@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A ^APTESPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>MANUIL, SAVEL ^I ISMAIL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sfin`ii Mucenici Manuil, Savel ~i Ismail au fost fra`i de o mam{. Patria lor a fost Persia; p{rin`ii lor nu erau de o credin`{, c{ci tat{l lor `inea de p{g|n{tatea persieneasc{, iar maica lor de credin`a cre~tineasc{. Aceasta, hr{nindu-~i pe fiii s{i cu laptele s{u ca o adev{rat{ maic{ ~i, ad{p|ndu-i pe ei din tinere`e cu credin`a cre~tineasc{, i-a crescut }n frica lui Dumnezeu. Fericitul Evzoic, preotul, i-a cre~tinat prin baia Sf|ntului Botez ~i i-a }nv{`at dumnezeie~tile c{r`i. Dup{ aceea, au venit la cre~terea }nv{`{turii, au fost num{ra`i }n r|nduiala ost{~easc{ ~i slujeau cu trupul }mp{ratului Persiei, iar cu duhul slujeau ]mp{ratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, p{zind sfintele Lui porunci ~i pl{c|nd Lui cu toate lucrurile cele bune. Deci, au fost trimi~i de }mp{ratul lor la Iulian Paravatul, }mp{ratul grecesc, pentru }nt{rirea p{cii. ]mp{ratul Iulian i-a primit }nt|i cu cinste ~i le-a ar{tat lor multa sa mil{, d|ndu-se ca un prieten iubit c{tre ei. Apoi, }n~tiin`|ndu-se c{ sunt cre~tini, s-a umplut de m|nie ~i, }mpotriva obiceiurilor ~i legilor celor de ob~te tuturor popoarelor, pe ace~ti trimi~i la d|nsul de c{tre }mp{ratul Persiei, muncindu-i pentru credin`a lor cea }ntru Hristos, i-a pierdut. Muncirea lor a fost astfel: ]mp{ratul cel f{r{delege a voit s{ mearg{ }n Bitinia la un loc oarecare, ce se numea Orghia Trigon, unde avea s{ s{v|r~easc{ un praznic necurat ~i diavolesc. Deci, a mers cu corabia din Constantinopol la Calcedon ~i, ajung|nd la locul cel zis, a }nceput cu toat{ mul`imea poporului elinesc, care se adunase acolo, a s{v|r~i acea necurat{ pr{znuire, }nchin|ndu-se idolilor, aduc|ndu-le jertfe f{r{ de num{r ~i f{c|nd ospe`e mari cu d{n`uiri, cu timpane ~i cu tot felul de instrumente muzicale, s{v|r~ind multe lucruri ur|te ~i f{r{delegi }n cinstea pierz{torilor zei. Iar robii lui Hristos, Manuil, Savel ~i Ismail, care erau acolo cu }mp{ratul, nevoind nici m{car s{ priveasc{ la acea pr{znuire ur|t{ de Dumnezeu, s-au dep{rtat deosebi. Deci, st|nd ei la o parte, pl|ngeau ~i se t|nguiau pentru }n~elarea ~i r{t{cirea unui at|t de mare popor ~i se rugau lui Hristos Dumnezeu, ca s{-i poat{ p{zi pe ei de }mp{rt{~irea necur{`iei }nchin{torilor de idoli; asemenea se rugau ~i pentru cei r{t{ci`i, ca s{-i aduc{ ~i pe ei Dumnezeu la cuno~tin`a adev{rului. <192>Nu l{sa, Doamne <196> ziceau ei <196>, s{ petreac{ poporul acesta }ntru at|ta ad|nc de r{ut{`i ~i nu l{sa zidirea Ta cea c{zut{ s{ piar{ }ntru a~a nebunie, c{ci se par a fi mai nesocotitori dec|t pietrele ~i lemnele care se cinstesc de d|n~ii. Pentru c{ acelea, fiind f{pturi ne}nsufle`ite, nimic nu ~tiu din cele ce li se fac lor; iar ace~tia, cinstindu-se de Tine cu suflet }n`eleg{tor, cu chipul ~i asem{narea Ta, nu ~tiu ~i nici nu }n`eleg ce fac ~i pe cine cinstesc }n locul lui Dumnezeu, ci umbl{ }ntru }ntuneric, r{t{cesc ~i merg la ve~nica pierzare<170>. Astfel st|nd ~i pl|ng|nd sfin`ii la acel loc deosebit, }mp{ratul a privit spre cei ce jertfeau ~i se osp{tau cu d|nsul; iar pe trimi~ii cei din Persia, nev{z|ndu-i l|ng{ el, a poruncit s{-i caute ~i s{-i aduc{ acolo, ca s{ se veseleasc{ }mpreun{ cu d|nsul. Unul din sfetnicii }mp{r{te~ti, afl|ndu-i pe ei st|nd deosebit, }i chema la osp{`ul }mp{r{tesc; pentru c{ socoteau c{ ~i aceia sunt de aceea~i necur{`ie a }nchin{rii de idoli. Iar robii lui Hristos i-au zis }ntr-un glas, sfetnicului }mp{r{tesc care }i chema pe d|n~ii: <192>Dep{rteaz{-te de la noi, pentru c{ nu ne vom lep{da de credin`a, }n care suntem crescu`i din tinere`e; iar pe Dumnezeul nostru nu-L vom l{sa nici ne vom }nchina diavolilor, care sunt }ntre voi. Aceasta s{ nu ne fie nou{, nici s{ ne lipim de acea r{t{cire ar{tat{, fiindc{ nu suntem at|t de nebuni ~i nesocotitori, ca, def{im|nd pe Dumnezeu Cel viu, Ziditorul nostru, s{ slujim zidirii celei ne}nsufle`ite. Noi nu pentru aceea am suferit at|ta osteneal{ de drum ~i am venit aici, ca s{ ne lep{d{m de credin`a noastr{; ci s{ }nt{rim pacea }ntre }mp{r{`ia persan{ ~i greceasc{. Acestea s{ le ~tie }mp{ratul t{u ~i cei de un g|nd cu el, c{ nu ne va }ntoarce pe noi de la cinstirea cea adev{rat{ a lui Dumnezeu ~i la a sa necur{`ie nu ne va trage, m{car de ne-ar da pe noi focului ~i chiar de ar lua de la noi sufletele noastre<170>. Deci, duc|ndu-se sfetnicul, a spus }mp{ratului cuvintele sfin`ilor. Atunci }mp{ratul }ndat{ s-a umplut de m|nie asupra lor; }ns{ n-a voit s{-i munceasc{ pe d|n~ii }ntr-acea zi, ca s{ nu-~i fac{ }mpiedicare necuratei sale pr{znuiri, ci, am|n|nd p|n{ a doua zi, a poruncit ca pe robii lui Hristos s{-i arunce }n temni`{. Aceia, merg|nd spre temni`{, c|ntau zic|nd: <192>Ve~nic s{ ne bucur{m Domnului, s{ strig{m lui Dumnezeu M|ntuitorul nostru, s{ }nt|mpin{m fa`a Lui }ntru m{rturisire ~i }n psalmi s{-I strig{m<170>. ^i iar{~i: <192>Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Iar noi, poporul Lui ~i lucrul m|inilor Lui, ]l vom chema totdeauna!<170> A doua zi, muncitorul ~ez|nd la judecat{, a pus de fa`{ pe cei trimi~i din Persia ~i a }nceput a zice c{tre d|n~ii: <192>O, bunilor b{rba`i, }mp{ratul vostru v-a trimis la noi ca pe credincio~ii s{i ~i ai no~tri iubi`i, ca s{ a~eza`i pacea cea dorit{ }ntre am|ndou{ }mp{r{`iile. ]ns{ aceasta nu se poate a~eza }n alt mod, dec|t numai prin unirea cea de dragoste ~i prin prietenia unuia cu cel{lalt. Ce <%2>fel de unire ~i prietenie de dragoste ar{ta`i spre noi, de vreme ce<%0> n-a`i voit ieri ca, }mpreun{ cu noi, s{ s{v|r~i`i pr{znuirea ~i s{ v{ }ndulci`i de veselia f{cut{ }n cinstea zeilor, pe care }i cinsti`i ~i voi, per~ii; c{ci per~ii cinstesc asemenea cu noi: soarele, luna, stelele ~i puterea cea prea luminoas{ a focului ~i pe ceilal`i zei. Deci, pentru ce voi v-a`i lep{dat a-i cinsti pe aceia }mpreun{ cu noi ~i n-a`i voit s{ fi`i cu noi la soborniceasca noastr{ cinstire de zei, ca astfel a~ez{mintele cele cu noi s{ fie mai puternice ~i mai tari? Dac{ voi sunte`i neb{g{tori de seam{ ~i def{im{tori ai zeilor no~tri ~i nu de un g|nd cu noi, apoi a`i venit la noi nu spre }nt{rirea p{cii, ci spre stricarea ei, spre ridicarea vr{jm{~iei ~i a r{zboiului<170>. Sfin`ii au r{spuns: <192>O, }mp{rate, am venit pentru a~ez{mintele de pace, trimi~i de }mp{ratul nostru ca s{ nu treac{ osta~ii vo~tri hotarele noastre, nici osta~ii no~tri pe ale voastre ~i s{ nu pustiasc{ p{r`ile unul altuia. Pentru aceasta suntem trimi~i, iar nu pentru zei. C{ci pe fiecare, pe care Dumnezeu voie~te ~i precum voie~te, ]l cinste~te; pentru aceasta nu se ridic{ r{zboaie }ntre }mp{ra`i, ci pentru cet{`i ~i pentru `{ri ~i pentru hotarele lor se fac certurile, vrajbele ~i r{zboaiele. Iar tu, l{s|nd pe acelea care sunt ale }mp{c{rii, pentru care suntem trimi~i la tine, }ncep altele pentru care nu suntem trimi~i; pentru c{ nu vorbe~ti cu noi despre }ntregimea st{p|nirii tale, nici pentru petrecerea cea pa~nic{ a }mp{r{`iei noastre cea de un hotar cu voi, ci }ntrebi despre zei ~i despre credin`{. Dac{ tu ai voit aceasta, apoi s{ ~tii c{ noi, de~i suntem per~i cu neamul, }ns{ cu credin`a suntem crescu`i de maica noastr{ cre~tini, }n dreapta credin`{, ~i }nt{ri`i de duhovnicescul nostru p{rinte }n credin`a cea adev{rat{. Chiar ~i }n patria noastr{ erau mul`i de felul acesta, care au voit s{ ne }ntoarc{ de la Hristos Dumnezeul nostru, la }nchinarea de idoli; dar n-au sporit nimic; c{ci, cu darul St{p|nului nostru, am r{mas nemi~ca`i ~i nebirui`i }n m{rturisirea noastr{ ~i n{d{jduim ~i acum }n ajutorul Domnului. Deci ~i aici nimeni nu va putea s{ ne }ntoarc{ de la credin`a cea sf|nt{ ~i s{ ne sileasc{ la slujba cea diavoleasc{, care cu adev{rat <%2>este plin{ de de~ert{ciune, de }n~el{ciune, de r{t{cire ~i de minciun{<170><%0>. Muncitorul, umpl|ndu-se de m|nie, a zis c{tre d|n~ii: <192>Cum, voi, fiind pro~ti ~i ne~tiutori ~i limba greceasc{ ne~tiind-o, }ndr{zni`i cu at|ta neru~inare a oc{r} cu cuvintele voastre cele rele credin`a pe care noi o `inem, fiind prea}n`elep`i, cum ~i toat{ }n`elepciunea c{r`ii pe care am trecut-o cu des{v|~ire? ^tim ~i scripturile voastre cre~tine~ti, pentru c{ ~i }n c{r`ile voastre cre~tine~ti am }nv{`at odat{ ~i am cunoscut }ntr-}nsele toate cele scrise. Dar, neafl|nd nimic adev{rat, }ndat{ le-am lep{dat, ca nu cumva, din neluare aminte, s{ cad }n r{t{cire }n unele scrieri dintr-}nsele. Cine din acei care au credin`{ }n c{r`ile voastre ~i se }nt{resc }n ele, au ar{tat vreodat{ a fi bun ~i des{v|r~it }n ceea ce a f{cut, spre a fi preasl{vit ~i vrednic de pomenire? De aceea v{ sf{tuiesc ca, l{s|nd credin`a cea copil{reasc{ ~i de nici o socoteal{, s{ v{ alege`i credin`a cea bun{, }n care au petrecut prea}n`elep`ii filosofi cei de demult. Iar de nu ve`i voi a asculta sfatul meu cel de folos, ve`i asculta, chiar nevr|nd, de muncile pe care le ve`i primi }ndat{!<170> Sfin`ii au r{spuns: <192>Ne-am }nv{`at de la Domnul nostru s{ nu ne temem de cei ce ucid trupul nostru, nici s{ ne preocup{m ce vom r{spunde, celor ce ne }ntreab{ pe noi; pentru c{ ]nsu~i Sf|ntul Duh ne va }nt{ri }n p{timire ~i ne va da cuv|nt ~i }ndr{znire }n r{spunsuri. ]ns{ te }ntreb{m pe tine: Ce fel de nebunie spui c{ este }n noi, tu care te socote~ti a fi mai }n`elept dec|t to`i? Care este mai nebun din noi? Cel care a cunoscut pe adev{ratul Dumnezeu, Ziditorul a toate, ~i-L cinste~te cu dreapt{ credin`{? Sau cel care, l{s|nd pe Dumnezeul cel viu, se }nchin{ f{pturii celei f{r{ de suflet, pietrelor ~i lemnelor ~i tuturor celor asemenea cu ele? Cu adev{rat acela este nebun, care, }n loc de Dumnezeu, are lucrul cel ne}nsufle`it; iar }n`elept este cel ce sluje~te Dumnezeului Celui viu. Pentru c{ acesta este cel d|nt|i lucru al cunoa~terii omene~ti, ca s{ cunoasc{ cineva pe Dumnezeu, F{c{torul s{u, pe D{t{torul darurilor, s{ cread{ }n El ~i s{-I slujeasc{ cu os|rdie. Iar a nu-L cunoa~te pe Cel ce este Ziditor ~i F{c{tor de bine al s{u ~i a sluji diavolului, vr{jma~ului cel pierz{tor de suflete, aceasta este nebunia cea mai des{v|r~it{. Apoi, filosofii vo~tri cei vechi, care au petrecut }n acea r{t{cire pierz{toare, li se p{rea numai c{ sunt }n`elep`i, dar }n fapt erau foarte nebuni, dup{ cuv|ntul Sf|ntului Apostol, socotindu-se c{ sunt }n`elep`i, au }nnebunit ~i s-a }ntunecat inima lor, iar tu e~ti asemenea lor, dac{ nu }nc{ ~i mai r{u; pentru c{ aceia, necunosc|nd credin`a cea dreapt{, au petrecut }n r{t{cire; iar tu, prin Sf|ntul Botez fiind luminat ~i crescut }n cre~tin{tate, te-ai lep{dat de Hristos Dumnezeu, ~i numit elin de to`i cei ce ~tiu pe adev{ratul Dumnezeu, }n loc de cre~tin, ~i }n loc de dreptcredincios, p{g|n f{r{ de Dumnezeu!<170> @BT-1 = De ni~te cuvinte ca acestea ale sfin`ilor mucenici, }mp{ratul }nt{r|t|ndu-se foarte tare ~i umpl|ndu-se de nem{surat{ m|nie, a poruncit, ca }ndat{ s{-i munceasc{ cumplit. Deci, mai }nt|i i-au dezbr{cat ~i i-au }ntins la p{m|nt ~i i-au b{tut cu curele, f{r{ de cru`are pe spate ~i pe p|ntece. Apoi, i-au sp|nzurat de un lemn la muncire, pironindu-le m|inile ~i picioarele ~i cu unghii de fier au strujit trupul lor; iar ei, r{bd|nd cu vitejie muncile cele grele, ~i-au ridicat ochii spre cer ~i se rugau lui Dumnezeu, zic|nd: <192>O, St{p|ne, Care ]nsu`i ai fost pironit pe lemn de necredincio~ii jidovi ~i n-ai sp{lat }ntr-alt chip p{catele lumii, dec|t numai prin p{timirea r{stignirii ~i a mor`ii, caut{ ~i spre noi cei ce suntem sp|nzura`i pe lemn ~i ne dezbr{c{m cu sila prin aceast{ cumplit{ strujire de grosimea trupului; dar de vreme ce firea noastr{ este neputincioas{, d{-ne nou{ ajutor de sus, ~i u~urare de dureri, c{ spre Tine n{d{jduind, am }ndr{znit a intra }n nevoin`a aceasta. C|t de cumplite ~i amare sunt aceste munci, Tu singur ~tii, Doamne! Vezi, c|t ne sunt de dulci acestea, pentru dragostea Ta, o, <%2>preadulce Iisuse!<170><%0> @BT-1 = Sfin`ii, rug|ndu-se astfel, }ndat{ le-a stat lor de fa`{ }ngerul Domnului, pe care numai singuri sfin`ii mucenici }l vedeau, iar }ntuneca`ii ochi ai p{g|nilor n-au fost vrednici de vederea lui. Acela, m|ng|ind pe cei ce p{timeau, at|ta u~urare le-a dat }n munci, }nc|t nu mai sim`eau durerea c|tu~i de pu`in; ~i astfel r{bdau ca }n ni~te trupuri str{ine. @BT-1 = Dup{ aceasta, muncitorul, poruncind s{-i ia pe ei de la muncire, le-a zis }n batjocur{: <192>Vede`i cum v{ cru` pe voi, nemuncin-du-v{ mai greu; pentru c{ n{d{jduiesc, c{ pedepsindu-v{ cu aceste mici b{t{i, v{ ve`i uni la un g|nd cu noi!<170> Dar sfin`ii mucenici, nesuferind cuvintele lui, i-au r{spuns cu mai mult{ }ndr{zneal{: <192>S{ nu socote~ti, nici s{ n{d{jduie~ti, o, vr{jma~ al lui Dumnezeu, c{ vei putea schimba statornicia noastr{ }n credin`a lui Hristos! Deci, dac{ voie~ti, mai mult f{-ne nou{, c{ci suntem gata a r{bda toate; pentru c{ r{nile, focul, sabia sau orice alt chin mai cumplit, noi le socotim c{ ne sunt mai dulci ~i suntem gata a r{bda acestea pentru Iisus Hristos, Cel mult iubit de noi!<170> @BT-1 = Iulian, }mp{ratul cel f{r{delege, v{z|nd pe Sf|ntul Manuil, fratele cel mai mare }ntre mucenici, gr{ind mai mult ~i mai cu }ndr{zneal{ dec|t am|ndoi fra`ii, a poruncit ca deosebit s{-l duc{ pe el; iar lui Savel ~i lui Ismail a }nceput a-i vorbi cu vicle~ug, gr{ind c{tre d|n~ii: <192>Din aceia~i p{rin`i sunte`i n{scu`i, dar nu sem{na`i unul cu altul. Manuil, fratele vostru cel mai mare, nici nu este vrednic a se numi frate cu voi, deoarece este nesupus, m|ndru, cert{re` ~i f{r{ de ru~ine, neav|nd }n`elegere dreapt{; ci petrece }ntru nebunia sa neschimbat, }nc|t ~i pe voi v{ t|r{~te dup{ el, nel{s|ndu-v{ s{ v{ alege`i cele bune. Voi, precum v{ v{d, sunte`i cu obicei bun, bl|nzi, nesfadnici ~i binecunosc{tori; deci, asculta`i acum sfatul meu: L{sa`i pe fratele vostru }ntr-a lui de~art{ socotin`{, ca s{ piar{ }n }mpotrivirea cea f{r{ de minte, iar voi apropia`i-v{ la cinstirea zeilor no~tri, c{ mult bine ve`i c|~tiga de la d|n~ii; ~i astfel ve`i lua de la noi daruri ~i cinstiri mari!<170> Dar sfin`ii, nevr|nd nici s{ asculte cuvintele lui cele viclene, cu mare glas au }nceput a-l oc{r} pe el, pentru me~te~ugul lui ~i a def{ima nebunia lui. Atunci el, pornindu-se cu mare m|nie, a poruncit s{-i ia pe d|n~ii la muncire ~i cu lum|n{ri aprinse s{ le ard{ coastele. Iar ei, r{bd|nd cu vitejie, sl{veau pe Dumnezeu, iar pe muncitor }l batjocoreau. @BT-1 = Asemenea ~i pe Sf|ntul Manuil aduc|ndu-l, pe de o parte cu }mbun{ri, iar pe de alta cu }ngroziri, }l sileau spre }nchinarea idolilor. ]ns{, dac{ l-au v{zut pe el nemi~cat }ntru m{rturisirea lui Hristos ca un st|lp, a }nceput iar{~i a-l munci, ca ~i pe fra`ii lui. Dup{ aceea, }n capul fiec{rui mucenic a b{tut un piron de fier ~i le-a }nfipt trestii ascu`ite sub unghii, la m|ini ~i la picioare; apoi, }n sf|r~it, i-a condamnat pe ei la moarte prin t{iere cu sabia; iar dup{ t{iere, a poruncit s{ se ard{ trupurile lor. @BT-1 = Deci, sco`|nd pe sfin`ii mucenici la locul cel de moarte, care se numea Constantin, }nainte de v{rsarea s|ngelui lor, au f{cut c{tre Dumnezeu rug{ciunea cea mai de pe urm{, zic|nd: <192>Dumnezeule, Cel mai }nainte de veci, f{r{ }nceput, Cel ce dintru nefiin`{, }ntru fiin`{ pe toate le-ai adus, iar }n anii cei mai de pe urm{, pentru m|ntuirea noastr{, pe Tine mic~or|ndu-Te, }n chip de rob cu oamenii ai petrecut ~i ai r{bdat Crucea, ca pe noi din leg{turile p{catelor s{ ne eliberezi ~i ]mp{r{`iei Tale s{ ne faci mo~tenitori; prime~te }n pace pe robii T{i ~i ne num{r{ pe noi }n ceata celor ce din veac @i-au pl{cut @ie. Deci, pentru numele T{u cel sf|nt, primim aceast{ t{iere de sabie ~i ie~irea de voie din via`a aceasta. ]nc{ ~i pe mul`imea poporului cel ce ne-a }nconjurat ~i care este robit{ de }n~el{ciunea vr{jma~ului, }ntoarce-o la Tine. O, milostive St{p|ne, d{-le lor lumina min`ii ~i }n`elegere dreapt{, ca astfel, cunosc|ndu-Te pe Tine, Unul adev{ratul Dumnezeul, @ie unuia s{-@i slujeasc{ ~i m|ntuire s{ c|~tige!<170> Astfel rug|ndu-se sfin`ii mucenici, s-a auzit un glas de sus, gr{ind c{tre d|n~ii: <192>Veni`i de lua`i cununa slavei, c{ bine a`i s{v|r~it nevoin`a voastr{<170>. Iar dup{ aceasta, s-au t{iat cinstitele capete ale sfin`ilor mucenici }n 17 zile ale lunii iunie. @BT-1 = C|nd necura`ii slujitori, voiau s{ s{v|r~easc{ cealalt{ porunc{ a spurcatului lor }mp{rat, adic{ s{ ard{ trupurile mucenicilor, }ndat{, dup{ porunca lui Dumnezeu, s-a cutremurat p{m|ntul ~i locul pe care st{tea, s-a desf{cut ~i a primit mucenice~tile lor trupuri, acoperindu-le pe ele; ca nu mai mult s{ se ating{ de d|nsele muncitoarele ~i spurcatele m|ini, nici puterea focului s{ le prefac{ pe ele }n cenu~{. Slujitorii, v{z|nd aceasta, au fugit de fric{. Atunci mul`i din cei ce erau acolo, v{z|nd o minune ca aceea, au crezut }n Hristos ~i, lep{d|nd p{g|neasca r{t{cire, s-au f{cut cre~tini. Timp de dou{ zile, credincio~ii aceia au stat nedesp{r`i`i }n acel loc, rug|ndu-se ziua ~i noaptea. Dar, c|nd p{m|ntul a dat afar{ trupurile sfin`ilor, acelea l{sau din ele negr{it{ bun{ mirosire; iar credincio~ii, umpl|ndu-se de bucurie mare, i-au primit pe ei cu dragoste ~i i-au }ngropat cu cinste la un loc }nsemnat, izvor|nd din mormintele sfin`ilor mucenici t{m{duiri de toate neputin`ele. @BT-1 = Dup{ aceasta, Iulian, p{g|nul }mp{rat, a pierit degrab{ cu sunet, pentru c{, dup{ uciderea trimi~ilor din Persia, adic{ Sfin`ii Mucenici Manuil, Savel ~i Ismail, au pornit cu toat{ puterea lor }n Persia; iar diavolii, }n~el|ndu-i pe ei cu fermec{toriile proorocilor mincino~i, i-au f{g{duit lui biruin`{ asupra per~ilor. ]ns{ }mp{ratul Persiei, auzind de uciderea trimi~ilor s{i, s-a umplut de mare m|hnire, ~i }n~tiin`|ndu-se c{ Iulian, c{lc{torul de lege, ~i-a str|ns puterea sa, ~i a venit }n hotarele p{m|ntului s{u, a t{b{r|t asupra m|ndrului vr{jma~ ce venea asupra lui. Dup{ ce din am|ndou{ <%2>p{r`ile osta~ii s-au lovit ~i s-a f{cut mare v{rsare de s|nge, per~ii s-au<%0> }mputernicit ~i au biruit cetele grece~ti ~i au sf{r|mat puterea lui Iulian. @BT-1 = ]nc{ ~i urgia lui Dumnezeu, a ajuns pe acel dep{rtat de Dumnezeu; c{ci fiind ucis de o m|n{ nev{zut{, cu greu ~i-a lep{dat tic{losul s{u suflet, fiind de r|s ~i de batjocur{ per~ilor, asupra c{rora mergea cu m|ndrie ~i cu n{dejde de~art{, ca unul ce avea puterea diavolilor, }n care credea ~i n{d{jduia spre ei. Deci, cre~tinii, sc{p|nd de cumplita gonire ~i muncire, sl{veau pe Hristos, Dumnezeul ~i Izb{vitorul lor, C{ruia ~i de la noi I se cuvine cinste ~i slav{, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @BT-1 = @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI @SUBTITLE = ISAVRU ^I CEI ]MPREUN[ CU D\NSUL @BT-1 = @BT-1 = Sf|ntul Isavrul ~i cei }mpreun{ cu el erau din Atena. Dar, ie~ind din patria lui ~i merg|nd la o pe~ter{ din Apolonia, a aflat pe Inochentie, pe Felix, pe Peregrin ~i pe Ermia, pe care }nv{`|ndu-i s{ nu se dedea spre lucrurile cele lume~ti ~i trec{toare, ace~tia au }nt{rit cuv|ntul cu fapta; c{ci, ferindu-se ~i fugind de vorba ~i adunarea rudeniilor lor, au fost p|r|`i de rudenii la Tripondie eparhul, care prinz|ndu-i ~i neput|nd s{-i fac{ s{ se lepede de Hristos, a poruncit s{ fie da`i la chinuri. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, ~i cei }mpreun{ cu el au fost da`i pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de c{tre care au fost chinui`i prin foc ~i prin ap{. Dar, fiind izb{vi`i din aceste chinuri }n chip minunat, au }ntors pe mul`i la credin`a }n Hristos, }ntre care erau ~i cei mai de frunte ai cet{`ii: fra`ii Ruf ~i Rugin. Apoi, fiind condamna`i la pierzare, li s-au t{iat capetele.