@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A UNSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A, NEVOIN@ELE ^I P[TIMIREA<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTULUI APOSTOL VARTOLOMEU<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece apostoli. Dup{ primirea Sf|ntului Duh, au c{zut sor`ii, pe el ~i pe Sf|ntul Apostol Filip, ca s{ mearg{ }n Siria ~i }n Asia de sus, pentru propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu. Dup{ ce au plecat }n p{r`ile acelea, uneori umbl|nd }mpreun{, alteori desp{r`i`i prin cet{`i ~i apoi iar{~i }nt|lnindu-se, }ntorceau cu }nv{`{turile lor pe mul`i oameni spre m|ntuire. Deci }ntr-o vreme, desp{r`indu-se ei ~i duc|ndu-se }n p{r`ile Asiei mici spre a propov{dui cuv|ntul lui Dumnezeu popoarelor s{lbatice din Lidia ~i Misia, Sf|ntului Vartolomeu, care era prin alte cet{`i, i-a poruncit Dumnezeu s{ mearg{ }n ajutorul lui Filip. ]nt|lnindu-se, am|ndoi }ntr-un g|nd sufereau ostenelile ~i relele p{timiri apostole~ti, precum se scrie despre aceasta }n p{timirea Sf|ntului Apostol Filip: Sf|ntul Apostol Vartolomeu a fost trimis de Dumnezeu }n ajutorul lui Filip, c{ruia }i urma ~i sora lui, fecioara Mariamia, to`i slujind la m|ntuirea oamenilor. Ei au trecut prin toate cet{`ile Lidiei ~i ale Misiei, binevestindu-le dreapta credin`{, ~i suferind mult{ m|hnire ~i sc|rb{ de la cei necredincio~i, fiind b{tu`i, }nchi~i prin temni`e ~i lovi`i cu pietre. Dar, cu toate acele ispite ~i b{t{i, p{zindu-se vii, cu darul lui Dumnezeu, se s|rguiau spre ostenelile ce le erau }nainte }ntru bun{-vestirea lui Hristos. Ajung|nd astfel }n Asia la iubitul ucenic al lui Hristos, Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, care propov{duia pe Hristos acolo ~i m|ng|indu-se cu d|nsul prin duhovniceasca m|ng|iere, s-au dus }n Frigia. Intr|nd }n cetatea Ierapole, au propov{duit pe Hristos. Cetatea aceea era plin{ de idoli, c{rora li se }nchina poporul cel orbit de diavoleasca }n~el{ciune. Acolo era o viper{, pe care locuitorii Ierapolei o cinsteau ca pe o zei`{ ~i o `ineau }nchis{ }n capi~tea cea zidit{ pentru d|nsa, aduc|ndu-i multe feluri de jertfe spre hran{. Acel popor p{zea cu cinste ~i alte t|r|toare, ca balauri ~i ~erpi. Pentru aceea, mai }nt|i Sf|ntul Filip cu }nso`itorii s{i, s-au }narmat asupra acelei vipere, prin rug{ciune. Atunci, s-a }nt|mplat <%2>s{ fie cu d|n~ii ~i Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, care le-a<%0> ajutat cu rug{ciunea, biruind vipera. Apoi au omor|t-o, cu puterea lui Dumnezeu, }njunghiind-o cu o suli`{. Deci, Sf|ntul Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, degrab{ s-a desp{r`it de d|n~ii, l{s|ndu-le lor cetatea Ierapolei, spre a propov{dui }ntr-}nsa cuv|ntul lui Dumnezeu; iar el s-a dus }n alte cet{`i pentru a propov{dui m|ntuirea lumii. Iar Sf|ntul Filip, Vartolomeu ~i Mariamia, r{m|n|nd }n Ierapole, se s|rguiau cu dinadinsul s{ izgoneasc{ de acolo }ntunericul }nchin{rii de idoli ~i s{ str{luceasc{ cuno~tin`a adev{rului ca o lumin{ mare, ostenindu-se ziua ~i noaptea }n predicarea cuv|ntului, }nv{`|nd pe cei }n~ela`i, }n`elep`ind pe cei f{r{ de minte ~i pov{`uind la calea drept{`ii pe cei r{t{ci`i. ]n cetatea aceea era un om, anume Stahie; iar acela era orb de 40 de ani. Dar Sfin`ii Apostoli, cu rug{ciunea, i-au deschis ochii cei trupe~ti, iar prin propov{duirea lui Hristos, i-au luminat ~i ochii cei suflete~ti ~i, botez|ndu-l pe el, petreceau }n casa lui. Atunci a ie~it vestea prin toat{ cetatea, cum c{ Stahie cel orb s-a vindecat; ~i s-a adunat popor mult }n casa lui, pe care Sfin`ii Apostoli }l }nv{`a credin`a }n Iisus Hristos. Tot acolo se mai aduceau ~i mul`i neputincio~i, pe care }i t{m{duia pe to`i prin rug{ciune ~i izgoneau diavolii din oameni; de aceea, mul`i au crezut }n Hristos ~i s-au botezat de ace~ti Sfin`i Apostoli. Antipatul acelei cet{`i avea o femeie, anume Nicanora, care, fiind mu~cat{ de un ~arpe, z{cea bolnav{, aproape moart{. Auzind de Sfin`ii Apostoli c{ sunt }n casa lui Stahie ~i c{ t{m{duiesc toate bolile cu cuv|ntul, a poruncit slugilor s-o aduc{ la d|n~ii, nefiind b{rbatul ei acas{. Fiind adus{ la d|n~ii, a c|~tigat }ndoit{ t{m{duire, pentru c{ s-a vindecat ~i de mu~c{tura ~arpelui ~i de diavoleasca v{t{mare de suflet, crez|nd }n Hristos, prin }nv{`{tura lor. Deci, venind antipatul acas{, slugile lui i-au spus c{ femeia lui a }nv{`at a crede }n Hristos, de la ni~te oameni str{ini care locuiesc }n casa lui Stahie. Atunci antipatul, m|niindu-se foarte mult, a poruncit ca }ndat{ s{ prind{ pe apostoli, iar casa lui Stahie s{ o ard{; astfel s-a f{cut dup{ porunca lui. ]n acea vreme, s-a str|ns }n Ierapole o mul`ime mare de popor ~i, prinz|nd pe Sfin`ii Apostoli Vartolomeu, Filip ~i sora sa, Mariamia, }i t|rau pe uli`{, b{t|ndu-i ~i batjocorindu-i; apoi i-au aruncat }n temni`{. Dup{ aceea, antipatul a ~ezut la judecat{, ca s{ cerceteze pe propov{duitorii lui Hristos. Deci, adun|ndu-se la d|nsul to`i slujitorii idole~ti, ~i slujitorii viperei celei pierdute, au f{cut pl|ngere contra Sfin`ilor Apostoli, zic|nd: <192>F{ dreptate, antipate, pentru necinstea adus{ zeilor no~tri, c{ci, de c|nd au intrat ace~ti str{ini }n cetatea noastr{, poporul a pustiit altarele marilor zei, pentru c{ au uitat obi~nuitele lor jertfe; apoi au mai omor|t ~i cinstita noastr{ zei`{ viper{ ~i toat{ cetatea s-a umplut de f{r{delege; deci s{ nu la~i s{ mai tr{iasc{ ace~ti fermec{tori<170>. Atunci antipatul a poruncit s{ dezbrace pe Sf|ntul Filip de }mbr{c{minte, crez|nd c{ poate vor g{si farmece }n }mbr{c{mintea lui ~i, dezbr{c|ndu-l, n-au g{sit nimic; asemenea ~i pe Vartolomeu l-au dezbr{cat. Dar, c|nd se apropiar{ de Mariamia, vr|nd s{ o dezbrace ~i pe ea ~i s{ dezgoleasc{ feciorescul ei trup, atunci deodat{ s-au schimbat }naintea ochilor lor ~i s-a f{cut o v{paie <%2>mare de foc, iar p{g|nii, }nsp{im|nt|ndu-se, au fugit din fa`a ei. Dup{ aceea, ighemonul a condamnat pe Sfin`ii Apostoli la r{stignire.<%0> <%1>Deci mai }nt|i pe Sf|ntul Apostol Filip, g{urindu-i c{lc|iele, l-au<%0> legat cu o funie ~i l-au sp|nzurat de un lemn }n preajma u~ii capi~tei viperei; apoi l-au r{stignit cu capul }n jos, batjocorindu-l ~i lovindu-l cu pietre. Dup{ aceea, l-au r{stignit ~i pe Sf|ntul Vartolomeu l|ng{ pere`ii capi~tei ~i }ndat{ s-a f{cut mare cutremur, }nc|t p{m|ntul, deschiz|ndu-se, a }nghi`it pe antipat ~i pe to`i slujitorii viperei, }mpreun{ cu mare popor necredincios. V{z|nd aceasta, s-au }nfrico~at to`i credincio~ii ~i necredincio~ii ~i au strigat c{tre Sfin`ii Apostoli ca s{-i miluiasc{ ~i s{ roage pe Unul Adev{ratul Dumnezeu pentru ei, ca s{ nu-i }nghit{ p{m|ntul de vii. Astfel a fost buna voin`{ a lui Dumnezeu, ca apostolii Lui s{ treac{ de pe p{m|nt la cer, prin acest fel de p{timire ~i moarte, pentru care ~i picioarele lui erau }ntoarse. Astfel, fiind sp|nzurat, Sf|ntul Filip se ruga lui Dumnezeu pentru vr{jma~ii s{i, ca s{ le ierte toate gre~elile ~i s{ le lumineze ochii min`ii lor, ca s{ cunoasc{ ~i s{ vad{ adev{rul. Iar Domnul s-a aplecat spre rug{ciunea lui ~i }ndat{ a poruncit p{m|ntului de a scos vii pe to`i pe care }i }nghi`ise, numai antipatul ~i cu slujitorii viperei au r{mas }ntr-}nsul. Iar ceilal`i, cu mare glas au m{rturisit ~i au pream{rit puterea lui Hristos, dorind s{ fie boteza`i. <%-2>Dar, pe c|nd ei voiau s{ ia de pe lemn pe Sf|ntul Filip, el ~i-a<%0> dat sufletul }n m|inile lui Hristos. Astfel l-au pogor|t mort. Iar Mariamia, sora lui, care prin cur{`ie ~i-a p{zit fecioria, privind la p{timirea ~i la moartea fratelui s{u, Sf|ntul Filip, l-a cuprins cu dragoste ~i l-a s{rutat, veselindu-se de el cu duhul, c{ bine ~i-a s{v|r~it alergarea sa. Iar Vartolomeu a botezat pe to`i cei ce crezuser{ }n Hristos, r|nduindu-le episcop pe Stahie. Dup{ aceea, au }ngropat cu cinste trupul Sf|ntului Filip; iar }n locul unde a curs s|ngele lui, dup{ trei zile a crescut vi`{ de vie, }n semn c{ Sf|ntul Apostol Filip, dup{ v{rsarea s|ngelui s{u pentru Hristos, acum se vesele~te de bucuria cea ve~nic{, }mpreun{ cu Domnul s{u }n <%2>}mp{r{`ia cerului.<%0> Sf|ntul Vartolomeu ~i fericita fecioar{ Mariamia, dup{ }ngroparea Sf|ntului Filip, au mai z{bovit c|teva zile }n Ierapole ~i, }nt{rind-o bine }n credin`a bisericeasc{, s-au desp{r`it, pornind fiecare }n calea sa. Sf|nta Mariamia s-a dus }n Licaonia, unde s-a ~i mutat c{tre Domnul, iar Sf|ntul Vartolomeu s-a dus }n p{r`ile Indiei ~i a z{bovit acolo, ostenindu-se mult{ vreme, umbl|nd ~i propov{duind cuv|ntul Domnului prin cet{`i ~i sate ~i t{m{duind pe cei neputincio~i cu numele lui Hristos. Apoi, lumin|nd pe mul`i ~i f{c|ndu-le biserici, le-a dat Evanghelia Sf|ntului Matei ce o purta la sine t{lm{cind-o }n limba lor; iar pe cea }n limba evreiasc{ a l{sat-o la ei care, dup{ o sut{ de ani ~i mai mult, a fost adus{ }n Alexandria de Panten, filosoful cre~tin. Dup{ ce a ie~it din India, Sf|ntul Vartolomeu s-a dus }n Armenia cea mare. Merg|nd el acolo, idolii ~i mai ales diavolii care locuiau }n idoli au t{cut; iar mai pe urm{, diavolii cu mare glas au zis c{ Vartolomeu }i izgone~te ~i-i munce~te pe ei. Duhurile cele necurate se izgoneau nu numai din idoli, dar ~i din oameni prin venirea Sf|ntului Apostol Vartolomeu; pentru aceea, mul`i credeau }n Hristos. ]n `ara aceea era un }mp{rat cu numele Polimie, care avea o fat{ }ndr{cit{. Diavolul striga prin gura ei: <192>O, Vartolomee, ~i de aici ne izgone~ti pe noi?<170> Apostolul lui Hristos, duc|ndu-se la acea fat{ }ndr{cit{, }ndat{ a fugit diavolul dintr-}nsa, iar fata }mp{ratului s-a f{cut s{n{toas{. Dup{ aceasta, vr|nd }mp{ratul s{ mul`umeasc{ sf|ntului, i-a trimis c{mile }nc{rcate cu daruri ca: aur, argint, m{rg{ritare ~i alte lucruri pre`ioase. ]ns{ el, fiind s{rac cu duhul ~i neav|nd trebuin`{ de nimic, le-a trimis }napoi la }mp{rat, zic|ndu-i: <192>Eu nu fac negustorie cu aceste lucruri, ci caut suflete omene~ti, pe care, de le voi dob|ndi, le voi duce la cer ~i atunci m{ voi ar{ta }naintea Domnului meu c{ sunt mare negu`{tor<170>. Umilindu-se }mp{ratul de cuvintele lui, a crezut }n Hristos cu toat{ casa sa ~i s-au botezat de m|inile Sf|ntului Apostol, adic{ }mp{ratul Polimie, }mp{r{teasa, fiica lui cea t{m{duit{ ~i mul`i din boieri ~i din popor f{r{ num{r; c{ci mult mai mult de zece cet{`i, c{ut|nd la }mp{rat, au primit Sf|ntul Botez. V{z|nd slujitorii idole~ti aceasta, s-au m|niat asupra Sf|ntului Apostol, socotind de r{u aceea pentru ei; c{ci idolii lor se sf{r|mau, }nchinarea de idoli cu totul se pierdea ~i jertfele din care ei se `ineau nu se mai f{ceau. Deci, apropiindu-se de Astiagis, fratele }mp{ratului, l-a }ndemnat s{-l piard{ pe Vartolomeu ~i s{ izb{veasc{ de nedreptatea ce s-a f{cut idolilor lor. Deci acela, g{sind timp liber, a prins pe Sf|ntul Apostol ~i-l muncea }n cetatea Albana din Armenia cea mare; apoi l-a r{stignit pe cruce cu capul }n jos. Iar Sf|ntul Apostol, bucur|ndu-se c{ p{time~te pentru Hristos, Domnul s{u, ~i fiind sp|nzurat pe cruce cu capul }n jos, nu }nceta a propov{dui cuv|ntul lui Dumnezeu. Pentru c{, pe cei credincio~i }i }nt{rea }n credin`{, iar pe cei necredincio~i }i sf{tuia s{ cunoasc{ adev{rul ~i s{ se }ntoarc{ de la }ntunericul cel diavolesc, la lumina cea adev{rat{ a lui Hristos. Muncitorul, nesuferind acestea, a poruncit s{-i jupoaie pielea de pe el. Dar ~i }ntr-aceast{ munc{ r{bda, ca }ntr-un trup str{in, ne}ncetat binecuv|nt|nd ~i m{rind pe Dumnezeu. ]n sf|r~it, muncitorul a poruncit s{-i taie capul. Numai atunci a t{cut gura cea de Dumnezeu gr{itoare, c|nd capul lui a fost desprins de trupul care a r{mas sp|nzurat pe cruce, cu picioarele spre cer, }nsemn|nd cu adev{rat mergerea Apostolului spre cele de sus. Astfel s-a sf|r~it Sf|ntul Vartolomeu, Apostolul lui Hristos, trec|nd dup{ acele dureri ~i osteneli, la acea odihn{ f{r{ de dureri, }ntru bucuria Domnului s{u. Credincio~ii, care au fost de fa`{ la sf|r~itul lui, au luat cinstitul lui trup de pe cruce, }mpreun{ cu capul, ~i le-au pus }ntr-o racl{ de plumb, a~ez|ndu-le }n cetatea Albana din Armenia mare. De la sfintele lui moa~te se dau t{m{duiri, prin minune, bolnavilor; pentru aceasta, mul`i necredincio~i s-au apropiat de Biserica lui Hristos. Dup{ mult{ vreme, muncitorii cei }ntuneca`i cu }ndr{cirea idoleasc{, auzind ~i v{z|nd minunile ce se f{ceau de moa~tele Sf|ntului Vartolomeu, nevr|nd s{ cunoasc{ puterile lui Dumnezeu, au luat sfintele moa~te cu racla cea de plumb ~i le-au aruncat }n mare. Dar, o minune! racla cea de plumb plutea u~oar{ ca o luntre pe ap{, sosind la insula Lipar. Deci s-a f{cut descoperire lui Agaton, episcopul cet{`ii Liparului, despre moa~tele apostole~ti care au fost aduse de ape. ^i, duc|ndu-se episcopul la malul m{rii cu clerul ~i cu tot poporul ~i g{sind moa~tele, se minunau cu to`ii cum racla cea de plumb ~i cu moa~tele nu s-au afundat }n ap{ ~i, mai u~oar{ dec|t o luntre, a }notat pe mare o cale at|t de lung{ p|n{ la d|n~ii. Pentru aceasta, ei au pream{rit pe Dumnezeu, au luat racla cu moa~tele ~i le-au pus }n biserica lor cu bucurie ~i cu c|nt{ri de psalmi. Dar nu se cuvine a trece cu t{cerea ~i aceasta despre Sf|ntul<%2> Vartolomeu, care se scrie }n via`a Cuviosului Iosif, scriitorul de c|nt{ri. Acest cuvios, c|~tig|nd o p{rticic{ din moa~tele Sf|ntului Apostol Vartolomeu, a adus-o }n loca~ul s{u care era aproape de Constantinopol. El a zidit o biseric{ }n numele apostolului ~i partea aceea de moa~te a pus-o }ntr-}nsa cu cinste; ~i adeseori se }nvrednicea a-l vedea pe Sf|ntul Apostol }n vedenia visului, pentru c{ avea c{tre d|nsul mare dragoste ~i credin`{. El dorea s{ }mpodobeasc{ cu c|nt{ri de laude praznicul acelui sf|nt apostol, dar nu }ndr{znea, ci se }ndoia dac{-i va fi pl{cut lui acest lucru sau nu.<%0> Drept aceea se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ~i apostolului, ca s{-i dea pentru aceasta }ncredin`are ~i s{ i se d{ruiasc{ }n`elepciune de sus, ca s{ poat{ scrie stihurile c|nt{rii. Rug|ndu-se <%2>pentru aceasta cu post ~i cu lacrimi patruzeci de zile ~i apropiin-du-<%0>se ziua pomenirii apostolului, a v{zut la Vecernia praznicului pe Sf|ntul Apostol Vartolomeu, ar{t|ndu-i-se din altar. Deci, fiind }mbr{cat }n haine albe ~i ridic|nd perdeaua altarului, l-a chemat la d|nsul. Iosif apropiindu-se de Sf|ntul Apostol, acela a luat cartea Sfintei Evanghelii de pe dumnezeiasca Mas{ ~i a pus-o pe pieptul lui Iosif, zic|ndu-i: <192>S{ te binecuvinteze dreapta Atotputernicului Dumnezeu ~i s{ izvorasc{ din limba ta apele cere~tii }n`elepciuni. Inima ta s{ fie scaun al Sf|ntului Duh, iar c|nt{rile tale s{ }ndulceasc{ toat{ lumea!<170> Zic|ndu-i aceasta, Sf|ntul Apostol Vartolomeu s-a f{cut nev{zut. Atunci, Cuviosul Iosif, umpl|ndu-se de negr{it{ bucurie ~i sim`ind }n sine darul }n`elepciunii, s-a }ntins cu totul spre mul`umire. Deci, din acel ceas, a }nceput a scrie c|nt{rile biserice~ti ~i pesnele canoanelor, prin care a }mpodobit nu numai pr{znuirea Sf|ntului Apostol Vartolomeu, dar ~i pe ale multor sfin`i; tot astfel pe Preacurata Maica lui Dumnezeu a cinstit-o cu multe canoane, asemenea ~i pe Sf|ntul Ierarh Nicolae, umpl|nd Sf|nta Biseric{ de frumoase c|nt{ri, de unde a c|~tigat ~i numirea de scriitor de c|nt{ri. Iar noi, de toate acestea, sl{vim pe Hristos M|ntuitorul nostru Cel }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, sl{vit }n veci de toat{ f{ptura. Amin. Not{. Pe Sf|ntul Apostol Vartolomeu, unii }l socotesc c{ este Natanail, pe care Filip l-a adus la Hristos, ca ~i cum ar fi fost unul ~i acela~i Natanail ~i Vartolomeu. Natanail era cu numele, dar cu porecla i se zicea Vartolomeu, dup{ tat{l s{u; adic{ fiul lui Tolomeu, pentru c{ cuv|ntul <192>var<170> }n limba evreiasc{ se t|lcuie~te fiu, precum ~i Hristos a zis c{tre Sf|ntul Apostol Petru: Fericit e~ti, Simon, var Iona, adic{ fiul lui Iona. Tot astfel, un orb din Ierihon se numea Vartimeu, adic{ fiul lui Timeu. A~a ~i acest sf|nt apostol, ca ~i cum dup{ tat{ se numea astfel: Vartolomeu, fiul lui Tolomeu, pentru c{ acest nume Tolomeu era vechi la evrei ~i mai des, precum este ar{tat }n Scriptura Legii vechi la Isus al lui Navi, }n capitolul 15, stihul 14 ~i }n c{r`ile II ale }mp{ra`ilor }n capitolul 3, stihul 3. Dar ei socotesc numele cel adev{rat al lui Vartolomeu ca ~i cum ar fi fost Natanail, pentru c{ nu se afl{ }n nici o parte a Evangheliei chemarea lui Vartolomeu la apostolie, dec|t numai }n locul lui Natanail. Apoi, cei trei sfin`i evangheli~ti Matei, Marcu ~i Luca pomenesc pe Vartolomeu, nu pomenesc pe Natanail; iar Sf|ntul Ioan Evanghelistul, pomenind pe Natanail, nu pomene~te pe Vartolomeu, ~i spune c{ Natanail este prieten al apostolilor la v|natul pe~tilor ~i pe care Iisus Hristos l-a v{zut dup{ ]nviere, pentru c{ zice: <192>Erau }mpreun{ Simon Petru, Toma, Natanail, fiii lui Zevedeu ~i ceilal`i<170>. Dar, de~i al`ii nu se }nvoiesc la aceasta, precum ~i Prologul pe luna lui mai, }n 10 zile, spune c{ Simon Zilotul este Natanail, }ns{ al`ii socotesc c{ Natanail este unul din cei ~aptezeci de ucenici ai lui Hristos. Despre cetatea Albana, unde a p{timit Sf|ntul Vartolomeu, s{ nu cread{ cineva c{ este `ara Albaniei, pentru c{ una este `ara Albaniei }n Europa ~i alta cetatea Albana }n Armenia cea mare, care este }n Asia. Mai sunt ~i prin alte p{r`i cet{`i cu acela~i nume. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL APOSTOL VARNAVA<%0> Sf|ntul Apostol Varnava a fost unul din cei ~aptezeci de apostoli. Numele lui mai }nainte de apostolie a fost Iosif, iar dup{ aceea s-a numit Varnava, dup{ cum ne va ar{ta cuv|ntul ce urmeaz{. Apostolul Varnava s-a n{scut }n insula Cipru din p{rin`i levi`i de neam evreiesc, din care semin`ie erau mai }nainte marii prooroci ai lui Dumnezeu <196> Moise, Aaron ~i Samuil. Str{mo~ii lui Varnava, din pricina r{zboaielor care au fost }n Palestina, au trecut }n Cipru. P{rin`ii lui erau ferici`i ~i foarte boga`i; aveau un sat al lor aproape de Ierusalim, }ndestulat nu numai cu sadurile ~i rodurile cele p{m|nte~ti, dar }nfrumuse`at ~i cu zidiri alese. Erau ferici`i pentru c{ }~i aveau casa lor l|ng{ Ierusalim, dup{ cum Sf|ntul Prooroc Isaia a scris: Fericit este cel ce are semin`ia }n Sion ~i casa sa }n Ierusalim. Evreii ne~tiind duhovniceasca putere a acelor cuvinte, cei ce locuiau prin `{ri dep{rtate, se s|rguiau s{-~i aib{ casele }n Ierusalim; pentru aceia ~i p{rin`ii lui Varnava }~i aveau casa ~i mo~ia l|ng{ Ierusalim. Dup{ ce au n{scut pe acesta, de care este vorba, l-au numit Iosif ~i l-au dat la }nv{`{tura c{r`ii. Apoi, ajung|nd el la v|rsta des{v|r~it{, l-au trimis }n Ierusalim la sl{vitul Gamaliel, dasc{l renumit pe acele vremuri, ca s{ se deprind{ des{v|r~it cu }n`elegerea c{r`ilor evreie~ti ~i cu toat{ legea lui Dumnezeu. Iosif avea acolo pe un ucenic cu numele Saul, de o v|rst{ cu el, care mai pe urm{ s-a numit Pavel, ~i am|ndoi }nv{`au la acela~i dasc{l, Gamaliel, ~i sporeau }n }n`elegere, }n }n`elepciunea Scripturii ~i }n fapte bune. Iosif, }n toate zilele, diminea`a ~i seara, mergea la biserica lui Solomon ~i se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu; apoi, adeseori }~i petrecea zilele tinere`ilor sale }n postiri ~i }n mare }nfr|nare. P{zind }ntreaga }n`elepciune a fecioriei sale, fugea de }nso`irea tinerilor celor f{r{ de r|nduial{ ~i nu voia nici a auzi cuvintele cu care s-au obi~nuit min`ile copiilor a le vorbi cu }nlesnire, ci totdeauna lua aminte de sine, }nv{`|nd legea Domnului ziua ~i noaptea. ]n acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos, dup{ treizeci de ani ai }ntrup{rii Sale, }ncep|nd a se ar{ta lumii, a mers de la Galileea la Ierusalim. El }nv{`a }n biseric{ ~i f{cea minuni, }nc|t to`i se minunau de el ~i se adunau, ca s{-i vad{ sf|nta Lui fa`{ ~i s{ aud{ dumnezeie~tile Lui cuvinte, care erau mai dulci dec|t mierea. T|n{rul Iosif, v{z|ndu-l pe Hristos ~i auzind }nv{`{turile care ie~eau din gura Lui preasf|nt{, se umilea cu inima ~i se mira de minunile ce se f{ceau de El; pentru c{ a v{zut la sc{ld{toarea Siloamului cum a t{m{duit cu cuv|ntul pe cel sl{b{nog, apoi, v{z|nd ~i alte lucruri minunate ale lui Hristos, s-a aprins cu dragostea de El. Deci, apropiindu-se, s-a aruncat la picioarele M|ntuitorului, rug|ndu-L s{-l binecuv|nteze ~i s{-l primeasc{ la sine }n ucenicie. Iar Domnul, Care vedea tainele inimilor omene~ti, v{z|nd }ntr-}nsul inima, care se aprinsese c{tre dragostea cea dumnezeiasc{, l-a binecuv|ntat cu dragoste ~i nu l-a chemat la El. Iar el a alergat mai }nt|i la casa m{tu~ii sale cu numele Maria, care era maica lui Ioan ~i care mai }n urm{ s-a numit Marcu, ~i a zis c{tre ea: <192>Vin{ s{ vezi pe Cel ce p{rin`ii au dorit s{-l vad{; c{ci iat{ un prooroc, Iisus din Nazaretul Galileii, }nva`{ }n biseric{ ~i face multe minuni; mul`i }l socotesc c{ este Mesia cel a~teptat!<170> Auzind acestea, acea femeie, }ndat{ l{s|nd toate, a mers cu s|rguin`{ la biseric{ ~i, v{z|nd pe Iisus Hristos, a c{zut la picioarele Lui, rug|ndu-l ~i zic|nd: <192>Doamne, de am aflat dar }naintea Ta, vino }n casa roabei Tale ~i prin intrarea Ta binecuvinteaz{ pe casnicii mei!<170> Domnul Hristos, v{z|nd credin`a acelei femei, a mers }n casa ei ~i a binecuv|ntat-o pe ea ~i pe to`i cei ce erau }n cas{. El a fost osp{tat de ea cu cinste, deoarece cu mult{ bucurie ~i cu cucernicie a primit acea femeie pe St{p|nul nostru. Dintr-acea vreme, ori de c|te ori Domnul mergea la Ierusalim, totdeauna g{zduia cu ucenicii S{i }n casa Mariei. C|nd Domnul S-a }ntors de la Ierusalim }n Galileea, a mers }n urma Lui ~i Iosif cu ceilal`i ucenici. Deci, c|nd Domnul a voit s{-i trimit{ pe cei doisprezece apostoli ai S{i spre propov{duire c{tre oile cele pierdute ale casei lui Israel, a v{zut c{ aceia sunt pu`ini, precum le-a zis }n fa`{, c{ seceri~ul este mult iar lucr{torii pu`ini. De aceea, Domnul a ales ~i pe al`i ~aptezeci de ucenici, ca s{-i trimit{ pe ei, c|te doi }naintea fe`ii Sale, }n toat{ cetatea ~i locul. Deci, }ntre acei ~aptezeci, a fost r|nduit }nt|i acest sf|nt Iosif ~i a fost numit de Sfin`ii Apostoli, Varnava, adic{ "fiul m|ng|ierii", c{ci era }ndestulat, ca, prin propov{duirea lui Mesia cel venit }n lume, s{ m|ng|ie popoarele care a~teptau cu mult{ dragoste venirea lui Mesia. Pentru c{, precum fii lui Zevedei au fost numi`i "fiii tunetului", fiindc{ aveau, ca }n partea cea de sub cer, s{ tune ca tunetul propov{duirea Evangheliei. Tot astfel ~i Iosif s-a numit "fiu al m|ng|ierii", fiindc{ apostole~tile lui osteneli aveau s{ aduc{ <%2>mult{ bucurie ale~ilor lui Dumnezeu. A~a ~i Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur socote~te despre numirea lui, zic|nd: <192>Mi se pare c{ din fapta cea bun{ ~i-a luat numele, ca cel ce era }ndestulat ~i ales la aceasta<170>.<%0> Dup{ }n{l`area Domnului la cer, Sfin`ii Apostoli aveau via`{ de ob~te }n Ierusalim, precum se scrie }n faptele lor: <192>La poporul care crezuse era un suflet ~i o inim{, ~i nici unul nu zicea c{ ceva din averile sale este al s{u, ci toate erau de ob~te<170>. Deci, c|`i erau st{p|ni ai satelor ~i ai caselor, v|nz|ndu-le, aduceau pre`ul celor v|ndute ~i le puneau la picioarele Apostolilor. Atunci ~i Sf|ntul Iosif cel numit de apostoli Varnava, v|nz|nd satul cel pomenit mai sus, care era aproape de Ierusalim ~i care r{m{sese mo~tenire de la p{rin`ii lui, a adus pre`ul ~i l-a pus }naintea picioarelor Apostolilor, neoprindu-~i nimic; pentru c{ dorea s{ se }mbog{`easc{ }n Dumnezeu }ntru Care s-a ~i }mbog{`it, precum se m{rturise~te despre el: <192>Iosif era b{rbat bun ~i plin de Duhul Sf|nt ~i de credin`{. Lui i se }nt|mpla adeseori de se vedea cu Saul ~i se }ntreba cu el din Sf|nta Scriptur{ pentru Domnul Hristos, dorind s{-l aduc{ la sf|nta credin`{; dar Saul, fiind foarte r|vnitor al dumnezeie~tilor obiceiuri, batjocorea pe Sf|ntul Varnava, ca pe un }n~el{tor ~i gr{ia hule }mpotriva lui Hristos, numindu-L fiu de teslar ~i de neam prost ~i omor|t cu primejdie de moarte...<170>. ]ns{, c|nd evreii au omor|t pe Sf|ntul ~i ]nt|iul Mucenic ^tefan, Saul a }nceput a prigoni Biserica ~i, intr|nd }n casele credincio~ilor ~i tr{g|nd pe b{rba`i ~i pe femei, }i arunca }n temni`{. Atunci Sf|ntul Varnava pl|ngea pentru el ~i se ruga lui Dumnezeu, }ntinz|ndu-~i curatele lui m|ini, ca s{ lumineze ochii suflete~ti ai lui Saul s{ cunoasc{ adev{rul, dorind s{-l aib{ }n credin`a cre~tineasc{ ca pe un prieten al s{u, pe care, mai t|rziu, l-a avut tovar{~ la }nv{`{tura lui Gamaliel. Nu au fost }n zadar rug{ciunile ~i lacrimile Sf|ntului Varnava, c{ci, venind vremea dumnezeie~tii milostiviri, Saul s-a }ntors la Hristos, chemat de glasul Domnului, c|nd mergea la Damasc. Astfel, lupul s-a pref{cut }n oaie ~i hulitorul lui Hristos a }nceput a pream{ri numele Lui. Cel ce odinioar{ a fost prigonitor, acum s-a f{cut ap{r{torul Bisericii; pentru c{, dup{ primirea Sf|ntului Botez, }ndat{ s-a dus la adunarea evreiasc{ ~i propov{duia pe Iisus, c{ Acela este Fiul lui Dumnezeu, biruind pe jidovii care locuiau }n Damasc. Dup{ ce s-a }ntors }n Ierusalim ~i cerca s{ se lipeasc{ de ucenicii lui Hristos, to`i se temeau de el, necrez|nd c{ ~i el este ucenic al lui Hristos. Atunci Sf|ntul Varnava, }nt|mpin|ndu-l, a zis: <192>O, Saule p|n{ c|nd vei fi hulitorul lui Iisus Hristos ~i prigonitorul credincio~ilor Lui robi? P|n{ c|nd te }mpotrive~ti }nfrico~atei taine, pe care proorocii de demult au vestit-o ~i }n vremurile de acum s-a }mplinit pentru m|ntuirea noastr{?<170> Atunci Saul a c{zut la picioarele lui cu lacrimi, zic|nd: <192>O, Varnava, }nv{`{tor al drept{`ii, iart{-m{ c{ acum m-am }ncredin`at c{ toate sunt adev{rate cele gr{ite mie de tine pentru Hristos. Deci, Cel pe Care mai }nainte hulindu-L, ]l numeam fiu de teslar, acum ]l m{rturisesc c{ este Fiul lui Dumnezeu cel Unul <196> N{scut, Cel deofiin`{ cu Tat{l ~i f{r{ de }nceput, Care, fiind raza slavei ~i chipul ipostasului Lui, }n aceste mai de pe urm{ zile, S-a smerit pe Sine, lu|nd chip de rob; S-a f{cut om des{v|r~it din Preasf|nta Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu, p{timind cruce ~i moarte de voie, a }nviat din mor`i a treia zi ~i S-a ar{tat vou{, apostolilor S{i, <%-1>apoi S-a }n{l`at la cer ~i ~ade de-a dreapta Tat{lui ~i iar{~i va s{ vie<%0> cu slav{ s{ judece viii ~i mor`ii ~i }mp{r{`ia Lui nu va avea sf|r~it<170>. Ni~te cuvinte ca acestea auzindu-le Sf|ntul Varnava de la cel ce odinioar{ se f{cuse hulitor ~i prigonitor, s-a minunat ~i a l{crimat de bucurie; deci, cuprinz|ndu-l pe el, l-a s{rutat ~i i-a zis: <192>O, Saule, cine te-a }nv{`at pe tine s{ gr{ie~ti ni~te cuvinte ca acestea insuflate de Dumnezeu? Cine te-a sf{tuit pe tine s{-L m{r-turise~ti pe Iisus Nazarineanul c{ este Fiul lui Dumnezeu? De unde ai }nv{`at at|t de des{v|r~it cuno~tin`a dogmelor cere~ti?<170> Atunci Saul, umpl|ndu-se de lacrimi din zdrobirea inimii, a zis: <192>Singur Domnul Iisus Hristos, pe Care eu p{c{tosul L-am gonit ~i hulit. Acela m-a }nv{`at toate acestea; c{ci ~i mie mi S-a ar{tat ca unui lep{dat, de al C{rui glas dumnezeiesc am urechile pline; pentru c{, str{lucind peste mine o lumin{ cereasc{, dup{ ce am c{zut la p{m|nt de fric{, a venit la mine un glas ~i mi-a zis: Saule, Saule, de ce M{ prigone~ti? Iar eu, tremur|nd ~i }nsp{im|nt|ndu-m{, am zis: Cine e~ti, Doamne? Iar El mi-a r{spuns cu bl|nde`e ~i cu <%1>milostivire: Eu sunt Iisus, pe care tu ]l prigone~ti. Atunci m-am <%-1>minunat de }ndelunga Lui r{bdare ~i, rug|ndu-m{, am zis: Doamne,<%1> ce voie~ti s{ fac? Iar El m-a }nv{`at pe mine toate acestea care `i le-am spus `ie.<%-2> Deci, Sf|ntul Varnava, lu|nd pe Saul de m|n{, l-a dus la Apostoli, gr{indu-le: <192>Iat{ cel ce ne-a prigonit pe noi, acum este al nostru; cel ce se }mpotrivea nou{, acum ascult{ de Domnul nostru, ~i cel ce ne era nou{ vr{jma~, acum ne este prieten ~i }mpreun{ lucr{tor }n via lui Hristos. Iat{, vi-l pun vou{ de fa`{ pe acest bl|nd mielu~el, care a fost fiar{ cumplit{!<170> Dup{ aceea, Saul a spus Apostolilor cum a v{zut pe Domnul pe cale c{tre Damasc, cum a vorbit cu D|nsul ~i cum a luat }ndr{zneal{ }n numele lui Iisus. Auzind Apostolii acestea, s-au minunat ~i s-au bucurat, sl{vind pe Dumnezeu. Dup{ aceea Saul era }mpreun{ cu d|n~ii intr|nd ~i ie~ind }n Ierusalim ~i, }ndr{znind }n numele Domnului Iisus, biruia pe iudei ~i pe elini; iar ei se minunau de d|nsul, cum c{ cel ce nu de mult izgonea pe cei ce chemau numele lui Hristos, singur acum propov{duie~te pe Iisus ~i caut{ s{ fie omor|t. Deci, fra`ii, }n`eleg|nd de aceasta, l-au luat de la Ierusalim la Cezareea ~i l-au dus }n Tars, patria lui, ca acolo s{ propov{duiasc{ pe Hristos. ]n acea vreme, }n Antiohia Siriei, cetatea cea mare ~i sl{vit{, a }nceput a se r{sp|ndi sf|nta credin`{ }ntru Domnul nostru Iisus Hristos; pentru c{, dup{ ce a fost ucis Sf|ntul ]nt|iul Mucenic, Arhidiaconul ^tefan, }ntr-acea zi se afla mare goan{ asupra Bisericii Ierusalimului, }nc|t to`i credincio~ii s-au risipit prin p{r`ile Iudeei ~i <%-2>ale Samariei, afar{ de Apostoli. Atunci, oarecare din cei ce fugiser{,<%0> au trecut p|n{ }n Fenicia, Cipru ~i Antiohia, gr{ind cuv|ntul m|ntuirii mai }nt|i numai la iudei, iar dup{ aceea la elini, }ncep|nd a binevesti pe Domnul Iisus Hristos. Fiind m|na Domnului cu d|n~ii ~i mul`i crez|nd cuv|ntul lor, s-au }ntors c{tre Domnul. Auzindu-se aceasta de membrii Bisericii Ierusalimului, Sfin`ii Apostoli au trimis }n Antiohia Siriei pe Sf|ntul Varnava, ca s{ vad{, pe cei ce erau acolo ~i s{ }nt{reasc{ pe cei ce crezuser{ de cur|nd. Duc|ndu-se el acolo ~i v{z|ndu-i }mpodobi`i cu darul lui Dumnezeu, s-a bucurat ~i a m|ng|iat pe to`i cu cuv|ntul Domnului, }nt{rindu-i pe d|n~ii ca s{ petreac{ nedep{rta`i de Domnul. Sf|ntul Varnava, propov{duind acolo din destul, a adus mult popor la cuno~tin`a lui Dumnezeu. Deci, v{z|nd pe ucenicii care }n toate zilele se }nmul`eau, iar dasc{li erau pu`ini ~i seceri~ul a~a de mult, nu avea mul`i lucr{tori; de aceea a l{sat el un timp Antiohia ~i s-a dus }n Tars, ca s{ caute pe prietenul s{u Saul. G{sindu-l, l-a adus pe el }n Antiohia, unde se osteneau la }ntoarcerea sufletelor omene~ti c{tre Hristos Dumnezeu, aduc|nd pe iudei ~i pe elini }ntru }ncredin`are. El a petrecut }n Antiohia }n acea vreme un an }ntreg, adun|ndu-se }n biseric{, unde }nv{`a multe pe popor, ~i acolo mai }nt|i i-a numit cre~tini pe ucenici. Dup{ ce s-a }mplinit un an de ~edere }n Antiohia, s-au }nvoit s{ se }ntoarc{ la Ierusalim, s{ spun{ Sfin`ilor Apostoli despre cele ce au f{cut }n Antiohia cu darul lui Dumnezeu. Atunci antiohienii au voit ca fiecare dintr-}n~ii s{ trimit{ fra`ilor s{raci ~i sc{p{ta`i ce petreceau }n Iudeea c|te ceva din cele ce aveau, deoarece se afla atunci acolo foamete mare, dup{ proorocia Sf|ntului Agav, care era ~i el unul din cei ~aptezeci de apostoli. Deci credincio~ii, cei ce erau }n Antiohia, adun|nd mult{ milostenie, au trimis-o la b{tr|ni prin m|na lui Varnava ~i Saul. Dup{ aceea, Sfin`ii Apostoli Varnava ~i Saul, care mai t|rziu s-a numit Pavel, venind }n Ierusalim, s-a veselit foarte mult Biserica, }n~tiin`|nd-o de credincio~ii cei ce se }nmul`iser{ }n Antiohia, aduc|nd ~i mult{ milostenie de la d|n~ii. ]n acea vreme s-a f{cut mult{ tulburare Bisericii Ierusalimu-lui, pentru c{ }mp{ratul Irod a pus m|inile ca s{ fac{ r{u unora ce erau din Biseric{, omor|nd cu sabia pe Iacov al lui Zevedeu fratele lui Ioan. Deci, Irod, v{z|nd c{ aceast{ fapt{ este pl{cut{ jidovilor, s-a silit a prinde ~i pe Petru ~i a-l b{ga }n temni`{, din care Sf|ntul Petru a fost scos de }nger. Dup{ ce s-a potolit aceast{ tulburare bisericeasc{ pornit{ }n Ierusalim de c{tre prigonitori, Varnava ~i Saul st{teau ascun~i }n casa Mariei, m{tu~a lui Varnava, unde a venit ~i Sf|ntul Petru, dup{ ce a fost scos noaptea de sf|ntul }nger. Dup{ ce Varnava ~i Saul ~i-au sf|r~it slujba }n Ierusalim, s-au }ntors iar{~i }n Antiohia, lu|nd cu d|n~ii ~i pe fiul Mariei, care se numea Ioan, ~i c{ruia, mai pe urm{, i s-a zis Marcu. Petrec|nd ei }n Antiohia c|tva vreme }n post, }n rug{ciuni, }n slujbele Dumnezeie~tilor Liturghii ~i }n propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu, a voit Duhul Sf|nt s{-i trimit{ pe d|n~ii la neamuri pentru propov{duire ~i a zis Duhul Sf|nt c{tre Biserica ce era }n Antiohia, a proorocilor ~i }nv{`{torilor: <192>Deosebi`i pe Varnava ~i pe Saul la <%1>lucrarea pe care i-am chemat pe d|n~ii<170>. Atunci, postind, rug|n-<%-2>du-se<%0> ~i pun|ndu-~i m|inile pe d|n~ii, i-au trimis pe ei. Dup{ aceea, ei s-au pogor|t mai }nt|i }n Seleucia, apoi au plecat cu corabia spre Cipru iar de acolo s-au dus }n Salamina ~i, pretutindeni str{b{t|nd, propov{duiau cuv|ntul lui Dumnezeu, av|nd ca slug{ pe Ioan fiul Mariei, supranumit Marcu. Str{b{t|nd ei insula p|n{ la Pafos, a g{sit pe un oarecare iudeu vr{jitor ~i prooroc mincinos, cu numele Elimas, ~ez|nd l|ng{ antipatul Serghie, b{rbat }n`elept. Deci, pe antipat l-au luminat cu lumina sfintei credin`e, iar pe vr{jitorul Elimas care se }mpotrivea lor, l-au orbit cu cuv|ntul. Plec|nd el de la Pafos, s-au dus la Perga Pamfiliei; iar sluga lor, Ioan, care se numea ~i Marcu, v{z|ndu-i c{ au suferit multe p{timiri rele pentru propov{duirea lui Hristos ~i nu se }nfrico~au de }nt|mpl{rile cele de moarte, s-a temut a mai merge la d|n~ii, fiind t|n{r, ~i s-a desp{r`it de ei, }ntorc|ndu-se la Ierusalim la maica sa. Varnava ~i Saul, trec|nd }n Perga, s-au dus }n Antiohia Pisidiei, care nu este tot una cu Antiohia cea mare a Siriei. De acolo fiind izgoni`i, au scuturat praful de pe picioare asupra acelora ~i s-au dus }n Iconia unde iudeii au voit s{-i ucid{ cu pietre. Dar ei, afl|nd de aceasta, au fugit }n cet{`ile Licaoniei, }n Listra ~i Derbe ~i }n cele de primprejurul lor. Acolo binevestind, au g{sit pe un b{rbat ~chiop n{scut a~a din p|ntecele maicii sale, care niciodat{ nu umblase. Ei l-au ridicat }n picioare ~i l-au f{cut s{n{tos. Atunci popoarele socotind c{ sunt zei, voiau s{ le aduc{ jertfe deoarece ei numeau pe Varnava Die iar pe Pavel, Hermes; ~i cu mare greutate Sfin`ii Apostoli au potolit poporul s{ nu le jertfeasc{ ca unor zei. Dup{ aceea, acela~i popor }ndemnat de iudei, s-a sculat asupra lor ~i, b{t|nd pe Pavel cu pietre, l-au scos afar{ din cetate, crez|nd c{ a murit; iar el s-a sculat, a intrat }n cetate ~i a doua zi a plecat la Derbe }mpreun{ cu Varnava. Propov{duind ~i }nv{`|nd pe mul`i ~i }n cetatea aceea, s-au }ntors }napoi }n Antiohia Pisidiei, merg|nd pe aceea~i cale. Deci, pretutindeni }n cale }nt{reau sufletele ucenicilor, rug|ndu-i s{ petreac{ }n credin`{ ~i spun|ndu-le c{ cu multe suferin`e ni se cade a intra }n }mp{r{`ia lui Dumnezeu. Le-a hirotonisit preo`i pe la toate bisericile ~i, rug|ndu-se cu post, i-au l{sat }n seama Domnului }n care crezuser{. Apoi, merg|nd }n Perga ~i propov{duind acolo cuv|ntul Domnului, s-au pogor|t }n Atalia ~i de acolo s-au dus cu corabia }n Antiohia Siriei, unde au fost trimi~i de Duhul Sf|nt s{ propov{duiasc{ cuv|ntul Domnului la neamuri. Ajung|nd ei }n cetate ~i adun|nd mul`imea, le-au spus c|te a f{cut Dumnezeu cu d|n~ii; astfel c{ pe mul`i din popor i-au }ntors la Hristos. Apoi au petrecut mult{ vreme }n Antiohia. Dup{ aceasta, s-a f{cut ceart{ }ntre evrei ~i }ntre p{g|nii care crezuser{, pentru t{ierea }mprejur. Pricina era c{ unii iudei }nv{`au pe fra`ii lor, c{ dac{ nu se vor t{ia }mprejur, dup{ obiceiul lui Moise, nu se vor putea m|ntui; iar p{g|nii care crezuser{, socoteau cu greu pentru ei acea t{iere }mprejur. Deci, Varnava ~i Pavel se }mpotriveau iudeilor ~i ap{rau pe p{g|ni de t{ierea }mprejur. Dar, de vreme ce nu }nceta pentru aceasta a se face ceart{ ~i mult{ }ncercare, de aceea a fost de trebuin`{ sfin`ilor Apostoli Varnava ~i Pavel a fi trimi~i de Biserica Antiohiei }n Ierusalim la Apostoli ~i la b{tr|ni, ca s{-i }ntrebe despre t{ierea }mprejur. Mai era trebuin`{ s{-i }n~tiin`eze ~i despre aceasta, c{ Dumnezeu a deschis neamurilor u~a credin`ei. Deci, fiind trimi~i de credincio~i la Ierusalim, au trecut prin Fenicia ~i prin Samaria, spun|ndu-le de }ntoarcerea neamurilor ~i f{ceau bucurie mare tuturor fra`ilor. Ajung|nd ei la Ierusalim, au fost primi`i cu dragoste de Biserica de acolo, de Sfin`ii Apostoli ~i de b{tr|ni ~i de to`i cei ce ascultau cu pl{cere cele ce le spuneau Varnava ~i Pavel ~i c|te semne ~i minuni a f{cut Dumnezeu neamurilor printr-}n~ii. Iar despre t{ierea }mprejur, Sfin`ii Apostoli, cercet|nd ~i sf{tuindu-se sobornice~te, au stabilit s{ o dep{rteze cu totul de la cei credincio~i, nu numai de la p{g|ni, dar ~i de la iudei, ca fiind netrebuincioas{ darului cel nou. ]ns{, ca s{ }nt{reasc{ ~i mai mult cele ce se sf{tuiser{, au hot{r|t s{ trimit{ credincio~ilor din Antiohia, }mpreun{ cu Varnava ~i Pavel, pe oarecare b{rba`i. Deci au ales pentru aceasta pe Iuda, care se numea Varnava ~i pe Sila, b{rba`i vesti`i }ntre fra`i, ~i au scris astfel: <192>Apostoli, b{tr|ni ~i fra`i, cei ce locui`i }n Antiohia, }n Siria ~i }n Cilicia, fra`ilor de un neam, bucura`i-v{ }ntru Domnul; deoarece am auzit c{ unii, ie~ind de la noi, v-au tulburat }n cuvinte, }nd{r{tnicind sufletele voastre ~i, zic|ndu-v{ s{ v{ t{ia`i }mprejur ~i s{ p{zi`i Legea. Dar ei n-au avut porunc{ de la noi a face aceasta. Deci, am socotit c{, adun|ndu-ne cu un suflet, s{ trimitem la voi pe ace~ti b{rba`i ale~i cu iubi`ii no~tri Varnava ~i Pavel, oameni care ~i-au dat sufletele pentru Domnul nostru Iisus Hristos, pe Iuda ~i pe Sila, care ~i cu cuv|ntul v{ vor spune acestea. Pentru c{ a voit Sf|ntul Duh ~i noi, ca s{ nu punem nici o greutate mai mare asupra voastr{, afar{ de cele ce sunt de nevoie, adic{ s{ v{ feri`i de cele jertfite idolilor, de s|nge, de sugrum{ri ~i de desfr|nare, ~i ceea ce nu voi`i s{ v{ fac{ vou{ al`ii, nici voi s{ nu le face`i lor. De ve`i p{zi acestea, bine ve`i face. Fi`i s{n{to~i<170>. Cu o scrisoare ca aceasta, Sfin`ii Apostoli Varnava ~i Pavel ~i }mpreun{ cu d|n~ii Iuda ~i Sila, au plecat de la Ierusalim spre Antiohia. Atunci acel Ioan, ce s-a numit Marcu, fiul Mariei, m{tu~a lui Varnava, ne}ndr{znind s{ vin{ la Sf|ntul Pavel a alergat la unchiul s{u, Sf|ntul Varnava, rug|ndu-se cu poc{in`{ ~i cu lacrimi <196> fiindu-i jale c{ s-a desp{r`it de d|n~ii, c|nd a fost pentru propov{duirea credin`ei <196> ~i ruga pe Sf|ntul Varnava ca s{-l ia }mpreun{ cu ei, f{g{duind c{ va }ndr{zni f{r{ de temere la toate p{timirile ~i la moarte pentru Domnul. Varnava l-a luat, fiind nepotul s{u, ~i au ajuns cu to`ii }n Antiohia. Aici, adun|nd pe poporul credincio~ilor, le-au dat scrisoarea, pe care citind-o to`i s-au bucurat; iar Iuda ~i Sila au m|ng|iat mult cu cuv|ntul pe fra`i ~i i-au }nt{rit. Apoi, dup{ o vreme oarecare, Iuda s-a }ntors la Ierusalim, iar Sila a r{mas acolo. Deci, Pavel ~i Varnava ~edeau }n Antiohia, }nv{`|nd ~i binevestind cuv|ntul Domnului. Dup{ c|teva zile, Pavel a zis c{tre Varnava: <192>Se cade s{ cercet{m, cum petrec fra`ii no~tri de prin toate cet{`ile prin care am propov{duit cuv|ntul Domnului<170>. Sf|ntul Varnava s-a }nvoit la aceasta ~i voia s{ ia cu el pe Ioan, nepotul s{u, cel ce se numea Marcu. Dar Pavel nu voia, zic|nd: <192>Cum s{ lu{m cu noi pe acest t|n{r fricos, care ne-a l{sat ~i mai }nainte }n Pamfilia, nevoind s{ mearg{ cu noi la lucrul la care eram trimi~i ~i s-a desp{r`it de noi ~i s-a }ntors }ntr-ale sale?<170> Atunci s-a f{cut pricin{ }ntre d|n~ii; Varnava voia s{ ia pe Ioan, iar Pavel nu voia. Deci, se desp{r`ir{ am|ndoi, fiecare voind s{ mearg{ deosebit }n drumul s{u. ]ns{ aceasta a fost printr-o dumnezeiasc{ purtare de grij{, pentru ca multe suflete s{ le dob|ndeasc{ spre m|ntuire. C{ci era destul ca un mare }nv{`{tor s{ propov{duiasc{ cuv|ntul, }n loc s{ umble am|ndoi marii }nv{`{tori; ca fiecare, deosebit propov{duind, }ndoit c|~tig s{ fac{ Bisericii lui Hristos, unul }ntr-o `ar{, altul }ntr-alta, }ncredin`|nd ~i aduc|nd la Hristos multe neamuri. Deci, Sf|ntul Pavel, lu|nd pe Sf|ntul Sila cu d|nsul, s-a dus }n Derbe ~i }n Listra; iar Sf|ntul Varnava s-a dus cu corabia la Cipru, }mpreun{ cu nepotul s{u, Ioan, numit Marcu. Sf|ntul Varnava, ajung|nd }n insula Ciprului, patria sa, multe osteneli a suferit acolo cu poporul ce s-a }ntors la Hristos. Atunci, }nmul`indu-se }n Cipru sf|nta credin`{, s-a dus }n Roma, c{, precum el mai }nt|i a propov{duit acolo pe Hristos, tot a~a ~i }n Mediolan a }ntemeiat ~i a }nt{rit scaunul episcopiei. Dup{ aceea iar{~i s-a }ntors la Cipru, unde, }n cetatea Salamina, propov{duind pe Hristos, au venit oarecare iudei din Siria, care se }mpotriveau lui Varnava ~i tulburau poporul, spun|nd c{ cele gr{ite de Varnava sunt potrivnice lui Dumnezeu ~i legii lui Moise, hulind cu multe oc{ri cinstitul nume al lui Varnava, preg{tindu-i moartea ~i ridic|nd poporul contra lui. Sf|ntul Varnava, v{z|ndu-~i mai }nainte sf|r~itul s{u muce-nicesc, a chemat la d|nsul pe to`i credincio~ii din cetate ~i, }nv{`|ndu-i pe d|n~ii din bel~ug ca s{ fie tari }n credin`{ ~i }n fapte bune, a s{v|r~it dumnezeiasca Liturghie ~i to`i s-au }mp{rt{~it cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Apoi, lu|nd la o parte pe Marcu, }nso`itorul s{u, i-a zis: <192>Ast{zi m{ voi sf|r~i de m|inile necredincio~ilor iudei, precum mi-a spus mie Domnul; iar tu vei g{si trupul meu afar{ din cetate, }n partea dinspre apus. Deci, s{-l }ngropi pe el, apoi s{ mergi la prietenul meu, Apostolul Pavel, ~i s{-i spui lui toate cele despre mine<170>. Sf|ntul Varnava avea cu d|nsul Evanghelia de la Matei, scris{ de m|na sa; deci a poruncit s{ o ia Sf|ntul Marcu ~i s{ o }ngroape }mpreun{ cu d|nsul. Apoi, d|nd cea mai de pe urm{ s{rutare lui Marcu, rudenia sa, s-a dus la adunarea evreiasc{, unde, dac{ a }nceput a le spune lor despre Hristos din c{r`ile prooroce~ti, s-au sculat asupra lui iudeii cei ce veniser{ din Siria. Ei, ridic|nd ~i pe al`i iudei, au pus m|inile lor cele uciga~e pe d|nsul ~i l-au scos afar{ din cetate, }n partea dinspre apus, ~i acolo l-au ucis cu pietre; deci, aprinz|nd un foc, au aruncat }ntr-}nsul trupul Sf|ntului Apostol Varnava. Dup{ aceea Sf|ntul Marcu cu al`i c|`iva fra`i, merg|nd }n tain{, au luat }ntreg trupul apostolului, f{r{ s{ fie v{t{mat de foc ~i l-au }ngropat }ntr-o pe~ter{ care era departe de cetate ca la cinci stadii, pun|nd pe pieptul lui Sf|nta Evanghelie, dup{ cum a poruncit apostolul. Dup{ aceea, s-a dus s{ caute pe Sf|ntul Apostol Pavel ~i, g{sindu-l pe el }n Efes, i-a spus despre sf|r~itul lui Varnava, pentru care Sf|ntul Apostol Pavel a pl|ns, iar pe Marcu l-a oprit l|ng{ d|nsul. Deci, dup{ uciderea Sf|ntului Varnava, evreii din cetatea Salamina au pornit mare prigoan{ contra cre~tinilor ~i s-au risipit de acolo fiecare pe unde a putut. Din acel timp nu s-a mai cunoscut locul unde erau }ngropate cinstitele moa~te ale Sf|ntului Varnava. ]ns{, dup{ mul`i ani, }nmul`indu-se credin`a }n Hristos }n toate marginile p{m|ntului, }mp{ra`ii cre~tini st{p|nind peste }mp{r{`ia greco-roman{, ~i toat{ insula str{lucind prin dreapta credin`{, Dumnezeu a binevoit a pream{ri acel loc, unde z{ceau }n p{m|nt moa~tele apostolului, prin facere de mari minuni. La }nceput, un neputincios oarecare, r{m|n|nd pe locul acela din }nt|mplare, a c|~tigat s{n{tate. Acela~i lucru s-a }nt|mplat ~i altuia; astfel c{, }n~tiin`|ndu-se ~i al`ii despre aceasta, }ntr-adins mergeau p|n{ acolo ~i luau t{m{duire de neputin`ele lor. Str{b{t|nd vestea despre locul acela, veneau mul`i sl{b{nogi ~i neputincio~i ~i, c{p{t|nd des{v|r~it{ t{m{duire, se }ntorceau s{n{to~i pe la casele lor. Acolo se aduceau ~i }ndr{ci`i ~i }ndat{ duhurile cele necurate fugeau cu mult `ip{t. ^chiopii c|~tigau umblare, orbii vedere, ~i orice boal{ avea cineva, primea t{m{duire, de la acel loc. Deci, cetatea Salamina se bucura de aceasta ~i nu se ~tia pentru ce }n locul acela se f{ceau ni~te minuni ca acelea, de vreme ce nimeni nu ~tia de moa~tele apostolului ~i numea locul acela locul s{n{t{`ii. Deci, se cuvine a ~ti cum s-au aflat acele moa~te sfinte. C|nd r{ul eretic Petru Vililnic, care se numea Cnafeu, potrivnicul celui a toat{ lumea al patrulea Sinod al Sfin`ilor P{rin`i din Calcedon, ap{r{torul eresului lui Eutihie ~i ajut{torul credin`ei celei rele a lui Apolinarie, pe vremea }mp{r{`iei lui Zinon, r{pind prin me~te~ug scaunul patriarhiei Antiohiei, vat{m{ prin }nv{`{tura sa cea nedreapt{, Biserica lui Hristos. Deci, ne}ndestul|ndu-se cu eparhia cea hot{r|t{ scaunului Antiohiei, }n care prigonea ~i sc|rbea pe cei dreptcredincio~i, pe care }i muncea cu alte munci nenum{rate, ei au voit s{ ia }n st{p|nirea lor ~i insula Ciprului, care de mult era liber{, ca eresurile sale s{ le semene }ntr-}nsul ~i s{ cunoasc{ pe cei ce s-ar }mpotrivi lui; c{ci ciprienii, fiind dreptcredincio~i, lep{dau }nv{`{tura cea nedreapt{ a aceluia, care b|rfea, cum c{ dumnezeirea ar fi p{timit pe Cruce. Iar el, }n tot chipul vr|nd s{-i atrag{ la d|nsul, le zicea: <192>Deoarece din Antiohia a venit cuv|ntul lui Dumnezeu }n Cipru, de aceea se cuvine Bisericii Ciprului s{ fie sub patriarhul Antiohiei<170>. Atunci arhiepiscopul Ciprului, cu numele Antimie, a fost }n mare m|hnire; pentru c{ ~tia c{ acel Petru, av|nd mare trecere la }mp{rat, va dob|ndi cu }nlesnire ce va voi, ~i-i va face dup{ voia lui. Tocmai atunci sosise porunca }mp{r{teasc{ la Cipru ca arhiepiscopul s{ mearg{ la Constantinopol ~i s{ r{spund{ la sobor }naintea Patriarhului Antiohiei, care cere ca insula Ciprului s{ fie r|nduit{ sub eparhia Antiohiei. Deci, arhiepiscopul, nedumerindu-se ce va face, c{ci nu }ndr{znea s{ nu asculte porunca }mp{r{teasc{, se temea a merge acolo; c{ci, de~i era sf|nt cu via`a, }ns{ la dovediri fiind greoi, se g|ndea c{ va fi biruit cu totul de cei potrivnici. Deci, s-a dat la post ~i rug{ciuni cu dinadinsul ~i cerea de la Dumnezeu, cu lacrimi, ajutor ~i ap{rare ~i sfat de folos. ]ntr-o noapte, dormit|nd de oboseala rug{ciunii, i-a stat }nainte un dumnezeiesc b{rbat oarecare, }n hain{ luminoas{ sfin`it{, str{lucind cu cere~ti raze, ~i i-a zis: <192>Antimie, pentru ce e~ti a~a de m|hnit? Nu te teme, c{ci nu vei p{timi nimic r{u de la potrivnicii t{i<170>. Aceasta zic|nd-o, b{rbatul care se ar{tase s-a f{cut nev{zut. Arhiepiscopul, de~tept|ndu-se din somn plin de spaim{, s-a }ntins la p{m|nt }n chipul Crucii ~i se ruga cu multe lacrimi, zic|nd: <192>Doamne Iisus Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu, nu l{sa aceast{ Biseric{ a Ta, ci ajut{ ei pentru slava Sf|ntului T{u nume. De este aceasta vedenie de la Tine, f{ iar{~i, te rog, ca ~i a doua ~i a treia oar{ s{ mi se arate aceea, ca doar a~a a~ putea eu p{c{tosul s{ m{ }ncredin`ez c{ Tu e~ti cu mine ~i e~ti ajutorul meu!<170> Deci, }n noaptea urm{toare, aceea~i vedenie s-a ar{tat ar<%2>hiepiscopului. Pentru c{ acela~i b{rbat prealuminos i-a zis: <192>Iat{ `i-au<%0> spus, c{ nu vei p{timi nimic r{u de la potrivnicii t{i care se laud{ contra ta; deci, nu te teme de nimic, ci mergi la Constantinopol<170>. Aceasta zic|ndu-i, b{rbatul cel luminat iar{~i s-a f{cut nev{zut. Iar arhiepiscopul Antimie, mul`umind lui Dumnezeu ~i nespun|nd nim{nui acea vedenie, a ad{ugat rug{ciune peste rug{ciune ~i lacrimi peste lacrimi, ca s{ se }nvredniceasc{ ~i a treia oar{ de acea vedenie ~i ca s{ ~tie cine este cel ce i s-a ar{tat. Deci, ~i a treia noapte ar{t|ndu-i-se iar{~i acela~i, i-a zis: <192>P|n{ c|nd nu vei crede cuvintelor mele? Mergi la Constantinopol f{r{ de fric{, c{ci de acolo te vei }ntoarce cu slav{, ~i nici o n{past{ nu vei avea de la cei potrivnici, pentru c{ ]nsu~i Dumnezeu este ap{r{tor, pentru mine, robul S{u<170>. @BT+1 = Atunci arhiepiscopul, lu|nd }ndr{zneal{, l-a }ntrebat, zic|nd: <192>Rogu-m{ `ie, st{p|nitorul meu, spune-mi cine e~ti tu, care-mi gr{ie~ti acestea?<170> Iar el a r{spuns: <192>Eu sunt Varnava, ucenicul Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce am fost trimis de Duhul Sf|nt, }mpreun{ cu vasul alegerii, cu Sf|ntul Apostol Pavel, la propov{duirea cuv|ntului }ntre neamuri. ^i, ca s{ te }ncredin`ezi de adev{rul celor zise de mine, s{-`i fie semnul acesta: Ie~i afar{ din cetate, }n partea apusului, ca la cinci stadii, }n locul acela care-l numi`i "locul s{n{t{`ii" <196> c{ci pentru mine d{ acolo Dumnezeu cu minune s{n{tate bolnavilor <196> ~i, s{p|nd p{m|ntul sub un pom care rode~te coarne mari, vei afla pe~tera ~i racla }n care sunt puse moa~tele mele ~i Evanghelia scris{ de }ns{~i m|na mea, care am copiat-o de la Sf|ntul Apostol ~i Evanghelist Matei. C|nd potrivnicii t{i vor vrea s{ r|nduiasc{ sub ei aceast{ Biseric{, vor }ncepe a zice c{ Antiohia este un scaun apostolesc. Atunci tu s{ r{spunzi }mpotriva lor: <192>^i cetatea mea este scaun apostolesc, c{ci am pe Apostolul Varnava care se odihne~te }n cetatea mea<170>. Sf|ntul Varnava, zic|nd aceasta arhiepiscopului, s-a f{cut nev{zut. Arhiepiscopul, umpl|ndu-se de mult{ bucurie ~i mul`umind lui Dumnezeu, a chemat clerul ~i pe to`i mai marii cet{`ii ~i poporul ~i a spus la to`i ar{tarea ~i cuvintele Sf|ntului Apostol Varnava, care i s-a ar{tat de trei ori; ~i au mers la locul acela, cu c|nt{ri de psalmi, purt|ndu-se }nainte cinstita Cruce. Ajung|nd la acel loc, au }nceput a s{pa sub pomul acela, precum }i spusese apostolul }n vedenie, ~i, s{p|nd pu`in p{m|ntul, au g{sit pe~tera astupat{ cu pietre. Deci, lu|nd pietrele, au v{zut racla ~i au mirosit mireasm{ foarte pl{cut{. Apoi, descoperind racla, au v{zut }ntr-}nsa moa~tele Sf|ntului Apostol Varnava ne}mp{rt{~ite stric{ciunii, asemenea ~i Evanghelia ce era pus{ pe pieptul s{u. To`i, bucur|ndu-se ~i veselindu-se, }n{l`au cu mare glas slav{ lui Dumnezeu ~i, }nchin|ndu-se cu cucernicie cinstitelor moa~te, le s{rutau cu credin`{ ~i cu dragoste. De atunci s-au f{cut multe minuni, c{ci oric|`i erau cuprin~i de diferite neputin`e, to`i c|~tigau s{n{tate prin atingerea de cinstitele lui moa~te. Dup{ aceasta, arhiepiscopul Antimie, ne}ndr{znind s{ mi~te moa~tele apostolului din locul acela, a pecetluit racla ~i a pus acolo s{ petreac{ r|nduial{ duhovniceasc{, pentru ca s{ se s{v|r~easc{ l|ng{ morm|ntul apostolului obi~nuitele c|nt{ri de psalmi de zi ~i de noapte. Iar el s-a dus singur la Constantinopol ~i, st|nd }n sobor, a r{spuns potrivnicilor astfel precum a fost }nv{`at }n vedenie de sf|ntul apostol. El a spus }mp{ratului ~i patriarhului ~i la tot poporul, de aflarea cinstitelor moa~te ale Sf|ntul Apostol Varnava. Deci, }mp{ratul s-a bucurat c{, }n zilele }mp{r{`iei lui, s-a g{sit o visterie duhovniceasc{ ca aceea, f{r{ de pre`. ^i }ndat{ a }nt{rit ca insula Ciprului s{ nu fie sub st{p|nirea patriarhului Antiohiei, ci s{ se }ndrepteze de arhiepiscopul s{u; iar arhiepiscopul s{ se pun{ de episcopii s{i. Aceast{ libertate s-a d{ruit Ciprului pentru moa~tele sf|ntului apostol ~i s-a numit }nt|ia oar{ scaunul Ciprului, scaun apostolesc, precum erau ~i celelalte scaune. Pentru aceasta fericitul Antimie, Arhiepiscopul Ciprului, a fost cinstit foarte mult de }mp{rat ~i de tot duhovnicescul sobor. ]mp{ratul a cerut s{ i se dea acea Evanghelie care s-a g{sit pe pieptul apostolului, ~i, lu|nd-o, a }mpodobit-o cu aur ~i cu pietre scumpe de mult pre` ~i a pus-o }n biserica }mp{r{teasc{ din palatul s{u. Iar arhiepiscopului i-a dat mult aur ca s{ zideasc{ o biseric{ frumoas{ }n acel loc unde s-au g{sit moa~tele sf|ntului apostol. Dup{ aceea, arhiepiscopul s-a }ntors la locul s{u cu slav{ ~i cu cinste, zidind o biseric{ mare ~i foarte frumoas{ }n numele apostolului. Iar cinstitele lui moa~te le-a pus }n Sf|ntul Altar, }n partea dreapt{, ~i a a~ezat pr{znuirea Sf|ntului Apostol Varnava }n 11 zile ale lunii iunie, c|nd s-au g{sit cinstitele lui moa~te. Deci, slav{ s{ fie Lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.