@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI SFIN@ITULUI @SUBTITLE = MUCENIC METODIE, <%4>EPISCOPUL PATARELOR<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Metodie, pl{cutul lui Dumnezeu, }ncredin`|ndu-se Lui din tinere`e, s-a ar{tat vas curat ~i loca~ al Sf|ntului Duh. Drept aceea, cu ~tiin`a dumnezeiasc{, s-a }nvrednicit ~i de cinstea arhiereasc{. El a luat p{storia oilor cuv|nt{toare, din cetatea Patara, care este }n p{r`ile Liciei. Acolo p{~tea turma sa bine ~i cu iubire de Dumnezeu, lumin|nd cu cuvinte alese plinirea Bisericii. ]n acea vreme, se r{sp|ndise eresul lui Origen, care }n~ela pe mul`i. Acel eres v{z|ndu-l arhiereul lui Hristos c{ se }nt{re~te, s-a ridicat }mpotriva lui, ca un p{stor ales, ~i cu cuvintele sale l-a ars pe acela, ca ~i cu ni~te foc dumnezeiesc, pierz|nd tot }ntunericul ~i cea`a ereticeasc{ cu prea}n`eleptele sale }nv{`{turi ~i cu darul cel dumnezeiesc. @BT-1 = Cuvintele lui, cele de Dumnezeu insuflate, au str{lucit }n toat{ lumea ca ni~te fulgere ~i vestirea lui ca un glas de tr|mbi`{ a r{sunat }n tot p{m|ntul. Drept aceea, vr{jma~ul cel nev{zut, nesuferind }ndr{zneala ~i ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos ~i pentru dreapta credin`{, a }narmat asupra lui pe vr{jma~ii cei v{zu`i, pe slugile sale, adic{ pe elinii care se }nchinau idolilor, }ndemn|ndu-i ca prin chinuri s{ ucid{ pe slujitorul lui Dumnezeu, care mai }nainte de mucenicie se }mbr{case cu }nfr|narea trupului cea f{c{toare de via`{. Deci p{g|nii, prinz|nd pe Metodie, arhiereul lui Hristos, i-au t{iat capul cu sabia ~i prea-sfin`itul s-a mutat la via`a cea mai bun{. Astfel, c{ cel ce mai }nainte slujea Mielului lui Dumnezeu, dup{ aceea, ca un mielu~el junghiat, s-a adus singur jertf{ vie lui Dumnezeu. @BT-1 = Pentru aceea, s-a }mpodobit ~i cu }ndoite cununi, fiind ap{r{tor viteaz al dreptei credin`e. El s-a luptat }mpotriva eresurilor ~i }naintea elinilor a m{rturisit pe Hristos cu }ndr{zneal{, p|n{ la v{rsarea s|ngelui ~i la sf|r~itul s{u cel mucenicesc. El a p{timit pentru Hristos }n }mp{r{`ia lui Avrilian. @SUBTITLE = <%6>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH LEVCHIE M[RTURISITORUL,<%0> Pe vremea }nchin{torilor la idoli, c|nd p{g|nii }mp{ra`i ai Romei st{p|neau R{s{ritul ~i Apusul, era }n Alexandria un b{rbat cinstit cu numele Evdichie. Acela era simplu la }n`elegerea }nv{`{turii celei dinafar{, dar prea}n`elept la duhovniceasca deprindere. C{ci era }mpodobit cu faptele bune ~i }ntru cur{`ie deplin{ }~i petrecea via`a, fiind plin de frica lui Dumnezeu, de dragoste ~i de milostivire spre s{raci. Apoi, f{cea milostenii multe ~i se silea la post ~i la rug{ciuni. El avea un fiu <196> despre care ne este povestirea de fa`{ <196>, pe Sf|ntul Levchie, care la na~terea sa, a fost numit Eutropie, iar nu Levchie, precum se va ar{ta }n acest cuv|nt. C|nd pruncul era de zece ani, maica sa, Eufrodisia, s-a mutat din via`a aceasta. Atunci tat{l lui, Evdichie, s-a dus cu Eutropie, fiul s{u, }n m{n{stirea fericitului Erma, care era }n hotarele Alexandriei; fiind }ndreptat de fericitul egumen Nichita. Acolo a primit c{lug{ria, iar pe copil l-a dat la }nv{`area c{r`ii. Deci copilul, fiind iste`, }n`elegea toate cu }nlesnire ~i at|t de mult a sporit cu darul lui Dumnezeu }ntru }nv{`{tura c{r`ii, }nc|t a cov|r~it pe mul`i din cei ce-l }nv{`au la }nv{`{tura cea dinafar{. El era bl|nd, smerit ~i ascult{tor, slujind cu os|rdie tuturor celor din m{n{stire. Apoi era iubit de to`i, pe de o parte pentru ascultare ~i obiceiul lui cel bun, iar, pe de alt{ parte, pentru }n`elegerea Scripturii ~i pentru }n`elepciunea dat{ lui de Duhul Sf|nt. C|nd Eutropie era de 18 ani, fericitul Nichita, egumenul acestei m{n{stiri, s-a mutat c{tre Domnul. Deci fra`ii, sf{tuindu-se, rugau pe t|n{rul Eutropie s{ le fie egumen, iar el se lep{da cu totul, ~i }nc{ Evdichie, tat{l lui, }l oprea pe el de la aceasta, sf{tuindu-l ca nicidecum s{ nu }ndr{zneasc{ a lua asupra sa sarcina pe care nu s-a obi~nuit a o purta, fiind }nc{ t|n{r, ~i s{ se fac{ netrebnic }nc{ de la }nceput, av|nd singur trebuin`{ s{ se }ndrepteze prin al`ii. Astfel, acea m|n{stire a r{mas f{r{ egumen timp de ~apte ani, pentru c{ pe nimeni altul din fra`ii aceia nu voiau, dec|t numai pe fericitul Eutropie, care, de~i nu voia ~i }nc{ nu era c{lug{rit, totu~i }l aveau }ntre d|n~ii ca pe un egumen, folosindu-se mult de }mbun{t{`ita lui via`{. ]ntr-acea vreme, a }mplinit de la na~terea lui 25 de ani ~i, adun|ndu-se fra`ii, i-au zis: <192>Pentru ce treci cu vederea nevoia ~i rug{mintea noastr{ ~i nu voie~ti s{ ne fii }ncep{tor? Iat{, s-au }mplinit ~apte ani de c|nd nu avem egumen, dup{ sf|r~itul p{rintelui nostru Nichita, ~i fiecare petrece dup{ a sa voie. Socote~te s{ nu te faci pricinuitor al risipirii noastre, c|nd vreun lup, intr|nd, va r{pi turma lui Dumnezeu. Noi nu vrem s{ avem pe altcineva stare` dec|t numai pe tine, deoarece to`i vedem sfin`ita ta via`{, cunoa~tem obiceiul t{u cel bun ~i ~tim c{ de la Dumnezeu }`i este dat{ `ie aceast{ }n`elepciune<170>. Atunci Eutropie le-a r{spuns lor: <192>Ce este mie ~i vou{, o, cinsti`ilor p{rin`i ~i fra`i! Pentru ce m{ sup{ra`i pe mine cu aceasta fiindc{ nu-mi este mie cu putin`{ s{ o fac? C{ci nici }n c{lug{rie nu sunt }nc{ tuns, nici nu am vreo r|nduial{ bisericeasc{; deci, cum v{ voi fi vou{ p{rinte, neav|nd putere s{ v{ gr{iesc }n biseric{ cuv|nt de }n`elepciune ~i de }nv{`{tur{, nici put|nd a pleca pe cei b{tr|ni, fiind t|n{r<170>. Dar ei }l sileau pe el la tundere ~i la primirea preo`iei, }ns{ el nu s-a supus nicidecum la voia lor; pentru c{, de~i }n inima sa dorea r|nduiala bisericeasc{, }ns{ nu o primea, tem|ndu-se ca nu cumva f{r{ de voie s{-l sileasc{ pe el la egumenie, dac{ ar fi primit r|nduiala bisericeasc{. Deci, f{r{ s{ fie c{lug{rit, se ar{ta cu via`a c{lug{r iscusit. ]n acea vreme, }mp{r{`ea }n Roma p{g|nul }mp{rat Comod, iar }n Alexandria a fost trimis de }mp{rat eparhul Filip. El avea o fecioar{ anume Evghenia, care, dup{ ce a primit credin`a }n Hristos, a petrecut via`{ minunat{ }n chip b{rb{tesc. Apoi s-a }ncununat prin mucenicie. Acest eparh, Filip, era elin cu credin`a, de~i se ar{ta bl|nd cre~tinilor; }ns{, dup{ porunca }mp{ratului, a izgonit pe cre~tini din cetate, ca ~i pe arhierei, pe preo`i ~i pe c{lug{ri ~i le-a poruncit s{-~i aib{ departe de cetate loca~urile lor, adic{ bisericile ~i m|n{stirile. Pe atunci era episcop al cre~tinilor Sf|ntul Elie. El vie`uia }n cetatea Eliopoli, care nu era a~a departe de Alexandria. Aproape de cetatea Alexandria era o m|n{stire zidit{ de acest episcop ~i }ncredin`at{ unui sf|nt egumen cu numele de Teodor. ]n acela~i loc, l|ng{ cetate, era o biseric{ ridicat{ }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i pururea Fecioarei Maria, la a c{rei pr{znuire se adunau nu numai alexandrinii cei credincio~i, dar ~i cei din cet{`ile de primprejur ~i din `{ri mai dep{rtate de pe unde erau cre~tini. Deci, apropiindu-se praznicul Adormirii Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i mul`i venind de pretutindeni la biserica ei, a ie~it ~i fericitul Evdichie din m|n{stirea sa, care se numea Erma, ~i s-a dus cu Eutropiu, fiul s{u, acolo, aproape de cetatea Alexandriei, la praznicul acelei biserici. ]n aceea~i zi, s-a }nt|mplat ~i sf|ntului episcop Elie de a venit din cetatea Eliopoli la aceea~i pr{znuire cu clerul s{u ~i cu mul`ime de popor ~i, amestec|ndu-se ~i Evdichie cu Eutropie printre poporul care venea dup{ episcop, au mers }mpreun{. Sf|ntul episcop a dorit ca, mai }nt|i, s{ intre }n m{n{stirea cea zidit{ de d|nsul, care se oc|rmuia de egumenul Teodor ~i s{ se odihneasc{ acolo p|n{ la viitorul praznic. Dar, c|nd s-a apropiat de m|n{stirea aceea, s-a }nt|mplat }n acela~i ceas c{ mergea tot acolo ~i fiica eparhului fericita Evghenia cu doi servitori fameni ai s{i, }mbr{cat{ }n chip b{rb{tesc. Deci, v{z|nd pe episcop ~i tot poporul, care mergea }nainte ~i }n urma lui, s-a amestecat }n popor. Ea, voind s{ }ntrebe despre episcop pe vreunul din cei ce mergeau }nainte ~i }n urma lui, a g{sit pe fericitul Eutropie ~i el i-a spus cu de-am{nuntul toate cele despre Elie arhiereul lui Dumnezeu, precum se scrie pe larg aceasta }n via`a ei ~i a dus-o la d|nsul. Fericitul Eutropie era cunoscut sfin`itului episcop dup{ cur{`ia vie`ii sale ~i dup{ }n`elegerea cea mult{ a Scripturii. Deci, cel ce va voi s{ ~tie despre Sf|nta Evghenia, s{ citeasc{ via`a ei la 24 ale lunii decembrie. Noi, }ns{, vom vorbi mai departe despre Sf|ntul Eutropie. Odihnindu-se fericitul Evdichie }n m{n{stirea aceea, }ntr-o noapte i s-a ar{tat }n vedenia visului o dumnezeiasc{ descoperire ~i }n~tiin`are, despre sf|r~itul ce i se apropiase. Asemenea, i s-a descoperit ~i despre fiul s{u c{ are s{ fie episcop, c{ va sf{r|ma idolii }n cetatea Vruntisiopoli din Italia ~i va lumina `ara aceea cu Sf|ntul Botez. El a auzit ~i un glas c{tre d|nsul: <192>Evdichie, Evdichie, credincios rob al Domnului, de acum s{ nu te mai nume~ti Evdichie, ci Evdiclie, adic{ "bl|nd m|ng|ietor"; iar fiului t{u s{ nu i se mai zic{ Eutropie, ci Levchie s{-i fie numele, care se t|lcuie~te: <192>a venit spre d|nsul Duhul Domnului!<170> De~tept|ndu-se Evdichie din somn, a chemat }ndat{ pe fiul s{u ~i i-a spus cele ce i s-au descoperit }n vedenie ~i i-a zis: <192>Fiule, vezi c{ s-a apropiat vremea ducerii mele. Deci, tu s{ nu fii am{git de de~ert{ciunile acestei lumi, pentru c{ Domnul mi-a descoperit despre tine c{ vei fi cinstit cu r|nduiala episcopiei ~i prin tine voie~te Domnul a cur{`i cetatea Vruntisiopoli de slujbele idole~ti, ~i numele t{u nu va mai fi Eutropie, ci Levchie. A~a te-a numit Domnul, precum ~i pe mine din Evdichie m-a numit Evdiclie. Sf|ntul Levchie, numit mai }nainte Eutropie, auzind aceasta, s-a }nchinat lui Dumnezeu ~i s-a }ntins la p{m|nt }n chipul crucii, spre a face rug{ciune de mul`umire, zic|nd: <192>Bine e~ti cuv|ntat Doamne, Dumnezeul p{rin`ilor no~tri, al lui Avraam, al lui Isaac ~i al lui Iacov, c{ nu treci cu vederea pe cei ce n{d{jduiesc spre Tine, nici nu dep{rtezi milostivirea Ta de la s{racii robii T{i; deci, miluie~te-m{ pe mine netrebnicul. Pentru aceasta, Doamne, Dumnezeul cerului ~i al p{m|ntului, Te sl{vesc ~i Te m{resc, c{ Tu e~ti St{p|ne, iubitor de suflete omene~ti ~i @ie se cuvine slav{ }n nesf|r~i`ii veci<170>. Sf|ntul, rug|ndu-se astfel, s-a auzit un glas din cer gr{ind asupra bisericii: <192>Levchie, Levchie, cel mai luminat cu sufletul ~i curat cu inima, iat{ numele t{u este scris la cer ~i pomenirea ta nu se va ~terge din cartea vie`ii!<170> Acest glas l-a auzit ~i Sf|ntul Elie episcopul ~i oarece fra`i, care }ntr-acea noapte nu dormeau, ci st{teau la rug{ciune, dar nimeni n-a putut s{ }n`eleag{ cui s-a zis. A doua zi au venit fra`ii de la m{n{stirea lui Erma, la episcop, zic|nd: <192>St{p|ne p{rinte, este mai mult de ~apte ani de c|nd suntem f{r{ de egumen ~i fiecare din noi vie`uie~te precum voie~te; deci, am rugat de mai multe ori pe cinstitul Eutropie s{ ne fie }ncep{tor, deoarece din tinere`e a crescut }n m{n{stirea noastr{. Via`a lui cea sf|nt{ cov|r~e~te vie`ile noastre ale tuturor ~i nimeni nu poate s{ i se asemene lui }n ostenelile ascult{rii; el totdeauna petrece }n postiri ~i rug{ciuni, }l vedem }ndeletnicindu-se la citirea ~i scrierea c{r`ilor ~i la toate lucrurile cele bune. Deci, am fi voit s{-l avem p{rintele nostru ~i s{ urm{m pa~ilor lui, dar el nu voie~te ~i trece cu vederea rug{mintea noastr{. Pentru aceea, st{p|ne, ne rug{m `ie, ca, chiar dac{ nu vrea, s{ ni-l pui egumen!<170> Sf|ntul episcop a gr{it c{tre d|n~ii: <192>^i eu m-am g|ndit la acela~i lucru, la care v{ gr{bi`i ~i voi acum, dar a~tepta`i pu`in p|n{ ce-l voi sf{tui s{ se supun{ voin`ei noastre<170>. Episcopul, zic|nd aceasta, s-a sculat ~i s-a dus la biseric{, fiindc{ era ceasul Sfintei Liturghii. El a poruncit arhidiaconului s{ se urce }n amvon ~i s{ strige c{tre popor astfel: <192>Cine este din cei ce sunt aici care se nume~te Levchie?<170> C|nd arhidiaconul a strigat, nimeni din popor n-a r{spuns, pentru c{ nici unul nu era dintre d|n~ii cu acel nume. Deci, arhidiaconul strig|nd de dou{ ~i de trei ori, Sf|ntul Levchie a v{zut c{ nu este }n popor alt Levchie dec|t el, a r{spuns zic|nd: <192>Eu sunt Levchie p{c{tosul!<170> Atunci to`i, c{ut|nd spre d|nsul, s-au mirat ~i au zis: <192>Tu e~ti Eutropie, fiul lui Evdichie<170>. El le-a r{spuns: <192>]ntreba`i pe tat{l meu, c{ el v{ va spune mai bine despre numele meu<170>. Ei au adus de fa`{ pe fericitul Evdochie, b{tr|nul cinstit, av|nd 97 de ani, ~i l-au }ntrebat: <192>Care este numele cel adev{rat al fiului t{u?<170> El, v{z|nd o bun{voin`{ ca aceea a Domnului, ca s{ se descopere taina despre d|nsul ~i despre fiul lui, le-a spus cu de-a-m{nuntul toat{ vedenia sa ~i cum glasul Domnului }n vis ~i la ar{tare a numit pe fiul s{u Levchie. To`i cei ce au auzit aceasta, au mul`umit cu bucurie lui Dumnezeu ~i, alerg|nd la Sf|ntul Levchie, i se }nchinau, cinstindu-l foarte mult. Dup{ aceasta, episcopul a }nceput a-l }ndemna s{ primeasc{ r|nduiala preo`iei ~i a egumeniei, dar el se lep{da. Poporul }ns{ striga, zic|nd: <192>Levchie s{ fie nu numai preot ~i p{rinte, ci chiar de cinstea episcopiei este vrednic<170>. Deci, Sf|ntul Levchie a fost hirotonit preot ~i a fost pus egumen ~i au pr{znuit luminos praznicul Adormirii Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu }n biserica ei. Sf|ntul Levchie, lu|nd locul vredniciei sale, a }nceput ~i mai mult a se nevoi }n pl{cere de Dumnezeu, f{c|nd minuni cu darul Duhului Sf|nt, care se odihnea }n el. ]ntr-o vreme s-a adus un om }ndr{cit de neam arab, care acum era chemat spre Sf|ntul Botez. Sf|ntul, v{z|ndu-l }ndr{cit, a zis diavolului: <192>Duh necurat, }nceteaz{ de a munci pe acest om!<170> Iar diavolul, tremur|nd, a }nceput a striga, t|nguindu-se: <192>Dac{ voi ie~i dintr-acesta, apoi unde voi intra, c{ci nu am cas{ mai bun{ dec|t acesta!<170> Sf|ntul Levchie a zis c{tre el: <192>Necuratule duh, ie~i din zidirea lui Dumnezeu ~i s{ nu mai }ndr{zne~ti a intra }n el; ci, ie~ind def{imat ~i ru~inat, s{ la~i liber pe acela, pe care p|n{ acum l-ai muncit, ur|torule de oameni, av|nd-l legat cu lan`urile }ntunecatei tale puteri. Intr{ }n acei care nu cred }n Domnul nostru Iisus Hristos ~i nici nu se }nchin{ Crucii Lui celei f{c{toare de via`{<170>. Atunci diavolul, strig|nd tare ~i tr|ntind pe om la p{m|nt, a ie~it din gura lui cu asem{nare de pas{re neagr{ care strig{: <192>Ce este mie ~i `ie, Levchie, robul lui Dumnezeu? Pentru ce m{ izgone~ti din loca~ul meu pe care mi l-am ales? Eu n-am voit s{ intru <%2>}n vreun om ce este alb la fa`{ ~i bine }mpodobit, ci am intrat }ntr-un<%0> arap negru ~i de spaim{ la vederea omeneasc{, n{d{jduind c{ nimeni nu m{ va izgoni din unul ca acesta!<170> Deci sf|ntul, izgonind pe diavol cu semnul Sfintei Cruci, a ridicat s{n{tos pe omul acela de la p{m|nt ~i l-a }nvrednicit Sf|ntului Botez. Diavolul, duc|ndu-se }n Egipt, s-a }nchipuit }ntr-un balaur mare ~i }nfrico~at; apoi s-a dus }n cetate la ar{tare ~i, umbl|nd pe uli`e, ucidea pe to`i cei cu care se }nt|lnea, elini ~i jidovi, b{rba`i, femei ~i copii. Sf|ntul, v{z|nd mai }nainte cu duhul acea r{utate ucig{toare a diavolului, s-a dus degrab{ }n Egipt. Dar diavolul cel }n chipul balaurului, sim`ind c{ sf|ntul se apropie de cetate, s-a dus ~i s-a aruncat }n mare l{s|nd multe trupuri z{c|nd pe uli`ele cet{`ii. Sf|ntul, intr|nd }n cetate, a v{zut o mul`ime din cei ce se pl|ngeau ~i se t|nguiau pentru mor`ii lor ~i-i }ntreba pentru care pricin{ pl|ng. Aceia i-au r{spuns: <192>De intrarea cea n{praznic{ }n cetate a balaurului ~i de uciderea multor oameni!<170> Ei au mai spus: <192>]n acest ceas, mai }nainte de venirea ta, s-a aruncat }n mare ~i s-a afundat<170>. Atunci Sf|ntul a poruncit s{ aduc{ ap{, pe care a sfin`it-o ~i, stropind cu ea pe cei mor`i, a zis c{tre d|n~ii: <192>]n numele Domnului Savaot, scula`i-v{ pentru c{ nu sunte`i `inu`i cu leg{turile mor`ii, ci numai v{t{ma`i cu veninul diavolului; deci nu pute`i s{ v{ elibera`i singuri de puterea cea rea a balaurului, care s-a }nt{rit peste voi pentru p{g|n{tatea voastr{ ~i pentru orbirea inimii care v{ st{p|ne~te! Scula`i-v{, cu puterea Dumnezeului meu ~i da`i slav{ Celui ce v-a zidit pe voi!<170> Sf|ntul, zic|nd aceasta, se atingea de trupurile lor cu toiagul ce-l `inea }n m|ini; ~i }ndat{ s-au sculat to`i ca din somn. Ei s-au apucat de picioarele sf|ntului, zic|nd: <192>Cine este Dumnezeu, C{ruia se cuvine a ne }nchina, dec|t numai Tat{lui ~i Fiului ~i Sf|ntului Duh, pe Care tu ]l propov{duie~ti, Sfinte P{rinte Levchie, robul lui Dumnezeu?<170> To`i cei }nvia`i au crezut }n Hristos, asemenea ~i din cei vii, ca la trei mii de b{rba`i, au primit }n acea zi credin`a }n Hristos ~i s-au botezat cu femeile ~i cu copiii lor, sl{vind pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru minunile cele f{cute prin sf|ntul S{u Levchie. Trec|nd c|`iva ani, Filip, eparhul Alexandriei, a crezut }n Hristos cu toat{ casa sa, pentru Sf|nta Evghenia, fiica sa. Apoi, dup{ o vreme, l{s|ndu-~i dreg{toria eparhiei, s-a f{cut episcop al cre~tinilor. Dup{ sf|r~itul mucenicesc al aceluia, a fost ales de to`i cu un glas la arhierie Sf|ntul Levchie. Dup{ Filip a fost eparh }n Alexandria, Terentie, apoi Saturnin. Acesta, fiind vr{jma~ul cre~tinilor, s-a sf{tuit cu ai s{i }nchin{tori de idoli s{ ridice prigoan{ }mpotriva cre~tinilor din Alexandria. Dar mai }nt|i s{ ucid{ pe Sf|ntul Levchie, episcopul cre~tinilor, fiindc{ }l vedeau pe el }ntorc|nd pe mul`i elini la Hristos. Pentru aceea eparhul c{uta vreme prielnic{ s{ poat{ }ncepe a-~i s{v|r~i r{utatea lui cea g|ndit{. Alexandrinii cei credincio~i, }n~tiin`|ndu-se de acea g|ndire a eparhului, s-au sf{tuit }ntre ei s{ ucid{ pe eparh. Atunci Sf|ntul Levchie a chemat la sine pe to`i cre~tinii ~i a }nceput a-i sf{tui s{ nu }ndr{zneasc{ a face o tulburare ca aceea, ~i le-a mai spus ar{tarea ce i se f{cuse lui de la Dumnezeu, zic|nd: <192>O, iubi`ilor, s{ ~ti`i c{ Domnul meu a binevoit a mi se ar{ta }n vedenie ~i mi-a poruncit s{ v{ pun un alt episcop, iar eu s{ m{ duc spre apus la Vruntisiopol, pentru c{ cetatea aceea are trebuin`{ de luminare!<170> Cre~tinii, auzind aceasta, au }nceput a pl|nge ~i, c{z|nd la picioarele Sf|ntului, ziceau: <192>P{rinte sfinte, nu ne l{sa pe noi, s{racii, nu te desp{r`i de popoarele pe care le-ai c|~tigat lui Dumnezeu, ci petreci cu noi p|n{ la sf|r~itul t{u!<170> Sf|ntul le-a r{spuns lor, zic|nd: <192>Voi to`i s{ ~ti`i c{ }nc{ din tinere`ile mele, Domnul a voit a descoperi tat{lui meu, Evdiclie, cele pentru mine, cum aveam s{ primesc aceast{ r|nduial{ a arhieriei, de care nu sunt vrednic ~i a merge }n cetatea cea }nchin{toare la idoli ~i la poporul care nu ~tie pe Dumnezeu. Pentru c{ St{p|nul nostru a voit ca, prin mine, nevrednicul robul Lui, popoarele acelea s{ se adauge la Sf|nta Biseric{. De aceea, Domnul mi-a poruncit acum s{ v{ pun vou{ alt p{rinte; iar eu m{ duc la lucrul care mi s-a poruncit }nainte. Dar pentru eparhul Saturnin, s{ ~ti`i c{ sfatul cel necurat, alc{tuit spre prigonirea cre~tinilor, nu va veni }ntru s{v|r~ire, fiindc{ i s-a scurtat via`a ~i s-a apropiat pieirea lui. Astfel, dup{ plecarea mea de aici, va c{dea casa lui ~i-l va zdrobi cu to`i casnicii lui!<170> Aceasta zic|nd ~i m|ng|ind pe cre~tinii care pl|ngeau, a ales pe un b{rbat vrednic de arhierie ~i l-a pus episcop }n locul lui. Iar el, lu|nd cu sine pe cei doi diaconi ai s{i pe Evsevie ~i pe Dionisie ~i cinci din ucenici, s-a dus din cetate la malul cor{biilor, petrec|ndu-l tot poporul cre~tinesc, ca la cinci mii de b{rba`i afar{ de femei ~i copii, zic|nd cu pl|ngere ~i cu t|nguire mult{: <192>P{rinte, pentru ce ne la~i ~i nu te milostive~ti spre fiii t{i?<170> Sf|ntul, }ntorc|ndu-se ~i v{z|nd pe cei ce pl|ngeau, s-a tulburat cu duhul ~i a pl|ns. Apoi, ridic|ndu-~i m|inile c{tre cer, a zis: <192>Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, de este voia Ta nu m{ l{sa s{ m{ despart de aceste popoare ale Tale, }n care m-ai pus spre slujba Ta<170>. Zic|nd el aceasta, s-a auzit un glas din cer, zic|nd: <192>Levchie, nu def{ima porunca Domnului, ci intr{ }n corabie ~i mergi cu pace unde }`i este poruncit!<170> Atunci Sf|ntul Levchie a zis c{tre tot poporul: <192>Iat{, fra`ilor, auzi`i voin`a Domnului; deci, s{ ~ti`i c{ nu m{ despart de voi de a mea voie!<170> S{rut|ndu-i pe to`i, a intrat }n corabie ~i a plecat. Iar }n Alexandria, dup{ proorocia sf|ntului, deodat{ a c{zut palatul eparhului ~i a ucis cu el pe to`i cei ce se aflau }n{untru. Sf|ntul Levchie, plutind cincisprezece zile, a ajuns la Adrianopoli, nu cel din Tracia, ci cel din vechiul uscat. Z{bovind pu`in, a luat cu sine doi preo`i, pe Leon ~i pe Savin ~i, g{sind o alt{ corabie, a dat plata ~i a ~ezut }n ea ~i a mers la Ghidrunt. De acolo a intrat }ntr-alt{ corabie ~i a sosit la hotarele Vruntisiopolei. Ie~ind din corabie, a mers }n cetate cu clerul s{u ~i s-a }nt|mplat de mergea pe calea aceea un tribun cu numele Armaleon, }nso`it de osta~i. Sf|ntul Levchie, a }ntrebat pe unul din acei osta~i, zic|ndu-i: <192>Cine este st{p|nul }n aceast{ cetate?<170> Acela i-a r{spuns: <192>Au doar{ nu a`i auzit de marele st{p|n Antioh, care st{p|ne~te aceast{ `ar{?<170> Sf|ntul iar{~i a }ntrebat, zic|nd: <192>De ce credin`{ este st{p|nul vostru Antioh?<170> Tribunul ~i cei ce erau cu el, auzind aceast{ }ntrebare, au r|s ~i au zis: <192>Oare este alt{ credin`{ ~i alt Dumnezeu, afar{ de soare ~i de lun{, care lumineaz{ toat{ lumea? Au nu aud urechile tuturor, c|nd glasurile lor tun{ }n nori? Ce este mai grabnic dec|t fulgerele care ies din soare? Ce este mai luminat dec|t luna, care prin semnele sale veste~te }nainte, c|nd o s{ fie schimbarea ~i prefacerea v{zduhului?<170> Sf|ntul Levchie, suspin|nd, a zis: <192>O, s{racilor ne~tiutori, cum sunte`i str{ini de lumina cea dumnezeiasc{ ~i nu ~ti`i c{ soarele ~i luna sunt zidiri ale lui Dumnezeu ~i slujesc poruncii Lui, s{v|r~ind alergarea lor ziua ~i noaptea! Nu se cade a-i numi pe ei zei. Ei nu au nici suflet nici dumnezeire; nici la un loc nu pot s{ stea, ci pururea alearg{, se suie ~i se pogoar{, uneori se }ntunec{ de nori, alteori de noapte; uneori sunt v{zu`i, alteori nu. At|t de mult se deosebe~te lumina lor de lumina cea pururea fiitoare, adic{ de Dumnezeul cel cinstit de noi, dup{ cum se deosebe~te zidirea de Ziditor. Dumnezeul nostru a creat soarele ~i luna, cerul ~i p{m|ntul ~i toate cele ce sunt pe ele. Acela este lumina cea adev{rat{, Care lumineaz{ pe to`i cei ce cred }n El. Acea lumin{ a zidit str{lucirea soarelui ~i a lunii ~i le-a poruncit s{ slujeasc{ oamenilor, care petrec }n partea cea de sub cer, ca soarele s{ lumineze ziua, iar luna s{ lumineze noaptea. De-a`i fi cunoscut lumina cea nev{zut{ a Dumnezeului nostru, niciodat{ n-a`i fi plecat grumajii vo~tri acelor v{zu`i lumin{tori<170>. Tribunul Armaleon a zis: <192>^i care este acea lumin{, care zici c{ este nev{zut{ de ochii no~tri?<170> Sf|ntul Levchie a r{spuns: <192>Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel n{scut din Sf|nta Fecioar{ Maria!<170> Sf|ntul a }nceput a le t|lcui toate cele despre Hristos Dumnezeu, cum S-a n{scut, cum a petrecut pe p{m|nt cu oamenii, cum a p{timit de voie, a murit ~i a treia zi a }nviat; cum S-a }n{l`at la ceruri ~i a ~ezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tat{l ~i cum va veni s{ judece lumea ~i s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ lucrurile lui. Aceasta auzind-o to`i, s-au umilit ~i au crezut cu adev{rat cuvintelor lui ~i, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt, ziceau: <192>Ne rug{m `ie, p{rinte, f{-ne p{rta~i ai vie`ii ve~nice<170>. Iar el, }nv{`|ndu-i i-a botezat. Num{rul lor era de ~aizeci ~i ~apte de b{rba`i. ]n acest chip au }nceput a se lumina oamenii din Vruntisiopoli. ]n~tiin`|ndu-se st{p|nitorul Antioh, c{ tribunul Armaleon cu osta~ii s{i au crezut }n Hristos, l-a chemat la sine ~i i-a zis: <192>Armaleon, oare este adev{rat ceea ce aud despre tine, cum c{ tu te-ai f{cut cre~tin }mpreun{ cu osta~ii t{i care sunt cu tine?<170> Tribunul t{cea. Atunci, m|niindu-se, a zis: <192>Pentru ce nu-mi r{spunzi?<170> Tribunul a zis: <192>Oare este nevoie s{ te m|nii contra mea, pentru c{ sunt cre~tin?<170> Antioh a zis: <192>Nu cu m|nie, ci te }ntreb s{ ne spui drept, cine te-a }nv{`at credin`a cre~tineasc{? Noi to`i te ~tim c{ erai }nv{`at }n c{r`ile noastre ~i p|n{ acum te lep{dai de }nv{`{tura cre~tineasc{; iar acum ne mir{m cum ai venit la aceasta s{ te nume~ti cre~tin?<170> Armaleon a r{spuns: <192>P|n{ acum am fost orb, r{t{cind }n }ntuneric ~i }n umbra mor`ii; iar acum lumin|ndu-m{ cu darul lui Dumnezeu, v{d ~i petrec }n lumina n{dejdii vie`ii ve~nice<170>. Zis-a Antioh: <192>Ce este acea via`{ ve~nic{?<170> Tribunul a r{spuns: <192>De vei voi, vei putea s{ cuno~ti<170>. Antioh a zis: <192>Arat{-ne nou{ cu adev{rat acea via`{, c{ voiesc s{ o v{d ~i s{ o }n`eleg; dar nu socotesc c{ este alt{ via`{ afar{ de aceasta de aici, nici nu cred c{ este alt{ lumin{ ~i alt Dumnezeu afar{ de soare ~i de lun{<170>. Tribunul Armaleon a zis: <192>Soarele ~i luna nu sunt dumnezei, ci sunt zidiri r|nduite de Dumnezeu pe cer, ca s{ slujeasc{ zidirii celei }n`eleg{toare, adic{ omului, care petrece pe p{m|nt, lumin|nd toat{ lumea; iar nu s{ le slujeasc{ cineva lor<170>. Antioh, minun|ndu-se, auzind unele ca acestea de la tribun, a zis: <192>Cine te-a }nv{`at pe tine aceast{ }n`elegere?<170> Armaleon a r{spuns: <192>Un alexandrin cu numele Levchie, care a venit aici de cur|nd. Acela m-a }nv{`at aceast{ }n`elegere<170>. Sf|ntul Levchie era }n acea vreme, afar{ din cetate }n partea dinspre apus, l|ng{ locul cel de priveli~te, }nv{`|nd poporul s{ cread{ }n Hristos, ~i botez|nd pe cei ce se apropie de El. Deci, Antioh a chemat la sine cu cinste pe Sf|ntul Levchie, arhiereul lui Dumnezeu ~i, v{z|ndu-l, i-a zis: <192>De voie~ti s{ credem }n Dumnezeul cel propov{duit de tine, roag{-te lui Dumnezeu s{ ne dea ploaie pe care de doi ani nu o vedem ~i din aceast{ pricin{ p{m|ntul nostru s-a uscat, de nu poate nici rodurile s{ creasc{, astfel c{ tot poporul este }n lips{ ~i }n mare nevoie de ploaie<170>. Sf|ntul, chem|ndu-~i clerul s{u ~i pe cre~tinii cei din nou <%-2>boteza`i, a f{cut litie, rug|ndu-se lui Hristos Dumnezeu; ~i }ndat{ s-a<%0> acoperit cerul cu nori ~i s-a v{rsat ploaie foarte mare }nc|t a plouat p|n{ c|nd tot p{m|ntul acelei `{ri l-a ad{pat ~i l-a f{cut umed. Atunci Antioh ~i toat{ cetatea lui au crezut }n Hristos ~i s-au botezat popoarele ca la dou{zeci ~i ~apte de mii, sl{vind cu to`ii pe Hristos Dumnezeul nostru. Deci, ei au zidit o biseric{ }n mijlocul cet{`ii, }n numele ~i }n cinstea Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i pururea Fecioarei Maria; iar alta }n numele Sf|ntului Ioan Botez{torului, }n acel loc unde s-a botezat poporul. Astfel s-a luminat Vruntisiopolul cu lumina sfintei credin`e. Dup{ aceea, Sf|ntul Levchie a mai petrecut acolo c|tva timp, apoi s-a }mboln{vit de moarte. Deci, cunosc|ndu-~i sf|r~itul s{u, care a fost }n~tiin`at prin descoperire dumnezeiasc{, a chemat la d|nsul pe Antioh, a f{cut a~ez{m|nt cu el, ca, dup{ mutarea lui, s{-i }ngroape trupul }n acela~i loc unde a sosit cu corabia pe p{m|ntul lor. Apoi, ridic|ndu-~i m|inile, a f{cut rug{ciune pentru toat{ turma sa ~i, d|nd tuturor binecuv|ntare, s{rutarea cea mai de pe urm{ ~i pacea, s-a mutat c{tre Domnul, l{s|nd pl|ngere mult{ }n toat{ cetatea. Dup{ aceea Antioh, lu|nd cinstitul lui trup, l-a dus cu slav{ la locul limanului cor{biilor, unde sf|ntul, venind din Alexandria, a ie~it din corabie pe p{m|nt ~i, zidind acolo o biseric{ }n numele lui, a pus }ntr-}nsa sfintele moa~te ale marelui ~i pl{cutului lui Dumnezeu, Levchie. De la morm|ntul lui se f{ceau multe minuni }ntru slava lui Dumnezeu celui sl{vit }n Treime, C{ruia de la toat{ f{ptura se cuvine laud{, mul`umire ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SFIN@II MUCENICI ARISTOCLIE PREOTUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>DIMITRIAN DIACONUL ^I ATANASIE CITE@UL<%0> Sf|ntul Mucenic Aristoclie a fost de neam cipriot, din cetatea Tamasa ~i era preot al sobornice~tii Biserici. Deci, pe timpul }mp{r{`iei lui Maximian, fiind prigoan{ mare contra cre~tinilor, s-a temut de munci ~i, duc|ndu-se la munte }n pustie, s-a ascuns }ntr-o pe~ter{. Acolo rug|ndu-se, a str{lucit o lumin{ mai mare dec|t soarele ~i a venit la d|nsul un glas din cer, poruncindu-i s{ mearg{ la m{n{stirea Salamina, din insula Cipru ~i acolo s{ se nevoiasc{ mucenice~te, pentru numele lui Hristos. El, fiind }nt{rit cu lumina ~i cu glasul cel dumnezeiesc, }ndat{ a lep{dat frica prin care se temea de munci ~i, scul|ndu-se, s-a dus acolo unde i s-a poruncit. Deci, merg|nd Aristoclie }ntr-o dumbrav{, a venit la biserica Sf|ntului Apostol Varnava ~i acolo a g{sit pe Dimitrian diaconul ~i pe Atanasie cite`ul. Acolo el a fost primit cu dragoste de d|n~ii ~i a vorbit cu ei despre pricina mergerii sale }n cetatea Salamina, precum ~i despre vedenia ce i se ar{tase. Ei, auzind cuvintele lui, au voit s{ mearg{ cu d|nsul, dorind s{ moar{ pentru Hristos. Deci, au mers to`i }mpreun{ ~i, dac{ au ajuns }n cetatea Salamina, au stat la un loc }nalt la vederea tuturor ~i au }nceput cu glas mare a sl{vi ~i a propov{dui numele lui Hristos; iar pe zeii cei eline~ti ~i pe idolii cei ne}nsufle`i`i }i oc{rau; ~i }ndat{ au fost prin~i de p{g|ni ~i du~i la ighemon ca s{-i }ntrebe. Deci, cercet|ndu-i pe d|n~ii ighemonul ~i }n~tiin`|ndu-se c{ sunt cre~tini ~i v{z|nd starea lor neclintit{ }ntru sf|nta credin`{, a poruncit ca preotului Aristoclie s{ i se taie capul cu sabia iar pe Sfin`ii Dimitrian ~i Atanasie, dup{ multe munci s{-i arunce }n foc. Dup{ ce sfin`ii au petrecut vii ~i nev{t{ma`i }n foc, i-au os|ndit la t{iere de sabie. Astfel s-au sf|r~it r{bd{torii de chinuri ai lui Hristos, }mpodobindu-se cu cununa muceniceasc{.