@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A OPTSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI @SUBTITLE = <%4>LEONTIE, IPATIE ^I TEODUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Pe vremea }mp{r{`iei lui Vespasian, era }n Roma un oarecare b{rbat din r|nduiala senatorilor, cu numele Adrian. Acesta era cumplit la obicei, muncitor nemilostiv ~i afl{tor de toate r{ut{`ile. Deci, auzind de cre~tini c{ se }ngre`o~eaz{ de mul`imea zeilor ~i de jertfele idole~ti ~i hulesc pe zeii ce se cinstesc de romani ~i de elini ~i spun c{ Unul este Hristos, adev{ratul Dumnezeu, ~i pe mul`i }i aduc la credin`a lor, s-a umplut de r|vn{ pentru zeii cei spurca`i ~i, duc|ndu-se la }mp{rat, a cerut putere de la d|nsul asupra cre~tinilor ca s{-i sileasc{ la }nchinarea de idoli, iar pe cei ce nu vor voi s{ se }nchine idolilor s{-i munceasc{ ~i s{-i omoare. ]mp{ratul i-a dat }ndat{ acea putere ~i l-a trimis ca ighemon }n `ara Feniciei, ca s{ goneasc{ de acolo pe to`i cei care cred }n Hristos. Ie~ind el din Roma ~i apropiindu-se de Fenicia, a aflat }n cetatea ce se numea Tripoli un oarecare }ncep{tor de oaste cu numele Leontie, c{ oc{r{~te pe zeii cei vechi ~i }ntoarce pe oameni de la d|n~ii, }nv{`|ndu-i s{ nu le aduc{ jertf{, nici s{ li se }nchine, ~i c{ stric{ legile p{rinte~ti ~i mul`i }l ascult{. Ighemonul Adrian }ndat{ a trimis }n Tripoli pe un tribun cu mul`i osta~i, cu numele Ipatie, ca s{ prind{ pe Leontie ~i s{-l `in{ sub straj{ p|n{ la venirea lui. Leontie, robul lui Hristos, era de neam din Elada. El era mare la statura trupului, puternic ~i viteaz }n r{zboaie ~i ar{tase multe biruin`e ~i pentru aceea avea mare slav{ ~i cinste }ntre osta~i. El era }n`elept }n toate socotelile ~i a~ez{rile sale. Avea }nc{ }n`elepciune, iscusin`{ ~i ~tiin`{ }n Scripturi. ^tiind c{ Unul este adev{ratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos ~i slujea de-a pururea Aceluia, crez|nd }ntr-]nsul, petrec|ndu-~i via`a sa }n }ntreag{ }n`elepciune. El era ~i foarte milostiv cu cei s{raci, hr{nea pe cei fl{m|nzi, }mbr{ca pe cei dezbr{ca`i ~i odihnea pe str{ini. Astfel se }mpodobea cu toate lucrurile cele bune, pentru care, dup{ aceea, s-a }nvrednicit de la Domnul de cununa cea purt{toare de <%2>biruin`{.<%0> Deci, apropiindu-se de cetatea Tripoli, deodat{ tribunul a fost cuprins de o boal{ grea, cu cutremur ~i cu fierbin`eal{ ~i a zis c{tre osta~ii s{i: <192>^tiu pentru ce a c{zut asupra mea aceast{ boal{, <%2>deoarece s-au m|niat zeii asupra mea, c{ci, voind a veni aici, nu le-am<%0> adus cuviincioase jertfe, ~i pentru aceasta m{ pedepsesc cu aceast{ boal{<170>. Osta~ilor, v{z|nd pe tribunul lor c{ p{timea r{u, le era mil{ de d|nsul ~i erau m|hni`i pentru el, c{ de trei zile nu gustase nimic ~i, din ceas }n ceas, boala se }nt{rea mai mult ~i }l }ngrozea cu moarte. Dup{ trei zile, }ngerul Domnului, venind noaptea, s-a ar{tat tribunului }n vedenie, zic|ndu-i: <192>De voie~ti s{ fii s{n{tos, strig{ de trei ori c{tre cer }mpreun{ cu osta~ii, care sunt cu tine, zic|nd: <192>Dumnezeul lui Leontie, ajut{-mi! ^i de vei face aceasta, }ndat{ vei fi s{n{tos!<170> Tribunul, de~tept|ndu-se ~i deschiz|nd ochii, fiind bolnav de lingoare, a v{zut pe sf|ntul }nger, asemenea ca un t|n{r, cu podoab{ frumoas{, }mbr{cat }n hain{ alb{ ca z{pada, st|nd }naintea lui ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Eu sunt trimis cu osta~ii ca s{ prind pe Leontie ~i s{-l p{zesc p|n{ la venirea ighemonului Adrian, iar tu }mi porunce~ti s{ chem spre ajutor pe Dumnezeul lui Leontie?<170> Bolnavul zic|nd aceasta, }ngerul s-a f{cut nev{zut din ochii lui. Atunci el s-a }nsp{im|ntat ~i a strigat pe prietenii s{i care se odihneau aproape de el ~i le-a spus: <192>Fra`ilor, asculta`i ce am v{zut }n <%-2>}nt|iul somn, c|nd am adormit: Un t|n{r oarecare prealuminat mi-a<%0> stat }nainte ~i m-a sf{tuit ca, }mpreun{ cu voi to`i, s{ chem pe Dumnezeul lui Leontie ~i voi fi s{n{tos. Pe acel t|n{r l-am v{zut ~i }n vederea ochilor, dup{ ce m-am de~teptat din somn, apoi }ndat{ s-a f{cut nev{zut dinaintea mea<170>. Prietenii i-au r{spuns: <192>Nu este mare lucru s{ facem aceasta to`i }mpreun{, numai s{ te po`i face s{n{tos<170>. Unul din prietenii lui, cu numele Teodul, se mira foarte mult de vedenia bolnavului, ~i-l }ntreba cu de-am{nuntul, }n ce fel era acel t|n{r, pe care l-a v{zut }n vedenie. Bolnavul le spunea toat{ asem{narea }ngerului Domnului. ^i se aprindea inima lui Teodul cu dragoste c{tre Dumnezeul lui Leontie, cel ne~tiut }nc{. Apoi, dup{ ce to`i osta~ii s-au de~teptat din somn, s-au adunat la tribunul cel bolnav ~i, afl|nd de vedenia ce a avut, au stat to`i }mpreun{ privind spre cer ~i au strigat de trei ori cu bolnavul, zic|nd: <192>Dumnezeul lui Leontie, ajut{-mi!<170> ]ndat{ tribunul cel bolnav s-a f{cut s{n{tos ca ~i cum nu fusese bolnav deloc. Apoi, venind vremea pr|nzului, a }nceput a m|nca ~i a bea cu d|n~ii ~i a se veseli. Teodul, v{z|nd o minune ca aceea, a fost mai mult }n mirare ~i ~edea deoparte, t{c|nd ~i g|ndind }n sine: <192>Cine este Leontie ~i Cine este Dumnezeul lui?<170> Deci, tovar{~ii }l chemau s{ bea ~i s{ m{n|nce cu d|n~ii, iar el nu voia s{ guste nimic, ci petrecea fl{m|nd. Dar, v{z|nd pe osta~i d|ndu-se la b{utur{ ~i ne}ngrijindu-se de drum, a zis c{tre d|n~ii: <192>M|ine sau poim|ine ne va ajunge Adrian. Iar noi nu ne s|rguim s{ c{ut{m pe b{rbatul care ni s-a poruncit s{-l prindem; dar dac{ voi`i, m{ duc eu ~i cu tribunul }nainte de voi }n cetate s{ c{ut{m pe acel b{rbat dup{ care suntem trimi~i<170>. Zic|nd aceasta, a sf{tuit ~i pe tribun s{ mearg{ cu el }n cetate. Deci, au plecat am|ndoi }nainte. Suindu-se ei pe v|rful muntelui, pe care era zidit{ cetatea Tripoli, Leontie venea }n }nt|mpinarea lor ~i li s-a }nchinat zic|n-du-le: <192>Fra`ilor, bucura`i-v{ }ntru Domnul<170>. Tribunul ~i Teodul i-au r{spuns: <192>Bucur{-te ~i tu, frate!<170> Leontie a zis c{tre d|n~ii: <192>Pe cine c{uta`i aici?<170> Ei au r{spuns: <192>]mp{ratul Vespasian a aflat c{ un oarecare b{rbat cinstit, }n`elept, des{v|r~it }n fapte bune ~i viteaz }n oaste cu numele Leontie, vie`uie~te }n cetatea aceasta; la el suntem trimi~i, ca s{-i ~tim casa, c{ci }n urma noastr{ vine ighemonul Adrian, c{ruia i s-a }ncredin`at de }mp{rat aceast{ `ar{ a Feniciei, spre }ndreptare. El singur dore~te s{ vad{ pe Leontie, ca pe un om iubit al zeilor ~i voie~te s{-l trimit{ la }mp{rat cu mare cinste, pentru c{ tot senatul Romei voie~te s{-l vad{ ~i s{-l ~tie, deoarece to`i au auzit de b{rb{teasca lui vitejie }n r{zboaie, de iste`ime la c|rmuirea cet{`ilor ~i de cele mai multe lucruri }nsemnate ale lui, cum c{ ~i spre zei este foarte os|rdnic<170>. Fericitul Leontie, auzind acestea, le-a zis: <192>V{d c{ sunte`i str{ini ~i nu ~ti`i cele ce se fac }n cetatea aceasta; deci, veni`i }n casa mea ~i v{ odihni`i pu`in, apoi v{ voi ar{ta pe Leontie, de care zice`i c{ este prieten al acelor zei pe care voi }i cinsti`i; dar s{ ~ti`i c{ acela este cre~tin ~i crede }n Domnul Iisus Hristos<170>. Ei, auzind aceasta, ziceau }n g|ndul lor: <192>Cine este acest b{rbat care spune c{ Leontie este cre~tin? Oare nu este din prietenii lui? Apoi l-au }ntrebat: <192>Cum se cheam{ numele t{u?<170> El a r{spuns: <192>Despre numele meu se scrie astfel }n c{r`i: <192>Peste aspid{ ~i vasilisc vei p{~i ~i vei c{lca peste leu ~i peste balaur; pentru c{ mi se cade a c{lca peste diavol, vr{jma~ul cel nev{zut, ~i peste balaur, ighemonul vostru, vr{jma~ul cel v{zut; iar peste sfetnicii lui ~i peste cei mai calzi slujitori ai diavolului voi c{lca, precum pe aspid{ ~i vasilisc; deci, dup{ ce voi d{n`ui peste toat{ tab{ra leului, atunci }n fapte se va ar{ta luminos numele meu<170>. Tribunul ~i Teodul n-au }n`eles cele gr{ite, }ns{ socoteau }n sine ~i se minunau; deci, nepricep|nd cele auzite, au mers cu d|nsul }n cas{. Sf|ntul Leontie le-a pus masa ~i i-a osp{tat. M|nc|nd ei din cele puse }nainte, au zis: <192>O, bunule b{rbat, suntem }ndestula`i de osp{`ul t{u, ne-am s{turat de facerile tale de bine, acum r{m|ne s{ ne spui de Leontie pe care-l c{ut{m; c{ci, dac{ va veni Adrian, }i vom spune de tine, f{c{torul nostru de bine c{ ne-ai ar{tat at|ta dragoste. Deci, pentru toate acestea, el te va cinsti cu mult{ cinste ~i vei avea }mp{rt{~ire cu prietenii }mp{r{te~ti<170>. Sf|ntul a zis c{tre d|n~ii: <192>Eu sunt Leontie pe care voi }l c{uta`i!<170> Eu sunt osta~ul lui Iisus Hristos! Eu sunt acela la care v-a trimis Adrian s{-l prinde`i!<170> Atunci ei au c{zut la picioarele lui, zic|nd: <192>Rob al Dumnezeului Cel de sus, iart{-ne p{catul nostru ~i gr{be~te a ruga pe Dumnezeul t{u pentru noi, ca s{ ne izb{veasc{ ~i pe noi din p{g|n{tatea idoleasc{, Adrian, fiara cea preacumplit{; - pentru c{ ~i noi voim s{ fim cre~tini!<170> Apoi i-au spus cum i s-a f{cut celui bolnav ar{tare }ngereasc{ ~i cum, prin chemarea Dumnezeului lui Leontie, s-a t{m{duit de boal{<170>. Sf|ntul Leontie, auzind aceasta, s-a bucurat de puterea lui Hristos ~i, }ntinz|ndu-se la p{m|nt }naintea lui Dumnezeu }n chipul <%-1>Sfintei Cruci, se ruga cu lacrimi, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule, Cel<%0> ce voie~ti ca to`i oamenii s{ se m|ntuiasc{ ~i s{ vin{ la cuno~tin`a adev{rului, caut{ spre noi }n ceasul acesta. Tu ai f{cut ca cei ce au venit asupra mea s{ fie cu mine; deci, m{ rog, p{ze~te-m{ ~i pe mine oaia Ta ~i pe cei }mpreun{ cu mine lumineaz{-i cu lumina milostivirii Tale. Revars{ peste d|n~ii harul Sf|ntului T{u Duh, zide~te }ntr-}n~ii inim{ curat{ ~i, }nsemn|ndu-i cu semnul T{u cel sf|nt, f{-i osta~ii T{i nebirui`i. ]narmeaz{-i ~i }nt{re~te-i }mpotriva vr{jma~ului diavol ~i }mpotriva slujitorilor lui, ca ace~ti robi ai T{i s{ sf{r|me capul nev{zutului balaur ~i al v{zutului Adrian, fiara cea rea<170>. Sf|ntul, rug|ndu-se astfel cu c{ldur{, un nor luminos s-a pogor|t peste tribunul Ipatie ~i peste Teodul, prietenul lui, ~i, umbrindu-i, a l{sat ploaie peste ei ~i i-a botezat. Sf|ntul, v{z|nd aceasta, chema peste d|n~ii, pe c|nd }i ploua, numele Preasfintei Treimi, al Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Apoi, dup{ acea minunat{ botezare, a zis: <192>Slav{ @ie, Dumnezeul meu, c{ nu ai trecut cu vederea rug{ciunile celor ce Te iubesc ~i }mpline~ti voia celor ce se tem de Tine<170>. Dup{ aceea, Leontie a }mbr{cat }n hain{ alb{ pe cei boteza`i din nou ~i a poruncit s{ poarte lum|n{ri aprinse }naintea lor. ]n acea vreme, au sosit }n cetate ~i ceilal`i osta~i care r{m{seser{ pe drum ~i }ntrebau asemenea de Leontie, de tribunul lor ~i de Teodul. Deci, afl|ndu-i ~i venind la d|n~ii, au v{zut pe tribun ~i pe Teodul }n haine albe ~i lum|n{ri arz|nd }naintea lor, s-au minunat ~i nu pricepeau ce este aceea. Apoi, cunosc|nd c{ s-au f{cut cre~tini ~i s-au botezat, osta~ii au }nceput a se tulbura ~i a se m|nia de aceasta. Afl|nd despre cele petrecute ~i unii din cet{`eni, au }nceput a face tulburare }n cetate, strig|nd: <192>S{ se ard{ cu foc cei ce fac necinste zeilor no~tri!<170> Deci, s-a f{cut g|lceav{ ~i tulburare }n cetate. Unii ap{rau pe Leontie ~i pe cre~tinii care erau cu d|nsul, iar al`ii voiau s{-i piard{; }ns{ nu }ndr{zneau s{ le fac{ lor ceva r{u, ci a~teptau venirea ighemonului. Dup{ dou{ zile, Adrian ighemonul a venit }n cetate ~i to`i cet{`enii, ie~ind }n }nt|mpinarea lui, i-au spus toate despre Leontie ~i cei ce erau cu d|nsul, cum au crezut }n Hristos ~i ziceau: <192>Un b{rbat cre~tin oarecare, anume Leontie, pe mul`i }i }ntoarce de la zeii no~tri, am{gindu-i cu oarecare me~te~ugiri diavole~ti ~i vr{jitore~ti. El pream{re~te pe un Om, Care a fost b{tut de jidovi peste obraz ~i apoi dat la moarte pe cruce. Dar ~i pe osta~ii cei }mp{r{te~ti, acela~i Leontie i-a am{git cu farmecele lui obi~nuite, i-a tras la credin`a cre~tin{ ~i i-a }mbr{cat }n haine albe. Sunt trei zile de c|nd }i `ine }nchi~i }n casa sa ~i, }mpreun{ cu d|n~ii, sl{ve~te pe Hristos, Cel ce a fost r{stignit ~i defaim{ zeii no~tri cu huliri f{r{ de num{r. Atunci Adrian }ndat{ a trimis osta~i ca s{ prind{ pe Leontie, pe tribunul Ipatie ~i pe Teodul, s{-i arunce }n temni`{ ~i s{-i p{zeasc{ p|n{ la cercetare. Ighemonul a intrat }n cetate, dar, fiind ostenit, s-a odihnit de cale }n ziua aceea. Deci, Sf|ntul Leontie, ~ez|nd }n temni`{ }mpreun{ cu ceilal`i doi, toat{ ziua ne}ncetat }i }nv{`a dreapta credin`{ ~i-i }nt{rea spre muceniceasca nevoin`{, m|ng|indu-i cu r{spl{tirea ce are s{ fie. Apoi, sosind noaptea, a petrecut-o cu d|n~ii }n rug{ciune, }n c|nt{ri de psalmi ~i }n pream{rirea lui Dumnezeu. @BT-1 = F{c|ndu-se ziu{, ighemonul a stat la judecat{ ~i, sco`|nd din temni`{ pe sfin`i ~i pun|ndu-i }nainte la cercetare, a zis c{tre Leontie: <192>Oare tu e~ti Leontie?<170> Sf|ntul a zis: <192>Eu sunt<170>. Ighemonul a zis: <192>Ce fel de om e~ti tu?<170> Cum ai }ntors cu vr{jile ~i cu farmecele tale pe osta~ii cei ce cu credin`{ slujeau }mp{ratului nostru ~i i-ai }nduplecat s{ slujeasc{ Dumnezeului t{u?<170> R{spuns-a Leontie: <192>Eu sunt osta~ al Hristosului meu, Fiul luminii celei adev{rate, Care lumineaz{ pe tot omul ce vine }n lume; ~i cel ce vine la lumina aceea nu se poticne~te. ^tie ~i Ipatie ~i Teodul Cine este }ncep{torul luminii aceleia, lucrarea ~i s{v|r~irea; adic{ Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul Cel f{r{ de }nceput, Cel de o fiin`{ cu Tat{l, lumin{ din lumin{, Dumnezeu adev{rat din Dumnezeu adev{rat. Pe Acela ei cunosc|ndu-L, au p{r{sit pe zeii cei f{cu`i din lemn, din piatr{ ~i din oase de dobitoace necuv|nt{toare, deoarece sunt necuv|nt{tori ~i neputincio~i ~i cu }nlesnire pot a se sf{r|ma<170>. @BT-1 = Atunci ighemonul, auzind acele cuvinte }ndr{zne`e ale lui Leontie, a poruncit slujitorilor s{-l bat{ pe el tare. Sf|ntul Leontie, fiind astfel b{tut, }~i ridica ochii s{i spre cer, de unde a~tepta ajutorul lui Dumnezeu, iar c{tre ighemon gr{ia: <192>O, nebunule tiran, `ie `i se pare c{ m{ munce~ti pe mine! Nu vezi c{ singur, }mpietrindu-`i inima ta, mai mult te munce~ti pe tine?<170> Ighemonul, dup{ ce <%-2>l-a b{tut mult pe el, a poruncit s{-l duc{ }n temni`{ ~i, }ntorc|ndu-se<%0> c{tre Ipatie ~i Teodul, le-a zis: <192>Pentru ce a`i lep{dat obiceiurile p{rinte~ti }n care a`i crescut ~i, l{s|nd slujbele ost{~e~ti, a`i m|hnit pe }mp{rat?<170> Sfin`ii au r{spuns: <192>Mai bune slujbe am g{sit la ]mp{ratul Cel ceresc; pentru c{ ni s-a dat de la D|nsul p|inea aceea, care se pogoar{ din cer ~i care nu se sf|r~e~te niciodat{. Ni s-a dat paharul cel cu vin, care curge din coastele lui Hristos<170>. @BT-1 = Adrian a zis c{tre d|n~ii: <192>Aceste cuvinte netrebnice ~i neauzite v-a }nv{`at pe voi spurcatul Leontie. Dar eu v{ zic vou{ s{ face`i cele pl{cute }mp{ratului! Au doar{ nu ~ti`i poruncile lui, c{ cei ce cinstesc pe zei, aceia s{ se cinsteasc{ cu mari cinstiri ~i cu mai mari r|nduieli }n oaste? Iar cei ce se }ntorc de la zei, aceia au s{ se piard{ cu pedepse mai cumplite?<170> Deci, Sfin`ii Mucenici Ipatie ~i Teodul, r{spunz|nd la aceasta, au zis: <192>Slujba noastr{ este la ceruri; iar tu f{ ceea ce voie~ti, pentru c{ e~ti r|vnitor c{tre necura`ii t{i zei. Te }narmezi asupra noastr{, fiind nevinova`i, dar degrab{ va pieri via`a ta, pentru c{ vremea zilelor tale s-a scurtat<170>. @BT-1 = Atunci Adrian, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{ sp|nzure dezbr{cat pe tribun de lemnul de munc{ ~i s{-i strujeasc{ trupul lui cu unghii de fier; iar pe Teodul, }ntinz|ndu-l la p{m|nt, s{-l bat{ f{r{ cru`are. Sfin`ii, r{bd|nd cu vitejie acele munci, nu gr{iau altceva, dec|t numai se rugau lui Dumnezeu, dup{ cum erau }nv{`a`i de Sf|ntul Leontie ~i strigau, zic|nd: <192>M|ntuie~te-ne pe noi, Dumnezeule, c{ a lipsit cel cuvios<170>. Muncitorul, v{z|ndu-i pe d|n~ii petrec|nd tari ~i nebirui`i }n credin`a lui Hristos, i-a os|ndit la moarte, adic{ s{ li se taie capetele cu securea. Deci, sfin`ii duc|ndu-se la moarte, c|ntau: <192>Tu e~ti sc{parea noastr{, Doamne... ]n m|inile Tale ne d{m sufletele noastre!<170> Astfel cu bucurie ~i-au }ntins pentru Hristos grumajii lor sub secure, fiind t{ia`i, ~i s-au dus c{tre Domnul ca s{-~i ia cununa cea g{tit{ lor, din dreapta puitorului de nevoin`{. Dup{ aceasta, Sf|ntul Leontie iar{~i a fost scos la judecat{ ~i, duc|ndu-l }naintea ighemonului, acesta a zis c{tre d|nsul: <192>Leontie, cru`{-`i via`a ta, ca s{ nu suferi munci grele, precum au suferit cei }n~ela`i de tine, tribunul Ipatie ~i Teodul. Ascult{-m{ pe mine ~i jertfe~te zeilor, c{ de mare cinste o s{ te }nvrednice~ti de la mine, de la }mp{rat ~i de la mai marii Romei<170>. Sf|ntul Leontie a r{spuns: <192>S{ nu-mi fie mie aceea ce zici, ca s{ v{d fa`a }mp{ratului t{u. Fa`a lui este vr{jma~{ ~i ur|t{ lui Dumnezeu! Dar, de voie~ti tu, Adriane, f{-te prieten al Hristosului meu, c{ de o vei face aceasta, }`i voi ar{ta c|t{ cinste, bog{`ie ~i m|ntuire ve~nic{ vei c|~tiga<170>. Atunci Adrian, de m|nie, a zis: <192>Oare ce fel de m|ntuire voie~ti s{ c|~tig, precum a c|~tigat tribunul ~i Teodul? O, spurcatule ce e~ti, oare nu ~tii cu ce fel de pedeaps{ au pierit aceia?<170> Sf|ntul a zis: <192>Pedeapsa aceea pe care ai dat-o lor, nu este pedeaps{, ci mai ales pace ~i bucurie; pentru c{ acum ei se bucur{ ~i se veselesc, s{l{~luindu-se }mpreun{ cu cetele }ngere~ti<170>. Adrian a zis: <192>Ia aminte, Leontie, la cele gr{ite de mine. Care din oamenii cei ce au minte, au def{imat c|ndva acea str{lucire prealuminoas{ a soarelui ~i pe marii zei, ca: Die, Apolon, Poseidon, Afrodita ~i pe ceilal`i ~i cu moarte necinstit{ ~i cumplit{ s{-~i sf|r~easc{ via`a lor? Cu adev{rat nimeni, f{r{ numai cei ce sunt fermeca`i de tine<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Au n-ai auzit Scriptura, care zice: Zeii p{g|nilor sunt diavoli, ~i asemenea lor s{ fie ~i cei ce-i cinstesc pe ei. Deci, to`i cei ce nu n{d{jduiesc spre d|n~ii ~i cei ce au }n`elegere s{n{toas{, care ar fi voit s{ fie asemenea cu pietrele cele mute ~i cu lucrurile cele ne}nsufle`ite, precum sunt zeii vo~tri, aduc|ndu-le jertfe, au s{ piar{ cu moarte f{r{ de sf|r~it<170>. Atunci muncitorul, m|niindu-se, a poruncit s{ }ntind{ la p{m|nt pe mucenic ~i patru slujitori tari s{-l bat{ f{r{ cru`are; iar propov{duitorul zeilor s{ strige: <192>Cei ce def{imeaz{ pe zeii no~tri ~i nu se supun }mp{r{te~tilor porunci, cu o pedeaps{ ca aceasta s{ piar{<170>. Deci, sf|ntul mucenic a fost b{tut at|t de mult, p|n{ au ostenit slujitorii cei ce-l b{teau; iar sf|ntul zicea c{tre muncitor: <%-2><192>Chiar de-mi vei zdrobi tot trupul meu cu r{ni, mintea mea nu mi-o<%0> vei birui, nici vei fi st{p|n pe sufletul meu!<170> Atunci ighemonul a poruncit s{-l sp|nzure de un lemn de munc{ ~i tot trupul lui, coastele ~i fluierele, s{ le strujeasc{ cu unelte de fier ascu`ite. Astfel sf|ntul, fiind strujit, }ntr-acele dureri cumplite }~i ridica ochii s{i spre cer ~i se ruga: <192>Dumnezeul meu, spre Tine am n{d{jduit, m|ntuie~te-m{ pe mine, Doamne!<170> Apoi, muncitorul a zis c{tre slujitori; <192>Lua`i-l pe el de pe lemn, c{ci ~tiu c{ de aceea ~i-a ridicat ochii s{i spre cer, ca s{ roage pe zeii no~tri, s{-i dea lui odihn{<170>. Atunci Sf|ntul Leontie, auzind aceasta, a strigat cu glas mare c{tre d|nsul: <192>S{ piei ~i tu ~i zeii t{i, tic{losule ~i spurcatule muncitor! Eu m{ rog Dumnezeului meu, ca s{-mi dea t{rie ~i putere de a r{bda muncile cele date de tine<170>. Deci, muncitorul a poruncit ca iar{~i s{-l sp|nzure cu capul }n jos ~i s{-i lege de grumaji o piatr{ grea. Astfel mucenicul, st|nd sp|nzurat mult{ vreme, se ruga zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai }nt{rit pe robii T{i, Ipatie ~i Teodul, }ntru m{rturisirea Preasf|ntului T{u nume, }nt{re~te-m{ ~i pe mine, robul T{u, cel smerit ~i p{c{tos, ca s{ pot }ndura muncile acestea. Nu te dep{rta de la mine, n{dejdea mea!<170>. Atunci Adrian a zis: <192>O, Leontie, ~tiu c{ vei fi prieten zeilor no~tri<170>. R{spuns-a mucenicul: <192>Eu sunt rob al lui Dumnezeu Cel de sus, iar tu e~ti rob al zeilor t{i, cu care vei pieri }mpreun{<170>. Sf|ntul Leontie, p{timind toat{ ziua }n ni~te munci ca acestea, s-a apropiat seara, c|nd soarele se pleca spre apus; iar muncitorul a poruncit ca s{ ia pe sf|ntul mucenic ~i s{-l arunce }n temni`{ p|n{ a doua zi. Sf|ntul c|nta toat{ noaptea }n temni`{, zic|nd: Domnul este luminarea mea ~i M|ntuitorul meu, de cine m{ voi <%2>teme? Deci, i s-a ar{tat }ngerul Domnului ~i i-a zis: ]mb{rb{tea-z{-<%0>te, Leontie! Domnul Dumnezeu, C{ruia tu }i sluje~ti cu credin`{, este aproape de tine<170>. Atunci sf|ntul se bucura ~i se veselea }ntru Dumnezeul s{u. A doua zi, ighemonul Adrian, ~ez|nd iar{~i la judecat{, a pus }nainte pe Sf|ntul Leontie ~i i-a zis: <192>Ce ai socotit, Leontie, de tine?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Am socotit odat{ ca s{ nu iau aminte la cuvintele tale cele de~arte ~i de multe ori `i-am spus ~i acum }`i spun acela~i lucru, c{ niciodat{ nu voi l{sa pe Dumnezeul meu, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul, marea ~i toate cele dintr-}nsele. Nu voi p{r{si pe Domnul meu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a p{timit r{stignire pentru m|ntuirea noastr{ ~i }n Care mi-am pus n{dejdea mea<170>. Ighemonul a zis: <192>Ascult{-m{, Leontie, jertfe~te zeilor; c{ de m{ vei asculta, m{ jur `ie pe zeii mei cei scumpi, c{ mare cinste ~i multe bog{`ii vei c|~tiga<170>. R{spuns-a sf|ntul: <192>Ce fel de cinste ~i bog{`ii sunt }n partea cea de sub cer, pentru care te-a~ fi ascultat ~i m-a~ fi lep{dat de Dumnezeul meu? C{ci toat{ lumea nu este vrednic{ lui Hristos St{p|nul meu, pe Care cu toat{ inima mea ]l iubesc ~i pentru a C{rui dragoste p{timesc ~i sunt gata a le p{timi pe toate; iar diavolilor t{i nu voi jertfi niciodat{!<170> Muncitorul, v{z|nd c{ nu poate birui pe osta~ul lui Hristos ~i nici a-l }ndupleca spre a sa p{g|n{tate, a dat contra lui os|nda de moarte, }n acest chip: <192>Pe Leontie, care n-a voit s{ se supun{ poruncii }mp{r{te~ti, adic{ s{ aduc{ jertf{ zeilor; ci, mai cu seam{ a oc{r|t pe zeii no~tri cei p{rinte~ti, poruncim: S{ fie }ntins la p{m|nt }n patru p{r`i ~i s{-l bat{ at|t de tare, p|n{ ce r{u }~i va lep{da sufletul s{u<170>. Deci, Mucenicul Leontie, fiind }ntins ~i legat de patru pari, a fost at|t de cumplit b{tut, }nc|t }n acele munci grele ~i-a dat sufletul s{u cel sf|nt }n m|inile lui Dumnezeu. Iar trupul lui, t|r|ndu-l, l-au aruncat afar{ din cetate, pe care, lu|ndu-l credincio~ii, l-au }ngropat cu cinste aproape de malul Tripoliei. Aceast{ p{timire a Sf|ntului Mucenic Leontie a scris-o Notarie, robul lui Hristos, care a v{zut toate acestea cu ochii s{i. A scris-o pe t{bli`{ de plumb ~i a pus-o }n morm|nt l|ng{ moa~tele sf|ntului, pentru neamul cel mai de pe urm{; deci, cel ce cite~te sau ascult{ pe cel ce cite~te, s{-~i ridice spre cer m|inile sale ~i s{ dea slav{ lui Dumnezeu, Care a }nt{rit pe robul S{u, spre at|t de mare nevoin`{. Mucenicul lui Hristos, Leontie, ~i-a s{v|r~it p{timirea sa }n ziua de 18 iunie, }n timpul st{p|nirii lui Vespasian }n Roma, iar peste noi, }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia s{-I fie slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.