@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A NOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI APOSTOL IUDA,<%0> @SUBTITLE = <%4>RUDA DOMNULUI DUP[ TRUP<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfin`i Apostoli ai lui Hristos, tr{g|ndu-se din semin`ia lui David ~i a lui Solomon. El s-a n{scut }n Nazaretul Galileii, din tat{l s{u, Iosif teslarul <196> logodnicul Preacuratei Fecioare Maria <196> ~i din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta. Maica lui a fost fiica lui Agheu, fiul lui Valahie ~i fratele lui Zaharia, pe care a luat-o Iosif }n }nso`ire legiuit{ ~i i-a n{scut pe ace~ti fii, care sunt pomeni`i }n Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon ~i Iuda. ]ns{ acest sf|nt, se nume~te Iuda al lui Iacov, numit fratele Domnului, c{ci pentru smerenie, singur se f{cea nevrednic s{ se numeasc{ fratele Domnului dup{ trup, de vreme ce la }nceput a gre~it din ne~tiin`{ fa`{ de El, pe de o parte pentru necredin`{, iar pe de alta pentru neiubirea de frate. Cu necredin`a a gre~it, precum adevere~te despre aceasta Sf|ntul Ioan, zic|nd: Nici fra`ii lui nu credeau }n El. Sf|ntul Teofilact, spune c{ feciorii lui Iosif sunt fra`i ai Lui ~i zice: <192>Fra`ii lui, feciorii lui Iosif, }l oc{r{sc - }ntre care este ~i acest Iuda<170>. ]ns{ de unde aveau ei aceast{ necredin`{? Din socoteala cea putred{ ~i din zavistie, pentru c{ obiceiul rudeniilor este ca totdeauna s{ urasc{ mai mult pe ai s{i, dec|t pe cei str{ini. Deci, este ar{tat c{ Iuda de la }nceput a gre~it prin ne~tiin`{ c{tre Hristos, cu necredin`a ~i cu zavistia. El a mai gre~it ~i cu neiubirea de frate, precum se scrie despre aceasta }n via`a Sf|ntului Iacov, fratele Domnului, pentru c{ Iosif <196> dup{ }ntoarcerea din Egipt <196> }mp{r`ind p{m|ntul s{u fiilor lui cei fire~ti, pe care i-a avut cu femeia cea dint|i, a voit s{ fac{ parte ~i Domnului nostru Iisus Hristos, Cel n{scut f{r{ de s{m|n`{, mai presus de fire, din Preacurata Fecioar{, fiind atunci }nc{ prunc mic, iar ceilal`i fii ai lui Iosif <196> }ntre care ~i acest Iuda <196> nu voiau s{-L primeasc{ la mo~tenire }mpreun{ cu ei, ca pe Cel ce nu era n{scut din aceea~i maic{. Dar Iacov L-a primit pe El, }mpreun{ mo~tenitor la partea sa, ~i de aceea Iacov s-a numit <192>fratele Domnului<170>. Deci, Sf|ntul Iuda, ~tiind gre~elile sale cele dint|i, nu }ndr{znea s{ se numeasc{ fratele Domnului, ci numai al lui Iacov, precum scrie ~i }n scrisoarea sa, zic|nd: <192>Iuda, sluga lui Iisus Hristos ~i fratele lui Iacov...<170>. Acest sf|nt apostol are }nc{ diferite numiri. Astfel, Sf|ntul Matei Evanghelistul }l nume~te Levi sau Tadeu ~i aceasta nu f{r{ oarecare taine. Aceste taine le putem cunoa~te din t|lcuiri, pentru c{ Levi se nume~te <192>}mpreunat<170> sau <192>din inim{<170> sau <192>ca un leu<170>. Deci, Sf|ntul Iuda s-a numit ca un Levi, pentru c{ dup{ gre~eala lui cea mai dinainte, ce o f{cuse din ne~tiin`{, dup{ ce a cunoscut c{ Iisus este adev{ratul Mesia, s-a al{turat l|ng{ D|nsul cu dragoste ~i ca un leu s-a nevoit cu b{rb{`ie pentru El. Drept aceea, cu dreptate ~i cu cuviin`{ s-au zis despre d|nsul aceste cuvinte, care }n aceea~i vreme s-au zis ~i despre Iuda, fiul lui Iacov ~i str{mo~ul lui Hristos: Iudo, pe tine te laud{ fra`ii t{i; culc|ndu-te, ai dormit ca un leu, ca un pui de leu. Tadeu se t|lcuie~te <192>l{ud{tor<170> sau <192>m{rturisitor<170>. Deci, Sf|ntul Iuda a fost numit Tadeu, c{ci, l{ud|nd ~i m{rturisind pe Hristos Dumnezeu, hr{nea din }nv{`{turile sale apostole~ti pe cei ce erau prunci }n credin`{, adic{ pe cei d|nt|i credincio~i ai Bisericii. Mai sunt }nc{ ~i unii care socotesc cum c{ acest Sf|nt Iuda este supranumit Varsava, dup{ Faptele Apostolilor. Acolo se zice: Au venit Apostolii ~i b{tr|nii cu toat{ adunarea s{ aleag{ pe un b{rbat dintr-}n~ii ~i s{-l trimit{ }n Antiohia cu Pavel ~i cu Varnava, anume pe Iuda, care se numea Varsava, adic{ <192>fiul }ntoarcerii<170>, fiindc{, dup{ gre~elile sale cele de mai }nainte c{tre Hristos, s-a }ntors prin poc{in`{, cu credin`{ ~i cu dragoste. C{ci, }n cele ce gre~ise mai mult, }n acelea a ar{tat mai mult{ }ndreptare. El gre~ise mai }nt|i prin necredin`{, dup{ aceea a crezut }ntr-]nsul f{r{ }ndoial{ ~i s-a f{cut Apostolul ~i propov{duitorul Lui. Gre~ise apoi c{tre Hristos prin neiubire, iar dup{ aceea at|t L-a iubit, }nc|t ~i-a pus ~i sufletul pentru D|nsul, pentru c{ avea mare r|vn{ pentru Hristos ~i dorea ca toat{ lumea s{-L cunoasc{ pe El, adev{ratul Dumnezeu, s{ cread{ }ntr-]nsul, s{-L iubeasc{ ~i s{-~i c|~tige m|ntuirea. Aceast{ r|vn{ a lui este povestit{ ~i }n Sf|nta Evanghelie. C{ci, pe c|nd Domnul gr{ia c{tre ucenicii S{i: Cel ce m{ iube~te pe Mine, va fi iubit de Tat{l Meu ~i Eu }l voi iubi pe el ~i singur M{ voi ar{ta lui... atunci Iuda <196> nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului dup{ trup <196> a zis c{tre d|nsul: Doamne, de ce voie~ti s{ Te ar{`i nou{, iar lumii nu? Ca ~i cum ar fi zis: <192>Doamne, nu numai nou{ s{ ne dai cuno~tin`a Ta, ci la toat{ lumea. Nu numai nou{ singuri s{ ne ar{`i m|ntuirea Ta, ci la tot neamul omenesc. Nu numai noi, robii ~i ucenicii T{i, ci toat{ lumea, cunosc|ndu-Te pe Tine F{c{torul ~i M|ntuitorul nostru, s{ Te iubeasc{ cu c{ldur{, s{-@i slujeasc{ cu credin`{ ~i s{ Te pream{reasc{ }n veci<170>. Dup{ ]n{l`area Domnului, Sf|ntul Apostol Iuda a propov{-duit pe Hristos }n diferite `{ri. Despre aceasta ne spune Nichifor, scriitorul istoriei biserice~ti, zic|nd despre d|nsul astfel: <192>Dumnezeiescul Iuda <196> nu Iscarioteanul, ci altul <196> care avea dou{ nume, Tadeu ~i Levi, fiul lui Iosif ~i fratele lui Iacov, cel aruncat de pe aripa bisericii, a propov{duit mai }nt|i Evanghelia }n Iudeea, Galileea, Samaria, ~i Idumeea, apoi }n cet{`ile Arabiei, }n p{r`ile Siriei ~i ale Mesopotamiei; iar mai pe urm{, s-a dus }n Edesa, }n cetatea lui Avgar, unde mai }nainte propov{duise pe Hristos alt Tadeu, care era unul din cei ~aptezeci de apostoli. Acolo, dac{ lipsea ceva din slujba acestui Tadeu, acest Iuda-Tadeu le-a }mplinit bine. S{ se mai ~tie c{ Sf|ntul Iuda a binevestit cuv|ntul m|ntuirii ~i }n Persia, iar de acolo a scris }n limba greceasc{ Epistola soborniceasc{ c{tre credincio~i. Acea epistol{, de~i este scris{ pe scurt, este }ns{ de mare }n`elegere ~i plin{ de }nv{`{turi folositoare. Unele din acele scrieri erau dogmatice, adic{ despre taina Prea Sfintei Treimi ~i a ]ntrup{rii lui Hristos, despre deosebirea }ngerilor buni de cei r{i, ~i despre }nfrico~ata judecat{ ce va s{ fie. Iar altele erau }nv{`{toare de obiceiuri, care sf{tuiesc pe oameni a fugi de necur{`iile p{catelor trupe~ti, de huliri, de m|ndrie, de neascultare, de zavistie ~i de ur|ciune, de me~te~ugiri ~i de vicle~uguri, ca fiecare s{ fie statornic }n chemarea sa, }n credin`{, }n rug{ciune ~i }n dragoste; }n a se }ngriji de }ntoarcerea celor r{t{ci`i la adev{rata credin`{ ~i a se p{zi de eretici, ale c{ror obiceiuri v{t{m{toare de suflet le-a ar{tat luminos, iar pierderea lor o asem{na cu a sodomitenilor. ]n scrisoarea sa arat{ }ns{ ~i aceasta: Nu este destul pentru m|ntuire, ca s{ se lepede cineva de p{g|neasca credin`{ ~i s{ se apropie de sf|nta credin`{ ortodox{, ci se cuvine ca, pe l|ng{ credin`{, s{ fac{ ~i fapte bune. Pentru aceasta el aduce spre chip ~i pilda celor pedepsi`i de Dumnezeu, }ngeri ~i oameni. Pe }ngerii r{i Dumnezeu i-a legat }n }ntuneric cu leg{turile cele ve~nice ~i spre judecata Sa }i p{ze~te, deoarece nu ~i-au p{zit r|nduiala lor. Pe oamenii cei sco~i din Egipt i-a pierdut }n pustie, deoarece n-au umblat dup{ chemarea lui Dumnezeu, ci s-au ab{tut la }nd{r{tnicii. @BT-1 = Astfel Sf|ntul Apostol Iuda a ar{tat }n trimiterea sa prin cuvinte scurte lucruri mari. El a suferit multe dureri ~i osteneli, trec|nd prin multe `{ri, propov{duind pe Hristos, botez|nd ~i }ncredin`|nd popoarele ~i pov{`uindu-le la m|ntuire. Apoi, dup{ ce s-a dus }n p{r`ile Araratului, }ntorc|nd mul`ime de popor de la }n~el{ciunea idoleasc{ la Hristos, a fost prins de }nchin{torii la idoli ~i, dup{ ce l-au muncit mult, l-au sp|nzurat pe un lemn }n chip de cruce. ^i str{puns fiind cu suli`a de cei necredincio~i, ~i-a sf|r~it nevoin`a ~i alergarea sa. Deci, a trecut }n cer la Hristos Dumnezeu, ca s{-~i ia cununa cea ve~nic{ a r{spl{tirii apostole~ti, fiind num{rat }n ceata celor doisprezece Apostoli. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL PAISIE CEL MARE, (<187> 370) @BT-1 = Cuviosul P{rintele nostru Paisie, a fost din Egipt. El s-a n{scut din p{rin`i dreptcredincio~i, }mbun{t{`i`i ~i }mbog{`i`i de obiceiuri bune ~i cre~tine~ti care aveau ~apte copii asemeni lor }n obiceiuri ~i fapte bune. Bog{`ia lor le era destul{, }nc|t puteau s{ ajute ~i pe cei ce aveau trebuin`{; c{ci, cu c|t }mp{r`eau la s{raci averile lor, cu at|t mai mult Dumnezeu le }nmul`ea toate. @BT-1 = Murind tat{l lor, a r{mas toat{ grija copiilor ~i a lucrurilor pe seama maicii lor. ]ns{ cea mai mare grij{ a avut ea pentru Paisie, ca unul ce era mai mic dec|t to`i copiii ei. Drept aceea, fiindc{ ea se }ntrista mult, i s-a ar{tat }ngerul Domnului ~i i-a zis: <192>Dumnezeu, Tat{l s{rmanilor, m-a trimis s{-`i spun pentru ce te }ngrije~ti at|t pentru cre~terea copiilor t{i, ca ~i cum ai avea grij{ de ei numai tu singur{ ~i nu ~i Dumnezeu? Deci, nu te }ntrista, ci }ncredin`eaz{ lui Dumnezeu pe fiul t{u, c{ci prin el se va sl{vi numele S{u cel sf|nt<170>. Ea, auzind acestea, a zis: <192>To`i copiii mei sunt ai lui Dumnezeu, s{-~i ia pe care voie~te<170>. Dar }ngerul, apuc|nd de m|n{ pe Paisie, a zis: <192>Acesta este binepl{cut Domnului!<170> Atunci ea a zis c{tre }nger: <192>Acesta nu este vrednic pentru slujirea ~i slujba lui Dumnezeu, ci ia mai bine pe unul din cei mai mari care va fi vrednic<170>. ]ngerul a zis: <192>O, preabun{ femeie, tu zici c{ Paisie nu este vrednic spre slujirea lui Dumnezeu, }ns{ s{ ~tii c{ puterea lui Dumnezeu se s{l{~luie~te }n cei neputincio~i. Acesta, cel mai mic dec|t ceilal`i, este cel ales de Dumnezeu<170>. Acestea zic|nd, }ngerul s-a dus. Femeia, de~tept|ndu-se din somn, se minuna de dumnezeiasca porunc{ ~i-L sl{vea pe Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, fac{-se mila Ta spre noi ~i spre robul t{u Paisie!<170> Acestea ~i altele asemenea a zis, rug|ndu-se ~i mul`umind lui Dumnezeu. Apoi, lu|nd pe copil, l-a afierosit lui Dumnezeu. Dumnezeiescul Paisie, fiindc{ era tem{tor de Dumnezeu, odat{ cu cre~terea v|rstei, a crescut ~i }n dumnezeiescul dar; astfel inima lui s-a r{nit de dumnezeiasca dragoste ~i a dorit petrecerea monahiceasc{. Deci, ajung|nd la v|rsta c|nd putea s{ lucreze poruncile Domnului, s-a pov{`uit de dumnezeiescul dar ~i s-a dus }n pustia schitului, ca un miel f{r{ de r{utate, la p{storul oilor cuv|nt{toare; adic{ la dumnezeiescul Pamvo, care, av|nd darul de a vedea mai }nainte, a cunoscut cele ce erau s{ fie pentru Paisie. Deci, primindu-l cu mult{ bucurie, l-a }mbr{cat }n cuviosul chip al monahilor. Paisie, fiind vas ales al dumnezeiescului dar, se pov{`uia de acesta la toat{ fapta bun{. ]nt|i a ispr{vit bine nevoin`ele ascult{rii, f{c|nd cu os|rdie toate acelea, pe care i le poruncea p{rintele lui cel duhovnicesc. Apoi s-a apucat de mai mult{ ~i mai aspr{ p{timire, dorind a ajunge la cele des{v|r~ite. Dumnezeiescul p{rin<%-2>tele nostru Pamvo, v{z|ndu-l c{ dorea nevoin`ele cele mai }nalte, i-a<%0> zis: <192>Fiul meu, Paisie, nu se cuvine celui nou }ncep{tor s{ caute la fa`a unui om, ci s{-~i plece pururea capul }n jos ~i cu mintea sa s{ g|ndeasc{ necontenit la cele cere~ti, primind frumuse`ile ~i podoabele negr{itei slave a lui Dumnezeu ~i, dintr-o privire ca aceasta, s{ sl{veasc{ atotputernicia lui Dumnezeu, F{c{torul nostru de bine<170>. Paisie, auzind aceste cuvinte folositoare de suflet, s-a umplut de dor dumnezeiesc ~i le-a s{v|r~it cu lucrul. De atunci au trecut trei ani, p{zind aceast{ porunc{ cu at|ta t{rie, }nc|t n-a v{zut deloc fa`{ de om, ci se }ndeletnicea cu totul }n citirea dumnezeie~tilor Scripturi ~i }n cercetarea dumnezeie~tilor dogme ~i cu acestea, ca ~i cu ni~te ape dulci, ad{pa ~i roura sufletul s{u, precum zice proorocul David: Era ca un sad pururea }nverzit ~i r{s{dit l|ng{ izvoarele apelor, care, ad{p|ndu-se, spore~te ~i }nflore~te ~i, la vremea potrivit{, face rod copt ~i foarte dulce. Adeseori obi~nuia a zice cu mult dor ~i acest grai al lui David: C|t sunt de dulci cuvintele Tale g|tlejului meu, mai mult dec|t mierea! Astfel Paisie, rug|ndu-se necontenit ca ~i apostolul, str|mtora ~i muncea trupul s{u cu postiri ~i privegheri ~i avea supus trupul voin`ei sufletului. Dumnezeiescul Pamvo, v{z|ndu-l c{ sporea }n duhovniceasca nevoin`{ ~i }n fapte bune, }l }ndemna p{rinte~te ~i-l pov{`uia cu luare aminte la cele pl{cute lui Dumnezeu; ~i a~a, conduc|ndu-l bine ~i cu dreapt{ credin`{, l-a ar{tat iscusit ~i l{murit, dup{ fapt{ ~i dup{ privire. @BT-1 = Dar b{tr|nul, ajung|nd la sf|r~itul s{u, se silea de aici s{ ajung{ la cere~tile bun{t{`i, pe care dorea de mult s{ le dob|ndeasc{, binecuv|nt|nd pe Paisie cu multe binecuv|nt{ri ~i spun|nd multe proorocii despre d|nsul, a trecut de la p{m|nt c{tre cele cere~ti. Deci, }n acest chip Paisie se }ndulcea de n{dejdile cele bune, pe care le avea, iar eu, smeritul Ioan, care am scris aceast{ povestire de fa`{, am r{mas }mpreun{ cu Paisie }n una ~i aceea~i chilie, av|nd am|ndoi aceea~i socoteal{, petrec|nd aceea~i petrecere ~i vie`uire, dup{ canonul ce luasem de la duhovnicescul nostru p{rinte, }ndemn|ndu-ne unul pe altul la fapte bune ~i lucr|nd am|ndoi pentru m|ntuirea sufletelor noastre. @BT-1 = Trec|nd pu`in{ vreme, iar Paisie }nc{lzindu-se cu c{ldura Sf|ntului Duh, se nevoia cu o mai mare petrecere. El a }nceput a posti toat{ s{pt{m|na ~i numai s|mb{ta m|nca, iar hrana lui era doar pu`in{ p|ine ~i sare. ]n celelalte zile ale s{pt{m|nii, }n loc s{ se hr{neasc{ cu p|ine sim`it{, se }ndulcea ~i se veselea cu p|ine g|ndit{, adic{ cuv|ntul lui Dumnezeu. Adeseori citea ~i cugeta la proorocia dumnezeiescului Ieremia, care i s-a ar{tat de multe ori, precum zic unii, ~i }i t|lcuia }n`elesurile cele ascunse ale proorociei ~i cu acestea }l }ndemna spre }ndr{girea ~i dragostea bun{t{`ilor celor f{g{duite. Dar el totdeauna se }ntindea la cele dinainte, dup{ dumnezeiescul Pavel, adic{ totdeauna se silea s{ fac{ ~i alte fapte bune ~i nu se mul`umea cu cele mai dinainte. @BT-1 = Deci, pe l|ng{ s{pt{m|na care postea mai }nt|i a ad{ugat ~i alta, ~i postea }mpreun{ dou{ s{pt{m|ni, iar s|mb{ta iar{~i m|nca hrana lui cea obi~nuit{, adic{ pu`in{ p|ine ~i sare. ^i }i era hrana cea mai minunat{, c{ci nimeni nu ~tia petrecerea lui cea }ntocmai cu a }ngerilor, afar{ de Dumnezeu, care vede cele ascunse ~i near{tate. Drept aceea, robindu-se de dragostea lini~tii, numai pe aceea o iubea; adic{ a se ruga ~i a vorbi totdeauna cu Dumnezeu ~i prin str{lucirile ce se trimit afar{ de la El a se apropia de marginea dorin`elor <196> care este Dumnezeu. @BT-1 = Cunosc|nd eu, zice ucenicul lui, c{ dumnezeiescul Paisie avea ni~te g|nduri ca acestea, adic{ s{ petreac{ singur, m{car c{ desp{r`irea }mi era lucru nesuferit, cu toate acestea, am f{cut }ncercare, ca s{ cunosc chipul acelei lini~ti. Deci am c{utat s{ aflu, de unde venea acea dorin`{. Din pov{`uirea lui Dumnezeu, ori din }ns{~i voia lui? Pentru aceea am zis c{tre el: <192>Frate Paisie, iat{, te v{d c{ te st{p|ne~ti de }ndr{girea lini~tii. S{ ~tii bine, c{ ~i eu am acela~i dor, }ns{ nu ~tiu de unde ne-a venit nou{ un g|nd ca acesta. Deci, vino s{ rug{m pe milostivul Dumnezeu, ca s{ ne arate voia Lui cea sf|nt{ ~i dup{ acea voie s{ facem: ori s{ locuim }mpreun{, ori s{ ne desp{r`im unul de altul<170>. Acestea auzindu-le Paisie, a r{spuns: <192>Bine zici, iubitul meu Ioan, a~a s{ facem, ca os|rdia noastr{ cea duhovniceasc{ s{ fie bineprimit{ la Dumnezeu<170>. Acestea zic|nd, am petrecut noaptea aceea priveghind ~i rug|nd fierbinte pe Dumnezeu, ca s{ ne arate voia Sa cea sf|nt{. Dumnezeu, ca un bun ~i milostiv ce este, a ascultat rug{ciunea noastr{, ~i }n vremea Utreniei, un }nger dumnezeiesc ni s-a ar{tat nou{, zic|nd: <192>Dumnezeu porunce~te s{ v{ desp{r`i`i ~i fiecare s{ aib{ locuin`{ deosebit{. Iar tu, o, Ioane r{m|i }n acest loc ~i f{-te multora pov{`uitor spre m|ntuire. Iar tu, o, Paisie, sluga lui Hristos, du-te de aici ~i mergi }n partea de apus a pustiei. Acolo se va aduna prin tine popor nenum{rat <196> zice Domnul <196>, ~i vei zidi o m|n{stire, c{ ~i }n acel loc, numele Meu se va sl{vi<170>. Acestea zic|nd, }ngerul s-a f{cut nev{zut. Deci noi, ascult|nd porunca Lui, ne-am desp{r`it unul de altul, ~i am r{mas la locul acela; iar Paisie, merg|nd }n partea pustiei dinspre apus, a t{iat o piatr{ ~i f{c|nd o pe~ter{, a locuit }ntr-}nsa. At|ta s-a apropiat de el Dumnezeu, prin cov|r~itoarea lui cur{`enie ~i pentru }nalta lui petrecere, }nc|t ~i ]nsu~i Hristos i se ar{ta lui de multe ori, ~i-l pov{`uia la fapte bune, precum va ar{ta adev{rul din cuv|ntul ce urmeaz{. ]ntr-una din zile, dumnezeiescul Paisie, ~ez|nd }n pe~tera sa ~i <%-2>pream{rind pe Dumnezeu, i s-a ar{tat M|ntuitorul nostru, zic|ndu-i:<%0> <192>Pace `ie, iubitul meu Paisie!<170> Paisie, scul|ndu-se }n picioare, s-a }nfrico~at ~i a zis: <192>Iat{ robul T{u. Ce porunce~ti, St{p|ne? ^i care este pricina pogor|rii Tale c{tre mine?<170> Iar Hristos a r{spuns: <192>Vezi pustia aceasta, care are at|ta lungime ~i l{`ime? Aceasta toat{ am s-o umplu de pustnici, care vor sl{vi numele Meu, prin mijlocirea ta!<170> Paisie, alesul lui Dumnezeu, c{z|nd la p{m|nt, a zis: <192>Acestea care le zici, Doamne, sunt supuse m|inii Tale celei puternice ~i }ndat{, cu voin`a Ta, le-ai ~i s{v|r~it. M{ rog }ns{ bun{t{`ii Tale, de unde vor avea cele de nevoie cei ce se vor aduna }n pustia aceasta?<170> Iar M|ntuitorul a r{spuns: <192>Crede mie, c{ de }i voi afla pe d|n~ii av|nd dragoste }ntre ei <196> maica tuturor faptelor bune <196> ~i, de vor p{zi poruncile Mele, eu voi avea toat{ grija de d|n~ii, }nc|t nu le va lipsi nimic din cele trebuincioase!<170> Apoi dumnezeiescul Paisie a zis iar{~i c{tre Domnul: <192>]nc{ odat{ }ntreb bun{tatea Ta: <192>Cum vor trece ei cursele vr{jma~ului ~i cum vor sc{pa de cumplitele lui ispite?<170> Iar M|ntuitorul a zis: <192>De vor p{zi cu bl|nde`e, cu dreptate ~i cu inim{ smerit{, precum `i-am zis, poruncile Mele, nu numai c{ }i voi elibera de r{zboaiele vr{jma~ului ~i de cursele lui cele viclene, ci }i voi ar{ta ~i <%-2>mo~tenitori ai }mp{r{`iei cerurilor!<170> Acestea zic|nd M|ntuitorul, S-a<%0> }n{l`at cu slav{ la cer, iar sfin`itul Paisie a luat mai mult{ fric{ }ntru sine, cucerindu-se de porunca M|ntuitorului c{tre d|nsul. Dar ce me~te~uge~te zavistnicul ~i ur|torul de oameni vr{jma~? V{z|nd pe dumnezeiescul Paisie c{ trece cu }ntemeiere peste cursele lui ~i r{m|ne nev{t{mat de b|ntuielile lui, scr|~nea cu din`ii s{i. ^i, neput|nd a se apropia de d|nsul, pentru puterea ce luase de la Dumnezeu, a c{utat s{-l biruiasc{ cu vicle~ug prin alt{ mijlocire, adic{ a }ncercat doar l-ar lipsi de binele nec|~tig{rii ~i cu acest chip s{ se apropie de d|nsul ~i s{-l biruiasc{. Drept aceea vr{jma~ul s-a dus la un om bogat al Egiptului ~i i s-a ar{tat lui }n chip de }nger ~i a zis: <192>Du-te }n pustie ~i acolo vei afla un om s{rac, cu numele Paisie, }ns{ bogat ~i }mpodobit cu str{lucire ~i cu faptele bune ~i vas ales al dumnezeiescului dar. Deci, }nchin{-te lui, duc|ndu-i bani mul`i, ca s{ }mpart{ milostenie monahilor, care pustnicesc acolo<170>. Bogatul, necunosc|nd diavoleasca am{gire, a luat o mul`ime de argint ~i de galbeni ~i s-a dus la Cuviosul Paisie. Dar Dumnezeu a descoperit robului S{u b|ntuirea diavolului ~i m{iestria ce s-a me~te~ugit s{-i fac{ prin d{rnicia boierului. Deci, Cuviosul Paisie a ie~it }ntru }nt|mpinarea lui, iar boierul acela, v{z|ndu-l, l-a }ntrebat: <192>Cine este Paisie ~i unde se afl{?<170> Iar Paisie i-a zis: <192>Dar ce voie~ti cu el?<170> Iar boierul i-a r{spuns: <192>Am adus mul`i bani ca s{-i }mpart{ milostenie la monahi<170>. Iar cuviosul i-a zis: <192>Iart{-m{, omule, iubitorule de Hristos! Noi nu avem trebuin`{ de bani, dac{ voim s{ locuim }n pustia aceasta. Ia-i pe ei ~i du-te }n pace ~i nu te }ntrista, c{ci Dumnezeu a primit d{ruirea ta. Dac{ ai adus ace~ti bani ca <%2>s{-i<%0> dai monahilor, apoi mai bine }i }mpar`i s{racilor, c{ci }n satele Egiptului sunt mul`i s{raci ~i v{duve. Iar dac{-i vei chivernisi pe d|n~ii, vei lua plat{ de la Dumnezeu mult mai mult{<170>. Acel boier, ascult|nd cuvintele sf|ntului, s-a }ntors }n Egipt. ]ntorc|ndu-se ~i Paisie }n pe~tera sa, i s-a ar{tat diavolul, zic|nd: <192>O, Paisie, sil{ nu pot s{-`i fac, c{ci ai izgonit me~te~ugirile mele. Deci, fug de la tine ~i m{ duc s{ m{ lupt cu al`ii ~i la tine nu mai vin, c{ci m-ai biruit!<170> Cuviosul, cert|ndu-l pe diavol, i-a zis: <192>Taci, diavole, c{ e~ti plin de r{utate!<170> Astfel, ru~in|ndu-se diavolul, a fugit ~i nu mai }ndr{znea s{ se mai apropie de d|nsul. Dup{ aceea, dumnezeiescul Paisie s-a dus }n pustia cea mai din{untru ~i acolo cu trupul ducea via`a cea mai aspr{, iar cu duhul socotea cele cere~ti ~i vorbea cu St{p|nul Hristos. Drept aceea ~i dumnezeiescul Duh, ce locuia }n Paisie, a binevoit a-l face iubitor al dumnezeie~tilor vistierii ~i al veseliei, de care se }ndulcesc cei drep`i. @TITLE = <187> Cuviosul Paisie, rug|ndu-se odat{, a venit }ntru uimire ~i s-a r{pit la cer. Astfel fiind, }nt|i privea la cele veselitoare ~i la frumuse`ile Raiului ~i din acelea s-a umplut de bucurie ~i de veselie. Apoi a v{zut Biserica celor }nt|i-n{scu`i, care este }n cer, adic{ pe to`i sfin`ii ~i, }mp{rt{~indu-se de desf{tarea cea netrec{toare ~i de }ndulcirea din vedenia aceea, s-a }nvrednicit de la Dumnezeu ~i a luat darul }nfr|n{rii ~i al ajun{rii. Deci, cuminec|ndu-se cu Preacuratele Taine, petrecea f{r{ de alt{ hran{. Dar s{ nu fie cineva necredincios, din cei ce se pleac{ dumnezeiescului cuv|nt, nici s{ se }ndoiasc{ de cele zise, c{ci toate se supun dumnezeie~tilor amenin`{ri. Pentru aceasta, nu voi ascunde adev{rul, c{ci cu }mp{rt{~irea dumnezeie~tilor Taine a petrecut ~aptezeci de ani, negust|nd alt{ hran{ trupeasc{. Aceasta nu este minunat{, pe l|ng{ neasemuita putere a lui Dumnezeu, c{ci hrana cea trupeasc{ o cere firea pentru alc{tuirea ~i petrecerea trupului, iar la cei mai }nal`i ~i mai presus de fire, cum era dumnezeiescul Paisie, puterea ziditoare a lui Dumnezeu, care este f{r{ lips{ ~i nu se supune legii firii des{v|r~it, d{ cu adev{rat acest dar, care este mai presus de puterea ~i de firea omeneasc{. ]n acest chip a p{zit f{r{ hran{ p|n{ acum pe Proorocul Ilie ~i pe Enoh, mai presus de legea firii, ~i }i va p{zi p|n{ la vremea cea de pe urm{. Acestea sunt destule spre dovada acestui dar mai presus de fire. Mul`i monahi ~i mireni alergau la dumnezeiescul Paisie dup{ buna voire a lui Dumnezeu, poftind s{ locuiasc{ }mpreun{ cu el, ca albinele }n fagure. Astfel, se }mp{rt{~eau f{r{ de sa` din mierea cea g|ndit{ ~i din prea dulcea lui }nv{`{tur{. Aceia, }ndulcindu-se de ea, l{sau lumea ~i cele din lume ~i }n fiecare zi se }nmul`ea num{rul monahilor. Pe unii, care doreau s{ se lini~teasc{ deosebit, }i }nv{`a s{ vorbeasc{ }mpreun{ cu Dumnezeu prin rug{ciune, iar pe cei ce voiau s{ fie }n supunere ~i ascultare, cum ~i }n petrecerea cea cu adev{rat fericit{, }i punea s{ locuiasc{ }n via`{ de ob~te, }mpreun{ cu al`i fra`i, r|nduindu-le, potrivit lor, s{ lucreze ~i lucrul de m|ini. Pe de o parte ca s{ nu ~ad{ degeaba, ci s{ se iscuseasc{ ~i s{ aib{ trup cu }ndem|nare la ostenelile faptelor bune; iar pe de alta, ca s{-~i scoat{ hrana vie`ii lor din sudorile ~i ostenelile lor ~i s{ miluiasc{ pe cei s{raci. Peste toate acestea le-a dat porunc{ nec{lcat{, s{ nu fac{ nimic, nici cel mai mic lucru, f{r{ socoteala ~i voia duhovnicescului lor p{rinte. ]n acest mod }nv{`a ~i purta grij{ de fra`i. Iar nevoin`a ce o purta el }n lini~te ~i }n dep{rtare, cine putea s{ o povesteasc{ cu de-am{nuntul? Dumnezeiescul Paisie a intrat odat{ }n pustia cea mai din{un-tru ~i, g{sind acolo o pe~ter{, a locuit }ntr-}nsa trei ani. Fiindc{ perii capului au crescut mult ~i s-au lungit, ce a socotit pururea fericitul? A pus un par }n partea cea de sus a pe~terii, a legat de el p{rul s{u, ~i astfel se ruga mai cu s|rguin`{ ~i mai cu osteneal{. Nu numai aceasta, ci ~i alte osteneli f{cea ziua ~i noaptea, }nfierb|nt|ndu-se de dragostea lui Hristos }n acele nevoin`e aspre. Pentru aceasta ~i M|ntuitorul s-a ar{tat lui precum s-a f{g{duit }n Sf|nta Evanghelie. ]n vremea c|nd Paisie se ruga, iat{ se arat{ }naintea lui M|ntuitorul nostru, cel mai mult dorit dec|t toate. Iar el, nesuferind a vedea dumnezeiescul Lui chip, a c{zut la p{m|nt, cutremurat ~i }nfrico~at, zic|nd: <192>O, Hristoase ]mp{rate, nepovestita Ta dragoste care o ai spre slugile Tale!<170> Iar M|ntuitorul, }ntinz|nd m|na Sa, l-a ridicat ~i i-a zis: <192>Pace `ie, sluga mea! Nu te }nfrico~a, c{ci bun{tatea Mea se vesele~te foarte mult de lucrurile tale. Rug{ciunea ta este foarte primit{ ~i binepl{cut{ Mie. Deci, vesele~te-te ~i ia plat{ preastr{lucit{ pentru aceste lucruri ale tale. Iat{ }`i dau un dar ca acesta: Orice cerere vei face }n numele Meu, s{ `i se dea, ~i pentru oricare p{c{to~i vei mijloci la Mine, s{ se ierte p{catele lor<170>. Sf|ntul Paisie a zis: <192>]mp{rate Hristoase, m{car de m-a~ }nvrednici eu tic{losul s{ iau de la bun{tatea Ta o iubire de oameni ca aceasta, adic{ s{ mi se dea dar, ca s{ cer cele ce se cuvin ~i cele ce-mi sunt trebuincioase mie, ca s{ petrec lesne c{ile cele m|ntuitoare ale poruncilor Tale ~i s{ dob|ndesc sf|r~it bun, c{ci f{r{ de pronia Ta, nu ne este cu putin`{ s{ facem vreun bine. C{ci dac{ Tu @i-ai v{rsat S|ngele T{u, cel de mult pre`, pentru m|ntuirea noastr{, ai primit s{ rabzi moarte ~i }ngropare ~i prin ]nvierea Ta ne-ai d{ruit nou{ via`{ ve~nic{, c|te mor`i oare nu suntem noi datori s{ r{bd{m pentru dragostea Ta?<170> Dup{ ce Paisie a zis acestea, M|ntuitorul l-a binecuv|ntat ~i S-a }n{l`at la ceruri. Iar cum cuviosul a luat cu adev{rat un dar ca acesta de la Dumnezeu, se va ar{ta }n cele ce urmeaz{: @BT-1 = Un ascult{tor al unui b{tr|n a murit. Acela, am{gindu-se de zavistnicul diavol, se afla }n os|nda nesupunerii ~i a neascult{rii ~i lucrul cel mai r{u a f{cut, c{ a c{zut }n alt p{cat ~i nu s-a poc{it, tic{losul. Deci, b{tr|nul lui ruga de multe ori pe Dumnezeu s{-i arate unde a ajuns sufletul lene~ului lui ascult{tor. Drept aceea, i s-a ar{tat c{ se muncea }n iad cu munci cumplite ~i aspre ~i, r{nindu-se groaznic cu inima, nu }nceta a ruga pe Dumnezeu pentru el ~i, ad{ug|nd noi postiri pe l|ng{ postirea sa cea mai dinainte, a postit patruzeci de zile ~i atunci a auzit un glas ce zicea: <192>Acest suflet, pentru care te rogi fierbinte se cade s{ fie }n iad p|n{ c|nd voi veni cu }ngerii ~i cu tr|mbi`ele judec{`ii ~i atunci va lua cuviincioas{ plat{ pentru lucrurile sale<170>. @BT-1 = B{tr|nul, auzind aceast{ hot{r|re, s-a }ntristat foarte mult ~i, pe l|ng{ cele patruzeci de zile de mai }nainte, a ad{ugat alte patruzeci de zile de postire ~i, umilindu-se pe sine mai mult, ruga pe Dumnezeu. Dar iar{~i a auzit de la Dumnezeu: <192>R{m|ne }n iad, p|n{ voi veni pe norii cerului!<170> Deci, de vreme ce n-a putut s{ <%-2>plece dumnezeiasca milostivire s{-l ierte <196> ~i aceasta poate a f{cut-o<%0> M|ntuitorul, ca b{tr|nul s{ pun{ mijlocitor pe dumnezeiescul Paisie ~i astfel, ascult|ndu-l, s{ se adevereasc{ pentru f{g{duin`a ce i-a dat-o <196>, a alergat la Paisie }n pustia cea mai din{untru, ~tiind }ndr{zneala ce avea c{tre Dumnezeu ~i n{d{jduind c{tre acela care singur poate s{ milostiveasc{ pe Dumnezeu. @BT-1 = Cuviosul Paisie, cunosc|nd prin dumnezeiescul dar venirea b{tr|nului, a ie~it }ntru }nt|mpinarea lui ~i dup{ s{rutarea lor a zis c{tre el: <192>O, p{rinte, pentru ce ai venit la mine prostul ~i p{c{tosul ~i te-ai umilit at|t de mult?<170> Dar b{tr|nul, povestind }nt|mplarea ucenicului s{u ~i rugile ce le-a f{cut la Dumnezeu pentru el ~i hot{r|rea ce a auzit-o c{ se va pedepsi }n iad p|n{ la venirea Domnului, i-a zis: <192>Pentru aceasta am venit s{ rog pe cuvio~ia ta, ca }mpreun{ s{ te doar{ inima pentru el ~i s{ rogi pe Dumnezeu pentru tic{losul meu ucenic, c{ci cred c{ dac{ ]l vei ruga, te va asculta. Deci, nu m{ l{sa sup{rat, ci roag{-L, c{ci altfel nu m{ duc de aici<170>. @BT-1 = Acestea zic|nd acel bun b{tr|n, a }nduplecat pe marele Paisie, mai mult cu lacrimile lui dec|t cu cuvintele, s{ se roage lui Dumnezeu ~i s{ milostiveasc{ }ndur{rile Lui. Deci, a zis Cuviosul Paisie: <192>O, sfin`ite p{rinte, nu-mi este cu putin`{ s{ m{ apuc de lucrul acesta, c{ci acesta este lucrul t{u ~i al marii tale min`i, m{car c{ de ast{dat{ nu te ascult{ Dumnezeu, pentru pricinile pe care El singur le ~tie, c{ci judec{`ile Lui sunt multe ~i ad|nci. ]ns{, ca s{ ascult porunca ta, iat{, rog pe Dumnezeu }mpreun{ cu cuvio~ia ta ~i orice se va afla pl{cut Lui, fac{-se. Deci, r{m|n|nd tu }n acest loc, roag{ pe Dumnezeu, iar eu m{ duc s{-L rog }n pustia cea mai <%2>din{untru<170>.<%0> Duc|ndu-se acolo, a stat la rug{ciune ~i, }n{l`|ndu-~i m|inile ~i mintea la cer, a zis: <192>Ziditorule al tuturor, caut{ spre slugile ne-vrednicilor robilor T{i ~i ca un bun libereaz{ din leg{turile iadului sufletul ucenicului b{tr|nului!<170> Acestea ~i cele asemenea acestora rug|ndu-se lui Dumnezeu, n-a fost chip s{ nu fie auzit <196> dup{ nemincinoasa f{g{duin`{ ce a luat. Atunci }ndat{, Hristos, Cel ce este de fa`{ pretutindeni, dar nev{zut, i s-a ar{tat lui ~i i-a zis: <192>Robul meu Paisie, ce ceri cu tot sufletul?<170> El a r{spuns: <192>Doamne, Tu e~ti Cel ce cuno~ti toate! Tu ~tii c{ cer s{ miluie~ti pe neascult{torul ~i p{c{tosul ucenic al b{tr|nului, care se munce~te, tic{losul, }n iad. Deci m{ rog @ie, ascult{-m{ pe mine robul T{u ~i izb{ve~te-l ca un iert{tor ~i mult milostiv<170>. M|ntuitorul a zis c{tre d|nsul: <192>Eu am hot{r|t ca el s{ r{m|n{ }n iad, s{ se munceasc{ pentru neascultarea ~i p{catul lui, p|n{ c|nd voi veni cu }ngerii pe norii cerului!<170> Paisie, alesul Domnului, rug|ndu-l, a zis: <192>St{p|ne al tuturor, dar ce lucru nu se supune poruncii Tale c|nd voie~ti? ]`i este lesne @ie, St{p|nul veacurilor ~i F{c{torul tuturor celor ce sunt, s{ faci ~i acum acela~i chip al venirii Tale<170>. M|ntuitorul, auzind acestea, S-a }n{l`at la ceruri. Apoi S-a pogor|t pe nori cu mult{ slav{, cu }ngeri ~i cu arhangheli, cu tr|mbi`e, cu cete de drep`i ~i cu toate acelea c|te are s{ se pogoare }n ziua cea de apoi a judec{`ii ~i a a~ezat scaune ~i divan }nfrico~at. Pe urm{ a fost chemat ~i sufletul ascult{torului ce murise ~i, ie~ind din iad, a stat }naintea Judec{torului. Acela s-a dat }n m|inile lui Paisie, apoi a fost dat b{tr|nului lui, care, }n ceasul acela, se ruga cu mult{ nevoin`{, precum se }nvoise mai }nainte, ca s{ se roage am|ndoi. Deci, a auzit glas de sus, zic|ndu-i: <192>Ia sufletul ucenicului t{u, prin m|inile slugii mele Paisie, care s-a eliberat din iad, ~i nu-l vei mai vedea }n munci, ci }n odihn{!<170> Atunci }ndat{ a venit sufletul ucenicului ~i a stat }naintea b{tr|nului ~i m{rturisea c{ multe a p{timit }n iad din schingiuirile munci pentru neascultare, fiindc{ aceasta i s-a f{cut pricin{ s{ cad{ }n p{cat, ~i pentru p{cat a }ncercat muncile cele cumplite ale iadului. Apoi zicea: <192>Dar prin rug{ciunile tale ~i ale dumnezeiescului Paisie, iubitorul de oameni, Dumnezeu, S-a milostivit de m-a dezlegat din leg{turile iadului, ca s{ m{ duc la locul drep`ilor!<170> Acestea s-au ar{tat b{tr|nului }n vremea rug{ciunii lui. Apoi, dup{ ce s-a }ncredin`at de aceasta pe deplin, adic{ despre m|ntuirea ucenicului s{u, s-a dus }ndat{ la marele Paisie ~i l-a g{sit mul`umind lui Dumnezeu pentru m|ntuirea ucenicului care murise. Deci, i-a spus vedenia ce o v{zuse. Apoi Paisie i-a povestit b{tr|nului de }nfrico~ata venire a Domnului ~i de toate cele ce v{zuse, mul`umind am|ndoi lui Dumnezeu, Care a f{cut ni~te lucruri minunate ca acestea. Apoi b{tr|nul a zis c{tre marele Paisie: <192>Dumnezeiescule Paisie, }`i mul`umesc foarte mult c{ prin rug{ciunile tale ai m|ntuit nu numai pe dezn{d{jduitul meu ucenic, dar ai m|ntuit ~i sufletul meu, care suferea cumplit de }ntristare! Deci, te rog s{-mi spui care este fapta ta minunat{ ~i care sunt nevoin`ele tale, prin care te-ai }nvrednicit a lua ni~te daruri ca acestea?<170> Marele Paisie i-a r{spuns: <192>Iart{-m{, cinstite p{rinte, la mine smeritul nu se afl{ nici un lucru care s{ fie vrednic de vreun dar ca acesta. Dar dumnezeiasca pronie, care iconomise~te ni~te lucruri ca acestea la cei ce cer din tot sufletul ajutorul ei, auzind rug{ciunile tale, n-a trecut cu vederea multa ta dragoste, ce ai ar{tat-o c{tre ucenicul t{u, c{ci ai urmat cu lucrul pe Dumnezeu iubitorul de oameni, Care, pentru noi oamenii, cei ce am fost izgoni`i din Rai pentru neascultarea noastr{ ~i ne-am f{cut vr{jma~i ai lui Dumnezeu din am{girea celui viclean, S-a n{scut din pururea Fecioara Maria, a crescut ca un copil, a p{timit ca un om ~i, cu patima Sa, ne-a eliberat. Apoi, ar{t|nd c{tre noi cu fapta at|ta cov|r~itoare dragoste, a legiuit ~i cu cuv|ntul c{ nu este nici un alt bine mai mare dec|t dragostea cea curat{, pentru care cineva }~i pune via`a sa pentru prietenul s{u, precum `i-ai pus ~i tu, p{rinte, pentru ucenicul t{u. De aceea Domnul a ascultat rug{mintea ta ~i a m|ntuit pe ucenicul t{u. Eu sunt un p{c{tos ~i nu cunosc }n mine nici un bine, pentru aceea sunt nevrednic de darurile lui Dumnezeu. Deci, iart{-m{, o, prea sfin`ite suflete ~i vino s{ mul`umim ~i s{ sl{vim pe Dumnezeu milostivul ~i iubitorul de oameni<170>. Zic|nd acestea cu smerit{ cugetare, a sl{vit }mpreun{ cu b{tr|nul pe Dumnezeu d{t{torul tuturor darurilor. Apoi, lu|nd binecuv|ntare unul de la altul ~i lu|ndu-~i r{mas bun, s-a }ntors fiecare la locuin`a sa. P{rintele nostru Paisie, uit|nd de cele din urm{, dup{ dumnezeiescul Pavel, ~i }ntinz|ndu-se spre cele de mai }nainte, s-a dat pe sine la nevoin`e ~i mai aspre. Deci }nconjura pustia cea f{r{ ap{, pe de o parte ca s{ se ascund{ de oameni s{ nu-i vad{ nevoin`ele, iar pe de alt{ parte, ca s{ se }ndulceasc{ de mierea lini~tii f{r{ nici o sup{rare. ]ns{ Dumnezeu n-a l{sat }n pustie pe un luceaf{r at|t de luminos, ci voind s{ lumineze pe al`ii cu lumina }nv{`{turii aceluia ~i s{-i pov{`uiasc{ spre m|ntuire, i-a poruncit s{ ias{ din pustie afar{, ca s{ }nt{reasc{ pe fra`ii ce se aflau acolo ~i s{-i fac{, cu }nv{`{tura sa, urm{tori ai faptelor celor bune ale lui ~i prieteni ai sfin`itei lui petreceri cea }ntocmai cu a }ngerilor. Cuviosul a zis: <192>O, Doamne al meu, dar ce c|~tig voi lua, dac{ voi l{sa pustia }n care m{ }ndulcesc cu bucurie de cercetarea Ta ~i m{ voi duce spre cercetarea altora, pe care nu m-am f{cut vrednic }nc{ }ndestulat s{-i oc|rmuiesc? M{ tem, St{p|ne, c{, }ndeletnicindu-m{ de oc|rmuirea acelora, nu voi putea face poruncile Tale cum se cuvine ~i, astfel, m{ voi os|ndi eu, tic{losul, pentru lenevirea mea<170>. M|ntuitorul i-a r{spuns la acestea: <192>Nu are plat{ }ntocmai osteneala ce o vei face pentru m|ntuirea altora, cu osteneala ce faci aici }n pustie. Deci, pentru aceea vei lua plat{ }ndoit{ }n Ierusalimul cel de sus, cu }nmul`ite ~i str{lucite <%2>r{spl{tiri<170>.<%0> Atunci dumnezeiescul Paisie a ie~it afar{ din pustia aceea, dup{ dumnezeiasca porunc{ ~i, afl|nd fra`ii de venirea lui, alergau la d|nsul mul`ime mult{ ~i ascultau }nv{`{tura lui preadulce, c{ci dup{ adev{r }nv{`{tura lui era izvor de-a pururea curg{tor, care izvora ap{. Drept aceea, dorind s{-l v{d ~i eu, zice Cuviosul Ioan, fiindc{ era cu putin`{ ca din singur{ privirea lui s{ primesc dar dumnezeiesc, m-am dus la d|nsul ~i mai }nainte de a bate }n chilia lui, l-am auzit din{untru vorbind cu un om ~i, sfiindu-m{ a bate, st{team afar{, }ns{ am f{cut pu`in zgomot. Cinstitul p{rinte, auzind acel zgomot, a ie~it afar{ ~i, v{z|n-du-m{ pe mine, s-a bucurat ~i m-a s{rutat, asemenea ~i eu pe el. Apoi, intr|nd }mpreun{ cu d|nsul }n chilie ~i nev{z|nd pe nimeni altul, socoteam cine s{ fi fost oare acela, ce cu pu`in }nainte a vorbit cu cuviosul, c{ut|nd }ntr-o parte ~i }n alta s{ v{d pe cineva. Atunci el m-a }ntrebat: <192>De ce te ui`i }ncoace ~i }n colo ~i nu te dumire~ti, ca ~i cum ai vedea un lucru preasl{vit?<170> Eu i-am r{spuns: <192>Cu adev{rat v{d lucru preasl{vit, c{ci, nedumerindu-m{, nu ~tiu ce s{ zic, fiindc{ cu pu`in mai }nainte am auzit glasul unui om; dar ce este aceasta nu ~tiu? Deci, te rog s{-mi ar{`i aceast{ tain{ preasl{vit{!<170> Dumnezeiescul p{rinte mi-a spus: <192>O, Ioane, tain{ preasl{vit{ `i-a descoperit `ie Dumnezeu ast{zi ~i mie mi se c{dea s{-`i ar{t dragostea ce o are spre noi bun{tatea Lui. Acela, alesule prieten, pe care l-ai auzit vorbind cu mine, era marele Constantin, }nt|iul }mp{rat al cre~tinilor. El s-a pogor|t din cer ~i mi-a zis: <192>Ferici`i sunte`i voi care v-a`i }nvrednicit a vedea petrecerea monahiceasc{, <%2>c{ci dup{ adev{r a voastr{ este fericirea M|ntuitorului<170>. Iar eu i-am<%0> zis: <192>Cine e~ti tu, domnul meu, care zici acestea ~i ne ferice~ti pe noi monahii?<170> El mi-a r{spuns: <192>Eu sunt marele Constantin ~i m-am pogor|t din cer ca s{-`i ar{t slava pe care o dob|ndesc monahii }n ceruri, prietenia ~i }ndr{zneala care o au c{tre Hristos. Deci, te fericesc pe tine, o, Paisie, pentru c{ }i }ndemni pe d|n~ii la aceast{ sfin`it{ petrecere a pustniciei, iar eu m{ oc{r{sc pe mine, c{ n-am nimerit o r|nduial{ prea mare ca aceasta a monahilor, suferind astfel paguba ce am luat<170>. Atunci eu iar{~i i-am zis: <192>Pentru ce, o, }mp{rate, te oc{r{~ti pe tine? Oare n-ai dob|ndit slava cea pururea fiitoare ~i dumnezeiasca fericire?<170> El mi-a r{spuns: <192>A~a este, am dob|ndit-o! Dar nu am aceea~i }ndr{zneal{ ca monahii, nici cinstea }ntocmai cu ei! C{ci am v{zut sufletele oarec{ror monahi, care, desp{r`indu-se de trup, zburau ca ni~te vulturi ~i se suiau la cer cu mult{ }ndr{zneal{, iar ceata cea potrivnic{ a diavolilor nu }ndr{znea s{ se apropie de d|nsele, c{ erau cu totul des{v|r~ite. Apoi am v{zut c{ li se deschideau u~ile cerului ~i intrau }n{untru ~i, ar{t|ndu-se cerescului ]mp{rat, st{teau de fa`{ cu mult{ }ndr{zneal{ la scaunul lui Dumnezeu. Deci, pentru aceast{ vrednicie, minun|ndu-m{ de voi monahii, v{ fericesc ~i m{ oc{r{sc pe mine, c{ nu m-am }nvrednicit a lua o }ndr{znire ca aceasta. O, de a~ fi l{sat aceast{ vremelnic{ }mp{r{`ie, haina ~i coroana }mp{r{teasc{ ~i s{ m{ fi f{cut s{rac; s{ fi purtat sac ~i s{ fi primit c|te le cere petrecerea monahiceasc{!<170> Atunci eu i-am zis: <192>Toate le zici bine, o, sfin`ite }mp{rat, ~i <%-2>ne m|ng|i cu acestea.<%0> ]ns{ unele ca acestea se cuvin s{ fie judec{`ile lui Dumnezeu ~i nu este cu dreptate a zice }n alt fel, pentru dumnezeiasca dreapt{ judecat{, c{ci dreptul Judec{tor le d{ toate cu dreptate dup{ vrednicie, ~i dup{ ostenelile fiec{ruia }i d{ lui plata. Via`a ta nu avea ostenelile cele }ntocmai cu ale noastre, nici nu era asemenea cu via`a monahilor; pentru c{ tu aveai femeie ajut{toare, aveai copii ~i slugi ~i multe alte feluri de }ndulciri ~i odihne; iar monahii, def{im|nd toate cele dulci ~i veselitoare ale acestei vie`i, }n loc de toate bun{t{`ile lumii, au l{udat pe Dumnezeu ~i pe D|nsul }l aveau de bucurie ~i de bog{`ie. Aceasta socotesc monahii desf{tare ~i mare }ndulcire, s{ fac{ cele binepl{cute Lui. ^i ei erau, dup{ cum zice apostolul, lipsi`i, nec{ji`i ~i r{u p{timitori. De aceea cu neputin`{ }`i este `ie, }mp{ratul meu, s{ te faci }ntocmai cu ei<170>. Deci, }n timpul c|nd noi vorbeam aceasta, atunci ai venit tu, fratele meu Ioan; iar el }ndat{ s-a suit la cer. Acum, }nv{`|ndu-te prin aceast{ tain{ c|te bun{t{`i pricinuiesc durerile pustniciei, }nt{re~te pe fra`i. Acestea auzindu-le eu, am dat mare mul`umire lui Dumnezeu. Dup{ aceea, vorbind din destul cu dumnezeiescul Paisie, m-am }ntors la locuin`a mea, bucur|ndu-m{ ~i veselindu-m{. Cuv|ntul ne va ar{ta ~i }nfocata r|vn{ pe care o avea Cuviosul Paisie pentru <%2>credin`{.<%0> Un b{tr|n oarecare locuia }ntr-un sat ce se }nvecina cu p{r`ile Egiptului. Acela, r{t{cindu-se din ne~tiin`{, zicea c{ se cuvine cre~tinilor s{ cinsteasc{ ~i s{ slujeasc{ numai Tat{lui ~i Fiului, iar Sf|ntului Duh s{ nu-i slujeasc{, nici s{-I zic{ Dumnezeu. Aceast{ r{t{cire ~i rea cugetare au urmat-o o mul`ime de oameni. ]ns{ Domnul, voind s{ nu fie }n de~ert ~i s{ se piard{ pustnice~tile osteneli ~i sudori ale b{tr|nului, i-a descoperit lui relele cuget{ri ale aceluia ~i satul }n care locuia. Atunci, dumnezeiescul Paisie, f{c|nd o mul`ime de zimbile (co~ni`e) cu trei urechi, le-a luat ~i le-a dus acelui b{tr|n. ]n acel ceas, se aflau acolo mul`i dintre cei care erau p{rta~i ai acelei nedumnezeie~ti dogme. Deci, v{z|nd zimbilele cu trei urechi ~i necunosc|nd pe Paisie, se minuna ~i se mira mult de facerea zimbilelor ~i }ntrebau ce sunt acelea ~i ce are de g|nd s{ fac{ cu ele? Iar el a zis: <192>Voiesc s{ le v|nd<170>. Atunci iar{~i l-au }ntrebat: <192>De ce le-ai f{cut cu trei urechi?<170> El a zis: <192>Fiindc{ sunt prieten ~i iubitor al Sfintei Treimi ~i se cade s{ ar{t cu lucrurile cele trei fe`e ale Sfintei Treimi, s{ o laud ~i s{ o sl{vesc }n trei ipostasuri, av|nd }n m|inile mele semnele Sfintei Treimi, pentru c{ acum Sf|nta Treime este o fire ~i are trei fe`e <196> iar de o }n`elege cineva altfel, atunci nu o }n`elege drept <196>, tot a~a se cade s{ socotim ~i aceste zimbile, pentru c{ }n fiecare dintre d|nsele are o fiin`{ privindu-se }n trei ~i }n fiecare din ele se afl{ }ntocmai toat{ fiin`a con~tiin`ei. Deci, tot a~a ~i cu nematerialnica fire ~i dumnezeirea cea mai presus de fiin`{ se afl{ }ntocmai }n trei chipuri, adic{ }n trei fe`e: Tat{l, Fiul ~i Sf|ntul Duh petrece toat{ }n fiecare fa`{ ~i nici mai mult dec|t trei fe`e se zice, nici mai pu`in, adic{ nici p{trime, nici doime, ci treime, fiindc{ aceast{ fa`{ a Sfintei Treimi nu este mai mult dec|t cealalt{ nici cealalt{ mai pu`in{ dec|t aceasta<170>. Acestea zic|ndu-le pe scurt dumnezeiescul Paisie, b{tr|nul ~i to`i c|`i se aflau acolo au cunoscut adev{rul ~i cucernicindu-se de d|nsul i-a zis: <192>Minunatule, spune nou{ ~i altele mai curate despre dreapta credin`{, uneltind ~i alte dovezi ca acestea descoperite, c{ci ne-ai }nsp{im|ntat de la }nceputul cuvintelor tale<170>. Dumnezeiescul Paisie, cu glas }ndr{zne` a r{sturnat toate cuvintele cele hulitoare ale ereticilor ~i le-a ar{tat mai neputincioase dec|t `es{tura p{ianjenului, iar dreapta credin`{ le-a ar{tat-o mai pe larg ~i cu mai multe pilde, }nt{rind-o }n inimile lor. El i-a adus la adev{rata cuno~tin`{ a Sfintei Treimi, dovedind cu multe m{rturii luate din Scripturile cele insuflate de Dumnezeu, c{ ~i Sf|ntul Duh este <%-2>Dumnezeu precum este ~i Tat{l ~i Fiul. Apoi, sf{tuindu-i pe to`i s{-~i<%0> m{rturiseasc{ ne~tiin`a lor ~i s{ se poc{iasc{ pentru def{imarea lor, s-a }ntors iar{~i }n pustie, sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu. Ajung|nd }n pustie, a str{lucit deodat{ o lumin{ }naintea lui ~i, privind la acea lumin{, vedea cete de }ngeri umpl|nd pustia. ^i se minuna ce s{ fie oare ceea ce se ar{ta? Atunci a auzit pe }ngerul s{u p{zitor, zic|nd: <192>Paisie, c|nd tu e~ti aici ~i c|nd lipse~ti, noi p{zim pe monahii care locuiesc }ntr-aceast{ pustie, precum `i-a f{g{duit Dumnezeul tuturor<170>. Iar el, cu laude mul`umitoare, sl{vea pe Dumnezeu, care poart{ grij{ de to`i. Iar despre proorocescul dar, pe care s-a }nvrednicit a-l lua marele Paisie, v{ ar{t urm{-toarea povestire: Fiindc{ vestea despre Cuviosul Paisie s-a auzit }n toat{ lumea, mul`i iubitori de fapte bune se }ndemnau s{ mearg{ ~i s{ ia binecuv|ntarea lui. Pentru aceasta ~i cuviosul Pimen, cel mai mare }ntre p{rin`i, fiind }nc{ t|n{r }ntr-acea vreme, ~i dorind foarte mult a-l vedea, s-a dus la Cuviosul Pavel ~i-l rug{ s{ mearg{ }mpreun{ la marele Paisie; c{ci Pavel era cunoscut ~i prieten al lui Paisie ~i se ducea des la el. P{rintele nostru Pavel i-a zis: <192>Fiul meu, m{ sfiesc s{ te duc la el, c{ci e~ti prea t|n{r ~i acela este bogat }n fapte bune. Noi nu ne ducem la el a~a cum se }nt|mpl{, ci cu mult{ chibzuire ~i cu cucernicie, ~i nu }ntotdeauna }l }nt|mpin{m pentru folos, ci la vreme potrivit{<170>. Pimen i-a zis: <192>Voi r{m|ne afar{ din chilia lui, c|nd vom merge ~i, numai de voi auzi dumnezeiescul lui glas vorbind cu tine, voi avea bucurie ~i voi cunoa~te dumnezeiescul lui dar, iar de va fi cu anevoie de a auzi glasul lui, atunci voi pip{i numai chilia lui ~i voi dob|ndi m|ntuire; iar c|nd vei ie~i din chilia lui, voi s{ruta picioarele tale, care au c{lcat p{m|ntul acela, pe care calc{ frumoasele lui picioare, ~i cu aceasta voi dob|ndi binecuv|ntare }ndestulat{<170>. Pimen zic|nd acestea, Cuviosul Pavel s-a minunat de smerenia lui ~i de multa credin`{ ce avea c{tre Paisie. Deci, lu|ndu-l }mpreun{ cu el, s-a dus la Paisie. ^i, ajung|nd la chilia lui, Pavel a intrat singur }n{untru, iar dumnezeiescul Paisie, primindu-l p{rinte~te ~i prietene~te, l-a }ntrebat despre Pimen. Atunci Pavel i-a spus c{ a r{mas afar{, c{ci se sfie~te a intra }n{untru; dar el a poruncit s{ intre }n{untru. Apoi a zis c{tre Pavel: <192>Nu este bine a opri pe unii ca ace~tia s{ r{m|n{ afar{ c|nd vin la noi, c{ci ace~tia mai lesne merg }n cer, zice M|ntuitorul nostru<170>. Zic|nd acestea, a }mbr{`i~at pe t|n{rul Pimen ~i, binecuv|n-t|ndu-l, i-a zis: <192>O, preaiubite Pavel, s{-`i aduci aminte c{ acest t|n{r va m|ntui sufletele multor oameni ~i prin d|nsul se vor }nvrednici mul`i a dob|ndi Raiul, c{ci m|na Domnului, Care }l p{ze~te ~i }l pov{`uie~te la dumnezeie~tile }nv{`{turi, se vede cu el<170>. Apoi a pus m|inile sale pe capul lui ~i, binecuv|nt|ndu-l, l-a trimis }napoi cu Pavel, care, c|~tig|nd ceea ce dorise, sl{vea foarte mult pe Dumnezeu. Odat{, sfin`itului Paisie, av|nd dou{zeci ~i una de zile de postire, i s-a ar{tat Domnul Hristos ~i i-a zis: <192>O, alesul meu, Paisie, mult r{u p{time~ti pentru Mine!<170> Iar el a zis: <192>Ce mare lucru este aceast{ proast{ ~i rea p{timire, o, bunul meu St{p|n! Mai ales c{ bun{tatea Ta }mi d{ putere<170>. Iar M|ntuitorul a zis: <192>Tot lucrul bun, este bineprimit de Mine ~i, celor ce-l fac, le voi da plat{ }ntocmai cu ostenelile lor; deci, urmeaz{-M{!<170> Paisie L-a urmat p|n{ ce au mers la o pe~ter{ a pustiei. Atunci M|ntuitorul a zis c{tre el: <192>Intr{ }n{untru ~i vezi un b{rbat cu adev{rat nevoitor!<170> Paisie, intr|nd }n pe~ter{, a v{zut un om care se t{v{lea pe p{m|nt, care-~i freca gura ~i fa`a de p{m|nt. Deci, mir|ndu-se de cov|r~itoarea nevoin`{ a acelui b{rbat, a ie~it afar{, rug|ndu-se de Domnul Hristos s{-i spun{ pricina nevoin`ei celei mari a acelui b{rbat. Iar Domnul i-a zis: <192>Ai v{zut pe nevoitorul Meu, ce fel de osteneli mari rabd{ pentru Mine?<170> Paisie a zis: <192>L-am v{zut, St{p|ne, ~i m-am }nsp{im|ntat de ostenelile nevoin`ei lui; dar rog bun{tatea Ta s{-mi descopere cum are at|ta nevoin`{?<170> M|ntuitorul i-a zis: <192>Are numai dou{ zile de postire ~i, iat{, }l vezi }n ce fel se chinuie~te de foame ~i de sete?<170> Paisie, auzind acestea, a zis: <192>^i cum eu, care am dou{zeci ~i <%-2>dou{ de zile de post, n-am p{timit nimic asemenea? M|ntuitorul i-a<%0> zis: <192>Pentru c{ tu te }nt{re~ti de darul Meu ~i poste~ti f{r{ de osteneal{, iar acela ca un p{timitor, din }ns{~i voia lui poste~te cu mult{ osteneal{ ~i, }nc{lzindu-se de dorul pe care-l are c{tre Mine, sufer{ s{ p{timeasc{ mai presus de puterea sa<170>. Apoi Paisie a }ntrebat pe Domnul: <192>Ce plat{ are s{ ia de la bun{tatea Ta, pentru cele dou{ zile?<170> Domnul i-a r{spuns: <192>Acesta va lua aceea~i plat{ pentru cele dou{ zile, la fel cu plata ce ai s-o iei tu pentru cele dou{zeci ~i dou{ de zile! ^i voi zice deopotriv{: <192>Intr{ }n bucuria Domnului t{u, ~i `ie care ai luat cinci talan`i ~i aceluia care a luat doi, c{ci }ntocmai a`i f{cut binele ~i am|ndoi v-a`i ar{tat vrednici dup{ puterea voastr{!<170> M|ntuitorul, zic|nd acestea, S-a f{cut <%2>nev{zut.<%0> Deci, p{rintele nostru Paisie, }ntorc|ndu-se la chilia sa, ~i-a ad{ugat mai multe nevoin`e ~i se ruga lui Dumnezeu s{ se fac{ mai presus de hran{. Astfel, hrana lui acum nu mai era alta, cum am zis mai }nainte, dec|t }mp{rt{~irea }n fiecare Duminic{ cu preacuratul Trup ~i cinstitul S|nge al Domnului nostru Iisus Hristos. Iar M|ntuitorul, cu iubire de oameni, i S-a ar{tat iar{~i robului S{u Paisie ~i i-a zis: <192>Ce M{ mai rogi pentru hran{, de vreme ce nu m{n|nci nimic. De-`i trebuie ceva, cere!<170> El i-a zis: <192>M{ rog Domnului meu, c|nd ies din aceast{ pustie ~i m{ duc spre cercetarea fra`ilor, s{ am voie s{ vin }ndat{ }napoi }n pustie, pentru c{ nu suf{r s{ z{bovesc }n cercetarea altora ~i s{ m{ lipsesc de a Ta!<170> Iar Domnul i-a zis: <192>Nu te }ntrista de asta, c{ci atunci c|nd ie~i din pustie Eu nu m{ dep{rtez de tine, ci sunt cu tine<170>. Pe urm{ Paisie I-a zis: <192>M{ rog @ie, Hristoase al meu, }nt{re~te-m{ pe mine!<170> Iar Domnul i-a zis: <192>De voie~ti a birui m|nia ~i iu`imea, ia aminte s{ nu r{ne~ti ori s{ oc{r{~ti ori s{ defaimi pe cineva; ~i, de vei p{zi acestea, nu te vei m|nia<170>. Paisie iar{~i L-a }ntrebat, zic|nd: <192>St{p|ne, Iubitorule de oameni ~i }ndelung r{bd{torule, dac{ cineva face poruncile Tale ~i se duce la cei ce Te iubesc pe Tine, s{ slujeasc{ la trebuin`ele lor, oare are c|~tig din aceasta, sau pagub{?<170> Domnul i-a r{spuns: <192>Precum cel ce lucreaz{ }ntr-o `arin{, ia plat{ de la st{p|nul `arinii, a~a ~i cei ce fac binele ~i ajut{ sau }nva`{ pe al`ii, vor lua }n ceruri plat{ }nsutit{<170>. Apoi Paisie L-a mai }ntrebat: <192>Domnul meu, dac{ cineva se nevoie~te la fapta bun{ ~i sluje~te ~i pe al`ii, iar altul se nevoie~te numai pentru sine ~i pe al`ii nu-i sluje~te, se deosebe~te unul de altul?<170> Domnul i-a r{spuns: <192>Cel ce se nevoie~te numai pentru el este ucenicul meu, iar cel ce se nevoie~te pentru el ~i sluje~te ~i pe al`ii este fiu ~i mo~tenitor al Meu!<170> Paisie a }ntrebat iar{~i: <192>Dac{ cineva se s|rguie~te a face slujba altuia ~i se nevoie~te ~i pentru sine c|t }i este cu putin`{, }ns{, fiind }mpiedicat de slujirea altuia, nu ajunge la nevoin`ele celor ce nu au nici o }mpiedicare, unul ca acesta va lua aceea~i plat{ ca cei care se nevoiesc mai mult?<170> M|ntuitorul i-a r{spuns: <192>Da, aceea~i plat{ va lua<170>. Zic|nd aceasta, s-a suit la cer. ]n p{r`ile Siriei, era un nevoitor }mpodobit cu multe feluri de fapte bune. El, rug|ndu-se odat{, i-a venit un g|nd ca acesta: <192>Oare o fi ajuns cineva din cei ce au binepl{cut lui Dumnezeu a se face asemenea cu mine?<170> ^i, }n aceea~i vreme, a auzit un glas de sus, zic|ndu-i: <192>Du-te }n Egipt ~i acolo vei g{si un nevoitor, cu numele Paisie, care se }ndeletnice~te cu smerenia ~i cu dragostea c{tre Dumnezeu ca ~i tine<170>. Atunci, acel cinstit b{tr|n n-a socotit nicidecum osteneala drumului, ~i a pornit }ndat{ spre Egipt. Deci, ajung|nd }n muntele Nitriei, }ntreba unde se g{se~te Paisie? Dar, fiindc{ numele lui era propov{duit de to`i, nu s-a ascuns b{tr|nului locul unde locuia Paisie, nici lui Paisie nu i s-a ascuns dorin`a b{tr|nului; c{ci, cum a intrat b{tr|nul }n pustie ~i mergea drept spre Paisie, }ndat{ Paisie l-a }nt|mpinat }n drum. Deci, cunosc|ndu-se }ntre d|n~ii prin dumnezeiescul dar, s-au }mbr{`i~at cu bucurie ~i au f{cut s{rutarea cea }ntru Hristos. Apoi, duc|ndu-se la chilia lui Paisie ~i rug|ndu-se, au ~ezut. Deci, b{tr|nul, }ncep|nd a gr{i c{tre dumnezeiescul Paisie, vorbea }n limba sirian{, iar Paisie, fiind egiptean, ~tia numai limba egiptean{. Pentru aceea, s-a }ntristat foarte mult c{ nu }n`elegea cuvintele cele folositoare de suflet ale b{tr|nului. Deci, }n{l`|nd }ndat{ la cer ochii ~i mintea, a suspinat din ad|ncul inimii ~i a zis: <192>Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, d{-mi darul T{u mie, robul T{u, ca s{ cunosc puterea cuvintelor b{tr|nului<170>. Dar, o minune, pentru ascultarea Domnului cea repede, }ndat{, }mpreun{ cu cuv|ntul, vorbea ~i }n`elegea limba sirian{. <%1>Vorbind }ntre ei multe, au povestit unuia altuia vedeniile ce s-au<%0> }nvrednicit a le avea fiecare, cu care p{rin`i au vorbit ~i au petrecut }mpreun{ ~i ce fapte bune aveau acei p{rin`i; c{ci am|ndoi erau plini de bucurie pentru o }mpreun{ vorbire ca aceea. Dup{ ce au trecut ~ase zile ~i au sf|r~it c|te aveau de vorbit, b{tr|nul voia a se }ntoarce la locul s{u. Atunci, Paisie a chemat pe ucenicii s{i ~i le-a zis: <192>Iat{, preaiubi`i fii, un om sf|nt, din cei des{v|r~i`i }n fapte bune, plin de Duh Sf|nt ~i de dumnezeiesc dar; deci, lua`i to`i binecuv|nt{rile lui cu cucernicie, ca s{ le ave`i ca pe ni~te turnuri ~i straj{ }mpotriva vr{jma~ilor<170>. Atunci, }ndat{ au c{zut to`i la p{m|nt ~i, }nchin|ndu-se acelui sf|nt b{tr|n, precum se c{dea, cereau fierbinte rugile ~i binecuv|ntarea lui. Acela, f{c|nd rug{ciune pentru d|n~ii, i-a binecuv|ntat ~i, lu|ndu-~i r{mas bun de la to`i, s-a dus. Dup{ pu`in{ vreme, a venit la marele Paisie un pustnic, iar ucenicii cuviosului i-au zis: <192>O, p{rinte, mare c|~tig ai fi nimerit dac{ ai fi venit pu`in mai }nainte, c{ci a venit la noi un om dumnezeiesc din Siria, str{lucit cu mintea ~i cu inima ~i ne-a }nt{rit cu cuvinte m|ntuitoare; apoi s-a dus }n `ara sa. Dar, dac{ vrei, po`i s{-l ajungi, c{ nu este departe<170>. Alerg|nd pustnicul acela s{-l ajung{, dumnezeiescul Paisie i-a zis: <192>Stai, pentru c{ acela acum a trecut cale mai mult de 18 mile, fiind dus de un nor la locuin`a sa<170>. Auzind aceasta, to`i s-au minunat ~i au crezut ~i au sl{vit pe Dumnezeu. Un alt frate s-a dus la marele Paisie s{-l vad{, dar l-a g{sit dormind ~i av|nd p{zitor un }nger preafrumos, s-a minunat ~i a zis: <%-2><192>]ntr-adev{r Dumnezeu p{ze~te pe cei ce n{d{jduiesc spre D|nsul<170>.<%0> Deci, s-a }ntors }napoi, sl{vind pe Dumnezeu, Cel ce iube~te pe cei ce-L sl{vesc. Un monah foarte simplu cu socoteala min`ii, era ucenic al Sf|ntului Paisie ~i asculta bine de toate poruncile lui. Acesta, duc|ndu-se odat{ }n Egipt s{ v|nd{ ni~te lucruri de m|n{, s-a g{sit }n cale cu un evreu ~i mergea }mpreun{ cu d|nsul. Evreul, cunosc|nd simplitatea monahului, a v{rsat }ntr-}nsul cuvinte de hul{ cu p|ng{rita lui limb{, zic|ndu-i: <192>O, monahule, pentru ce crede`i voi }n Cel R{stignit, fiindc{ nu este El Mesia ce se a~teapt{, ci altul! Deci, nu este Mesia acesta }n Care crede`i voi cre~tinii!<170> Monahul, din ner{utate ~i din prostimea min`ii sale, s-a am{git ~i a r{spuns: <192>Poate s{ fie a~a precum zici tu<170>. ^i }ndat{, vai de primejdia ce a p{timit tic{losul, c{ci a c{zut din darul Sf|ntului Botez, precum se va vedea }n cele urm{toare. ]ntorc|ndu-se }n pustie ~i v{z|ndu-l dumnezeiescul Paisie, nu voia s{-l primeasc{ nicidecum, nici chiar s{-l vad{, nici a se apropia de d|nsul s{-i vorbeasc{, ci se }ntorcea de el. Ucenicul, v{z|nd pe b{tr|nul s{u c{ se }ntoarce de la el, s-a }ntristat foarte mult ~i se mira care s{ fie pricina. De aceea, c{z|nd la picioarele lui, i-a zis: <192>P{rinte, pentru ce te }ntorci de la mine tic{losul ~i nu voie~ti s{ m{ vezi ~i te }ngre`o~ezi ca de o ur|ciune? Acest lucru nu mi l-ai f{cut niciodat{!<170> B{tr|nul i-a zis: <192>O, omule, cine e~ti tu c{ nu te cunosc?<170> Ucenicul i-a r{spuns: <192>Cum, p{rinte, dar ce lucru neobi~nuit ai v{zut la mine c{ nu m{ cuno~ti? Oare nu sunt eu ucenicul t{u?<170> B{tr|nul a zis: <192>Ucenicul meu era cre~tin adev{rat; dar tu nu e~ti acela! Dac{ e~ti ucenicul meu, apoi de la tine a fugit Botezul ~i semnele cre~tinilor! Spune-mi ce `i s-a }nt|mplat ~i ce ai p{timit pe drum?<170> <%-2>El a r{spuns: <192>N-am p{`it nimic!<170> B{tr|nul i-a zis: <192>Fiule, du-te<%0> departe de la mine, c{ nu suf{r a auzi vorbe din gura omului care s-a lep{dat de Hristos! Dac{ ai fi fost tu ucenicul meu, ai fi fost cum erai mai }nt|i<170>. Atunci el a suspinat ad|nc ~i, v{rs|nd lacrimi care porneau pe b{tr|n spre milostivire, a zis: <192>Eu }nsumi sunt ucenicul t{u, iar nu altul, ~i nu cunosc nicidecum gre~eala f{cut{ ~i nici c{ am f{cut vreun r{u<170>. Marele Paisie a zis: <192>Cu cine ai vorbit c|nd te-ai dus pe drum?<170> Acela a r{spuns: <192>Cu un evreu<170>. <192>Ce `i-a zis el ~i ce i-ai r{spuns tu?<170> <192>Nu mi-a spus altceva dec|t aceasta, c{ nu este Hristos acela la Care ne }nchin{m noi cre~tinii, ci un altul care are s{ vin{. Eu i-am r{spuns: Poate a~a este cum zici tu<170>. B{tr|nul a zis c{tre d|nsul: <192>Tic{losule, dar ce este mai r{u ~i mai ur|t dec|t aceasta care ai zis? Cu aceasta te-ai lep{dat de Hristos ~i te-ai dezbr{cat de Sf|ntul Botez. Deci, du-te ~i te poc{ie~te cum voie~ti, c{ci cu mine nu ai parte, deoarece numele t{u s-a scris }mpreun{ cu aceia care s-au lep{dat de Hristos ~i te vei munci }mpreun{ cu d|n~ii!<170> Ucenicul, auzind acestea, a suspinat din ad|ncul inimii ~i se t|nguia ~i striga, zic|nd: <192>Miluie~te-m{, p{rinte, pe mine, cel r{u c{zut, c{ nu ~tiu ce s{ mai fac! Din neluarea mea aminte, am lep{dat dumnezeiescul Botez ~i m-am f{cut bucurie diavolilor; }ns{ alerg c{tre tine, dup{ Dumnezeu, nu m{ trece cu vederea pe mine tic{losul!<170> Ucenicul, rug|ndu-se }n acest chip, cu lacrimi mai mult dec|t cu cuvinte, a pornit pe b{tr|n spre milostivire. Deci i-a zis: <192>Fiule, }ng{duie~te pu`in s{ rog }ndur{rile ~i mila lui Dumnezeu Iubitorul de oameni, pentru tine<170>. Zic|nd aceasta, ruga fierbinte pe Dumnezeu ~i cerea iertare pentru ucenicul s{u. Iar Dumnezeu n-a z{bovit, ci a iertat }ndat{ p{catul ucenicului ~i l-a }nvrednicit iar{~i de darul Sf|ntului Botez, pentru c{ dumnezeiescul Paisie a v{zut Duhul cel Sf|nt intr|nd ca un porumbel }n gura ucenicului; iar duhul cel de hul{ a ie~it ca un fum, risipindu-se }n v{zduh. Astfel s-a adeverit pe deplin c{ marele Paisie ~i-a primit cererea sa ~i, }ntorc|ndu-se, a zis c{tre ucenicul lui: <192>O, fiule, sl{ve~te pe Dumnezeu ~i mul`ume~te-i }mpreun{ cu mine, c{ a ie~it din tine duhul cel necurat al hulei ~i }n locul lui a intrat Duhul Sf|nt ~i `i-a dat iar darul Botezului. Deci ia aminte s{ nu cazi ~i alt{dat{ }n cursele p{g|n{t{`ii din neluare aminte ~i din lenevirea ta, nici s{ dai sufletul s{ ard{ }n focul muncii pentru vreun alt p{cat<170>. Astfel a }ndreptat pe ucenic. Odat{, a venit la sfin`itul Paisie un b{tr|n cu numele Ioan. Acela umblase multe zile prin pustie ~i, fiind obosit tare, avea trebuin`{ de hran{ ~i de odihn{. Deci, dup{ ce au vorbit mult{ vreme unul cu altul, Paisie a zis c{tre ucenicul s{u, s{ g{teasc{ masa ~i s{ pun{ m|ncare s{ m{n|nce }mpreun{ cu Ioan. Ucenicul a f{cut dup{ porunca cuviosului. Apoi Paisie a }ndemnat pe Ioan s{ m{n|nce, c{ era fl{m|nd de mult{ }nfr|nare. Ioan i-a zis: <192>Iart{-m{ c{ ast{zi este post ~i se cade s{ postesc pentru p{catele mele cele <%2>multe<170>. Dumnezeiescul Paisie, uimindu-se de minunatul lui g|nd, s-a<%0> sculat }ndat{ ~i, }n{l`|nd ochii ~i mintea la cer, a zis din ad|ncul inimii: <192>Doamne, cerceteaz{ pe robul t{u Ioan, care se nevoie~te pentru numele T{u<170>. La sf|r~itul rug{ciunii, Sfin`itul Paisie a dat lui Ioan bun ~i preasl{vit dar, pentru c{ a venit }n uimire ~i i s-a p{rut c{ a v{zut un t|n{r care `inea }n m|ini hran{ ~i b{utur{ ~i }i d{dea lui; apoi Ioan, venindu-~i }n sine, era plin de bucurie ~i s{tul de hran{. Dup{ aceea, netrebuindu-i lui hran{ trupeasc{, fiind s{tul de cea }ngereasc{, s-a sculat ~i, mul`umind lui Dumnezeu ~i dumnezeiescului Paisie, s-a dus iar }n pustie, ad{ug|nd astfel alt{ postire la cea dint|i. El }~i zicea }n sine: <192>Ioane, ai m|ncat cu s{turare, acum se cade s{ poste~ti cu toat{ os|rdia<170>. ]n acest chip se lupta viteazul ~i biruia cu rug{ciunea Sfin`itului Paisie. Alt monah nou }ncep{tor locuia }n pustie deosebit ~i, sup{r|ndu-se mult de g|nduri necurate, s-a dus la marele Paisie ~i i-a zis: <192>Cuvioase p{rinte, roag{-te pentru mine p{c{tosul, c{ sunt muncit cumplit de diavol<170>. Cuviosul, cunosc|nd c{ el }~i face voia sa ~i urmeaz{ cu os|rdie diavolului desfr|n{rii ~i al slavei de~arte ~i voind a-l opri pentru a nu se purta f{r{ r|nduial{ ~i dup{ voia sa, a zis c{tre d|nsul: <192>O, fiule, nu te lup`i cu diavolii, precum socote~ti, fiindc{ aceia }nc{ n-au sim`it c{ ai venit }n pustie; ci te lup`i cu g|ndurile tale. Deci du-te ~i te nevoie~te cu bun{ r|nduial{ ~i roag{-te lui Dumnezeu s{ te cerceteze, c{ altfel ai s{ te ispite~ti cumplit de diavoli. Atunci vei cunoa~te bine asuprelile lor ~i ce fel de rele p{timesc cei ce se lupt{ cu d|n~ii<170>. Zic|nd acestea, a trimis pe t|n{r la locuin`a lui; apoi a rugat pe Dumnezeu cu tot sufletul s{-l p{zeasc{ nev{t{mat. Dar mai marele diavolilor, r{cnind ca un leu, s-a ar{tat cuviosului, zic|ndu-i: <192>O, Paisie, ce ai cu mine de m{ izgone~ti ~i m{ nedrept{`e~ti, nesup{r|ndu-te pe tine?<170> Cuviosul i-a zis: <192>Fugi de la monahul cel t|n{r ~i nu-l sup{ra cu g|nduri viclene<170>. Diavolul i-a r{spuns cu obr{znicie ~i cu mult{ m|ndrie: <192>Crede-m{, c{ }nc{ n-am ~tiut c{ a venit acest t|n{r }n pustie, nici nu l-am sup{rat vreodat{, dar el se lupt{ cu lenevirea sa; }ns{, de acum }nainte s{ se g{teasc{ s{ }ncerce ispitele mele ~i asuprelile ce am socotit s{ le dau<170>. Cuviosul i-a zis: <192>Dumnezeu s{ te certe, vr{jma~ al adev{rului ~i s{ te arunce pe tine }n focul cel nestins al muncii<170>. Dup{ aceea, vicleanul diavol s-a f{cut nev{zut. Iar afl{torul r{ut{`ii n-a }ncetat r{utatea sa; ci cele ce a zis, a f{cut ~i cu fapta. Deci, pornind r{zboi }mpotriva t|n{rului monah, a ar{tat tot felul de me~te~ugiri viclene. T|n{rul, ispitindu-se de m{iestriile vr{jma~ului ~i neput|nd suferi, a n{zuit la turnul cel neclintit, adic{ la marele Paisie ~i, povestindu-i ispitele vr{jma~ului, }i spunea c{ nu poate suferi relele ce-i face. Cuviosul i-a zis: <192>O, fiule, nu `i-am spus c{ vr{jma~ul }nc{ nu ~tie c{ ai venit }n pustie?<170> Apoi, cert|ndu-l ~i sf{tuindu-l cum s{ petreac{, s-a }ntors la rug{ciune, zic|nd: <192>Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule ~i Cuv|ntul lui Dumnezeu, s{ nu la~i zidirea Ta s{ se piard{ de vr{jma~, ci ajut{-i lui din cer, c{ puterea Ta este nebiruit{ ~i toate sunt supuse @ie!<170> Dup{ aceea, }ndat{ i-a stat de fa`{ un }nger al Domnului, av|nd pe diavolul legat cu lan`uri ~i a zis: <192>Ia-l pe acest pierz{tor ~i ceart{-l precum vrei. Iat{, `i s-a dat legat acela care are mul`i oameni lega`i cu me~te~ugirile lui viclene<170>. Atunci diavolul a zis c{tre dumnezeiescul Paisie: <192>Vai mie, p|n{ c|nd ai s{ m{ munce~ti cu rug{ciunea ta ~i s{ p{ze~ti prin ea pe cei ce locuiesc }n pustia aceasta? Tic{los voi fi ~i multe voi p{timi, dac{ voi mai ~edea aici, ca s{-i p|ndesc pe cei ce vin; de aceea m{ voi duce departe numaidec|t<170>. Dumnezeiescul Paisie i-a zis: <192>Dep{rtatule ~i vr{jma~ule al neamului omenesc, spune-mi pentru ce superi ~i ispite~ti pe acest t|n{r, lupt|ndu-l cumplit? Pentru care pricin{ lup`i de la }nceput cu at|ta nebunie ~i s{lb{ticie contra celor ce se nevoiesc? Diavolul a r{spuns: <192>Eu nu m{ apropii de cei ce }ncep nevoin`ele faptei bune; c{ci darul lui Dumnezeu nu-mi d{ voie s{ m{ apropii de d|n~ii, fiindc{ atunci se nevoiesc cu mai mare fierbin`eal{. ]ns{, dup{ ce se duce de la d|n~ii dumnezeiescul dar, atunci, pentru lenevirea lor, m{ apropii de d|n~ii ~i }i st{p|nesc ca pe un v|nat gata ~i astfel }i am juc{rie precum voiesc; de aceea <%-2>nu-i <%0>ispitesc de la }nceput, pe de-o parte pentru c{ ard de fierbin`eala ~i os|rdia ce o au spre fapta bun{, iar pe de alta, pentru c{-i defaim, a~tept|nd s{ }nceteze os|rdia aceea, s{ cad{ }n lenevire, ~i atunci ispitesc, neav|nd nici o }mpiedicare. La }nceput nu ispitesc pentru pricinile zise, iar c|nd }i v{d mult mai fierbin`i ~i mai os|rdnici, sporind spre cele dinainte, atunci nu-i mai ispitesc, ca s{ nu se uneasc{ cu darul lui Dumnezeu; ca astfel, prin os|rdia cea de-a pururea a nevoin`ei ~i a sporirii lucrurilor celor bune, s{ se fac{ nebirui`i<170>. Acestea le zicea diavolul f{r{ voia sa, apoi }ndat{ a fugit. De atunci monahul a sc{pat de sup{rarea diavolului ~i n-a mai putut vicleanul s{-l ispiteasc{. Deci, }nt{rindu-se fratele prin rug{ciunile sfin`itului Paisie, a s{v|r~it cu pl{cere de Dumnezeu pustniceasca petrecere ~i s-a odihnit }n lini~te. ]n vremea c|nd m-am dus eu <196> zice Cuviosul Ioan, scriitorul acestei vie`i <196>, c{tre dumnezeiescul Paisie ca s{ m{ }ndulcesc de d|nsul, au venit c|`iva monahi s{ se m|ng|ie de cuvintele lui cele folositoare, zic|nd: <192>P{rinte, spune-ne nou{ cuvinte m|ntuitoare de suflet<170>. Iar el le-a zis: <192>P{zi`i predania sfin`ilor ~i mai mult dec|t <%-2>cele r|nduite s{ nu c{uta`i s{ face`i<170>. Monahii au zis: <192>Mai spune-ne<%0> ~i altceva din cele ce se potrivesc monahilor<170>. Iar dumnezeiescul Paisie, v{z|nd cu ochii s{i cei prev{z{tori ~i cunosc|nd cugetele ~i g|ndurile lor, le-a spus fiec{ruia dintre d|n~ii ce g|ndeau, care dintre ei au g|nduri bune ~i care rele ~i din ce pricin{ le-au venit <%2>lor ni~te g|nduri ca acestea. Monahii, minun|ndu-se de aceasta, <%0>mi-au spus de o parte: <192>]ntr-adev{r, p{rinte Ioane, toate patimile<%2> inimilor<%0> noastre, pe care numai singur Dumnezeu le cunoa~te, ni le-a spus nou{ una c|te una<170>. Atunci eu le-am spus cele ce le-am adeverit de multe ori: <192>Crede`i-m{ c{ cele ce le-am g|ndit }n mintea mea ~i cele ce le-am f{cut eu singur, mi le-a ar{tat de multe ori cu bucurie, c|nd ne }nt|lneam, ~i toate mi le spunea, ca ~i c|nd ar fi fost }mpreun{ cu mine<170>. Deci, monahii au zis: <192>Minunat este Dumnezeu }ntru sfin`ii Lui<170>, ~i s-au dus. Un frate, urm|nd voii sale ~i f{c|ndu-~i socoteala sa, a l{sat pustia ~i s-a dus aproape de o cetate ~i s-a s{l{~luit acolo. Dar, pentru c{ adeseori mergea }n cetate s{-~i v|nd{ lucrul m|inilor sale, i s-a }nt|mplat de a }nt|lnit o femeie evreic{ a c{rei inim{ ardea de patima sataniceasc{ spre el. Deci, monahul, am{gindu-se de g|nduri prin lucrarea diavoleasc{, a c{zut }n cursele evreicei. O, dar ceva mai cumplit s-a }nt|mplat; deoarece el s-a lep{dat de credin`a cre~tineasc{ ~i a luat credin`a evreiasc{; a locuit }mpreun{ cu ea ~i at|t de mult a urmat sfatul ei, }nc|t s-a f{cut asemenea cu ea la p{g|n{tate. Deci, acea femeie de trei ori blestemat{, c{zuse }ntr-o a~a pr{pastie f{r{ de fund, }nc|t de multe ori punea capul tic{losului acela }n bra`ele sale ~i, deschiz|ndu-i gura, cur{`a cu un lemn sub`ire din`ii lui ca s{ nu se }nt|mple s{ fi r{mas vreun m{rg{ritar din Sf|nta ]mp{rt{~ire a Preacuratelor Taine. O, ce nedumnezeire }n via`a ~i }n gura lui! ^tiu, c{ v-a`i }ntristat ~i v-a durut inima, fra`ilor, auzind unele ca acestea, dar eu m{ }nsp{im|nt de }ndelungata ~i marea r{bdare a lui Dumnezeu! V{ voi mai spune ~i lucrul cel preasl{vit ce s-a f{cut cu d|nsul, ca s{ v{ minuna`i de preasl{vita ~i nem{rginita iubire de oameni a lui Dumnezeu ~i de dumnezeiasca lui cercetare cu care ne cerceteaz{ de sus. Omul, care cu neascultarea lui s-a desp{r`it de cre~tini pentru p{g|n{tatea sa, mai pe urm{ <196> dup{ un timp oarecare <196>, lumin|ndu-se de lumina dumnezeie~tilor iconomii, ~i-a venit }n sine ~i s-a c{it de ceea ce a f{cut printr-o pricin{ ca aceasta. C|`iva monahi care locuiau }n pustia aceea, }n care se pustnicea ~i el mai }nainte, merg|nd }n ora~ul acela pentru trebuin`ele lor, au trecut pe l|ng{ casa acelei evreice ~i, v{z|ndu-i pe d|n~ii, s-a r{nit la inim{, aduc|ndu-~i aminte de vechea ~i sfin`ita }nso`ire a monahilor. Deci, i-a }ntrebat pe ei de unde sunt, cum se numesc ~i pentru care pricin{ au venit }n acel ora~. Monahii au r{spuns c{ sunt ucenici ai dumnezeiescului Paisie din Nitria ~i au venit }n ora~ pentru oarecare trebuin`{. Atunci acela l-a rugat s{ spun{ marelui Paisie s{ se roage lui Dumnezeu pentru m|ntuirea lui. Apoi monahii, }ntorc|ndu-se }n pustie, au ar{tat dumnezeiescului Paisie cele }nt|mplate acelui tic{los c{lug{r ~i cele ce i-a rugat. Cuviosul, auzind acestea, a suspinat din ad|ncul inimii ~i a zis: <192>Vai, fiii mei iubi`i, c|`i oameni mari, din pricina femeilor au c{zut din dumnezeiescul dar! Despre aceasta s{ ne aducem aminte din Sf|nta Scriptur{ de str{mo~ii no~tri cei de demult, pentru c{ nu poate vr{jma~ul a unelti alt{ ispit{ mai }ndem|natic{ pentru a pierde pe oameni dec|t femeia; c{ci, uneltind aceast{ arm{, adic{ pe femeie, obi~nuie~te a birui pe oamenii cei mari, precum ~ti`i c{ prin femeie a biruit pe marele David, pe str{mo~ii ~i nepo`ii lui. De aceea, se cade s{ rug{m ~i noi de-a pururea pe Dumnezeu, ca s{ ne izb{veasc{ de ni~te ispite ca acestea ale vr{jma~ului<170>. Acestea zic|nd Cuviosul Paisie, a f{cut rug{ciune pentru cel ce a c{zut, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiule ~i Cuv|ntul lui Dumnezeu, nu l{sa zidirea m|inilor Tale s{ piar{ p|n{ }n sf|r~it, ci caut{ cu ner{utate spre d|nsul, din cere~tile Tale loca~uri. Prime~te rug{ciunile ce-@i aduc, pentru cel ce s-a lep{dat de Tine mai }nainte, c{ acum a venit iar{~i }ntru sine ~i }~i cunoa~te gre~eala ce a f{cut-o. Deci, rog bun{tatea Ta, s{-l chemi din nou la poc{in`{!<170> Cuviosul, rug|ndu-se }n acest chip multe zile, a }nduplecat bun{tatea lui Dumnezeu ca s{ se milostiveasc{ spre zidirea Sa. Astfel rug{ciunea sa a fost auzit{ ~i M|ntuitorul, ar{t|ndu-se lui, l-a }ntrebat <196> El, Care pe toate le ~tie ~i pentru cine ]l roag{ <196>, zic|nd: <192>Nu cumva sluga Mea, Paisie, se roag{ pentru acela care s-a lep{dat de Mine, care a ie~it din r|nduiala Mea ~i s-a dus cu potrivnicii Mei, acel care era monah ~i acum s-a f{cut evreu?<170> Cuviosul a r{spuns: <192>Pentru acela m{ rog, Iubitorule de oameni, Doamne, c{ci, c{ut|nd la }ndur{rile Tale Care totdeauna chemi la poc{in`{ ~i nu voie~ti moartea p{c{tosului, ci a~tep`i }ntoarcerea lui, am }ndr{znit s{ rog bun{tatea Ta pentru el ~i ca un milostiv ce e~ti, cheam{ iar{~i oaia Ta cea r{t{cit{<170>. Atunci M|ntuitorul a zis c{tre el: <192>Dac{ voie~ti s{ miluiesc pe acest p{c{tos ~i lep{dat de credin`{ ~i din nou s{-l chem la poc{in`{, se cade s{ iau din r{spl{tirile ~i nevoin`ele tale ~i s{ dau iubirea Mea de oameni aceluia, care este vrednic de nenum{rate munci<170>. Paisie i-a r{spuns: <192>Da, Doamne, primesc cu bucurie! ]ns{ eu nu ~tiu de se afl{ }n mine vreun lucru care s{ fie pl{cut }naintea Ta! Dar din a Ta bun{tate, mai ales, prin care ~i mie f{c|ndu-mi-se bine }n fiecare zi, mul`umesc @ie. Deci, revars{ peste el mila Ta, pentru c{ eu m{ mul`umesc s{ m{ muncesc }n iad }n locul aceluia, numai el s{ se m|ntuiasc{. Primesc os|nda mai bine, dec|t s{ m{ }ndulcesc de ale Tale faceri de bine, iar acela s{ se munceasc{!<170> M|ntuitorul a zis: <192>Vrednic{ ~i minunat{ este socoteala ~i dragostea ce o ai c{tre aproapele t{u, Paisie, fiindc{ urmezi dragostei ce o am Eu c{tre oameni! Deci, de vreme ce ai ales s{ cazi din vrednicia ta pentru m|ntuirea p{c{tosului, iat{, nu vei c{dea din vrednicia ta ~i p{c{tosul se va m|ntui, dup{ rug{mintea ta!<170> M|ntuitorul, zic|nd acestea, S-a suit la cer. Dup{ pu`in{ vreme, acea femeie rea a murit, iar Isaac <196> acesta era numele monahului cel c{zut <196> s-a dus iar{~i }n pustie ~i, catehiz|ndu-se de marele Paisie, a primit credin`a cre~tineasc{ cea de mai }nainte ~i astfel petrecea cu mare os|rdie via`a cea pustniceasc{, trec|nd r{m{~i`a vie`ii sale }n ascultare, }n nevoin`{ cinstit{, }n statornicie }mbun{t{`it{, ~i a~a s-a odihnit }n Domnul. Deci, acela a dob|ndit m|ntuire cu rug{ciunile sfin`itului Paisie, iar noi, auzind preasl{vitele lui minuni, se cuvine a sl{vi ~i a m{ri pe Dumnezeu. ]n m|n{stirea marelui Paisie, era un preot care avea cuget lumesc. C|nd ceilal`i monahi voiau s{ mearg{ la cuviosul ca s{ aud{ cuvintele lui cele folositoare de suflet, se ducea ~i el; dar nu lua aminte la cuvintele lui, pentru c{ nu avea g|nd bun, nici inim{ curat{. El nu numai c{ nu se folosea, dar ~i batjocorea cuvintele cuviosului ~i le strica cu alte cuvinte lume~ti. Deci, ceilal`i monahi sup{r|ndu-se, s-au dus la un b{tr|n iubitor de Dumnezeu ~i c|rteau }mpotriva acestui preot; iar b{tr|nul acela s-a dus }mpreun{ cu ei la <%-1>marele Paisie, urm|ndu-le ~i preotul acela. Dar b{tr|nul, duc|n<%-2>-du-se<%0> la cuviosul, i-a zis deosebi: <192>S{ ~tii, p{rinte, c{ acest preot pricinuie~te v{t{mare ~i sminteal{ fra`ilor; deci, se cuvine s{ opre~ti pornirea lui cea f{r{ de r|nduial{ ~i s{ o }ndreptezi cu cercet{ri<170>. Marele Paisie i-a zis: <192>De mult a~ fi f{cut ceea ce-mi zici, de a~ fi cunoscut c{ s-ar fi folosit; dar iat{, diavolul st{ gata s{-l t|rasc{ }n pierzare ~i c|nd va auzi de la mine vreun cuv|nt aspru, va fugi dintre fra`i ~i se va duce }n lume. Atunci m{ voi ar{ta eu vinovat ~i pricinuitor al pierz{rii lui, pentru c{ n-am putut s{ rabd un frate ce se lupt{ cu vr{jma~ul; }ns{ se cade s{ rug{m pe Dumnezeu s{-l scape de o patim{ ca aceasta<170>. Acestea zic|nd, au f{cut rug{ciune pentru preot c{tre Dumnezeu ~i }ndat{ au izgonit dintr-}nsul pe diavolul neru~in{rii. Apoi preotul s-a umplut de poc{in`{ ~i, av|nd mustrarea con~tiin`ei, se }ntrista mult. Deci, m{rturisindu-~i gre~elile sale, mai mult cu lacrimi dec|t cu cuv|nt, cerea iertare pentru cele f{cute, f{g{duind s{ se }ndrepteze. Deci, de atunci }nainte s-a f{cut cucernic ~i bun, asculta cu evlavie dumnezeie~tile cuvinte ale cuviosului ~i le }mplinea cu bucurie. Drept aceea, cov|r~ind pe mul`i }n faptele bune, s-a f{cut pustnic iscusit, cu lucrarea rug{ciunilor sfin`itului Paisie ~i cu ajutorul mult }ndelungatei r{bd{ri a lui Dumnezeu. Acum noi, }n continuare, avem a povesti alt{ minune prea }nfrico~{toare, prea sl{vit{ ~i mai }nalt{ dec|t toate povestirile. Odat{, dumnezeiescul Paisie, rug|ndu-se }n chilia sa, Hristos cu doi }ngeri a mers la el, precum a mers ~i la patriarhul Avraam, ~i a zis: <192>Bucur{-te, Paisie, c{ ast{zi trebuie s{ ne g{zduie~ti!<170> Paisie, dup{ urmarea patriarhului, i-a primit cu os|rdie, }ns{ nu se silea s{ preg{teasc{ m|nc{ri ~i b{uturi pentru Hristos. Apoi, pun|nd ap{ }n sp{l{toare, a sp{lat preacuratele Lui picioare. Astfel, Paisie se silea cu os|rdie la primirea de str{ini, iar M|ntuitorul }i ar{ta lui dragostea Sa cea mare. ^i fiindc{ din bun{t{`ile primirii de str{ini, nu este alta mai bineprimit{ dec|t a sp{la picioarele celor ce vin la el, pe care o s{v|r~ise Paisie, pentru aceasta M|ntuitorul a zis c{tre d|nsul: <192>Pace `ie, slugii Mele<170>. Apoi S-a f{cut nev{zut. Dumnezeiescul Paisie, }nc{lzindu-se de dumnezeiasca dragoste a acelei vorbiri cu M|ntuitorul, ~i urm|nd pe Cleopa, adic{ av|nd ca acela inima cald{, a alergat la apa aceea vie care a sp{lat picioarele Lui ~i pe care i-o l{sase Hristos ca un lucru mare ~i vrednic de credin`{, ~i a b{ut-o cu mare cinste ~i poft{, l{s|nd pu`in ~i ucenicului s{u, care era dus }n Egipt. Acela venind foarte ostenit din c{l{torie, cuviosul i-a zis: <192>Du-te fiule, la sp{l{toare ~i bea apa ce este }ntr-}nsa ca s{ stingi setea ce o ai din pricina ar~i`ei soarelui<170>. Ucenicul a zis c{ va face dup{ porunca lui, }ns{ g|ndea altceva }n inima sa, zic|nd }n sine: <192>Eu am venit cu at|ta c{ldur{ ~i b{tr|nul, }n loc s{ m{ trimit{ la izvor ca s{ beau ap{ curat{ ~i rece, }mi porunce~te f{r{ socoteal{ s{ beau ap{ din sp{l{toare, care este <%2>~i murdar{!<170> Acestea le g|ndea ucenicul, iar cuviosul a zis iar{~i: <192>Du-te,<%0> fiule, la sp{l{toare ~i bea apa!<170> Iar ucenicul a zis: <192>M{ duc<170>, }ns{ nu s-a dus. Cuviosul a zis pentru a treia oar{ s{ bea, dar n-a ascultat. Atunci cuviosul i-a zis: <192>O, fiule, ai luat plata neascult{rii tale, adic{ te-ai lipsit de dumnezeie~tile daruri!<170> Ucenicul, auzind acestea, s-a }ntristat foarte mult ~i alerg|nd la sp{l{toare, n-a mai g{sit nimic ~i a zis c{tre b{tr|n: <192>P{rinte, nu g{sesc ap{ }n sp{l{toare ca s{ beau<170>. Iar dumnezeiescul Paisie a zis c{tre el: <192>Cum este cu putin`{ s{ mai afli, f{c|ndu-te netrebnic? Pentru c{ neascultarea alung{ darul de la cel neascult{tor, precum ~i ascultarea }i aduce darul celui ascult{tor<170>. Ucenicul, }ntrist|ndu-se de cele ce a auzit, }ntreb{ ce era acel mare dar de care s-a lipsit, ~i cum s-a scurs din sp{l{toare? Cuviosul i-a povestit dup{ aceea toate cele f{cute, precum am spus mai }nainte, zic|ndu-i lui }nc{ ~i aceasta: <192>De vreme ce ai r{mas }n neascultare ~i n-ai primit a bea apa aceea, pentru care `i s-a poruncit de trei ori s{ bei, pentru aceasta s-a pogor|t din cer un }nger al Domnului ~i, lu|nd cu toat{ cucernicia acea sf|nt{ ap{, s-a suit iar{~i la cer. Auzind ucenicul aceasta, s-a }nfrico~at ~i s-a cutremurat de acea povestire, r{m|n|nd mult{ vreme f{r{ glas. Apoi, venindu-~i }n sine, pl|ngea ~i se t|nguia de acea primejdie, strig|nd: <192>Vai mie, tic{losul, ce bun{tate mare am pierdut! Acea bun{tate, zavistnicul diavol nu m-a l{sat s-o dob|ndesc!<170> Dup{ ce, cu ni~te cuvinte ca acestea, s-a pl|ns ~i s-a c{it, cerea cu lacrimi ca s{ afle mil{. Deci b{tr|nul, milostivindu-se spre d|nsul, i-a zis: <192>Fiul meu, Adam, pentru neascultarea sa, a c{zut din Rai ~i }n locul vie`ii ve~nice a c|~tigat moartea; deci, a fost izgonit ca un netrebnic din slava ~i din bun{t{`ile lui. ]n acela~i fel e~ti ~i tu. Fiindc{ n-ai ascultat porunca mea, ai c{zut din darul care aveai s{-l dob|nde~ti! Dar, de vreme ce te }ntristezi mult ~i te nevoie~ti, ridic{-te din c{derea neascult{rii, f{ ascultare, }mbl|nze~te cu fierbin`eal{ pe Dumnezeu ~i cere de la D|nsul iertarea ta; c{ci Dumnezeu Se milostive~te spre cei ce se nevoiesc ~i miluie~te pe cei ce-L roag{<170>. Astfel s-a m|ng|iat ucenicul de cuvintele b{tr|nului s{u ~i a r{bdat pu`in{ vreme. Dar el, aduc|ndu-~i aminte de r{ul ce a p{timit, se }ntrista cu totul ~i nu avea m|ng|iere. Atunci s-a dus iar{~i la b{tr|n ~i a zis: <192>P{rinte, nu am odihn{ nicidecum din cauza g|ndurilor. Cum }mi aduc aminte de darul ce l-am pierdut, pl|ng nenorocirea mea ~i nu ~tiu ce s{ fac; pentru c{, din pricina g|ndurilor, m{ cufund }n dezn{dejde ~i nu-mi mai d{ voie s{ m{ duc la vreun b{tr|n iscusit, care s{-mi arate calea, doar voi g{si odihn{ de g|nduri, ~i astfel s{ cap{t lini~tea cea trebuincioas{<170>. Dumnezeiescul Paisie, lu|nd pu`in{ p|ine, a dat-o ucenicului lui ~i i-a zis: <192>Ia p|inea aceasta ~i du-te }n cetate ~i, l|ng{ zidul cet{`ii }n partea dreapt{, vei afla un om s{rac ~ez|nd }n ni~te gunoaie, batjocorit ~i lovit cu pietre de copii. Acelui om d{-i p|inea ~i vei auzi de la d|nsul, cu dumnezeiasca cuviin`{, cele de folos `ie!<170> Atunci ucenicul, lu|nd p|inea, }ndat{ a plecat ~i, duc|ndu-se }n cetatea aceea, a g{sit pe acel om ~i a~tepta s{ }nceteze jocurile copiilor, ca s{ se apropie de d|nsul. Acela, v{z|ndu-l, }ndat{ i-a zis: <192>Vino aproape ~i-mi d{ binecuv|ntarea <196> adic{ p|inea <196> ce mi-a trimis-o b{tr|nul t{u!<170> Ucenicul apropiindu-se, s{racul acela a luat p|inea din m|inile lui ~i, s{rut|nd-o, }l }ntreba: <192>Cum se mai afl{ sfin`itul Paisie, c{ mult doream s{ aflu despre d|nsul. Iar tu, fiule, de ce nu te }nvoie~ti la c|te }`i zice ~i nu te pleci la poruncile lui? Nu ~tii c{, pentru neascultarea ta, te-ai lipsit de Sf|nta Scriptur{ ~i de darul de veci luat dintr-}nsa? Tu }nc{ nu-l ascul`i ~i nu te pleci sfatului lui, ci vii c{tre altul? Eu te asem{n cu cel ce `ine }n m|n{ ap{ curat{ ~i rece ~i nu bea dintr-}nsa, ci caut{ s{ afle ap{ ca s{-~i potoleasc{ setea sa }n alte p{r`i. Deci, du-te ~i supune-te b{tr|nului t{u, marelui Paisie, c{ cine nu se supune lui, acela nu se supune nici poruncilor M|ntuitorului nostru Iisus Hristos!<170> Acestea auzindu-le, ucenicul s-a }ntors, sl{vind pe Dumnezeu ~i de aici }nainte p{zea ~i d{dea ascultare la toate poruncile Sfin`itului Paisie. Dar n-a trecut mult{ vreme ~i iar{~i, aduc|ndu-~i aminte de darul de care s-a lipsit, }~i pl|ngea paguba sa ~i iar{~i ruga pe marele Paisie s{-i dea voie s{ mearg{ la cel ce ~edea }n gunoi. Cuviosul Paisie }i zicea s{ nu plece, deoarece nu se supunea; }ns{, el dorea s{ mearg{ la d|nsul, pentru c{ se sup{ra de g|nduri rele. Deci, i-a zis: <192>Fiule, omul acela s-a dus c{tre Domnul! Dar, fiindc{ te v{d c{ ai n{dejde c{tre omul acela ~i sfatului lui te pleci, }`i dau voie. Deci, du-te }n partea dinspre r{s{rit a cet{`ii ~i, g{sind acolo un morm|nt, intr{ }ntr-}nsul ~i vei afla acolo }ngropate trei trupuri de b{rba`i sfin`i, care s-au }nvrednicit de daruri prooroce~ti. Aceia, cunosc|ndu-~i mai }nainte sf|r~itul vie`ii lor, s-au dus ~i s-au a~ezat }n morm|ntul acela. Acestea v{z|ndu-le, zi celui ce zace }ntre cei doi: <192>Robul lui Dumnezeu, Paisie, cu puterea lui Iisus Hristos, Care a }nviat pe Laz{r cel mort de patru zile, }`i porunce~te s{ te scoli ca s{-mi spui cele cuviincioase ~i de folos pentru mine!<170> Atunci ucenicul, alerg|nd cu os|rdie, s-a dus }n partea dinspre r{s{rit a cet{`ii ~i, afl|nd morm|ntul, a intrat }n{untru. Deci a zis c{tre cel adormit, dup{ porunca b{tr|nului. ^i, o, ce minune! ]ndat{ mortul s-a sculat ~i a zis: <192>Pentru ce nu te-ai plecat mie, care `i-am zis s{ te supui poruncii b{tr|nului t{u? Du-te ~i te supune lui f{r{ }ndoial{. De voie~ti a te m|ntui, ascult{ cuvintele lui; c{ci cel ce nu se supune cuvintelor lui, cu adev{rat se }mpotrive~te poruncilor lui Hristos!<170> Acestea zic|ndu-le, mortul iar{~i a adormit; iar ucenicul, minun|ndu-se, s-a }ntors c{tre sfin`itul Paisie ~i i-a povestit toate. De aici }nainte s-au }mp{cat g|ndurile lui, av|nd grij{ s{ c|~tige prin ascultare bun{t{`ile ce le pierduse prin neascultare. Astfel el cre~tea prin sporirea faptelor bune ~i a des{v|r~irii. @BT-1 = Alt{dat{ au venit la marele Paisie doi fra`i ~i au locuit }mpreun{ cu fra`ii aceluia. Ei, f{c|nd destul{ vreme ascultare, adeseori rugau pe cuviosul s{ le dea voie s{ locuiasc{ deosebit }n pustie. Acela, v{z|nd os|rdia lor, le-a dat voie. Deci, duc|ndu-se la dorita lini~te, se nevoiau mult }n pustnicie, izgonind de la d|n~ii asupririle vr{jma~ului. Dar diavolul, ur|torul binelui, ca un mare iscusit ~i mare maestru ce este, a pornit r{zboi contra lor prin al`i monahi, astfel: Din lucrarea vicleanului, un oarecare monah a furat lucrurile unui alt monah ce locuia }n pustie ~i, cercet|nd el s{ afle cine le-a furat, a aflat pe un b{tr|n ce avea darul mai }nainte vederii ~i poate s{ afle pe ho`. Deci, s-a dus la d|nsul, c{ut|nd s{ afle cine i le-a furat. @BT-1 = Dar b{tr|nul acela nu era cu adev{rat }naintev{z{tor din dumnezeiescul dar, ci proorocea din lucrarea diavoleasc{. De aceea a zis c{tre cel ce-l }ntreba: <192>Acei doi monahi ce au venit acum ~i s-au s{l{~luit }n aceast{ pustie, aceia `i le-au furat; deci, s{ nu-i la~i, p|n{ ce nu `i le vor da<170>. Acestea auzindu-le el, s-a dus la egumenul lavrei ~i, d|nd sinodie, s-a dus la cei doi fra`i pe care, t|r|ndu-i ~i b{t|ndu-i, i-a adus }n lavr{ ~i i-a pus la }nchisoare ca pe ni~te f{c{tori de rele ~i ho`i ~i i-a os|ndit la moarte. @BT-1 = Cuviosul Paisie, cunosc|nd prin dumnezeiescul dar ispita <%2>fra`ilor, s-a sculat }ndat{ ~i s-a dus la lavr{; ~i aceasta }n~tiin`|n-du-<%0>se, s-au dus to`i p{rin`ii la d|nsul ~i }mpreun{ cu d|n~ii era ~i acel r{t{cit b{tr|n, care se socotea }naintev{z{tor. Deci, dup{ ce au dat to`i cuviincioasa s{rutare cuviosului, i-a }ntrebat: <192>Ce a`i f{cut, fra`ilor, cu acei doi tineri ce petreceau }n lini~te?<170> Aceia i-au r{spuns: <192>Sunt ho`i, p{rinte, ~i pentru necuviincioasa lor purtare au fost pu~i la }nchisoare<170>. Cuviosul i-a }ntrebat: <192>Cine v-a spus vou{ cum c{ sunt ei ho`i?<170> Atunci ei au r{spuns: <192>Acest b{tr|n ne-a spus<170>. @BT-1 = Cuviosul a }ntrebat pe b{tr|n, dac{ acei tineri sunt cu adev{rat ho`i! Acela i-a r{spuns: <192>Cu adev{rat sunt ho`i!<170> Atunci dumnezeiescul Paisie i-a zis: <192>Dac{ ar fi fost de la Dumnezeu darul proorocie tale ~i nu din am{gire diavoleasc{, atunci nu s-ar fi ar{tat diavolul }n gura ta!<170> P{rin`ii, auzind aceasta, s-au tulburat ~i s-au }nfrico~at mult, deoarece cuvintele sfin`itului Paisie erau adev{rate ~i f{r{ nici o }ndoial{. Drept aceea, ei au oc{r|t pe b{tr|nul acela ~i }l }ndemnau s{-~i cear{ iertare de gre~eala sa. Acela, }nfrico~|ndu-se, a c{zut la picioarele cuviosului, zic|nd: <192>Iart{-m{, sfin`ite p{rinte, ~i te roag{ pentru mine p{c{tosul!<170> Cuviosul, rug|nd pe Dumnezeu pentru d|nsul, }ndat{ a ie~it din gura lui diavolul slavei de~arte, s-a ar{tat tuturor ca un porc. Deci, ie~ind cu mult{ m|nie ~i turbare, s-a repezit asupra cuviosului, voind a-l rupe cu din`ii; dar dumnezeiescul p{rintele nostru Paisie, cert|ndu-l, l-a aruncat }n pr{pastie ~i l-a pierdut. Astfel acel b{tr|n r{t{cit, nu numai c{ a sc{pat de diavol, dar a v{zut ~i am{girea ie~ind dintr-}nsul ~i, prih{nindu-se, s-a poc{it. Deci, t|nguindu-se ~i pl|ng|nd mult pentru gre~eala sa, t{v{lindu-se pe p{m|nt, ruga pe cuviosul s{-i ierte gre~elile f{cute }n trecut, fiind am{git. Asemenea ~i ceilal`i monahi care printr-}nsul se r{t{ciser{, oc{r|ndu-se ~i-au cerut iertare. Apoi au chemat pe cei doi tineri, despre care clevetiser{ ~i-~i cereau iertare, pentru necinstea ~i pedeapsa ce le-au f{cut. Dar P{rintele nostru Paisie, }ntrist|ndu-se pentru to`i aceia, i-a sf{tuit cele cuviincioase ~i potrivite. Dup{ aceea, lu|nd la o parte pe proiestos, i-a ar{tat locul unde se aflau furate lucrurile pustnicului, nespun|nd pe ho`; iar dup{ aceea s-a }ntors }n pustie. El, auzind c{ Dumnezeu a ar{tat oamenilor multe prin Cuviosul Pavel, s-a dus la d|nsul. Deci, }nt|lnindu-se unul cu altul, erau nedesp{r`i`i ~i ajuta`i unul de la altul; erau ca un zid tare, }ndulcindu-se cu bucurie de bun{t{`ile lini~tii ~i }n fiecare zi aflau noi nevoin`e de pustnicie ~i de }nalt{ petrecere. Sfin`itul Paisie era b{tr|n ~i de o v|rst{ cu dumnezeiescul Pavel; iar dup{ suflet era prea os|rdnic. Drept aceea, dumnezeiescul Pavel zicea: <192>S{ ne nevoim de-a pururea ~i s{ ne ostenim p|n{ avem vreme; pentru c{, at|t c|t tr{im, Domnul nostru nu se mul`ume~te s{ }ncet{m vreodat{ de la lucrarea celor bune ~i s{ ne fie fric{ ~i ru~ine, dac{ ne va g{si lene~i }n vremea mor`ii noastre<170>. Sfin`itul Paisie, auzind cu bucurie dumnezeiasca lui sf{tuire, a zis: <192>Eu, o, preabunule dec|t to`i p{rin`ii, urmez sf{tuirii tale; c{ci, av|nd }ndr{zneal{ la rug{ciunile tale, cred c{ Dumnezeu ne va }nvrednici s{ s{v|r~im aceast{ via`{ dup{ socoteala ta, }n lucrarea faptelor bune<170>. Deci, am|ndoi erau f{c{tori de minuni, doctori iscusi`i sufletelor ~i trupurilor, rug{tori c{tre Dumnezeu pentru to`i ~i tuturor mijlocitori de m|ntuire. ]ns{ povestirile dumnezeiescului Pavel fiind multe, le l{s{m altuia s{ le povesteasc{. Asemenea ~i ale Sfin`itului Paisie, fiind prea multe ~i necuprinse, am spus pu`ine din cele multe, ca s{ }ndemn{m pe ascult{tori spre urmarea lor; c{ci nu ajunge cuv|nt s{ arate cu de-am{nuntul prea}nalta petrecere a dumnezeiescului Paisie ~i nici el nu voia s{ se cunoasc{ ispr{vile lui, pentru smerenia cea des{v|r~it{. Chiar ~i celor ce-l }ntrebau: <192>Care fapt{ este mai }nalt{ dec|t toate faptele bune?<170>, el le r{spundea: <192>Acea fapt{ este bun{, care se face }n ascuns<170>. Alt{dat{, fiind }ntrebat cu aceea~i }ntrebare, a r{spuns: <192>Mai }nalt{ dec|t toate faptele bune este a urma cineva sfatul altora ~i nu voin`ei sale<170>. El trecea vremea lini~tii ~i vremea vie`ii sale bine ~i cu pl{cere de Dumnezeu. El iubea }n lini~te dumnezeiasca suire ~i prietenie; iar }n petrecerea }mpreun{ cu al`ii dorea m|ntuirea celorlal`i. Dar cea mai minunat{ este c{ n-a l{sat vreodat{ s{ }n`eleag{ cineva nevoin`a lui }n via`a de ob~te ~i, c|nd voia a se sl{vi pentru vreo fapt{ a sa, o l{sa }ndat{ ca s{ se p{zeasc{ nev{t{mat{ ~i s{ nu se pr{p{deasc{ cu laudele; c{ci, dup{ adev{r, lauda de la oameni este mare primejdie ~i pu`in c|~tig au cei ce se nevoiesc pentru laud{. Pentru aceasta ~i Domnul ne porunce~te, zic|nd: S{ nu cunoasc{ st|nga, ce face dreapta ta. De aici }nainte socotesc, c{ este vremea ca s{ vorbim ~i despre fericitul sf|r~it al Cuviosului Paisie. Ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i ~i str{lucind cu faptele bune ca o stea luminoas{, acest mare om al lui Dumnezeu a fost chemat de Dumnezeu c{tre fericirea cea din cer. Trupul lui l-au }ngropat cu cinste mul`imea monahilor, iar sufletul s-a suit la Creatorul s{u. Dup{ aceea, n-a trecut mult{ vreme ~i s-a dus la pururea vie`uitoarea via`{ ~i la str{lucirea sfin`ilor ~i pururea pomenitul Pavel, acolo unde avea ceata dumnezeiescului Paisie. Acolo }mpreun{ se }ndulcesc fericitele lor suflete de odihna aceea, precum ~i }n aceast{ via`{ de acum au p{timit r{u }mpreun{ }n ostenelile pustniciei. Dar nu numai sufletele lor sunt unite }n cer, ci ~i trupurile; c{ de~i s-au desp{r`it ~i s-au pus }n locuri deosebite, }ns{ n-a trecut mult{ vreme, ~i s-au unit iar{~i, pun|ndu-se }n acela~i loc, dup{ cum urmeaz{. Deci, se cuvine ca cititorii s{ ia aminte la aceast{ povestire, c{ vor avea de citit o minune preasl{vit{. Dup{ ce s-a s{v|r~it marele Paisie, dumnezeiescul Pavel s-a dus }n pustia cea mai din{untru. Acolo, dup{ pu`in{ vreme, s-a s{v|r~it ~i el ~i s-a }ngropat cu evlavie ~i cu cinste. Auzind p{rintele nostru Isidor despre moartea marelui Paisie, a intrat }ntr-un caic ~i s-a dus la locul unde z{ceau sfintele moa~te ale cuviosului Paisie. Deci, lu|ndu-le cu toat{ cinstea ~i s{rut|ndu-le, le-a pus }ntr-un sicriu ce-l avea gata, ca pe un lucru mare ~i vrednic de cinste ~i mai scump dec|t toat{ vistieria ~i s-a }ntors }napoi, aduc|ndu-le cu el }n caic, ca s{ }mbog{`easc{ cu d|nsele patria sa, Pisidia. Dup{ ce a mers destul{ cale pe mare, a ajuns }n dreptul pus<%-2>tiei, unde erau sfintele moa~te ale Cuviosului Pavel. Acolo caicul s-a<%0> oprit ~i nu mai mergea }nainte; ci, ca ~i c|nd ar fi fost viu ~i }nsufle`it, se ab{tea }n alt{ parte ~i se tot pornea spre pustia dumnezeiescului Pavel; deoarece ~i Sfin`itul Paisie cerea obi~nuita petrecere }mpreun{ cu Cuviosul Pavel. Oamenii caicului, silindu-se <%-2>a porni vasul mai departe, au }ncercat dou{ zile }n tot felul, dar n-au<%0> putut; drept aceea au cunoscut c{ caicul se `inea acolo de Dumnezeu, iar nu din alt{ pricin{. Ne~tiind ce s{ fac{, s-au lini~tit ~i au l{sat caicul nec|rmuit ca s{ mearg{ }ncotro s-ar porni. Caicul, c|rmuindu-se de m|n{ nev{zut{, a mers ~i a stat nemi~cat la uscat, a~tept|nd s{-i ia povara. V{z|nd aceasta, cei ce erau }n caic aveau mare }ntristare ~i nedumerire. Dar, }ntr-acel ceas, a venit la mal un b{tr|n din p{rin`ii cei vesti`i ai pustiei aceleia, care se numea Ieremia ~i a zis c{tre ei: <192>O, oameni buni, pentru ce v{ lupta`i }mpotriva dumnezeie~tii minuni, pe care o vede`i, c{ci este peste fire! Pe prietenul ~i }mpreun{ pustnicul s{u, dumnezeiescul Pavel, }l cheam{ marele Paisie ~i, vr|nd a se aduce ~i a se pune cinstitele moa~te ale aceluia }mpreun{ cu ale sale, a adus caicul aici. Drept aceea, ie~ind degrab{ ~i c{ut|nd sfintele lui moa~te ~i g{sindu-le, s{ le lua`i, ca s{ fie }mpreun{ ~i sfintele lor trupuri<170>. Cinstitul p{rintele nostru Isidor ~i cei }mpreun{ cu el, }nconjur|nd pustia aceea, c{utau sfintele moa~te ale dumnezeiescului Pavel ~i, g{sindu-le, le-au luat ~i le-au dus la caic, av|ndu-le ca pe o vistierie mai str{lucit{ dec|t aurul ~i dec|t pietrele cele de mult pre`. O minune s-a f{cut atunci, c{ci c|rmele erau cu adev{rat ace~ti doi mari p{rin`i, Pavel ~i Paisie. Ei c|rmuiau caicul }n toat{ calea aceea ~i-l izb{veau de toat{ }mpiedicarea, p|n{ l-au dus nev{t{mat la Pisidia. Iar marele Isidor a adus cinstitele moa~te ale sfin`ilor cu toat{ c|ntarea de laud{ ~i cinste la m|n{stirea ce o zidise. ^i c|`i erau sup{ra`i de diavoli, ori p{timeau de vreo alt{ neputin`{, alergau la sfintele lor moa~te ~i, numai apropiindu-se de ele, se vindecau. De atunci }nainte c|te preasl{vite minuni a lucrat Dumnezeu prin ei, nu este cu putin`{ a le num{ra cineva. Iar eu, smeritul Ioan, am povestit numai aceste pu`ine din cele multe, spre slava Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTULUI MUCENIC ZOSIMA, OSTA^UL Pe vremea c|nd }mp{ratul Traian `inea }mp{r{`ia Romei, popoarele eline~ti erau cuprinse cu mare }ndr{znire de idoli, cu r{t{cire ~i cu mult{ orbire; de aceea se ridica cumplit{ prigonire contra Bisericii lui Dumnezeu. ]ntre elini era un b{rbat vestit cu numele Dometian, ighemon al Antiohiei Pisidiei. Acela, merg|nd la }mp{ratul Traian, a cerut s{-i dea lui putere asupra cre~tinilor, ca s{-i sileasc{ cu munci grele pe to`i care nu voiau s{ jertfeasc{ zeilor lor. Lu|nd acea putere de la }mp{rat ~i, }mbr{c|ndu-se }n plato~a cea diavoleasc{, ca un leu se a`|`a cu m|nia contra acelora care p|n{ la moarte p{zeau m{rturisirea adev{ratului Dumnezeu. Deci, str{b{t|nd p{r`ile Soropolitariei, s-a apropiat de cetatea care se numea Apolonia, ~i }n care era un osta~ }ntre elini, cu numele Zosima. Acela dorea s{ fie urm{tor credin`ei lui Hristos. Auzind el c{ ighemonul se apropie ~i n{v{le~te cu prigonirea, a lep{dat armele cele ost{~e~ti ~i a alergat la Sf|nta Biseric{, }nv{`|nd credin`a cea }ntru Hristos, a luat Sf|ntul Botez ~i se deprindea cu lucrurile cele cre~tine~ti, }n cur{`ie ~i }n }ntreaga }n`elepciune, }ndeletnicindu-se }n postiri ~i }n rug{ciuni. Dup{ c|teva zile, ighemonul Dometian, mergea }n cetatea aceea ~i s-a apropiat de el unul din slujitorii de idoli ~i i-a zis: <192>Este aici un osta~, anume Zosima, care defaim{ pe }mp{rat ~i puterea voastr{. Acela, lep{d|ndu-se de r|nduiala ost{~easc{ }n care era scris de }mp{ratul Traian ~i arunc|nd armele sale, zice c{ este cre~tin, nesocote~te pe zeii no~tri, dispre`uie~te legile }mp{r{te~ti ~i defaim{ st{p|nirea }mp{r{teasc{. Ighemonul, auzind aceasta, a zis: <192>S{ se aduc{ acel Zosima aici la judecat{<170>. Deci, cu o ceat{ de osta~i duc|ndu-se dup{ porunc{, au prins pe suta~ul Zosima ~i l-au dus la judecat{. Ighemonul, v{z|ndu-l, l-a }ntrebat: <192>Tu e~ti cel ce te nume~ti Zosima?<170> Osta~ul lui Hristos a r{spuns: <192>Eu sunt Zosima, robul Domnului meu Iisus Hristos<170>. Ighemonul a zis: <192>Mai }nt|i spune-mi }n ce r|nduial{ e~ti ca om, apoi vei spune al cui rob e~ti<170>. Sf|ntul a zis: <192>Am fost }n r|nduiala de osta~ al }mp{ratului vostru cel p{m|ntesc ~i, lep{d|nd pe zeii vo~tri cei pierz{tori, m-am f{cut osta~ al ]mp{ratului ceresc, Care este Hristos adev{ratul Dumnezeu!<170> Dometian a zis: <192>O, nelegiuitule, nimic nu-`i va ajuta numele lui Hristos. Deci, mai bine jertfe~te zeilor, ca s{ `i se ierte p{catul cu care ai gre~it }mpotriva }mp{ratului nostru Traian ~i de la care te-ai }nvrednicit cu r|nduiala ost{~easc{<170>. Sf|ntul a zis: <192>Nu voi jertfi deloc zeilor vo~tri<170>. Atunci Dometian a poruncit ca pe osta~ul lui Hristos s{-l duc{ }n temni`{. A doua zi, sf|ntul iar{~i a fost judecat, av|nd m|inile legate }napoi. Ighemonul, v{z|ndu-l, a poruncit s{-l sp|nzure pe lemnul cel de muncire ~i, pe c|nd }l muncea, i-a zis: <192>Jertfe~te zeilor, spurcate Zosima, mai }nainte de a }ncepe s{ `i se rup{ m{dularele tale!<170> La acestea, sf|ntul a r{spuns: <192>Nu numai cu cuvintele, dar nici cu faptele nu vei putea s{ m{ }ndupleci s{ jertfesc zeilor t{i!<170> Deci ighemonul a poruncit la ni~te osta~i puternici s{-l bat{. Sf|ntul Zosima fiind b{tut, a zis c{tre ighemon: <192>]n de~ert se ostenesc slujitorii t{i; c{ci, Dumnezeu }nt{rindu-m{ pe mine, nu simt b{t{ile ce mi se dau!<170> Astfel mucenicul a fost b{tut mult{ vreme, }nc|t ~i p{m|ntul s-a ro~it de s|ngele lui. Apoi a strigat cu glas mare c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule Atotputernice, Cel ce ~ezi }n scaunul slavei Tale, Cel ce ai }ntins cerul ~i ai }ntemeiat p{m|ntul, Cel ce ai adunat toate apele }ntr-o adunare, n{dejdea noastr{ ~i a~teptarea robilor T{i, ascult{-m{ pe mine, care m{ rog @ie, nu m{ l{sa s{ fiu biruit de }ngrozirile ~i muncile tiranului; pentru ca to`i cei ce nu ~tiu numele T{u s{ }nve`e prin mine a Te cunoa~te pe Tine, Unul Adev{ratul Dumnezeu<170>. Astfel rug|ndu-se sf|ntul, a venit un glas din cer, zic|ndu-i: <192>Zosima, }mb{rb{teaz{-te ~i te }nt{re~te; c{ci Eu sunt cu tine ~i nimic nu te va birui<170>. Acest glas l-a auzit ~i Dometian ~i cei ce erau cu d|nsul. Unii ziceau: <192>Mare vr{jitor este acesta!<170> Iar al`ii ziceau: <192>Acesta nu este vr{jitor, ci robul lui Hristos Dumnezeul s{u. Cu adev{rat este mare Dumnezeul cre~tinilor, de la care s-a trimis acest glas spre omul acesta!<170> Apoi ighemonul a poruncit la patru osta~i s{-l }ntind{ pentru munc{ }n patru p{r`i. Iar mucenicul, fiind }ntins, ~i-a ridicat ochii spre cer ~i a zis: <192>Doamne Dumnezeul meu, Cel ce cuno~ti g|ndurile omene~ti, n{dejdea cre~tinilor, sc{parea ~i odihna celor ce sunt }n primejdii, izb{ve~te-m{ de me~te~ugirile pierz{torului Dometian, slujitorul diavolului, ca to`i cei ce stau de fa`{ s{ Te cunoasc{ pe Tine, c{ Tu e~ti Dumnezeul Cel viu, Care ai fost mai }nainte de veci ~i }n veci vei fi!<170> Atunci }ndat{ mul`i din cei ce st{teau de fa`{, v{z|nd o r{bdare ca aceea a mucenicului, au crezut }n Hristos. Ighemonul, v{z|nd aceasta ~i tem|ndu-se ca nu cumva s{ se }ntoarc{ to`i spre credin`a cre~tineasc{, s-a m|niat; deci, scr|~nind din din`i, se g|ndea }n sine cu ce fel de moarte s{ piard{ pe robul lui Hristos. Pentru aceea a poruncit s{ aduc{ un pat de aram{ ~i s{ pun{ dedesubt foc mare, ca s{ ard{ pe mucenic deasupra lui. Patul acela fiind ars foarte tare, a poruncit s{ pun{ pe el pe sf|ntul. Dar mucenicul, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a suit pe pat ~i }ndat{ Domnul a pref{cut focul }n rou{, pentru c{ prin }ngerii S{i a trimis mucenicului ajutor. To`i cei ce st{teau de fa`{, socoteau c{ mucenicul este mort din pricina focului; dar }ngerii Domnului, ridic|nd pe sf|ntul de pe patul acela, l-au pus viu l|ng{ pat, nefiind v{t{mat deloc. Poporul, v{z|nd o minune ca aceea, a pream{rit pe Dumnezeul Cel Adev{rat, Care a trimis pe sfin`ii S{i }ngeri ~i a izb{vit pe robul S{u de un foc ca acela; ~i mul`i s-au apropiat de credin`a lui Hristos. Ighemonul, scul|ndu-se de la judecat{, s-a dus acas{ cu ru~ine; iar pe mucenic a poruncit s{-l ia ~i s{-l `in{ sub paz{. Dup{ aceasta, ighemonul Dometian s-a dus }n cetatea Cono-niei ~i a poruncit s{ aduc{ dup{ el pe mucenic legat, ca acolo s{-l munceasc{. Ajung|nd }n acea cetate ~i ~ez|nd la judecat{, a poruncit s{ }ncal`e pe mucenic cu papuci de fier, }n care erau puse piroane ascu`ite ~i s{-l lege cu un lan` de fier de un cal ne}nv{`at, ca s{ alerge cu calul. Sf|ntul, fiind legat de calul acela, alerga at|t de repede cu papucii cei de fier, }nc|t }ntrecea calul, pentru c{ Dumnezeu era cu el. Iar sf|ntul zicea }n alergarea sa: <192>Doamne Dumnezeule, Care s{v|r~e~ti picioarele mele ca ale cerbului, d{-mi r{bdare des{v|r~it{!<170> Ighemonul, v{z|nd o r{bdare ca aceea a mucenicului, a poruncit s{-l arunce }n temni`{ ~i s{ nu-i dea deloc m|ncare ~i b{utur{, ca s{ se sf|r~easc{ de foame ~i de sete. Dup{ ce au trecut trei zile, }n care sf|ntul n-a gustat nimic, au intrat }n temni`{ doi tineri preafrumo~i, dintre care unul }i aducea p|ine curat{, iar altul un vas cu ap{. Aceia au zis sf|ntului: <192>Prime~te acest dar preascump, pe care `i l-a trimis Dumnezeul t{u<170>. Mucenicul lui Hristos, primind, a m|ncat, a b{ut, s-a }nt{rit cu trupul ~i a zis: <192>Mul`umesc @ie, Doamne, c{ Te-ai milostivit spre mine ~i nu m-ai trecut cu vederea, ci m-ai s{turat cu cereasca Ta p|ine ~i b{utur{! Laud ~i sl{vesc m{ririle Tale }n veci!<170> F{c|ndu-se ziu{, ighemonul a ~ezut la judecat{ ~i a poruncit s{ aduc{ pe mucenic la cercetare. Sf|ntul a stat }naintea lui cu fa`a luminoas{, av|nd mintea }ndreptat{ c{tre Dumnezeu. Ighemonul se mira v{z|nd pe mucenic neschimbat la fa`{, dup{ at|tea munci ~i a zis c{tre el <192>O, Zosima, m{car vino-`i }n sim`ire ~i jertfe~te zeilor ca s{ nu fii zdrobit de b{t{i ~i astfel s{ mori prin chinuri grozave<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>De voie~ti, jertfe~te tu diavolilor celor asemenea cu tine; iar eu, precum am zis mai }nainte, voi sluji numai Dumnezeul meu<170>. Ighemonul, m|niindu-se, a poruncit s{ sp|nzure pe mucenic la muncire ~i a zis c{tre el: <192>Vezi, tic{losule, c|t de multe munci s-au pus }naintea ta? ^i }nc{ nu m{ ascul`i ca s{ jertfe~ti zeilor?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Cel ce iube~te pe Dumnezeul Cel viu, nu `ine seama de aceste munci!<170> Atunci ighemonul a poruncit s{ strujeasc{ trupul mucenicului cu piepteni de fier. Mucenicul, fiind muncit astfel, a strigat cu glas mare c{tre Dumnezeu, zic|nd: <192>Acum cunosc mai bine milostivirea }ndur{rilor Tale, Hristoase, F{c{torul luminii; de vreme ce m-ai }nt{rit ca s{ rabd muncile cu b{rb{`ie ~i nici s{ gr{iesc ceva cu ner{bdare; astfel, prin aceste munci, s{ se cunoasc{ ~i mai mult puterea dumnezeierii Tale<170>. Sf|ntul zic|nd acestea, ighemonul a poruncit ca, lu|ndu-l de la muncire, s{-l pun{ iar{~i }naintea sa, ~i i-a zis: <192>Multe munci ai r{bdat pentru Hristosul t{u ~i nici un folos nu ai avut. M{car acum, apropiindu-te, jertfe~te zeilor!<170> Atunci sf|ntul a r{spuns: <192>Dometiane, preacumplitule muncitor, f{r{ de omenie ~i plin de necur{`ie, teme-te de Dumnezeul Cel ceresc ~i p{r{se~te-`i r{t{cirea ta; iar pe acei idoli s{ nu-i nume~ti dumnezei, fiindc{ sunt diavoli, iar nu dumnezei<170>. Ighemonul a zis: <192>O, dar tu, spurcatule, cum }ndr{zne~ti a numi pe zeii no~tri diavoli, c{rora toat{ lumea le sacrific{ zile de pr{znuire?<170> Mucenicul a zis: <192>Ce fel de pr{znuiri au zeii t{i }n iad, astfel s{-`i fie `ie, }mp{ratului t{u ~i tuturor celor ce cred }ntr-}n~ii!<170> Atunci ighemonul a poruncit ca iar{~i s{-l sp|nzure la muncire ~i cu lum|n{ri aprinse s{-i ard{ p|ntecele. Iar mucenicul a zis c{tre ighemon: <192>S{ nu arzi numai p|ntecele, ci ~i trupul meu, dar niciodat{ nu m{ vei birui, pentru c{ Hristos este cu mine, }nt{rindu-m{. Iat{, doresc foarte mult s{ fiu ucis de tine, pentru c{ aceasta este slava mea }naintea Hristosului meu, ca s{ mor pentru El<170>. Ighemonul, ne~tiind ce s{ fac{ mai mult, a condamnat la moarte pe mucenic, ca s{ i se taie capul cu securea. Mucenicul, fiind dus la locul cel de moarte, se ruga lui Dumnezeu: <192>Doamne Dumnezeul meu, caut{ spre mine p{c{tosul ~i prime~te sufletul meu }mpreun{ cu cei ce @i-au pl{cut @ie }n veac; c{ci Tu e~ti slava ~i lauda mea }n vecii vecilor!<170> Ajung|nd la locul de moarte, i s-a t{iat capul cu securea pentru Domnul s{u. Sf|ntul Mucenic Zosima ~i-a s{v|r~it p{timirea sa }n 19 zile ale lunii iunie, }n cetatea Cononiei, st{p|nind }n Roma Traian, iar peste noi }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava ~i st{p|nirea }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL<%0> Cuviosul p{rintele nostru Ioan, l{s|nd lumea, s-a f{cut monah ~i petrecea }n sih{strie, prin pustia din p{r`ile Palestinei, nu departe de Ierusalim. El petrecea zilele sale cu pl{cere de Dumnezeu, }n post ~i }n rug{ciune. Despre via`a lui cea pl{cut{ lui Dumnezeu se scrie }n cartea ce se nume~te "Limonar", alc{tuit{ de cuvio~ii no~tri p{rin`i, Ioan ~i Sofronie, care au fost mai pe urm{ patriarhi ai <%2>Ierusalimului. ]n ea se scrie astfel: Ne-a spus nou{ <196> adic{ lui<%0> Ioan ~i lui Sofronie <196> p{rintele Dionisie presbiterul ~i p{zitorul de vase al sfintei biserici cea din Ascalon, despre p{rintele Ioan Sihastrul, zic|nd: Acel b{rbat era mare cu via`a }n neamul cel de acum ~i foarte pl{cut lui Dumnezeu. El vie`uia }n hotarele satului Sehusta, care era departe de Ierusalim, ca la dou{zeci de stadii. Stare`ul avea }n pe~tera sa chipul Preacuratei St{p|nei noastre de Dumnezeu N{sc{toare ~i pururea Fecioarei Maria, av|nd }n bra`e pe Pruncul Cel mai }nainte de veci, pe Hristos Dumnezeul nostru. C|nd stare`ul voia s{ se duc{ undeva, ori }n pustie departe, ori la Ierusalim s{ se }nchine cinstitei Cruci ~i Morm|ntului Domnului Hristos, ori s{ cerceteze Sfintele Locuri, sau s{ se roage la Muntele Sinai, sau la sfin`ii mucenici care se aflau departe de Ierusalim, acestea le f{cea pentru c{ iubea s{ dea cinste sfin`ilor. El se ducea uneori }n Efes, la morm|ntul Sf|ntului Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, alteori se ducea }n Evhaita la Sf|ntul Teodor, sau }n Seleucia Isauriei, la Sf|nta Tecla; ori }n Sarafas, la Sf|ntul Serghie, uneori la acela, iar alteori la alt sf|nt. C|nd se ducea }n pe~tera sa }~i a~eza candela }naintea chipului Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, o aprindea precum avea obiceiul ~i, st|nd la rug{ciune, se ruga lui Dumnezeu s{ }ndrepteze calea pa~ilor s{i. Deci, c{ut|nd spre icoana N{sc{toarei de Dumnezeu, zicea: <192>Preacurat{ St{p|n{ N{sc{toare de Dumnezeu, deoarece m{ duc }n cale dep{rtat{, unde am s{ z{bovesc multe zile, tu singur{ }ngrije~te-`i candela ta ~i p{ze~te-o nestins{, p|n{ ce m{ voi }ntoarce de la rug{ciunea mea. Eu, av|nd }n c{l{torie ajutorul t{u }mpreun{, m{ duc }n calea }n care am g|ndit<170>. Zic|nd acestea spre sf|nta icoan{, se ducea }n calea sa ~i z{bovea de multe ori o lun{, alteori dou{ ~i trei, iar alteori cinci sau ~ase luni. Apoi, c|nd se }ntorcea, g{sea candela plin{ ~i arz|nd, precum o l{sa c|nd pleca }n cale ~i niciodat{ n-a g{sit-o stins{. Se mai scrie }nc{ ~i aceasta de c{tre cuviosul p{rinte Ioan, }n aceea~i carte, "Limonar": <192>Odat{, umbl|nd }n hotarele satului acela, unde }~i avea pe~tera, a }nt|mpinat un leu mare venind asupra lui, la un loc unde calea era foarte str|mt{ <196> }ntre dou{ garduri de spini cu care obi~nuiau lucr{torii s{-~i }ngr{deasc{ `arinile lor. Calea aceea era at|t de str|mt{, }nc|t un om pe jos, abia putea s{ treac{ printre acei spini. C|nd s-au apropiat unul de altul, stare`ul nu-i f{cea loc leului, nici leul, din pricina locului str|mt, nu putea s{ se }ntoarc{ din cale, nici s{ treac{ unul pe l|ng{ altul nu era cu putin`{. Leul, v{z|nd pe pl{cutul lui Dumnezeu, c{ nu voia nicidecum s{ se }ntoarc{ }napoi, ci s{ treac{ }n calea care }i era }nainte, a stat }n st|nga stare`ului pe picioarele cele dinapoi ~i gardul acela l{rgindu-l pu`in cu greutatea trupului s{u, a l{sat stare-`ului cale liber{; ~i astfel a trecut pe l|ng{ leu, ating|ndu-se piept }n piept ~i s-a dus fiecare }n calea sa<170>. Odat{ a venit un frate la p{rintele Ioan ~i, v{z|nd c{ nu se afl{ nimic }n pe~tera lui, i-a zis: <192>P{rinte, cum petreci aici, neav|nd cele trebuincioase }n via`{?<170> Stare`ul a r{spuns: <192>Fiule, aceast{ pe~ter{ este negu`{torie duhovniceasc{: d{ ~i ia; d{ lucru de m|ini ~i ia cele trebuincioase!<170> Deci, acest pl{cut al lui Dumnezeu vie`uind }n pustnice~tile sale nevoin`e ~i }n osteneli ani }ndelunga`i, s-a dus c{tre Domnul ~i s-a num{rat }n ceata sfin`ilor, care stau }naintea Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, Dumnezeu Unul }n Treime, C{ruia se cuvine slav{ }n veci. Amin.