@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A PAISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I MINUNILE @SUBTITLE = <%2>SF\NTULUI PROOROC ELISEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Prooroc Elisei era de neam din cetatea Avelmeula ~i fiul lui Safat, care se tr{gea din semin`ia lui Ruvim. El, de la na~tere s-a ar{tat mare f{c{tor de minuni; pentru c{ la na~terea lui era o junc{ de aur }n Siloam, c{reia israelitenii, care se }ntorseser{ spre }nchinarea de idoli, }i aduceau jertfele lor ~i i se }nchinau ca unui Dumnezeu; acea vi`elu~{ fiind f{r{ de suflet, }n ceasul na~terii lui Elisei a mugit a~a de tare, }nc|t s-a auzit p|n{ la Ierusalim glasul ei. De acest lucru minun|ndu-se to`i foarte mult, un preot oarecare, fiind plin de Duhul Sf|nt, a zis: <192>Ast{zi s-a n{scut un mare prooroc al lui Dumnezeu, care va strica pe idolii cei ciopli`i ~i va sf{r|ma pe cei puternici<170>. Dup{ ce Elisei s-a f{cut b{rbat des{v|r~it, }~i petrecea via`a sa }n cur{`ia fecioriei, pentru a fi mai pl{cut lui Dumnezeu. El a fost chemat la proorocie }n acest fel: <192>Elisei ara p{m|ntul cu dou{sprezece perechi de boi, iar Sf|ntul Prooroc Ilie era la Horeb, vorbind cu Dumnezeu. ^i i-a poruncit lui Ilie s{ se duc{ ~i s{ fac{ prooroc }n locul s{u pe Elisei. Sf|ntul Ilie, duc|ndu-se, a g{sit pe Elisei ar|nd, ~i, pun|nd cojocul s{u pe d|nsul, i-a spus voia Domnului, adic{ s{ fie prooroc }n locul s{u. Deci, i-a poruncit s{ mearg{ dup{ d|nsul; ~i Elisei, l{s|nd }ndat{ toate, a urmat cu os|rdie Sf|ntului Ilie, proorocul lui Dumnezeu; dar l-a rugat s{-i dea voie s{ se duc{ acas{, ca s{ se binecuvinteze <%2>de tat{l ~i de maica sa. ^i Ilie i-a dat voie s{ se duc{. El, duc|n-du-<%0>se, a luat o pereche de boi cu care ara singur ~i, }njunghiindu-i, a t{iat ~i plugul de lemn ~i f{c|nd foc cu el, a fript carnea ~i a pus-o }naintea oamenilor ~i a prietenilor care s-au }nt|mplat acolo ~i, osp{t|ndu-i, a luat binecuv|ntare de la tat{l s{u ~i de la mama sa; apoi a alergat }n urma lui Ilie ~i-i slujea, }nv{`|nd de la d|nsul vederea multor taine ale lui Dumnezeu. @BT-1 = Astfel s-a f{cut prooroc cu darul lui Dumnezeu nu mai pu`in dec|t Sf|ntul Ilie, pov{`uitorul ~i }nv{`{torul s{u. C|nd Dumnezeu a voit s{ ia pe robul S{u Ilie }n nor de foc cu c{ru`a sa spre cer ~i s{-l mute }n Rai, Ilie a zis lui Elisei s{-i spun{ ce dar voie~te s{ cear{ de la Dumnezeu, pe care s{-l mijloceasc{ Sf|ntul Ilie cu rug{ciunea sa. <192>Cere, a zis el, ce vrei s{-`i fac, mai }nainte p|n{ ce nu voi pleca de la tine. Elisei nu a cerut oarecare lucruri vremelnice, p{m|nte~ti, c{ nu-i trebuia nimic pe p{m|nt, c{ci l{sase toate pentru Dumnezeu; ci, fiind s{rac cu duhul ~i cu lucrul, n-a cerut nici s{n{tate trupului, nici lungime de zile, pentru c{ nu dorea petrecere lung{ }n aceast{ via`{ vremelnic{; ci, a~tept|nd s{ mo~teneasc{ via`a cea ve~nic{, a cerut }ndoit darul Sf|ntului Duh, care era }n Sf|ntul Ilie: <192>S{ fie, zicea el, Duhul cel din tine }ndoit }n mine<170>, adic{ darul proorociei ~i al facerii de minuni. Pe oamenii cei r{t{ci`i de la Dumnezeu ~i du~i }n urma idolului Baal s{-i }nve`e cu cuv|ntul proorocesc, iar cu facerea de minuni s{ }nt{reasc{ cele gr{ite ~i s{-i }ntoarc{ iar{~i la Dumnezeul cel adev{rat. @BT-1 = Deci el ~i-a c|~tigat cererea, pentru c{ Ilie a gr{it c{tre d|nsul: Dac{ m{ vei vedea c|nd voi pleca de la tine, `i se va }mplini dorin`a. Pe c|nd mergeau ~i vorbeau, s-a v{zut o c{ru`{ cu cai de foc. Acea c{ru`{ s-a a~ezat }ntre am|ndoi ~i a luat pe Ilie cu vifor spre cer. Elisei, v{z|ndu-l c{ se dep{rteaz{ de la el, a strigat: <192>P{rinte, p{rinte, carul ~i caii lui Israil!<170> Dar Elisei n-a mai v{zut c{ru`a aceea de foc care luase pe Sf|ntul Ilie, c{ se dusese }n }n{l`ime, departe de la ochii lui; apoi a }nceput a pl|nge dup{ d|nsul, ca dup{ p{rintele s{u, rup|ndu-~i hainele. ^i din }n{l`ime a c{zut de la Sf|ntul Ilie cojocul, care se l{sase l|ng{ d|nsul; iar el l-a luat spre m|ng|ierea necazului s{u ~i spre semnul darului cel }ndoit c|~tigat de la Ilie ~i `inea la el ca la o vistierie scump{ sau ca la o cinstit{ porfir{ }mp{r{teasc{. Prin acel cojoc, ca ~i Ilie mai }nainte, a f{cut aceast{ minune: Elisei, voind s{ treac{ r|ul Iordan, a lovit apa cu cojocul ~i s-a desp{r`it }n dou{ ~i a trecut ca pe uscat! @BT-1 = V{z|nd aceasta fiii proorocilor, care petreceau }n Ierihon, au zis unul c{tre altul: Iat{ duhul lui Ilie se odihne~te }n Elisei. Apoi, venind, i s-au }nchinat lui. Sf|ntul Elisei s-a dus la Ierihon, voind s{ petreac{ acolo c|t{va vreme; ~i oamenii cet{`ii au zis c{tre d|nsul: St{p|ne, via`a cet{`ii noastre este bun{, precum o vezi; }ns{ apele sunt rele, de aceea ~i p{m|ntul este neroditor. Sf|ntul Elisei a zis c{tre d|n~ii: Aduce`i-mi un vas nou de ap{ ~i turna`i sare }ntr-}nsul. F{c|nd oamenii aceasta, el a luat vasul, s-a dus la izvoarele apelor, a turnat sarea acolo ~i a zis: A~a gr{ie~te Domnul: T{m{duit-am apele acestea ~i de acum nu va mai fi }ntr-}nsele moarte ~i nerodire. ^i s-au t{m{duit apele Ierihonului dup{ cuv|ntul lui Elisei. Dup{ aceasta Sf|ntul Elisei s-a dus de la Ierihon }n cetatea Betil, ai c{rei locuitori se lep{daser{ de Dumnezeu ~i se }nchinau idolilor. Dac{ s-au apropiat de cetate, copiii cei mici care ie~iser{ din cetate s{ se joace, v{z|nd c{ vine sf|ntul prooroc, care era ple~uv la cap, au }nceput a-l batjocori, zic|nd: Hai, ple~uvule, hai! Sf|ntul, trec|nd de d|n~ii, s-a uitat }napoi ~i, v{z|ndu-i c{ alergau }n urma lui ~i strigau aceea~i batjocur{, i-a blestemat }n numele Domnului. Atunci au ie~it din dumbrav{ dou{ ursoaice ~i au sf|~iat patruzeci ~i doi dintr-}n~ii, iar ceilal`i abia au sc{pat fugind }n cetate. Proorocul lui Dumnezeu a adus asupra acelor copii aceast{ pedeaps{ cu dreapt{ judecat{, pe de o parte pedepsind ~i t{ind batjocora lor, ca nu venind }n v|rst{ b{rb{teasc{ s{ fie mai r{i cu obiceiul; iar pe de alta, f{c|ndu-le r{spl{tire p{rin`ilor lor pentru }nchinarea de idoli. Deci }i }nv{`a, ca s{-~i creasc{ copiii cu pedepsire, s{ ~tie s{ se team{ de Dumnezeu ~i s{ cinsteasc{ cu cucernicie pe slujitorii Lui. De aici, sf|ntul s-a dus la muntele Carmelului ~i de acolo s-a }ntors }n Samaria. ]n vremea aceea s-au ridicat israelitenii cu r{zboi }mpotriva Moabitenilor, pentru o pricin{ ca aceasta: }mp{ratul moabitenilor, al c{rui p{m|nt era foarte bogat ~i avea cirezi de dobitoace, d{dea dajdie }mp{ratului lui Israil, }n to`i anii, o sut{ de mii de miei ~i tot at|`ia berbeci cu l|na lor. Murind Ahav, }mp{ratul lui Israil, Mosa, }mp{ratul moabitenilor, s-a dep{rtat de Israil ~i a }ncetat a mai da dajdia obi~nuit{. Atunci Ioram, fiul lui Ahav, cel ce }mp{r{`ea peste Israil }n Samaria, ~i care `inea de p{g|n{tatea tat{lui s{u, a adunat puterea o~tilor sale, chem|nd }n ajutor ~i pe pl{cutul lui Dumnezeu, Iosafat }mp{ratul Iudeii din Ierusalim, lu|nd asemenea ~i pe }mp{ratul Edomului. Dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, era }n r|ndul osta~ilor ~i Sf|ntul Prooroc Elisei. Merg|nd la cei trei }mp{ra`i ~apte zile cu o~tile lor, nu aveau ap{ pentru ei ~i pentru dobitoacele lor ~i to`i sufereau de sete. Ioram, }mp{ratul lui Israil, a zis cu suspine: <192>Ne-a adunat pe noi Domnul, trei }mp{ra`i, ca s{ ne dea }n m|inile lui Moab<170>. Dar }mp{ratul Iudeii, Iosafat, a zis: <192>Nu este }ntre osta~i vreun prooroc al Domnului, ca prin el s{ ne m|ntuim?<170> O slug{ a }mp{ratului lui Israil a r{spuns: <192>Este Elisei, fiul lui Safat, care a fost sluga proorocului Ilie ~i care turna ap{ pe m|inile lui<170>. Iar }mp{ratul Iosafat a gr{it c{tre Elisei: <192>]ntr-acel b{rbat este Cuv|n-tul Domnului<170>. Deci, ace~ti trei }mp{ra`i au mers la Sf|ntul Elisei ~i l-au <%-1>rugat s{ se roage Domnului, doar i se va descoperi despre ei. Sf|ntul<%0> Elisei a zis c{tre }mp{ratul Ioram: <192>Mergi la proorocii lui Ahav, tat{l t{u ~i al mamei tale, Isabela, ~i }i }ntreab{, s{-`i spun{ de cele ce v{ vor fi vou{<170>. Iar Ioram a zis cu smerenie c{tre ei: <192>Pentru aceasta ne-a adunat pe noi Domnul ca s{ ne dea }n m|inile lui Moab?<170> Elisei i-a zis lui: <192>Viu este Domnul puterilor, C{ruia }i stau }nainte, c{ de n-a~ fi cinstit pe }mp{ratul Iosafat, pl{cutul lui Dumnezeu, n-a~ fi `inut seam{ de tine ~i nici n-a~ fi c{utat spre tine, care e~ti }nchin{tor de idoli. Dar s{ aduce`i la mine un c|nt{re`<170>. Atunci ei au adus un c|nt{re`, anume Levit, care ~tia a c|nta bine psalmii lui David. C|nt|nd Levit c|nt{rile psalmilor, s-a f{cut m|na Domnului, adic{ Duhul Sf|nt peste Elisei, ~i a zis: <192>S{pa`i acum p|raie ~i gropi ad|nci, c{ a~a zice Domnul: <192>Nu ve`i vedea nici v|nt, nici ploaie, iar r|urile ~i gropile se vor umple de ap{ ~i ve`i bea voi, oamenii ~i dobitoacele voastre! Pe Moab }l va da Domnul }n m|inile voastre ~i ve`i birui puterea lui; ve`i strica toate cet{`ile cele tari, ve`i t{ia to`i pomii cei roditori, ve`i astupa ~i ve`i pustii tot p{m|ntul moabitenilor<170>. Aceste cuvinte prooroce~ti s-au }mplinit toate, }ntocmai; fiindc{ a doua zi, }n vremea jertfei pe care Iosafat, dreptcredinciosul }mp{rat al Ierusalimului, }n toate dimine`ile o aducea lui Dumnezeu prin m|inile preo`ilor. Deci, toate popoarele au v{zut c{ prin porunca lui Dumnezeu curgea ap{ pe calea Edomului, care a curs mai }nt|i }n ceata lui Iosafat, apoi }n celelalte, }nc|t se <%2>umplur{ de ap{ toate gropile, p|raiele ~i v{ile, umpl|ndu-se tot `in<%0>utul acela de ap{. Deci, b|nd to`i ~i r{corindu-se, au mers <%2>asupra lui Moab; ~i au lovit o~tile lui cu mare ran{, robind ~i <%0>pustiind tot p{m|ntul acela <196> dup{ cuv|ntul proorocului lui Dumnezeu <196> ~i s-au }ntors cu veselie la locurile lor. Dup{ aceasta, o v{duv{, care fusese so`ia unuia din fiii proorocilor, a strigat c{tre Elisei: <192>Robul t{u ~i b{rbatul meu pe care tu }l ~tii bine, a murit. El a fost rob ~i tem{tor de Domnul; dar acum vine un datornic la care b{rbatul meu a fost }mprumutat, ~i nimic nu poate s{ ia de la mine, fiind s{rac{; deci, acela voie~te s{ ia }n robie pe cei doi fii ai mei, pe care, }n m|ng|ierea v{duviei mele, }i am ca pe luminile ochilor<170>. Astfel striga acea femeie c{tre proorocul lui Dumnezeu. Unii zic c{ femeia aceea a fost so`ia proorocului Avdie, care a fost r|nduitor al casei lui Ahav ~i care a ascuns o sut{ de prooroci ai lui Dumnezeu dinaintea sabiei }mp{r{tesei Isabela, hr{nindu-i la vreme de foamete ~i cheltuind cu ei toat{ averea sa. Acela a fost nevoit s{ se }mprumute; dar, <%2>murind, a l{sat femeia ~i copiii }n grija lui Dumnezeu, poruncin-du-<%0>le s{ aib{ n{dejde c{tre Domnul. Sf|ntul prooroc Elisei, av|nd mil{ de d|nsa ~i de fiii s{i, i-a zis: <192>Femeie, ce voie~ti s{-`i fac? Spune-mi ce ai }n casa ta?<170> Iar ea i-a zis: <192>]n casa mea nu este nimic, dec|t numai pu`in untdelemn }ntr-un vas<170>. ^i a zis sf|ntul c{tre d|nsa: Du-te acas{ ~i cere de la vecinii t{i multe vase de~arte ~i, }nchiz|ndu-te }n cas{ cu fiii t{i, toarn{ din untdelemnul pe care-l ai prin toate vasele ~i le vei afla pline. Deci, plec|nd, femeia a f{cut a~a. A cerut vase ~i, duc|ndu-le }n cas{, a }nchis u~a dup{ sine ~i a turnat din vasul s{u }n cele }mprumutate; iar fiii, apropiindu-se, turnau ~i-i d{deau vasele; astfel c{ untdelemnul nu lipsea din vasele ei ~i curgea ca dintr-un izvor. Dup{ ce s-au umplut toate vasele, a zis femeia c{tre fiii ei: Acum nu mai este nici un vas de~ert. Alerg|nd femeia cu bucurie, a spus aceasta omului lui Dumnezeu. ^i a zis c{tre ea Elisei: Du-te ~i vinde <%2>untdelemnul ~i pl{te~te datoriile celor ce `i-au }mprumutat; iar din un<%0>tdelemnul r{mas s{ te hr{ne~ti cu fiii t{i. ]ntr-o zi, Sf|ntul Prooroc Elisei trecea prin cetatea Soman, ~i acolo l-a oprit o femeie cinstit{, ca s{ m{n|nce p|ine }n casa ei; deci, acea femeie a osp{tat pe omul lui Dumnezeu cu os|rdie. Proorocul Elisei de multe ori umbla prin cetatea aceea, c|nd mergea de la Carmel la Iordan, de la Galgala la Ierihon, sau se }ntorcea de acolo la Carmel; deci, totdeauna se ab{tea la casa acelei femei s{ m{n|nce p|ine; pentru c{ era dreptcredincioas{ ~i }mbun{t{`it{. ^i a zis acea femeie c{tre b{rbatul s{u: Am cunoscut c{ acel om al lui Dumnezeu, care trece adeseori prin cetatea aceasta, este sf|nt. Deci, s{-i facem un foi~or mic ~i s{-i punem un pat, scaun ~i fereastr{, ca, ab{t|ndu-se din drum la noi, s{-~i aib{ odihna sa. Deci, s-a f{cut astfel; a~a c{ Sf|ntul Prooroc, de c|te ori i se }nt|mpla s{ mearg{ }n cetatea aceea, g{zduia acolo. ]ntr-o vreme, omul lui Dumnezeu, odihnindu-se }ntr-acel foi~or ce era f{cut pentru d|nsul, se g|ndea }n sine cu ce ar putea mul`umi pe acea femeie primitoare de str{ini; pentru c{ vedea bun{tatea ei cea mare. De aceea a zis c{tre Ghehazi, sluga sa: Cheam{ pe ^unamiteanca aceasta la mine. Chem|nd-o pe ea sluga, omul lui Dumnezeu a zis c{tre d|nsa: <192>Minunat{ primire de oaspe`i ne-ai f{cut nou{! Deci, cu ce s{-`i r{spl{tim `ie? Nu ai vreo trebuin`{ de ajutor de la }mp{rat, de vreun boier sau voievod?<170> Atunci ea a r{spuns: <192>Eu nu am nici un fel de nevoie; pentru c{ eu petrec }n pace }n poporul meu!<170> Dup{ ce a ie~it de la d|nsul femeia, sf|ntul a zis c{tre Ghehazi: <192>Cu ce s{ mul`umim pe aceast{ femeie pentru facerile ei de bine?<170> Iar Ghehazi a zis c{tre d|nsul: <192>Iat{, ei nu au copii, iar b{rbatul ei este b{tr|n; deci, roag{-te lui Dumnezeu pentru d|nsa, s{-i dea ei un mo~tenitor<170>. Atunci, pl{cutul lui Dumnezeu a f{cut multe rug{ciuni pentru d|nsa c{tre Dumnezeu ~i, primind }ncredin`area, a zis c{tre sluga sa: Cheam{ la mine pe ^unamiteanca. Deci, chem|nd-o pe ea sluga ~i intr|nd iar{~i la omul lui Dumnezeu, acesta a zis c{tre d|nsa: ]ntr-aceast{ vreme ~i }n acest ceas vei z{misli un fiu! Iar ea, }nchin|ndu-se, a zis: M{ rog `ie, st{p|nul meu, nu m{ am{gi pe mine roaba ta!<170> Iar sf|ntul o sf{tuia s{ cread{ cuv|ntul cel nemincinos. Dup{ aceea, femeia a z{mislit ~i, }mplinindu-se vremea, a n{scut un fiu ~i }l hr{nea pe el. Pruncul cresc|nd, }ntr-un an, la vremea seceri~ului a ie~it la tat{l s{u ~i la secer{tori; ~i, z{bovind pu`in acolo, a zis c{tre tat{l s{u: <192>M{ doare capul!<170> Atunci tat{l a zis slugii sale: <192>Du-l pe el la maic{-sa<170>. Copilul a z{cut pe genunchii maicii sale p|n{ la amiaz{, c|nd a ~i murit. Atunci d|nsa, lu|nd copilul mort, s-a suit cu el }n foi~orul proorocului ~i l-a pus pe pat, apoi ie~ind a }nchis u~a. Ea chem|nd pe b{rbatul s{u, nu i-a spus nimic despre moartea fiului lor, ci l-a rugat pe el, zic|nd: Trimite la mine pe o slug{ ~i o asin{, ca s{ m{ duc la omul lui Dumnezeu }n Carmel ~i }ndat{ m{ voi }ntoarce. B{rbatul ei a zis c{tre d|nsa: <192>Pentru ce vrei s{ te duci la d|nsul, c{ acum nu este lun{ nou{, nici s|mb{t{ <196> pentru c{ numai }n acele zile se aduna poporul la Sf|ntul Prooroc Elisei, pentru pream{rirea lui Dumnezeu ~i pentru }nv{`{tur{. Atunci femeia a zis: M{car c{ nu este nici s|mb{t{, nici lun{ nou{, }ns{ eu m{ voi duce. ^i s-a dus cu s|rguin`{. Dar, pe c|nd se apropia de muntele Carmelului, omul lui Dumnezeu a cunoscut venirea ei ~i a zis lui <%-2>Ghehazi: <192>Iat{, vine ^unamiteanca; alearg{ }ntru }nt|mpinarea ei ~i-i<%0> zi: <192>Pace `ie<170>. Atunci, }nt|mpin|nd-o pe ea, i-a zis: <192>Pace `ie, pace b{rbatului t{u ~i pruncului t{u<170>. Iar ea a zis: <192>Pace<170>. Deci femeia, alerg|nd la Sf|ntul Elisei, a c{zut }naintea lui ~i i-a apucat picioarele; iar Ghehazi s-a apropiat de ea, vr|nd s{ o dea }n l{turi. Dar Elisei i-a zis: <192>Ia-o pe ea, c{ sufletul ei este }ntristat acum; pentru c{ Domnul a t{inuit de mine sup{rarea ei ~i nu mi-a spus-o mai dinainte<170>. Atunci femeia a zis: <192>Au doar eu am cerut fiu de la Domnul meu? Au nu tu singur, domnul meu, mi l-ai d{ruit pe el de la Dumnezeu, iar eu `ie am zis: <192>Nu m{ am{gi pe mine roaba ta? Iat{ dar c{ fiul meu acum a murit!<170> Omul lui Dumnezeu s-a umplut de mil{ pentru d|nsa ~i a poruncit lui Ghehazi s{ ia toiagul lui ~i s{-l pun{ peste pruncul cel mort. Dar mama pruncului, nemul`umindu-se cu aceasta, a zis c{tre sf|ntul prooroc: <192>Viu este Domnul ~i viu este sufletul t{u, c{ nu m{ voi duce de la tine<170>. Deci, Sf|ntul Elisei, scul|ndu-se, a mers }n urma ei; iar Ghehazi, apuc|nd }nainte, a pus toiagul pruncului, dar nu era }n el nici glas, nici suflare. Atunci Ghehazi, }ntorc|ndu-se, a }nt|mpinat pe omul lui Dumnezeu ~i i-a spus lui, c{ nu s-a sculat pruncul. Deci, ajung|nd }n cetate Sf|ntul Prooroc Elisei, s-a dus la casa femeii ~i s-a suit }n foi~or, unde pruncul cel mort era pus }n patul lui. Sf|ntul Elisei, intr|nd }n{untru, a }nchis u~a ~i s-a rugat Domnului, dup{ aceea s-a suit ~i s-a culcat peste prunc, ~i pun|ndu-~i gura sa peste gura lui, ochii s{i peste ochii lui, m|inile sale peste m|inile lui, gleznele sale peste gleznele lui, ~i sufl|nd peste d|nsul, s-a }nc{lzit trupul pruncului; apoi, scul|ndu-se proorocul ~i umbl|nd prin odaie }ncoace ~i }ncolo, s-a suit ~i s-a aplecat peste prunc, p|n{ de ~apte ori ~i astfel i-a deschis ochii. Apoi Elisei, chem|nd pe Ghehazi i-a zis lui: <192>Cheam{ la mine pe ^unamiteanca<170>. Ghehazi, chem|nd-o pe ea, Elisei a zis c{tre d|nsa: <192>Ia-`i pe fiul t{u<170>. Deci, femeia c{z|nd la picioarele omului lui Dumnezeu ~i, }nchin|ndu-se lui p|n{ la p{m|nt, a luat pruncul viu ~i a plecat, bucur|ndu-se ~i l{ud|nd pe Dumnezeu. Dup{ aceea, proorocul lui Dumnezeu, Elisei, scul|ndu-se de acolo, s-a dus la Galgala, pe unde, demult, poporul israelitean a intrat }n p{m|ntul f{g{duin`ei, trec|nd r|ul Iordanului. Sf|ntul Elisei a z{bovit }n Galgale mult{ vreme, fiind }n p{m|ntul acela foamete mare, iar fiii proorocilor, care erau ucenicii lui, petreceau l|ng{ d|nsul, urm|nd vie`ii lui celei pl{cute lui Dumnezeu, }ntru cur{`ie ~i nec|~tigare, dup{ asem{narea c{lug{rilor celor din Legea nou{. Petrecerea omului lui Dumnezeu cu ucenicii lui era la un loc deosebit ~i lini~tit; ~i a zis una din slugile sale: <192>S{ pui o c{ldare mare pe foc, ca s{ fierbi fiertur{ fiilor proorocilor<170>, c{ci erau ca la o sut{ de b{rba`i. ^i, ie~ind unul dintre d|n~ii s{ adune verde`uri s{lbatice, a adunat un rod asemenea cu strugurii, care se numea colocuntidi, amari f{r{ de m{sur{; de aceea, unii din ei au numit-o fierea p{m|ntului; fiind ~i v{t{m{tor vie`ii omului rodul acela, de~i doctorii }l obi~nuise ca doctorii; iar de ar m|nca cineva dintr-}nsul peste m{sur{, moare. @BT-1 = Acela care l-a adus, ne~tiind puterea cea v{t{m{toare a rodului acela, a cules haina sa plin{ ~i a pus-o }n c{ldare, ca s{ fiarb{. Dup{ ce fiertura aceea a fost pus{ }naintea fiilor proorocilor ~i au }nceput a m|nca din ea, au sim`it am{r{ciunea }mpreun{ cu v{t{marea, ~i au strigat c{tre d|nsul, zic|nd: <192>Omule al lui Dumnezeu, ce ai f{cut? ]n c{ldare este moarte<170>. Atunci ei nu au mai m|ncat, pentru c{ nu le era lor cu putin`{. Dar Sf|ntul Elisei le-a poruncit s{ toarne }n c{ldare pu`in{ f{in{; nu ca cum ar goni v{t{marea aceea cu f{in{, dar cu aceea acoperea facerea lui de minuni. ^i s-a }ndulcit fiertura aceea, iar v{t{marea s-a pref{cut }n doctorie, }nc|t to`i m|nc|nd s-au s{turat ~i au r{mas s{n{to~i. @BT-1 = Dup{ aceea, a venit la proorocul lui Dumnezeu oarecare b{rbat iubitor de Dumnezeu din cetatea Valsalisa ~i a adus 20 de p|ini de orz, pe care l-a secerat }nt|i. Elisei, omul lui Dumnezeu, a poruncit s{ pun{ p|inile acelea }naintea celor ce vie`uiau }mpreun{ cu d|nsul; iar sluga lui a zis c{tre el: <192>Aceste pu`ine p|ini, nu ajung la o sut{ de b{rba`i<170>. Sf|ntul i-a zis: <192>Pune-le }naintea lor s{ m{n|nce, c{ a~a zice Domnul: Vor m|nca ~i le va prisosi<170>. ^i a~a a fost. Au m|ncat ~i s-au s{turat, o sut{ de b{rba`i ~i au r{mas multe f{r|mituri, dup{ cuv|ntul Domnului cel zis prin gura proorocilor. @BT-1 = ]n zilele acelea, era la }mp{ratul Siriei un boier din cei puternici, adic{ voievod a toate puterile ost{~e~ti, cu numele Neeman, mare b{rbat }naintea st{p|nului s{u, viteaz ~i bine norocit }n r{zboaie; }ns{ era foarte lepros, }nc|t nu se g{seau doctori, ca s{-l poat{ t{m{dui. Odat{, au ie~it din Siria ni~te osta~i voinici ~i au r{pit o fat{ t|n{r{ din p{m|ntul lui Israil ~i au adus-o femeie lui Neeman, voievodul lor. Acea t|n{r{ auzise de la p{rin`ii s{i despre Sf|ntul prooroc Elisei ~i despre minunile cele mari ale lui Dumnezeu, care se f{ceau cu rug{ciunile lui. Aceea a zis st{p|nei sale: <192>Dac{ st{p|nul nostru s-ar duce la Elisei, proorocul lui Dumnezeu cel din Samaria, ar fi bine, c{ acel prooroc l-ar cur{`i de boal{<170>. @BT-1 = Femeia lui Neeman i-a spus b{rbatului s{u cuvintele acelei copile, zic|nd: <192>Acestea }mi spune t|n{ra, care este din p{m|ntul lui Israil<170>. Atunci Neeman s-a dus la }mp{ratul lui Israil ~i l-a rugat s{-l lase s{ se duc{ }n Samaria la proorocul lui Dumnezeu cel din neamul lui Israil, pentru t{m{duire. ]mp{ratul, nu numai c{ nu l-a oprit s{ se duc{ acolo, dar i-a dat ~i o scrisoare din partea lui c{tre Ioram, }mp{ratul lui Israil, fiul lui Ahav. Atunci Neeman a luat zece talan`i de argint, ~ase mii de galbeni ~i zece r|nduri de haine frumoase pentru schimbat, ca toate acestea s{ le d{ruiasc{ lui Dumnezeu. Deci, s-a dus }n p{m|ntul lui Israil ~i a dat }mp{ratului scrisoarea de la }mp{ratul s{u, }n care era scris astfel: <192>C|nd vei primi aceast{ scrisoare a mea, s{ ~tii c{ am trimis la tine pe Neeman, sluga mea, ca s{-l cur{`i de lepra lui<170>. ]mp{ratul Ioram, citind scrisoarea }mp{ratului Siriei, s-a sup{rat foarte tare ~i ~i-a rupt hainele, zic|nd: <192>Eu sunt Dumnezeu ca s{-l pot omor} ~i s{-l }nviez? Iat{, el a trimis la mine pe acest b{rbat lepros s{-l cur{`. De aici pute`i vedea, c{ acesta caut{ pricini cu mine, ca s{ poat{ ridica r{zboi asupra mea<170>. Sf|ntul Prooroc Elisei, afl|nd de aceasta, c{ }mp{ratul s-a sup{rat ~i ~i-a rupt hainele, a trimis la d|nsul, zic|nd: ]mp{rate, pentru ce te-ai sup{rat ~i `i-ai rupt hainele? S{ vin{ Neeman la mine ~i s{ cunoasc{ c{ }n Israil este proorocul lui Dumnezeu! Duc|ndu-se Neeman cu caii ~i cu caretele, a stat l|ng{ u~ile casei lui Elisei; iar sf|ntul a trimis pe sluga sa s{-i spun{: Du-te ~i te scald{ de ~apte ori }n Iordan, c{ `i se va cur{`i trupul ~i te vei vindeca de lepr{. Neeman s-a m|niat ~i s-a dus, zic|nd: <192>Eu credeam c{ va ie~i afar{ ~i, st|nd l|ng{ mine, va chema numele Dumnezeului s{u, va pune m|na pe r{nile mele ~i }mi va cur{`i lepra; }ns{ el }mi porunce~te s{ m{ duc la Iordan. Nu sunt oare mai bune r|urile Damascului, Avana ~i Farfara, dec|t Iordanul ~i dec|t toate apele lui Israil ca s{ m{ sp{l }ntr-}nsele ~i s{ m{ cur{`?<170> Zic|nd aceasta, a plecat m|nios din Samaria. Dar slugile l-au sf{tuit s{ nu calce porunca proorocului lui Dumnezeu, zic|ndu-i: Dac{ `i-ar fi gr{it proorocul vreun cuv|nt mare, n-ai fi f{cut porunca lui? El `i-a spus s{ faci numai acest lucru mic: s{ te speli }n Iordan ~i te vei cur{`i, ~i tu nu voie~ti s{ ascul`i? Atunci Neeman a primit sfatul slugilor sale ~i, apropiindu-se de r|ul Iordan, s-a dat jos din caret{, s-a afundat }n Iordan de ~apte ori, dup{ cuv|ntul omului lui Dumnezeu, ~i s-a f{cut trupul lui ca de copil, cur{`indu-se de stric{ciune; apoi s-a }ntors iar la Sf|ntul Elisei }mpreun{ cu toat{ suita lui. Neeman, st|nd }naintea sf|ntului, a zis: Acum am cunoscut c{ nu este Dumnezeu }n tot p{m|ntul, f{r{ numai }n Israil. Deci prime~te de la robul t{u aceste daruri pe care `i le-am adus. ^i Neeman i-a dat proorocului lui Dumnezeu aurul, argintul ~i hainele. Sf|ntul Elisei, v{z|nd acestea, i-a zis: Viu este Domnul, C{ruia }i stau }nainte, c{ nu voi lua nimic. ]ns{ Neeman silea pe prooroc s{ ia cele aduse; }ns{ el nu l-a ascultat, nici nu a luat nimic. Atunci Neeman a zis c{tre d|nsul: Dac{ nu voie~ti s{ iei nimic de la mine, atunci d{-mi tu mie, robului t{u, o sarcin{ de p{m|nt galben de acesta, c|t voi putea duce cu dou{ perechi de cat|ri, ca, duc|ndu-l la casa mea, s{ fac{ din el altar Domnului Dumnezeului lui Israil; c{ci de acum robul t{u nu va mai aduce jertfe ~i arderi }ntregi la al`i zei, ci numai unui Dumnezeu Cel adev{rat. Sf|ntul Elisei nu l-a oprit s{ ia ce a cerut ~i l-a eliberat cu pace. Duc|ndu-se Neeman de la Elisei, omul lui Dumnezeu, Ghehazi, sluga sf|ntului, a zis }n sine: <192>St{p|nul meu a f{cut hat|r lui Neeman Sirianul, de n-a luat nimic din darurile aduse! Viu este Domnul, c{ voi alerga }n urma lui ~i-i voi lua ceva!<170> Deci, Ghehazi, scul|ndu-se, a alergat dup{ Neeman ~i, v{z|ndu-l c{ vine }n urma lui, s-a uitat din caret{. Ghehazi i-a zis: <192>Pace `ie.<170> Neeman i-a r{spuns asemenea ~i lui: <192>Pace!<170> Ghehazi a zis iar: <192>St{p|nul meu m-a trimis la tine, zic|nd: Acum au venit la mine doi tineri din fiii proorocilor de la muntele lui Efrem, s{ dai pentru ei un talant de argint ~i dou{ r|nduri de haine<170>. Neeman a zis: <192>Iat{ doi talan`i de argint ~i hainele.<170> Apoi Neeman a pus doi talan`i }n dou{ pungi ~i dou{ r|nduri de haine ~i le-a dat la dou{ slugi ale sale pe care le-a trimis cu Ghehazi. Venind el seara c|nd se }ntuneca la locul s{u cu acele lucruri, le-a luat din m|inile slugilor ~i, eliber|ndu-i, le-a ascuns }n casa sa. Apoi el singur s-a dus ~i a stat }n fa`a st{p|nului s{u. Sf|ntul Elisei a zis c{tre d|nsul: <192>Unde ai fost, Ghehazi?<170> El a r{spuns: <192>Nu am fost nic{ieri<170>. Sf|ntul Elisei a zis c{tre d|nsul: <192>Inima mea a fost cu tine, ~i a v{zut cum s-a uitat b{rbatul din careta lui }n }nt|mpinarea ta, cum ai luat de la d|nsul argintul ~i hainele. Oare cu acel argint voie~ti s{ cumperi gr{dini, saduri de m{slini, vii, oi, boi, slugi ~i slujnice? Pentru aceasta, lepra lui Neeman s{ se lipeasc{ de tine ~i de semin`ia ta }n veci!<170> ^i a plecat Ghehazi din fa`a lui Elisei }nlepro~at ca z{pada. ]ntr-o vreme, fiii proorocilor au zis c{tre Elisei: <192>Iat{, locul unde petrecem noi }n preajma ta este str|mt. Deci, s{ mergem acum la Iordan, s{ lu{m de acolo fiecare b{rbat c|te o b|rn{ ~i s{ ne facem loca~uri, ca s{ petrecem acolo<170>. Sf|ntul le-a zis: <192>Merge`i<170>. Iar unul i-a zis cu bl|nde`e: <192>P{rinte, s{ mergi ~i tu cu slugile tale! Omul lui Dumnezeu, scul|ndu-se, a mers cu ei. Deci, ajung|nd la Iordan, t{iau lemnele; iar unul din ei, pe c|nd t{ia o b|rn{, toporul a ie~it din coad{ ~i a c{zut }n ap{. Acela a strigat: <192>O, Domnul meu, acest topor l-am }mprumutat de la altul!<170> Omul lui Dumnezeu a }ntrebat: <192>Unde a c{zut toporul?<170> Acela i-a ar{tat locul. Sf|ntul a t{iat un lemn ~i l-a aruncat acolo }n ap{, ~i fierul a ie~it deasupra. Sf|ntul a zis c{tre t{ietor: <192>Ia-l tu singur<170>. Iar el, }ntinz|ndu-~i m|na, l-a luat. At|t de mare era puterea acestui sf|nt b{rbat, }nc|t ~i greutatea cea fireasc{ a fierului putea s{ o prefac{ }ntr-o u~urin`{ ca aceea, ca securea de fier s{ pluteasc{ deasupra apei, ca o frunz{ c{zut{ din pom. El vedea ~i pe cele dep{rtate, ca ~i cum s-ar face aici }naintea ochilor. Pentru c{, de multe ori, }mp{ratul Siriei, lupt|ndu-se contra lui Israil, se sf{tuia cu slugile sale, zic|nd: <192>S{ trecem prin cutare sau cutare loc ~i s{ p|ndim pe }mp{ratul lui Israil<170>. Iar Sf|ntul Elisei, v{z|nd mai }nainte aceea, trimitea la }mp{ratul lui Israil, zic|nd: <192>Fere~te-te s{ nu mergi prin cutare loc, c{ci acolo te p|ndesc sirienii!<170> ]mp{ratul a trimis acolo s{ ~tie de este adev{rat. Deci, }n~tiin`|ndu-se c{ este a~a, se p{zea cu dinadinsul, trimi`|nd pe osta~ii s{i care n{v{leau f{r{ de veste asupra sirienilor ~i-i b{teau. Aceasta a fost nu o dat{, nici de dou{ ori, ci de mai multe ori. Deci, s-a tulburat sufletul }mp{ratului Siriei de cuv|ntul acesta, ~i a chemat pe slugile sale ~i le-a zis: <192>Pentru ce nu-mi spune`i cine este cel care }n~tiin`eaz{ tainele mele }mp{ratului lui Israil ~i m{ d{ }n m|inile lui? Unul din slugile lui a zis: <192>St{p|nul meu, }mp{rate, nu de la noi se face aceasta, ci proorocul Elisei cel din Israil spune }mp{ratului s{u toate cuvintele, orice ai gr{i }n ascuns }n c{mara ta<170>. ]mp{ratul Siriei a zis: <192>Merge`i ca s{ afla`i unde este proorocul acela ca, trimi`|nd oastea, s{-l aduc la mine<170>. Ei i-au r{spuns: <192>El acum petrece }n Dotaim<170>. ]mp{ratul a trimis acolo cai, c{ru`e ~i putere mare ~i, sosind noaptea, a }nconjurat cetatea. Diminea`a, scul|ndu-se sluga lui Elisei, a ie~it ~i, iat{, puterea sirienilor }nconjurase cetatea cu mul`ime de cai ~i c{ru`e. Atunci sluga a zis c{tre Elisei: <192>O, st{p|ne, ce vom face?<170> Sf|ntul Elisei a r{spuns: <192>Nu te teme, c{ci mai mare putere este cu noi dec|t cu ei<170>. Elisei s-a rugat lui Dumnezeu ~i a zis: Doamne, deschide acum ochii slugii tale, ca s{ vad{ puterea Ta! Dumnezeu a deschis ochii slugii ~i a v{zut muntele plin de cai ~i de c{ru`e de foc }mprejurul lui Elisei; Iar Sf|ntul Elisei cu sluga sa a ie~it din cetate }mpotriva sirienilor. Deci, Elisei s-a rugat Domnului ~i a zis: Pedepse~te, Doamne, cu orbirea, pe acest neam str{in! ^i Domnul i-a pedepsit cu orbirea, dup{ cererea lui Elisei. Apoi el a zis c{tre ei: Nu este aceasta calea, nici cetatea la care merge`i; ci veni`i dup{ mine, c{ eu v{ voi duce la b{rbatul acela pe care-l c{uta`i. Deci, i-a dus }n Samaria; ~i, dup{ ce au intrat }n Samaria, Elisei s-a rugat, zic|nd: Doamne, deschide-le ochii s{ vad{ unde sunt. Domnul le-a deschis ochii ~i au v{zut c{ sunt }n mijlocul Samariei. ]mp{ratul s-a }n~tiin`at de ei ~i i-a v{zut. Atunci el a }ntrebat pe Elisei: P{rinte, oare porunce~ti s{-i lovesc cu b{taia? Sf|ntul a r{spuns: S{ nu-i ucizi, c{ci nu i-ai adus tu pe aici, nici nu i-ai biruit cu armele tale! Ci, d{-le lor hran{ ~i b{utur{ ca s{ m{n|nce ~i s{ bea ~i dup{ aceea trimite-i la st{p|nul lor. Deci, }mp{ratul le-a dat spre osp{tare, bucate multe; ~i ei au m|ncat ~i au b{ut ~i s-au dus liberi la }mp{ratul lor, care nu a mai }ncercat s{ vin{ din Siria pe p{m|ntul lui Israil. Dup{ aceasta, trec|nd mult{ vreme, Venedad, }mp{ratul Siriei, ridic|nd r{zboi }mpotriva lui Ioram, }mp{ratul lui Israil, a adunat toat{ oastea sa ~i, venind, a }nconjurat cetatea Samaria, cea de scaun a }mp{ra`ilor lui Israil, unde era ~i proorocul Elisei. ]n cetate era atunci foamete mare, }nc|t oamenii cei s{raci }~i m|ncau copiii lor. Odat{ }mp{ratul lui Israil umbl|nd pe zidul cet{`ii, o femeie a strigat la el, zic|nd: <192>]mp{ratul meu, m|ntuie~te-m{ pe mine!<170> ]mp{ratul i-a r{spuns: <192>De nu te va m|ntui Domnul, apoi eu cum te voi m|ntui pe tine? Oare din arie sau din c{lc{toare }`i voi da hran{? Spune ce-`i trebuie?<170> Ea a }nceput a se pl|nge contra prietenei sale, zic|nd: <192>Aceast{ femeie mi-a zis: <192>D{-mi pe fiul t{u, fiind prunc, s{-l m|nc{m ast{zi, iar m|ine }l m|nc{m pe al nostru!<170> Deci, am fript pe fiul meu ~i l-am m|ncat. A doua zi am zis: <192>D{-mi pe fiul t{u s{-l m|nc{m!<170> Iar ea a ascuns pe fiul ei!<170> ]mp{ratul, c|nd a auzit cuvintele acelei femei, ~i-a rupt hainele ~i s-a m|niat foarte asupra proorocului lui Dumnezeu, c{ci cu sfatul s{u l-a oprit pe el s{ nu se supun{ }mp{ratului Siriei ~i s{ nu dea cetatea }n m|inile lui; ci s{ a~tepte ajutor de la Dumnezeu. <%2>]mp{ratul a zis: <192>Aceasta s{-mi fac{ mie Dumnezeu ~i aceasta s{-mi<%0> adauge, dac{ capul lui Elisei va mai fi la locul lui!<170> ^i }ndat{ a trimis pe un c{l{u ca s{ taie capul proorocului. Deci omul lui Dumnezeu ~edea }n casa sa ~i b{tr|nii lui Israil ~edeau cu el. Sf|ntul a zis c{tre b{tr|ni: <192>Au nu ~ti`i c{ }mp{ratul Ioram, fiul uciga~ului Ahav, care a ucis f{r{ de vin{ pe Navutia, acela a trimis pe acest c{l{u, ca s{ vin{ s{-mi taie capul? Deci, }nt{ri`i bine u~ile ~i nu-l l{sa`i aici, p|n{ ce va veni dup{ el }nsu~i st{p|nul lui care l-a trimis. Asculta`i, oare nu se aude sunetul picioarelor st{p|nului }n urma lui? Gr{ind sf|ntul acestea, }mp{ratul a ajuns pe acel c{l{u trimis; c{ci }ndat{ s-a c{it de acel cuv|nt al s{u ~i alerga degrab{ el }nsu~i }n urma trimisului, ca s{ nu se s{v|r~easc{ acea porunc{ rea a lui; pentru c{ ~tia c{ Elisei proorocul este sf|nt ~i nevinovat ~i este de bun{ trebuin`{ }mp{r{`iei lui Israil, c{ci a f{cut mult bine la mul`i. ]mp{ratul, venind la proorocul lui Dumnezeu, a zis: <192>At|ta r{utate s-a pornit de la Domnul asupra noastr{, }nc|t nu ~tiu ce mai a~tept? Deci, voi da cetatea }mp{ratului Siriei, ~i m{ voi }nchina lui ca s{ nu murim cu to`ii de foame; pentru c{ este mai bine s{ fim robi lui, dec|t s{ pierim de foame, }mpotrivindu-ne<170>. Sf|ntul Prooroc Elisei a zis c{tre }mp{rat ~i c{tre to`i cei ce erau acolo: <192>Asculta`i cuv|ntul Domnului: M|ine, }n ceasul acesta, }n p{r`ile Samariei m{sura de f{in{ de gr|u va fi un siclu, ~i dou{ m{suri de orz vor fi un siclu<170>. ^i a r{spuns voievodul, pe a c{rui m|n{ se odihnea }mp{ratul, ~i a zis c{tre Elisei: <192>De ar deschide Dumnezeu jgheaburile cere~ti ~i tot nu ar fi a~a!<170> Iar Elisei i-a zis: <192>Iat{, tu vei vedea aceasta cu ochii; }ns{ din p|inea aceea nu vei m|nca<170>. Potolindu-se pu`in, }mp{ratul s-a dus la palat. ]n noaptea aceea, rug|ndu-se Elisei, proorocul lui Dumnezeu, pentru eliberarea cet{`ii, Domnul a trimis tulburare }n tab{ra sirienilor; pentru c{ le-a f{cut un zgomot de arm{ ~i a zis unul c{tre altul: <192>Iat{ am ridicat asupra voastr{ pe }mp{ratul lui Israil, pe }mp{ratul Hateului, ~i pe }mp{ratul Egiptului, venind asupra noastr{ cu puterea lor<170>. Deci s-au umplut sirienii de fric{ mare ~i au zis: <192>S{ fugim de aici<170>. ^i, scul|ndu-se noaptea cu }mp{ratul lor, au fugit l{s|nd corturile, caii, cat|rii ~i toate cele ce erau }n tab{ra lor, sc{p|nd numai sufletele lor. ]n noaptea aceea, patru b{rba`i lepro~i ~edeau l|ng{ por`ile cet{`ii ~i ziceau unul c{tre altul: <192>Pentru ce noi a~tept{m s{ murim ~ez|nd aici? De vom intra }n cetate, vom muri de foame pentru c{ acolo este foamete. De vom sta aici, asemenea vom muri; deci, s{ intr{m }n tab{ra sirienilor ~i, de ne vor l{sa vii, vii vom fi; iar de ne vor omor}, vom muri. Deci, }n via`a aceasta nu vom r{bda mai mult{ p{timire, c{ci este mai bine s{ murim de sabie dec|t de foame<170>. Astfel sf{tuindu-se, s-au sculat ~i au intrat }n tab{ra sirienilor, fiind noapte. Intr|nd }n tab{r{ ~i trec|nd prin mijloc ~i neafl|nd nici un om, s-au mirat. Dup{ aceea, au intrat }ntr-un cort unde au <%2>m|ncat, au b{ut ~i au luat de acolo aur, argint ~i haine pe care le-au<%0> ascuns. ]ntorc|ndu-se, au intrat }n alt cort ~i au luat de acolo ce au voit ~i c|t au putut ascunde. Apoi au zis }ntre ei: <192>Nu facem bine, pentru c{ ziua aceasta este zi de bun{ vestire, iar noi t{cem. ^i de vom petrece p|n{ la lumina dimine`ii, ne vom afla vinova`i p{catului; deci, s{ mergem }n cetate s{ spunem ~i }mp{ratului<170>. Duc|ndu-se la por`ile cet{`ii, au spus p{zitorilor: <192>Am intrat }n tab{ra sirienilor ~i n-am aflat nici un om, nici glas de om, dec|t numai caii ~i cat|rii lega`i, ~i corturile cu toate bog{`iile ce sunt }ntr-}nsele<170>. Iar portarii ce p{zeau, au spus aceasta }n casele }mp{r{te~ti. ]mp{ratul, scul|ndu-se noaptea, a zis c{tre slugile sale: <192>Eu v{ voi spune me~te~ugul sirienilor, pe care ei acum ni l-au f{cut nou{. Ei au }n`eles c{ noi suntem fl{m|nzi; deci, ie~ind din conacul lor, s-au ascuns }n sat, socotind: <192>Ei vor ie~i din cetate fl{m|nzi ~i }i vom prinde vii, dup{ aceea vom intra }n cetatea lor<170>. Deci, slugile au sf{tuit pe }mp{rat s{ trimit{ ca s{ afle adev{rul. ]mp{ratul lui Israil a trimis doi c{l{re`i care, intr|nd }n tab{r{ ~i neafl|nd pe nimeni, au alergat }n urma sirienilor p|n{ la Iordan. Toat{ calea aceea era plin{ de haine ~i de arme pe care le aruncaser{ sirienii, fugind de fric{. ]ntorc|ndu-se, trimi~ii au spus }mp{ratului ~i la toat{ cetatea tot ce v{zuser{. Atunci, ie~ind tot poporul, au jefuit toate corturile sirienilor ~i a fost m{sura de gr|u un siclu ~i dou{ m{suri de orz iar{~i un siclu, dup{ cuv|ntul Domnului. Iar }mp{ratul a pus pe voievodul cel mai }nainte zis, pe ale c{rui m|ini se odihnea, spre a p{zi por`ile cet{`ii. Pe c|nd acela se }ndrepta s{ nu se }ngr{m{deasc{ poporul la por`i, l-au c{lcat popoarele ~i a murit, precum a zis omul lui Dumnezeu, Elisei; pentru c{ acel voievod n-a crezut Cuv|ntul lui Dumnezeu, cel zis prin gura proorocului, pentru }ndestularea p|inii, ci a r{spuns }mpotriv{, zic|nd: <192>M{car ~i jgheaburile cere~ti de ar deschide Domnul, tot nu va fi a~a<170>. Era minunat acest mare pl{cut al lui Dumnezeu ~i }n alte fapte ~i daruri prooroce~ti, precum se scrie pe larg }n c{r`ile }mp{ra`ilor. O foamete de ~apte ani, ce era s{ fie }n p{m|ntul lui <%-2>Israil, a spus-o mai }nainte. Moartea lui Venadad }mp{ratul a ~tiut-o<%0> mai }nainte, iar lui Azail i-a spus mai }nainte despre luarea }mp{r{`iei. Pe Iehu, unul din boierii lui Israil, l-a uns la }mp{r{`ie ~i l-a ridicat spre pierderea casei lui Ahav, cea ur|t{ de Dumnezeu ~i }nchin{toare de idoli, care a ~i ucis pe doi }mp{ra`i }nchin{tori de idoli, pe Ioram al lui Israil ~i pe Ohozie al Iehudeei, nepotul }mp{ratului Iosafat ~i care nu a urmat unchiului s{u, ci s-a ab{tut la p{g|n{tate. A ucis }nc{ ~i pe Izabela, acea spurcat{ femeie a lui Ahav; iar mama lui Ioram a ucis pe to`i slujitorii ~i vr{jitorii lui Baal. ]n toate acestea, avea ajutor dreapta credin`{ ~i rug{ciunile Sf|ntului Prooroc Ilie. Dup{ moartea lui Iehu a }mp{r{`it }n Israil Ioahaz, fiul lui, apoi Ioa~, nepotul lui. Pe vremea }mp{r{`iei aceluia, s-a }mboln{vit de moarte }n Samaria omul lui Dumnezeu, Elisei, fiind la ad|nci b{tr|ne`i. ^i a venit la d|nsul Ioa~, regele lui Israil, spre cercetare ~i, pl|ng|nd deasupra lui, a zis: <192>P{rinte, p{rinte carul lui Israil ~i c{l{re`ul lui!<170> ^i i-a zis Elisei: <192>Ia un arc ~i o s{geat{ ~i deschide fereastra cea dinspre r{s{rit, }ncotro se afl{ Siria, ~i pune o s{geat{ }n arcul cel }ntins<170>. ]mp{ratul a f{cut aceasta; iar proorocul lui Dumnezeu, pun|ndu-~i m|inile sale pe ale }mp{ratului, a zis: <192>D{ drumul s{ge`ii spre Siria<170>. ^i }mp{ratul a f{cut a~a. Iar proorocul a zis: <192>Aceast{ s{geat{ este m|ntuirea Domnului ~i vei birui pe sirieni<170>. ^i iar a zis }mp{ratului: <192>Ia ni~te s{ge`i!<170> ^i }mp{ratul a luat. ^i a zis c{tre el proorocul: <192>Love~te }n p{m|nt<170>. ^i a lovit }mp{ratul de trei ori ~i a stat. Atunci s-a sc|rbit asupra lui omul lui Dumnezeu ~i a zis: <192>Dac{ ai fi lovit de cinci sau de ~apte ori, ai fi c{lcat Siria p|n{ }n sf|r~it, iar acum o vei birui numai de trei ori<170>. Astfel proorocind Sf|ntul Elisei, a murit ~i s-a }ngropat cu cinste. Dar nu numai }n via`{ a f{cut multe minuni, ci ~i dup{ moarte era f{c{tor de minuni; pentru c{, }n acel an, s-a }nt|mplat lucrul acesta. Duc|nd pe un mort }n cetatea Samariei la }ngropare, deodat{ osta~ii de la Moav au n{v{lit t|lh{re~te }n p{m|ntul acela. Iar }ngrop{torii, v{z|nd de departe pe osta~i venind, au aruncat pe acel mort }n morm|ntul lui Elisei ~i au fugit }n cetate. Deci corpul celui mort, c{z|nd peste oasele lui Elisei, }ndat{ a }nviat ~i a stat pe picioarele sale; apoi, ie~ind din groap{, a alergat }n cetate. Astfel c{, ~i dup{ moarte, Dumnezeu a pream{rit pe pl{cutul s{u. Pentru acel lucru, se cuvine Dumnezeului nostru de la to`i slav{, cinste ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH METODIE, @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI Metodie, arhiereul lui Hristos, era din p{r`ile Sicheliei. Din tinere`e a primit via`a c{lug{reasc{ ~i a sporit }n multe fapte bune. Pe vremea }mp{r{`iei lui Leon Armeanul, lupt{torul de icoane, scaunul patriarhiei Constantinopolului fiind ocupat de Prea Sfin`itul Nichifor, Sf|ntul Metodie avea r|nduiala de apocrisarie. El a fost trimis de patriarh la episcopul Romei pentru trebuin`ele biserice~ti ~i a z{bovit acolo cam mult; deoarece Leon, r{u credinciosul }mp{rat, a izgonit de pe scaun pe Prea Sfin`itul Nichifor, iar }n locul lui a ridicat pe cel de un g|nd cu d|nsul, pe ereticul Teodot mincinosul, cel cu porecla Casiter. @BT-1 = ]ns{, dup{ ce au murit, at|t }mp{ratul Leon c|t ~i mincinosul patriarh Teodot, Sf|ntul Metodie s-a }ntors din Roma cea veche }n Roma cea nou{ ~i, av|nd r|nduiala preo`iei, slujea Domnului }ntru cuvio~ie ~i dreptate, lupt|ndu-se totdeauna }mpotriva eresului lupt{rii de icoane, care }ntr-acea vreme se }ntinsese foarte mult. Dup{ Leon Armeanul a luat }mp{r{`ia Mihail, supranumit Valvos sau Travlos, de acela~i eres cu d|nsul, iar scaunul patriarhiei din Constantinopol se `inea de cei necredincio~i. Deci, fericitul Metodie suferea mult{ osteneal{, lupt|ndu-se cu ereticii, dovedindu-le ~i }nfrunt|ndu-i; de aceea era chinuit }n leg{turi ~i }n temni`{ de r{ucredinciosul }mp{rat. Despre aceasta }ncredin`eaz{ grecul Zonara, care spune c{ Mihai Travos, m{car c{ la }nceputul }mp{r{`iei sale s-a ar{tat bun, c{ci pe mul`i p{rin`i care au fost surghiuni`i de Leon Armeanul pentru cinstirea icoanelor, i-a iertat de pedeaps{ ~i din leg{turi le-a dat drumul; }ns{, nu dup{ mult{ vreme, lep{d|nd acea f{`arnic{ facere de bine, ~i-a dat pe fa`{ r{utatea sa ~i a }nceput a prigoni pe cei dreptcredincio~i ~i, afar{ de mul`i al`ii care au fost munci`i, s-a sculat cu m|nie ~i contra Sf|ntului Metodie ~i a lui Eftimie, arhiepiscopul Sardicei. Deci, pe Eftimie l-a izgonit, pentru c{ cinstea sfintele icoane, iar pe Metodie l-a }nchis }n temni`a din Crit. @BT-1 = Acela~i Zonara, scrie despre }mp{ratul acela c|t era de r{u cu credin`a; astfel Mihail Travlul urma }ntru toate lui Copronim, c{, fiind supus jidovilor, poruncea s{ posteasc{ s|mb{ta, iar }nvierea mor`ilor nu credea c{ va fi. De aceea, bun{t{`ile cele ce vor s{ fie le def{ima ~i r|dea de sfin`ii prooroci, zic|nd c{ sunt diavoli. P{catele trupe~ti nu le socotea ca p{cate, iar pe Iuda v|nz{torul }l socotea c{ este m|ntuit, socotindu-l sf|nt. ]n`elepciunea Scripturilor }i era foarte ur|t{ ~i nu l{sa pe oameni s{-~i dea copiii la }nv{`{tura c{r`ii, ca s{ nu se v{deasc{ nebunia lui, de cei ce ~tiu puterea ~i tainele dumnezeie~tilor Scripturi; ci voia s{ urmeze to`i r{t{cirii lui }ntru ne~tiin`{ ~i f{r{ de carte. Acestui r{u credincios }mp{rat se }mpotrivea foarte tare Sf|ntul Metodie, ca un prea}n`elept ~i iscusit }n dumnezeiasca Scriptur{, }n dogmele credin`ei celei drepte ~i }n r|nduiala Sfin`ilor P{rin`i; de aceea era chinuit ca un m{rturisitor al adev{rului, nu numai cu leg{turi ~i cu temni`{, ci ~i cu b{t{i. @BT-1 = Dup{ moartea lui Mihail Travlul, }mp{r{`ia greceasc{ a luat-o fiul s{u, Teofil, care, precum a fost mo~tenitor al scaunului }mp{r{tesc, tot a~a a fost ~i al credin`ei sale celei rele. El muncea pe mul`i pentru dreapta cinstire a sfintelor icoane, }ns{ iubea }n`elepciunea Sfintei Scripturi. ^colile cele pustiite din Constantinopol le-a }nnoit, poruncind ca iar{~i s{ se }nve`e carte }n ele. Tot el a eliberat pe Sf|ntul Metodie, precum scrie despre aceasta istoricul grec Mihail: <192>Dumnezeu a scos din leg{turile cele }ntunecoase pe Metodie cu oarecare }nchipuire nou{ ~i minunat{; c{ci, ~tiind c{ Teofil iubea }n`elepciunea Scripturii ~i }ndeletnicin-du-se adeseori la citirea c{r`ilor, a aflat oarecare carte greu de }n`eles ~i nu putea s{ t|lcuiasc{ cele scrise }ntr-}nsa. C|nd cineva dintre ai s{i i-a spus c{ nu este }ntre oameni altul care s{ poat{ t|lcui cu }nlesnire c{r`ile cele greu de }n`eles, dec|t Metodie cel }nchis }n temni`a din Crit, }mp{ratul }ndat{ a trimis ~i a scos din leg{turi pe Sf|ntul Metodie. Deci, v{z|ndu-l ~i vorbind cu el, l-a cunoscut c{ el este acel b{rbat }n`elept ~i, l{s|ndu-l liber, }l avea pe el }n cinste<170>. Dup{ ce sf|ntul a c|~tigat libertate, iar{~i se lupta cu ereticii, }nv{`|ndu-i s{ dea sfintelor icoane cinstea ~i }nchin{ciunea cea vrednic{. Astfel, iar{~i a pornit spre m|nie pe cei potrivnici ~i chiar }mp{ratului i se aducea de ~tire despre aceasta, tulbur|ndu-se cu m|nie asupra sf|ntului, }ns{ l-a r{bdat p|n{ la o vreme. ]ntr-acea vreme, grecii au avut un r{zboi cu turcii ~i era nevoie ca }mp{ratul singur s{ mearg{ la r{zboi. Deci, merg|nd }mp{ratul }n tab{r{, a luat cu d|nsul ~i pe Sf|ntul Metodie; pe de o parte ca pentru rug{ciune, iar pe de alta, pentru vorbele ~i }ntreb{rile din Sfintele Scripturi, ce le avea cu d|nsul ~i pe care Sf|ntul Metodie lesne le dezlega, pentru c{ se temea ca, r{m|n|nd singur }n Constantinopol, s{ nu fac{ tulburare }n popor ~i sculare contra celor ce nu se }nchin{ sfintelor icoane; c{ci cuviosul era iubit poporului, ca un b{rbat sf|nt, }nv{`{tor ~i iscusit nu numai }n lucrurile cele duhovnice~ti, dar ~tia bine ~i oc|rmuirea cet{`ii. De aceea }mp{ratul, nel{s|ndu-l pe el singur }n cetate, l-a luat cu d|nsul printre osta~i. Dar dup{ ce, cu voia lui Dumnezeu, turcii au biruit pe greci ~i au sf{r|mat toat{ puterea lui Teofil, }nc|t abia a sc{pat singur ~i cu pu`in{ oaste, atunci m|nia sa asupra Sf|ntului Metodie, `inut{ }n inim{, a dat-o pe fa`{. Pentru c{ r{u credinciosul }mp{rat zicea: De aceea ne-a l{sat pe noi Dumnezeu s{ fim birui`i de vr{jma~i pentru c{ printre noi se afl{ }nchin{tori de idoli! Tic{losul, gr{ind astfel, numea sfintele icoane idoli. La acestea Sf|ntul Metodie, r{spunz|ndu-i }mpotriv{, i-a zis: <192>Pentru aceea s-a m|niat Domnul }mpotriva cre~tinilor, fiindc{ este necinstit de d|n~ii }n sf|nta Sa icoan{, ~i de aceea i-a eliberat ca s{ fie c{lca`i de vr{jma~i<170>. Atunci }mp{ratul, umpl|ndu-se de m|nie, i-a dat multe b{t{i ~i l-a trimis la surghiunie }ntr-o insul{ oarecare. Acolo a poruncit s{-l }nchid{ }ntr-un morm|nt s{pat ad|nc }n chip de pe~ter{, }mpreun{ cu doi t|lhari ~i s{ nu-l lase s{ vad{ lumina zilei. Deci, Metodie petrecea acolo ca un mort }n s|nurile p{m|ntului, ca ~i Iona }n p|ntecele chitului ~i mul`umea lui Dumnezeu. ]mp{ratul pusese pe un pescar oarecare s{-i dea m|ncare foarte pu`in{, at|t c|t s{ nu moar{ de foame, ci s{ i se lungeasc{ via`a, ca astfel s{ p{timeasc{ c|t mai mult }n morm|ntul acela. ]n acea vreme, Teofil a muncit pe doi sfin`i m{rturisitori, Teodor ~i Teofan, pentru cinstirea sfintelor icoane ~i, }nsemn|ndu-le fe`ele cu scrisori de fier, i-a trimis }n surghiun. @BT-1 = Deci, fiindu-le calea al{turi de insula }n care Sf|ntul Metodie ~edea }nchis }n morm|nt, s-au }nt|lnit din }nt|mplare }n cale cu pescarii care }l hr{neau pe cel legat ~i au aflat de la d|n~ii toate cele }nt|mplate Sf|ntului Metodie. Dar, de vreme ce nu era cu putin`{ a se vedea cu d|nsul, c{ci erau cumpli`i cei ce }i p{zeau, au trimis prin acel pescar multe }nchin{ciuni }ntr-o scrisoare. Sf|ntul Metodie, citind acea scrisoare ~i afl|nd }nc{ ~i din povestirile pescarului de acei sfin`i purt{tori de chinuri, s-a m|ng|iat cu duhul ~i a mul`umit lui Dumnezeu, Care i-a }nt{rit }ntr-o nevoin`{ ca aceasta. Deci, le-a r{spuns }napoi prin urm{toarele r|nduri: @BT-1 = Celor scri~i sus }n cartea cea neuitat{, Din care fiecare este cu fa`a }nsemnat{, Pe leg{turile acelora, le s{rut{ cel legat, Care, viu, mai }nainte de moarte, este }ngropat. @222 = @BT-1 = Sf|ntul Metodie a petrecut }n acea }nchisoare de morm|nt p|n{ la moartea lui Teofil. Dup{ aceea, viteazul m{rturisitor a v{zut iar lumina zilei ~i ~i-a deschis gura spre m{rturisirea dreptei credin`e, dup{ ce moartea }nchisese ochii lui Teofil }n `{r|na <%1>morm|ntului ~i, gura hulitoare a aceluia }nchiz|nd-o }n morm|nt, i-a<%2> <%0>f{cut t{cere limbii lui celei b|rfitoare. Dup{ moartea lui Teofil, a luat }mp{r{`ia Mihail, al treilea fiu al lui, cu acela~i nume; dar }mp{r{`ia o conducea maica lui, Teodora, fiind prea t|n{r }mp{ratul Mihail, fiul ei. Acesta primind c|rmuirea }mp{r{`iei, }nt|i a }nceput a se }ngriji de pacea Bisericii lui Hristos, care era foarte tulburat{ de lupt{torii }mpotriva sfintelor icoane; pentru c{ acea lupt{, }ncep|nd din zilele }mp{ratului Leon Isaurul, a `inut p|n{ la moartea lui Teofil. Deci, trecuse 120 de ani de c|nd icoana lui Hristos era c{lcat{ ~i batjocorit{ de cre~tini; de aceea se ~i veneau multe r{ut{`i asupra }mp{r{`iei cre~tinilor, pentru c{, }n acei ani, multe `{ri cre~tine~ti au fost supuse turcilor, care le-au luat }n st{p|nirea lor. @BT-1 = Pe vremea aceea, }mp{r{`ia greceasc{ ~i cea roman{ f{ceau o singur{ }mp{r{`ie, pentru c{, de la }nceput, }mp{ratul grecesc al Constantinopolului <196> Roma cea nou{ <196>, st{p|nea ~i Roma cea veche. Deci, R{s{ritul ~i Apusul se st{p|nea de un sceptru, adic{ de }mp{ratul grecesc. Dar, pentru }nmul`irea eresului lupt{torilor de icoane ~i pentru v{rsarea s|ngelui m{rturisitorilor celor f{r{ de num{r ai dreptei credin`e, care erau munci`i cumplit de lupt{torii de icoane, Apusul s-a desp{r`it de st{p|nirea }mp{ra`ilor grece~ti ~i ~i-a pus alt }mp{rat. Deci, }mp{ratul grecesc a r{mas a st{p|ni numai `ara greceasc{ singur{ ~i nici pe aceea }ntreag{, deoarece Sf|nta Cetate a Ierusalimului cu Palestina, cu Siria, cu Arabia, ~i Egiptul cu p{r`ile de sub st{p|nirea lui, c{zuse sub st{p|nirea turcilor. Toate acestea veniser{ de la Dumnezeu pentru p{catele cre~tinilor, care se ab{tuser{ de la dreapta credin`{, c{zuser{ }n eresuri ~i c{lcau sfintele icoane }n picioare. Privind ~i socotind acestea, dreptcredincioasa ~i plina de }n`elegere }mp{r{teasa Teodora, cea de Dumnezeu insuflat{, s-a s|rguit s{ piard{ din }mp{r{`ia cre~tineasc{ acel blestemat eres al lupt{torilor de icoane; iar dreptcredincioasa cinstire a sfintelor icoane s-o }ntoarc{ Sfintei Biserici, Mireasa lui Hristos, ca pe o frumoas{ podoab{ ~i astfel s{ }nt{reasc{ dreapta credin`{. Deci, a poruncit ca }ndat{ s{ elibereze din leg{turi ~i din temni`e ~i de la pedeaps{ pe to`i m{rturisitorii dreptei credin`e, s{ vin{ }n Constantinopol la sinod ~i cinste cuviincioas{ s{ aduc{ icoanelor celor sfinte din Bisericile lui Dumnezeu. ]n vremea aceea, a fost scos ~i Sf|ntul Metodie din }nchi-soarea morm|ntului s{u. Dar, de vreme ce atunci era pe scaunul patriarhiei <196> ca o ur|ciune a pustiirii la locul cel mai de cinste <196>, mincinosul patriarh Ioan, cel numit Anie, ereticul ~i fermec{torul, acela care fusese ridicat la scaunul patriarhiei de }mp{ratul Teofil, Sfin`ii P{rin`i nu voiau s{ aib{ }mp{rt{~ire cu d|nsul. Pentru aceea, de la }nceput, dreptcredincioasa }mp{r{teas{ l-a izgonit de la vie, ca pe un p{zitor s{lbatic, adic{ de la Biserica lui Hristos, ~i de la scaunul patriarhiei; deci, s-a ales ca patriarh, cu bun{voin`a lui Dumnezeu, Metodie. @BT+1 = Acest sf|nt m{rturisitor ~i mucenic, a fost ridicat la scaun cu mare bucurie de }ntregul ~i credinciosul s{u popor. Aceast{ ridicare a lui, dup{ alegerea lui Dumnezeu, mai mult dec|t dup{ cea omeneasc{, s-a }ncredin`at mai }nainte c{ se va face, prin proorocia Cuviosului Ioanichie cel Mare, de care lucru se scrie astfel }n via`a lui: Evstratie, egumenul m|n{stirii Avgarov, a }ntrebat odat{ pe Cuviosul Ioanichie: <192>P{rinte, p|n{ c|nd vor fi c{lcate sfintele icoane ~i nu se vor da Bisericii, iar prigonitorii se vor }nmul`i ~i turma lui Hristos o vor r{pi ca ni~te fiare s{lbatice?<170> Sf|ntul Ioanichie a r{spuns: <192>Frate, s{ mai a~tep`i pu`in ~i vei vedea puterea lui Dumnezeu. Pentru c{ va lua oc|rmuirea bisericeasc{ un oarecare Metodie cu numele. Acela, prin duhul dumnezeiesc, o va }ndrepta ~i eresurile le va pierde ~i cu dogmele cele credincioase va c|nt{ri Biserica ~i va aduce alinare ~i unire la un g|nd; iar pe cei potrivnici }i va smeri dreapta Celui Prea}nalt<170>. Aceast{ proorocie a Cuviosului Ioanichie s-a }mplinit la Sf|ntul Metodie, c{ci, dup{ moartea lui Teofil, a fost numit patriarh al Constantinopolului. El a fost vrednic de o dreg{torie ca aceea, ca unul ce era st|lpul cel tare al dreptei credin`e, }nt{rirea cea necl{tit{, osta~ul lui Hristos cel }mpodobit cu mucenicie, cel mai }nainte }nsemnat de Dumnezeu spre acea arhierie ~i de b{rbatul cel }naintev{z{tor ~i mai }nainte }n~tiin`at. Acesta, cu }mp{r{teasa Teodora cea drept credincioas{, adun|nd }n Constantinopol sinod de Sfin`i P{rin`i, au }nt{rit dogmele cele credincioase ale sf|ntului ~i marelui a toat{ lumea al ~aptelea Sinod, care s-a adunat mai }nainte }n Niceea, pe vremea }mp{r{`iei lui Constantin ~i a Irinei, contra lupt{torilor de icoane ~i a dat anatema pe cei ce se }mpotriveau la acele dogme a~ezate la al ~aptelea Sinod a toat{ lumea, `inut }n al doilea r|nd. Deci, veselind cu totul credin`a, a }mp{cat tulburarea bisericeasc{, a pref{cut }n alinare toat{ furtuna ~i }nv{luirea, ~i au adus icoanele }n Biserica Domnului cu mare d{n`uire, }n cea dint|i Duminic{ a Sf|ntului Marelui Post al Pa~telui. ^i s-a f{cut bucurie nu numai }n Constantinopol, ci }n toat{ partea cea de sub cer, pe unde se afla dreapta credin`{ cea cre~tineasc{. Biruind pretutindeni dreapta credin`{ ~i to`i cre~tinii d{n`uind cre~tine~te, se rupeau de zavistie inimile acelora, }n care era }nr{d{cinat eresul lupt{rii de icoane. Unul ca acela era Anie, adic{ patriarhul Ioan, cel ce s-a numit mai }nainte mincinos ~i care a fost lep{dat de pe scaun de fratele lui, Arsabar, cel ce avea }n palatul }mp{r{tesc r|nduiala de patriciu, ~i al`i oarecare, unii din boierii cei cu dreg{torii, iar al`ii din r|nduiala mai mic{. Aceia, nepricep|nd ce s{ fac{, socoteau }n sine c{ ar putea s{ aduc{ hul{ asupra prea sfin`itului Metodie. Deci, Anie a }ndemnat pe o femeie de~teapt{, care era de un g|nd cu el ~i al c{rui fiu a fost voievod }n Smirna. Acelei femei i-a dat mult aur, ca, merg|nd la }mp{r{teas{ ~i la credincio~ii cei ce erau pu~i l|ng{ }mp{ratul cel t|n{r, s{ le spun{, c{ Metodie, noul patriarh, a p{c{tuit cu ea. Aceasta au scornit-o tic{lo~ii, socotind c{, dac{ }l vor necinsti, se va duce vestea rea ~i nume hulit despre d|nsul ~i atunci ei vor putea cu }nlesnire ca ~i }nv{`{tura lui ~i sfintele icoane iar{~i s{ le huleasc{ pe fa`{. Deci, duc|ndu-se acea femeie la }mp{r{teas{ ~i la boierii cei pu~i l|ng{ }mp{ratul cel t|n{r, a spus acel lucru, d|nd pl|ngere contra sf|ntului ~i nevinovatului b{rbat. Acea femeie, ca s{ i se cread{ minciuna ca un adev{r, v{rsa lacrimi din ochi, ca ~i cum ar fi fost silit{ de noul patriarh Metodie. Atunci to`i s-au minunat de acel lucru ~i s-au smintit; deci, }ndat{ s-a l{`it aceast{ veste prin toat{ cetatea, tulbur|nd pe cei dreptcredincio~i. Iar cei r{ucredincio~i se bucurau ~i d{n`uiau. Unii batjocoreau pe cei dreptcredincio~i ~i, oc{r|ndu-i, le ziceau: <192>Iat{ ce fel de patriarh ave`i ~i unuia ca acesta urma`i?<170> Prea Sfin`itul Metodie, auzind aceasta, s-a minunat, de unde i-a venit acea n{past{. ]ns{, av|nd con~tiin`a curat{, se bucura cu duhul de ispita cea f{r{ de vin{; dar s-a cuprins de mare m|hnire pentru sminteala poporului at|t de mult ~i pentru batjocorirea care le venea la to`i cei dreptcredincio~i de la cei r{ucredincio~i. Deci, iat{ ce a f{cut Metodie, marele arhiereu, b{rbat nevinovat cu m|inile ~i curat cu inima, care ~i-a p{zit f{r{ de prihan{ cur{`enia trupului s{u din p|ntecele maicii sale, vr|nd ca nu at|t pentru sine s{ lepede prihana cea mare cu minciuna, ci mai mult s{ ridice sminteala din Biseric{ ~i s{ astupe gurile cele mincinoase ale ereticilor. El a g|ndit c{, de~i este cu ru~ine, o s{-~i descopere boala cea t{inuit{ a trupului s{u, care p|n{ atunci nu era ~tiut{ de nimeni, adic{, s{ arate ~i s{ dovedeasc{ cum c{ nu ar putea el s{ fac{ amestecarea p{catului trupesc. Deci, trimi`|nd la palatul }mp{r{tesc, a cerut judecat{ dreapt{, care s{ cerceteze faptele }ntre el ~i femeia aceea. St|nd }nainte la judecata fe`elor celor cinstite, ~i neav|nd ce s{ gr{iasc{ altceva afar{ de nevinov{`ia sa, nici s{ nu se sf{deasc{ cu femeia cea f{r{ de ru~ine, a lep{dat ru~inea cea fireasc{ ~i cuviincioas{ a unui om ca acela <196> fiind silit de primejdie <196> }n fa`a tuturor ~i-a descoperit haina p|n{ la goliciune; deci, ~i-a ar{tat locul cel t{inuit al trupului care era cuprins de v{t{mare. Atunci to`i au cunoscut c{ clevetirea acelei femei era mincinoas{; pentru c{ au v{zut c{ era cu neputin`{ unui om at|t de bolnav s{ se amestece cu p{catul trupesc. Deci, }ndat{ s-au bucurat dreptcredincio~ii c{ s-a ridicat ocara de la fiii dreptei credin`e ~i s-a pierdut sminteala din Biseric{. Vestea aceasta a cuprins pe cei r{ucredincio~i ~i le-au astupat gurile lor cele hulitoare; iar durerea s-a }ntors la capul lor ~i batjocorirea spre ru~inarea ~i def{imarea lor. Prea Sfin`itul Patriarh Metodie, fiind }ntrebat de acei cinsti`i judec{tori, prin ce }nt|mplare i s-a f{cut lui acea boal{, el le-a r{spuns: <192>C|nd am fost trimis de Prea Sfin`itul Patriarh Nichifor la episcopul Romei, z{bovind acolo, mi-a venit de la ispititorul trupului <196> }ngerul satanei <196>, o poft{ foarte mare spre p{catul trupesc ~i o grozav{ aprindere a m{dularelor, }nc|t m{ luptam ziua ~i noaptea cu patima aceea, muncindu-m{ cu postul, cu privegherea ~i cu tot felul de osteneli omor|toare. Dac{ am v{zut c{ nu se dep{rteaz{ de la mine acea patim{, socotindu-m{ aproape de c{dere, m-am aruncat cu lacrimi }naintea Sf|ntului Apostol Petru, }ncredin`|ndu-m{ }n ajutorul lui ~i cer|nd u~urare de la d|nsul, ca el, cu puterea darului s{u pe care }l primise de la Dumnezeu, s{-mi u~ureze patima ~i s{ m{ izb{veasc{ de r{zboiul cel trupesc, ca s{ nu m{ lase s{-mi spurc trupul meu cel sfin`it de cur{`ie. Adormind eu pu`in, }n grija aceea, mi s-a ar{tat Sf|ntul Apostol Petru ~i cu dreapta sa s-a atins de p{r`ile cele ru~inoase ale trupului meu. Din aceast{ atingere am sim`it o durere, ca ~i cum a ars cu foc acel loc ~i am suspinat foarte tare. Apostolul mi-a zis: <192>De acum nu vei mai sim`i pl{cere de p{catul cel trupesc; iar eu }ndat{ de~tept|ndu-m{, m-am aflat c{ primisem aceast{ v{t{mare ~i acest fel de boal{ precum vede`i<170>. Auzind acestea judec{torii de la sf|ntul, s-au umilit ~i au judecat c{ este nevinovat p{catului. Iar pe femeia aceea au poruncit s-o munceasc{ s{ afle de la cine a fost }ndemnat{ s{ cleveteasc{ de r{u pe arhiereul lui Dumnezeu, cel nevinovat ~i curat. ^i }ndat{ au stat de fa`{ muncitorii ca s{ ia pe acea femeie spre muncire. ]ns{, v{z|nd sabia tras{, locul preg{tit ~i toiege cu ghimpi ascu`i`i, s-a temut foarte mult ~i, mai }nainte de a o munci, a spus adev{rul, ar{t|nd pe nume pe to`i cei ce au }ndemnat-o ~i au }nv{`at-o pe ea, spun|nd ~i aurul ce i se d{duse de }ndemn{torii ei ~i }n ce loc este pus }n casa ei. Atunci judec{torii au trimis slugi credincioase la casa ei, care merg|nd, au g{sit aurul la locul acela, }n care a spus ea ~i l-au adus la judec{tori. Ei au hot{r|t dreapta judecat{ contra acelei femei ~i contra }ndemn{torilor ei, adic{ s{ fie pedepsi`i cu moartea. Dar, Prea Sfin`itul Patriarh Metodie, fiind f{r{ de r{utate, credincios ~i adev{rat urm{tor al Domnului s{u, n-a l{sat s{ se fac{ aceea ~i i-a iertat ~i i-a eliberat, nu numai de la moarte, ci ~i de la b{t{ile ce li se c{deau. Pe to`i vr{jma~ii s{i }i pedepsea cu aceast{ pedeaps{: }n toate s{rb{torile mari de pr{znuire s{ mearg{ de la biserica Vlaherna, a Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, cu r|nduial{ ~i cu lum|n{ri aprinse, la biserica soborniceasc{ a Sfintei Sofia, ~i acolo, st|nd l|ng{ u~ile biserice~ti, s{-~i primeasc{ anatema }n urechile lor. Atunci au t{cut gurile eretice~ti cele hulitoare, iar eresul lupt{torilor de icoane din Constantinopol s-a pierdut p|n{ la sf|r~it, cu darul lui Dumnezeu, cu rug{ciunile ~i cu s|rguin`a cea neadormit{ a pl{cutului lui Dumnezeu Prea Sfin`itul Patriarh Metodie, care pentru minciuna ce se scornise contra lui f{r{ de vin{, s-a ar{tat mai luminat ~i mai sl{vit; iar potrivnicilor nu li s-a dat pedeapsa pe care David o cerea de la Dumnezeu, celor ce i-au gre~it, zic|nd: Umple fe`ele lor de ocar{, ~i vor c{uta numele T{u, Doamne. Pentru c{, orbindu-i r{utatea ~i }mpietrindu-li-se inima, la cele dint|i fapte rele ale lor au ad{ugat alte r{ut{`i mai mari. Astfel mincinosul patriarh Ioan, c{ruia }i zicea Anie, fiind }ncep{tor al acelei r{ut{`i, a fost trimis la poc{in`{ }ntr-o m|n{stire. Iar pe c|nd era acolo, a v{zut sfintele icoane ale M|ntuitorului Hristos, ale Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i ale sfin`ilor }ngeri, }nnoite de cei dreptcredincio~i, dup{ stricarea care se f{cuse de lupt{torii de icoane. Deci, a poruncit diaconului s{u s{ le scoat{ ochii sfin`ilor de pe sfintele icoane. Diaconul a f{cut dup{ cum i s-a poruncit. Despre aceasta s-a }n~tiin`at }mp{r{teasa Teodora, care, r|vnind dup{ Hristos Dumnezeu, a poruncit ca }nsu~i acelui eretic patriarh mincinos s{-i scoat{ ochii; dar, fiind rugat{ de oarecare cinsti`i senatori, nu i-a mai scos ochii, ci a poruncit s{-i dea dou{ sute de lovituri cu ni~te bice tari, celui ce era vrednic de nenum{-rate munci de moarte; de vreme ce ~i el, la vremea st{p|nirii sale de pu`in timp, pe mul`i i-a muncit p|n{ la moarte pentru dreapta credin`{, el care, fiind la pedeaps{, nu }nceta a face batjocur{ la sfintele icoane. Prea Sfin`itul Patriarh Metodie, dup{ toate acele tulbur{ri biserice~ti ~i dup{ multele sale primejdii, pe care le-a r{bdat pentru sfintele icoane, a }ndreptat oc|rmuirea bisericeasc{ }n lini~te ~i }n pace, }mpodobind scaunul patriarhiei Constantinopolului, cu chipul ~i cu via`a sa, cea asemenea cu }ngerii, p{zind bine turma cea cuv|nt{toare a oilor lui Hristos ~i s{tur|ndu-o cu p{~unea }nv{`{-turilor celor insuflate de Dumnezeu. El }n toate zilele }nmul`ea cinstea sfintelor icoane, cinstind }n icoane pe }ns{~i fe`ele acelora care se }nchipuiesc prin zugr{virea icoanelor. ]mpreun{ cu cinstirea icoanelor, s-a s|rguit s{ }nt{reasc{ }n Constantinopol ~i venerarea cinstitelor moa~te ale sfin`ilor ~i pl{cu`ilor lui Dumnezeu, s{ li se dea iar{~i cinstea vrednic{; c{ci, pe vremea st{p|nirii eretice~ti, }mpreun{ cu sfintele icoane erau necinste ~i moa~tele sfin`ilor, fiind c{lcate cu picioarele, t|r|te pe uli`e cu batjocur{, aruncate }n noroi, }n gunoi ~i def{imate prin arderea focului sau prin }necare }n ap{. Numai acelea erau p{zite }ntregi pe care m|inile drept credincio~ilor s-au gr{bit s{ le ascund{ de la fa`a celor r{u credincio~i }n s|nurile p{m|ntului; astfel }n Constantinopol nici nu puteai s{ auzi de moa~tele pl{cu`ilor lui Dumnezeu. Deci, Prea Sfin`itul Metodie, arhiereul lui Hristos, se s|rguia iar{~i s{ }mbog{`easc{ Constantinopolul cu moa~tele sfin`ilor ~i s{ }nve`e pe poporul cel drept credincios la cinstirea cea cu vrednic{ datorie a lor. ]nt|i moa~tele Sf|ntului Teodor Studitul, care, dup{ 18 ani ai mut{rii lui la Dumnezeu, erau }ntregi, f{r{ de stric{ciune, au fost aduse cu cinste de la Heronis, la Constantinopol. Apoi moa~tele Prea Sfin`itului Patriarh Nichifor, st{p|nul s{u, de care a fost trimis la episcopul Romei, le-a adus asemenea cu cinste }n Constantinopol. Despre aceasta s-a scris pe larg la 13 zile ale lunii Martie. Apoi ~i trupul s{u mult ostenit ~i mult chinuit, prin cur{`ie, s-a pref{cut }n moa~te nestric{cioase ~i }l g{tea, ca pe o vistierie de mult pre`, Bisericii Constantinopolului; pentru c{ se apropia de fericitul s{u sf|r~it pe care l-a v{zut mai }nainte. El s-a }n~tiin`at ~i din proorocia Cuviosului Ioanichie, de vremea c|t va fi el patriarh ~i c|nd ~i }~i va lua ob~tescul sf|r~it. C{ci am|ndoi, fiind }nainte v{z{tori }n Sf|ntul Duh, unul altuia ~i-au ~tiut mai }nainte moartea lor, precum se poveste~te aceasta }n via`a Cuviosului Ioanichie, astfel: ]n al cincilea an al }mp{r{`iei lui Mihail, p{rintele Metodie patriarhul, v{z|nd mai }nainte c{ se apropie ducerea la Domnul a lui Ioanichie, a mers la el cu clerul s{u, cer|nd cea mai de pe urm{ binecuv|ntare ~i rug{ciune. Cuviosul Ioanichie, vorbind mult cu Sf|ntul Metodie ~i }nv{`|ndu-i dreapta credin`{ pe cei ce veniser{ cu el, i-a proorocit lui Metodie c{ ~i el, dup{ sf|r~itul lui, va trece din aceast{ via`{ vremelnic{ }n cea ve~nic{. Apoi, f{c|nd rug{ciune ~i s{rut|ndu-se unul pe altul cu s{rutarea cea mai de pe urm{, s-au desp{r`it. Patriarhul s-a }ntors }ntru ale sale, iar Cuviosul p{rinte Ioanichie a r{mas }n chilia sa, rug|ndu-se ~i preg{tindu-se mai }nainte de sf|r~itul s{u. A treia zi dup{ plecarea patriarhului, Cuviosul ~i purt{torul de Dumnezeu, P{rintele nostru Ioanichie, a trecut la Domnul }n patru zile ale lunii noiembrie. ]n luna a opta dup{ moartea lui, Prea Sfin`itul Patriarh Metodie s-a odihnit ~i el }ntru Domnul, }n 14 zile ale lunii iunie. Astfel s-a }mplinit proorocia Cuviosului Ioanichie, pe care a proorocit-o patriarhului, c{, f{r{ }nt|rziere, va veni dup{ el din aceast{ via`{ vremelnic{ la cea ve~nic{. Dup{ ce Sf|ntul Metodie s-a mutat c{tre Domnul, mult{ pl|ngere ~i t|nguire a fost pentru el }n toat{ Biserica Constantinopolului, lipsindu-se de un mare ~i lumin{tor p{rinte ca acesta a toat{ lumea. Apoi i-au f{cut lui }ngropare cinstit{, precum se c{dea unui at|t de mare arhiereu. Sf|ntul Metodie, p{storind Biserica lui Hristos patru ani ~i trei luni, a trecut la via`a cea nelipsit{ cu anii, num{r|ndu-se }n ceata sfin`ilor ierarhi ~i a stat }naintea Arhiereului cel Mare, ]ncep{torul p{storilor, Cel ce a str{b{tut cerurile, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel de to`i sfin`ii sl{vit, C{ruia ~i de la noi, p{c{to~ii, s{-I fie cinste ~i slav{, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL NIFON ATHONITUL<%0><$F Tradus din limba greac{.><%4> Cuviosul p{rintele nostru Nifon a fost de neam din Argurocastron, dintr-un sat ce se nume~te Lucovi. Tat{l lui a fost preot, foarte cucernic ~i tem{tor de Dumnezeu. Dup{ ce s-a f{cut de zece ani, fratele tat{lui s{u l-a luat ~i l-a dus }n m|n{stirea Sf|ntului Nicolae, unde era eclesiarh. Acea m|n{stire era zidit{ de Constantin, pururea pomenitul }mp{rat, care se chema Monomahul, }n locul ce ast{zi se zice Mesopotamia. De la }nceput l-a }nv{`at Sfintele Scripturi, apoi l-a }mbr{cat }n schim{ monahal{. Deci, v{z|ndu-l c|t de mult sporea la }nv{`{tur{, c|t ~i la ascultarea m|n{stirii, l-a hirotesit cite`; iar dup{ ce a ajuns la v|rsta des{v|r~it{ ~i v{z|ndu-l c{ odat{ cu v|rsta a crescut ~i }n fapta bun{, l-a hirotonit ieromonah. Deci, cuviosul, fiind foarte iste` ~i os|rdnic, citind dumnezeie~tile Scripturi ~i vie`ile sfin`ilor, s-a f{cut ~i mai }nv{`at. De aceea, aprinz|ndu-se dragostea lui Dumnezeu }n inima lui ~i arz|nd de dorul lini~tii, a plecat din m|n{stirea Sf|ntului Nicolae ~i s-a dus la un }mbun{t{`it pustnic, care atunci venise de cur|nd de la muntele Sinai, petrec|nd }ntr-un deal care se numea Geromerie. De la acela a }nv{`at mai cu dinadinsul petrecerea monahiceasc{. Deci, }ndulcindu-se de mierea lini~tii, nu putea s{ se mai }ntoarc{ }n lume; ~i astfel a p{r{sit patria, rudele, prietenii ~i orice avu`ie lumeasc{ ~i s-a dus cu os|rdie }n Sf|ntul Munte ~i, cu a lui Dumnezeu pov{`uire, a mers }n p{r`ile lavrei celei mari la ~ederea Sf|ntului Petru Athonitul. Acolo, afl|nd un pustnic minunat, cu numele Teognost, s-a supus lui cu des{v|r~it{ ascultare. Iar dup{ trei ani, }n~tiin`|ndu-se Teognost c{ Nifon este preot ~i v{z|nd multele lui fapte bune ~i mari, n-a voit s{-l mai aib{ pe el ca pe un supus, ci ca pe un frate }ntocmai cu cinstea. Dar, fiindc{ ~i Teognost nu se pleca la aceasta, pentru des{v|r~ita lui smerenie, Cuviosul Nifon a plecat de acolo, }mbog{`it cu darul lacrimilor; ~i s-a dus }n chilia marelui Vasilie, care era acolo aproape. El a r{mas }ntr-}nsa cu des{v|r~it{ lini~te 14 ani, m|nc|nd, o dat{ pe s{pt{m|n{, p|ine uscat{. @BT-1 = Odat{, }ncuib|ndu-se ciuma }n m|n{stirea Lavrei ~i murind mul`i fra`i, egumenul a rugat pe Cuviosul Nifon s{ vin{ la biseric{ s{ slujeasc{ deoarece r{m{seser{ pu`ini preo`i. Cuviosul, iubind lini~tea, a zis c{tre egumen: <192>Iart{-m{, p{rinte, c{ sunt nec{rturar ~i prost!<170> Atunci egumenul a zis: <192>S{ slujeasc{ m{car la chiliile din afar{ de lavr{<170>. Acesta, ca un smerit cuget{tor ce era, a ascultat de egumen, petrec|nd astfel trei ani. Dar, fiindc{ inima lui ardea cu totul de dorul lini~tii, a plecat de acolo ~i s-a dus la divanuri, unde este acum schitul Sfintei Ana. Acolo s-a lini~tit mul`i ani, f{r{ colib{ ~i f{r{ acoper{m|nt, m|nc|nd buruieni. @BT-1 = O petrecere ca aceasta nesuferind s{ o vad{ oarecare din acei monahi, fiind porni`i din zavistia ur|torului binelui, l-au p|r|t la egumenul Sfintei Lavre c{ este r{t{cit, c{ s-a sc|rbit de p|ine ~i de aceea m{n|nc{ buruieni. Atunci egumenul, chem|ndu-l }n m|n{stire, i-a zis: <192>Pentru ce, fratele ~i fiul meu, duci o via`{ a~a de aspr{ ~i }nalt{, din care se na~te m|ndria ~i r{t{cirea ~i nu umbli pe drumul cel de mijloc ~i ner{t{cit, care este lesne ~i nu are pr{p{stii? P{rin`ii cei vechi se hr{neau }n pustie cu buruieni; fiindc{ acolo nu se g{sea p|ine ~i alte feluri de bucate pe care se cuvine a le m|nca cu }nfr|nare, ca s{ gone~ti de la tine p{rerea cea dr{ceasc{ ~i r{t{cirea<170>. @BT-1 = Atunci cuviosul s-a plecat la aceasta pentru ad|nca lui smerenie ~i fugind de la Vulevtiri, a venit la chilia Schimb{rii la Fa`{. El a r{mas acolo mul`i ani, slujind dumnezeiasca Liturghie. ]n~tiin`|ndu-se de aceasta, ceilal`i fra`i s-au adunat acolo la el, vr|nd s{ se supun{ lui, ~i s{-l aib{ pov{`uitor ~i }nv{`{tor al petrecerii monahice~ti. Dar el, nesuferind sup{rarea celorlal`i, a plecat ~i de acolo ~i s-a dus la Cuviosul Maxim, unde a petrecut }mpreun{ mul`i ani. Ei aveau at|ta dragoste unul c{tre altul, }nc|t se p{rea c{ am|ndoi au un suflet }n dou{ trupuri; iar Cuviosul Maxim a d{ruit coliba sa Sf|ntului Nifon ~i ~i-a f{cut alta tot acolo aproape. Dar, fiindc{ ~i acolo la Sf|ntul Maxim alergau mul`i pentru minunile ce le f{cea ~i proorociile ce le spunea, pentru aceasta Cuviosul Nifon, nesuferind s{ fie sup{rat, fiind pov{`uit de fericitul Maxim, a plecat de acolo ~i s-a dus }n pe~ter{ de cealalt{ parte de Sf|ntul Hristofor. @BT-1 = Deci, trec|nd pu`in{ vreme, a venit din patria sf|ntului un monah, anume Marcu, care dorea s{ }nve`e r|nduiala monahal{. Pe acela sf|ntul l-a primit cu bine, }ns{ i-a zis s{ zideasc{ l|ng{ coliba sa alta, ca s{ locuiasc{ }mpreun{ cu el ~i fratele s{u. Marcu, umilindu-se la cuvintele sf|ntului, i-a zis: <192>Cum este cu putin`{, p{rinte, ca fratele meu, care este un om mirean ~i cu familie s{ vin{ aici?<170> Atunci sf|ntul, pentru ad|nca ~i smerita lui cugetare, a r{spuns: <192>Frate, eu mi-am cam ie~it afar{ din min`i ~i nu ~tiu ce zic, dar tu f{ ce voie~ti!<170> Acestea s-au }nt|mplat aproape de s{rb{torirea Sf|ntului Atanasie. Deci, Cuviosul Nifon, trimi`|nd pe Cuviosul Marcu la lavr{ pentru o trebuin`{ oarecare, i-a zis ~i aceasta: <192>]ntorc|ndu-te de la praznic s{ aduci cu tine ~i pe fratele t{u ca s{-l vedem<170>. Dar Marcu a r{spuns iar{~i cele asemenea. Duc|ndu-se la lavr{, a v{zut pe fratele s{u ~ez|nd }n afar{ de poart{ ~i, minun|ndu-se de proorocia sf|ntului, a primit pe fratele s{u ~i l-a s{rutat, iar de bucurie, s-a schimbat cu totul. V{z|nd acestea, }l certa con~tiin`a pentru necredin`a ce a ar{tat b{tr|nului s{u. Drept aceea, lu|nd pe fratele s{u, s-a dus la sf|ntul ~i, c{z|nd }naintea lui, cerea iertare pentru necredin`a lui. Nu a trecut mult{ vreme ~i Marcu a sl{bit at|t }nc|t nu putea nici s{ umble, nici s{ mi~te m|inile ~i picioarele. Deci, ruga pe sf|ntul s{ i se fac{ mil{ ~i s{-l vindece; dar sf|ntul, voind s{-l fac{ s{ cunoasc{ gre~eala necredin`ei ~i neascult{rii, i-a zis: <192>Sfin`ii f{r{ de argin`i pot a te t{m{dui, ca ni~te f{c{tori de minuni; iar eu, f{tul meu, sunt p{c{tos ~i nevrednic, ~i Dumnezeu nu m{ aude<170>. Deci, pentru c{ ~i fratele lui p{timea ~i ruga pe sf|ntul s{-l ierte, a luat untdelemn din candela icoanei, ~i a uns trupul bolnavului, ~i }ndat{ Marcu s-a t{m{duit, scul|ndu-se din patul unde z{cea. Atunci sf|ntul i-a zis: <192>Iat{ te-ai f{cut s{n{tos, de acum s{ nu mai gre~e~ti, ca s{ nu `i se }nt|mple ceva mai r{u!<170> Dup{ acestea, Marcu a c{zut iar{~i }n neascultare. C{ci, cer|nd voie de la Cuviosul Nifon s{ mearg{ la malul m{rii s{ pescuiasc{, s-a dus la mare. Dar el, nelu|nd aminte la cuvintele cuviosului, ca un neascult{tor, s-a pogor|t la malul m{rii ca s{ spele rasele lui cele vechi ~i s{ prind{ pe~te cu undi`a. Acolo, unde se }ndeletnicea el cu aceasta, un mare c|ine-pe~te a s{rit din mare f{r{ veste asupra lui, ca s{-l }nghit{. Marcu, }nsp{im|nt|ndu-se, a chemat }n ajutor rug{ciunea b{tr|nului ~i, d|ndu-se pu`in }n l{turi, abia a sc{pat de acel pe~te-c|ine ~i }ndat{ a alergat la sf|ntul tremur|nd, `in|nd }n m|n{ pe~tii ce-i prinsese. V{z|ndu-l, sf|ntul i-a zis: <192>Neascult{torule, nu te face <%2>necredincios; pentru c{ cel ce s-a pref{cut }n ~arpe la str{mo~i ~i i-a<%0> }nv{`at neascultarea, acela s-a pref{cut ast{zi }n pe~te-c|ine, pentru neascultarea ce te-am }nv{`at mai }nainte, voind a te arunca }n groapa neascult{rii suflete~ti ~i trupe~ti. ]ns{ Hristos, Care a venit }n lume s{-l surpe, `i-a ajutat ast{zi, a~tept|nd poc{in`a ta, pentru nem{rginita Lui bun{tate. Iar eu niciodat{ nu voi m|nca din pe~tele neascult{rii!<170> Marcu, auzind acestea, a aruncat pe~tii departe ~i, c{z|nd la picioarele sf|ntului, cerea cu lacrimi fierbin`i iertare; iar sf|ntul, ca un preamilostiv, l-a iertat. De atunci }nainte a p{zit des{v|r~it ascultarea, p|n{ ~i-a sf|r~it via`a ~i s-a dus la via`a cealalt{ cu bun{ n{dejde, ca s{ ia }n minte plata ascult{rii sale. El a l{sat urma~ al s{u, ca s{ slujeasc{ sf|ntului, pe Gavriil nepotul s{u, al c{rui tat{ se numea Dositei. Acest Dositei a rugat odat{ pe Cuviosul Nifon s{ trimit{ pe Graviil pentru o trebuin`{ oarecare la sf|nta m|n{stire Vatopedu, r|nduindu-i }n ce zi s{ vin{ }napoi. C|nd a sosit ziua cea r|nduit{, Gavriil nu s-a mai }ntors. Atunci Dositei a }nceput a pl|nge, socotind c{ s-a robit fiul s{u, c{ci auzise c{ agarenii prad{ acele p{r`i. Sf|ntul Nifon, cu ochii sufletului cei }nainte-v{z{tori, ~tiind cele f{cute, a zis: <192>Nu pl|nge, b{tr|nule Dositei, pe fiul t{u, c{ este liber!<170> Astfel, mai }nainte de a apune soarele, a sosit ~i Gavriil, f{r{ a p{timi ceva r{u. Sf|ntul Nifon, cunosc|nd mai }nainte c{ dup{ ~ase luni Sf|ntul Maxim va adormi somnul cel de pe urm{, a zis c{tre ai s{i: <192>S{ mergem c{tre Sf|ntul Maxim, ca s{ ne }ndulcim de el, c{ n-o s{-l mai vedem mult }n aceast{ via`{!<170> Deci, s-a dus c{tre el ~i, f{c|nd s{rutarea cea }ntru Hristos, Sf|ntul Maxim a zis: <192>Iubi`ii mei fra`i, bucura`i-v{ }ntru Hristos, c{ aceasta este cea mai de pe urm{ }nt|lnire a noastr{; c{ci de acum nu ne vom mai vedea unul cu altul!<170> Astfel s-a }mplinit proorocia am|ndurora }ntocmai. Dup{ mul`i ani, ciuma a venit iar{~i }n Sf|ntul Munte ~i Ga-vriil s-a }mboln{vit at|t de r{u, }nc|t era }n primejdie de moarte; deci, v{z|ndu-l tat{l lui, pl|ngea nem|ng|iat. Sf|ntul Nifon }l m|ng|ia, zic|ndu-i: <192>Nu pl|nge, frate, c{ fiul t{u nu moare; pentru c{ mi-a slujit cum voie~te Dumnezeu!<170> Apoi }ndat{, }ntorc|ndu-se c{tre R{s{rit, s-a rugat mult }n tain{ Preabunului Dumnezeu pentru cel bolnav. Dup{ aceast{ rug{ciune, }ndat{ s-a sculat bolnavul s{n{tos ~i sl{vea pe Dumnezeu, iar sf|ntul, }ntorc|ndu-se c{tre ei, a zis: <192>Iat{, fratele nostru ~i-a luat s{n{tatea cu ajutorul lui Dumnezeu, iar eu voi muri }n vremea postului Sfin`ilor Apostoli!<170> Deci, sosind postul Sfin`ilor Apostoli, Sf|ntul Nifon s-a sculat }n diminea`a }nt|iei s|mbete, a f{cut rug{ciune ~i s-a }mp{rt{~it cu Preasfintele Taine. Apoi a zis c{tre sinodia sa: <192>Fra`ii mei iubi`i }n Domnul, iat{ a venit vremea s{ merg c{tre Domnul, pe Care l-a <%2>dorit sufletul meu din tinere`e<170>. ^i, v{z|ndu-i c{ s-au tulburat ~i s-au<%0> }ntristat, le-a zis: <192>Nu trebuie, fra`ii mei, s{ v{ }ntrista`i, c{ de acum }nainte m{ ve`i avea mijlocitor c{tre Dumnezeu, ca s{-L rog pentru m|ntuirea voastr{; }ns{ voi s{ p{zi`i poruncile Lui<170>. Apoi Duminic{, le-a zis s{ pun{ masa, ca s{ guste ceva, iar dup{ aceea s{ sape morm|ntul ~i s{-l g{teasc{, ca s{ mearg{ }n p{m|ntul din care s-a luat. Dup{ ce s-au f{cut toate acestea, sf|ntul s-a sculat ~i, }n{l`|nd ochii ~i m|inile c{tre cer, s-a rugat mult. Apoi, binecuv|nt|ndu-i, iert|ndu-i ~i cer|nd ~i el iertare de la ei ~i }nsemn|ndu-i cu semnul Sfintei Cruci, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu. Fa`a lui a str{lucit ca soarele, d|nd semn cu aceasta de }ndr{zneala lui c{tre Dumnezeu. Deci, a adormit acest pururea pomenit p{rinte }n 14 zile ale lunii iunie, }n anul 1330 ~i a tr{it 96 de ani. El a f{cut }n via`a sa ~i minuni, din care se cade a se num{ra ~i acestea: Un duhovnic b{tr|n ~i }mbun{t{`it, cu numele Teodul, a voit odat{ s{ mearg{ la Sf|ntul Nifon, pentru folos sufletesc. Merg|nd pe drum, a ajuns la un loc pr{p{stios, a alunecat ~i ~i-a lovit piciorul de o piatr{ mare. Din acea pricin{ i-a curs at|ta s|nge din ran{, ~i avea at|tea dureri, }nc|t pu`in a lipsit s{-~i dea sufletul. V{z|ndu-se c{ se afla }ntr-o stare tic{loas{ ca aceea, a strigat din ad|ncul sufletului: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dac{ Nifon este sluga ta, ~i are }ndr{zneal{ c{tre Tine, s{ stea curgerea s|ngelui ~i s{ }nceteze durerile, ca s{ m{ }ns{n{to~ez prin rug{ciunile lui ~i s{ nu m{ m{n|nce fiarele s{lbatice<170>. Zic|nd acestea, }ndat{ a stat s|ngele, au }ncetat durerile, ~i cel mort pe jum{tate, s-a sculat }n picioare ~i umbla sl{vind pe Dumnezeu. Un monah din lavr{, av|nd evlavie c{tre Sf|ntul Nifon, i-a trimis cu un prieten al s{u un vas plin cu untdelemn. Acela <%2>merg|nd pe drum, s-a }mpiedicat ~i a c{zut ~i toate cele ce avea s-au<%0> sf{r|mat, numai vasul cu untdelemn a r{mas }ntreg, ~i l-a dus sf|ntului. Sf|ntul, z|mbind, a apucat mai }nainte ~i i-a zis: <192>Vezi c|t{ t{rie are credin`a fratelui care a trimis untdelemnul, c{ te-a m|ntuit ~i pe tine din primejdie ~i a p{zit s{n{tos ~i vasul cu unt-delemn, cu toate c{ celelalte s-au sf{r|mat des{v|r~it!<170> Aduc{torul, minun|ndu-se de mai }nainte vederea sf|ntului, a sl{vit pe Dumnezeu. Alt monah, fiind bolnav mult{ vreme de durere de cap, s-a dus la doctori, cu care a cheltuit foarte mult, dar nu s-a putut vindeca. Dup{ aceea a alergat la Sf|ntul Nifon ~i, c{z|nd la picioarele lui, s-a rugat fierbinte s{-l vindece, zic|nd: <192>Prea sfinte p{rinte, ~tiu c{ orice ai cere de la Dumnezeu }`i va da `ie, pentru c{ de dragostea Lui ai ales s{ ~ezi }n pustia aceasta<170>. Sf|ntul, ca un smerit cuget{tor, i-a r{spuns: <192>P{rinte, sunt p{c{tos ~i Dumnezeu nu ascult{ pe cei p{c{to~i<170>. Dar bolnavul nu }nceta a se pl|nge, a c{dea ~i a ruga pe sf|nt, s{-l vindece. Atunci, fericitul Nifon, fiind biruit de fireasca lui bun{tate ~i milostivire, s-a rugat deasupra capului acelui monah ~i a ie~it un vuiet ca de un v|nt silnic ~i }ndat{ s-a vindecat de acea durere; deci, mul`umind sf|ntului, sl{vea pe Dumnezeu. Un alt monah, fiind de sine pov{`uitor, s-a }ncrezut lui ~i socotelii sale, ~i nu spunea g|ndurile lui unui duhovnicesc p{rinte mai s|rguitor dec|t el; ci, precum }l purta g|ndul, a~a f{cea. Drept aceea, s-a r{t{cit tic{losul ~i a primit }ngerul }ntunericului }n loc de }ngerul luminii. De la acel }nger al }ntunericului }nv{`ase multe lucruri necuviincioase ~i c{zuse }ntru at|ta r{t{cire, }nc|t credea c{ }n toate faptele bune, el este mai bun dec|t ceilal`i. Acesta s-a dus odat{ la Sf|ntul Nifon, ~i sf|ntul, }ntreb|ndu-l pentru care pricin{ a venit la d|nsul, el a r{spuns: <192>Am venit s{ te v{d, ca pe unul ce e~ti vestit }n fapte bune<170>. Sf|ntul i-a zis: <192>Cum, tu cel at|t de mare ~i de minunat te-ai }njosit a veni la mine preamicul ~i ne}nv{`atul? Acela a r{spuns: <192>Dumnezeu mi-a f{cut bine, ~i darul care }l am, este al lui Dumnezeu<170>. Atunci cuviosul i-a zis: <192>Frate, darul lui Dumnezeu este smerita cugetare; al lui Dumnezeu este a te socoti c{ e~ti cel mai de pe urm{ dec|t to`i; al lui Dumnezeu este a face fapte mari ~i bune ~i a te `ine c{ e~ti cel mai jos dec|t al`ii; iar acestea ce le n{luce~ti tu sunt r{t{cirile satanei care te-a }nv{`at<170>. Atunci, acela, r{m|n|nd umilit din cuvintele sf|ntului insuflate de Dumnezeu ~i venindu-~i }n sine, a zis: <192>P{rinte, dac{ acestea sunt ale celui viclean, te rog gone~te-le cu rug{ciunea ta ~i izb{ve~te-m{ de n{lucirea lui<170>. Fericitul Nifon, }n{l`|nd la cer ochii sufletului, a zis: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Care ai c{utat oaia cea pierdut{ ~i r{t{cit{ ~i, g{sind-o, ai num{rat-o }mpreun{ cu celelalte oi ner{t{cite; Tu, Care ai izgonit pe lupul cel r{pitor, care c{uta s{ omoare ~i ne-ai ar{tat cale de m|ntuire, scap{ din me~te~ugirea r{t{citorului diavol, pe robul t{u acesta, care, pentru prostia sa, a c{zut }n r{t{cire, gone~te de la el n{lucirile diavole~ti, ca s{ Te cunoasc{ c{ Tu e~ti Dumnezeu cel adev{rat, Care pentru noi ai r{bdat Cruce ~i moarte, ~i s{ sl{veasc{ numele T{u cel binecu-v|ntat }n veci. Amin<170>. A~a s-a rugat Cuviosul Nifon ~i }ndat{, ca un nor, s-au risipit g|ndurile cele rele din ochii fratelui ~i a cunoscut singur tic{losul }n ce mare r{u era c{zut. De atunci a sc{pat de loviturile satanei ~i a gr{it de Dumnezeu cu pl{cere, cu mult{ }n`elepciune ~i cu smerenie. Ceasornicarul cinstitei Lavre, fiind izgonit din m|n{stire pentru o gre~eal{ oarecare ce o }nf{ptuise, s-a dus la Sf|ntul Nifon ~i, spun|ndu-i c{ l-a alungat din lavr{ pe nedrept, }l }ntreba dac{ se va putea s{ r{m|n{ acolo }n supunerea lui. Sf|ntul, v{z|nd mai }nainte cele ce au s{ fie, i-a zis: <192>Du-te }napoi la m|n{stire ~i cazi }naintea egumenului cu poc{in`{ ~i cu smerenie, c{ te va primi }napoi; pentru c{, dac{ nu te vei duce, aici nu vei putea r{bda str|mtorarea, ~i astfel te vei lipsi de bun{t{`ile m|n{stirii. Deci, duc|ndu-te }napoi, nu va trece mult{ vreme, ~i te vei face eclesiarh, apoi egumen; }ns{ nu se cuvine s{ nu ai smerit{ cugetare mai mult dec|t toate<170>. Apoi a ad{ugat acestuia: <192>C|nd, cu ajutorul lui Dumnezeu, te vei face egumen s{-`i aduci aminte de noi ~i s{ ne }nvrednice~ti p{r`ii vie`ii de ob~te<170>. Ceasornicarul, }ntorc|ndu-se la m|n{stire, }n pu`in{ vreme s-a f{cut eclesiarh, apoi egumen, dup{ cele ce spusese mai }nainte cuviosul; drept aceea, trimitea ~i sf|ntului cele de nevoie vie`ii. Alt{dat{, trei monahi au voit s{ vin{ la Sf|ntul Nifon; dar, fiindc{ unul dintr-}n~ii era f{r{ barb{, l-a l{sat }n drum departe de chilia cuviosului ~i s-au dus numai cei doi. Sf|ntul le-a zis: <192>De ce nu a`i adus ~i pe t|n{rul cel{lalt, c{ci el voie~te a se face loca~ al Sf|ntului Duh<170>. Ei, minun|ndu-se de aceast{ }nainte cuno~tin`{ a sf|ntului, s-au dus ~i au adus pe acel t|n{r. Deci, folosindu-se mult de cuvintele cuviosului, ~i lu|nd binecuv|ntare, s-au dus, sl{vind pe Dumnezeu. Iar t|n{rul acela, sporind }n fapta bun{, dup{ cuv|ntul sf|ntului, a str{lucit }n petrecerea monahiceasc{. Odat{, Dositei, tat{l lui Gavriil, despre care am zis mai }nainte, ruga pe Sf|ntul Nifon s{ dea voie lui Gavriil s{ se duc{ pentru o trebuin`{ oarecare la m|n{stirea Ivirilor. Sf|ntul, v{z|nd mai }nainte primejdia care avea s{ se }nt|mple, l-a oprit. ]ns{ Dositei, se ar{ta c{ nu-i este nici o fric{ s{ se duc{ }n ziua dint|i la chilia Amalfinului, care acum se nume~te Anfinul. Sf|ntul a zis atunci: <192>Dar dac{ Gavriil se va robi mai }ncoace de chilia Amalfinului, ce va fi? S{ se duc{, dar eu s{ nu fiu vinovat de paguba ce va urma<170>. Dositei, crez|nd cuvintelor sf|ntului, nu s-a }mpotrivit mai mult. ]n seara aceea, venind un frate la d|nsul, le-a spus c{ dincoace de chilia Morfinului, a venit o corabie de t|lhari ~i a robit trei monahi care se g{seau din }nt|mplare }n drumul acela, precum spusese sf|ntul mai }nainte. L|ng{ acesta, a mers la cuviosul ~i un monah de la lavr{ ~i i-a zis c{ ieromonahul Ioanichie a fost trimis de egumen cu al`i monahi la ostrovul Schirului ~i, merg|nd caicul m|n{stirii, pe drum a fost robit de t|lhari; deci, p{rin`ii au adunat bani ~i au trimis s{ cumpere eliberarea lor, ~i c{ a dat ~i el un galben din partea lui. Sf|ntul a zis atunci: <192>F{tul meu, mai bine ar fi fost s{ fi dat galbenul t{u la s{raci, c{ci Ioanichie ~i ceilal`i s-au dezrobit ~i se afl{ bine. M{car de ne-am fi }nvrednicit ~i noi de m|ng|ierea de care se }ndulcesc ei acum<170>. Acestea auzindu-le, monahul acela de la Sf|ntul Nifon, a }nsemnat ziua aceea ~i, c|nd s-a }ntors Ioanichie }n lavr{, a spus ceea ce a proorocit despre ei Cuviosul Nifon ~i s-a }n~tiin`at c{, dup{ zicerea sf|ntului mai }nainte a~a s-a ~i f{cut. ^i }n ziua aceea, pe care a }nsemnat-o, a prins mult pe~te ~i mare ~i a luat mare m|ng|iere }ntru slava lui Dumnezeu, Care sl{ve~te pe cei ce-L sl{vesc pe El }n veci. Amin.