@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A CINCISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL PROOROC AMOS<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Prooroc Amos s-a n{scut }n cetatea Tecui, care era a~ezat{ }n p{m|ntul Iudeei, nu departe de Betleem. El era de neam prost ~i s{rac petrec|ndu-~i vremea cu p{storia turmelor de dobitoace. Domnul, Care nu prive~te spre cei boga`i ~i sl{vi`i, ci spre cei smeri`i ~i s{raci, l-a chemat pe el de la turmele oilor, la proorocie, ca ~i pe Moise ~i pe David, ~i i-a poruncit s{ mearg{ din p{m|ntul Iudeei }n p{m|ntul lui Israel, ca acolo cu cuvintele cele prooroce~ti s{ }ndemne popoarele la poc{in`{, de vreme ce se ab{tuser{ la }nchinarea de idoli. Astfel, }n zilele lui Ieroboam, }mp{ratul lui Israel, care a }mp{r{`it }n Ierusalim dup{ moartea }mp{ratului Solomon, }mp{r{`ia lui Israel s-a desp{r`it de st{p|nirea }mp{ratului Iudeei ~i a f{cut alt{ }mp{r{`ie peste zece semin`ii ale lui Israel. Dintr-acea zi, popoarele israelite au c{zut de la dreapta cinstire a lui Dumnezeu ~i se }nchinau idolilor. @BT-2 = Deci, acel }mp{rat, vr|nd ca sub st{p|nirea sa s{ }nt{reasc{ pe israeliteni, se temea ca nu cumva, merg|nd }n Ierusalim la praznice spre }nchin{ciune, supu~ii s{i s{ se lipeasc{ iar{~i de biserica Ierusalimului, s{ se rup{ de el ~i s{-l ucid{. De aceea, a f{cut dou{ junci cioplite }n aur, pentru c{ ~tia obiceiul poporului s{u, c{ era lesne de plecat la }nchinarea de idoli, ca ~i str{mo~ii lui, c|nd au trecut Marea Ro~ie din pustia Egiptului ~i au turnat un vi`el de aur din salbele cele de aur. Deci, pe acele dou{ junci turn|ndu-le Ieroboam, una a pus-o }n Dan, iar cealalt{ }n Betel, cet{`i ale st{p|nirii sale, poruncind tuturor israelitenilor ca, duc|ndu-se la Ierusalim s{ se }nchine cu jertfe juncilor de aur, s{ le pr{znuiasc{ pe acelea cu d{n`uire pentru c{ acel tic{los }mp{rat zicea c{tre popoare: <192>Iat{ zeii t{i, Israele, cei care te-au scos din Egipt<170>. Astfel Ieroboam a }nd{r{tnicit pe Israel. Deci, din acea vreme, de~i Dumnezeu trimitea pe sfin`ii S{i prooroci la israeliteni, ca s{ le arate r{t{cirea lor ~i s{-i pov{`uiasc{ la calea cea dreapt{, pu`ini dintre ei se }ndreptau ~i se }ntorceau la adev{ratul Dumnezeu. Unii }ns{ se }nchinau ~i Dumnezeului celui adev{rat ~i idolilor, adic{ juncilor de aur. Deci, }ntre al`i prooroci, Dumnezeu a trimis la ei ~i pe acest rob al S{u, pe Sf|ntul Prooroc Amos, cu }nfrico~ate }ngroziri. Acest prooroc al lui Dumnezeu era simplu ~i neiscusit la vorb{, dar nu ~i la }n`elegere; pentru c{ acela~i Duh Sf|nt, care lucra }n to`i proorocii, lucra ~i }ntr-}nsul ~i gr{ia prin gura lui. Vremea ~i }nceputul proorocirii lui a fost pe vremea }mp{ratului Iudeei, Ozia, cel din Ierusalim, ~i }n vremea }mp{ratului Ieroboam al lui Israel, cel din Samaria <196> nu acel }mp{rat, care rup|ndu-se de la Scriptura Iudeei, a f{cut juncile de aur, ci alt Ieroboam, mai }n urm{ cu anii, care, de asemenea ca ~i cel dint|i Ieroboam, a fost }nchin{tor de idoli ~i slujitor al juncilor de aur. Deci, Proorocul Amos a }nceput a prooroci }n vremea acelor }mp{ra`i, cu doi ani mai }nainte de cutremurul cel }nfrico~at ce era s{ fie }n Palestina. Cutremurul cel mare, dup{ adeverirea scriitorilor celor vechi, a fost astfel: Ozia, }mp{ratul Iudeei, care s-a numit ~i Azarie, m|ndrindu-se, a }ndr{znit a t{m|ia cu c{delni`a }n Sf|nta Sfintelor, dup{ r|nduiala preo`easc{. Preo`ii oprindu-l, }l }ngrozeau cu moarte ~i }ndat{, chiar }n ceasul acela, s-a cutremurat p{m|ntul cu cutremur mare }n Ierusalim ~i }n toat{ Palestina ~i au c{zut nu numai ziduri multe, ci ~i unii mun`i s-au pornit din locurile lor. Templul s-a despicat din v|rf ~i din acea deschiz{tur{ a venit raza soarelui }n fa`a }mp{ratului ~i s-a umplut fruntea lui de lepr{, care s-a }ntins pe tot corpul. Astfel, Domnul n-a suferit }ntin{ciunea f{cut{ altarului S{u ~i necinstea adus{ preo`ilor Lui. Sf|ntul Amos a proorocit, }ngrozindu-i cu cele mai }nfrico~ate pedepse ale lui Dumnezeu, ce erau s{ vin{ nu numai asupra lui Israel, ci ~i asupra p{r`ilor celor dimprejur. Asupra Siriei, a Filisteniei, asupra Tirului ~i a Idumeii, asupra amonitenilor ~i asupra moabitenilor, precum se scrie pe larg }n cartea lui. Dar a proorocit mai ales asupra israelitenilor, c{ dup{ cunoa~terea lui Dumnezeu, se dep{rtaser{ de la El; pentru c{ Dumnezeu nu se m|nie ~i nu se r{zbun{ at|t de p{catele p{g|nilor, care nu-L ~tiu pe El, pe c|t de p{catele poporului care L-a cunoscut pe El ~i s-a }ndulcit de facerile Lui de bine. C{ci ce fel de faceri de bine n-a f{cut Dumnezeu neamului celui nemul`umitor al lui Israel? L-a eliberat din robia Egiptului, l-a trecut prin mare ca pe uscat, l-a hr{nit cu man{ }n pustie, i-a izvor|t ap{ din piatr{ ~i l-a dus }n p{m|ntul f{g{duin`ei, unde curge lapte ~i miere. ]ns{ ei, f{c|nd pr{znuiri idolilor de aur turna`i }n chip de junci, strigau cu d{n`uire: <192>Iat{ zeii t{i, Israele<170>. Ni~te praznice ca acestea ur|te de Dumnezeu, se s{v|r~eau mai ales }n cetatea Betel, la un munte }nalt, unde era o junc{ de aur. Deci, acolo mai ales merg|nd Sf|ntul Amos, striga poporului cu glas mare rug|ndu-l, }ndemn|ndu-l ~i }nfrico~|ndu-l cu pedepsele cele cumplite, care din m|nia lui Dumnezeu vin asupra lor, s{ }nceteze de la o pr{znuire ca aceea; dar foarte pu`ini }l ascultau. Atunci era }n Betel un slujitor al acelei junci, cu numele Amasia. Acel slujitor, v{z|nd pe proorocul lui Dumnezeu hulind pe idolul lor <196> junca cea de aur <196>, c{ scuip{ jertfele lor ~i dep{rteaz{ poporul de la spurcata lor pr{znuire, spun|ndu-le }nc{ ~i }ngrozirile ~i pedepsele cele viitoare asupra celor ce nu se poc{iau, }l p|ra pe Amos lui Ieroboam, }mp{ratul poporului lui Israel, zic|nd: <192>Amos face }nt{r|t{ri contra ta }n mijlocul casei lui Israel. P{m|ntul nu poate s{ sufere toate cuvintele lui; pentru c{ tulbur{ ~i ridic{ poporul contra ta ~i }nc{ prooroce~te r{u de tine, zic|nd: <192>Ieroboam de sabie se va sf|r~i, iar poporul lui Israel va fi robit ~i dus din p{m|ntul s{u<170>. Astfel p|ra slujitorul Amasie pe proorocul Amos, vr|nd s{ porneasc{ pe }mp{rat spre m|nie contra lui; dar }mp{ratul nimic nu lua }n seam{ la cuvintele aceluia, nici nu voia s{ fac{ r{u proorocului lui Dumnezeu, pe care }l cinstea; de~i el era }nchin{tor de idoli. V{z|nd slujitorul c{ nu poate s{ porneasc{ pe }mp{rat contra proorocului lui Dumnezeu, a }nceput a-l goni pe el, muncindu-l; pentru c{ de multe ori, prinz|ndu-l, }l b{tea cumplit ~i-l gonea din Betel, }ngrozindu-l s{ nu vin{ la praznicul lor, nici s{ }ntoarc{ pe popor de la jertfele ~i de la osp{`urile lor. ]ns{ sf|ntul prooroc nu lua }n seam{ }ngrozirile ~i b{t{ile ce-i veneau de la d|nsul, ci mai mult }i spunea ~i proorocea cuvintele cele }nv{`{toare ~i }ndemn{toare c{tre popor. Dar pentru aceasta era prins de acel slujitor ~i muncit cu b{t{i.???????????????????????????? Alt{ dat{ vicleanul acela a zis cu rug{minte c{tre Amos: <192>Proorocule, du-te de aici ~i mergi }n patria ta, }n p{m|ntul Iudeei. Acolo s{ vie`uie~ti ~i s{ prooroce~ti, iar }n Betel s{ nu te mai }n-torci, deoarece este sfin`ire a }mp{ratului ~i casa }mp{r{`iei lui. Proorocul Amos a r{spuns, zic|nd: <192>Eu n-am fost prooroc nici nu sunt fiu de prooroc, ci am fost p{stor al dobitoacelor; fiind s{rac, m{ hr{neam cu poame din pustie p|n{ m-a luat Domnul de la oi ~i mi-a zis: Mergi ~i prooroce~te la poporul meu Israel. Iar tu }mi zici s{ nu proorocesc }n Israel, nici s{ sup{r casa lui Iacov? Pentru aceasta, Domnul zice despre tine: C|nd vor veni asirienii }n p{m|ntul lui Israel ~i-l vor robi, atunci vor pustii cet{`ile lui ~i le vor strica; iar cetatea aceasta o vor lua. Atunci vor r{pi pe femeia ta, osta~ii asirienilor cei f{r{ de ru~ine ~i }naintea ochilor t{i, cu desfr|nare o vor batjocori. Deoarece ~i tu ai f{cut pe Israel s{ r{t{ceasc{ }naintea ochilor lui Dumnezeu cei atotv{z{tori ~i ai }nv{`at popoarele acestea s{ fac{ lucruri necurate, }n }ntinata capi~te a juncei celei de aur, iar fiii ~i fiicele tale de sabie vor c{dea. Tu }n p{m|nt necurat te vei sf|r~i, iar poporul lui Israel se va duce }n robie din p{m|ntul s{u<170>. Ni~te cuvinte prooroce~ti ca acestea pornindu-l pe acel slujitor spre m|nie, l-a b{tut pe Sf|ntul Amos f{r{ cru`are; iar la sf|r~it, un fiu al lui, anume Ozia, fiind plin de m|nie ~i iu`ime, l-a lovit pe el foarte tare peste spr|ncene, lovindu-l de moarte. ]ns{ n-a murit }ndat{, ci a fost dus la p{m|ntul s{u din patria sa, }n cetatea Tecui, mai mult mort, unde dup{ c|teva zile din r{nile cele dureroase ~i-a dat sufletul s{u ~i a fost }ngropat cu p{rin`ii s{i. Iar ce fel au fost proorociile lui, s{ se citeasc{ cartea proorociei lui. Noi }ns{, pe Dumnezeul Cel ce l-a }n`elep`it pe el, ]l sl{vim, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. Not{ - S{ se ~tie c{ altul a fost Amos, tat{l lui Isaia, ~i altul proorocul acesta. Amos, tat{l lui Isaia, a fost din semin`ia }mp{ra`ilor Iudeei, care s-a n{scut ~i a petrecut }n Ierusalim. ]ns{ acest prooroc a fost de neam de jos ~i nu din Ierusalim, ci din cetatea Tecui, locuin`a p{storilor. Pentru c{ acolo p{~unile erau bune, ~i mul`i ierusalimeni boga`i }~i `ineau dobitoacele lor. Amos, tat{l lui Isaia, nu era din num{rul proorocilor ~i nici nu s-a trimis undeva de Dumnezeu. El a murit de moarte ca to`i oamenii, iar nu de moarte muceniceasc{. Sf|ntul Amos, pentru darul lui cel proorocesc, a fost num{rat cu proorocii, a fost trimis }n Israel ~i a murit mucenice~te, m{car c{ al`ii scriu altfel despre aceasta; }ns{ nu este f{r{ de gre~eal{ istoria lor. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, SFIN@II MUCENICI @SUBTITLE = VIT, <%4>MODEST ^I CRISCHENTIA<%0> ]n timpul }mp{r{`iei lui Diocle`ian, c|nd ighemonul Valerian din Sicilia prigonea pe cre~tini, era acolo un copil de doisprezece ani, cu numele Vit. El era fiul unui b{rbat bogat ~i de neam bun care se numea Ghilas. Acela se `inea de necur{`ia p{g|neasc{, iar fiul lui, fericitul Vit, }n copil{ria sa, fiind luminat de sus cu minunatul dar al Sf|ntului Duh, a cunoscut pe Unul ~i adev{ratul Dumnezeu, Cel ce a f{cut cerul ~i p{m|ntul ~i, crez|nd }ntr-}nsul, se ruga Lui ziua ~i noaptea, }mbr{c|ndu-se }ntr-o hain{ de p{r. El s-a }nvrednicit a auzi dumnezeiescul glas de sus c{tre d|nsul, gr{ind: <192>Am auzit rug{ciunea ta ~i voi trimite spre tine mila Mea<170>. Dup{ glasul acesta, i s-a dat lui de la Dumnezeu puterea facerii de minuni, t{m{duind neputin`ele omene~ti, sf{tuind pe cei necredincio~i ca s{ cunoasc{ pe adev{ratul Dumnezeu ~i pov{`uind pe mul`i la calea cea dreapt{; pentru c{ Domnul Cel atotputernic a voit ca din gura pruncului acesta ~i din lucrurile lui, s{-~i s{v|r~easc{ lauda, spre }nfruntarea }nchin{rii la idoli. Deci, mai presus de fire i-a dat aceluia, }mpreun{ cu }n`elegerea, ~i darul facerii de minuni, ca }ntru anii cei tineri, fericitul Vit s{ fie b{rbat puternic cu lucrul ~i cu cuv|ntul ~i s{ se sl{veasc{ }ntru d|nsul Dumnezeu Cel minunat }ntru sf|ntul S{u. ]n~tiin`|ndu-se ighemonul Valerian de acest t|n{r cuviincios, a chemat pe tat{l lui la d|nsul ~i i-a zis: <192>Ce este aceasta care aud, c{ fiul t{u se }nchin{ altui Dumnezeu, pe care ]l cinstesc cre~tinii; de voie~ti s{-l ai pe el }ntreg ~i s{n{tos, s|rguie~te-te s{-l }ntorci de la acea s{lb{ticie<170>. Ghilas, venind acas{, a }nceput a sf{tui pe fiul s{u s{ nu se }ntoarc{ de la slujbele cele p{g|ne~ti, care se fac zeilor lor. Iar fericitul prunc Vit a zis c{tre tat{l s{u: <192>Eu nu ~tiu pe alt Dumnezeu, f{r{ numai pe Unul Cel ce este din veac, al C{rui Duh se poart{ peste ape ~i a deosebit lumina de }ntuneric! Aceluia ]i slujesc eu. El este f{c{torul cerului ~i al p{m|ntului, iar Fiul S{u este Domnul nostru Iisus Hristos, ]mp{ratul }ngerilor. Pe Acela ]l m{rturisesc ~i ]l voi m{rturisi }n toate zilele vie`ii mele!<170> Atunci tat{l s{u, m|niindu-se, a poruncit s{-l bat{ cu vergi, zic|n-du-i: <192>Cine te-a }nv{`at pe tine s{ gr{ie~ti acestea? Au nu ~tii c{ ighemonul va auzi acestea ~i vei pieri?<170> T|n{rul i-a r{spuns: <192>Hristos, al C{rui rob sunt, m-a }nv{`at pe mine, iar de m|nia ighemonului nu m{ tem<170>. Atunci Ghilas, chem|ndu-l pe credinciosul s{u cu numele Modest, i-a zis: <192>Vezi, ca niciodat{ fiul meu s{ nu gr{iasc{ cuvintele care pomenesc pe Hristos<170>. Sf|ntul Vit nu b{ga }n seam{ }ngrozirile tat{lui, ~i precum purta totdeauna }n inima sa numele lui Hristos, a~a ~i }n gur{. El a fost m|ng|iat de Iisus Hristos prin }ngereasc{ ar{tare, pentru c{ }ngerul Domnului i s-a ar{tat }n vedenie, zic|ndu-i: <192>Nu te teme ~i }ndr{zne~te }n numele lui Iisus Hristos, c{ eu }`i sunt dat p{zitor s{ te p{zesc p|n{ la sf|r~it; deci, fii vrednic de acest dar de la Domnul, c{ tot ce vei cere de la D|nsul, `i se va da<170>. Sf|ntul Vit, veselindu-se ~i }nt{rindu-se prin aceast{ }ngereasc{ ar{tare, ~i mai mult m{rturisea ~i pream{rea numele Domnului. Tat{l s{u pl|ngea pentru el, deoarece pe el singur }l avea, ~i se s|rguia cu cuvinte am{gitoare s{-l }ntoarc{ la }nchinarea idoleasc{. Sf|ntul Vit a }ntrebat pe tat{l s{u: <192>Tat{, c{ror zei }mi porunce~ti s{ slujesc?<170> Tat{l lui i-a r{spuns: <192>Fiule, nu ~tii oare pe zeii no~tri: Die, Hercules, Junona, Artemida, Vesta, Apolon ~i ceilal`i, c{rora se }nchin{ }mp{ra`ii ~i boierii?<170> Sf|ntul a zis c{tre tat{l s{u: <192>Aceia c{rora le zici c{ sunt zei, sunt idoli f{r{ de suflet, f{cu`i de m|ini omene~ti, care au gur{, dar sunt mu`i, au ochi ~i sunt orbi, au m|ini ~i picioare, dar nu se mi~c{. Eu ~tiu c{ unul este Dumnezeu viu ~i lucr{tor }n Care vie`uim ~i ne mi~c{m, ziditor ~i atoate`iitor, Acela este Tat{l ~i Sf|ntul Duh ~i m{rturisesc, c{ Unul este R{scump{r{torul ~i M|ntuitorul neamului omenesc, Fiul lui Dumnezeu, Care a fost muncit pentru p{catele noastre ~i cu al C{rui s|nge ne-am izb{vit<170>. Tat{l s{u i-a zis cu lacrimi: <192>O, prea dulcele meu fiu, ia aminte la sfatul folositor ~i s{n{tos al tat{lui ~i }ntoarce-te la credin`a cea bun{; de vreme ce tu te ostene~ti }n zadar ~i cinste~ti pe un om mort, ca nu cumva m|niindu-se ighemonul s{ te piard{, c{ci va }nmul`i durerile inimii mele!<170> Fericitul Vit a r{spuns: <192>O, tat{! De-ai cunoa~te ~i tu cine este Acela pe care tu ]l def{imezi, numindu-L om mort, te-ai fi }nchinat ~i tu Lui }mpreun{ cu mine. Acela este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, mielu~elul lui Dumnezeu, Cel ce ridic{ p{catul lumii. Ghilas a zis: Eu ~tiu pe Hristos Acela, C{ruia tu }i zici c{ este Dumnezeu, c{ a fost b{tut }n Iudeea din porunca lui Pilat. Acela a fost os|ndit la moarte pe cruce ~i r{stignit de iudei ~i de slugile lui Pilat<170>. Sf|ntul t|n{r a r{spuns: <192>A~a este tat{, precum zici, dar taina acestui lucru este mare, minunat{ ~i sf|nt{<170>. Ghilas a zis: <192>Vorbind adev{rul, aceea ai numi-o mai bine pedeaps{ dec|t tain{<170>. Fericitul copil a r{spuns: <192>O, tat{, ascult{-m{ cu bl|nde`e ~i cunoa~te adev{rul. Vinderea ~i r{stignirea Domnului nostru Iisus Hristos este m|ntuirea noastr{, de la a C{rui dragoste s{ ~tii c{ nimeni, cu nici un fel de munci, nu va putea vreodat{ s{ m{ despart{<170>. Ghilas a t{cut, m|hnindu-se cu inima pentru fiul s{u. @BT-1 = Multe minuni se s{v|r~eau cu darul lui Dumnezeu, care petrecea }n fericitul t|n{r; orbii se luminau, neputincio~ii se t{m{duiau ~i diavolii se izgoneau. ^i astfel, se m{rturisea pe fa`{ toat{ sfin`enia lui cea mare. Toate acestea nu s-au ascuns de ighemonul Valerian, care, ~ez|nd la judecat{, a zis c{tre tat{l lui Vit, }naintea tuturor: <192>O, Ghilas, b{rbat de neam bun, acum mi s-a f{cut }n~tiin`are cu adev{rat c{ fiul t{u cinste~te ~i se }nchin{ cu toat{ os|rdia Celui r{stignit, Care Se nume~te Hristos, iar pe zeii p{rinte~ti }i defaim{; deci, este dator s{ stea de fa`{ la judecata noastr{ ~i s{-l aduci aici<170>. Sf|ntul Vit fiind adus la judecata p{g|neasc{, ighemonul a zis c{tre d|nsul: <192>Pentru ce nu jertfe~ti zeilor celor f{r{ de moarte? Nu ~tii poruncile }mp{r{te~ti, c{ to`i care cinstesc pe Cel r{stignit se vor pierde cu pedepse grele?<170> @BT-1 = Fericitul t|n{r, fiind plin de Duhul Sf|nt, nu s-a }nsp{im|ntat deloc; ci, f{c|ndu-~i semnul Sfintei Cruci, a r{spuns zic|nd: <192>Eu nu voiesc s{ m{ }nchin diavolilor, nici nu voi cinsti pe idolii cei de piatr{ ~i de lemn. Am pe Dumnezeul Cel viu, C{ruia ]i sluje~te sufletul meu!<170> Atunci Ghilas, tat{l lui, a strigat c{tre cei de aproape ~i c{tre rudele sale cu mare pl|ngere, zic|nd: <192>O, prietenilor, v{ rog t|ngui`i-v{ cu mine, pentru c{ v{d pe fiul meu unul n{scut c{ piere<170>. Sf|ntul Vit a strigat }mpotriva lui, zic|nd: <192>Nu pier, ci m{ }nvrednicesc a fi num{rat }n ceata drep`ilor, celor pl{cu`i lui Dumnezeu<170>. Valerian a zis c{tre d|nsul: <192>Pentru cinstea bunului t{u neam ~i de dragostea priete~ugului tat{lui t{u, m-am oprit p|n{ acum ~i n-am }mplinit asupra ta poruncile }mp{r{te~ti asupra c{lc{torilor de lege. Dar acum, v{z|ndu-te }nt{rit }mpotriva ta, voi }ncepe <196> dup{ lege <196>, a te munci, ca doar pedepsindu-te cu b{t{i, poate vei l{sa nesupunerea ta<170>. Ighemonul, zic|nd aceasta, a poruncit s{-l bat{ pe fericitul t|n{r cu toiege. @BT-1 = Deci, el fiind mult b{tut, muncitorul }i zicea: <192>Supune-te acum ~i jertfe~te zeilor<170>. Mucenicul }i r{spundea: <192>O, ighemoane, `i-am spus o dat{ c{ m{ }nchin lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu!<170> Ighemonul, m|niindu-se, a poruncit s{-l bat{ cu un lan` de fier. Dar, pe c|nd slujitorii voiau s{ fac{ aceea, }ndat{ li s-au uscat m|inile. Asemenea ~i m|na ighemonului, cu care ar{ta la slujitori ~i le poruncea, s-a v{t{mat de o boal{ n{praznic{ ~i a r{mas uscat{. Ighemonul, suspin|nd, a strigat cu durere, zic|nd: <192>Vai mie, mi-am pierdut m|na ~i p{timesc de durerea cea cumplit{<170>. Apoi, adres|ndu-se c{tre tat{l lui Vit, a zis: <192>Un fiu ai ~i acela vr{jitor<170>. Iar Sf|ntul Vit a strigat, zic|nd: <192>Nu sunt vr{jitor, ci rob al Domnului meu Iisus Hristos Cel Atotputernic, Care, petrec|nd cu oamenii pe p{m|nt, a }nviat mor`ii, a umblat pe ape ca pe uscat, a lini~tit marea cea furtunoas{, a t{m{duit toate bolile oamenilor cele nevindecate ~i acum tot Acela~i face minuni cu t{ria Sa cea atotputernic{. Deci, sunt rob al Aceluia ~i m{ silesc a }mplini poruncile Lui. Spune-mi dac{ zeii t{i, c{rora le sluje~ti, pot s{-`i t{m{duiasc{ m|na?<170> Ighemonul a zis: <192>Dar tu po`i s-o t{m{duie~ti?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>]n numele lui Iisus Hristos, pot!<170> Ighemonul i-a zis: <192>F{-m{ }ntreg, ca s{ te cunosc cu dinadinsul, c{ e~ti rob al lui Dumnezeu, precum zici, iar nu vr{jitor<170>. Atunci sf|ntul mucenic, ridic|ndu-~i ochii c{tre cer, a zis: <192>Doamne Dumnezeule, ascult{-m{ pe mine, nevrednicul robul T{u, pentru cei ce stau de fa`{, ca s{ vad{ ~i s{ cread{ Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul T{u Cel adev{rat ~i atotputernic, Care, }mpreun{ cu Duhul Sf|nt, }mp{r{`e~te }n veci cu Tine; f{, ca }n numele Aceluia, Unul n{scut Fiul T{u, s{ se t{m{duiasc{ m|na ighemonului<170>. Sf|ntul rug|ndu-se, }ndat{ s-a t{m{duit m|na lui Valerian, ~i s-a f{cut s{n{toas{ ca ~i mai }nainte. Atunci ighemonul a }ncredin`at pe acel copil tat{lui s{u, zic|nd: <192>Ia-`i pe fiul t{u acas{ ~i }nva`{-l s{ aduc{ jertf{ zeilor ca s{ nu piar{<170>. Ghilas, lu|nd acas{ pe copilul s{u, Sf|ntul Vit, }l am{gea }n multe chipuri spre p{g|n{tatea sa, f{cea ospe`e ~i dansuri, c|nta cu organe bine gl{suitoare, sunau chimvalele ~i l{utele, jucau }naintea ochilor lui fecioare frumoase, d{n`uiau tinerii, c|ntau cu glasuri dulci c|ntece lume~ti de desfr|nare ~i gr{iau cuvinte }n~el{toare ca astfel s{ se }ntoarc{ inima t|n{rului spre de~ert{ciuni. Dar sufletul cel ne}ntinat al t|n{rului copil privea nemi~cat la acele ispite. Pentru c{, av|nd }ntr-}nsul dragostea lui Dumnezeu, Care biruie~te toate cele lume~ti, nu lua aminte la nimic din cele ce se c|ntau ~i din cele ce se f{ceau }naintea ochilor lui, dec|t numai spre cer }~i ridica ochii s{i ne}ncetat ~i suspina din ad|ncul inimii, zic|nd: <192>Dumnezeul meu, nu trece cu vederea inima cea umilit{ ~i smerit{<170>. Atunci tat{l s{u a poruncit s{-i preg{teasc{ o camer{ pentru fiul s{u, pe care a umplut-o cu tot felul de bog{`ii. A }mpodobit pere`ii cu }mbr{c{minte `esut{ cu aur, iar pe jos a a~ternut covoare alese. Cear~afurile erau }mpodobite cu m{rg{ritare ~i patul de mult pre`. ]n sf|r~it, toat{ camera era plin{ de podoabe de mult pre`. @BT-1 = Deci, a }nchis }ntr-}nsa pe fiul s{u, pun|nd pe l|ng{ el ni~te fecioare preafrumoase ca s{-i slujeasc{. Dar t|n{rul Vit, fiind }ntreg la minte ~i sf|nt, }~i pleca genunchii ~i se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac ~i al lui Iacov, Dumnezeule, P{rinte al iubitului T{u Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, caut{ spre mine, miluie~te-m{ ~i }nt{re~te-m{ cu puterea Ta, ca s{ nu poat{ balaurul cel r{u ~i f{r{delegea a-~i }mplini dorin`a sa }n mine robul T{u, nici s{ batjocoreasc{ str{inii pe credincio~ii robii T{i ~i s{ zic{: <192>Unde este Dumnezeul lor?<170> Astfel rug|ndu-se sf|ntul, deodat{ a r{s{rit }n camera lui o str{lucire de lumin{ negr{it{ ~i s-au v{zut ni~te fe`e purt{toare de lumin{, ca ni~te f{clii }n chip de v{paie, }n num{r de dou{sprezece. O mireasm{ nespus de pl{cut{ ie~ea de la acele fe`e, care, risipindu-se prin v{zduh, a umplut toat{ casa aceea, }nc|t tat{l Sf|ntului Vit, minun|ndu-se ~i }nsp{im|nt|ndu-se cu to`i casnicii s{i, au strigat, zic|nd: <192>Mare este aceast{ minune. De unde ne vine o mireasm{ pl{cut{ ca aceasta pe care nici }n capi~tile zeilor no~tri n-am mirosit-o vreodat{?<170> Apoi, a zis: <192>Zeii au venit }n casa mea la fiul meu!<170> Deci, a }nceput a cerceta cu iscodire de unde este acea mireasm{ pl{cut{. @BT-1 = Apropiindu-se de u~a c{m{rii fiului ~i uit|ndu-se }n{untru, a v{zut fe`ele }ngerilor celor }naripa`i ca ni~te vulturi, care str{luceau luminos cu negr{it{ frumuse`e ~i c|ntare: <192>Sf|nt Sf|nt, Sf|nt, Dom<%-2>nul...<170>. Ghilas, v{z|nd aceast{ str{lucire, }ndat{ a orbit, de vreme ce,<%0> av|nd ochii necura`i, era nevrednic s{ vad{ acea lumin{ }ngereasc{, care st{ ascuns{ }n ceruri, ~i numai cei ce aveau ochii suflete~ti cura`i puteau vedea acea lumin{ cereasc{. @BT-1 = Fericitul Vit, v{z|nd pe tat{l s{u orbit, s-a umplut de fireasca dragoste pentru el ~i se ruga lui Dumnezeu ca s{ fie miluit. Deci, sf|r~indu-~i rug{ciunea, zicea astfel: <192>O, St{p|ne, nu voia mea s{ se s{v|r~easc{, ci voia Ta, ~i precum @ie Unuia }`i este cu pl{cere, a~a s{ fie<170>. Iar Ghilas, strig|nd de durerea cea f{r{ de m{sur{ a ochilor, zicea: <192>Vai, mie, mi-am pierdut lumina ochilor mei ~i sunt cuprins de cumplit{ durere<170>. ^i pl|ngeau pentru el to`i casnicii lui, robii ~i roabele, v{z|nd pe st{p|nul lor orb. Atunci s-a auzit strigarea pl|ngerii lor prin casele cele dimprejur ~i toat{ cetatea s-a }n~tiin`at de ceea ce i se }nt|mplase lui Ghilas. Mul`i s-au adunat la casa aceea ~i a venit cu s|rguin`{ ~i ighemonul Valerian, care, <%2>v{z|nd pe Ghilas orb sprijinindu-se de m|inile slugilor ~i v{it|n-du-<%0>se de durere, }l }ntreb{: <192>Ce i s-a }nt|mplat ~i din ce pricin{ a orbit?<170> Iar el a zis: <192>]n c{mara fiului meu am v{zut ni~te zei cu aripi ai c{ror ochi erau ca ni~te stele. Vederea lor era ca fulgerul ~i, nesuferind acea str{lucire a o vedea, m-am v{t{mat la ochi ~i mi-am pierdut vederea<170>. @BT-1 = Valerian a zis: <192>Puternici au fost acei zei pe care i-ai v{zut; deci se cade `ie s{ te rogi lor ca s{ te t{m{duiasc{<170>. Valerian, lu|nd pe Ghilas cel orb, l-a dus }n capi~tea lui Die ~i acolo, Ghilas se ruga lui, zic|nd: <192>O, Die, zeu atotputernic, de }mi vei t{m{dui ochii, }`i voi aduce jertfe f{r{ de num{r ~i }`i voi jertfi un vi`el cu coarnele de aur<170>. Asemenea ~i `ie o zei`{ Vesto, }`i voi aduce ni~te fecioare curate, de voi c|~tiga ajutor de la tine<170>. Ghilas, rug|ndu-se astfel c{tre de~er`ii s{i zei, nu numai c{ nu dob|ndea t{m{duire, ci sim`ea c{ durerea se m{re~te ~i mai cumplit }ntr-}nsul. Pe c|nd Ghilas se ruga astfel, Sf|ntul Vit, }n camera sa, plec|ndu-~i genunchii spre Domnul, se ruga pentru tat{l s{u, zi-c|nd: <192>St{p|ne, cel ce ai luminat pe orbul Tobie, f{ mil{ cu tat{l meu, s{ te cunoasc{ pe tine!<170> Apoi Ghilas, fiind adus acas{ de slugi de la capi~tea idoleasc{, f{r{ de folos v{it|ndu-se, a intrat }n casa }n care Sf|ntul Vit aducea lui Dumnezeu jertf{ de laud{ ~i, c{z|nd la picioarele fiului s{u, i-a zis: <192>Iubitul meu fiu, t{m{duie~te-m{ pe mine!<170> Sf|ntul Vit a zis c{tre el: <192>Tat{, voie~ti s{ fii s{n{tos?<170> Ghilas a r{spuns: <192>Voiesc, fiule, ~i aceasta o doresc foarte mult<170>. Sf|ntul i-a zis: <192>Dac{ voie~ti s{ c|~tigi t{m{duire, leap{d{-te de Die, de Hercules, de Junona, de Artemida, de Vesta ~i de Apolon!<170> Ghilas a zis: <192>Cum m{ voi lep{da de ei?<170> Sf|ntul Vit a zis: <192>Nu-i mai numi pe ei zei, ci diavoli; iar idolii pe care i-ai cinstit p|n{ acum nu-i mai cinsti, ci s{-i ai ca pe ni~te f{r{ de suflet ~i netrebnici. De te vei f{g{dui a face aceasta cu inim{ curat{, }ndat{ se vor t{m{dui ochii t{i ~i se vor lumina!<170> Ghilas a zis: <192>M{ lep{d de zei ~i f{g{duiesc a face ceea ce-mi porunce~ti<170>. Sf|ntul a zis: <192>^tiu inima ta cea }mpietrit{ ~i cuvintele tale cele neadev{rate; }ns{ pentru cei ce stau de fa`{, ca s{ cread{ ~i s{ pream{reasc{ numele Domnului meu Iisus Hristos, de~i e~ti nevrednic, }ns{ voi ar{ta spre tine puterea St{p|nului meu<170>. Aceasta zic|nd-o sf|ntul, a pus m|na sa pe ochii cei bolnavi ai tat{lui s{u ~i s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Care ai luminat mai presus de fire ochii celui orb din na~tere, lumineaz{ ~i ochii tat{lui meu, de~i nu este vrednic pentru necredin`a lui, }ns{ s{ o faci aceasta, pentru slava numelui T{u cel sf|nt, ca el s{ vad{ ~i s{ cread{; iar vr{jma~ii T{i s{ fie }nfrunta`i ~i s{ se bucure to`i cei ce cunosc ~i iubesc numele T{u<170>. Sf|ntul rug|ndu-se a~a, }ndat{ au c{zut ni~te bube de pe ochii orbului ca ni~te solzi ~i s-a f{cut s{n{tos. Dar Ghilas, dup{ o vreme, }n loc s{ cunoasc{ pe adev{ratul Dumnezeu ~i s{ dea mul`umire pentru t{m{duirea ce a c{p{tat-o de la El, a }nceput a huli pe F{c{torul s{u de bine, zic|nd c{tre fiul s{u: <192>Nu m-a t{m{duit Dumnezeul t{u, ci zeii mei, c{rora le slujesc ~i c{rora m-am f{g{duit s{ le aduc jertfe!<170> ^i astfel pream{rea pe zeii lui cei necura`i }naintea tuturor, zic|nd cu glas mare: <192>Mul`umesc zeilor mei, celor ce m-au t{m{duit pe mine!<170> Merg|nd }n capi~tea lor, le aducea jertfe de mul`umire, precum f{g{duise, ~i at|t se }mpietrise inima lui de c{tre diavol ~i se robise de r{utate, }nc|t fireasca dragoste ce avea c{tre fiul s{u a schimbat-o }n ur{ ~i se g|ndea s{ omoare pe fiul s{u, cel sf|nt ~i nevinovat. Dar Domnul, Cel ce p{zea pe robul S{u, a trimis pe un }nger spre paza aceluia. Deci, }ngerul Domnului }n chip de t|n{r frumos ~i str{lucitor de lumin{, s-a ar{tat noaptea }n vederea ochilor, celui mai }nainte zis Modest, credinciosul lui Vit care crezuse }n Hristos, b{rbat b{tr|n cu anii, ~i i-a zis: <192>Ia pe acest t|n{r ~i mergi la mare ~i ve`i afla la mal o cor{bioar{; deci, s{ intra`i }n ea ~i s{ trece`i }n `ara }n care v{ voi ar{ta-o eu<170>. Modest a zis c{tre }nger: <192>Doamne, nu ~tiu calea }ncotro voi merge<170>. Zis-a }ngerul: <192>Eu v{ voi duce pe voi<170>. ^i }ndat{ scul|ndu-se Modest, a luat pe Sf|ntul Vit, ~i a luat }nc{ ~i pe Crischentia, maica lui, credincioasa roab{ a lui Hristos, ~i a mers cu ei la mare, urm|nd dup{ }ngerul cel ce-i conducea. C|nd au ajuns la malul m{rii, au aflat o cor{bioar{ g{tit{ de Dumnezeu. ^i a zis }ngerul c{tre Sf|ntul Vit, ca ~i cum }l ispitea: <192>]n care `ar{ te duci?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Oriunde ne va duce Domnul, acolo vom merge cu os|rdie<170>. Zis-a }ngerul: <192>Ai oare cu ce pl{ti?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Aceluia C{ruia ]i slujim, }`i va fi plat{<170>. Intr|nd }n cor{bioar{ au mers pu`in mai }nainte de Sicilia, ~i s-au aflat }ntr-una din p{r`ile Italiei, care se numea Lucania, la un loc care se numea Alectoria. Dup{ ce au sosit la mal, au ie~it din cor{bioar{ la uscat ~i }ndat{, }ngerul Domnului cel }n chip de t|n{r, ce era cu ei, s-a f{cut nev{zut. Merg|nd ei, au sosit la un r|u ce se numea Silar ~i care curgea din `ara Lucaniei spre mare; deci, l|ng{ acel r|u s-au odihnit sub ni~te copaci cu umbr{ deas{. Acel loc era bun de petrecere, ~i au }nceput a vie`ui acolo, iar hran{ le trimitea Dumnezeu. Astfel precum pe Sf|ntul Ilie }l hr{nea corbul }n pustie din porunca lui Dumnezeu, tot a~a ~i pe ace~ti sfin`i }i hr{nea un vultur, aduc|ndu-le }n toate zilele hran{. Acolo au }nceput a se face multe minuni prin Sf|ntul Vit, c{ se pream{rea numele lui Dumnezeu }n `ara aceea. Astfel Dumnezeu pream{rea pe robul S{u, c{ ~i diavolii fiind sili`i de puterea lui Dumnezeu, strigau din oameni: <192>Ce este nou{ ~i `ie, Vit! Ai venit aici mai }nainte de vreme s{ ne pierzi pe noi?<170> Popoarele se adunaser{ la el cu neputincio~ii lor; iar el, t{m{duindu-i cu rug{ciunea ~i cu semnul Sfintei Cruci, }i }nv{`a cuno~tin`a Adev{ratului Dumnezeu ~i paza poruncilor Aceluia. Mul`i necredincio~i, }ntorc|ndu-se la Hristos Dumnezeu, primeau Sf|ntul Botez. ]ntr-acea vreme, }mp{ratul Diocle`ian avea un fiu cuprins de }ndr{cire, iar diavolul striga prin gura aceluia: <192>Nu voi ie~i de aici, de nu va veni Vit din Lucania<170>. Iar }mp{ratul zicea: <192>Unde putem afla pe acel om?<170> R{spuns-a diavolul: <192>]l ve`i afla petrec|nd l|ng{ r|ul Silar<170>. Deci, }mp{ratul a trimis osta~i }narma`i }n Lucania, ca s{ aduc{ }ndat{ pe Vit la el. Merg|nd osta~ii acolo, au g{sit pe osta~ii lui Hristos l|ng{ r|u, f{c|nd rug{ciuni c{tre Dumnezeu, ~i au zis c{tre d|nsul: <192>Tu e~ti Vit?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Eu sunt<170>. Zis-au osta~ii: <192>]mp{ratul Diocle`ian are trebuin`{ de tine!<170> Iar sf|ntul a zis: <192>Eu, un copil mic ~i prost, pentru ce sunt trebuincios }mp{ratului?<170> R{spuns-au osta~ii: <192>Fiul lui este muncit de diavol ~i de aceea are trebuin`{ de tine<170>. ^i a zis Sf|ntul Vit: <192>S{ mergem dar }ntru numele Domnului<170>. Deci, osta~ii au mers pe cale spre Coma; iar el mergea cu Sf|ntul Modest, ~i fericita Crischentia pe urma lor de departe. Ajung|nd la Roma, osta~ii au spus lui Diocle`ian despre venirea lui Vit; iar Diocle`ian a poruncit s{-l aduc{ }naintea lui. Sf|ntul st|nd }naintea }mp{ratului, l-a f{cut s{ se mire de frumuse`ea lui, pentru c{ era un copil t|n{r ~i frumos, fa`a lui era ca de }nger, iar ochii ca ni~te raze de soare, deoarece era plin de darul lui Hristos. Atunci, Diocle`ian a zis c{tre el: <192>Tu e~ti Vit?<170> Iar sf|ntul nu i-a r{spuns. Deci, }mp{ratul a }nceput a }ntreba pe Modest, vr|nd ca s{ ~tie despre d|n~ii. Dar Modest, fiind b{tr|n ~i simplu la obicei, nu putea s{ dea r{spuns cuviincios }mp{ratului. Apoi }mp{ratul, def{im|nd cu necinstite cuvinte pe Modest, voia s{-l goneasc{ din fa`a lui. Sf|ntul Vit, deschiz|nd gura, a zis c{tre }mp{rat: <192>Pentru ce }ntrebi cu a~a }ngrozire pe cel b{tr|n ca ~i pe cel t|n{r? Se cade ca pe cel b{tr|n s{-l cinste~ti pentru c{runte`e<170>. ]mp{ratul a zis c{tre Sf|ntul Vit: <192>De unde este }n tine at|ta }ndr{zneal{, ca s{ vorbe~ti cu noi a~a seme`, nelu|nd seam{ de puterea noastr{?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Noi nu suntem seme`i, c{ci am luat Duhul ner{ut{`ii de la Hristos Dumnezeul nostru ~i suntem urm{torii bl|nde`ii porumbelului; pentru c{ ]nv{`{torul nostru este bl|nd din fire, cu putere mare, cu obiceiuri f{r{ r{utate, smerit ~i bl|nd. Deci, ucenicii Lui sunt datori ca s{ fie bl|nzi ~i smeri`i cu inima, iar nu iu`i ~i seme`i, cum ne nume~ti pe noi<170>. Acestea gr{indu-le Sf|ntul Vit, deodat{ diavolul, prin gura fiului de }mp{rat, a r{cnit cu spaim{: <192>O, Vit, pentru ce m{ munce~ti cumplit mai }nainte de vreme?<170> Iar sf|ntul nu r{spundea diavolului. Diocle`ian a zis c{tre sf|nt: <192>Po`i s{-mi t{m{duie~ti pe fiul meu?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Poate s{ fie s{n{tos fiul t{u, dar eu nu pot s{-i dau s{n{tate. Hristos Fiul lui Dumnezeu, al C{rui rob sunt, Acela de va voi, poate cu }nlesnire prin mine robul S{u, s{-l izb{veasc{ de muncirea diavoleasc{, pentru c{ este puternic!<170> Deci Diocle`ian a rugat pe Sf|ntul Vit s{ t{m{duiasc{ pe fiul s{u; iar sf|ntul, apropiindu-se de cel }ndr{cit, ~i-a pus m|inile pe capul lui ~i a zis: <192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos, ie~i, duh necurat, din zidirea lui Dumnezeu!<170> ^i }ndat{ a ie~it diavolul din fiul }mp{ratului, }ns{ nu f{r{ de v{t{marea celor ce st{teau acolo de fa`{. Pentru c{ pe mul`i necredincio~i care, cu cuv|ntul sau }n g|ndurile lor, batjocoreau pe Sf|ntul Vit, deodat{ i-a ucis diavolul prin voia lui Dumnezeu ~i sufletele lor cele necurate le-a dus }n iad, ca pe o dob|nd{ a sa. ]mp{ratul s-a mirat ~i s-a }nsp{im|ntat v{z|nd pe fiul s{u s{n{tos ~i pe cei mul`i c{zu`i mor`i. Deci, }n loc s{ cunoasc{ puterea lui Iisus Hristos ~i s{ pream{-reasc{ pe adev{ratul Dumnezeu, g|ndea }n sine, cum ar putea s{ }ntoarc{ pe Vit la p{g|n{tatea sa. ]mp{ratul cel f{r{ de lege se r{nise de frumuse`ea lui ~i a }nceput cu momeli a vorbi c{tre d|nsul, zic|ndu-i: <192>Prea iubitule Vite, }ntoarce-te c{tre mine ~i }mpreun{ s{ aducem jertfe zeilor; f{c|nd tu aceasta, }`i voi da jum{tate din }mp{r{`ia mea, te voi }mbog{`i cu mul`ime de aur, de argint ~i de lucruri de mult pre`; te voi }mbr{ca }n hain{ }mp{r{teasc{ ~i }mi vei fi mie prieten de aproape<170>. R{spuns-a Sf|ntul Vit: <192>]mp{r{`ia ~i bog{`iile tale }mi sunt netrebnice, pentru c{ am pe Domnul Dumnezeul meu, C{ruia, de ]i voi sluji cu credin`{, m{ va }mbr{ca pe mine }n haina cea nestric{cioas{ ~i prea luminat{ a nemuririi }n ]mp{r{`ia cea cereasc{<170>. Zis-a Diocle`ian: <192>Nu gr{i astfel, ci cru`{-`i via`a ta ~i jertfe~te zeilor ca s{ nu suferi diferite munci, d|ndu-te la moarte amar{<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Eu, cu negr{it{ os|rdie, doresc aceste munci, cu care m{ }ngroze~ti, s{ merg la cununa pe care Domnul a f{g{duit-o ale~ilor S{i<170>. Atunci, Diocle`ian a poruncit ca pe Sf|ntul Vit ~i pe Modest s{-i arunce }ntr-o temni`{ }ntunecoas{ ~i murdar{ ~i fiec{ruia s{-i pun{ fiare grele de c|te zece ocale ~i s{ pecetluiasc{ u~a ~i fereastra cu inelul s{u cel }mp{r{tesc, ca s{ nu le dea lor cineva p|ine sau ap{, c{ci el voia s{-i omoare pe ei cu foamea ~i cu setea. Sfin`ii fiind }n temni`{, }ndat{ a str{lucit o lumin{ }n{untru, pe care str{jerii au v{zut-o privind printr-o sp{rtur{; iar Sf|ntul Vit striga cu glas mare c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, ia aminte spre ajutorul nostru, gr{be~te de ne izb{ve~te pe noi din leg{turile acestea, precum ai izb{vit pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc ~i pe Suzana de la martorii cei mincino~i ~i f{r{delege. Astfel sf|ntul rug|ndu-se, s-a cutremurat p{m|ntul }n temni`{, ~i a str{lucit mai mult{ lumin{ ~i o bun{ mireasm{ negr{it{ s-a rev{rsat prin v{zduh. Deci, Domnul nostru Iisus Hristos, i S-a ar{tat lui ~i a zis: <192>Scoal{-te, Vite, ~i te }mb{rb{teaz{ ~i fii tare, pentru c{ Eu totdeauna sunt cu tine<170>. Acestea zic|ndu-le Domnul, S-a f{cut nev{zut; iar fiarele au c{zut de pe sfin`ii cei lega`i, Vit ~i Modest, ~i s-au f{cut ca praful, ~i am|ndoi s-au sculat ~i au }nceput a c|nta: <192>Bine este cuv|ntat Domnul Dumnezeul lui Israel, c{ a cercetat ~i a f{cut izb{vire poporului S{u<170>. Se mai auzeau ~i glasuri }ngere~ti c|nt|nd }mpreun{ cu ei. Str{jerii, v{z|nd lumina cea negr{it{ ~i auzind c|nt|nd glasurile }ngere~ti, s-au umplut de spaim{ ~i au r{mas ca ni~te mor`i. Apoi, venindu-~i }n fire, au alergat la }mp{rat cu cutremur ~i i-au spus cele ce au v{zut ~i auzit. ]mp{ratul, socotind acelea ca pe ni~te vr{ji cre~tine~ti, a chemat pe mai marele circurilor ~i a poruncit s{ preg{teasc{ pentru a doua zi locul }n care voia s{ dea pe cei lega`i la m|ncarea fiarelor. C{ci zicea: <192>Voi vedea de va putea Hristosul lor s{-i scoat{ din m|inile mele<170>. A doua zi s-au scos la acel loc robii lui Hristos, iar Sf|ntul Vit }nt{rea pe fericitul Modest, credinciosul s{u, zic|ndu-i: <192>P{rinte, s{ nu te }nfrico~ezi, s{ nu te temi de armele diavolului, ci fii b{rbat; pentru c{ se apropie cununa noastr{ cea muceniceasc{<170>. Poporul care privea la acea priveli~te, era ca la cinci mii de b{rba`i, afar{ de femei ~i copii, care erau f{r{ de num{r. Diocle`ian a zis c{tre Sf|ntul Vit: <192>Vite, unde te vezi acum?<170> Iar sf|ntul, ner{spunz|nd nimic muncitorului, ~i-a ridicat ochii spre cer. ]mp{ratul iar{~i i-a zis: <192>Unde te afli acum, Vit?<170> Sf|ntul i-a r{spuns: <192>M{ v{d }n priveli~te; iar tu s{ faci degrab{ ceea ce voie~ti s{ faci<170>. Diocle`ian a zis: <192>Vit, cru`{ sufletul t{u ~i jertfe~te marilor zei<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>S{ nu-`i fie `ie bine, diavole, lup r{pitor ~i }n~el{tor al sufletelor; m{ mir de nebunia ta c{, v{z|nd puterile lui Dumnezeu, nu cuno~ti pe Dumnezeu ~i nu te ru~inezi a m{ }ntoarce de la Dumnezeul meu cu cuvintele tale. Eu `i-am spus de mai multe ori, c{ nu voi jertfi zeilor t{i, fiind diavoli, iar sfaturile tale cele p{g|ne~ti ~i f{r{ de ru~ine le }ntinzi spre mine? C|inelui }i zic: <192>Ie~i afar{!<170> ~i el, ru~in|ndu-se, iese; dar tu nu te ru~inezi! Eu am pe Hristos Dumnezeul meu, C{ruia p|n{ acum ]i slujesc ~i aduc jertf{ de laud{ din inima mea; acum }mi mai r{m|ne }nc{ s{ fiu Lui cu totul jertf{ vie!<170> Atunci }mp{ratul, din m|nia cea f{r{ de m{sur{, }n loc s{ dea drumul fiarelor asupra mucenicilor, a poruncit ca }ndat{ s{ se preg{teasc{ un cuptor aprins ~i o c{ldare mare ~i }ntr-}nsa s{ topeasc{ plumb cu pucioas{ ~i cu smoal{, ~i s{ bage pe Vit }n acea c{ldare }nfierb|ntat{, zic|nd: <192>Acum vom vedea, de-i va ajuta Dumnezeul lui!<170> Sf|ntul Vit, }ngr{dindu-se cu semnul Sfintei Cruci, a intrat }n mijlocul c{ld{rii care fierbea ca o mare. ]ndat{ }ngerul Domnului, st|nd de fa`{, a luat puterea focului ~i a r{cit fierbin`eala c{ld{rii; iar mucenicul st{tea ca }n mijlocul unei b{i calde, c|nt|nd Domnului ~i zic|nd <192>Cel ce ai izb{vit pe fiii lui Israel din robia cea grea a Egiptului, prin Moise ~i Aaron, slugile Tale, f{ mil{ cu noi pentru slava numelui T{u cel sf|nt!<170> Privind spre }mp{rat, i-a zis: <192>Mul`umesc, Diocle`iane, `ie ~i slujitorilor t{i, c{ mi-a`i f{cut baie pl{cut{ aici!<170> Tot poporul care privea a strigat cu glas mare: <192>O minune ca aceasta nu am v{zut niciodat{! Cu adev{rat, mare ~i adev{rat este Dumnezeul acestui t|n{r!<170> Sf|ntul a ie~it din c{ldare, neav|nd nici o v{t{mare pe trupul s{u, ci dimpotriv{, mai v|rtos se lumina trupul lui cel curat ca z{pada ~i c|nta, zic|nd: <192>L{muritu-m-ai pe mine, Doamne, ca aurul din foc! Cercetatu-m-ai ~i nu s-a aflat }n mine nedreptate!<170> Apoi a }nceput a oc{r} pe }mp{rat, zic|nd: <192>Ru~ineaz{-te, }mp{rate, cu tat{l t{u satana, v{z|nd tu c|t de mare putere arat{ Domnul }n mine, robul S{u!<170> ]mp{ratul, aprinz|ndu-se de mai mult{ m|nie, a poruncit s{ aduc{ un leu }nfrico~at, mare ~i cumplit, a c{rui r{cnire oamenii nu puteau s{ o rabde. ]mp{ratul a zis c{tre sf|nt: <192>Au doar{ ~i pe acest dobitoc }l vor birui vr{jile tale?<170> Iar mucenicul a r{spuns: <192>Nebunule ~i nesocotitule, }nc{ nu cuno~ti puterea lui Hristos, care este cu mine ~i prin care }ngerul m{ scoate degrab{ din m|inile tale cele muncitoare<170>. Dup{ ce a venit leul, sf|ntul s-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci; iar leul a c{zut la picioarele lui ~i }i lingea gleznele. Sf|ntul Vit a zis c{tre }mp{rat: <192>Iat{, fiara d{ cinste Dumnezeului meu; iar tu nu po`i cunoa~te pe F{c{torul t{u, }n Care m{car acum de ai voi s{ crezi, tot ai c|~tiga m|ntuirea<170>. ]mp{ratul a r{spuns: <192>Crede }ntr-}nsul tu ~i neamul t{u<170>. Iar Sf|ntul, z|mbind, a zis: <192>Bine ai zis, pentru c{ eu ~i tot neamul meu, prin baia Sf|ntului Botez, n{sc|ndu-ne a doua oar{, n{d{jduim s{ c|~tig{m cununa vie`ii }n }mp{r{`ia Dumnezeului nostru<170>. @BT-1 = ]n acea vreme, mul`i din popor, ca la o mie de b{rba`i, au crezut }n Hristos. ]mp{ratul a zis c{tre mucenic: <192>Ce este aceasta Vite, c{ nu te vat{m{ focul ~i fiarele? Cu ce fel de vr{ji le }mbl|nze~ti ~i faci pe popor s{ se mire ~i mul`i cred }n vr{jile tale?<170> Mucenicul a r{spuns: <192>Eu nu }mbl|nzesc focul cu nici un fel de vr{ji, ci toate acestea le lucreaz{ puterea lui Hristos, Dumnezeul meu. Focul ~i fiarele, fiind zidirea lui Dumnezeu, se supun voin`ei Ziditorului lor ~i nu pe mine, ci pe El ]l cinstesc. @ie }`i aduc mai mult{ ru~ine, pentru c{ focul, fiind f{ptur{ f{r{ suflet ~i fiarele, zidire f{r{ de cuv|ntare, ~tiu pe Dumnezeu, Care le-a zidit; iar tu, av|nd suflet }n`eleg{tor, nu po`i s{-L cuno~ti ~i te faci mai prost dec|t f{pturile cele f{r{ de cuv|ntare ~i f{r{ de suflet<170>. ]mp{ratul a poruncit atunci ca s{ sp|nzure pe sfin`ii mucenici Vit ~i Modest ~i s{-i munceasc{, ~i }mpreun{ cu d|n~ii ~i pe Sf|nta Crischentia, maica lui Vit, care a venit acolo ~i a m{rturisit c{ este cre~tin{, iar pe }mp{rat l-a v{dit pentru p{g|n{tatea ~i tirania lui. Muncitorul a poruncit apoi s{ le strujeasc{ trupurile cele golite cu unghii de fier. Sf|ntul Vit a zis c{tre }mp{rat: <192>Puterea ta o ar{`i c{ este de r|s ~i neputincioas{, c|nd munce~ti pe o femeie<170>. @BT-1 = Deci sfin`ii au fost munci`i foarte mult, }nc|t strujindu-li-se trupurile, r{m{seser{ oasele goale ~i se vedeau toate cele dinl{untru. Atunci Sf|ntul Vit a strigat c{tre Domnul: <192>Dumnezeule, }n numele T{u m|ntuie~te-ne pe noi ~i ne izb{ve~te cu puterea Ta!<170> ^i }ndat{ s-a cutremurat p{m|ntul foarte tare, s-au f{cut fulgere ~i tunete, capi~tile idole~ti au c{zut ~i mul`i din poporul necredincios au pierit. Unii, }mpresura`i de zidurile cele c{zute, iar al`ii, fiind uci~i de fulgere ~i tunete. ]mp{ratul s-a umplut de fric{ ~i a fugit din acel loc, b{t|ndu-se peste obraz ~i strig|nd: <192>Amar mie, c{ am fost biruit de un copil ca acesta!<170> @BT-1 = ]ngerul Domnului, dezleg|nd pe acei sfin`i mucenici de la muncire, i-a dus la locul lor din Lucania, la r|ul care se numea Silar ~i i-a pus sub copacul unde se odihniser{ mai }nainte, c|nd au venit din Sicilia. @BT-1 = Sfin`ii odihnindu-se sub acel copac, s-au adunat la d|n~ii oameni credincio~i din cei ce locuiau acolo aproape ~i Sf|ntul Vit s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristose, Fiul Dumnezeului Celui viu, prime~te }n pace sufletele noastre, iar cei ce }n slava Ta vor voi s{ cinsteasc{ pomenirea p{timirilor noastre, pe aceia p{ze~te-i de toate r{ut{`ile lumii acesteia ~i s{-i treci f{r{ <%2>de primejdie }n cereasca Ta }mp{r{`ie<170>. Sf|ntul rug|ndu-se astfel, s-a<%0> auzit glas din cer gr{ind c{tre d|nsul: <192>Rug{ciunea ta s-a auzit<170>. Sf|ntul a zis apoi c{tre cei ce st{teau }mprejur: <192>Fra`ilor, s{ }ngropa`i aici trupurile noastre; iar noi, dup{ moarte, vom ruga pe Domnul pentru voi ca, toate c|te ve`i cere pentru m|ntuirea voastr{, s{ le primi`i ~i Hristos v{ va izb{vi de vr{jm{~iile diavolului. Dup{ aceste cuvinte, sfin`ii mucenici }ntr-un ceas ~i-au dat cu bucurie sufletele }n m|inile lui Dumnezeu. Apoi oamenii, }nvelind cu p|nze curate cinstitele lor trupuri ~i ung|ndu-le cu aromate, le-au }ngropat cu cinste }n acel loc, care se nume~te Mariane. Sfin`ii Vit, Modest ~i Crischentia au p{timit }n ziua de 15 a lunii iunie, st{p|nind }n Roma Diocle`ian; iar }ntru noi }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine cinste ~i slav{ }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC DULA<%0> Pe vremea c|nd oamenii se }nchinau idolilor, iar fermec{toria ~i r{t{cirea }nchin{rii de idoli se }nt{rea, era ca ighemon }n Cilicia, Maxim. Acestui ighemon a fost p|r|t, robul lui Hristos, Dula, fiind om din aceea~i eparhie a Ciliciei, drept ~i tem{tor de Dumnezeu, care cu m{rturia a tot poporul se }ncredin`a, c{ are via`a }mbun{t{`it{ ~i c{ p{ze~te adev{rul }ntru totul. Ighemonul, afl|nd de d|nsul c{ este m{rturisitor al credin`ei lui Hristos, l-a aruncat }n temni`{; iar notarii spuneau }naintea ighemonului astfel: <192>O, ighemoane, mai marii cet{`ii, str{b{t|nd, precum ai poruncit, partea aceasta p|n{ la cet{`ile Zefirei, au prins pe un urm{tor al credin`ei cre~tine~ti pe care l-am adus de fa`{ }naintea dreptei ~i prealuminatei tale judec{`i<170>. Ighemonul a r{spuns: <192>C|nd voi veni s{ cercetez acele cet{`i, atunci pe to`i lega`ii care sunt prin temni`e voi porunci s{-i aduc{ dup{ mine, ~i-i voi munci la locuri }nsemnate<170>. Dup{ un timp oarecare s-a dus el la cetatea din `ara Zefiriei, care se numea Pretoriada ~i, ~ez|nd la judecat{, a poruncit ca mai }nainte s{-i aduc{ de fa`{ pe fericitul Dula. Robul lui Hristos merg|nd la }ncercare, se ruga Domnului astfel: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, izvor al milei, Tu ai zis prin gura lui David: L{rge~te-`i gura ta ~i o voi umple! Tu ~i }n Sf|nta Evanghelie ai gr{it: Nu v{ }ngriji`i cum ~i ce ve`i r{spunde! Tu, care deschizi gura mea, trimite ~i acum pe sf|ntul T{u }nger s{-mi dea cuv|nt, ca, merg|nd la necuratul Maxim, s{-i ar{t p{g|n{tatea lui, ~i c|te va fi s{ p{timesc, s{ nu m{ }nfrico~ez muncirilor lui, av|ndu-Te pe Tine }naintea ochilor mei ~i s{-mi dau cu os|rdie ighemonului trupul meu spre muncire. Pentru c{, de nu-mi voi da trupul meu astfel ca s{ fie ars cu foc, atunci de ce fel de bun{t{`i voi putea s{ m{ }nvrednicesc? Ce cunun{ voi primi, ce fel de r{ni }`i voi ar{ta @ie, Domnul meu, pe care Tu de le-ai fi v{zut, ai fi ar{tat spre mine mila ta ~i mi-ai fi dat iertare de p{cate<170>. Gr{ind el acestea, osta~ii l-au dezbr{cat de haina cea de deasupra ~i l-au dus legat }naintea ighemonului. Maxim ighemonul a zis c{tre d|nsul: <192>S{-mi spui pe scurt cum te nume~ti?<170> Sf|ntul Dula a r{spuns: <192>Eu sunt rob al lui Hristos<170>. La acestea, Maxim a zis c{tre fericitul: <192>Spune-mi numele t{u adev{rat, c{ ceea ce spui tu de numele cel cre~tinesc, nimic nu poate s{-`i foloseasc{ `ie<170>. Fericitul a r{spuns: <192>Au nu `i-am spus cu adev{rat numele meu? Eu m{ numesc cre~tin, iar numele cu care oamenii m{ cheam{ este Dula; deci numindu-m{ astfel, cu adev{rat sunt rob al lui Hristos!<170> Ighemonul a zis: <192>Frica judec{`ii ~i a muncirii }nc{ nu ai }ncercat-o, de aceea gr{ie~ti c{tre noi cu }ndr{zneal{; deci spune-ne nou{ din ce `ar{ e~ti, din ce loc ~i din ce neam<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Eu sunt n{scut }n eparhia Siciliei, }n cetatea pretorian{ Zefiria. Sunt de neam sl{vit, iar din copil{rie sunt cre~tin<170>. Atunci, ighemonul a zis: <192>Dac{ din neam sl{vit te-ai n{scut, atunci la nebirui`ii }mp{ra`i s{ te supui. Deci, merg|nd la capi~te, jertfe~te zeilor ca s{ fii cinstit de noi, iar de la marii }mp{ra`i s{ prime~ti mare ~i luminat{ cinste<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Cinstirile tale ~i st{p|nirile de la }mp{ra`i nu le primesc. Acelea s{ fie cu to`i aceia care nu cunosc pe adev{ratul Dumnezeu; iar pe acelea s{ le }ntoarc{ de la mine Dumnezeul meu, ca }ntr-alt lucru s{ sporesc, adic{ }n credin`a Domnului nostru Iisus Hristos<170>. Acestea auzindu-le ighemonul de la fericitul, a poruncit s{-l }ntind{ la p{m|nt ~i s{-l bat{, zic|nd slujitorilor: <192>Sf{tui`i-l s{ }nceteze de a se }nnebuni<170>. Iar sf|ntul, fiind b{tut cu toiege, gr{ia: <192>Mul`umesc @ie, Hristoase, c{ m-ai }nvrednicit s{ rabd acestea pentru m{rturisirea numelui T{u cel sf|nt<170>. Auzind Maxim pe mucenic gr{ind astfel, }l def{ima pe el, zic|ndu-i: <192>Ce-`i va ajuta `ie acum Hristos, c|nd cu totul e~ti r{nit? Oare }nc{ nu socote~ti tu aceasta, omule nebun?<170> R{spuns-a mucenicul: <192>Nu gr{ie~te }nv{`{torul credin`ei noastre, Sf|ntul Apostol Pavel: Nimeni nu se }ncununeaz{ de nu se lupt{ dup{ lege?<170> Atunci ighemonul a zis: <192>Dac{ e~ti muncit, te }nvrednice~ti de vreo cunun{?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Eu m{ nevoiesc acum }mpotriva tat{lui t{u, diavolul; ~i de voi birui r{zboiul satanei, adic{ pe tine, sluga diavolului, voi primi }n ceruri cunun{!<170> Muncitorul a zis: <192>De ce e~ti a~a de nebun ~i crezi }n omul cel pironit pe Cruce?<170> Sf|ntul Dula a r{spuns: <192>Oare este mai bine a crede }n idolii cei de piatr{ ~i de lemn, care sunt lucruri f{cute de m|ini omene~ti? Sau }n Omul Cel }ndumnezeit, Cel viu, Care este adev{ratul Dumnezeu ~i Care S-a r{stignit de voie pentru noi?<170> La acestea, Maxim a zis: <192>O, nelegiuitule, oare lucru de m|ini omene~ti socote~ti c{ este Apolon, marele zeu?<170> La aceasta, sf|ntul a r{spuns: <192>Cu dreptate ai numit pe Apolon cu un nume ca acesta, care se t|lcuie~te <192>pierz{tor<170>; c{ci inima ta, lipind-o de d|nsul, `i-ai pierdut sufletul t{u; ~i nu numai al t{u, ci ~i pe al acelora pe care }i sf{tuie~ti s{ i se }nchine lui. ]ns{ s{ ~tii aceasta, c{ singur adev{ratul Dumnezeu, Cel ce este }n ceruri, va cere din m|inile tale sufletele lor, pe care, silindu-le spre }nchinarea de idoli, le-ai pierdut. C{ci }`i voi spune `ie }n ce fel a fost necuratul Apolon: El a fost precum e~ti ~i tu acum, ne}nfr|nat; care, cuprinz|ndu-se de dragostea unei femei ce se chema Dafni, i-a dat ei mult aur, dar f{g{duin`a de la d|nsa nu a c|~tigat-o. Deci te }ntreb pe tine s{-mi spui ce fel de zeu este acela, care, r{nindu-se de trupeasca dragoste, n-a putut s{-~i c|~tige dragostea acelei femei, pe care foarte mult o iubea? Apoi cum n{d{jduie~ti tu ceva de la d|nsul? Cu adev{rat acestea sunt vrednice de r|s, iar mai mult, sunt vrednice de pl|ns; pentru c{, acea femeie desfr|nat{, ur|t{ ~i plin{ de toat{ necur{`ia, }ntru nimic }l socotea pe Apolon al t{u, ~i }n fa`a aceluia scuipa. Aceluia te }nchini tu ca unui Dumnezeu? Vezi c|t de vrednice de pl|ns sunt necuratele voastre lucruri?<170> Maxim ighemonul, auzind acestea, a zis c{tre slujitorii cei ce-l b{teau: <192>]ntorce-`i-l pe cealalt{ parte ~i pe p|ntece s{-l bate`i<170>. Iar Atanasie, cel mai mare peste tab{ra o~tirilor, a zis sf|ntului: <192>Ascult{ cuv|ntul ighemonului, oare nu vezi c{ cele dinl{untru ale tale se vars{?<170> Sf|ntul mucenic a r{spuns: <192>Tu, cel ce e~ti sfetnic ~i slug{ a diavolului, pe tine ~i pe ighemonul t{u s{ te sf{tuie~ti a~a! Iar eu am pe sfetnicul meu, pe Domnul nostru Iisus Hristos<170>. Atunci muncitorul a poruncit s{ aduc{ un gr{tar de fier ~i a zis c{tre muncitor: <192>]nfierb|nta`i acest gr{tar ~i s{ pune`i pe acest oc{r|tor al zeilor no~tri peste d|nsul<170>. Fericitul a zis: <192>Apolon al t{u }`i mul`ume~te `ie }n gheen{ c{ }i }nmul`e~ti lui focul cel nestins ~i }`i va da un dar ca acesta, ca, }mpreun{ cu d|nsul, }n }ntunericul cel mai dinafar{ s{ te arunci; atunci eu voi r|de de tine, necuratule f{c{tor de bine al lui Apolon!<170> Deci, muncind trupul fericitului, dar nu arz|ndu-l des{v|r~it, n-a sporit cu nimic; pentru c{ nu l-a plecat nici cu sfatul cel }n~el{tor, nici cu minune n-a putut s{ sileasc{ pe robul lui Dumnezeu, ca s{-~i lase credin`a cea }ntru Hristos. Atunci, ighemonul a poruncit osta~ilor ca pe cel at|t de ars s{-l p{zeasc{ }n temni`a cea mai din{untru ~i nici o grij{ s{ nu aib{ pentru d|nsul, zic|nd ~i acestea: <192>Nu cumva din ceilal`i oameni cre~tini s{-l numeasc{ pe el fericit, c{ci, batjocorind pe zeii no~tri, a suferit acele munci<170>. Deci, sf|ntul a petrecut }n temni`a aceea, pream{rind ne}ncetat pe Dumnezeu ~i rug|ndu-se ca s{-i dea lui putere s{ s{v|r~easc{ cu bine nevoin`a muceniceasc{. Dup{ cinci zile, ighemonul Maxim, ~ez|nd la judecat{, l-a }ntrebat: <192>Oare viu este acel om }nr{ut{`it ~i urm{tor al credin`ei cre~tine~ti? Aduce`i-l pe el aici<170>. Atanasie, cel mai mare peste osta~i, a r{spuns: <192>A~a de statornic spre ap{rarea m{rturisirii sale este ~i s{n{tos omul acela, ca ~i cum nici o ran{ n-ar fi avut pe trupul s{u!<170> Dup{ aceea, a poruncit s{-l aduc{ pe el. V{z|ndu-l ighemonul s{n{tos cu trupul ~i <%2>luminat la fa`{, a zis c{tre osta~i: <192>O, tic{lo~ilor str{jeri, oare nu v-<%0>am poruncit s{ nu ave`i pentru d|nsul nici o grij{?<170> La acestea a r{spuns Pigasie, mai marele notarilor: <192>Ne jur{m, pe m{ria ta, c{ a fost p{zit }n temni`a cea mai din{untru, dup{ porunca ta, av|nd sp|nzurat la grumaji chipul cel de fier al lui Iraclie, de greutate ca la trei sute de litre, iar }n ce chip s-a t{m{duit, nimeni din noi nu ~tie<170>. Atunci sf|ntul mucenic a zis: <192>O, ighemon nebun, iat{ Hristos m-a t{m{duit ~i mi-a dat mie, spre primirea muncilor care iar{~i mi se vor pune de tine asupra mea, trup s{n{tos ~i tare, ca s{ cuno~ti c{ Dumnezeul nostru este doctor, Care, pe oamenii cei ce n{d{jduiesc spre D|nsul }n chip minunat S-a obi~nuit a-i t{m{dui. ]mpreun{ cu ei n{d{jduiesc s{ primesc ~i eu }ndoita cunun{ a muceniciei, iar tu s{ p{time~ti }ndoit muncile cele ve~nice. Dac{ tu ai fi r{bdat pentru Apolon al t{u ni~te munci ca acestea, ar fi putut oare acest zeu s{ te t{m{duiasc{ astfel precum m-a t{m{duit pe mine Hristosul meu?<170> Ighemonul, m|niindu-se, a zis: <192>Deoarece omul acesta nu }nceteaz{ a oc{r} zeii no~tri cu cuvinte rele, turna`i-i untdelemn pe capul lui ~i s{-i da`i foc<170>. Mucenicul i-a gr{it: <192>Dar vei arde ~i creierii mei? ^i ce vei spori, p{g|nule? Scorne~te ~i alte munci mai grele<170>. Ighemonul a zis: <192>Turna`i-i multe semin`e de mu~tar peste carnea lui<170>. Mucenicul a r{spuns: <192>Eu batjocoresc toate muncile tale!<170> Atunci a poruncit slujitorilor s{ zdrobeasc{ spatele sf|ntului cu unghii de fier, s{-i stropeasc{ r{nile cu o`et tare ~i s{-l frece cu cioburi ascu`ite. F{c|ndu-se toate acestea, dup{ porunca ighemonului, sf|ntul purt{tor de chinuri se ruga, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, stai de fa`{ }naintea robului t{u, c{ pe spatele meu lucreaz{ p{c{to~ii, }nmul`indu-~i f{r{delegile lor<170>. Atunci Maxim le-a zis: <192>Pleac{-te m{car acum ~i m{rturise~te pe zeii no~tri<170>. Sf|ntul Dula a r{spuns: <192>Zeii t{i, mai ales Afrodita ~i Artemida, s{-`i ajute r{ut{`ilor tale; iar de vei voi, }`i voi spune ~i alte zei`e ale tale, cum ~i neru~in{rile lor<170>. Ighemonul a zis: <192>Zdrobi`i-i f{lcile ca s{ nu mai huleasc{ pe zei; apoi s{-l l{sa`i a~a, ca s{ nu mai poat{ zice nici un cuv|nt<170>. Sf|ntul mucenic a zis: <192>O, ighemon f{r{delege, oare pe mine m{ vei bate, care-`i gr{iesc adev{rul, c{ Afrodita ~i celelalte zei`e ~i-au petrecut via`a }n desfr|n{ri ~i }n poftele cele spurcate? Pentru ce te m|nii, c|nd e~ti certat de lucrurile cele ur|te ale zei`elor tale celor spurcate? Dumnezeul meu adev{rat este Acela, Care a binevoit a Se face om, a Se r{stigni pe cruce, a Se }ngropa ~i a }nvia a treia zi ~i, ~ez|nd de-a dreapta Tat{lui, are s{ vin{ cu foc s{ piard{ pe zeii T{i<170>. Ighemonul, auzind acestea, a zis c{tre sf|ntul: <192>Vezi, o, tic{losule c{ci ~i tu ai doi Dumnezei?<170> Fericitul a r{spuns: <192>Nu gre~i, nici te }n~ela, zic|nd doi Dumnezei, pentru c{ este Treime, aceea pe Care noi o cinstim!<170> Ighemonul a zis: <192>Atunci ai trei Dumnezei?<170> Mucenicul a r{spuns: <192>Treimea O m{rturisesc ~i O cinstesc! Cred }n Tat{l, m{rturisesc pe Fiul ~i m{ }nchin Sf|ntului Duh<170>. Ighemonul a zis atunci: <192>Spune-mi, cum crezi }ntru-un Dumnezeu ~i m{rturise~ti trei?<170> Sf|ntul mucenic a r{spuns: <192>De~i omul cel trupesc nu }n`elege cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, }ns{ voi spune pentru cei ce stau de fa`{: <192>Precum tu e~ti om ~i ai cuv|nt ~i suflare, a~a ~i Dumnezeu Tat{l, Cel Atotputernic, din firea Lui are Cuv|nt ~i pe Cel }ntru tot Sf|ntul S{u Duh. Acest Dumnezeu al nostru la }nceput a zidit pe om, l-a cinstit cu chipul S{u, sufl|nd }ntr-}nsul duh de via`{ ~i l-a pus vie`uitor }n Rai; iar satana, care acum }~i face voia sa prin tine, s-a s|rguit s{ sileasc{ pe om spre c{lcarea poruncilor lui Dumnezeu, precum face ~i acum prin tine, ~i l-a dep{rtat de la dumnezeie~tile porunci. Dar Dumnezeu, voind s{ ridice lucrul cel c{zut al m|inilor Sale ~i pe cel r{t{cit s{-l }ntoarc{ la calea cea adev{rat{, a trimis pe Fiul S{u, Cuv|ntul }n lume. Deci acest Cuv|nt al lui Dumnezeu, S-a s{l{~luit }n Preacurata Fecioar{ ~i dintr-}nsa S-a n{scut Fiu prin Care Dumnezeu Tat{l a dat m|ntuire lumii<170>. Atunci, ighemonul a }ntrebat: <192>Au doar cuv|ntul na~te pe om?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Nu }n`elegi tainele lui Dumnezeu; c{ de ai fi cunoscut t{ria Atotputernicului, ai fi ~tiut c{ Cel ce a zidit pe om din `{r|n{, a }ntemeiat p{m|ntul pe ape, a }nt{rit cerul ~i a f{cut toat{ firea. Acela este Hristos. Pentru c{ de vreme ce firea omeneasc{ nu putea s{ vad{ dumnezeirea, El fiind milostiv, S-a f{cut om pentru dragostea Sa pentru neamul omenesc ~i a luat asupra Sa smerenia omeneasc{; c{, precum prin omul cel zidit }nt|i a intrat moartea }n lume, tot a~a printr-un Om, Domnul nostru Iisus Hristos, are s{ intre }nvierea mor`ilor<170>. Ighemonul a zis: <192>Ce zici, oare va fi }nvierea mor`ilor?<170> Sf|ntul mucenic a r{spuns: <192>Va fi cu adev{rat! Pentru c{, precum va judeca Dumnezeu lumea, dac{ nu se vor scula mor`ii?<170>. Ighemonul a zis: <192>Nu vreau s{-mi gr{ie~ti acele cuvinte me~te~ugite, ci las{ precum vom muri a~a vom z{cea ~i mor`i<170>. Mucenicul a gr{it: <192>Adev{rat ai zis, c{ mor`i sunte`i fiindc{ crede`i }n idolii cei mul`i; pentru aceea, niciodat{ nu ve`i ajunge la }nvierea vie`ii, ci ve`i ie~i la }nvierea judec{`ii ~i a muncii celei ve~nice; }ns{ se cade ca to`i oamenii s{ stea }naintea judec{`ii lui Hristos ~i s{ dea r{spuns pentru faptele lor<170>. Atunci ighemonul a poruncit osta~ilor s{-l ferece pe mucenic cu leg{turi de fier, s{-l }nchid{ }n temni`{ ~i s{-l p{zeasc{. Iar a doua zi de diminea`{, ighemonul a poruncit s{ aduc{ }naintea judec{`ii sale pe Dula, robul lui Dumnezeu. St|nd el de fa`{, ighemonul i-a zis: <192>O, tic{losule, ce folos }`i este `ie s{ hule~ti f{r{ de cinste pe zeii no~tri?<170> Fericitul a r{spuns: <192>Primesc mare plat{ de la Dumnezeul meu, c|nd oc{r{sc pe zeii vo~tri, care nu sunt zei; iar pe tine, fiind }nc{ viu, te va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu<170>. Maxim, voind s{ }ntineze pe sf|nt cu cele jertfite idolilor, a zis c{tre slujitorii care st{teau de fa`{: <192>B{ga`i }n gura lui carne jertfit{ ~i vin<170>. Fericitul a r{spuns: <192>Chiar dac{ vei sp{la tot jertfelnicul t{u cel ur|t de Dumnezeu ~i-l vei turna }n gura mea, cu aceea nu vei putea }ntina c|t de pu`in pe robul lui Hristos<170>. Muncitorul a zis: <192>Omule tic{los, vezi c{ acum ai gustat din cele jertfite la jertfelnicele noastre<170>. Sf|ntul mucenic a r{spuns: <192> O, ighemoane, nimic nu m{ vat{m{ din toate acelea!<170> Apoi ighemonul a poruncit s{ sp|nzure pe sf|nt de un lemn, s{-i strujeasc{ trupul p|n{ la cele dinl{untru, apoi s{-i scoat{ m{selele cu g|tlej cu tot<170>. Sf|ntul mucenic a zis: <192>Nebunule, nu ~tii oare c{ tat{l t{u, satana, te-a }nv{`at s{ faci aceasta?<170> Astfel trupul mucenicului a fost strujit p|n{ la oase, i-au scos m{selele din f{lci; apoi ighemonul a poruncit s{-l arunce }n temni`{. Dup{ aceea ighemonul s-a dus la Tars, cetatea Ciliciei, ~i a poruncit s{-i aduc{ dup{ d|nsul pe cei lega`i. @BT-1 = Dup{ ce au mers ei o cale lung{ ca de dou{zeci de stadii, Sf|ntul Mucenic Dula, f{c|nd semnul Sfintei Cruci, ~i-a dat p{timitorul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu. ^i astfel }l duceau mort. C|nd era aproape de Tars, ca la 14 stadii, Comentarisie a spus ighemonului: <192>Dula, cel ce oc{ra cu necinste pe zei, a murit ~i trupul lui s-a adus p|n{ aici. Ce s{ fac cu el?<170> Ighemonul a poruncit s{-l arunce }ntr-o groap{ ad|nc{, ca astfel s{ fie }ngropat. Deci osta~ii, lu|nd trupul sf|ntului, l-au aruncat }n r|ul ce curgea spre un sat, care se afla nu departe de cetatea Pretoriada ~i z{cea l|ng{ mal. C|inii p{storilor care se aflau pe acolo au mirosit trupul sf|ntului, ~i unul din ei }l p{zea, nel{s|nd nici o pas{re s{ se ating{ de acel trup mucenicesc; iar alt c|ine, lu|nd cu gura o hain{ p{storeasc{ a tras-o ~i a acoperit moa~tele mucenicului. P{storii, v{z|nd aceasta, au spus }n sat ~i }n cetate ~i }ndat{ a ie~it mul`ime de popor credincios la moa~tele sf|ntului mucenic ~i, lu|ndu-le cu dreapt{ credin`{, au mul`umit lui Dumnezeu, Care nu i-a lipsit pe ei de un m{rg{ritar scump ca acela. Deci, de unde a ie~it trupul acela viu, acolo s-a }ntors, dup{ s{v|r~irea muceniciei. Ei, lu|ndu-l cu bun{ cucernicie, l-au }ngropat cu cinste, sl{vind pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. Not{. ]n alt{ parte se scrie, c{ acest Sf|nt Mucenic Dula a fost eparh al Ciliciei ~i c{ acela a fost cu neamul din eparhia Ciliciei. Sf|ntul Simeon Metafrast nu pomene~te c{ el ar fi fost eparh. Iar }n Mineiul cel mare din aceast{ zi se scrie despre acesta, c{ a fost din `ara Zefiriei }n cetatea Prestoriada ~i din eparhia Ciliciei. <%4> @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>POMENIREA ALTUI CUVIOS DULA, @SUBTITLE = <%4>PURT[TOR DE CHINURI<%0> @BT-1 = Fericitul rob al lui Hristos, Dula, a fost monah, }ntr-una din vie`ile de ob~te din p{r`ile Egiptului. El era smerit ~i def{imat la vedere, iar la }n`elegere mare ~i cinstit. Acesta, def{im|ndu-se ~i gr{indu-se de r{u ~i fiind scuipat de to`i, se bucura ~i se }nveselea cu duhul. Deci, pe cel ce-l def{ima, }l f{cea nevinovat ~i se ruga lui Dumnezeu pentru el, ca s{ nu i se socoteasc{ lui aceea }ntru p{cat. Iar pricina o arunca asupra diavolului, c{ci acela tulbura pe fra`i. Fericitul Dula tare se }narma asupra lui, cu r{bdare, cu bun{tate ~i cu rug{ciune, biruind me~te~ugirile lui. Acest nevoitor a petrecut }ntr-o r{bdare ca aceea dou{zeci de ani, av|nd nemi~cate bl|nde`ea ~i smerenia inimii. @BT-1 = Diavolul, ne~tiind cum i-ar face lui r{u, a scornit un me~te~ug de acest fel, prin care a adus ispit{ ~i m|hnire nu numai Cuviosului Dula, ci ~i asupra tuturor fra`ilor, ~i i-a tulburat pe cei din lini~te. C{ci pe un frate, ce petrecea f{r{ frica lui Dumnezeu, l-a }ndemnat s{ intre noaptea, t|lh{re~te, }n biseric{ ~i s{ fure toate sfintele vase. Monahul acela, f{c|nd aceasta, a ascuns cele furate ~i s-a ascuns }n chilia sa, ca ~i cum n-ar fi ie~it nic{ieri. Dup{ ce a sosit vremea adun{rii la Utrenie, paraclisierul a intrat }n biseric{ s{ aprind{ candelele, a v{zut c{ sunt furate toate vasele biserice~ti, ~i s-a dus ~i a spus p{rintelui. Deci, a lovit }n toac{ dup{ obicei ~i s-au adunat to`i fra`ii }n biseric{ la c|ntarea Utreniei. Dup{ c|ntarea Utreniei, p{rintele ~i paraclisierul au spus fra`ilor c{ sunt furate vasele ~i to`i au }nceput a se tulbura. ]ntr-acea vreme, se }nt|mplase fericitului Dula, din cauza unei boli trupe~ti, c{ n-a venit }n sobor la pravila Utreniei. Unii din fra`i au zis: <192>Nimeni nu le-a furat pe acelea, dec|t numai fratele Dula, c{ci de aceea n-a venit }n sobor, c{, de n-ar fi f{cut el acest furti~ag, apoi ar fi venit mai }nt|i dec|t to`i la slujba de noapte, precum s-a obi~nuit a veni totdeauna<170>. Deci, au trimis s{-l aduc{ la sobor. Trimi~ii, duc|ndu-se, }l g{sir{ bolnav, st|nd la rug{ciune; }ns{, apuc|ndu-l, }l tr{geau cu sila. Iar el }i }ntreba, zic|nd: <192>Ce ave`i cu mine, fra`ilor? Pentru ce m{ trage`i cu sila, eu voiesc s{ merg singur la sfin`ii p{rin`i?<170> Iar ei }l oc{rau cu hul{ ~i cu cuvinte necinstite ~i cu dos{diri, zic|ndu-i: <192>Fur{torule de cele sfinte, nevrednicule de via`{, nu-`i este destul c{ ne-ai tulburat at|`ia ani? Iar acum ~i sufletele noastre le-ai batjocorit?<170> Iar el zicea: <192>Ierta`i-m{, fra`ilor, c{ am gre~it!<170> Deci l-au dus pe el la p{rintele ~i la soborul p{rin`ilor, care }mb{tr|nise }n pustnicie ~i i-au zis: <192>Acesta este cel ce ne tulbur{ din }nceput ~i stric{ via`a noastr{ cea de ob~te<170>. Unul dup{ altul au }nceput a cleveti contra lui. Unul zicea: <192>Eu l-am v{zut }n tain{ m|nc|nd verde`uri<170>. Altul zicea: <192>Eu l-am v{zut fur|nd p|ine ~i d|nd-o afar{ din m|n{stire<170>. Altul zicea: <192>Eu l-am v{zut b|nd }n tain{ vin din cel bun<170>. Al`ii ziceau multe rele contra lui care erau mincinoase. Acestea toate auzindu-le p{rintele ~i cei care erau cu el, au crezut acele clevetiri. A }ntrebat pe Dula cel nevinovat, oare sunt adev{rate cele gr{ite despre el? Dar mai ales }l certau pentru furti~ag ~i-l }ntrebau unde a ascuns sfintele vase pe care le-a furat. Iar el, de la }nceput }ndrept|ndu-se, le spunea c{ nu este vinovat cu nimic dintr-acelea. Apoi, v{z|nd c{ nu-l cred, a t{cut, zic|nd numai aceasta: <192>Ierta`i-m{, sfin`ilor p{rin`i, c{ci sunt p{c{tos!<170> Deci, p{rintele a poruncit s{ dezbrace de pe el chipul cel monahicesc ~i s{-l }mbrace }n hainele cele mirene~ti, zic|ndu-i: <192>Unele lucruri ca acestea nu sunt ale chipului monahicesc<170>. Dup{ ce a dezbr{cat de pe fericitul Dula chipul monahicesc, el a pl|ns cu amar ~i privind c{tre cer, a zis cu glas mare: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru numele T{u cel sf|nt m-am }mbr{cat }n chipul acesta; iar acum, pentru p{catele mele, sunt dezbr{cat de acest chip<170>. Atunci p{rintele a poruncit ca, leg|ndu-l, s{-l dea economului. Economul, dezbr{c|ndu-i trupul, l-a b{tut foarte tare cu vine de bou, }ntreb|ndu-l de sunt adev{rate cele gr{ite contra lui pentru furti~ag. Deci, el se ruga cu lacrimi, ~i, }n nevinov{`ia sa zicea: <192>Ierta`i-m{, fra`ilor, c{ am gre~it!<170> Iar economul, v{z|ndu-l c{ spune unele ca acestea, mai mult s-a m|niat. Deci, l-a aruncat }n temni`{ ~i l-a b{tut la t{lpile picioa-relor. Apoi a scris o scrisoare la mai marele cet{`ii, }n~tiin`|ndu-l de furti~agul fratelui Dula ~i a trimis-o degrab{. Iar domnul, citind scrisoarea, }ndat{ a trimis ni~te slujitori r{i, ca s{ aduc{ pe Dula ca pe un t|lhar. Slujitorii, lu|ndu-l pe robul lui Dumnezeu, l-au pus pe un dobitoc, f{r{ de ~a, ~i pun|ndu-i ni~te fiare grele peste grumajii lui, }l tr{geau prin mijlocul cet{`ii cu batjocur{. Deci, duc|ndu-l la judecat{, domnul l-a }ntrebat: <192>De unde e~ti? Cum te nume~ti? <%-2>Pentru ce te-ai f{cut c{lug{r? Cum ai furat sfintele vase ~i unde le-ai<%0> ascuns?<170> Dar purt{torul de chinuri Dula, nu r{spundea altceva nimic domnului, f{r{ numai aceasta: <192>Am gre~it! Ierta`i-m{!<170> Apoi domnul, m|niindu-se, a poruncit s{-l dezbrace ~i s{-l }ntind{ la p{m|nt ~i patru slujitori s{-l bat{ cu bice f{r{ de cru`are. Fiind b{tut f{r{ de mil{ mult{ vreme, zicea cu fa`a vesel{ c{tre domnul: <192>Bate-m{, bate-m{, c{ argintul meu }l vei face mai curat!<170> Iar domnul a zis c{tre d|nsul: <192>Nebunule, eu }`i voi face `ie argint pe trupul t{u, iar coastele tale mai curate dec|t z{pada<170>. Deci, a poruncit s{ pun{ pe sub p|ntecele lui c{rbuni aprin~i ~i s{ verse pe r{nile lui o`et amestecat cu sare. Iar cei ce st{teau de fa`{, se minunau de r{bdarea lui ~i gr{iau c{tre d|nsul: <192>Spune unde ai pus sfintele vase ~i vei sc{pa de chinuri!<170> Iar el r{spundea: <192>Nu am argint ~i nici un fel de vase!<170> Apoi domnul, sl{bindu-l pe el de la muncire, a poruncit s{-l duc{ }n temni`{. A doua zi, domnul a trimis un servitor la lavr{, poruncind ca s{ vin{ la d|nsul }ncep{torul de ob~te cu c{lug{rii; ~i, adun|ndu-se to`i, au venit }mpreun{. Atunci domnul a zis c{tre d|n~ii: <192>Multe ~i grele munci am pus asupra celui numit de voi t|lhar, dar nimic r{u n-am aflat }ntr-}nsul!<170> Zis-au lui c{lug{rii: <192>St{p|ne, afar{ de furti~ag, }nc{ ~i alte multe r{ut{`i a f{cut tic{losul acesta, ~i p|n{ acum i-am r{bdat lui pentru Dumnezeu, a~tept|nd s{ se }ntoarc{ de la r{ut{`i; iar el mai mult spre r{u a venit<170>. Domnul a zis c{tre d|n~ii: <192>Atunci ce s{ fac cu el?<170> Iar monahii au zis: <192>S{ faci precum poruncesc legile<170>. Zis-a boierul: <192>Legea cet{`ii porunce~te, ca furului de cele sfinte s{ i se taie m|inile<170>. Iar monahii au zis: <192>S{ p{timeasc{ dup{ lege ~i s{-~i ia pedeapsa dup{ lucrurile lui<170>. Deci, domnul a poruncit, ca s{ aduc{ pe purt{torul de chinuri Dula, }n mijlocul lor, ~i-l cerceta pe d|nsul }naintea tuturor, zic|ndu-i: <192>Tic{losule ~i }mpietritule, spune nou{ adev{rul pentru furti~agul cel m{rturisit asupra ta, c{ci numai astfel vei sc{pa de la moarte<170>. Iar nevinovatul Dula a gr{it: <192>Voie~ti oare s{ zic contra mea, ceea ce n-am f{cut? Nu voiesc s{ mint contra mea, pentru c{ toat{ minciuna este de la diavol<170>. ^i iar{~i a zis: <192>Despre lucrul de care m{ }ntreba`i acum pe mine, nimic nu ~tiu c{ am f{cut de acest fel<170>. Domnul v{z|nd c{ nimic nu m{rturise~te contra sa; iar c{lug{rii }l sileau ca, dup{ lege, s{ ia judecata, l-au judecat s{-i taie m|inile. ^i a fost dus nevinovatul b{tr|n Dula, la locul unde iau pedeapsa cei os|ndi`i. ]ntr-acea vreme, monahul acela care f{cuse cu adev{rat r{utatea aceea ~i furase sfintele vase, a venit }ntru umilin`{ ~i a zis }n sine: <192>Dac{ cumva acum sau dup{ aceasta se vor cunoa~te cele f{cute de mine; sau de~i se va t{inui aici lucrul meu cel r{u, apoi }n ziua dreptei judec{`i a lui Dumnezeu tot se va dovedi ~i ce voi face atunci eu tic{losul? Ce fel de r{spuns voi da pentru un }ndoit r{u ca acesta, c{ci ~i vasele le-am furat ~i pe fratele cel nevinovat l-am dat la munci<170>. Deci, a mers la p{rintele lavrei, ~i i-a zis: <192>P{rinte, trimite degrab{ }n cetate, la domnul cet{`ii, ca s{ nu taie m|inile fratelui, c{ci s-au aflat sfintele vase!<170> Auzind aceasta p{rintele, }ndat{ a trimis la domnul cet{`ii ~i a eliberat pe r{bd{torul de chinuri, av|ndu-~i m|inile }ntregi. Dup{ ce l-au adus pe el }n lavr{, s-a descoperit nevinov{`ia lui; pentru c{ acel lucru s-a ar{tat c{ este al altuia. Atunci au <%2>}nceput fra`ii a c{dea la picioarele Cuviosului Dula, zic|nd: <192>Iart{-ne<%0>, frate, c{ `i-am gre~it `ie!<170> Iar el, pl|ng|nd, le zicea: <192>Ierta`i-m{ pe mine, p{rin`ilor ~i fra`ilor, mare mul`umire dau eu vou{; c{ci pentru durerile cele de pu`in{ vreme, pe care mi le-a`i mijlocit mie, m{ voi izb{vi de ve~nicele munci ~i m{ voi }nvrednici de mari bun{t{`i prin milostivirea lui Dumnezeu. C{ auzind adeseori vorbele cele netrebnice ~i oc{r|toare, gr{ite de voi contra mea, m{ bucuram cu duhul, n{d{jduind ca, prin acelea, s{ scap de ru~inea cea mare a p{catelor mele, c|nd va veni Domnul }ntru slava Sa ~i va descoperi tainele ~i va ar{ta sfaturile inimii. Acum m{ bucur mai mult de aceasta, c{ am p{timit f{r{ vin{; pentru c{ ~tiu ce fel de bun{t{`i a g{tit Dumnezeu celor ce rabd{ munciri pentru d|nsul. O singur{ m|hnire am eu pentru voi, ca s{ nu vi se socoteasc{ vou{ p{cat, lucrul cel f{cut mie de voi f{r{ de dreptate; ~i rog de aceasta pe }nduratul Dumnezeu s{ v{ dea vou{ iertare<170>. Dup{ aceasta, Cuviosul Dula, mai tr{ind trei zile, s-a dus c{tre Domnul, ne~tiind nimeni de moartea lui. Un frate, care era r|nduit s{ de~tepte pe fra`i la rug{ciunea cea de la miezul nop`ii, merg|nd la chilia cuviosului ~i, b{t|nd, nu a auzit nimic. B{t|nd a doua ~i a treia oar{ ~i neprimind nici un r{spuns, s-a dus de a chemat pe alt frate ~i, aduc|nd lum|nare, au deschis u~a ~i au intrat }n{untru ~i au aflat pe cuviosul }n mijlocul chiliei st|nd cu trupul }n genunchi, fiindc{ f{cuse }nchin{ciuni; iar cu sufletul se dusese la Dumnezeu. Astfel, fiind }n rug{ciune ~i }n plecarea genunchilor, ~i-a dat sufletul s{u Domnului. Deci, ne}ndr{znind s{ se ating{ de d|nsul, l-au l{sat a~a ~i, duc|ndu-se, au spus p{rintelui lavrei c{ fratele Dula a murit. Dup{ c|ntarea Utreniei, p{rintele, merg|nd singur ~i v{z|nd pe Dula mort, a poruncit s{-i }nveleasc{ trupul s{u ~i s{-l aduc{ la biseric{ pentru }ngropare. Dup{ ce cinstitul lui trup a fost }nvelit ~i adus }n biseric{, p{rintele a poruncit s{ toace, ca to`i fra`ii s{ ~tie de sf|r~itul lui. Deci, s-au adunat to`i ~i se atingeau de cinstitul lui trup, ca de al unui mucenic. ]ns{, de vreme ce p{rintele a voit s{ trimit{ la alt{ lavr{, ca s{ vin{ ~i alt egumen cu fra`ii s{ }ngroape cu cinste pe fratele care a p{timit f{r{ de vin{, atunci p{rintele, v{z|nd c{ fra`ii se }mbulzesc s{ }ngenuncheze la acel mort, a poruncit s{ aduc{ trupul }n{untrul bisericii ~i s{-l }ncuie, a~tept|nd ~i pe p{rintele cu clericii s{ vin{ de la cealalt{ lavr{, p|n{ se vor aduna monahii de la am|ndou{ lavrele. C|nd era vremea ca la al nou{lea ceas, venind ~i cel{lalt p{rinte, ~i adun|ndu-se to`i, a poruncit ca s{ deschid{ biserica ~i s{ pun{ trupul fericitului Dula }n mijlocul soborului ca, v{z|ndu-l, s{-l dea cinstitei }ngrop{ri cu c|nt{ri cuviincioase. @BT+1 = Deci, apropiindu-se de trup, nu l-au aflat pe el, f{r{ numai hainele ~i papucii singuri, ~i din aceast{ pricin{ to`i s-au umplut de mare mirare ~i spaim{. Dup{ aceasta, p{rin`ii celor dou{ lavre au zis c{tre fra`i: <192>Vede`i, fra`ilor, ce poate p{timirea cea cu mult{ r{bdare, ner{utatea, bl|nde`ea ~i smerenia? Iat{ acum fratele nostru nu numai cu sufletul, ci ~i cu trupul s-a dus de la noi, mut|ndu-se de m|inile }ngere~ti, nev{zut, aiurea; de vreme ce noi ne-am aflat nevrednici, s{ ne atingem de sf|ntul lui trup. Iar de cinstea aceasta numai el s-a }nvrednicit de la Dumnezeu, pentru acea }ndelung{ r{bdare a sa cu bl|nde`e ~i cu statornicie }n smerenia inimii. Noi }l socoteam c{ este p{c{tos ~i nevrednic de via`a omeneasc{ cea de pe p{m|nt; iar el s-a aflat sf|nt ~i vrednic de via`a cea cereasc{ cu }ngerii. Deci, noi suntem ru~ina`i, iar el s-a pream{rit, noi suntem def{ima`i, iar el se }ncununeaz{ de Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel, s{ ne s|rguim a ne }nv{`a r{bdarea ~i smerenia, bl|nde`ea ~i ner{utatea, av|nd spre pild{ pe acest }ndelung r{bd{tor p{timitor. Aceasta c|nd o ziceau p{rin`ii de la cele dou{ lavre, fra`ii au pl|ns cu pl|ngere mare ~i au a~ezat ca }n tot anul s{ s{v|r~easc{ pomenirea Cuviosului p{rintelui Dula, r{bd{torul de chinuri, spre folosul sufletelor lor ~i spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = POMENIREA FERICITULUI IERONIM (<187> 420) Fericitul Ieronim s-a n{scut }n or{~elul Stridon ~i a tr{it prin anii 347-420. Primele }nv{`{turi le-a primit }n casa p{rin`ilor. Apoi, merg|nd la Roma, a }nv{`at greaca ~i latina, arta vorbirii ~i filosofia. A primit botezul la v|rsta de 20 de ani, din m|inile papei Liberios. La Treveri, }n Galia, a descoperit via`a m|n{stireasc{. La Roma a intrat }ntr-o ob~te de prieteni, unde a }nceput }nv{`{tura Scripturii ~i a cunoscut catacombele romane. ]n urma unei ne}n`elegeri cu ai s{i ~i sc|rbit de de~ert{ciunile Romei, a f{cut prima c{l{torie }n R{s{rit, cercet|nd m|n{stirile din Grecia, Tracia, Asia Mic{, Cilicia, ~i s-a stabilit }n Antiohia, unde s-a }mprietenit cu Evagrie preotul. S-a retras apoi }n pustia Calsis, din Siria, unde a tr{it o perioad{ de patru ani, de cumplite nevoin`e ascetice, lupt|nd }mpotriva patimilor. ]n aceast{ }mprejurare a }nv{`at limba ebraic{, }mprietenindu-se cu un rabin. Revenind }n Antiohia, a primit darul preo`iei ~i a f{cut o c{l{torie la Constantinopol, atras de faima cuv|nt{rilor Sf|ntului Grigorie de Nazianz ~i a stat acolo doi ani, ascult|ndu-i cuvintele. ]l g{sim, apoi, din nou la Roma, unde via`a lui a luat un drum statornic. Papa Damasus l-a luat ca diac al s{u, cu ascultarea de a revedea textul Bibliei }n limba latin{, numit{, mai t|rziu, Vulgata. Murind papa Damasus ~i ridic|ndu-se vr{jma~ii }mpotriva fericitului Ieronim, acesta s-a retras, din nou, }n Palestina ~i s-a stabilit la Betleem, unde a }ntemeiat trei m|n{stiri de maici, pe care le conducea el }nsu~i. A }nceput, atunci, o perioad{ de str{danii c{rtur{re~ti, care a `inut 30 de ani. A alc{tuit multe scrisori, }ndemn|nd pe credincio~i la o via`{ curat{ ~i p{zirea poruncilor Domnului. Pe c{lug{ri i-a }nv{`at arta copierii manuscriselor. ]mpov{rat de b{tr|ne`e ~i de ne}ncetate nevoin`e, Cuviosul Ieronim a murit la Betleem, }n anul 420. Ne-au r{mas de la el Vulgata ~i scrisorile lui de }ndrumare duhovniceasc{. Fericitul Ieronim r{m|ne, pentru noi, icoana c{rturarului cre~tin. Pr{znuirea lui, }n Biserica Ortodox{, se face la 15 iunie, }n fiecare an. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = POMENIREA FERICITULUI AUGUSTIN, @SUBTITLE = EPISCOPUL HIPONIEI (<187> 430) Fericitul Augustin s-a n{scut la 13 noiembrie, 354, }n Thagaste, or{~el din Numidia, dintr-o familie nevoia~{. Tat{l s{u nu era cre~tin ~i s-a botezat numai pe patul de moarte, dar }n schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioas{. ]nv{`{tura de carte, Augustin ~i-a f{cut-o ajutat de un binef{c{tor, la Thagaste, cu }nzestrarea min`ii lui; ajunge la Cartagina, la Milano ~i la Roma, ca unul ce avea tot ce-i trebuia ca s{ se bucure de mare cinste, de la elevii s{i. ]n tinere`ea lui a cunoscut ~i o via`{ de destr{b{lare ~i abateri de la dreapta credin`{. Mama sa, Sf|nta Monica, pl|ngea necontenit, rug|ndu-se lui Dumnezeu pentru }ndreptarea lui. Ca s-o }mb{rb{teze, Sf|ntul Ambrozie i-a spus: <192>Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate s{ piar{<170>. Milano a fost cea din urm{ oprire, pe drumul ce avea s{-l duc{ la Dumnezeu. Acolo, a cunoscut pe dumnezeiescul episcop Ambrozie ~i a fost }nc|ntat de cuv|nt{rile acestuia. Acum el a descoperit ~i r|nduiala monahilor, citind via`a Sf|ntului Antonie, scris{ de Sf|ntul Atanasie, citire care l-a zguduit. Era la un pas de }nt|lnirea cu Dumnezeu ~i acest pas }l va face, }n cazul s{u, Dumnezeu ]nsu~i, Care l-a c{utat ca pe un vas de sf|nt{ lucrare. ]nt|mpinarea aceast{ minunat{ s-a petrecut }n gr{dina din Milano, c|nd a auzit un glas de copil, care-l }ndemna: <192>Ia ~i cite~te!<170> Atunci, deschiz|nd Epistola c{tre Romani (13, 12-14), Augustin s-a convertit. Acesta era r{spunsul lui Dumnezeu, la c{ut{rile lui Augustin. ]n Confesiunile sale, mul`ume~te lui Dumnezeu pentru acest r{spuns. ]n anul 387, Augustin prime~te botezul din m|inile Sf|ntului Ambrozie, }n noaptea de Pa~ti: <192>T|rziu te-am iubit, o, frumuse`e, mereu veche ~i mereu nou{, t|rziu te-am iubit<170>, avea s{ zic{ el. Pe c|nd avea 32 de ani, Sf|nta Monica moare ~i Augustin se retrage din }nv{`{m|nt, vinde tot ce are ~i, timp de trei ani, din venitul s{u, cu prietenii duce o via`{ monahal{, la Thagaste, de str{danii c{rtur{re~ti ~i duhovnice~ti, a~tept|nd semnul lui Dumnezeu. Este sfin`it preot la Hipon, de episcopul Valerius ~i }ncepe o ascultare grea, slujirea Bisericii, cu predicarea cuv|ntului. Peste cinci ani, este ridicat }n scaunul lui Valerius ~i devine, }n c|`iva ani, c{petenia episcopatului african. Scrierile lui Augustin dep{~esc orice cuv|nt, prin noutate ~i felurimea temelor. Ele dezv{luie m{sura f{r{ pereche a darurilor sale. Ca o con~tiin`{ vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit s{ apere dreapta credin`{, }mpotriva tuturor ereziilor, care se iviser{ }n Biserica lui Dumnezeu, }n timpul acela; maniheii, dona`ienii, pelagienii. Dintre scrierile sale, cele mai mari sunt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, ~i cartea Despre cetatea lui Dumnezeu. Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractarilor sale, ca o recunoa~tere a propriilor gre~eli. Dar lucrarea lui cea mai citit{ este Confesiunile. De asemenea, a scris sute de scrisori, despre multe ~i felurite lucruri, ~i mii de predici asupra Scripturii, care arat{ dragostea lui Augustin pentru popor ~i dragostea poporului pentru episcopul lor, ad|ncimile ~i evlavia lui, ~i ne descoper{ pe Fericitul Augustin, cel adev{rat. <192>C|nt{ ~i mergi, Dumnezeu e la cap{tul drumului<170>, zicea el. Fericitul Augustin r{m|ne dasc{lul, f{r{ asem{nare, al }ntregului Occident cre~tin. A murit la 28 august, 430. Morm|ntul s{u se afl{ }n biserica Sf|ntul Petru din Pavia. ]n Biserica Ortodox{, este pr{znuit la 15 iunie.