@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A ^AISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL TIHON, EPISCOPUL AMATUNDEI,<%0> @SUBTITLE = <%4>F[C[TORUL DE MINUNI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Tihon se tr{gea din ora~ul Amatunda, cetate }n insula Cipru, din p{rin`i binecredincio~i ~i iubitori de Hristos. El a }nv{`at din tinere`e a cunoa~te pe Hristos Dumnezeu ~i sfintele Lui Scripturi. El s-a num{rat }n clerul Bisericii ~i s-a r|nduit ca s{ citeasc{ poporului dumnezeie~tile cuvinte }n biseric{. Apoi, pentru cur{`ia vie`ii lui, a fost hirotonisit diacon de Sf|ntul Memnon, episcop al aceleia~i cet{`i Amatunda. Episcopul Memnon, duc|ndu-se c{tre Domnul, prin alegere, a fost ridicat la scaunul episcopal Sf|ntul Tihon ~i a fost sfin`it arhiereu de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului. ]n acea vreme era }nc{ }n insula Cipru, mul`ime de popor necredincios, care se `inea de r{t{cirea }nchin{rii la idoli. Deci, mult{ osteneal{ a suferit Tihon, arhiereul lui Hristos, }ntorc|nd la credin`{ pe oamenii care piereau }n p{g|n{tatea elineasc{, aduc|ndu-i de la }n~el{ciunea idoleasc{ la Hristos Dumnezeu. Domnul i-a ajutat }n ostenelile lui, c{ci, sco`|nd turma cea cuv|nt{toare din din`ii lupilor r{pitori ~i dr{ce~ti, a adus-o }n ograda Bisericii celei sobornice~ti ~i din capre a f{cut oi ale lui Hristos. El a sf{r|mat to`i idolii care erau }mprejurul Amatundei ~i dr{ce~tile locuin`e, iar capi~tile lor le-a stricat. Vie`uind mul`i ani, a }ndreptat bine Biserica cea }ncredin`at{ lui, fiind numit f{c{tor de minuni, c{ci multe minuni a f{cut }n via`a lui, asemenea ~i dup{ moarte. Dar via`a lui }ntreag{ ~i istoria minunilor lui nu s-au putut afla; c{ci din cauza }nvechirii vremii ~i a r{zboaielor agarenilor, precum multe sfinte biserici au fost pustiite, tot astfel au pierit ~i c{r`ile biserice~ti. ]ns{ din multele minuni ale lui, dou{ au venit la ~tirea noastr{. Iat{ prima minune: Pe c|nd era }nc{ t|n{r }n casa sa, petrec|nd l|ng{ p{rin`i, l-a pus tat{l s{u s{ v|nd{ p|ine; pentru c{ aceea era meseria tat{lui s{u, ca din v|nzarea p|inii s{-~i hr{neasc{ familia. Deci fericitul t|n{r d{dea p|inea la s{raci f{r{ plat{. Tat{l <%-2>lui, }n~tiin`|ndu-se de aceasta, a }nceput a se sup{ra asupra lui ~i a-l<%0> oc{r}. Iar t|n{rul, fiind insuflat de Dumnezeu, }i zicea: <192>O, tat{, <%2>pentru ce te m|hne~ti, ca ~i cum ai suferi vreo pagub{? P|inile le-am<%0> dat }mprumut lui Dumnezeu ~i am zapisul Lui cel nemincinos, Care zice }n sfintele c{r`i: Cel ce d{ lui Dumnezeu, va primi }nsutit! Iar de nu crezi cele gr{ite, s{ mergem la hambar ~i vei vedea acolo, cum Dumnezeu d{ datoria Sa, celor ce I-au dat Lui cu }mprumut<170>. Aceasta zic|nd-o, a mers cu tat{l s{u la hambar, ~i, c|nd a deschis u~a, a aflat c{mara care era de~art{, plin{ de gr|u curat. Tat{l s{u s-a mirat cu spaim{ ~i, c{z|nd, s-a }nchinat lui Dumnezeu, d|ndu-I mul`umire. Dintr-acea vreme nu mai oprea pe fiul s{u s{ }mpart{ p|ini la s{raci c|t va voi. A doua minune este aceasta: Lucr{torii, t{ind vi`ele cele uscate dintr-o vie, le aruncau afar{; iar Sf|ntul Tihon, adun|nd acele vi`e uscate, le s{dea }n via sa ~i se ruga lui Dumnezeu s{-i dea la via lui patru daruri: Cel dint|i, ca vi`ele cele uscate, s{dite s{ primeasc{ umezeal{ ~i putere vie, ca ele s{ se }nr{d{cineze, s{ nasc{ ~i s{ creasc{. Al doilea, ca acea vie a lui s{ fie }ndestulat{ cu rodurile sale. Al treilea, ca strugurii s{ fie dulci la gust ~i s{n{to~i. Al patrulea, ca strugurii din via lui s{ se coac{ mai degrab{ dec|t }n toate viile. Astfel rug|ndu-se, a doua zi, merg|nd la acele vi`e uscate pe care le s{dise, le-a g{sit pe toate r{s{rite ~i }nverzite. ]ncep|nd a cre~te, }ntr-acela~i an mai presus de obicei ~i de firea sa, a adus mare }ndestulare de struguri, }nc|t }n celelalte vii strugurii erau verzi, iar }n via Sf|ntul Tihon strugurii se copseser{ mai degrab{ dec|t la to`i ~i erau foarte dulci la gust ~i foarte folositori s{n{t{`ii omene~ti. Acea vie a fost lucrat{ mul`i ani nu numai c|t a tr{it Sf|ntul Tihon, ci ~i dup{ moartea lui, aduc|nd rod cu }ndestulare. Deci, }n tot anul, mai }nainte de vremea cea obi~nuit{ a coacerii tuturor viilor, }n 16 zile ale lunii iunie, la pomenirea Sf|ntului Tihon, se aduceau la biserica sf|ntului struguri cop`i din acea vie, iar cu vinul cel stors dintr-}n~ii, se s{v|r~ea jertfa cea f{r{ de s|nge la Sf|nta Liturghie. Din aceste dou{ minuni se poate vedea destul de bine c{ Sf|ntul Tihon a fost f{c{tor de minuni ~i binepl{cut lui Dumnezeu. Se adevere~te }nc{ la slujba lui ~i aceasta, c{ vremea sf|r~itului s{u a v{zut-o mai }nainte ~i a spus aceasta multor prieteni ai s{i. Pentru sfin`enia acestui f{c{tor de minuni, s{ fie sl{vit Dumnezeul nostru acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR @SUBTITLE = MUCENICI TIGRIE PREOTUL <%4>^I @SUBTITLE = <%4>EUTROPIE CITE@UL<%0> Sfin`ii Tigrie ~i Eutropie au fost din clerul Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur, pentru care au ~i p{timit; pentru c{ au pus asupra lor pricina nedreapt{, pentru arderea ce s-a f{cut }n Constantinopol. Iat{ acea pricin{: ]n ziua }n care s-a izgonit la surghiun, marele lumin{tor al Bisericii, Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur, s-a aprins un foc }n biserica cea soborniceasc{ ca un soare la apus, nu din vreo pricin{ omeneasc{, ci din urgia lui Dumnezeu; ~i r{sp|ndin-du-se prin toat{ biserica, a ie~it prin ferestrele cele mai de sus ~i a ajuns la acoperi~ul bisericii. V{paia a }nconjurat biserica, nu numai }n{untru, ci ~i pe dinafar{, }nc|t au ars toate construc`iile cele de lemn ce erau aproape de piatr{. Sufl|nd un v|nt puternic, acea v{paie a fost dus{ pe sus prin aer de la biseric{, a trecut t|rgul ~i s-a plecat la un pod deasupra palatului, }n care se f{ceau sfaturile mai marilor, ~i l-a ars des{v|r~it. ^i se vedea o minune }nsp{im|nt{toare: Focul, ca un }nsufle`it, }n chip de balaur, umbl|nd }mprejur, mistuia casele cele dep{rtate, mai ales ale vr{jma~ilor Sf|ntului Ioan. Casele ce erau aproape de biseric{, acelea au r{mas }ntregi. Iar c{m{rile care erau cu cinstitele vase, focul nu le-a atins, ca dintr-aceasta s{ se }n~tiin`eze to`i, c{ nu dup{ }nt|mplare s-a f{cut o ardere ca aceasta, ci din urgia lui Dumnezeu, pentru ca to`i s{ }n`eleag{ izgonirea cea nedreapt{ a Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur. ]n trei ceasuri, multe zidiri frumoase ~i de mul`i ani, podoabe nespuse ~i bog{`ii nenum{rate s-au pref{cut }n cenu~{; }ns{ n-a pierit nici un suflet de om din p|rjolul cel }nfrico~at, ci to`i ziceau: <192>Dumnezeu pedepse~te cetatea cu foc, pentru c{ f{r{ de vin{ au izgonit pe Ioan Gur{ de Aur, pl{cutul lui Dumnezeu<170>. Iar oamenii vr{j-ma~i ai Sf|ntului Ioan, de aici au g{sit pricin{ contra sus`in{torilor lui ~i ziceau: <192>Cei ce sunt de un g|nd cu Ioan au aprins biserica<170>. @BT-1 = Deci, }ndat{ au ridicat prigoan{ cumplit{ asupra celor nevinova`i robi ai lui Hristos Dumnezeu, episcopi, preo`i, clerici ~i c{lug{ri, pe care, prinz|ndu-i, pe unii }i munceau }n Constantinopol, iar pe al`ii, leg|ndu-i, i-au trimis }n Calcedon ~i }i chinuiau cu grele leg{turi prin temni`e. Unii dintre cet{`eni erau r|ndui`i s{ umble ca oamenii s{lbatici prin cetate, s{ asculte vorbele din popor ce se gr{iesc despre Ioan ~i, de auzeau pe cineva gr{ind bine de Ioan ~i jelind pentru izgonirea lui, }ndat{ }l prindeau, }l duceau la }nchisoare ~i-l sileau s{ blesteme pe b{rbatul cel sf|nt; iar pe cei ce nu voiau, }i b{teau cumplit, ~i de la al`ii jefuiau averile ~i-i surghiuneau prin diferite locuri; pentru c{, p{storul fiind b{tut, se c{dea ~i oile s{ fie risipite. @BT-1 = ]ntr-acea vreme, era eparh al cet{`ii un anume Optat, cu credin`a elin, `in|nd de p{g|n{tatea }nchin{rii de idoli; iar cu obiceiul aspru ~i nemilostiv. Acela, fiind vr{jma~ al cre~tin{t{`ii, se bucura }n sine v{z|nd tulburarea aceea care se f{cea }ntre cre~tini, unul contra celuilalt, n{v{lind deodat{ cu r{utate. Primejdiile ~i str|mtor{rile care erau }ntre cre~tini, acelea }i erau lui bucurie ~i veselie, c{ el ajuta pe acei care vr{jm{~uiau contra Sf|ntului Ioan ~i contra iubitorilor lui. Deci, a }nceput a face cercetare pentru focul ce se pusese, de unde ~i prin a c{rui fapt{ s-a aprins. ^i, prinz|nd pe mul`i, }i muncea cumplit, ca ~i cum ei ar fi fost pricina focului, dar }n fapt zavistuind contra cre~tinilor. ]ntre al`ii au prins ~i pe cinstitul preot Tigrie, pe care, dezbr{c|ndu-l ~i d|ndu-l la munci, l-au b{tut cumplit, peste tot trupul cu curele ude. Acest Tigrie era de neam barbar. El, fiind robit din copil{ria sa ~i cump{rat de un st{p|n bogat, acela scopindu-l, slujea ca un rob }n casa st{p|nului s{u. @BT-1 = Dup{ mul`i ani, prin purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, c|~tig|nd libertatea, s-a lipit de slujitorii biserice~ti ~i, pentru via`a lui cea }mbun{t{`it{, l-au cinstit cu r|nduiala de preot. El era cu adev{rat b{rbat plin de toate bun{t{`ile ~i de pl{cerea lui Dumnezeu: bl|nd, smerit, milostiv, iubitor de str{ini, folositor celorlal`i cu cuv|ntul ~i cu lucrul. @BT-1 = Pe acesta, eparhul cel nemilostiv muncindu-l mult, l-a surghiunit }n Mesopotamia unde s-a ~i sf|r~it ca un p{timitor }n str|mtorarea leg{turilor. Dup{ aceasta, a prins ~i pe Eutropie cite`ul, fiindc{ a fost p|r|t ca un pricinuitor al focului. Sf|ntul Eutropie era feciorelnic, din p|ntecele maicii sale, t|n{r cu anii ~i cu nici un r{u amestecat, cu m|inile ca un nevinovat ~i curat la inim{. Pe acesta d|ndu-l la muncire, }nt|i l-au b{tut cu vine de bou, apoi, b{t|ndu-l cu be`e ~i vergi groase, i-au sf{r|mat oasele. Dup{ aceea, cu unghii de fier i-au strujit nu numai coastele, ci ~i fa`a, fruntea ~i tot trupul lui p|n{ la oase. Dup{ aceasta, i-au ars cu lum|n{ri p{r`ile cele ascunse ale trupului s{u. ]n tot timpul acelor munci, }l }ntrebau de focul ce se aprinsese ~i, dup{ ce sf|ntul mucenic nu s-a supus, a poruncit ca s{-l ia de la muncire ~i s{-l arunce }n temni`{. ]n acea vreme, un episcop, cu numele Sisinie, dormind, i s-a f{cut o vedenie ca aceasta: I se p{rea c{ este }n biserica Sf|ntului ]nt|iului Mucenic ~i Arhidiacon ^tefan ~i a v{zut pe un b{rbat cinstit cu fa`a }n chip de }nger, fiind str{lucit ca unul din sfin`ii cei mari. Acela st{tea }n fa`a dumnezeiescului altar, ca ~i cum se minuna ~i se }ntrista, ~i l-a auzit zic|nd astfel: <192>Pe toat{ cetatea am }nconjurat-o c{ut|nd b{rba`i }mbun{t{`i`i ~i, dintr-at|ta mul`ime de oameni, pe nici unul nu am putut afla b{rbat bun dec|t numai pe fericitul Eutropie<170>. Sisinie episcopul, v{z|nd aceasta }n vis ~i de~tept|ndu-se, a chemat }ndat{ pe un preot ce era l|ng{ el ~i i-a spus cele v{zute ~i auzite. Deci, i-a poruncit ca s{ mearg{ prin toat{ cetatea, c{ut|nd ~i }ntreb|nd cine este Eutropie. Preotul, duc|ndu-se ~i c{ut|nd pe Eutropie, i s-a spus c{, nu demult, muncindu-l pe el ~i d|ndu-l la judecat{ }n priveli~te ca pe un f{c{tor de rele, l-au aruncat }n temni`{. Deci, acel preot, alerg|nd ~i afl|nd pe mucenic }n temni`{, a c{zut la d|nsul cu lacrimi ~i a vorbit cu d|nsul, ~i l-a rugat pe el ca pe un mare pl{cut al lui Dumnezeu ~i r{bd{tor de chinuri al lui Hristos s{ se roage Domnului pentru d|nsul. Deci, preotul, }ntorc|ndu-se la episcopul s{u, i-a spus cine este Eutropie ~i unde se afl{. Sf|ntul Eutropie, z{c|nd }n temni`{ foarte bolnav de muncile cele cumplite ce p{timise, au }nceput a putrezi r{nile trupului s{u ~i suferea dureri cumplite. Dup{ o vreme, sco`|ndu-l iar{~i la muncire ~i sp|nzur|ndu-l la munc{, ~i-a dat sufletul s{u }n m|inile Domnului, l{s|ndu-~i celor ce-l munciser{ pe el, trupul s{u mort ~i plin de r{ni. Muncitorul, }n~tiin`|ndu-se c{ el este mort, a poruncit s{-l arunce afar{ spre }ngropare, pentru m|ncarea dobitoacelor. Acel trup p{timitor a stat p|n{ noaptea, c|nd, pe o vreme }ntunecat{ cu vifor ~i v{rsare de ploaie, au venit ni~te cucernici preo`i }n tain{, au luat trupul mucenicului ~i, }n aceea~i noapte, l-au }ngropat la un loc cinstit. ]n timpul }ngrop{rii, au auzit }n v{zduh glasuri de c|nt{ri }ngere~ti preadulci ~i negr{ite. Prin acestea, s-a adeverit sfin`enia fericitului Eutropie ~i astfel au }nceput a-l cinsti pe acela ca pe un mare mucenic al lui Hristos. Iar noi, acestor doi sfin`i mucenici, Tigrie preotul ~i Eutropie <%2>cite`ul, cinstindu-le pomenirea cu dreapt{ credin`{ ~i n{d{jduin-du-<%0>ne spre sfintele lor rug{ciuni, sl{vim pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeul nostru }n veci. Amin.