@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A TREISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTEI @SUBTITLE = <%4>FECIOARE ^I MUCENI@E ACHILINA @SUBTITLE = @FP+1 = ]n cetatea Palestinei, care se nume~te Vivlos, vie`uiau ni~te cre~tini care }nv{`aser{ credin`a cea }n Hristos de la Sfin`ii Apostoli. Unul dintre aceia cu numele Evtolmie, petrec|nd cu pl{cere de Dumnezeu }n cinstita }nso`ire, Domnul i-a dat binecuv|ntarea Sa ~i femeia lui, z{mislind }n p|ntece, a n{scut o prunc{, pe care a numit-o Achilina. C|nd prunca era de patru luni, maica ei, lu|nd-o, a dus-o la episcopul Evtalie; iar acela, }nsemn|nd pe acea copil{ cu semnul Sfintei Cruci }n numele Domnului nostru Iisus Hristos, i-a pus numele Achilina ~i, dup{ dou{ luni, a luminat-o cu Sf|ntul Botez. C|nd era de un an, tat{l ei, Evtolmie, s-a mutat din cele p{m|nte~ti la cele cere~ti, iar maica cre~tea pe prunc{ dup{ obicei. Deci, fiind de ~apte ani, a }nv{`at-o toate obiceiurile care se cuvin cre~tinilor. Acea copil{, cu c|t }nainta cu anii }n v|rst{, cu at|t mai mult se umplea de Duhul Sf|nt ~i se }nfrumuse`a cu darul lui Hristos, }n care a sporit at|t de mult, }nc|t, }n pu`inii ~i nes{v|r~i`ii ani ai tinere`ilor sale, a c{lcat poruncile p{g|nilor }mp{ra`i, cele pentru }nchinarea idolilor, puse }naintea tuturor, le-a r{sturnat cu b{rb{`ie ~i le-a batjocorit, precum se va ar{ta }n cuv|ntul ce urmeaz{: @BT-1 = C|nd fecioara era de zece ani, chema ne}ncetat pe Dumnezeu }n rug{ciuni ~i, }n al ~aptelea an al }mp{r{`iei lui Diocle`ian, un oarecare Volusian, fiind n{scut mai mult satanice~te dec|t omene~te, a luat antipatia laturii Palestinei. El, ne~tiind pe adev{ratul Dumnezeu f{c{torul a toate, a }nceput cu toat{ r{utatea a prigoni pe dreptcredincio~ii }nchin{tori ai adev{ratului Dumnezeu. Mul`i viteji p{timitori ai lui Hristos, s{v|r~ind cu b{rb{`ie nevoin`ele lor, s-au }nvrednicit bunurilor celor nevestejite. ]ntr-acea vreme ~i fericita fecioar{ Achilina, care ~tia bine pe Dumnezeu, adeseori sf{tuia pe fecioarele cele de o v|rst{ cu ea, zic|ndu-le: <192>Ce v{ folose~te pe voi cinstirea idolilor celor mul`i ~i nesim`itori? Au nu ~ti`i, c{ cei ce cred }n ei ~i li se }nchin{ lor au n{dejde zadarnic{, oarb{, v{t{m{toare de suflet ~i diavoleasc{? C{ci acei <%4>zei, fiind ei }n~i~i mor`i ~i neputincio~i, cum pot s{ fac{ bine al<%0>tora?<170> @BT-1 = Fecioarele cele de o v|rst{ cu ea o }ntrebau: <192>Dar tu pe care Dumnezeu cinste~ti?<170> Achilina a r{spuns: <192>Pe Unul Dumnezeu, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul, marea ~i toate cele dintr-}nsa; pe Acela ]l cinstesc ~i Aceluia dup{ vrednicie m{ }nchin, Care din veci a f{cut bine tuturor. Cred }ntru El ~i n{d{jduiesc spre D|nsul, c{ El este puternic s{ fac{ bine p|n{ la sf|r~itul lumii celor ce-L cheam{ pe El<170>. Atunci, cele de o v|rst{ cu ea, i-au zis: <192>Noi am auzit c{ pe Dumnezeul cel propov{duit de tine iudeii L-au r{stignit pe Cruce, pe care a ~i murit<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Moartea nu are st{p|nire asupra Lui, pentru c{ nu a }nviat numai El singur, ci a }nviat ~i pe cei ce muriser{ cu moarte bun{ ~i pe care i-a r{scump{rat cu cinstitul S{u s|nge ~i i-a }nviat. El, v{z|nd pe om r{t{cit din calea cea adev{rat{, a voit a se }ntoarce ~i a se face om, ca s{ ridice firea noastr{ cea c{zut{ ~i s{ o pov{`uiasc{ la calea cea m|ntuitoare, pierz|nd }n~el{ciunea diavoleasc{, ~i s{ ne d{ruiasc{ darul cel }mpreunat cu adev{rul<170>. @BT-1 = Fecioarele acelea au }ntrebat-o: <192>Cine este Acela care a fost r{stignit?<170> Achilina a r{spuns: <192>M|ntuitorul tuturor, ziditorul ~i iubitorul neamului omenesc, Care a voit ca pe omul cel vechi s{-l }mbrace }n cel nou, prin ap{ ~i prin duh; r{bd|nd p{timirile de bun{ voie, S-a suit pe Cruce, voind s{ m|ntuiasc{ nu numai pe cei ce vie`uiesc pe p{m|nt, dar ~i pe cei `inu`i }n iad s{-i dezlege din leg{turile mor`ii, }nviind a treia zi, a ar{tat cu adev{rat c{, la a <%2>doua venire a Sa, are s{ fie la to`i }nvierea din mor`i cea de<%0> ob~te<170>. Atunci, cele ce vorbeau cu d|nsa au zis: <192>Dac{ Acela, pentru care tu gr{ie~ti, a f{cut at|tea bun{t{`i }n lume, atunci pentru ce iudeii, din al c{ror neam a fost ~i El, nu ]l au ca pe un Dumnezeu?<170> La acestea, }n`elep`ita de Dumnezeu Achilina, a r{spuns: <192>Totdeauna neamul jidovesc s-a ab{tut din calea cea dreapt{, fiindc{, av|nd sufletul orbit de r{utate ~i cerbicea }nv|rto~at{, leap{d{ cele ce sunt drepte ~i adev{rate; de aceea s-au lep{dat de Acela care le-a f{cut mult bine, d|ndu-L lui Pilat, spre a fi r{stignit pe Cruce<170>. Fericita fecioar{, gr{ind adeseori acestea cu acele fecioare, Nicodim, unul din slugile antipatului, auzind cele spuse, a alergat la antipat ~i i-a spus, c{ }n acea cetate este o fecioar{ care nu se supune poruncilor }mp{r{te~ti pentru cinstirea zeilor, socotindu-i de nimic ~i numindu-i diavoli; iar pe Unul, Care S-a r{stignit, ]l propov{duie~te Dumnezeu ~i }ntoarce ~i pe celelalte fecioare de la p{rinteasca cinstire de zei. Antipatul, afl|nd acestea, a trimis pe slujitori s{ prind{ pe fericita fecioar{. Sf|nta Muceni`{ Achilina, fiind prins{ la p{timire }n al doilea an al antipatiei lui Volusian ~i al doisprezecelea an de la na~terea sa, a fost adus{ la p{g|neasca judecat{. Antipatul i-a zis mai }nt|i: <192>Oare tu te }mpotrive~ti poruncilor }mp{r{te~ti ~i am{ge~ti pe alte fecioare ca s{ nu se supun{ zeilor no~tri ~i le }ndemni s{ se }nchine Omului Cel r{stignit? Nu ~tii c{ }mp{ra`ii au poruncit ca pe cei ce m{rturisesc pe Iisus s{-i d{m la tot felul de munci ~i la pedeaps{ cu moartea? Deci, las{ ~i tu pe Cel r{stignit ~i adu cinste ~i jertf{ zeilor celor f{r{ de moarte, ca s{ nu ne sile~ti s{ te d{m la munci<170>. Fericita Achilina a r{spuns: <192>O, antipate, de m{ vei da la munci amare, }mi vei fi mijlocitor a c{p{ta cununa cea nestric{cioas{, pe care a~tept s-o iau de la M|ntuitorul meu; de vreme ce pe El ]l m{rturisesc ~i nu m{ voi lipsi de D|nsul nicidecum, m{car de a~ fi }n cele mai cumplite munci. Pentru aceea, nu z{bovi, ci caut{ asupra mea tot felul de munci, ca s{ m{ cuno~ti c{ stau }naintea ta }narmat{ cu credin`{ ~i nu m{ tem nici de tine, nici de muncile tale<170>. Iar Volusian a }nceput a o }ndemna cu cuvinte }n~el{toare, zic|nd: <192>Te v{d c{ e~ti }nc{ t|n{r{, bine}ncuviin`at{ ~i frumoas{; deci m{ milostivesc spre tine pentru c{ de te voi da la munci, <%-4>atunci<%0> }ndat{ toate m{dularele tale cele tinere se vor zdrobi; c{ci muncitorii sunt nemilostivi ~i, dup{ cumplitele munciri, te vor da la amar{ moarte ~i te vor lipsi de t|n{r{ de via`{, ~i nu-`i va ajuta Dumnezeul cre~tinesc pe care ]l m{rturise~ti<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Nu-mi trebuie milostivirea ta, c{ci, dac{ `i se pare c{ te milostive~ti spre mine, cu aceasta mai mult voie~ti s{ m{ vat{mi; deoarece te s|rguie~ti s{ m{ dep{rtezi de adev{ratul Dumnezeu. Deci, te rog s{ nu ai mil{ de mine, ci te arat{ mai aspru, ca, din r{bdarea mea, s{ ~tii c{ cei ce n{d{jduiesc pentru Hristos r{m|n nebirui`i<170>. Antipatul, v{z|nd c{ nu poate nicidecum s{ }ntoarc{ de la m{rturisirea ei pe roaba lui Hristos, a poruncit s{ o bat{ peste fa`{, zic|ndu-i: <192>Iat{ }nceputul muncilor! ]`i sunt dulci ~i bine primite?<170> Achilina a r{spuns: <192>O, muncitorule f{r{ de omenie, de vreme ce ai }ndr{znit a bate fa`a cea zidit{ dup{ chipul lui Dumnezeu, apoi s{ ~tii c{ Acela, al C{rui chip }l por`i, nu te va ierta }n ziua judec{`ii Sale<170>. Judec{torul a spus: <192>Eu socotesc c{ marii no~tri zei `in }n m|inile lor m|ntuirea a toat{ lumea; deci, }n veacul ce va veni vor avea asemenea }n st{p|nirea lor m|ntuirea tuturor<170>. Zic|nd aceasta, a poruncit la doi osta~i a dezbr{ca pe fecioara de hainele ei, s{ o }ntind{ pe p{m|nt ~i s{ o bat{ f{r{ de mil{, zic|nd ~i aceste cuvinte: <192>Achilino, unde este Dumnezeul t{u de care ai zis c{ nu m{ va ierta la judecata Sa, s{ vin{ aici ~i s{ te scoat{ din m|inile mele?<170>. Dup{ aceasta, a poruncit celor ce o b{teau s{ }nceteze, ~i a zis c{tre fericita: <192>Achilino, ascult{-m{ pe mine cel ce te sf{tuiesc de bine, las{-`i s{lb{ticia aceasta ~i te dep{rteaz{ de la cre~tinescul eres, dac{ voie~ti s{ scapi de munci; pentru c{ cine a ie~it izb{vit din m|inile mele, n{d{jduiesc spre Acela, Care singur nu S-a izb{vit, fiind r{stignit ~i pe cine din cei ce-L cinstesc l-au l{sat }mp{ra`ii no~tri s{ tr{iasc{?<170> Sf|nta Achilina a r{spuns la acestea: <192>O, prea cumplitule muncitor, socote~ti oare c{ simt muncile cele puse de tine asupra mea? S{ ~tii aceasta cu adev{rat, c{ pe c|t tat{l t{u, diavolul, }`i d{ me~te~ugiri asupra mea, pe at|t ~i mai mult Dumnezeul meu }mi d{ putere ~i r{bdare!<170> Volusian s-a mirat, v{z|nd o vitejeasc{ m{rime de suflet ca aceea a fericitei fecioare, apoi a zis: <192>Te las c|teva zile s{ te g|nde~ti ~i s{ te }n`elep`e~ti a te }nchina zeilor, pentru care vei dob|ndi via`a pe p{m|nt ~i de la }mp{rat cinste vrednic{<170>. Sf|nta l-a }ntrebat: <192>C|te zile }mi vei l{sa pentru aceasta?<170> Volusian a r{spuns: <192>At|tea c|te vei voi tu<170>. Achilina a zis: <192>Te rog pentru aceea, s{ nu-mi la~i s{ m{ socotesc nici o zi ~i nici chiar un ceas, pentru c{ eu din copil{rie am }nv{`at a m{ }nchina la Unul Dumnezeu ~i a alerga la El, Care, petrec|nd }n cer, caut{ spre cei de pe p{m|nt!<170> Volusian, v{z|nd pe fecioar{ neschimbat{ }n dragostea adev{ratului Dumnezeu, a zis }ntr-}nsul: <192>]n zadar sunt sfaturile ~i ostenelile mele<170>. ^i astfel, m|niindu-se, a poruncit s{ g{ureasc{ capul prin urechi cu `epu~i de fier }nro~ite }n foc. Dup{ ce muncitorii au f{cut aceasta, fierbin`eala focului a str{b{tut-o prin creier, }nc|t curgea pe n{rile nasului creier cu s|nge amestecat. Iar fericita, afl|ndu-se }ntr-o p{timire ca aceea, se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai hr{nit din pruncie ~i mi-ai luminat g|ndurile cele ascunse ale inimii cu razele drept{`ii ~i m-ai }nt{rit pe mine cu puterea ta cea tare ~i b{rb{teasc{, ca s{ pot sta }mpotriva vr{jma~ului diavol; Tu, Cel ce ai descoperit ad|ncurile }n`elepciunii celei adev{rate ~i mari celor ce cred }n Tine, s{v|r~e~te alergarea nevoin`ei mele ~i-mi fere~te nestins{ f{clia fecioriei mele ca ~i eu s{ intru }mpreun{ cu cele cinci fecioare }n`elepte, }n ne}ntinata Ta c{mar{, ca acolo s{ m{ }nvrednicesc a Te sl{vi pe Tine, ]mplinitorul durerilor mele<170>. Acestea gr{indu-le, Sf|nta Muceni`{ Achilina a c{zut ca moart{, din pricina cumplitelor dureri. Antipatul, socotind-o c{ a murit, a poruncit ca, t|r|nd-o de acolo, s{ o arunce afar{ din cetate spre m|ncarea c|inilor, judec|nd-o pe d|nsa nevrednic{ de }ngroparea omeneasc{, deoarece, def{im|nd poruncile }mp{r{te~ti, s-a lep{dat de zeii romanilor. ^i astfel muceni`a a z{cut toat{ ziua aruncat{ }n drum. Deci, sosind miezul nop`ii, }ngerul Domnului a venit la fericita ~i, ating|ndu-se de d|nsa, a zis: <192>Scoal{-te ~i fii s{n{toas{ ~i, duc|ndu-te, ceart{ pe Volusian c{ el ~i sfaturile lui sunt de nimic!<170> Atunci, Sf|nta Achilina }ndat{ s-a sculat s{n{toas{, ~i, l{ud|nd pe Dumnezeu, zicea: <192>Mul`umescu-@i @ie, F{c{torule al vie`ii mele, Cel ce mi-ai dat s{n{tate ~i din necur{`ie ai izb{vit pe roaba Ta; c{ Tu, Doamne, mai }nainte de veci ai fost, }n veci vei petrece ~i nu este alt Dumnezeu afar{ de tine. Deci, cu smerenie m{ rog @ie, ca, dup{ ce voi s{v|r~i nevoin`a p{timirii, la Tine s{ m{ }nvrednicesc de cununa slavei Tale ~i, }ndulcindu-m{ de adev{ratele Tale f{g{duin`e, s{ Te laud pe Tine }mpreun{ cu cetele sfin`ilor T{i, care au p{timit pentru Tine<170>. Iar Domnul de sus i-a r{spuns ei: <192>Vino, c{ }`i va fi `ie precum ai cerut!<170> Auzind fericita aceasta, s-a veselit foarte mult ~i a mers }n cetate, unde, ajung|nd la por`ile ei, }ndat{ s-au deschis singure. Deci, fericita a mers la palatele lui Volusian, precum o pov{`uise pe ea }ngerul Domnului; ~i, intr|nd acolo f{r{ s{ fie oprit{ de cineva, a stat }naintea antipatului pe c|nd el dormea. Antipatul, de~tept|ndu-se din somn ~i v{z|nd-o pe ea st|nd }naintea sa, s-a }nsp{im|ntat, ~i chem|nd pe servitorii s{i le-a zis: <192>Cine este aceasta care st{ }naintea mea?<170> Iar ei, aduc|nd lum|n{ri, au zis: <192>Aceasta este cu adev{rat Achilina, care, dup{ b{t{ile cele multe fiind moart{, ai poruncit s{ o arunc{m afar{ din cetate spre m|ncarea c|inilor<170>. Acestea auzindu-le antipatul, mai mult s-a }nsp{im|ntat ~i a poruncit ca, lu|nd-o pe ea, s{ o p{zeasc{ p|n{ diminea`a. Deci, dup{ ce s-a f{cut ziu{, a adus-o pe ea }naintea judec{`ii sale ~i a }ntrebat-o: <192>Tu e~ti Achilina?<170> Sf|nta a r{spuns: <192>O, f{r{delege om, v{d c{ ~i cu ochii inimii tale e~ti orbit de tat{l t{u diavolul; oare nici cu ochii cei trupe~ti nu vezi? Eu sunt Achilina, roaba Domnului, ~i stau }n fa`a ta<170>. Iar antipatul, ~terg|ndu-~i ochii cu m|na, a r{mas }ntru nepricepere ~i <%2>zicea }ntru sine: <192>Dac{ n-a murit c|nd i-am g{urit capul ~i c|nd i-am<%0> scos creierii, ce fel de munci poate s{ o vat{me pe ea?<170> Spun|nd aceasta, a poruncit s{ o taie, zic|nd: <192>Pe Achilina, ap{r{toarea necuratului eres cre~tin, cea de ani t|n{r{ ~i mare fermec{toare, care a necinstit pe zeii cei f{r{ de moarte ~i nici nu s-a supus }mp{r{te~tilor porunci, m{car c{ ne-am ostenit mult a o pleca pe ea de la o nebunie ca aceea, dar n-am putut s{ o }ntoarcem; de aceea, dup{ multe munci, care nu s-au atins c|tu~i de pu`in de acea fermec{toare, poruncim ca, sco`|nd-o afar{ din cetate, s{ i se taie capul<170>. Fericita fecioar{, auzind acest r{spuns de moarte, a mers de voie afar{ din cetate, la locul cel de t{iere, la care ajung|nd a cerut voie un ceas s{ se roage lui Dumnezeu. Deci, ridic|ndu-~i ochii spre cer, zicea: <192>Doamne Dumnezeul meu, Atotputernice, mul`umesc @ie c{ mi-ai ar{tat sf|r~itul p{timirii mele. Pe Tine Te sl{vesc, Dumnezeul ~i f{c{torul meu, c{ nu }n de~ert mi-am s{v|r~it m{sura alerg{rii mele. Te binecuvintez pe Tine, Ziditorul a toate, c{ pe muncitor l-ai ru~inat, iar pe mine m{ }nvrednice~ti cununii celei nestric{cioase. Deci, prime~te }n pace sufletul meu, ca, l{s|nd aici pe cele p{m|nte~ti, s{ c|~tig acolo pe cele cere~ti<170>. Astfel rug|ndu-se fericita, s-a auzit glas din cer, zic|nd: <192>Vino, fecioar{ aleas{, ceea ce ai c{lcat m|nia muncitorului ~i boldul diavolului prin nevoin`a ta l-ai sf{r|mat, prime~te r{spl{tirea cea g{tit{ `ie<170>. Acest glas, venind de sus spre d|nsa mai }nainte s{-~i ridice c{l{ul sabia spre grumazul s{u, sf|nta muceni`{ a lui Hristos a adormit des{v|r~it cu somn de moarte. C{l{ul, v{z|nd c{ muceni`a }~i d{duse sufletul s{u chiar nes{v|r~ind porunca antipatului, a t{iat cu sabia capul cel mort al fericitei fecioare ~i atunci a curs din t{ietur{ lapte }n loc de s|nge. Cre~tinii care erau acolo, lu|nd moa~tele ei cele mai scumpe dec|t m{rg{ritarul, ung|ndu-le cu aromate de mult pre` ~i, }nvelindu-le cu p|nze sub`iri ~i noi, le-au }ngropat }n morm|nt, cu cinste, }n cetatea Vivlos; iar de la morm|ntul ei li se d{deau bolnavilor multe t{m{duiri }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel }mpreun{ sl{vit cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.