: <192>Arunca`i lemnele }n groap{, ca ace~tia s{ se arunce }n foc mai degrab{<170>. Dup{ ce osta~ii au f{cut acestea, atunci nemilostivul <%-2>muncitor a poruncit osta~ilor s{-i ung{ pe mucenici cu smoal{ ~i s{-i<%0> arunce }n groapa cu foc. F{c|ndu-se ~i aceasta, ighemonul a mai poruncit s{ pun{ smoal{ uscat{ pe lemne ~i astfel s{ ard{ oasele lor des{v|r~it, }nc|t s{ se fac{ cenu~{. Dup{ ce s-a f{cut ~i aceasta, a poruncit s{ mai arunce p{m|nt peste groapa aceea, ca femeile s{ nu adune oasele lor, dup{ cum este obiceiul cre~tinilor s{ fac{. Dup{ ce Fist a aruncat }n foc pe sfin`ii mucenici ~i a astupat groapa, s-a }ntors }n casa sa ~i nici m|ncare nici b{utur{ n-a mai gustat, ci a r{mas mut; de vreme ce un duh necurat, pe care sfin`ii }ngeri }l trimiseser{ asupra lui, l-a muncit pe el p|n{ la a ~aptea zi; iar dup{ alte ~apte zile, fiind muncit cu grea muncire diavoleasc{, ~i-a lep{dat cu amar necuratul lui suflet. Astfel pierind el, prigoana contra cre~tinilor a }ncetat; iar Sfin`ii Mucenici Alexandru ~i Antonina ~i-au sf|r~it p{timirea lor }ntr-o zi de s|mb{t{, }n al nou{lea ceas din zi, }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine cinste ~i slav{ }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL VASIAN,<%0> <%4>EPISCOPUL LAVDIEI Vitejiile sfin`ilor pe care i-a ajutat Dumnezeu de s-au luptat cu t{rie }mpotriva poftelor trupe~ti, ca s{ le scriem acum ~i s{ le d{m neamului celui mai de pe urm{ pentru aducerea aminte, socotim c{ este de trebuin`{ ~i de mare folos. Pe de o parte, pentru c{, pomenind acum nebiruita lor m{rime de suflet, credem c{ ~i ei ne pomenesc pe noi }naintea lui Dumnezeu; iar pe de alta, c{ scriind felul vie`ii lor celei }mbun{t{`ite, pe noi }n~ine ~i pe al`ii }i de~tept{m spre urmarea lor. De aceea ~i via`a ~i petrecerea cea aleas{ a sf|ntului ~i m{rturisitorului nostru Vasian, episcopul Lavdiei, care s-a }nvrednicit de s-a f{cut p{rta~ al ]mp{r{`iei cerului, o vom scrie; deci, ne vom s|rgui a o ar{ta pe scurt, dup{ cum el singur ne-a dat-o nou{. Acest fericit b{rbat, Vasian, }nc{ din copil{ria sa, b{tr|ne`ile cele ce nu se socotesc cu num{rul anilor, le-a ar{tat prin }n`elegere ~i prin bunul s{u obicei. Tat{l s{u se numea Serghie ~i era ighemonul Siracusei, iar cu credin`a era elin. El a fost trimis de tat{l s{u la Roma, pentru }nv{`{tura filosofiei celei dinafar{, ca s{ poat{ s{ fie mo~tenitor al st{p|nirii p{rinte~ti ~i iscusit r|nduitor al <%2>cet{`ilor. ]nv{`|nd cu dinadinsul, el a sporit cu }nv{`{tura, f{c|n-du-se<%0> iste` ~i }n`elept. Apoi, auzind de numele lui Hristos ~i de via`a cre~tinilor, s-a cuprins de negr{it{ credin`{ ~i dorin`{ ca s{ treac{ de la filosofia elineasc{ la cea cre~tineasc{ ~i la dumnezeiasc{ iubire de }n`elepciune. Deci el c{uta s{ descopere aceast{ tain{ a inimii sale conduc{torilor ~i slugilor, c{rora era }ncredin`at de tat{l s{u spre paz{. Domnul, nevoind s{ fie cuprins mult{ vreme }ntru ne~tiin`a ost{~irii pe cel ce era s{ fie osta~ al s{u, i-a spus unui oarecare preot sf|nt cu via`a, cu numele Gordian, de trei ori }n vedenia visului, scopul t|n{rului Vasian. Deci preotul, scul|ndu-se din somn, s-a dus prin toat{ cetatea Romei, cutreier|nd ~colile ~i c{ut|nd pe t|n{rul cel ar{tat lui }n vis de Domnul. Deci, c{ut|ndu-l ~i mult ostenindu-se, l-a g{sit pe d|nsul, ajut|ndu-i Domnul, ~i l-a }ntrebat de unde este cu neamul, din ce p{rin`i se trage ~i din care pricin{ tr{ie~te }n cetatea Romei. Vasian, spun|ndu-i toate cele despre d|nsul cu de-am{nuntul, preotul se minuna de vorba cea frumoas{ ~i de }n`elepciunea copilului. ^i, cunosc|nd c{ este acela pe care }l c{uta, l-a cuprins pe el }n bra`e ~i l-a s{rutat p{rinte~te, apoi l-a luat }n casa sa ~i i-a spus lui vedenia cea despre d|nsul, pe care o v{zuse prin dumnezeiasc{ descoperire ~i am|ndoi au pream{rit pe Dumnezeu pentru aceasta. Atunci Vasian, c{z|nd la picioarele acelui sfin`it b{tr|n, }l ruga cu toat{ os|rdia, ca }ndat{ s{-l fac{ pe el cre~tin. Preotul l-a }nv{`at mai }nt|i sf|nta credin`{, spun|ndu-i taina legii cre~tine~ti, iar t|n{rul, auzindu-le, se umilea ~i se aprindea cu inima de dragostea lui Hristos. Apoi, preotul l-a f{cut catehumen, adic{ l-a }nv{`at cum s{ se preg{teasc{ pentru Sf|ntul Botez. Din acea vreme, Vasian a }nceput a veni la acel preot, numai cu o slug{ mai b{tr|n{, care }i era lui }ntru toate credincios; ~i astfel se pov{`uia la dumnezeiasca filosofie cre~tineasc{, ie~it{ din gura cea insuflat{ de Dumnezeu a duhovnicescului s{u }nv{`{tor. Dup{ }nv{`{tura sfintelor taine, el a luat via`{ aspr{, pentru c{ postea ~i se ruga adeseori, dormea pu`in, petrec|nd vremea nop`ilor }n rug{ciuni ~i }n citirea c{r`ilor; iar c|nd gusta hran{, m|nca numai a treia parte a bucatelor ce i se puneau }nainte; iar pe cele dou{ p{r`i le }mp{r`ea la s{raci ~i fl{m|nzi. Dup{ vreme }ndestulat{, a sosit ceasul botezului lui ~i a venit la casa preotului cu sluga sa cea credincioas{; ~i, c|nd a intrat }n sf|nta sc{ld{toare, dup{ obi~nuita r|nduial{ a botezului, a v{zut pe un t|n{r preafrumos cu podoab{, str{lucind ca soarele, slujindu-i la botez ~i `in|nd haina cea alb{, }n care avea s{ se }mbrace noul botezat. Fericitul Vasian, }ndr{znind, a }ntrebat pe t|n{rul acela, cine ~i de unde este. Iar el i-a r{spuns, zic|ndu-i: <192>Eu de mult sunt trimis din cer la tine, ca s{-`i }ndreptez scopul t{u cel sf|nt ~i s{ gonesc de la tine toate cele ce sunt potrivnice<170>. Zic|nd aceasta, s-a f{cut nev{zut. ^i at|t de bun{ mireasm{ a umplut casa aceea, }nc|t a mirosit o jum{tate de or{ ~i to`i care se aflau acolo socoteau c{ nu sunt pe p{m|nt, ci }n cer. Vasian, dup{ primirea Sf|ntului Botez, a }nceput a vie`ui ~i mai cu asprime, omor|ndu-~i ~i chinuindu-~i tinerescul s{u trup, supun|ndu-l cu totul duhului. P{zitorii ~i slugile, c{rora le poruncise st{p|nul lor s{ aib{ grij{ de fiul lui ca de lumina ochilor, p|n{ atunci, ne~tiind tainele lui Vasian, se minunau foarte mult, v{z|ndu-l c{ se d{dea la }nfr|narea cea neobi~nuit{, primind foarte pu`in{ hran{ ~i b{utur{, iar nop`ile petrec|ndu-le toate f{r{ somn ~i, ve~tejindu-~i fa`a foarte mult, }~i obosea trupul cu postirea ~i cu priveghere ~i unul pe altul se }ntreba cu dinadinsul: <192>Pentru ce se chinuie~te a~a st{p|nul nostru? Iar cel mai b{tr|n <196> sluga credincioas{ a sf|ntului Vasian <196>, ~tiind toate tainele lui, zicea c{tre ei: <192>Nu v{ mira`i de aceasta, c{ci }nv{`{tura filosofiei are trebuin`{ de ni~te s|rguitori ca ace~tia, ca, lep{d|nd toate desf{t{rile, s{ se }ndestuleze numai cu acelea care sunt de nevoie firii. Deci s{ ~ti`i c{ ~i st{p|nul nostru, de vreme ce s-a plecat la cea mai }nalt{ filosofie, de aceea ~i-a ad{ugat o }nfr|nare ~i trezvie ca aceasta<170>. Slugile, aduc|ndu-~i aminte din copil{ria lui, spunea unul altuia c{ Vasian, pe c|nd era copil, scria cu degetul pe nisip semnul crucii, iar uneori punea paie pe p{m|nt }n chipul crucii, de care lucru doica lui se m|nia adeseori contra lui. ]ns{, cercet|nd slugile din zi }n zi ~i urm|ndu-i toate c{ile, au }nceput a cunoa~te c{ Vasian, st{p|nul lor, a luat credin`a ~i via`a cre~tineasc{ ~i se }ndoiau, tem|ndu-se de pedepsele ce-i a~teptau de la tat{l lui. Ei s-au }ncredin`at despre aceasta mai ales de aici: ]ntr-o zi, fericitul t|n{r, dup{ nedormire de toat{ noaptea ~i dup{ multe osteneli, sl{bind cu trupul, a adormit. ]n somn el gr{ia cu gura cuvinte de rug{ciune, chem|nd numele lui Dumnezeu cel unul }n Treime, ca s{-i }ndrepteze c{ile spre slava cea f{g{duit{ celor ce-L iubesc pe El. Ei au mai auzit un glas de sus, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te ~i te vesele~te, Vasian, preacredinciosule osta~ al lui Hristos, c{ci rug{ciunile tale sunt bineprimite }naintea Domnului ~i loc ales `i s-a preg{tit `ie }n ceruri!<170> Slugile care erau l|ng{ el, auzind aceasta, au fugit }n tain{ c|te unul ~i s-au dus din Roma la vechiul lor st{p|n din Siracuza, ighemonul Serghie, ~i i-au adus veste nem|ng|iat{ despre Vasian, fiul lui, c{ a luat credin`a }n Hristos. Tat{l lui, fiind }nchin{tor de idoli, s-a umplut de mare m|hnire ~i se g|ndea cum ar face s{ }ntoarc{ pe fiul s{u de la cre~tin{tate, cu }mbun{ri, ori cu }ngroziri. Deci, toate slugile lui Vasian fugind }n tain{ din Roma, a r{mas l|ng{ el numai un servitor, care era cel mai b{tr|n ~i credincios al lui ~i care a crezut ~i el }n Hristos. Tat{l lui voia s{ trimit{ alte slugi la Roma, s{ prind{ pe Vasian ~i s{-l aduc{ la el. ]n acea vreme, i s-a }nt|mplat Sf|ntului Vasian }ntr-o noapte, la }nt|ia c|ntare a coco~ilor, de a intrat }n biserica Sf|ntului Evanghelist Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, unde, rug|ndu-se dup{ obicei, a v{zut pe un b{rbat cinstit, }mpodobit cu c{runte`e, ~i zic|ndu-i astfel: <192>S{ ~tii, m{rturisitorule al Domnului cel preacredincios, c{ `i se cade s{ mergi de aici }n cetatea Ravena, cu sluga ta cea credincioas{; c{ci cel ce te-a n{scut pe tine trupe~te, scorne~te }mpiedicare contra m|ntuirii tale, ca s{ poat{ a te }ntoarce, chiar f{r{ de voia ta, din calea cea dreapt{. De aceea, }nduratul Dumnezeu, Care nu p{r{se~te pe robii S{i, m-a trimis pe mine apostolul S{u, s{-`i spun acestea, ca nu cumva, g{sindu-te aici cei trimi~i dup{ tine de tat{l t{u, s{ nu te lase s{ scapi de aici<170>. Aceasta zic|ndu-i lui Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, s-a dus de la el. Iar fericitul Vasian, bucur|ndu-se foarte mult, de ar{tarea cea apostoleasc{, a f{cut multe }nchin{ciuni, rug|ndu-se lui Dumnezeu s{ nu-l piard{. Dup{ acea rug{ciune, el a spus slugii sale ceea ce a v{zut ~i a auzit. Iar c|nd s-a f{cut ziu{, au }mp{r`it toate lucrurile care erau la ei, celor ce aveau trebuin`{ ~i, lu|nd binecuv|ntare de la Gordian, duhovnicescul s{u p{rinte, au ie~it din Roma ~i au pornit spre cetatea Ravena. @BT+1 = Dup{ ce au mers c|teva zile, Sf|ntul Vasian a v{zut o cerboaic{ cu doi pui ai s{i fug{rit{ de v|n{tori ~i, fiind obosit{ ~i sl{bit{, era c|t pe ce s{ fie ajuns{ de ei. Deci, fiindu-i mil{ de ea ~i de puii ei, a zis c{tre ea: <192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos, }`i poruncesc s{ vii la mine f{r{ temere!<170> Iar cerboaica, ca ~i cum ar fi fost cuminte ~i prieten{ cu oamenii, }ndat{ a stat din grabnica sa alergare ~i, f{r{ de team{, a venit la sf|ntul cu puii ei. Iar el o netezea cu m|na, ca ~i cum ar fi fost obi~nuit{ de mult cu el, pe c|nd ea }i lingea picioarele. V|n{torii care fug{reau cerboaica, v{z|nd c{ ea st{ bl|nd{ l|ng{ omul cel c{l{tor ~i el o m|ng|ie, s-au minunat foarte mult cum dobitocul cel at|t de s{lbatic s-a schimbat deodat{ }n bl|nde`e. Atunci, unul din ei, r{u la obicei ~i iute, a zis c{tre tovar{~ii s{i: <192>O, nebunilor, pentru ce z{bovi`i de nu lua`i v|natul?<170> Zic|nd aceasta, a }nceput a trage cerboaica din m|inile sf|ntului. Sf|ntul Vasian a zis c{tre d|nsul: <192>Nu eu, ci Dumnezeu Cel Prea}nalt }`i porunce~te s{ nu faci nici un r{u acestui dobitoc s{lbatic, nici puilor lui<170>. Dar ei, cu m|ndrie ~i cu m|nie, au }ndr{znit s{ }mping{ cu m|na pe pl{cutul lui Dumnezeu ~i }ndat{, pentru acel lucru }ndr{zne`, a n{v{lit diavolul asupra v|n{torului cel cu obicei r{u ~i a }nceput a-l munci. Apoi, cel muncit a c{zut la p{m|nt, strig|nd cu glas }nfrico~at, f{c|nd spume ~i }n`epenindu-se ~i a r{mas acolo ca mort. Ceilal`i v|n{tori, }nsp{im|nt|ndu-se, tremurau de fric{ ~i, c{z|nd la picioarele sf|ntului, cu lacrimi cereau iertare, tem|ndu-se s{ nu-i ajung{ ~i pe ei aceea~i pedeaps{. El, poruncindu-le s{ se dep{rteze din acel loc, s-a }ntins pe p{m|nt }n chipul crucii ~i toat{ mintea pun|nd-o la Dumnezeu, se ruga, zic|nd: <192>Dumnezeule Atotputernice, minunate Ziditorule, milostive Dumnezeule, M|ntuitorul neamului omenesc cel c{zut, Care te vesele~ti, nu de pierzarea celor mor`i, ci de m|ntuirea celor vii, iart{ pe tic{losul cel ce zace, care a gre~it din ne~tiin`{ ~i a m|niat bun{tatea Ta!<170> Sf|ntul, rug|ndu-se cu acestea ~i cu mai multe cuvinte umilitoare, s-a sculat de la rug{ciune, s-a apropiat de omul care z{cea ~i, apuc|ndu-l de m|na dreapt{, a zis diavolului care era }n el: <192>Diavole, Cel ce te-a surpat pe tine din }n{l`imea cerului }n ad|nc, Acela }`i porunce~te ca s{ la~i degrab{ chipul lui Dumnezeu ~i s{ te duci }n chinurile cele g{tite `ie, }n care ai s{ te munce~ti }n veci<170>. Neispr{vind Sf|ntul des{v|r~it aceast{ rug{ciune, }ndat{ a ie~it vr{jma~ul neamului omenesc din omul acela, pe care }n pu`in{ vreme l-a muncit at|t de cumplit, }nc|t era aproape de moarte; pentru c{ abia se mai cuno~tea duhul }ntr-}nsul, neput|nd s{ vad{ nici cu ochii, ~i a~a z{cea nemi~cat pe p{m|nt. Sf|ntul, rug|ndu-se iar lui Dumnezeu, a }nsemnat cu Semnul Sfintei cruci mai }nt|i ochii lui cei nev{z{tori ~i }ndat{ i s-au deschis ochii ~i a }nceput a vedea. Apoi, }ngr{dindu-l peste tot cu semnul Sfintei Cruci, i-a poruncit s{ se scoale ~i s-a sculat omul s{n{tos, ca ~i cum n-ar fi p{timit nici o v{t{mare. V{z|nd aceasta prietenii care st{teau departe ~i care cu cutremur se uitau, s-au apropiat de sf|ntul ~i i s-au }nchinat. Dar se }nchina lui ~i omul cel t{m{duit, cer|nd iertare ~i mul`umind t{m{duitorului s{u. Dup{ aceea, s-a dus fiecare la locul lui, v|n{torii s-au }ntors la casele lor, cerboaica cu puii a plecat }n pustie, iar Sf|ntul Vasian cu sluga sa s-au dus }n calea }nceput{ mai }nainte. Dup{ ce au sosit }n cetatea Ravena, s-a ar{tat episcopului acelei cet{`i, care se numea Ursul, ~i cu care era ~i rudenie. Episcopul, v{z|nd pe Vasian, rudenia sa, s-a bucurat de d|nsul ~i s-a bucurat mai ales c{ ~i el crede }n Hristos ~i c{, pentru dragostea Lui, toate le-a def{imat ~i s-a dus }n str{in{tate. Apoi, f{c|nd cele pl{cute lui, i-a dat loc spre petrecerea cea deosebit{ la lini~te, afar{ de cetate, l|ng{ biserica Sf|ntului Sfin`itului Mucenic Apolinarie, care a fost }nt|iul episcop al cet{`ii Ravena, pus de c{tre Sf|ntul Apostol Petru, ~i care, pe vremea }mp{r{`iei lui Vespasian, a p{timit pentru Hristos. L|ng{ biserica aceluia era un loc pl{cut Sf|ntului Vasian, fiindc{ era la lini~te. Deci el slujea lui Dumnezeu }n post ~i }n rug{ciune, lep{d|ndu-se de lume ~i de toate cele dintr-}nsa. Iar Domnul pream{rea pe robul S{u, d|ndu-i dar de minuni, ca s{ t{m{duiasc{ cu rug{ciunea bolile trupe~ti ~i s{ vindece neputin`ele suflete~ti prin }nv{`{turile cele de Dumnezeu insuflate, pentru care era cinstit, iubit ~i sl{vit de to`i. ]n acea vreme, a venit o porunc{ de la }mp{ratul Valentinian }n Ravena, la eparhul cet{`ii ~i la to`i cet{`enii, ca pe judec{torul cet{`ii, adic{ Vitimnie, s{-l dea la moarte, deoarece se aflaser{ mari pricini ale lui }naintea }mp{ratului, dup{ clevetirea }nvr{jbitorilor. Deci, leg|nd pe Vitimnie ~i duc|ndu-l la locul de moarte, unde avea s{ i se taie capul, ~i-a adus aminte de Sf|ntul Vasian ~i a zis }n sine: <192>Vasiane, robul lui Dumnezeu, vino }n ajutorul meu cu darul ce `i l-a dat Dumnezeu<170>. Eparhul singur era }n acela~i loc, iar mul`imea poporului privea la sf|r~itul lui Vitimnie. Dar, pe c|nd el ~i-a plecat grumazul la t{iere ~i c{l{ul `inea }n m|ini o sabie ascu`it{ de-am|ndou{ p{r`ile, ridic|nd-o }n sus ~i voind s{-l loveasc{ cu putere, }ndat{ sabia i-a sc{pat din m|ini ~i a c{zut departe. C{l{ul, lu|nd-o din nou ~i str|ng|nd-o }n m|ini mai tare dec|t prima dat{, a ridicat-o }n sus ca s{-l loveasc{ tare }n grumaz; dar, pe c|nd a repezit-o cu toat{ puterea, iar{~i s-a smuls sabia din m|inile lui, ca ~i mai }nainte, ~i a c{zut departe. El, umpl|ndu-se de m|nie, a apucat sabia a treia oar{ ~i, vr|nd s{-l loveasc{, a p{`it acela~i lucru. Atunci to`i s-au mirat de o minune ca aceasta. Dar eparhul, crez|nd c{ acel c{l{u p{rtine~te pe cel os|ndit pentru vreo plat{ oarecare, l-a dep{rtat pe acela ~i }n locul lui a pus alt c{l{u, ca s{-i taie capul lui Vitimnie. Dar ~i acela, ca ~i cel d|nt|i, a }nt|mpinat acela~i lucru, de dou{ ~i de trei ori smulg|ndu-se cu putere sabia din m|inile lui, fiind aruncat{ departe de o m|n{ oarecare nev{zut{. Atunci eparhul, umpl|ndu-se de spaim{ ~i de mirare, a poruncit s{ ia pe cel os|ndit de la locul de moarte, deoarece ~i poporul striga s{ fie liber Vitimnie, fiindc{ Dumnezeu }l ap{r{ de la moarte cu puterea Lui. Atunci a pus pe Vitimnie }n temni`{ ~i a trimis }n~tiin`are }mp{ratului, cum c{ cel os|ndit la moarte nu s-a putut t{ia de doi c{l{i. Dar, f{r{ de z{bav{, a venit de la }mp{rat porunc{ de milostivire, care a iertat pe Vitimnie de pedeapsa cu moartea. Vitimnie nu t{inuia pe Sf|ntul Vasian, folositorul s{u cel dup{ Dumnezeu, pe care }n rug{ciune l-a chemat spre ajutor, ci la to`i a propov{duit acea minune ce s-a f{cut cu el. @BT-1 = Dup{ ce a fost l{sat liber a alergat la sf|ntul ~i, s{rut|ndu-i picioarele, i-a mul`umit; iar sf|ntul, pl{cutul lui Dumnezeu, i-a poruncit s{-i mul`umeasc{ lui Dumnezeu, Care l-a izb{vit de la moarte. Din acel ceas to`i au }nceput a cinsti mai mult pe sf|nt ~i-l aveau ca pe un }nger al lui Dumnezeu, alerg|nd la d|nsul. Atunci clericii ~i cet{`enii cei mai de frunte, sf{tuindu-se, au vorbit cu episcopul s{ sileasc{ pe Sf|ntul Vasian s{ primeasc{ r|nduiala preo`iei, ca rug{ciunea lui cea primit{ de Dumnezeu l|ng{ jertfa cea f{r{ de s|nge s{ fie ~i mai puternic{ }naintea Domnului. Deci, pl{cutul lui Dumnezeu a fost hirotonosit preot, m{car c{ nu voia. El a petrecut mul`i ani }ntr-acea r|nduial{. Dup{ aceasta, credincioasa lui slug{, care ie~ise cu el din Roma, s-a sf|r~it }ntru Domnul. @BT-1 = Sf|ntul Vasian a }nceput a aduce lui Dumnezeu jertfa cea f{r{ de s|nge pentru sluga sa. Iar }n ziua a ~aptea, dup{ mutarea slugii sale, slujind sf|ntul ~i rug|ndu-se pentru odihna sufletului lui, a auzit un glas din cer c{ sufletul celui odihnit a c|~tigat mila lui Dumnezeu, ~i este r|nduit }n ceata drep`ilor. Aceast{ }ncredin`are a spus-o Vasian ~i lui Vitimnie, pentru c{ ~i acela era la liturghie }mpreun{ cu el ~i am|ndoi s-au bucurat pentru m|ntuirea sufletului celui mort. @BT-1 = ]n vremea aceea, cetatea Lavdiei, cea din Liguria, era f{r{ episcop, pentru c{ se mutase la Domnul. Pentru aceea, s-a poruncit }n cetate post ~i rug{ciune trei zile, ca s{ le trimit{ Dumnezeu un b{rbat vrednic s{ ia scaunul arhieresc ~i s{ fac{ bun{ p{storire fiilor Bisericii lui Hristos. Deci, to`i posteau ~i se rugau pentru aceasta. Iar unul din preo`ii sobornice~tii biserici ai episcopiei, cu numele Clement, b{rbat }mbun{t{`it ~i cinstit, odihnindu-se dup{ ostenelile biserice~ti, a v{zut }n vis pe un oarecare purt{tor de lumin{, zic|nd: <192>S{ ~ti`i c{ preotul Vasian din Ravena, b{rbat }mpodobit cu darurile lui Dumnezeu, este g{tit de Domnul, ca s{ ne fie nou{ episcop!<170> De~tept|ndu-se }ndat{ Clement din somn a chemat din r|nduiala duhovniceasc{ ~i mireneasc{ pe cei mai cinsti`i ~i le-a spus ceea ce i-a ar{tat Domnul }n vis. Deci, aleg|nd pe ni~te b{rba`i vesti`i, i-a trimis }n Ravena cu rug{minte ca Vasian s{ vin{ la d|n~ii s{ ia scaunul arhieriei. Mai }nainte de venirea trimi~ilor la Ravena, Dumnezeu a descoperit noaptea }n vis Sf|ntului Vasian venirea lor ~i a poruncit s{ nu se lepede a merge cu ei. A doua zi, au venit trimi~ii de la cetatea Lavdiei ~i au spus sf|ntului porunca lor. Iar el le-a zis lor: <192>Dumnezeu a zidit pe om f{r{ de moarte, ca totdeauna s{ se supun{ la voia ~i porunca F{c{torului s{u; iar c|nd a c{lcat }n Rai porunca Lui, ~i-a g{tit moarte lui ~i celor dup{ el. Deci, se cade ca omul s{ nu se }mpotriveasc{ la voia Dumnezeului s{u, nici s{ calce porunca Lui, ci s{ se s|rguiasc{ a face ceea ce Dumnezeu voie~te ~i porunce~te. Noi, cu toate c{ nu dorim cinste, }ns{, pentru trebuin`ele fra`ilor celor de o credin`{, nu ne lep{d{m a primi jugul ~i sarcina, care, prin dumnezeiasca porunc{, se pune asupra noastr{<170>. Zic|nd el acestea, voia ca s{-i odihneasc{ de osteneala drumului; iar ei, bucur|ndu-se de c|~tigarea celui c{utat, n-au voit s{ se odihneasc{, ci }ndat{ au voit s{ duc{ }napoi la locul lor comoara cea aflat{, s|rguindu-se astfel s{ plece mai degrab{ }n cale ~i cu mult{ rug{minte voia s{ mearg{ sf|ntul cu ei. Deci, plec|ndu-se ziua spre noapte, au luat pe Sf|ntul Vasian ~i s-au }ntors la locul lor. Apropiindu-se de cetatea Lavdiei, a ie~it }ntru }nt|mpinarea p{storului celui d{ruit de Dumnezeu, toat{ cetatea cu bucurie ~i cu veselie. ]n popor era un b{rbat vestit ~i sl{b{nogit de boal{ de mult timp, }nc|t nici nu putea vorbi cu gura, fiind ca ~i un mut, pentru c{ boala }i luase limba. ]ntre poporul ce se }nghesuia spre s{rutarea sf|ntului era ~i acel sl{b{nog, care, apropiindu-se cu mare osteneal{ ~i s{rut|nd sf|nta dreapt{ a pl{cutului lui Dumnezeu, }ndat{ s-a f{cut s{n{tos cu tot trupul ~i limba lui a }nceput a gr{i mai bine ca }nt|i, pream{rind pe Dumnezeu. Tot poporul s-a bucurat c{ Dumnezeu le-a dat un p{stor ca acesta, sf|nt ~i f{c{tor de minuni. La hirotonia }n arhiereu a Sf|ntului Vasian a venit }n cetatea Lavdiei ~i Sf|ntul Ambrozie, episcopul Mediolanului, ~i Ursul, episcopul Ravenei, cel mai sus pomenit, rudenia sf|ntului. Deci, Vasian s-a sfin`it de Dumnezeu la episcopie }n ziua }nt|ia a lunii ianuarie, f{c|ndu-se mare bucurie ~i d{n`uire }n toat{ cetatea. Sf|ntul Vasian, lu|nd scaunul s{u, a }nceput a-~i }ndrepta turma sa cu cuv|ntul ~i cu lucrul, }nv{`|nd ~i f{c|ndu-se chip turmei, prin via`a sa cea }mbun{t{`it{. El a c|~tigat c{tre Sf|ntul Ambrozie mare dragoste }ntru Duhul Sf|nt, asemenea ~i Sf|ntul Ambrozie ar{ta c{tre d|nsul iubire duhovniceasc{ ~i adeseori se cercetau unul cu altul cu scrisori prietene~ti. Dup{ c|tva timp, Vasian, arhiereul lui Hristos, a zidit }naintea cet{`ii dinspre r{s{rit o biseric{ aleas{ }n numele Sfin`ilor Apostoli, la a c{rei sfin`ire a chemat cu rug{minte de iubire ~i priete~ug ~i pe Sf|ntul Ambrozie, episcopul Mediolanului ~i pe Felix al Comanii; pentru c{ Ursul, episcopul Ravenei, se odihnea acum }ntru Domnul. Pe c|nd ace~ti trei arhierei sfin`eau aceast{ biseric{, }n mijlocul poporului ce se adunase la acea sfin`ire bisericeasc{, o copil{ }ndr{cit{ care era acolo ~i prin a c{rei gur{ diavolul striga cu mare glas, zic|nd: <192>O, b{rba`ii lui Dumnezeu, pentru ce v-a`i sculat cu nedreptate ~i voi trei v-a`i }narmat asupra mea, cu arma cea mai nesuferit{? Oare pu`in v{ este vou{, c{ mi-a`i luat puterea, de a v{t{ma pe cineva? Ci m{ izgoni`i ~i din aceea peste care luasem st{p|nire. Deci, de m{ izgoni`i pe mine de aici, voi lua pe doi sau pe mai mul`i cu mine ~i voi trece }n alt loc, unde voi nu ve`i veni<170>. Auzind ierarhii lui Hristos acel r{cnet diavolesc, au plecat genunchii }naintea Domnului la rug{ciune. Dup{ ce s-au rugat lui Dumnezeu, diavolul, nesuferind puterile rug{ciunilor lor, a aruncat pe copil{ jos, fugind cu mare `ip{t. Arhiereii, apropiindu-se de copil{, au ridicat-o de la p{m|nt ~i au dat-o p{rin`ilor,<%-3> poruncindu-le<%0> ca totdeauna s{ dea mul`umire lui Dumnezeu, pentru c{ fata a sc{pat de muncirea diavoleasc{. Dup{ sfin`irea bisericii, s-au osp{tat }ntru slava lui Dumnezeu, cu hrana cea trupeasc{ ~i duhovniceasc{, vorbind }ntre ei cele folositoare. Dup{ destule vorbe cu iubire ~i cu prietenie }ntre arhiereii cei ce veniser{, a plecat fiecare }ntru ale sale, petrec|ndu-i pe Sf|ntul Vasian cu cinste. Sosind vremea seceri~ului, un copil oarecare, }ntre cei ce secerau, adun|nd snopi, a fost mu~cat de un ~arpe ~i a murit, iar p{rin`ii lui se t|nguiau cu nem|ng|iere dup{ el. Deci, l-au adus s{-l }ngroape }n biserica Sfin`ilor Apostoli, care era zidit{ de arhiereul Vasian ~i unde chiar el era }n acea vreme acolo, pentru c{ adeseori venea la biserica aceea, s{v|r~ind slujbele lui Dumnezeu; ~i, c|nt|ndu-se }n biseric{ c|ntarea cea obi~nuit{, glasul pl|ngerii p{rin`ilor celor ce se t|nguiau dup{ copil, cov|r~ea glasurile <%2>c|nt{re`ilor.<%0> Arhiereului lui Dumnezeu, fiindu-i jale de cei ce pl|ngeau, a poruncit ca to`i s{ ias{ afar{ din biseric{. R{m|n|nd el singur }n{untru, a }ngenuncheat la p{m|nt ~i se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca s{ porunceasc{ s{ se }ntoarc{ }n trup sufletul copilului. Acesta rug|ndu-se cu dinadinsul Domnului, trupul mortului a }nceput a se mi~ca; mai }nt|i }nceti~or ~i dup{ aceea mai mult. Sf|ntul, scul|ndu-se de la rug{ciune, a poruncit copilului s{ se scoale, lu|ndu-l de m|n{, iar copilul, de~tept|ndu-se ca din somn, ~i-a deschis ochii ~i a }nceput a chema pe maica sa. Cei ce erau afar{ din biseric{, p{rin`ii ~i poporul, auzind copilul, }ndat{ au deschis u~ile, nesuferind mai mult de bucurie a sta afar{, ~i au intrat repede }n{untru. V{z|nd pe copil }nviat din mor`i, s-au minunat foarte ~i s-au }nsp{im|ntat; deci, c{z|nd cu bucurie la picioarele sf|ntului, }i s{rutau m|inile ~i hainele lui. Dup{ aceea, Sf|ntul Vasian, d|nd mul`umire Atotputernicului Dumnezeu, a vorbit poporului multe cuvinte folositoare, eliber|ndu-l }n pace. Dup{ c|`iva ani, Ambrozie, episcopul Mediolanului ~i arhiereul lui Hristos, s-a }mboln{vit de moarte, de a c{rui boal{ auzind Vasian, arhiereul lui Dumnezeu, s-a dus degrab{ la Mediolan s{ cerceteze pe prietenul ~i iubitul s{u p{rinte }ntru Sf|ntul Duh. Deci, v{z|ndu-l z{c|nd pe patul durerii, a ~ezut aproape de el, m|ng|indu-l ~i }nt{rindu-l cu n{dejdea lui Hristos, slujindu-i ~i rug|ndu-se pentru el. ]n acea vreme, i s-a f{cut Sf|ntului Ambrozie o vedenie: i se p{rea c{ vede pe Domnul nostru Iisus Hristos venind la el, z|mbind cu dragoste ~i ar{t|ndu-i fa`a Sa cea luminoas{. Aceast{ vedenie, Sf|ntul Ambrozie a spus-o Sf|ntului Vasian, care ~edea l|ng{ el; iar Vasian, cunosc|nd c{ i se apropiase Sf|ntului Ambrozie ceasul sf|r~itului, a pl|ns ~i s-a bucurat. Se bucura c{ sf|ntul b{rbat se duce la Hristos, Care-l chema la odihn{, ~i pl|ngea pentru c{, }n aceast{ via`{ vremelnic{, se lipse~te de iubitul s{u prieten; }ns{ avea n{dejde c{ va fi iar{~i }mpreun{ cu el }n ceata ierarhilor lui Hristos. Murind Sf|ntul Ambrozie, pl|ns de Sf|ntul Vasian ~i de toat{ cetatea, sf|ntul lui trup a fost }ngropat cu cinste. Dup{ }ngropare, Sf|ntul Vasian, }ntorc|ndu-se la cetatea sa, f{cea pomenire ~i aducea jertfe f{r{ s|nge pentru Sf|ntul Ambrozie, de~i ~tia bine c{ sufletul lui este r|nduit }n ceata sfin`ilor. C{ci ~i pentru sfin`i a aduce rug{ciuni, nu este f{r{ de folos, de vreme ce rug{ciunea sf|ntului, de nu are s{-i mijloceasc{ ceva, apoi se }ntoarce }n s|nul celui ce se roag{, precum zice David: Rug{ciunea mea se va }ntoarce }n s|nul meu. Dup{ ce a trecut vreme }ndelungat{, iar{~i s-a }nt|mplat Sf|ntului Vasian de a mers la Mediolan, chemat pentru oarecare trebuin`e biserice~ti. Dar, pe c|nd intra }n cetate, a v{zut }ntr-un t|rg un negu`{tor care vindea marfa }n cumpene, adic{ o c|nt{rea. Acel negu`{tor era nedrept, }n~el|nd pe mul`i cu vicle~ug ~i astfel }~i agonisea avere nedreapt{. Deci, sf|ntul a v{zut pe diavolul }n chip de arap mic, ~ez|nd deasupra unei p{r`i ~i ap{s|nd cump{na, pe care, nedreptul negu`{tor, o chivernisea spre at|rnarea la greutate ~i spre c|~tig cu vicle~ug. Arhiereul a }ntrebat pe cei ce erau l|ng{ el, dac{ v{d ei oare vreun lucru str{in }n cump{n{. Iar ei au spus, c{ nu v{d nimic de acest fel. Atunci sf|ntul s-a rugat s{ li se deschid{ ochii ~i celorlal`i, ca s{ vad{ ~i ei ceea ce vedea el; deci, s-au deschis ochii suflete~ti ai preotului Clement ~i ai lui Elvonie diaconul. ^i aceia au v{zut ce vedea ~i arhiereul lui Dumnezeu, adic{ un arap mic ~ez|nd pe o cump{n{ ~i f{c|nd pl{cerea v|nz{torului. Atunci ei au spus sf|ntului ceea ce vedeau ~i cum c{ sunt adev{rate cuvintele lui David: Mincino~i sunt fiii oamenilor }n cumpene. Deci sf|ntul, chem|nd pe negu`{tor, l-a }ntrebat care parte este nedreapt{ ~i }n~al{ pe cump{r{tori? Iar negu`{torul zicea c{ niciodat{ nu face nedreptate }n cumpene, ~i se jura pe sine, c{ pe toate le m{sura cu dreptate. Apoi sf|ntul, ar{t|nd pe arapul iadului pe cump{na lui, i-a zis: <192>Acela }ndat{ va intra acum }n tine, }`i va sf{r|ma trupul t{u, iar sufletul t{u }l va smulge cumplit din tine<170>. Acel nedrept negu`{tor, umpl|ndu-se de spaim{ ~i de cutremur, a c{zut cu poc{in`{ la picioarele sf|ntului, f{g{duind c{ va }nceta de la nedrept{`i. Iar sf|ntul, }nv{`|ndu-l cuvintele lui Dumnezeu, i-a poruncit ca, toate cele dob|ndite cu nedreptate, s{ le }mpart{ la s{raci ~i, rug|ndu-se, a izgonit diavolul din cump{na aceea ~i s-a dus }n calea sa. Deci, }ntorc|ndu-se iar{~i }n cetatea sa, pl{cutul lui Dumnezeu, Vasian, f{cea obi~nuitele lui pl{ceri dumnezeie~ti ~i }ngrijiri pentru p{storie, petrec|nd pe scaunul s{u cel p{storesc treizeci ~i cinci de ani. Dup{ moarte, el a fost }ngropat cu cinste }n biserica Sfin`ilor Apostoli, cea zidit{ de el, fiind pl|ns de oile cele cuv|nt{toare, care v{rsau lacrimi pentru lipsirea unui p{rinte ca acesta. Sf|r~itul lui a fost pe vremea c|nd Onorie }mp{r{`ea la Apus, iar la R{s{rit Teodosie, care era fiul lui Arcadie. Sf|ntul Vasian, precum a fost }n via`a lui f{c{tor de minuni, tot astfel ~i dup{ sf|r~itul lui f{cea minuni; c{ci din morm|ntul lui se d{dea cu minune t{m{duiri bolnavilor, cu rug{ciunile lui cele sfinte ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, I se cuvine cinstea ~i slava, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTUL TEOFAN DIN ANTIOHIA Acesta a fost n{scut din p{rin`i necredincio~i ~i, ajung|nd }n v|rst{, s-a }nso`it cu o femeie care a murit nu dup{ mult{ vreme. Dup{ ce a crezut }n Hristos ~i s-a botezat, a l{sat toate ~i s-a }nchis }ntr-o colib{ aproape de cetate ~i acolo a petrecut mult{ vreme, }nv{`|nd pe cei ce veneau la el s{ p{zeasc{ poruncile Domnului ~i s{ petreac{ }n }ntreaga }n`elepciune. ]n~tiin`|ndu-se de o femeie desfr|nat{, care }n~elase pe mul`i cu am{girea sa, a ie~it din }nchisoarea lui ~i s-a }mbr{cat }n haine curate, a cerut de la tat{l lui zece litre de aur, ca ~i cum voia s{-~i ia femeie. Duc|ndu-se la acea femeie, i-a dat ei aurul ~i a rugat-o s{ se lase de acea fapt{ ur|t{ ~i s{ se boteze. Deci, botez|nd-o ~i f{c|ndu-i ei alt{ colib{ aproape de coliba sa, a }nchis-o acolo. ^i pe aceea, care mai }nainte era vasul p{catului, a f{cut-o loca~ al Sf|ntului Duh. Iar aurul a fost }mp{r`it la s{raci. Deci am|ndoi, pl{c|nd des{v|r~it lui Dumnezeu, }ntr-o zi s-au mutat la cere~tile loca~uri.