@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A DOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI ^I PREACUVIOSULUI<%0> @SUBTITLE = <%8>ONUFRIE CEL MARE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]mp{ratul Persiei, numit de istorici Narsita, a tr{it pe vremea c|nd }n Roma }mp{r{`ea prea p{g|nul }mp{rat Diocle`ian. Acesta se cunoa~te din fapte, c{ ori era cu totul cre~tin, ori c{ nu era departe de cre~tin{tate. ]ns{ se ~tie din istorie c{ au fost }n acest fel unii din }mp{ra`ii Persiei. Acest }mp{rat, tr{ind cu }mp{r{teasa mult{ vreme ~i neav|nd copii de parte b{rb{teasc{, dorea foarte mult ~i se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu s{ le d{ruiasc{ un fiu. Dumnezeu, ascult|ndu-i rug{ciunea, dup{ mul`i ani }mp{r{teasa a z{mislit pe acest mare pl{cut al lui Dumnezeu ~i mare vie`uitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie. Iar diavolul, care ur{~te neamul omenesc, prev{z|nd binele ce avea s{ fie dup{ oarecare semne ~i voind a face }mpiedicare, s-a }nchipuit }n felul unui om str{in; ~i, venind la }mp{rat, i-a zis: <192>]mp{rate, s{ ~tii c{ pruncul ce s-a z{mislit }n p|ntecele }mp{r{-tesei tale nu este de la tine, ci de la unul din supu~ii t{i. Dac{ voie~ti s{ cuno~ti adev{rul, s{ faci ceea ce-`i voi spune, adic{: C|nd se va na~te pruncul, s{ porunce~ti s{ se fac{ un foc mare ~i s{ arunci pe prunc }ntr-}nsul, ~i de nu va arde, acesta va fi semnul c{ fiul este al t{u cu adev{rat; iar de va arde, atunci s{ fii }ncredin`at c{ este n{scut din desfr|nare<170>. ]mp{ratul, }ncredin`|ndu-se foarte mult acestor cuvinte diavole~ti, s-a m|niat pe }mp{r{teasa sa, }ns{ ascundea }n sine ~i se `inea ca s{ nu se cunoasc{ p|n{ la vremea ce se c{dea. Deci, }mplinindu-se vremea na~terii }mp{r{tesei ~i n{sc|nd un prunc de parte b{rb{teasc{, tat{l, }n loc s{ se bucure de na~terea fiului s{u celui d{ruit de Dumnezeu, s-a umplut de m|hnire ~i de }ntristare, a aprins un foc mare ~i a aruncat pe prunc }n foc. Dar Atotputernicul Dumnezeu, Care p{ze~te pe prunci cu preaminunata Sa putere, a p{zit ~i pe acest prunc nears de foc, viu ~i }ntreg. Dar nu numai aceasta, ci }nc{ ~i alt lucru de mirare era cu putin`{ a se vedea pruncului: afl|ndu-se }n foc, a ridicat c{tre cer m|nu`ele sale cele mici ~i slabe ca ~i cum se ruga c{tre Dumnezeu. Tat{l copilului, v{z|nd acest lucru minunat, s-a }nsp{im|ntat ~i a cunoscut c{ a fost am{git de diavol. Sco`|nd pe prunc din foc nev{t{mat, }ngerul Domnului s-a ar{tat }mp{ratului cert|ndu-l r{u, c{ s-a }ncrezut mai mult vr{jma~ului celui }n~el{tor. ]ngerul a poruncit s{ boteze pe prunc ~i s{-l numeasc{ Onufrie, apoi s{-l duc{ }n pustie unde-l va }ndrepta Dumnezeu. ]mp{ratul }ndat{ s-a sculat ~i, lu|nd pruncul dup{ }ndemnarea lui Dumnezeu, s-a dus }n mun`i ~i }n pustiet{`ile Egiptului. Iar pe c|nd mergea, l-a }nt|mpinat o c{prioar{ alb{, fiind trimis{ de Dumnezeu ca s{ hr{neasc{ pruncul cu lapte c|t va merge pe cale. Ea, alerg|nd c{tre }mp{rat, a c{zut }naintea lui }n genunchi, ca ~i cum se }nchina ~i, al{tur|ndu-se de cei ce mergeau, c{l{torea }mpreun{ cu d|n~ii ~i-l hr{nea pe prunc cu laptele ei. Tat{l pruncului, v{z|nd acest lucru, se mira de purtarea de grij{ a lui Dumnezeu pentru prunc ~i gr{ia: <192>Acum am cunoscut c{ fiul meu are s{ fie mare prieten ~i pl{cut al lui Dumnezeu<170>. Merg|nd ei pe cale mult{ vreme, au ajuns la hotarele Tebaidei }n `ara Egiptului ~i, venind p|n{ la cetatea ce se numea Sermopoli, au aflat o m|n{stire, nu departe de cetate, la un loc deosebit ~i frumos. Acea m|n{stire se numea a Eritului ~i avea o sut{ de monahi }mbun{t{`i`i. Dumnezeu a poruncit }mp{ratului s{ lase acolo pe fiul s{u; iar p{rintele m|n{stirii aceleia se mira de venirea }mp{ratului Persiei la d|n~ii; deci l-au primit cu mare cinste. ]mp{ratul a povestit p{rintelui aceluia cu de-am{nuntul toate cele despre prunc ~i cum, cu porunca lui Dumnezeu, a venit la m|n{stirea lor. P{rintele, ascult|nd cu mirare cele povestite de }mp{rat, a zis: <192>Cum ~i cine poate dintre noi s{ hr{neasc{ pruncul acesta care are trebuin`{ de lapte de maic{, c{ci }n m|n{stirea noastr{ nu poate intra nici o femeie?<170> ]mp{ratul a r{spuns: <192>Precum p|n{ aici l-a hr{nit Dumnezeu prin c{prioara aceea care a venit cu noi, tot a~a ~i de aici }nainte }l va hr{ni aceea~i c{prioar{, c|t va avea trebuin`{ <%2>de lapte<170>. Astfel, }mp{ratul, d|nd pe fiul lor lui Dumnezeu ~i }ncredin`|ndu-l p{rintelui, s-a }ntors la casa sa. C{prioara aceea a stat pe l|ng{ m|n{stire ~i a hr{nit pe prunc p|n{ la v|rsta de trei ani.<%0> Dup{ ce s-au }mplinit acei trei ani, ea s-a dus }n pustie, iar pruncul a }nceput a se hr{ni cu hrana cea de ob~te. Dup{ ce pruncul a ajuns la v|rsta de ~apte ani~ori, adeseori se ducea la trapez{ ~i, cer|nd c|te o buc{`ic{ de p|ine, se ducea }n tinda bisericii, unde era zugr{vit{ icoana Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, care `inea pe m|inile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, se apropia de icoan{, fiind f{r{ de r{utate ~i cu ne~tiin`{ ~i vorbea cu pruncul Hristos zugr{vit pe icoan{, Care se `inea de m|inile cele feciore~ti. El gr{ia astfel c{tre Iisus: <192>^i Tu e~ti mic precum sunt ~i eu, }ns{ eu m{ duc la trapez{, cer p|ine la trapezar ~i m{n|nc, iar Tu nu m{n|nci niciodat{. Pentru ce te chinuie~ti a~a, nem|nc|nd nimic? Iat{, prime~te partea mea ~i m{n|nc{<170>. Iar pruncul Hristos cel }nchipuit pe icoan{, ca ~i cum ar fi fost viu, a }ntins m|nu`a Sa ~i a luat p|inea din m|inile lui Onufrie. O minune ca aceasta f{c|ndu-se nu odat{, nici de dou{ ori, ci de multe ori, trapezarul v{z|nd pe prunc lu|nd p|inea adeseori, a }nceput a-l p|ndi s{ vad{ ce face cu p|inea ~i unde o duce. Deci, v{z|ndu-l duc|ndu-se cu p|inea la biseric{, a mers dup{ d|nsul mai departe ~i, ajung|nd la u~a tindei, a v{zut f{c|ndu-se minunea cea mai sus ar{tat{ ~i s-a }nsp{im|ntat. Dup{ aceea, duc|ndu-se, a vestit p{rintelui ~i tuturor celorlal`i monahi mai spori`i }n fapte bune, care, auzind o minune ca aceasta, s-au }nsp{im|ntat cu totul. Atunci p{rintele a }nv{`at pe trapezar, astfel: <192>C|nd Onufrie va mai cere p|ine de la tine, s{ nu-i dai, ci s{-i zici: Du-te de cere p|ine de la Acela C{ruia i-ai dat de multe ori<170>. Trapezarul, ascult|nd pe p{rintele, a f{cut a~a precum i-a poruncit. Diminea`a, venind Onufrie ~i cer|nd p|ine dup{ obicei, trapezarul nu i-a dat, ci a zis: <192>Du-te ~i tu de cere p|ine de la Acela C{ruia i-ai dat tu de multe ori<170>. Pruncul, fiind fl{m|nd, s-a dus pl|ng|nd c{tre icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a zis pl|ng|nd c{tre prun<%2>cul Hristos, }nchipuit pe icoan{: <192>Trapezarul nu voie~te s{-mi dea <%0>p|ine de la el, ~i-mi este foame; d{-mi Tu de la Tine, c{ ~i eu @i-am dat de multe ori!<170> Atunci, pruncul Hristos }ndat{ i-a dat o p|ine mare, frumoas{, curat{ alb{ ca z{pada ~i cald{. P|inea era at|t de mare, }nc|t era cu neputin`{ unui copil de ~apte ani s{ o duc{ cu u~urin`{. Deci, Onufrie, lu|nd p|inea din m|inile lui Hristos, o ducea cu foarte mare greutate. ^i venind cu ea la p{rintele, se l{uda zic|nd: <192>Iat{, pruncul Hristos mi-a dat o p|ine!<170> P{rintele, minun|ndu-se foarte mult de o minune ca aceea, a chemat pe to`i monahii ~i le-a ar{tat acea p|ine minunat{ ~i a poruncit trapezarului s{ povesteasc{ <%2>}naintea tuturor ce a v{zut. Apoi Onufrie, fiind }ntrebat de ei, a spus c{ a luat acea p|ine din m|inile lui Hristos. To`i au }nceput <%0>a pream{ri cu mare glas pe Dumnezeu, Care a f{cut ni~te minuni<%2> ca acestea prin pruncul Onufrie. Dup{ aceea, ei au }mp{r`it p|inea }n<%0> mai multe p{r`i pentru binecuv|ntarea ~i sfin`irea tuturor monahilor. Onufrie, cresc|nd cu ni~te sporiri de fapte ca acestea ~i cu dar de la Dumnezeu ~i de la oameni, a ajuns la v|rsta ~i m{sura faptelor bune, cea vrednic{ de a se s{l{~lui }n pustie ~i a ie~i la r{zboi }mpotriva vr{jma~ilor celor nev{zu`i. Despre toate acestea poveste~te Cuviosul Pafnutie episcopul, care a fost }ntr-una din m|n{stirile pustiei Egiptului. Cum a aflat el }n pustie pe Cuviosul Onufrie ~i pe al`i pustnici, singur poveste~te }n cele ce urmeaz{: ]ntr-o zi, ~ez|nd eu }n m|n{stirea mea ~i lini~tindu-m{, mi-a venit dorin`a s{ ies }n pustia cea mai din{untru ~i s{ v{d dac{ este acolo vreun monah, slujind Domnului mai mult dec|t mine. Deci, scul|ndu-m{ ~i lu|nd pu`in{ p|ine ~i ap{, ca s{ am pe cale, am ie~it din m|n{stirea mea, nespun|nd nim{nui nimic ~i m-am dus }n pustia cea mai din{untru. Merg|nd patru zile ~i negust|nd nici p|ine, nici ap{, am ajuns la o pe~ter{ }ncuiat{, care avea numai o ferestruic{ mic{. Am stat acolo un ceas, b{t|nd la acea fereastr{, a~tept|nd ca, dup{ obiceiul monahicesc, s{ ias{ cineva din pe~ter{ ~i s{-mi dea binecuv|ntare }n Hristos. Dar, fiindc{ nu mi-a r{spuns, nici nu mi-a deschis nimeni, am deschis eu u~a ~i am intrat, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{!<170> Acolo am v{zut un stare` ~ez|nd, ca ~i cum dormea, ~i iar{~i am zis: <192>Binecuvinteaz{<170>. Apoi m-am atins de um{rul lui, voind s{-l de~tept ~i s-a f{cut ca praful; ~i, pip{ind trupul lui, am aflat c{ murise de mul`i ani. Am v{zut ~i o haina at|rnat{ la perete ~i ating|nd-o eu, s-a f{cut ca praful }n m|inile mele. Deci, }ndat{ lu|nd de pe mine mantia mea, am acoperit cu ea trupul acelui mort ~i, s{p|nd o groap{ cu m|inile }n peretele pe~terii, am }ngropat moa~tele lui cu obi~nuita c|ntare de psalmi, cu rug{ciune ~i cu lacrimi. Apoi, gust|nd pu`in din p|inea cea adus{ de mine ~i din ap{, m-am }nt{rit ~i am r{mas l|ng{ morm|ntul acelui stare`. A doua zi, s{v|r~indu-mi rug{ciunea, am pornit la cale spre pustia cea mai din{untru ~i, merg|nd c|teva zile, am g{sit o alt{ pe~ter{ ~i am v{zut pe dinaintea pe~terii urme omene~ti ~i din aceasta am cunoscut c{ vie`uie~te cineva acolo. Dar, b{t|nd ~i neprimind nici un r{spuns, am intrat }n{untru ~i neg{sind pe nimeni, am ie~it afar{, g|ndind }n mine c{ aici petrece un rob al lui Dumnezeu ~i poate s-a dus undeva }n pustie. Dup{ aceea, am socotit s{ a~tept la locul acela pe robul lui Dumnezeu, dorind s{-l v{d ~i s{-l s{rut }ntru Domnul. Toat{ ziua am petrecut a~tept|nd ~i c|nt|nd ne}ncetat psalmii lui David. Am v{zut }n acel loc, care era foarte frumos, un finic cu roadele lui ~i un izvor mic cu ap{ vie, ~i, minun|ndu-m{ de frumuse`ea acelui loc, doream ca ~i eu }nsumi s{ vie`uiesc }ntr-}nsul, de ar fi fost cu putin`{. @BT-1 = C|nd ziua se pleca spre sear{, am v{zut venind o ciread{ de bivoli, ~i un rob al lui Dumnezeu umbl|nd }ntre ei; acela era Cuviosul Timotei pustnicul. Dup{ ce s-a apropiat de mine, am v{zut pe acel b{rbat f{r{ de }mbr{c{minte, acoperindu-~i goliciu-nea trupului cu perii s{i. El, venind la locul unde st{team ~i v{z|ndu-m{ pe mine, m{ socotea c{ sunt duh ~i n{lucire ~i a stat la rug{ciune; pentru c{ multe duhuri necurate }l ispiteau cu n{luciri }n acel loc, precum mi-a spus mai pe urm{. Iar eu i-am zis: <192>Pentru ce te }nfrico~ezi, robule al lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru? Caut{ ~i vezi urmele mele, ca s{ ~tii, c{ sunt ca ~i tine, pip{ie-m{, c{ci sunt trup ~i s|nge<170>. Atunci el, privind spre mine ~i cunosc|nd c{ sunt om, m-a m|ng|iat, mul`umind lui Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Amin<170>. @BT-1 = Apoi, s-a apropiat de mine, m-a s{rutat ~i m-a dus }n pe~tera sa, unde mi-a pus dinainte m|ncare, poame de finic ~i ap{ curat{ de izvor ~i a gustat }mpreun{ cu mine. El m{ }ntreba, zic|nd: <192>Cum ai venit aici, frate?<170> Iar eu, ar{t|ndu-i cugetul ~i g|ndul meu, i-am spus: <192>Vr|nd s{-i v{d pe robii lui Hristos, care vie`uiesc }n aceast{ pustie, am ie~it din m|n{stirea mea ~i am venit aici; iar Dumnezeu nu m-a lipsit de aceast{ dorin`{, }nvrednicindu-m{ a te vedea pe sfin`ia ta<170>. Apoi, l-am }ntrebat ~i eu pe el: <192>P{rinte, cum ai venit aici, c|`i ani ai de c|nd e~ti }n aceast{ pustie, cu ce te hr{ne~ti ~i <%-2>pentru ce e~ti gol, ne}mbr{c|ndu-te cu nimic?<170> Iar el a }nceput a-mi<%0> spune despre sine astfel: Eu mai }nainte am petrecut }n via`a de ob~te, }n Tebaida, deprinz|ndu-m{ cu via`a monahiceasc{ ~i slujind cu os|rdie lui Dumnezeu, iar cu m|inile lucram `es{toria. Odat{ g|ndul mi-a zis: S{ ie~i din via`a de ob~te, s{ petreci singur ~i s{ te ostene~ti <%2>lucr|nd, ca s{ prime~ti mai mult{ plat{ de la Dumnezeu; pentru c{ po`i din osteneala m|inilor tale, nu numai pe tine s{ te hr{ne~ti, ci s{ hr{ne~ti ~i pe s{raci ~i pe fra`ii cei str{ini s{-i odihne~ti. Deci, ascult|nd cu dragoste g|ndul meu, am ie~it din via`a de ob~te ~i mi-am f{cut deosebit o chilie aproape de cetate ~i m{ }ndeletniceam cu lucrul m|inilor. Eu aveam }ndestulare de cele trebuincioase vie`ii mele, pe care le c|~tigam din osteneala m|inilor mele; pentru c{ mul`i veneau la mine, trebuindu-le lucrul m|inilor mele ~i-mi aduceau toate cele de trebuin`{. Deci, odihneam ~i pe cei str{ini, iar pe cele ce prisoseau le }mp{r`eam s{racilor ~i celor ce aveau trebuin`{.<%0> Dar diavolul, vr{jma~ul nostru, care pururea se lupt{ contra tuturor, zavistuind vie`ii mele, s-a s|rguit de mi-a r{sturnat ostenelile mele. El a pus }n mintea unei femei, ca s{ vin{ la mine pentru lucrul m|inilor mele ~i, venind, m{ }ndemna s{-i `es o p|nz{, pe care `es|nd-o i-am dat-o ei. Dup{ aceea, m-a silit s{-i `es alta ~i s-a f{cut }ntre noi vorb{ ~i }ndr{zneal{. F{ptuind p{catul, ea a n{scut f{r{delegea ~i eu am petrecut cu ea ~ase luni p{c{tuind. Dup{ aceea, am g|ndit }n mine c{, ast{zi sau m|ine, moartea m{ va ajunge ~i voi lua munca cea ve~nic{ ~i mi-am zis: Vai mie, o, suflete, mai bine este `ie s{ fugi de aici, ca s{ scapi de p{cat ~i de munca cea ve~nic{. Deci, l{s|nd toate, am fugit }n tain{ ~i am venit }n aceast{ pustie. Ajung|nd }n locul acesta, am g{sit aceast{ pe~ter{, izvorul ~i finicul av|nd 13 ramuri ~i }n fiecare lun{ fiecare ramur{ }mi face tot at|tea roduri, c|te }mi ajung ca hran{ pentru treizeci de zile. Sf|r~indu-se o lun{ ~i roadele unei ramuri, se coace cealalt{ ramur{; ~i astfel m{ hr{nesc cu darul lui Dumnezeu, iar altceva nu am }n pe~tera mea. Hainele mele }nvechindu-se de vremea cea lung{, s-au pr{p{dit, iar dup{ mul`i ani <196> sunt 30 de ani de c|nd petrec }n aceast{ pustie <196> mi-au crescut perii corpului, precum vezi ~i ace~tia }mi sunt }n loc de haine, acoperindu-mi goliciunea mea<170>. Auzind acestea de la dreptul acela <196> zice Sf|ntul Pafnutie <196>,<%2> l-am<%0> }ntrebat, zic|nd: <192>P{rinte, la }nceputul venirii tale }n locul acesta, te-a sup{rat pe tine cineva sau nu?<170> El a r{spuns: <192>Am r{bdat nenum{rate n{v{liri diavole~ti ~i de multe ori diavolul s-a luptat cu mine ~i nu m-a biruit, ajut|ndu-mi darul lui Dumnezeu; pentru c{ m{ }mpotriveam lor cu semnul Sfintei Cruci ~i cu rug{ciunea. Pe l|ng{ asupririle vr{jma~ului, m{ sup{rau }nc{ ~i durerile trupe~ti, c{ci foarte mult m{ durea p|ntecele, }nc|t de multe ori c{deam la p{m|nt de durerea aceea ~i nu puteam s{ stau <%2>s{-mi fac obi~nuitele rug{ciuni, z{c|nd }n pe~tera mea ~i t{v{lin-du-<%0>m{ pe p{m|nt, }mi s{v|r~eam c|ntarea mea cu mult{ chinuire, }nc|t nici afar{ nu puteam s{ ies. Deci, m-am rugat milostivului Dumnezeu, ca pentru durerile ce m-au cuprins, s{-mi dea iertare de p{catele mele. @BT-1 = ]ntr-o zi, pe c|nd ~edeam la p{m|nt, din pricina durerii p|ntecelui am v{zut un b{rbat cinstit st|nd }naintea mea care mi-a zis: <192>Ce te doare?<170> Iar eu abia am putut r{spunde, zic|nd: <192>Doamne, m{ doare p|ntecele<170>. El mi-a zis: <192>Arat{-mi unde te doare?<170> ^i i-am ar{tat. Iar el, }ntinz|ndu-~i m|na, a pus palma sa }n acel loc ce m{ durea ~i, }ndrept|nd degetul m|inii sale, a t{iat locul acela cu un cu`it ~i a scos r{runchii mei, c{ci de ei p{timeam foarte mult. Dup{ aceea mi-a ar{tat r{nile care erau pe ei, ~i cur{`|ndu-i cu m|na ~i ~terg|ndu-i cu p|nz{ curat{, iar{~i i-a pus la locul cel t{iat, ~i netez|ndu-l cu palma, }ndat{ m-am t{m{duit. Apoi, mi-a zis: <192>Iat{, te-ai f{cut s{n{tos! De-acum s{ nu mai gre~e~ti, ca s{ nu p{time~ti ceva mai r{u, ci sluje~te Dumnezeului t{u de acum ~i p|n{ }n veac!<170> Astfel, din acea vreme, petrec f{r{ durere, mul`umind lui Dumnezeu ~i sl{vind milostivirea Lui. @BT-1 = De cu sear{, zice Pafnutie, st|nd }ntr-una de vorb{ cu acel cuvios p{rinte, am petrecut pu`in; pentru c{ de diminea`{ ne-am sculat la obi~nuita rug{ciune. F{c|ndu-se ziu{, am rugat mult pe cuviosul p{rinte ca doar{ mi-ar porunci s{ petrec l|ng{ el, sau m{car undeva aproape de el. Iar el mi-a zis: <192>Frate, nu vei putea s{ rabzi aici n{v{lirile diavole~ti<170>. Deci, nu voia s{ petrec l|ng{ el. Apoi, l-am rugat s{-mi spun{ numele s{u ~i mi l-a spus, zic|nd: <192>Numele meu este Timotei; pomene~te-m{ pe mine, iubite frate, ~i roag{-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, ca s{ s{v|r~easc{ spre mine mila Sa p|n{ la sf|r~it, c{reia s{ m{ }nvredniceasc{<170>. @BT-1 = Atunci eu am c{zut la picioarele lui, cer|ndu-i s{ se roage pentru mine. Iar el mi-a zis: <192>St{p|nul nostru Iisus Hristos s{ te binecuvinteze ~i s{ te p{zeasc{ de toate cursele diavolului. S{-`i arate calea cea dreapt{, ca s{ treci f{r{ }mpiedicare spre sfin`ii Lui<170>. Deci, Cuviosul Timotei, binecuv|nt|ndu-m{, m-a eliberat }n pace. Dup{ aceea am plecat pe cale, primind din m|inile lui poame de finic ~i un vas cu ap{ de izvor ~i, }nchin|ndu-m{ acelui sf|nt stare`, m-am dus de la d|nsul, sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu c{ m-a }nvrednicit a vedea pe un pl{cut al S{u ca acela, a m{ folosi de cuvintele lui ~i a lua binecuv|ntare de la el. @BT-1 = ]ntorc|ndu-m{ de acolo, dup{ c|teva zile, am venit la o m|n{stire pustniceasc{ ~i am stat acolo s{ m{ odihnesc ~i s{ petrec c|tva vreme; dar, }ntrist|ndu-m{, g|ndeam la mine ~i ziceam: Ce este via`a? Sau ce sunt nevoin`ele mele? Nici umbr{ nu sunt }mpotriva vie`ii ~i nevoin`elor acelui mare pl{cut al lui Dumnezeu, pe care l-am v{zut. Astfel, am petrecut multe zile g|ndind unele ca acestea ~i dorind s{ urmez }n pl{cerea lui Dumnezeu, calea acelui drept b{rbat. Deci, de~tept|ndu-m{ milostivirea lui Dumnezeu ca s{ }ngrijesc de sufletul meu, nu m-am lenevit a merge iar{~i }n cea mai din{untru pustie pe cale neumblat{ spre partea aceea, unde petrece un neam, b{rb{tesc, care se nume~te Mazichi. Deci, toat{ s|rguin`a mea era aceasta: ca s{ ~tiu de este ~i un alt pustnic, care, slujind lui Dumnezeu, s{-l g{sesc ~i s{ primesc de la el folos sufletului meu. Plec|nd }n calea pustiei cea pus{ mie }nainte, mi-am luat pu`in{ p|ine ~i ap{, care mi-a ajuns c|tva vreme. Sf|r~indu-se p|inea ~i apa, m{ str|mtoram, neav|nd p|ine ~i hran{, }ns{ m{ }nt{ream cu duhul, merg|nd patru zile ~i patru nop`i, f{r{ de hran{ ~i f{r{ de b{utur{; din aceast{ pricin{ am sl{bit foarte mult cu trupul ~i c{z|nd la p{m|nt, a~teptam moartea. Atunci am v{zut un b{rbat preafrumos ~i prealuminat, venind la mine cu sf|nt{ cuviin`{ ~i pun|nd m|na sa pe gura mea, s-a f{cut nev{zut; }ndat{ am sim`it <%2>}n mine t{rie, }nc|t nici foame, nici sete nu-mi mai era. Scul|n-du-<%0>m{ iar{~i, mergeam spre cele mai din{untru ale acelei pustii ~i am trecut f{r{ de hran{ ~i f{r{ b{utur{ alte patru zile ~i patru nop`i ~i iar{~i am }nceput a sl{bi de foame ~i de sete. Ridic|ndu-mi m|inile spre cer, m-am rugat Domnului ~i iar{~i am v{zut pe acel b{rbat, care, venind, s-a atins de buzele mele ~i s-a f{cut nev{zut; iar eu iar{~i am c{p{tat mult{ putere ~i m-am dus }n cale. Era a ~aptesprezecea zi a c{l{toriei mele, c|nd am ajuns la un munte }nalt ~i, fiind ostenit, am ~ezut la poalele muntelui s{ m{ odihnesc. Acolo am v{zut departe pe un b{rbat venind spre mine, cu chipul foarte }nfrico~at, cu peri de~i crescu`i peste tot corpul, ca la fiar{ ~i alb ca z{pada, c{ci era c{runt de b{tr|ne`e. Perii capului ~i ai b{rbii lui erau lungi p|n{ la p{m|nt, }nc|t acopereau ca o hain{ trupul lui, iar mijlocul s{u }l avea }ncins cu frunze de copaci. C|nd l-am v{zut apropiindu-se spre mine, m-am }nfrico~at ~i am alergat la o piatr{ ce se }nt|mplase s{ fie deasupra muntelui. Acela, ajung|nd p|n{ la poalele acelui munte, a ~ezut la umbr{ s{ se odihneasc{, pentru c{ ostenise din pricina z{dufului ~i b{tr|ne`ii. El, uit|ndu-se spre munte, m-a v{zut pe mine ~i m-a strigat, zic|ndu-mi: <192>Om al lui Dumnezeu, pogoar{-te la mine, c{ ~i eu sunt om ca tine ~i vie`uiesc }n pustia aceasta pentru Dumnezeu<170>. Eu <196> zice Pafnutie <196>, auzind acestea, am alergat spre d|nsul cu os|rdie ~i am c{zut }naintea picioarelor lui. El mi-a zis: <192>Scoal{-te, fiul meu, c{ci ~i tu e~ti robul lui Dumnezeu, prieten al sfin`ilor Lui, iar numele t{u este Pafnutie. Dup{ ce m-am sculat, mi-a poruncit s{ ~ed l|ng{ el. Apoi, l-am rugat cu dinadinsul s{-mi spun{ numele lui, cum petrece }n pustia aceea ~i de c|t{ vreme. El, v{z|nd rug{mintea mea cea cu dinadinsul, a }nceput a-mi spune cele despre sine, zic|nd astfel: <192>Numele meu este Onufrie, de ~aizeci de ani r{t{cesc }n pustia aceasta ~i prin mun`i ~i n-am v{zut p|n{ acum nici un om, dec|t numai pe tine. Petrecerea mea }nainte a fost }n cinstita m|n{stire care se nume~te Eriti ~i care este aproape de cetatea Ermopoli, }n p{r`ile Tebaidei. M|n{stirea aceea are o sut{ de fra`i ~i to`i sunt cu un suflet, av|nd via`{ de ob~te }ntocmai, cu mult{ dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos. De ob~te le era hrana ~i }mbr{c{mintea ~i }~i petreceau }n lini~te pacea ~i hrana cea pustniceasc{, sl{vind bun{tatea Domnului. Iar eu, c|nd m{ pov{`uiam acolo pentru }nceputul cel nou, am }nv{`at de la Sfin`ii P{rin`i credin`a ~i dragostea c{tre Dumnezeu ~i r|nduielile vie`ii monahice~ti ~i i-am auzit pe d|n~ii gr{ind despre Sf|ntul Prooroc Ilie, cum, }nt{rindu-se de Dumnezeu, a petrecut }n pustie, postind mult{ vreme. Asemenea ~i de Sf|ntul Ioan ]naintemerg{torul, c{ruia nici unul din oameni nu i s-a asem{nat vreodat{ ~i ce fel de via`{ a avut el }n pustie p|n{ }n ziua ar{t{rii sale c{tre Israel. Eu }ntrebam pe Sfin`ii P{rin`i, zic|nd: <192>Mai mari sunt }naintea lui Dumnezeu cei care petrec }n pustie dec|t voi?<170> Ei }mi r{spundeau, zic|nd: <192>Fiule, aceia sunt mai mari dec|t noi, pentru c{ noi ne vedem unul pe altul }n toate zilele ~i s{v|r~im cu bucurie soborniceasca c|ntare bisericeasc{; iar de fl{m|nzim, g{sim p|ine gata, asemenea ~i de }nset{m, avem ap{ }n destul. Dac{ se }nt|mpl{ cuiva din noi a se }mboln{vi, este m|ng|iat de ceilal`i fra`i, deoarece to`i vie`uim de ob~te, ne ajut{m ~i slujim unul altuia pentru dragostea lui Dumnezeu. Dar cei ce petrec }n pustie sunt lipsi`i de toate acestea; c{ci, de se }nt|mpl{ vreunuia din ei vreo m|hnire, cine }l m|ng|ie? La boal{, cine s{-i ajute ~i s{-i slujeasc{? Dac{ i-ar veni asupra vreun r{zboi de la satana, unde va g{si om care s{-i schimbe g|ndul sau s{-l sf{tuiasc{, fiind numai el singur? De nu va avea hran{, unde s-o g{seasc{ cu }nlesnire? Asemenea ~i }nset|nd, apa nu este aproape. Acolo, o, fiule, f{r{ de asem{nare, mai mare }i este os|nda, dec|t nou{ celor ce vie`uim de ob~te; pentru c{, cei ce intr{ }n via`a pustniceasc{, slujesc mai mult lui Dumnezeu, se dau la mari postiri, foamea ~i setea, ar~i`a de ziu{ ~i r{ceala de noapte le rabd{ cu vitejie; iar r{zboaiele celor ce n{v{lesc de la vr{jma~ul cel nev{zut se }mpotrivesc tare, se silesc }n tot felul a-l birui ~i se s|rguiesc a trece toat{ calea cea str|mt{ ~i anevoioas{ care duce la ]mp{r{`ia cerului. Pentru aceea, le trimite Dumnezeu sfin`i }ngeri ca s{ le aduc{ hran{, s{ le scoat{ ap{ din piatr{ ~i ace~tia }i }nt{resc at|ta de mult, }nc|t se }mpline~te cuv|ntul proorocului Isaia care zice: <192>Cei ce a~teapt{ pe Domnul se schimb{ }n putere, se }naripeaz{ ca vulturii, alearg{ ~i nu se ostenesc. Iar dac{ nu se }nvrednice~te cineva de }ngereasca vedere cu ochii, nu se lipse~te }nc{ de venirea de fa`{ cea nev{zut{ a acelora, care }l p{zesc }n toate c{ile, }l ap{r{ de asuprelile vr{jma~ului, }l ajut{ }n lucrurile lui, ~i-i duc rug{ciunile la Dumnezeu<170>. De i se }nt|mpl{ vreunuia din pustnici vreo ispitire nea~teptat{ de la vr{jma~ ~i el }~i ridic{ m|inile c{tre Dumnezeu, }ndat{ i se trimite ajutor de sus ~i i se risipesc toate ispitele, pentru cur{`ia inimii lui. Fiule, n-ai auzit oare de ceea ce se zice }n Scriptur{ c{ Dumnezeu nu p{r{se~te pe cei ce-L caut{, s{racul nu va fi uitat p|n{ }n sf|r~it ~i r{bdarea s{racilor nu va pieri p|n{ }n sf|r~it. ^i iar: <192>Strigat-au c{tre Domnul, c|nd se m|hneau ei ~i din nevoile lor i-a izb{vit<170>. Pentru c{ Domnul d{ruie~te fiec{ruia dup{ m{sura ostenelilor pe care le sufer{ cineva pentru D|nsul. Deci, fericit este cel ce face voia Domnului pe p{m|nt ~i ]i sluje~te cu credin`{, pentru c{ }ngerii slujesc aceluia, de~i nev{zu`i, }ns{ }l fac a se bucura cu bucurie duhovniceasc{ ~i }l }nt{resc }n tot ceasul c|t este }n trup. Eu, smeritul Onufrie, auzind acestea de la sfin`ii p{rin`i }n m|n{stirea mea, m{ }ndulceam }n sufletul ~i }n inima mea mai mult dec|t mierea ~i mi se p{rea c{ sunt pe alt{ lume, pentru c{ }mi venise o dorin`{ negr{it{ s{ m{ duc }n pustie. Deci, scul|ndu-m{ noaptea ~i lu|ndu-mi pu`in{ p|ine, c|t s{-mi ajung{ patru zile, am ie~it din m|n{stire, pun|ndu-mi n{dejdea spre Dumnezeu, ~i am plecat pe calea care duce la munte, voind ca de acolo s{ intru }n pustie. ]ncep|nd eu a merge }n pustie, am v{zut }naintea mea str{lucind o raz{ de lumin{ ~i m-am temut foarte; apoi, st|nd, g|ndeam s{ m{ }ntorc }n m|n{stire. Dar raza aceea de lumin{ s-a apropiat de mine ~i am auzit dintr-}nsa un glas, zic|ndu-mi: <192>Nu te teme! Eu sunt }ngerul care umblu cu tine de la na~terea ta, pus de Dumnezeu l|ng{ tine ca s{ te p{zesc, ~i mi s-a poruncit de D|nsul s{ te duc }n pustia aceasta. Fii des{v|r~it ~i smerit cu inima }naintea Domnului ~i sluje~te-i cu bucurie; iar eu nu m{ voi dep{rta de l|ng{ tine p|n{ ce nu-mi va porunci Ziditorul s{-`i iau sufletul<170>. ]ngerul, zic|nd aceasta din raza cea }n chipul luminii, mergea }naintea mea, iar eu c{l{toream cu bucurie dup{ d|nsul. Merg|nd ca la ~ase mile, am v{zut o pe~ter{ aleas{; dup{ aceea s-a f{cut nev{zut{ de la mine raza luminii }ngerului, iar eu m-am apropiat de pe~ter{ ~i am vrut s{ ~tiu dac{ este vreun om }ntr-}nsa. Deci, ajung|nd la u~{, am strigat dup{ obiceiul monahicesc, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{!<170> Atunci am v{zut pe un b{rbat b{tr|n cinstit, cu sfin`it{ cuviin`{ la chip, pe fa`{ ~i la vedere ar{t|ndu-se, c{ era }ntr-}nsul mare dar al lui Dumnezeu ~i duhovniceasc{ bucurie. Eu, v{z|ndu-l, am c{zut }naintea picioarelor lui ~i m-am }nchinat lui; iar el, ridic|ndu-m{ de m|n{ ~i s{rut|ndu-m{, mi-a zis: <192>Tu e~ti fratele Onufrie, ajut{torul meu }ntru Domnul? Intr{, fiule, intr{ }n locuin`a mea! Dumnezeu }`i este `ie ajut{tor ~i vei petrece }ntru chemarea ta, s{v|r~ind bune lucruri }ntru frica lui Dumnezeu<170>. Deci, intr|nd }n pe~tera lui, am stat cu d|nsul c|teva zile, s|rguindu-m{ s{ deprind faptele lui bune, de vreme ce acela m-a }nv{`at r|nduielile vie`ii pustnice~ti. V{z|nd stare`ul c{ duhul meu este luminat spre deprinderea lucrurilor pl{cute Domnului nostru Iisus Hristos ~i spre cea f{r{ de temere }mpotriv{ stare a r{zboaielor celor din tain{ a potrivnicului s{u ~i spre n{lucirile care le are pustia, mi-a zis: <192>Scoal{-te, fiule, ca s{ te duc }n alt{ pe~ter{, care este mai }n{untrul pustiei, ca singur }ntr-}nsa s{ locuie~ti ~i s{ te ostene~ti }ntru Dumnezeu; pentru c{ spre aceasta te-a trimis Domnul prin purtarea sa de grij{, ca s{ fii ~i tu locuitor al pustiei celei din{untru<170>. Dup{ ce a mers patru zile ~i patru nop`i, }ntr-a cincea zi a g{sit o pe~ter{ mic{, iar sf|ntul b{rbat mi-a zis: <192>Iat{, acesta este locul care `i l-a preg{tit Dumnezeu pentru tine, ca s{ te s{l{~luie~ti }ntr-}nsul!<170> Dup{ aceea, stare`ul a petrecut cu mine treizeci de zile, }nv{`|ndu-m{ la lucruri bune; iar dup{ acele treizeci de zile, l{s|ndu-m{ lui Dumnezeu, s-a dus la treburile sale. De atunci venea c|te o dat{ pe an la mine ~i m{ cerceta, p|n{ }n ziua mut{rii sale la Dumnezeu, pentru c{ anul cel din urm{ c|nd m-a vizitat a murit; iar eu, pl|ng|ndu-l mult, l-am }ngropat aproape de locuin`a mea. Dup{ aceasta, eu smeritul Pafnutie, l-am }ntrebat pe Onufrie, zic|nd: <192>Sfinte p{rinte, oare multe osteneli ai suferit la }nceputul venirii tale }n pustia aceasta?<170> Atunci, fericitul stare` mi-a r{spuns: <192>S{ m{ crezi, iubite frate, c{ at|tea osteneli am suferit }n acest loc, }nc|t de multe ori, dezn{d{jduindu-m{ de via`a mea, mi se p{rea c{ sunt aproape de moarte. De multe ori sl{beam de foame ~i de sete, neav|nd de la }nceput nici ce m|nca, nici ce bea, afar{ numai de unele verde`uri pe care le g{seam }n pustie; atunci aveam ce m|nca. Iar pentru setea mea, numai cereasca rou{ }mi era de r{corire; c{ ziua m{ ardeam de z{duful soarelui, iar noaptea m{ r{coream de frigul nop`ii, }nc|t trupul meu mi se uda de roua cea cereasc{. Dar c|te n-am mai r{bdat ~i c|te osteneli n-am mai suferit }n aceast{ pustie neumblat{! A spune r{bd{rile ~i ostenelile mele nu se poate, pentru c{ nici nu se cuvine a le ar{ta pe ele; deoarece, pentru dragostea lui Dumnezeu, omul este dator ca la singur{tate s{ le fac{. Dar Bunul Dumnezeu, v{z|ndu-m{ c{ m-am dat cu totul spre nevoin`ele pustnice~ti ~i mi-am pus sufletul spre foame ~i sete, a poruncit sf|ntului S{u }nger, ca s{ }ngrijeasc{ de mine ~i s{-mi aduc{ }n toate zilele pu`in{ p|ine ~i ap{ pentru }nt{rirea sufletului meu. Astfel, m-au }ngrijit }ngerii pe mine treizeci de ani. Iar dup{ }mplinirea celor treizeci de ani, Dumnezeu a or|nduit spre m|ng|ierea mea, hran{ mai }ndestul{toare. Pentru c{, aproape de pe~tera mea, s-a g{sit un finic care avea dou{sprezece ramuri, ~i fiecare ramur{ deosebit, la o lun{ pe an aducea roadele sale, una la o lun{, alta la alt{ lun{, p|n{ ce trec toate cele dou{sprezece luni; iar c|nd se sf|r~ea o lun{, se sf|r~ea ~i rodul unei ramuri, ~i c|nd sosea alt{ lun{, sosea ~i rodul altei ramuri. Asemenea, din porunca lui Dumnezeu curgea un mic izvor de ap{ vie, a~a c{ acum am }nc{ treizeci de ani }ntru }ndestulare cu aceasta; pentru c{, uneori m|ncam din p|inea cea adus{ de }nger, iar alteori gustam din roadele finicului cu verde`urile pustiei, care, prin dumnezeiasc{ porunc{, mi s-au }ndulcit ca mierea. Din izvor beau ap{ vie, mul`umind lui Dumnezeu; dar mai ales m{ hr{nesc ~i m{ ad{p cu dulcea`{ din cuvintele lui Dumnezeu, precum se scrie: Nu cu singur{ p|ine va fi omul viu, ci cu tot cuv|ntul care iese din gura lui Dumnezeu. Deci, o, frate Pafnutie, dac{ te vei s|rgui ca s{ s{v|r~e~ti voia Domnului Dumnezeu, toate cele de trebuin`{ se vor trimite pentru tine de la D|nsul; pentru c{ Sf|nta Evanghelie zice: Nu v{ }ngriji`i ce vom m|nca, ce vom bea sau ce vom }mbr{ca, pentru c{ pe toate acestea ~i p{g|nii le caut{, c{ci Tat{l vostru Cel ceresc ~tie c{ trebuie toate acestea. Ci c{uta`i mai }nt|i ]mp{r{`ia lui Dumnezeu ~i dreptatea Lui ~i toate acestea se vor ad{uga vou{. Cuviosul Onufrie gr{ind unele ca acestea, m-am minunat de aleasa lui via`{ ~i iar{~i l-am }ntrebat pe el: <192>P{rinte, de unde te }mp{rt{~e~ti s|mb{ta ~i Duminica cu Preacuratele lui Hristos Taine, s{ m{ }mp{rt{~e~ti pe mine?<170> ]ngerul Domnului nu vine numai la mine cu dumnezeiasca ]mp{rt{~anie, ci ~i la ceilal`i care vie`uiesc }n pustie pentru Dumnezeu ~i fa`{ omeneasc{ nu v{d ~i pe care, }mp{rt{~indu-i, }i umple de veselie negr{it{. Deci, dac{ vreunul dintr-}n~ii ar dori s{ vad{ om, }ngerul }l ia pe el ~i }l }nal`{ la cer, ca s{ vad{ pe sfin`i ~i s{ se veseleasc{; iar sufletul se lumineaz{ ca lumina ~i se bucur{ cu duhul. ]nvrednicindu-se a vedea cere~tile bun{t{`i, uit{ toate ostenelile sale suferite }n pustie; apoi, }ntorc|ndu-se la al s{u loc, se sile~te a sluji mai cu os|rdie lui Dumnezeu, n{d{jduind a c|~tiga }n veci cele din ceruri, pe care s-a }nvrednicit a le vedea. Toate acestea le-a vorbit Cuviosul Onufrie cu mine sub poalele muntelui, unde ne-am }nt|lnit; iar eu, din ni~te vorbe ca acestea ale cuviosului, m-am umplut de bucurie ~i am uitat ~i de ostenelile mele, cele cu foamea ~i cu setea, suferite }n c{l{torie. Deci, }narm|ndu-m{ cu duhul ~i cu trupul, am zis: <192>Fericit sunt eu cel ce m-am }nvrednicit a te vedea pe tine, sfinte p{rinte, ~i am auzit cuvintele tale cele dulci ~i pl{cute<170>. Iar el mi-a zis: <192>S{ ne scul{m de acum, frate, s{ mergem la locuin`a mea<170>. Deci, scul|ndu-m{, am mers, iar eu nu }ncetam minun|ndu-m{ de darul cuviosului stare`. Apoi, trec|nd dou{ sau trei stadii, am venit la pe~tera sf|ntului; ~i acolo era un finic ales ~i curgea ~i un izvor mic de ap{ vie. St|nd l|ng{ pe~ter{, cuviosul s-a rugat ~i, sf|r~ind rug{ciunea ~i zic|nd <192>amin<170>, a stat ~i mi-a poruncit s{ stau ~i eu cu d|nsul; ~i am vorbit, spun|nd unul altuia bun{t{`ile Domnului. Venind soarele spre apus ~i ziua sf|r~indu-se, am v{zut l|ng{ noi o p|ine ~i ap{, iar acel cuvios b{rbat mi-a gr{it mie: <192>Gust{, frate, din p|inea ~i apa care se afl{ }naintea ta, ca s{ te }nt{re~ti; pentru c{ te v{d pe tine sl{bit de foame, de sete ~i de osteneala drumului<170>. Iar eu am zis c{tre d|nsul: <192>Viu este Domnul meu, c{ nu voi m|nca nici nu voi bea singur, dac{ nu m|nc{m am|ndoi<170>. Dar stare`ul nu voia s{ guste; numai dup{ ce l-am rugat mult, abia atunci am putut s{-l }nduplec. Deci, }ntinz|nd m|inile, am luat p|inea, pe care am rupt-o, am m|ncat ~i m-am s{turat, r{m|n|nd ~i f{r|mituri; dup{ aceea, am b{ut ap{ ~i am mul`umit lui Dumnezeu. Astfel, toat{ noaptea aceea am petrecut-o rug|ndu-m{. Dup{ ce s-a f{cut ziu{ ~i dup{ c|ntarea Utreniei, am v{zut fa`a cuviosului schimbat{ ~i m-am temut; dar el, cunosc|nd aceasta, mi-a zis: <192>Nu te teme, frate Pafnutie, c{ Dumnezeu, Cel ce spre to`i este milostiv, te-a trimis la mine, ca s{-mi }ngropi trupul meu; c{ci }n ziua de ast{zi sf|r~esc vremelnica mea via`{ ~i voi trece la via`a cea f{r{ de sf|r~it, la Hristosul meu, }ntru odihna cea ve~nic{<170>. Deci, fiind ziua a dou{sprezecea a lunii iunie, Cuviosul Onufrie mi-a poruncit, zic|ndu-mi: <192>Iubite frate, dac{ te vei }ntoarce }n Egipt s{ m{ pomene~ti pe mine }naintea fra`ilor ~i a tuturor cre~tinilor<170>. Iar eu am zis c{tre d|nsul: <192>P{rinte sfinte, eu doresc ca dup{ moartea ta s{ petrec }n locul acesta<170>. Cuviosul a r{spuns: <192>Fiule, nu e~ti trimis de Dumnezeu pentru aceea ca s{ petreci }n aceast{ pustie, ci ca, v{z|nd pe robii Lui, s{ te }ntorci la locul t{u ~i s{ spui via`a lor cea }mbun{t{`it{ la fra`i, spre folosul celor ce vor auzi, ~i spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Deci mergi, fiule, }n Egipt la m|n{stirea ta ~i poveste~te cele ce ai v{zut ~i ai auzit }n pustie, cele ce vei mai vedea ~i vei auzi, ~i singur s{ petreci }n fapte bune, slujind lui Dumnezeu<170>. @BT-1 = Acestea zic|ndu-le, am c{zut }naintea cinstitelor lui picioare, zic|nd: <192>Binecuvinteaz{-m{, prea cinstite p{rinte, ~i te roag{ pentru mine s{ aflu mil{ }naintea lui Dumnezeu. Precum m-a }nvrednicit pe mine M|ntuitorul meu s{ te v{d pe sfin`ia ta }n aceast{ via`{, tot a~a s{ m{ }nvredniceasc{ a te vedea ~i }n veacul ce va s{ fie!<170> Atunci Cuviosul Onufrie, ridic|ndu-m{ de la p{m|nt, mi-a zis: <192>Fiule Pafnutie, nu te va sc|rbi pe tine Dumnezeu, ci va }mplini cererea ta; binecuv|nt|ndu-te, te va }nt{ri }ntru dragostea Sa, }`i va lumina ochii min`ii spre dumnezeiasca vitejie, te va izb{vi de toat{ cursa potrivnicului ~i va s{v|r~i }ntru tine tot lucrul bun pe care l-ai }nceput. ]ngerii Lui te vor p{zi }ntru toate c{ile tale ~i te vor feri de vr{jma~ii cei nev{zu`i, ca s{ nu poat{ ei s{ te cleveteasc{ }naintea lui Dumnezeu }n ceasul cerc{rii celei }nfrico~ate<170>. @BT-1 = Dup{ aceasta, cuviosul p{rinte, d|ndu-mi cea mai de pe urm{ s{rutare }ntru Domnul, a }nceput a se ruga lui Dumnezeu cu multe lacrimi ~i suspine. Iar, dup{ ce s-a rugat din destul, ~i-a plecat genunchii, culc|ndu-se la p{m|nt ~i zic|nd cel mai de pe urm{ cuv|nt: <192>]n m|inile Tale, Dumnezeule, }mi dau duhul meu!<170> Deci, c|nd gr{ia el acestea l-a str{lucit din cer o lumin{ minunat{ ~i, }n str{lucirea luminii aceleia, veselindu-i-se fa`a, ~i-a dat duhul s{u. @BT-1 = Atunci, deodat{ s-a auzit }n v{zduh glasul }ngeresc, c|nt|nd ~i binecuv|nt|nd pe Dumnezeu, pentru c{ ei, lu|nd sufletul cuviosu-lui, cu bucurie }l }n{l`au la Dumnezeu. Atunci, eu am }nceput a pl|nge ~i a m{ t|ngui }naintea cinstitului lui trup, c{ci pierdusem pe p{rintele pe care nu-l g{sisem de mult. Deci, dezbr{c|nd haina mea, am descusut c{ptu~eala ei ~i cu aceea am acoperit trupul sf|ntului; iar cu fa`a m-am }mbr{cat eu, ca s{ nu m{ }ntorc dezbr{cat la fra`ii mei. Apoi, g{sind o piatr{ mare, }n care cu purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, era f{cut{ o groap{ }n chip de morm|nt, }ntr-acea piatr{ am pus sf|ntul trup al pl{cutului lui Dumnezeu, cu c|ntare cuviincioas{ de psalmi ~i, aduc|nd o mul`ime de pietre mici, am acoperit cu ele cinstitul s{u trup; apoi am }nceput a m{ ruga lui Dumnezeu s{-mi dea voie s{ petrec }n acel loc. Dar pe c|nd voiam s{ intru }n pe~ter{, atunci deodat{ }naintea ochilor mei a c{zut pe~tera, finicul care hr{nea pe sf|nt a c{zut din r{d{cin{, iar izvorul cel cu ap{ vie s-a uscat. @BT-1 = Toate acestea v{z|ndu-le, am cunoscut c{ nu este voia lui Dumnezeu s{ r{m|n acolo. De aceea, vr|nd ca s{ plec de acolo, am m|ncat f{r|miturile de p|ine care r{m{seser{ din ziua de ieri, asemenea am b{ut ~i apa care r{m{sese, apoi, ridic|ndu-mi m|inile ~i ochii c{tre cer, m-am rugat. Dup{ aceea, iar{~i am v{zut pe b{tr|nul acela pe care mai }nainte l-am v{zut c|nd mergeam }n pustie. Acela, }nt{rindu-m{, mergea }naintea mea; iar eu, ie~ind de acolo, m{ m|hneam pentru sf|r~itul Sf|ntului Onufrie, c{ nu m-am }nvrednicit s{-l v{d mai mult }ntre cei vii; dar m{ bucuram cu sufletul c{ m-am }nvrednicit a m{ }ndulci de sfintele lui cuvinte ~i a lua binecuv|ntare din gura lui; ~i astfel sl{veam pe Dumnezeu. Merg|nd patru zile, am ajuns la o oarecare chilie }nalt{, sub munte fiind pe~tera. Intr|nd }n{untru, nu am g{sit pe nimeni. Apoi am stat pu`in, g|ndindu-m{: Oare va fi cineva viu }n chilia aceasta la care m-a adus Dumnezeu? Acestea g|ndindu-le, a intrat un b{rbat sf|nt, plin de c{runte`e, al c{rui chip era minunat ~i cu bun{ cuviin`{; fiind }mbr{cat cu o hain{ }mpletit{ din ramuri de finic. Acela, v{z|ndu-m{, }ndat{ a zis c{tre mine: <192>Tu e~ti fratele Pafnutie, acela care ai }ngropat pe Cuviosul Onufrie?<170> Atunci eu, }n`eleg|nd c{ aceasta i s-a descoperit lui de Dumnezeu, am c{zut la picioarele lui. Dar el, m|ng|indu-m{, mi-a zis: <192>Scoal{-te, frate, c{ Dumnezeu te-a }nvrednicit s{ fii prieten al sfin`ilor Lui; pentru c{, din purtarea de grij{ a Aceluia, am aflat de venirea ta la mine. Iat{, iubite frate, }`i ar{t `ie cele despre mine: De ~aizeci de ani de c|nd sunt }n pustia aceasta, n-am v{zut om, care s{ fi venit la noi, afar{ numai de fra`ii care locuiesc aici cu mine<170>. Deci, mai vorbind }ntre noi c|te ceva, au intrat al`i trei p{rin`i asemenea cu sfin`ii b{tr|ni ~i }ndat{ au zis c{tre mine: <192>Binecuvinteaz{, frate! Tu e~ti fratele Pafnutie, }mpreun{ ostenitorul nostru }ntru Domnul! Tu ai }ngropat trupul Sf|ntului Onufrie! Bucur{-te, frate, c{ te-ai }nvrednicit a vedea un mare dar de la Dumnezeu, }n~tiin`|ndu-ne pe noi Domnul, c{ ast{zi tu vei veni la noi, poruncindu-`i s{ petreci cu noi o zi. C{ sunt ~aizeci de ani de c|nd petrecem }n pustia aceasta, fiecare vie`uind deosebit; numai s|mb{ta spre ziua Duminicii ne adunam aici, ~i n-am v{zut p|n{ acum pe nici un om, afar{ de tine unul<170>. Dup{ aceea, mai vorbind }ntre noi despre Cuviosul P{rinte Onufrie ~i de al`i sfin`i, dup{ dou{ ceasuri, mi-au zis: <192>Frate Pafnutie, prime~te pu`in{ p|ine ~i-`i }nt{re~te inima ta, c{ ai venit de departe ~i ni se cade a ne bucura cu tine<170>. @BT-1 = Apoi, scul|ndu-ne, am f{cut rug{ciune c{tre Dumnezeu ~i am v{zut }naintea noastr{ cinci p|ini curate, foarte bune, moi ~i calde ca ~i cum erau coapte de cur|nd. Acei p{rin`i au mai adus c|te ceva ~i din rodurile p{m|ntului, ~i, ~ez|nd, am m|ncat }mpreun{. Dup{ aceea, mi-au gr{it: <192>Precum `i-am spus, de ~aizeci de ani de c|nd petrecem }n pustia aceasta, totdeauna ni se aduc, din porunca <%2>lui Dumnezeu Cel nev{zut, numai patru p|ini; iar acum, dac{ ai venit ~i tu la noi, ni s-a trimis ~i a cincea p|ine. Noi nu ~tim de unde ni se aduc acestea, c{ fiecare din noi, c|nd intr{ }n pe~tera sa, g{se~te }n fiecare zi c|te o p|ine; iar c|nd este spre ziua Duminicii ~i ne adun{m to`i la un loc, g{sim aduse c|te patru p|ini;<%0> pentru fiecare c|te una<170>. Deci, dup{ ce am ispr{vit cu m|ncarea aceea, ne-am sculat ~i am mul`umit lui Dumnezeu. Apoi, petrec|nd seara s|mbetei la rug{ciune, am stat toat{ noaptea f{r{ somn, rug|ndu-ne p|n{ Duminic{, c|nd s-a luminat de ziu{. @BT-1 = A doua zi, am rugat pe acei sfin`i p{rin`i s{ m{ lase s{ petrec cu ei p|n{ la moartea mea. Ei mi-au zis: <192>Nu este voin`a lui Dumnezeu s{ petreci cu noi }n pustia aceasta, ci `i se cade s{ te duci }n Egipt ~i s{ spui fra`ilor iubitori de Hristos toate cele ce ai v{zut }ntru pomenirea noastr{ ~i spre folosul celor ce vor auzi<170> Apoi, gr{ind ei, i-am rugat s{-mi spun{ numele lor, dar ei n-au voit. Deci, rug|ndu-i cu mult{ st{ruin`{, nimic n-am putut afla, dec|t numai aceasta mi-au spus: <192>Dumnezeu Care ~tie toate, ~tie ~i numele nostru; deci, pomene~te-ne, frate, ~i te roag{ pentru noi ca s{ ne }nvrednicim a ne vedea unul cu altul }n casa lui Dumnezeu; }ns{ s|rguie~te-te, iubitule, ca s{ scapi de ispitele lume~ti ~i s{ nu fii batjocorit de d|nsele, deoarece acelea au }n~elat pe mul`i<170>. Auzind acestea de la acei cuvio~i p{rin`i, am c{zut la picioarele lor ~i binecuv|nt|ndu-m{, am ie~it cu pacea lui Dumnezeu }n calea mea. Apoi, mi-au proorocit ~i ni~te lucruri care s-au ~i }mplinit. @BT-1 = Plec|nd de acolo, am c{l{torit o zi prin pustia din{untru ~i, ajung|nd la o pe~ter{ oarecare, am ~ezut acolo s{ m{ odihnesc, l|ng{ care era un izvor de ap{. Deci, priveam la frumuse`ea acelui loc, care era foarte minunat ~i avea }mprejurul izvorului pomi mul`i ~i saduri pline de roade. Odihnindu-m{ pu`in, m-am sculat ~i umblam prin mijlocul acelor pomi, minun|ndu-m{ de }ndestulata mul`ime a fructelor lor ~i m{ g|ndeam }n mine: Cine este acela care a s{dit ace~tia? Acolo erau diferi`i pomi: finici, l{m|i, meri mari ~i frumo~i, smochini, piersici ~i vi`{ de vie plin{ cu struguri ale~i ~i al`i pomi roditori, al c{ror gust era mai dulce dec|t mierea. Din fructele lor ie~ea un miros foarte pl{cut, iar izvorul din p|raiele care curgeau dintr-}nsul, ad{pa acele saduri; deci, socoteam }n mine, c{ acela este Raiul lui Dumnezeu. @BT-1 = Pe c|nd m{ miram de acea minunat{ frumuse`e, iat{ c{ v{d patru tineri frumo~i la chip, }mbr{ca`i }n piei de oi, venind spre mine din pustie ~i, apropiindu-se, au zis: <192>Bucur{-te, frate Pafnutie!<170> Atunci eu, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt, m-am }nchinat lor; iar ei, ridic|ndu-m{, au stat l|ng{ mine ~i am }nceput a vorbi }mpreun{. Fe`ele lor erau at|t de str{lucite cu darul lui Dumnezeu, }nc|t mi se p{rea c{ nu sunt oameni, ci }ngeri pogor|`i din cer. Ei s-au bucurat mult de mine ~i, lu|nd fructe din pomi, mi-au pus }nainte s{ m{n|nc; ~i mi s-a bucurat inima pentru dragostea lor. Deci am petrecut cu d|n~ii ~apte zile, hr{nindu-m{ din roadele acelor pomi. Apoi i-am }ntrebat, zic|nd: <192>Cum a`i venit aici? ^i de unde sunte`i?<170> Ei mi-au r{spuns: <192>Frate, de vreme ce Dumnezeu te-a trimis la noi, }`i vom spune adev{rat via`a noastr{. Noi suntem din cetatea care se nume~te Oxirinhos. P{rin`ii no~tri erau mai mari }n cetatea aceea ~i, voind s{ ne }nve`e carte, ne-au dat la o ~coal{, unde am }nv{`at repede gramatica cea proast{. C|nd am trecut la }nv{`{tur{ mai }nalt{, ne-am }nvoit }ntr-un g|nd ~i }ntr-o tocmire, ajut|ndu-ne Dumnezeu spre cea mai bun{, ~i am pus }naintea noastr{ }n`elepciunea lui Dumnezeu cea duhovniceasc{. Dintr-acea vreme, ne adunam }n fiecare zi ~i ne }ndemnam unul pe altul cu credin`{ la slujba lui Dumnezeu. Av|nd g|ndul cel bun }n inimile noastre, ne-am socotit s{ c{ut{m undeva un loc lini~tit ~i s{ petrecem c|teva zile }n rug{ciune, p|n{ ce vom ~ti r|nduiala lui Dumnezeu pentru noi. Pentru aceea, lu|nd fiecare din noi pu`in{ p|ine ~i ap{, c|t s{ ne ajung{ timp de vreo ~apte zile, am ie~it din cetate. Merg|nd c|teva zile, am ajuns }n pustie ~i, intr|nd }ntr-}nsa, ne-am }nsp{im|ntat; apoi am v{zut }naintea noastr{ un b{rbat luminos ~i }nconjurat cu slav{ cereasc{. Acela ne-a luat de m|ini, ne-a adus }n acest loc pe care }l vezi ~i ne-a dat }n primire unui b{rbat }mbun{t{`it, slujitor al lui Dumnezeu; ~i acum este al ~aselea an de c|nd petrecem aici. Cu stare`ul acela am petrecut un an, }nv{`|ndu-ne ~i pov{`uindu-ne de la d|nsul cum s{ slujim lui Dumnezeu. Dup{ }mplinirea unui an, p{rintele nostru s-a mutat la Domnul ~i dintr-acea vreme suntem aici singuri. Acum, iubite frate, `i-am spus de unde suntem ~i cum am venit aici. ]n to`i ace~ti ~ase ani, n-am gustat p|ine, nici alt{ hran{, dec|t numai fructele acestor pomi ~i fiecare din noi petrece }n lini~te singur. Iar c|nd vine s|mb{ta, ne adun{m to`i }n acest loc, ne vedem unul pe altul, ne m|ng|iem }ntru Domnul ~i petrecem }mpreun{ dou{ zile, s|mb{ta ~i Duminica, iar dup{ aceea ne ducem fiecare la locul nostru<170>. Eu, smeritul Pafnutie, auzind aceasta de la d|n~ii, i-am }ntrebat: <192>Unde v{ }mp{rt{~i`i s|mb{ta ~i duminica cu dumnezeie~tile Taine ale Preacuratului ~i Sf|ntului Trup ~i S|nge al lui Hristos, M|ntuitorul nostru?<170> Ei mi-au r{spuns: <192>Pentru aceea ne adun{m aici }n toate s|mbetele ~i Duminicile, c{ Dumnezeu trimite la noi un }nger sf|nt ~i prealuminat ~i ne d{ nou{ Sf|nta ]mp{rt{~anie<170>. Auzind aceasta, m-am bucurat foarte mult ~i m-am g|ndit s{ a~tept la d|n~ii p|n{ s|mb{t{, ca s{ m{ }nvrednicesc ~i eu a vedea pe sf|ntul }nger ~i s{ primesc dumnezeiasca ]mp{rt{~anie din m|inile lui. Deci, am stat acolo p|n{ s|mb{t{; pentru mine au stat ~i ei }n acel loc, neduc|ndu-se la locuin`ele lor deosebite. ^i am petrecut zilele acelea }n pream{rirea lui Dumnezeu ~i }n rug{ciuni, av|nd ca hran{ fructele pomilor ~i b|nd ap{ din izvor. Venind s|mb{ta, ace~ti robi ai lui Hristos mi-au zis: <192>Preg{te~te-te, iubite frate, c{ci ast{zi va veni }ngerul lui Dumnezeu, aduc|ndu-ne dumnezeiasca ]mp{rt{~anie, pe care de s-ar }nvrednici cineva a o primi din m|inile lui, aceluia i se iart{ toate p{catele ~i se face }nfrico~{tor diavolilor ~i ispitele lor nu pot s{ se apropie de el<170>. Acestea gr{indu-le ei cu mine, am sim`it un miros <%2>pl{cut ca de ni~te t{m|ie aleas{ ~i de aromate de mult pre` ~i m-am m<%0>inunat, pentru c{ niciodat{ n-am sim`it undeva un miros ca acela. Am }ntrebat de unde vine o mirosire a~a de pl{cut{? Iar ei au zis: <192>]ngerul Domnului se apropie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos!<170> Deci, st|nd noi la rug{ciune, am }nceput a c|nta ~i a pream{ri pe Hristos ]mp{ratul, Dumnezeul nostru. ^i iat{, o lumin{ prealuminat{ din cer ne-a str{lucit, ~i am v{zut }ngerul Domnului pogor|ndu-se de sus ~i str{lucind ca un fulger ~i am c{zut cu fa`a la p{m|nt de fric{, iar ei m-au ridicat, poruncindu-mi s{ nu m{ tem. Am v{zut pe }ngerul lui Dumnezeu st|nd }n fa`a noastr{, }n chip de t|n{r prealuminos, a c{rui frumuse`e nu se poate spune, `in|nd }n m|ini Sf|ntul Potir cu dum<%2>nezeiasca ]mp{rt{~anie. Deci, ace~ti sfin`i robi ai lui Dumnezeu, s-a<%0>u apropiat unul c|te unul ~i s-au }mp{rt{~it. Dup{ aceea, m-am apropiat ~i eu p{c{tosul ~i nevrednicul, cu mult cutremur ~i cu spaim{; deci, cu negr{it{ bucurie m-am }nvrednicit a m{ }mp{rt{~i din m|inile }ngerului cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Pe c|nd m{ }mp{rt{~eam, am auzit pe }nger gr{ind: <192>Trupul ~i S|ngele Domnului Iisus, Dumnezeul nostru, s{ fie }n voi hran{ nestric{-cioas{, veselie ne}ncetat{ ~i via`{ ve~nic{<170>. Iar noi am r{spuns: <192>Amin<170>. Apoi, dup{ Sf|nta ]mp{rt{~anie, am fost binecuv|nta`i de acel preasl{vit }nger, iar }ngerul s-a suit la cer }naintea ochilor no~tri. Noi atunci, c{z|nd, ne-am }nchinat lui Dumnezeu, mul`umindu-I pentru un dar at|t de mare al Lui. ^i s-a f{cut bucurie mare }n inimile noastre, iar mie mi se p{rea c{ nu sunt pe p{m|nt, ci }n cer, ~i }n acea mare bucurie duhovniceasc{ am r{mas ca }ntr-o uimire. Dup{ aceasta, acei sfin`i robi ai lui Dumnezeu, aduc|nd poame, au pus }nainte ~i, ~ez|nd, am gustat. Trec|nd ziua s|mbetei <%2>~i sosind noaptea, am petrecut-o f{r{ de somn }n c|ntarea de psal<%4>mi<%2> ~i }n pream{rirea lui Dumnezeu. A doua zi, Duminic{, iar{~i ne-<%0>am }nvrednicit aceluia~i dar dumnezeiesc ca ~i s|mb{t{; pentru c{ acela~i }nger al lui Dumnezeu, venind cu aceea~i r|nduial{ ~i chip, ne-a }mp{rt{~it ~i a umplut inimile noastre de foarte mare bucurie. Eu lu|nd pu`in{ }ndr{zneal{, am rugat pe }ngerul lui Dumnezeu, s{-mi porunceasc{, ca s{ fiu }n locul acela cu sfin`ii robi ai lui Dumnezeu p|n{ la sf|r~itul meu. ]ns{ el mi-a zis: <192>Nu este cu pl{cere lui Dumnezeu s{ vie`uie~ti aici, ci }`i porun-ce~te, ca, f{r{ z{bav{, s{ te duci }n Egipt ~i s{ poveste~ti tuturor fra`ilor cele ce ai v{zut }n pustie ~i ai auzit, ca ~i aceia s{ se s|rguiasc{ a primi via`a cea bun{ ~i a pl{cea St{p|nului Hristos. S{ propov{duie~ti mai ales via`a sf|nt{ ~i fericitul sf|r~it al Cuviosului Onufrie, pe care l-ai }ngropat }n piatr{ ~i s{ spui fra`ilor toate cele ce ai auzit din gura lui. Fericit e~ti ~i tu c{ te-ai }nvrednicit a vedea ~i a auzi cele at|t de minunate ~i preasl{vite minuni ale lui Dumnezeu, care se s{v|r~esc asupra sfin`ilor Lui }n aceast{ pustie. N{d{jduie~te-te spre Domnul, c{ci ~i pe tine te va num{ra }n via`a ce va s{ fie cu ace~ti sfin`i, pe care i-ai v{zut ~i cu care ai vorbit. Deci, acum mergi }n calea ta ~i pacea lui Dumnezeu s{ fie cu tine!<170> ]ngerul, zic|nd acestea, s-a suit la ceruri, iar eu at|t m-am umplut de spaim{ ~i de }ntristare din vorbele lui, }nc|t n-a r{mas }n mine puterea mea, ci am c{zut la p{m|nt ca ~i cum eram }n afar{ de mine. Atunci, ridic|ndu-m{ sfin`ii lui Dumnezeu, m{ m|ng|iau ~i, pun|ndu-mi dinainte poame, am gustat ~i am mul`umit lui Dumnezeu. Dup{ aceasta, s{rut|nd pe sfin`i, am pornit pe calea mea; iar aceia, d|ndu-mi poame ca s{ am pe cale, m-au petrecut ca la cinci stadii. Deci, i-am rugat s{-mi spun{ numele lor ~i mi-au spus: Cel dint|i, Ioan; al doilea, Andrei; al treilea, Eraclie ~i al patrulea, Teofil. Ei mi-au poruncit s{ le spun numele fra`ilor ca s{-i pome-neasc{, iar eu m-am rugat lor s{ m{ pomeneasc{ }n rug{ciunile lor. Deci, s{rut|ndu-ne }n Domnul, ne-am desp{r`it. Aceia s-au }ntors la locul lor, iar eu m-am dus pe cale spre Egipt. Trec|nd pustia, m{ m|hneam ~i m{ bucuram. M{ m|hneam, pentru c{ m-am lipsit de vederea fe`ei ~i de vorbele cele dulci ale celor at|t de pl{cu`i lui Dumnezeu, c{rora nu este vrednic{ toat{ lumea; dar m{ bucuram, fiindc{ m-am }nvrednicit de binecuv|n-tarea lor, de vederea }ngereasc{ ~i de dumnezeiasca ]mp{rt{~anie ce am primit-o din m|inile }ngere~ti. Merg|nd trei zile, m-am apropiat de un schit ~i am aflat acolo doi fra`i petrec|nd }n lini~te. Deci, m-am odihnit la ei zece zile ~i le-am spus lor toate cele ce mi s-au }nt|mplat }n pustie, v{zute ~i auzite. Ei, ascult|ndu-m{ cu mult{ umilin`{ ~i bucurie, mi-au zis: <192>Cu adev{rat, p{rinte Pafnutie, de mare dar te-ai }nvrednicit de la Dumnezeu, pentru c{ te-ai }nvrednicit s{ vezi pe at|`ia sfin`ia ai Lui<170>. Acei doi fra`i erau }mbun{t{`i`i, iubind pe Dumnezeu din toat{ inima, ~i au scris toate cele ce au auzit din gura mea. Deci, s{rut|ndu-i, m-am dus la m|n{stirea mea, iar ei au purtat cartea povestirilor mele pe la to`i sfin`ii p{rin`i ~i fra`i din schit. Aceia, citind-o ~i ascult|nd-o, s-au umplut de mare folos ~i au binecuv|ntat pe Dumnezeu, Care trimite mila Sa spre robii S{i. Apoi, ei au pus carte }n biseric{, ca to`i, cei ce vor, s{ o citeasc{, fiind plin{ de zidire duhovniceasc{ ~i de g|ndire dumnezeiasc{. Iar eu, cel mai mic rob, Pafnutie, }nvrednicindu-m{ de mila lui Dumnezeu, C{ruia nu sunt vrednic, cu gura ~i cu scrisul, vestesc la to`i acestea, care mi s-au poruncit s{ le vestesc }ntru slava lui Dumnezeu ~i spre folosul celor ce }~i caut{ m|ntuirea sufletelor lor. Fie darul ~i pacea Domnului nostru Iisus Hristos cu voi, pentru rug{ciunile pl{cu`ilor Lui, sfin`ilor, cuvio~ilor ~i p{rin`ilor no~tri, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Nota - Se cade a ~ti care este Cuviosul Pafnutie, care a aflat pe Cuviosul Onufrie, deoarece }n Istoria Bisericeasc{ ~i }n Pateric se afl{ mul`i cu numele Pafnutie. Prea Cuviosul Pafnutie, care a fost episcop }n Tebaida cea de sus, ce este una din p{r`ile Egiptului, este acela care a p{timit pentru Hristos, }n vremea p{g|nului }mp{rat Maximian al Romei ~i c{ruia i s-a scos ochiul drept. Dup{ aceea, acesta pe vremea }mp{r{`iei marelui Constantin, la }nt|iul Sinod a toat{ lumea, a fost }n Niceea, c|nd Sfin`ii P{rin`i au vrut s{ fac{ o lege, ca preo`ii mireni s{ nu aib{ femei, el s-a sculat }n mijlocul sinodului, a strigat cu glas mare: <192>S{ nu pune`i aceast{ sarcin{ grea ~i acest jug greu asupra slujitorilor biserice~ti<170>. Deci, Sf|ntul Pafnutie s-a }mpotrivit foarte mult la aceast{ dorin`{ a Sfin`ilor P{rin`i, cu toate c{ el singur era p{zitor al fecioriei din p|ntecele maicii sale ~i nimeni n-a r{spuns ceva }mpotriva cuvintelor lui, l<%2>{s<%0>|ndu-se acel lucru la }nvoirea fiec{ruia. De atunci ~i p|n{ acum preo`ii ~i diaconii <%2>Bisericii R{s{ritului sunt c{s{tori`i. Despre acesta scriu istoricii greci: Socrat, cartea 1, cap. 18: Sozomen, cartea 1, cap. 22 ~i Nichifor, cartea VIII, cap. 19. Este de mirare cu adev{rat, cum un b{rbat ca Pafnutie, at|t de pl{cut lui Dumnezeu, care va p{timi pentru Hristos ~i care a luat parte la }nt|iul Sinod a toat{ lumea, de~i a fost cel din urm{ dintre Sfin`i P{rin`i, a }nt{rit dup{ lege c{s{toria preo`ilor ~i diaconilor mireni; este de mirare c{ nu se cinste~te }n Biseric{ cu pomenire, precum se cinstesc ceilal`i p{rin`i sfin`i. Acest Cuvios Pafnutie se pomene~te }n Prolog }n 25 de zile ale lunii noiembrie, cum a sc{pat pe ni~te t|lhari. ]n 9 martie se pomene~te, tot }n Prolog, de acest Sf|nt Pafnutie, cum c{ s-a rugat lui Dumnezeu s{-i spun{ lui cu cine este asemenea ~i a luat }n~tiin`are c{ el este asemenea cu mai marele satului. ^i iar{~i, }n aceea~i lun{, }n 27 de zile, cuv|ntul spune c{ este asemenea cu un om fluier{tor. Acesta este cel care a aflat pe Sf|ntul Onufrie, dup{ cum se dovede~te dintr-un pateric vechi grecesc scris de m|n{. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = VIA@A CUVIOSULUI PETRU ATONITUL Cuviosul Petru a fost de neam grec, cu r|nduiala osta~ ~i voievod. El a venit la c{lug{rie }n acest chip: Ca voievod, fiind trimis cu multe o~ti la r{zboi }n Siria, s-a }nt|mplat ca o~tile grece~ti s{ fie biruite de potrivnici; deci, a fost dus }n robie cu mul`i al`i osta~i }n cetatea Samara din `inutul Arabiei, care era l|ng{ r|ul Eufratului. Acolo a fost aruncat }n temni`{ cu lan`uri grele de fier. Petru, ~ez|nd }n lan`uri, }~i cerceta ~tiin`a sa, ~i ~i-a adus aminte c{ de multe ori se g|ndea s{ se fac{ monah. Deci, a cunoscut c{, de aceea a dat Dumnezeu asupra lui acea p{timire ~i robie, deoarece nu s-a s|rguit ca scopul s{u cel bun s{-l aduc{ degrab{ la }ndeplinire. De aceea pl|ngea ~i se t|nguia mult, blestem|ndu-~i lenevirea sa ~i oc{r|ndu-se singur c{ p{time~te unele ca acestea dup{ vrednicie. Deci, ~ez|nd mult timp }n temni`{ ~i neav|nd nici o n{dejde de sc{pare din lan`uri, a }nceput a se ruga cu c{ldur{ spre Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce poate, cu judec{`ile Sale cele ne~tiute, s{-l elibereze pe el din leg{turi, precum a scos pe Adam din iad ~i pe Apostolul Petru din temni`a lui Irod, chem|nd }ntru ajutor ~i mijlocirea cea mult puternic{ spre Dumnezeu, a marelui f{c{tor de minuni, Sf|ntului Ierarh Nicolae, grabnicul ajut{tor al celor ce sunt }n primejdii. El avea de mult spre d|nsul mare credin`{ ~i dragoste, adeseori se ruga lui cu n{dejde, pun|nd }n rug{ciune tare f{g{duin`{ c{, de se va izb{vi de leg{turi, nu se va mai }ntoarce }n lume, nici nu va mai merge la casa sa; ci }ndat{ se va duce acolo unde Dumnezeu }l va pov{`ui spre nevoin`a monahiceasc{. El mai g|ndea ~i aceasta: c{ de l-ar sc{pa pe el Dumnezeu, apoi s-ar duce la Roma ~i acolo la morm|ntul Sf|ntului ~i marelui Apostol Petru ~i-ar fi lep{dat perii s{i }mpreun{ cu lep{darea de lume. Deci, rug|ndu-se de aceasta, Petru cel legat ad{uga ~i mare postire, primind numai la dou{ sau trei zile hran{. Alt{ dat{ a petrecut ~apte zile fl{m|nd ~i, sf|r~indu-se s{pt{m|na postirii lui, i s-a ar{tat }n vedenia visului arhiereul lui Hristos, Nicolae ~i i-a zis: <192>Frate Petru, rug{ciunea ta am auzit-o ~i am luat aminte la suspinul inimii tale ~i m-am rugat pentru tine milostivului ~i iubitorului de oameni, Dumnezeu; dar de vreme ce tu singur ai fost z{bavnic spre poruncile Lui, de aceea ~i El nu voie~te, ca degrab{ s{ te dezlege pe tine din leg{turi, ci `i-a r|nduit `ie o m|ntuire mai bun{; deoarece ]mp{ratul ~i St{p|nul nostru i-a umplut de n{dejde pe to`i }n Sf|nta Sa Evanghelie, zic|nd: Cere`i ~i ve`i lua; bate`i ~i se va deschide vou{. Deci, nu }nceta, cer|nd prin rug{ciuni ~i prin suspinuri, b{t|nd la u~a milostivirii Lui, p|n{ ce, plec|ndu-se spre mil{, }`i va da libertatea cerut{, sc{p|ndu-te din leg{turi ~i deschiz|ndu-`i u~ile temni`ei celei }ncuiate; }ns{ fii r{bd{tor }n rug{ciune, a~tept|nd mila lui Dumnezeu<170>. Acestea zic|ndu-le Sf|ntul Nicolae lui Petru cel legat ~i poruncindu-i s{ se }nt{reasc{ cu bun{ hran{, s-a f{cut nev{zut. Petru, de~tept|ndu-se din somn ~i primind hran{, s-a }ntors iar{~i la rug{ciune ~i mai cu dinadinsul se ruga ziua ~i noaptea, cu bun{ n{dejde, ~i ne}ncetat chema pe Sf|ntul Nicolae, ajut{torul s{u. Dup{ o vreme, iar{~i i s-a ar{tat }n somn Sf|ntul Nicolae, cu chipul ca ~i cum ar fi }ntristat, zic|nd c{tre d|nsul cu glas lin ~i bl|nd: <192>Frate Petre, s{ m{ crezi pe mine, c{ ne}ncetat m-am rugat bun{t{`ii lui Dumnezeu, dar nu ~tiu cu ce judec{`i ~i cu ce purtare de grij{ z{bove~te pentru izb{virea ta; }ns{ nu te dezn{d{jdui de milostivirea Lui, pentru c{ Milostivul St{p|n a }ndelungat }mplinirea cererii noastre, spre cel mai bun folos al nostru, ca nu cumva, primind cineva cererea, s{ nu bage }n seam{ darul Lui. De voie~ti ca ~i de al`i pl{cu`i ai lui Dumnezeu s{ se roage pentru tine, }`i vestesc `ie pe un rug{tor c{tre d|nsul mult mai puternic dec|t mine, pe care, de-l vei chema spre mijlocire, nu te vei lipsi de n{dejde; pentru c{ am|ndoi, c|nd ne vom ruga pentru tine, cred c{ ne va auzi Iubitorul de oameni<170>. Petru a zis Sf|ntului Nicolae: <192>Care este, sfinte st{p|ne, acela care mai bine dec|t tine poate s{ se roage lui Dumnezeu, pentru c{, cu ale tale rug{ciuni ~i folosiri, toat{ lumea se m|ntuie~te ~i toate popoarele cre~tine, la tine sc{p|nd, primesc prin tine izb{vire din primejdiile lor<170>. Atunci Sf|ntul Nicolae i-a zis lui: <192>S{ ~tii, Petre, c{ dreptul Simeon, care a primit pe bra`ele sale pe Hristos Domnul, fiind de patruzeci de zile, pentru care s-a numit ~i primitor de Dumnezeu, acela este!<170> Apoi, Petru a r{spuns: <192>^tiu, sfinte al lui Dumnezeu, pe acel sf|nt b{rbat despre care Sf|nta Evanghelie a scris<170>. Atunci Sf|ntul Nicolae i-a gr{it lui: <192>Pe acela, am|ndoi, tu ~i eu, s{-l pornim cu totul spre rug{ciune ~i cele ne}mplinite ale noastre rug{ciuni le va scoate la bun sf|r~it; pentru c{ este mult mai puternic la Dumnezeu, st|nd }nainte aproape de Scaunul Lui, }mpreun{ cu Preacurata St{p|n{ Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu ~i cu Sf|ntul Ioan ]naintemerg{torul, ~i am mare }ndr{zneal{ c{tre El<170>. Sf|ntul Nicolae, zic|nd aceasta, s-a dus. Petru, de~tept|ndu-se din somn, iar{~i s-a plecat la rug{ciuni multe ~i la postire f{r{ de m{sur{, chem|nd ~i pe Sf|ntul Simeon, primitorul de Dumnezeu, ca ~i pe Sf|ntul Nicolae }n ajutor. Preabunul Dumnezeu, fiind rugat de pl{cu`ii S{i cei mari, de Simion ~i de Nicolae, a voit s{ d{ruiasc{ libertate celui ce p{timea }n leg{turi; deci, Sf|ntul Nicolae s-a ar{tat noaptea lui Petru a treia oar{, dar acum nu }n vis, ci aievea. Nu s-a ar{tat singur, ci cu Sf|ntul Simeon, primitorul de Dumnezeu, ~i i-au zis: <192>]ndr{zne~te, frate Petre, ~i lep{d|nd m|hnirea celui de ob~te mijlocitor ~i al meu }mpreun{ rug{tor, pune f{g{duin`ele tale de fa`{ ~i d{-i mul`umire aceluia, dup{ Dumnezeu<170>. Petru, ridic|ndu-~i ochii, a v{zut pe marele Simeon, minunat la vedere, cinstit la chip ~i }mbr{cat }n ve~m|ntul preo`iei Legii vechi, av|nd }n m|ini toiag de aur. Petru, v{z|ndu-l pe acesta, s-a }nsp{im|ntat, iar Sf|ntul Simeon a zis c{tre el: <192>Tu e~ti cel care rogi pe fratele Nicolae s{ te elibereze din leg{turi ~i din aceast{ temni`{?<170> Iar el, abia put|nd s{-~i deschid{ gura de spaim{, a r{spuns: <192>Eu sunt, o, pl{cutule al lui Dumnezeu, pe care te-am c|~tigat ~i pe sfin`ia ta ca mijlocitor c{tre Dumnezeu<170>. Sf|ntul Simeon i-a zis: <192>Dar vei }mplini f{g{duin`a ta, ca s{ te faci monah ~i s{ vie`uie~ti }n fapte bune?<170> Petru a r{spuns: <192>Da, st{p|ne, ajut|ndu-mi Dumnezeu, o voi }mplini<170>. Iar sf|ntul i-a zis: <192>De te f{g{duie~ti c{ vei face a~a, s{ ie~i acum de aici ~i s{ mergi unde vei voi; pentru c{ acum nimic din }mpiedic{rile cele p{rute `ie, nu pot s{ te opreasc{<170>. Atunci, Petru a ar{tat sf|ntului picioarele sale cele ferecate cu fiare, iar Sf|ntul Simeon s-a atins cu toiagul cel de aur ce-l purta }n m|ini de fiarele de la picioarele lui Petru ~i }ndat{ s-au topit ca ceara de fa`a focului. Petru s-a sculat }n picioare ~i a v{zut temni`a deschis{, s-a dus din temni`{ dup{ Sf|ntul Simeon, urm|ndu-i aceluia cu Sf|ntul Nicolae ~i astfel s-a aflat afar{ din cetate. Petru, g|ndind }n sine, zicea: <192>Oare nu este vis acesta ce se vede?<170> Sf|ntul Simeon, }ntorc|ndu-se }ndat{ spre el, i-a zis: <192>De ce g|nde~ti a~a, socotind c{ este vis mila lui Dumnezeu ~i ce a f{cut `ie? Dar nu vezi cu }ncredin`are unde e~ti ~i cui urmezi?<170> Apoi, Sf|ntul Simeon, }ncredin`|nd spre paz{ Sf|ntului Nicolae pe Petru, s-a dus; iar Petru urma dup{ Sf|ntul Nicolae. F{c|ndu-se ziu{, Sf|ntul Nicolae a }ntrebat pe Petru: <192>Oare ai luat ceva de m|ncare <%2>pentru cale?<170> Iar Petru a r{spuns: <192>Nu, st{p|ne, pentru c{ nimic n-am avut s{ iau!<170> Sf|ntul Nicolae i-a poruncit s{ se apropie de o gr{din{ ce se }nt|mplase acolo, zic|ndu-i: <192>Vei g{si pe un om care-`i va da poame; deci, ia c|te vei avea de trebuin`{ ~i urmeaz{-m{<170>. Petru, merg|nd }n gr{din{ ~i lu|nd poame de la un om, a plecat }nainte pe cale dup{ Sf|ntul Nicolae ~i }n pu`in{ vreme a sosit pe p{m|ntul grecesc. Sf|ntul Nicolae a zis lui Petru: <192>Iat{, frate, acum e~ti }n `ara ta ~i ai vreme liber{ spre <%0>}mplinirea f{g{duin`elor tale; deci, f{ degrab{ cele ce ai f{g{duit,<%2> ca s{ nu te }ntorci iar{~i }n Samara<170>. Aceasta zic|nd, arhiereul lui Hristos, Nicolae, s-a f{cut nev{zut de l|ng{ el.<%0> Petru, d|nd mare mul`umire lui Dumnezeu ~i sfin`ilor S{i, Simion ~i Nicolae, }ndat{ a }nceput a-~i }mplini f{g{duin`a; pentru c{ nu s-a dus la casa sa, nici s-a ar{tat la cunoscu`ii s{i, ci s-a dus la Roma cea veche, ca s{-~i dea Celui Prea}nalt f{g{duin`ele sale ~i s{ s{v|r~easc{ cele ce a hot{r|t gura lui }n vremea necazului. ]ns{, arhiereul lui Hristos, Nicolae, care a primit pentru el purtare de grij{, nu-l p{r{sea niciodat{; c{ci, precum mai }nt|i c{l{torea nev{zut cu el, aduc|ndu-l din Arabia la greci, tot a~a c{l{torea }mpreun{ nev{zut ~i prin p{m|ntul grecesc, pe c|nd mergea la Roma, pretutindeni ocrotindu-l ~i }ngrijindu-l ca un tat{ iubitor de fii sau ca un credincios milostiv ~i p{zitor de~tept ~i nedep{rtat. Dup{ ce Petru s-a apropiat de cetatea Roma, Sf|ntul Nicolae, alerg|nd }nainte, s-a ar{tat noaptea }n vis episcopului, `in|nd de m|n{ pe Petru ~i ar{t|ndu-l lui ~i spun|ndu-i toate pe r|nd, cum l-a scos din Samara ~i din leg{turi, ~i cum acela a dat f{g{duin`{ s{ se tund{ la morm|ntul Sf|ntului Marelui Apostol Petru, ~i i-a spus cum se nume~te; deci, a poruncit episcopului s{ primeasc{ pe b{rbatul cel ar{tat lui ~i s{ s{v|r~easc{ degrab{ dorin`a aceluia. Episcopul Romei, de~tept|ndu-se din somn, se g|ndea la acea vedenie; deci, f{c|ndu-se ziu{ ~i sosind vremea dumnezeie~tii Liturghii, a mers }n biserica Sf|ntului Marelui Apostol Petru, vr|nd s{ <%-2>vad{ la ar{tare pe b{rbatul care l-a v{zut }n vis. Era zi de Duminic{<%0> ~i, adun|ndu-se mult popor }n biseric{, nu era cu putin`{ s{ afle ~i s{ cunoasc{ pe cel c{utat. Deci, episcopul, privind }n popor ~i necunosc|ndu-l, a strigat cu mare glas, chem|ndu-l pe nume: <192>Petre, care ai venit din p{m|ntul grecesc ~i pe care Sf|ntul Nicolae te-a eliberat din leg{turile temni`ei din Samara, vino la mine<170>. Petru, ie~ind }ndat{ din popor, s-a apropiat de el ~i a c{zut la picioarele lui, zic|nd: <192>Eu sunt robul t{u, st{p|ne<170>. Petru se minuna, cum episcopul l-a chemat pe nume pe el, care niciodat{ nu l-a ~tiut, nici }l v{zuse ~i n-a spus nim{nui izb{virea din leg{turi, cea ~tiut{ de el; episcopul i-a zis: <192>Nu te minuna de aceasta frate, c{ci marele Nicolae, mi-a spus toate cele despre tine<170>. Episcopul, primind pe Petru cu dragoste, l-a tuns la morm|n-tul Apostolului Petru, dup{ f{g{duin`a lui, ~i l-a `inut la sine mult{ vreme, }nv{`|ndu-l ~i pov{`uindu-l pe calea m|ntuirii. Apoi, poruncindu-i Dumnezeu, episcopul a eliberat pe Petru din Roma, zic|ndu-i: <192>Mergi, fiule, unde va voi Dumnezeu s{ te pov{`uiasc{; iar mila Lui s{ fie cu tine }ndrept|ndu-`i calea ~i p{zindu-te de me~te~ugirile diavole~ti<170>. Fericitul Petru, c{z|nd la picioarele episcopului, a zis: <192>M|ntuie~te-te, cinstite p{rinte, m|ntuie~te-te ucenice al lui Hristos ~i }mpreun{ slujitorule cu Sf|ntul Nicolae, cheza~ul meu, ~i roag{-te pentru mine p{c{tosul!<170> Petru, lu|nd binecuv|ntare de la episcop ~i s{rut|ndu-l tot clerul lui, a ie~it din Roma; deci, pun|ndu-~i n{dejdea }n Dumnezeu, voia s{ se }ntoarc{ }n p{m|ntul grecesc. Duc|ndu-se la malul m{rii, a g{sit o corabie care se ducea spre r{s{rit ~i, intr|nd }ntr-}nsa, a plecat ~i a mers f{r{ pericol, fiind timp prielnic ~i lini~tit. Merg|nd cu corabia multe zile, au sosit la un sat oarecare. Acolo, cor{bierii au ie~it din corabie s{-~i coac{ p|ine ~i, intr|nd }ntr-o cas{ a unui locuitor din satul acela, au g{sit bolnav ~i neputincios pe st{p|nul casei, pe fiul lui ~i pe to`i casnicii lui. Dup{ ce ~i-au copt p|inile, s-au a~ezat s{ m{n|nce, iar unul dintre ei a zis: <192>Ia o p|ine ~i s-o duci }n corabie c|rmaciului ~i p{rintelui<170>. St{p|nul casei, auzind de p{rinte, a }ntrebat pe cor{bier ce p{rinte este cu d|n~ii. Ei au r{spuns c{ un monah ce se nume~te Petru c{l{tore~te cu d|n~ii de la Roma. St{p|nul casei a zis c{tre cor{bier: <192>M{ rog de voi, st{p|nii mei, ruga`i pe p{rintele acela s{ vin{ }n casa mea s{ o binecuvinteze ~i s{ se roage pentru noi, care suntem bolnavi ~i neputincio~i, c{, precum vede`i, ne-am apropiat de moarte, c{z|nd }n aceast{ neputin`{ cumplit{<170>. Duc|ndu-se cor{bierii, au spus p{rintelui acestea. Dar el, fiind smerit, nu voia s{ se arate, ferindu-se a se duce la acel om; }ns{, pe de-o parte, fiind silit de rug{mintea cor{bierilor, iar pe de alta, fiind biruit de iubirea oamenilor, ~tiind c{ acel om se apropia de moarte, a mers cu d|n~ii ~i, dac{ a intrat pe u~a casei, a zis: <192>Pace casei acesteia ~i celor ce vie`uiesc }ntr-}nsa<170>. St{p|nul casei, }ndat{ de~tept|ndu-se ca din somn, s-a schimbat din boala cea grea ~i s-a sim`it s{n{tos cu totul; ~i, scul|ndu-se repede de pe patul unde z{cuse, a c{zut la picioarele cuviosului ~i i le-a s{rutat pl|ng|nd. Atunci to`i care erau acolo, v{z|nd schimbarea lui cea grabnic{, adic{ din bolnav }n s{n{tos, s-au mirat ~i au pream{rit pe Dumnezeu. Apoi st{p|nul casei, care c|~tigase t{m{duirea, a luat pe sf|ntul de m|n{ ~i a }nconjurat toate paturile bolnavilor; iar cuviosul, f{c|nd peste d|n~ii semnul Sfintei Cruci, i-a f{cut s{n{to~i. Deci, t{m{duind pe to`i bolnavii din casa aceea, s-a }ntors repede }n corabie ~i to`i care erau }n corabie s-au }nchinat lui, ca unui mare pl{cut al lui Dumnezeu. Omul cel t{m{duit cu toat{ casa sa, lu|nd p|ine, vin ~i untdelemn, s-a dus la corabie s{-i dea cuviosului }n semn de mul`umire pentru c|~tigarea t{m{duirii. Sf|ntul a l{udat os|rdia lui ~i i-a zis ca s{ nu-i mul`umeasc{ lui, ci lui Dumnezeu, iar darurile aduse nu voia s{ le primeasc{. Omul acela, c{z|nd la picioarele cuviosului cu lacrimi, gr{ia: <192>Robule de aproape al lui Hristos, dac{ nu prime~ti din m|inile noastre aceast{ mic{ aducere, apoi nici noi nu vom avea bucurie }n casa noastr{<170>. Atunci ~i cor{bierii au rugat pe p{rinte s{ primeasc{ cele aduse, ~i abia plec|ndu-se, a primit; deci, binecuv|nt|nd pe omul acela ~i pe to`i cei ce veniser{ cu d|nsul, i-a trimis la casa lor. Darurile cele aduse le-a dat cor{bierilor, nevoind s{ guste nimic din ele, apoi a plecat mai departe. Hrana cuviosului p{rinte }n corabie era c|te o buc{`ic{ de p|ine din sear{ }n sear{, iar ca b{utur{ lua din apa m{rii c|te un pahar mic, pe care Domnul o pref{cea pentru el }n ap{ dulce. Cuviosul Petru, adormind }ntr-o oarecare vreme, fiind cuprins de un somn u~or, a v{zut }n vedenia visului pe Preacurata Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu, str{lucind cu lumin{ de slav{ cereasc{ mai mult dec|t soarele, ~i pe Sf|ntul Nicolae st|nd }naintea ei ca un rob, ar{t|nd spre d|nsul ~i gr{ind c{tre N{sc{toarea de Dumnezeu: <192>St{p|n{, deoarece pe acest rob al t{u a-i voit a-l m|ntui din acea cumplit{ robie ~i din leg{turile cele grele, acum, unde }i ar{`i locul la care ~i-ar sf|r~i cealalt{ vreme a vie`ii sale?<170> Ea a r{spuns: <192>Odihna lui }i va fi }n muntele Athonului; pentru c{ aceea este soarta mea dat{ mie de la Fiul meu ~i Dumnezeu, ca cei ce fug de g|lcevile lume~ti ~i se apuc{ de nevoin`ele duhovnice~ti dup{ puterea lor ~i, cu credin`{ ~i dragoste cheam{ numele meu din suflet, acolo s{ petreac{ f{r{ grij{ via`a lor cea vremelnic{ ~i, pentru lucrurile lor cele pl{cute lui Dumnezeu, s{ c|~tige via`{ ve~nic{; pentru c{ iubesc foarte mult acel loc ~i voiesc s{ }nmul`esc acolo r|nduiala monahiceasc{; c{ci mila Fiului ~i Dumnezeului meu, nu se va risipi }n veci de la cei ce vor pustnici acolo. Dac{ ei vor p{zi m|ntuitoarele porunci, vor st{p|ni muntele acela spre miaz{zi ~i spre miaz{noapte, de la mare p|n{ la mare, numele lor }l voi face l{udat }n toat{ partea de sub soare, ~i-i voi ap{ra pe to`i aceia care se vor nevoi acolo }n pustnicie cu r{bdare!<170> @BT-1 = Cuviosul Petru, v{z|nd o vedenie ca aceasta ~i de~tept|ndu-se din somn, }n{l`a multe laude ~i mul`umiri lui Hristos Dumnezeu, Preacuratei Maicii Lui ~i marelui arhiereu Nicolae. V|ntul sufl|nd }n ajutor, corabia mergea cu spor; iar c|nd s-a apropiat de marginea muntelui Athos, corabia a stat deodat{ nemi~cat{, de~i v|ntul sufla }n p|nz{ ~i marea era ad|nc{. Cor{bierii se mirau cu spaim{, ~i gr{iau unul c{tre altul: <192>Ce este aceasta?<170> Ei nepricep|nd ce poate s{ fie, Cuviosul Petru a suspinat, apoi a zis c{tre d|n~ii: <192>Fiilor, spune`i-mi cum se nume~te locul acesta?<170> Ei au r{spuns: <192>Acesta este muntele Athonului<170>. Sf|ntul a zis c{tre d|n~ii: <192>Socotesc c{ pentru mine a stat aici corabia nemi~cat{; deci, scoate`i-m{ la mal ~i l{sa`i-m{ aici. De nu ve`i face aceasta, nu ve`i putea pleca de aici<170>. Ei nu voiau s{ se lipseasc{ de un p{rinte ca acesta, }ns{, nevoind s{ se }mpotriveasc{ voin`ei lui Dumnezeu, au dezlegat p|nza, s-au apropiat de p{m|nt, au scos pe sf|ntul din corabie ~i l-au l{sat acolo, vorbind }ntre ei ~i desp{r`indu-se cu pl|ngere ~i cu t|nguire, zic|nd: <192>De mare acoper{m|nt ~i ajutor ne lipsim ast{zi!<170> Iar sf|ntul gr{ia c{tre d|n~ii: <192>Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care este pretutindeni ~i toate le }mpline~te, Acela s{ c{l{toreasc{ }mpreun{ cu voi ~i s{ v{ p{zeasc{ de tot r{ul<170>. @BT-1 = Zic|nd aceasta ~i d|ndu-le s{rutarea cea de pe urm{ }ntru Domnul, a }ngr{dit corabia cu semnul Sfintei Cruci ~i binecuv|n-t|ndu-i pe to`i, i-a l{sat }n calea lor. Iar el, merg|nd de la marginea acelui munte prin locuri surp{cioase ~i, trec|nd multe v{i cu desimi prin pr{p{stii ~i p{duri, a g{sit la un loc o pe~ter{ foarte }ntune-coas{, }n care era o mul`ime de t|r|toare cu care se }ncuibaser{ ~i diavolii; deci, s-a s{l{~luit }n acea pe~ter{. Dar ce fel de ispite a r{bdat cuviosul de la diavoli ~i c|te primejdii a suferit, nu este cu putin`{ a le spune, }ns{ se cade ca o parte din ele s{ se povesteasc{. Cuviosul Petru, s{l{~luindu-se }n pe~tera aceea, se ruga lui Dumnezeu ziua ~i noaptea. Astfel a petrecut dou{ s{pt{m|ni, negust|nd nici o hran{. O r{bdare ca aceasta pustniceasc{, neput|nd diavolul s{ o sufere, ~i-a adunat o~tile sale }narmate ca de r{zboi, cu s{ge`i ~i cu arcuri, cu s{bii ~i cu suli`e, ~i au intrat }n pe~tera aceea, strig|nd cu glasuri }nfrico~{toare ~i cu r{cnete mari iu`indu-se ~i izgonind de acolo pe Cuviosul Petru. ^i se vedeau diavolii cum }ntindeau arcurile ~i cum d{deau drumul la s{ge`i contra lui; al`ii scoteau s{biile ~i }ndreptau suli`ele spre }mpungerea lui; iar al`ii pr{v{leau pietre mari, }nc|t p{m|ntul se cutremura ~i pe~tera voia s{ se pr{v{leasc{. Cuviosul, v{z|nd toate acestea, nu se mai a~tepta pe sine s{ fie }ntre cei vii, ci gr{ia }ntru sine: <192>S{ mor aici, dac{ astfel a voit Dumnezeul meu<170>. Apoi, ridic|ndu-`i ochii }n sus ~i }n{l`|ndu-~i m|inile, a strigat cu glas mare, zic|nd: <192>Preasf|nt{ N{sc{toare de Dumnezeu Fecioar{ Marie, ajut{ robului T{u!<170> Deci, c|nd au auzit diavolii numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu <196> nume }nfri-co~at ~i de spaim{ pentru ei, iar pentru noi dulce ~i preadorit <196>, }ndat{ s-au stins cu sunet. Iar sf|ntul, chem|nd }nc{ numele lui Iisus Hristos cu glas mare, ca ~i cu un bici sau ca ~i cu o pra~tie, izgonea pe cei ce fugeau; pentru c{ striga ~i zicea: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu m{ l{sa pe mine!<170> Dup{ aceea, nu s-au mai auzit glasurile cele diavole~ti p|n{ la o vreme. Deci, cuviosul petrecea f{r{ de tulburare, sl{vind pe Dumnezeu ~i pe Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu. Hrana lui era la }nceput p|inea, pe care o luase din corabie; apoi, sf|r~indu-se acea p|ine, se hr{nea cu verde`urile pustiei ~i cu poame de copaci s{lbatici, care erau }n muntele acela. El s-a hr{nit astfel p|n{ la vremea, }n care a }nceput a i se aduce cu m|inile }ngere~ti man{ din cer, de care lucru se va pomeni mai pe urm{, iar acum s{ ne }ntoarcem iar{~i la cuv|ntul cel dint|i. Dup{ cea dint|i n{v{lire t|lh{reasc{ a vr{jma~ului, trec|nd cincizeci de zile, diavolul a venit iar{~i cu mult{ putere de diavoli, s-a }narmat cu chipul cel dint|i contra nebiruitului osta~ al lui Hristos, pornind contra lui toate fiarele care erau }n muntele acela ~i pe toate viet{`ile care se t|r{sc pe p{m|nt ~i }nc{ singur diavolul ~i prietenii lui s-au }nchipuit }n multe feluri de fiare ~i t|r|toare. Deci, unele se t|rau pe l|ng{ picioarele sf|ntului, altele ~uierau cu }nfrico~at glas, altele, c{sc|nd gura, voiau s{-l }nghit{ de viu ~i pe fa`{ i se repezeau; ~i acea vedere era }nfrico~at{ ~i groaznic{ din toate p{r`ile. Dar cuviosul, }ngr{dindu-se cu semnul Sfintei Cruci, ~i chem|nd numele lui Hristos Dumnezeu ~i al Preacuratei Maicii Lui, iar{~i a f{cut de~art{ puterea acelora ~i a izgonit-o departe de la sine; iar el, d{n`uind, se veselea }ntru Dumnezeu, M|ntuitorul s{u. Cuviosul sf|r~ind anul cel dint|i al pustniciei sale ~i desele lupte cu diavolii, }n cele din urm{ diavolul s-a }nchipuit }ntr-unul din slugile lui Petru, care }i slujea lui c|nd era }n lume voievod ~i, alerg|nd, a c{zut cu os|rdie la picioarele cuviosului ~i voia s{ i se }nchine lui, fiind plin de necur{`enie. Apoi, ~ez|nd, a }nceput a pl|nge ~i a zice astfel: <192>Am auzit, st{p|ne al nostru, c{ ai fost prins }n r{zboi, dus }n Samara ~i }nchis }ntr-o temni`{ }ntunecat{. Iar Dumnezeu, cu rug{ciunile Sf|ntului P{rintelui nostru Nicolae, te-a izb{vit pe tine de acolo ~i te-a adus }n p{m|ntul grecesc. Drept aceea, to`i cei ce suntem }n casa ta te-am c{utat pretutindeni, pl|ng|nd ~i t|nguindu-ne, ~i am }nconjurat multe cet{`i ~i sate }ntreb|nd de tine; ~i neput|nd s{ te afl{m, nici s{ ~tim unde e~ti, ne-am rugat cu lacrimi c{tre Sf|ntul Nicolae s{ ne descopere nou{ unde este ~i la ce loc petrece visteria noastr{ cea ascuns{. Sf|ntul Nicolae n-a trecut cu vederea rug{ciunea noastr{, ci ne-a ar{tat nou{ toate cele despre tine, ~i ne-am bucurat foarte mult. Eu, ajung|nd }nainte de to`i, am alergat la tine st{p|nul meu; deci, scul|ndu-te de aici, s{ mergi la casa ta, ca s{ te vad{ pe tine to`i cei ce doresc s{-`i vad{ fa`a; astfel se va pream{ri }ntru tine Dumnezeu, Cel ce te-a izb{vit pe tine cu minune de la robie ~i din leg{turi. Pentru lini~te s{ nu te m|hne~ti, c{ci ~i acolo sunt m|n{stiri ~i locuri lini~tite de siha~tri, ~i unde }`i va pl{cea `ie, acolo }`i vei alege un loca~ spre lini~tea ta. Deci, singur s{ o socote~ti aceasta cu adev{rat. Ce iube~te Dumnezeu mai bine din aceste dou{ lucruri? Sih{stria pustiei, }n care unii se s{l{~luiesc }n cr{p{turi de pietre ~i }n mun`i ~i singur se folose~te numai pe sine? Sau folosul ce se face multora de c{tre un b{rbat pl{cut ~i insuflat de Dumnezeu, care prin }nv{`{tura sa, pe mul`i la Dumnezeu }i }ntoarce ~i-i pov{`uie~te la calea m|ntuirii? Cu adev{rat a doua este mai bun{, m{rturisind }n Sf|nta Scriptur{ singur Dumnezeu: <192>Cel ce va scoate om cinstit din cel nevrednic, va fi ca gura Mea<170>. ^i s{ ~tii c{ mul`i sunt }n cetatea noastr{ r{t{ci`i }ntru }ntuneric de patimi ~i au trebuin`{ de unul care poate a-i pov{`ui pe d|n~ii la poc{in`{. Deci, prea mult{ r{spl{tire de la Dumnezeu se afl{ `ie de fa`{, st{p|nul meu, dac{, venind, }i vei }ntoarce pe ei la Dumnezeu; ci pe noi slugile tale, cei ce cu toat{ inima te iubim pe tine, pentru ce ne treci a~a cu vederea, ab{t|ndu-te de la noi ~i ascunz|ndu-te }n pustiul acesta?<170> Acestea ~i cele asemenea cu acestea gr{indu-le diavolul cu lacrimi c|t{va vreme, a }nceput sf|ntul a se tulbura pu`in ~i, l{crim|nd, a zis c{tre el: <192>La acest loc nici }nger, nici om nu m-a adus pe mine, ci singur Dumnezeu ~i Preacurata N{sc{toarea de Dumnezeu; ~i, de nu va fi voia ~i porunca acelora ca s{ ies eu de aici, apoi nu voi ie~i<170>. Diavolul, dac{ a auzit pomenind numele lui Dumnezeu ~i al N{sc{toarei de Dumnezeu, }ndat{ s-a stins; iar sf|ntul s-a minunat de me~te~ugirea cea diavoleasc{ ~i, }nsemn|n-du-se cu semnul Sfintei Cruci a t{cut, ridic|ndu-~i mintea sa c{tre Dumnezeu. Dup{ ce au trecut ~apte ani, mult me~te~ug{re`ul vr{jma~, adic{ diavolul, s-a }nchipuit }n }ngerul luminii, av|nd }n m|ini o sabie ascu`it{ ~i, st|nd }naintea pe~terii, a strigat, zic|nd: <192>Petru, rob al lui Hristos, ie~i la mine, c{-`i voi spune `ie cuvinte bune<170>. Iar sf|ntul a gr{it: <192>Cine e~ti tu care vrei s{-mi spui mie cuvinte bune<170>. Iar vicleanul }n~el{tor a zis: <192>Eu sunt arhistrategul Domnului trimis la tine, }nt{re~te-te ~i }mb{rb{teaz{-te, bucur{-te ~i te vesele~te, c{ s-au g{tit `ie scaun sl{vit ~i cunun{ nevestejit{ de la Dumnezeu. Deci, acum locul acesta l{s|ndu-l, s{ te duci }n lume spre }nt{rirea ~i folosul multora, c{ ~i izvorul de ap{ cel ce este aproape de tine s-a uscat cu dumnezeiasc{ porunc{, pentru ca fiarele cele ce n{v{lesc asupra ta s{ moar{ de sete<170>. Acestea le-a zis me~te~ug{re`ul vr{jma~, trimi`|nd mai }nainte pe acest diavol, ca s{ opreasc{ la timp curgerea apei. Dar Sf|ntul Petru, fiind smerit }mpotriva }n~el{toarelor cuvinte ale diavolului, a r{spuns, zic|nd: <192>Cine sunt eu }ntr-acest fel ca arhistrategul Domnului s{ vie la mine, cel ce sunt asemenea cu un c|ine netrebnic<170>. Diavolul a zis: <192>Nu te mira de aceasta, rob al lui Dumnezeu, pentru c{ tu ai cov|r~it pe Moise, pe Ilie, pe Daniil ~i pe Iov; ai cov|r~it pe Moise ~i pe Ilie cu postirea, pe Daniil cu fiarele ~i cu t|r|toarele, c{rora le-ai astupat gura, iar pe Iov l-ai cov|r~it cu r{bdarea ta ~i pentru aceea te vei numi mare la ceruri. Acum scul|ndu-te, vei vedea lipsirea apei ~i degrab{, plec|nd de aici, s{ te duci }n m|n{stirile cele ce sunt }n lume. Eu voi fi cu tine, ~i voi m|ntui pe mul`i prin tine, zice Domnul Atot`iitorul!<170> Atunci sf|ntul a r{spuns diavolului, zic|nd: <192>S{ ~tii, c{ de nu vor veni aici, ajut{toarea mea cea }ntru toate, N{sc{toarea de Dumnezeu ~i vrednicul ajut{tor }ntru primejdiile mele, Sf|ntul Ierarh Nicolae, nu m{ voi dep{rta de aici!<170> Diavolul, cum a auzit pomenirea numelui N{sc{toarei de Dumnezeu ~i al Sf|ntului Nicolae, }ndat{ a pierit. Sf|ntul, cunosc|nd me~te~ugul diavolului ~i neputin`a lui, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, iat{ vr{jma~ul meu umbl{ r{cnind, c{ut|nd s{ m{ }nghit{, dar Tu cu puternica Ta m|n{ m{ }ngr{de~te pe mine robul T{u; de aceea mul`umesc @ie, c{ nu Te-ai dep{rtat de la mine. ]nc{ m{ rog @ie, St{p|ne, Preabunule, ca p|n{ }n sf|r~it s{ nu m{ p{r{se~ti<170>. Deci, dup{ ce a trecut ziua aceea ~i a venit noaptea, cuviosul a adormit pu`in ~i i s-a ar{tat }n vedenia visului grabnica ajut{toare a cre~tinilor, iubitoarea de oameni, St{p|na Preacurat{ Maria, N{sc{toarea de Dumnezeu, }mpreun{ cu Sf|ntul ~i Marele Nicolae, ~i au zis c{tre d|nsul: <192>De acum }nainte s{ nu te mai }nsp{im|n`i, c{ Dumnezeu este cu tine ~i }ngerul Domnului cel adev{rat, diminea`a te va cerceta ~i-`i va aduce hran{ din cer; pentru c{ aceluia i s-a poruncit de la Dumnezeu, ca de ast{zi la patruzeci de zile s{-`i aduc{ aceasta hran{ }n toate zilele vie`ii tale<170>. Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu i-a mai ar{tat Sf|ntului Petru ~i man{, zic|ndu-i: <192>Din acest fel de hran{ `i se va aduce `ie de }nger }n toate cele patruzeci de zile<170>. Aceasta gr{ind St{p|na ~i pace d|ndu-i lui, s-a dus de la d|nsul; iar Petru, c{z|nd la p{m|nt, s-a }nchinat ~i a s{rutat acel loc unde st{tuser{ picioarele N{sc{toarei de Dumnezeu ~i ale Sf|ntului Nicolae. A doua zi, dup{ cuv|ntul Preasfintei N{sc{toarei de Dumnezeu, a venit }ngerul lui Dumnezeu ~i i-a adus hran{ cereasc{ ~i, d|ndu-i-o lui, s-a dus; iar el, mul`umind lui Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Lui Dumnezeu, a gustat din acea man{, care i se adusese din m|ini }ngere~ti ~i at|t s-a }nt{rit cu d|nsa, }nc|t patruzeci de zile a putut s{ tr{iasc{ f{r{ hran{. Dup{ ce s-au sf|r~it cele patruzeci de zile, }ngerul }i aducea lui man{ ~i Sf|ntul Petru se }nt{rea cu ea }nc{ alte patruzeci de zile. Astfel s-a lini~tit singur }n post ~i rug{ciuni cincizeci ~i trei de ani, sc{p|nd de ispitele diavole~ti, cele ce la }nceput adesea i se f{ceau lui. Toate n{lucirile, }nfior{rile ~i me~te~ugirile diavole~ti, cu puterea cea nev{zut{ a lui Dumnezeu, au fost gonite departe de la d|nsul. Deci, cuviosul }n at|`ia ani n-a v{zut fa`{ omeneasc{, nici nu avea vreo hain{ de acoperit goliciunea trupeasc{, nici altceva de trebuin`{ firii omene~ti nu avea, ci numai cerul acoper{m|nt ~i p{m|ntul pat; iar }n vremea verii se ardea de c{ldura soarelui ~i iarna degera de frig. Toate acestea le r{bda pentru dragostea lui Dumnezeu ~i pentru r{spl{tirea ce va s{ fie. Iar c|nd Domnul a voit s{ arate pe robul s{u oamenilor, a r|nduit cu purtarea sa de grij{ un lucru ca acesta: Un oarecare v|n{tor, lu|ndu-~i arcul ~i tolba, a plecat ca s{ v|neze fiare prin muntele acela. El, trec|nd prin multe locuri cu surp{turi, v{i ad|nci ~i dealuri dese, a ajuns }n locul unde Cuviosul Petru petrecea via`a asemenea cu }ngerii. C|nd v|n{torul s-a apropiat de locul acela, a v{zut ie~ind din dumbrav{ un `ap mare care, juc|ndu-se, mergea de departe }naintea v|n{torului. Deci, v|n{torul v{z|nd acel `ap ales, a alergat dup{ el toat{ ziua, c{ut|nd s{-l prind{ pe el. Deci, `apul, pov{`uindu-se de dumnezeiasca voie, a venit deasupra pe~terii cuviosului ~i a stat, iar v|n{torul, c{ut|nd cum l-ar putea v|na pe el, a v{zut pe partea dreapt{ st|nd l|ng{ `ap un b{rbat cu barba deas{ av|nd perii capului p|n{ la coaps{, cu trupul gol ~i cu perii crescu`i ca la o fiar{. V|n{torul, v{z|ndu-l pe acel pustnic, s-a }nsp{im|ntat foarte mult ~i s-a pornit }napoi pe fug{. Sf|ntul Petru, v{z|ndu-l pe el fugind, a strigat c{tre d|nsul cu glas mare, zic|nd: <192>De ce te temi, frate, ~i pentru ce fugi de mine? C{ci eu sunt om <%1>ca ~i tine iar nu n{lucire diavoleasc{ cum ai socotit! Deci, }ntoar-ce-<%0>te, ~i vino la mine ~i-`i voi spune toate cele despre mine, c{ pentru aceasta te-a trimis pe tine Domnul aici<170>. Atunci v|n{torul, auzind glasul acela, s-a }ntors din fug{ ~i a venit, cutremur|ndu-se, la cuviosul p{rinte care }l chema pe el. Atunci sf|ntul i-a poruncit lui s{ nu se team{; deci l-a cuprins ~i l-a s{rutat pe el }ntru Domnul ~i, ~ez|nd cu d|nsul, a }nceput a vorbi, spun|ndu-i lui cu de-am{nuntul toate cele despre el. I-a spus cum a fost voievod ~i cum a fost prins }n r{zboi, cum a fost dus }n cetatea Samara ~i `inut }n lan`uri, cum a fost scos din lan`uri prin ar{tarea Sf|ntului Nicolae ~i a Sf|ntului Simeon, primitorul de Dumnezeu, ~i cum a fost dus la Roma; iar de acolo cum s-a }ntors ~i cu ce chip s-a s{l{~luit }n muntele acela. I-a mai spus cum s-a luptat cu diavolii, cu ce se hr{nea, c|`i ani a vie`uit ~i, }n scurt s{ zicem, a spus toat{ via`a lui acelui v|n{tor. Acel v|n{tor, auzind cele gr{ite lui de c{tre sf|nt, s-a }nsp{im|ntat ~i s-a umilit, zic|nd: <192>Acum am cunoscut, c{ m-a cercetat pe mine Domnul cu darul S{u ~i te-a ar{tat mie nevrednicului, o, p{rinte, pl{cutul S{u cel ascuns. Deci, de acum }nainte voi petrece cu tine, robule al lui Dumnezeu!<170> Iar cuviosul i-a gr{it: <192>Nu va fi a~a, fiule, ci mai }nt|i s{ mergi la casa ta ~i te ispite~te pe tine singur, de vei putea s{ suferi nevoin`ele cele pustnice~ti. ]ns{ s{ te ispite~ti pe tine astfel: }nfr|neaz{-te de carne, de vin, de br|nz{ ~i de unt, iar mai }nainte de toate }nfr|neaz{-te de femeia ta. Partea mo~tenirii tale s{ o }mpar`i s{racilor, s{ te sile~ti la post ~i la rug{ciuni ~i s{ iei aminte la tine }nsu`i cu suflet umilit. A~a s{ petreci tot anul acesta ~i, dup{ s{v|r~irea anului, s{ vii iar la mine ~i ceea ce va fi pl{cut lui Dumnezeu aceea `i se va porunci<170>. Aceasta zic|ndu-i sf|ntul ~i d|nd v|n{torului binecuv|ntare ~i rug{ciune, ca o logodire, l-a trimis la locul s{u ~i cel din urm{ cuv|nt i-a spus aceasta: <192>Mergi, fiule, cu pace, iar taina cea ar{tat{ `ie s{ o p{ze~ti, nespun|nd-o la nimeni; c{ci comoara cea descoperit{ se fur{<170>. V|n{torul, }nchin|ndu-se sf|ntului, s-a dus sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu c{ s-a }nvrednicit a vedea }n trup pe un pl{cut al lui Dumnezeu, at|t de mare, ~i a vorbi cu el. Deci, merg|nd acas{, a f{cut toate cele ce i se porunciser{ de Sf|ntul Petru. Sf|r~indu-se anul acela, v|n{torul a luat cu sine pe fratele s{u ~i doi c{lug{ri ~i a mers }n cor{bioar{ p|n{ la malul acela, }n dreptul c{ruia era petrecerea Sf|ntului Petru }n pustie. Sosind }n acel loc, a ie~it la mal ~i a mers drept prin pustia muntelui. Ajung|nd ei la pe~tera aceea, unde locuia pl{cutul lui Dumnezeu, v|n{torul, pornindu-se cu cea mai fierbinte dragoste, a apucat }nainte de to`i ~i a alergat la pe~ter{. Dar acolo a g{sit pe cuviosul p{rinte z{c|nd mort la p{m|nt, av|nd m|inile str|nse pe piept }n chipul crucii, cu ochii }nchi~i frumos ~i celelalte p{r`i ale trupului }ngrijite cu cinste. V|n{torul, v{z|nd aceasta, s-a }nsp{im|ntat ~i, c{z|nd }naintea trupului cuviosului, se t|nguia cu pl|ngere mare; apoi l-au ajuns ~i cei ce-i urmau lui. El, v{z|nd pe un mort cinstit ca acela ~i pe prietenul lor pl|ng|nd deasupra lui, l-au }ntrebat: <192>Cine este acesta ce s-a aflat mort ~i pentru ce pl|ngi a~a de amar pentru el?<170> V|n{torul, pl|ng|nd ~i t|nguindu-se, a }nceput a le spune cu de-a-m{nuntul toat{ via`a Cuviosului Petru, precum singur o auzise din gura lui, anul trecut. Aceia, auzind de lucrurile cele de mirare ce li s-au spus, s-au umilit }n inimile lor ~i au pl|ns cu amar c{ nu s-au }nvrednicit s{ vad{ }ntre cei vii, nici s{ aud{ cuvintele celui at|t de mare rob al lui Dumnezeu. Fratele acelui v|n{tor, fiind cuprins de duh necurat, c|nd s-a atins de moa~tele sf|ntului, }ndat{ a c|~tigat t{m{duire; pentru c{ diavolul, tr|ntindu-l la p{m|nt, a strigat cu glas mare, zic|nd: <192>O, Petre, au nu-`i ajunge c{ m-ai izgonit din pe~tera mea? Acum m{ izgone~ti ~i din aceast{ locuin`{?<170> Aceasta zic|nd, a ie~it din gura omului ca un fum, }nc|t omul acela z{cea ca un mort, apoi, dup{ pu`in{ vreme, s-a sculat s{n{tos ~i, }n mintea lui, a zis c{tre fratele s{u: <192>]`i mul`umesc, st{p|nul meu frate, c{ m-ai adus <%2>aici la bine!<170> Apoi, c{z|nd cu mul`umire la moa~tele cuviosului, le-a<%0> s{rutat cu bucurie. Dup{ aceasta, to`i }mpreun{, lu|nd cinstitele moa~te ale pl{cutului lui Dumnezeu, le-au adus la mal ~i, pun|ndu-le }n cor{bioara lor, le-au dus }ntr-un sat vestit, care era sub st{p|nirea Macedoniei. Acolo, d|ndu-se multe t{m{duiri de la moa~tele sf|ntului, episcopul cet{`ii a auzit ~i, merg|nd cu tot clerul s{u, a luat acele moa~te d{t{toare de t{m{duiri ale Cuviosului Petru. Aduc|ndu-le cu cinste la episcopia sa ~i pun|ndu-le }ntr-o racl{ de mare pre`, c|nt|nd trei zile ~i trei nop`i laud{ lui Dumnezeu cu tot poporul, le-a }ngropat }n biseric{, }ntru slava Preasfintei Treimi, a Tat{lui ~i a Fiului ~i a Sf|ntului Duh Dumnezeu, Cel sl{vit de toat{ f{ptura, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.