@TITLE = @TITLE = <%4>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I UNA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>MUCENIC IULIAN DIN CILICIA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Mucenic Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei. El s-a n{scut dintr-un tat{ care era de neam senatoresc, cu credin`a elin, iar din mam{ cre~tin{, care dup{ moartea b{rbatului s{u, s-a mutat }n Tarsul Ciliciei. Acolo, botez|ndu-~i pruncul }n sf|nta credin`{, }l cre~tea }n }nv{`{tura c{r`ii ~i }n dreapta credin`{. C|nd copilul era de 18 ani, s-a pornit prigoan{ mare }mpotriva cre~tinilor din porunca lui Diocle`ian. Fericitul Iulian fiind prins, a fost dus la ighemonul Marchian spre }ntrebare. Acesta, schingiuindu-l mult, uneori }l am{gea cu }mbun{ri, iar alteori prin }ngroziri ~i munci, }l silea spre idole~tile jertfe; }ns{ el nu s-a lep{dat de Hristos. Deci, plimb|ndu-l un an }ntreg prin diferite cet{`i ale Ciliciei, pretutindeni a fost muncit }n diferite chipuri; }ns{ el r{bda ca un credincios adev{rat al lui Iisus Hristos. C|nd a fost adus }n cetatea de l|ng{ mare, care se numea Egeea, slujitorii cei diavole~ti, deschiz|nd gura sf|ntului cu sila, }i b{gau vin ~i carne jertfit{ idolilor, vr|nd ca, cu acele jertfe idole~ti, s{ spurce pe curatul ~i sf|ntul rob al lui Hristos. Apoi, fiind aruncat }n temni`{, a venit la d|nsul fericita lui maic{, care de departe }i urma lui. Ea se ruga lui Dumnezeu s{ }nt{reasc{ pe fiul ei }ntru nevoin`a cea muceniceasc{. Deci, prinz|nd-o pe ea p{g|nii, a rugat pe ighemon s{ o lase la fiul ei trei zile, ca s{-l sf{tuiasc{ a se }nchina zeilor lor. Atunci ighemonul a poruncit s{ nu o opreasc{ nimeni, c|nd se va duce }n temni`{ la fiul ei. Deci d|nsa, ~ez|nd l|ng{ el ziua ~i noaptea, }l ruga cu multe lacrimi ~i cuvinte de iubire, ca o mam{ bun{ ~i-l }ndemna pe d|nsul s{ rabde pentru Hristos p|n{ la sf|r~it muncile cele de pu`in{ vreme, pentru ca prin acestea s{ se }nvredniceasc{ de la Domnul de ve~nicile bun{t{`i ~i s{ fie num{rat }n ceata sfin`ilor mucenici. Dup{ ce au trecut cele trei zile, sf|ntul }mpreun{ cu maica sa au fost sco~i la judecata ighemonului. Ighemonul, n{d{jduind c{ maica lui l-a }nduplecat spre a jertfi idolilor pe fiul ei, a }nceput a o ferici pe d|nsa cu laude. Dar ea, deschiz|ndu-~i cinstita ~i de Dumnezeu insuflata sa gur{, a m{rturisit cu mare glas numele lui Iisus Hristos, iar idoleasca p{g|n{tate a ru~inat-o cu multe mustr{ri ~i oc{ri. Asemenea f{cea ~i Sf|ntul Iulian, m{rturisind cu }ndr{z-neal{ pe Hristos, unul ~i adev{ratul Dumnezeu ~i oc{r|nd mul`imea zeilor p{g|ne~ti. Atunci ighemonul, m|niindu-se, i-a muncit pe am|ndoi f{r{ mil{. Pe maica mucenicului, dup{ ce a b{tut-o mult, a poruncit s{-i taie c{lc|iele picioarelor, cu care a urmat fiului ei venind dup{ d|nsul din Tars, apoi s{ o izgoneasc{. Iar pe Sf|ntul Mucenic Iulian a poruncit s{-l bage }ntr-un sac cu nisip }n care erau jivini ~i t|r|toare veninoase ~i apoi s{-l arunce }n mare. Astfel, Sf|ntul Mucenic Iulian a luat cununa muceniciei. Tot mucenice~te s-a sf|r~it ~i sf|nta lui maic{, lu|nd cununile biruin`ei de la Hristos Dumnezeul nostru. Trupul Sf|ntului Iulian fiind scos de valuri la uscat, o oarecare dreptcredincioas{ femeie v{duv{, lu|ndu-l, l-a dus }n Alexandria ~i l-a }ngropat cu cinste. Dup{ un timp sfintele lui moa~te au fost aduse }n Antiohia. Iar pomenirea Sf|ntului Mucenic Iulian, a fericit-o ~i a cinstit-o cu cuv|nt de laud{ Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur, pe c|nd tr{ia }n Antiohia, }ntru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SFIN@II CUVIO^I P[RIN@I<%0> @SUBTITLE = <%4>IULIE PREOTUL ^I IULIAN DIACONUL<%0> Mirmidonia, o latur{ din Grecia, a fost patria acestor doi Sfin`i, Iulie ~i Iulian, care s-au n{scut dintr-un tat{ ~i dintr-o mam{. Ei din pruncie s-au luminat prin Sf|ntul Botez, au crezut }n dreapta credin`{ cre~tineasc{ ~i }n }nv{`{tura sfintelor c{r`i. Ajung|nd la v|rst{ des{v|r~it{, au voit s{ slujeasc{ lui Dumnezeu }n cur{`ie fecioreasc{. Pentru aceea petreceau }n postiri ~i }n rug{ciuni, }nv{`|nd ziua ~i noaptea Legea Domnului. Pentru o astfel de via`{, au fost primi`i }n ierarhia bisericeasc{, Iulie fiind hirotonisit preot, iar Iulian, diacon. Ei erau ca doi lumin{tori }n Biserica lui Hristos, str{lucind cu lucruri bune, pream{rind astfel pe Tat{l Cel ceresc. ]ntr-acea vreme, prin mijlocul gr|ului sfintei credin`e, se aflau }nc{ multe neghine ale r{t{cirii }nchin{rii de idoli. De~i R{s{ritul ~i Apusul erau st{p|nite de }mp{ra`i cre~tini ~i pretutindeni }nflorea dreapta credin`{, p{g|n{tatea elineasc{ nu era pierdut{ des{v|r~it, mai ales prin sate; ci popoarele cele orbite cu ne}n`elegerea, se `ineau }nc{ de slujirea idoleasc{ de demult. Ace~ti robi ai lui Hristos, umpl|ndu-se de r|vn{ dumnezeiasc{, s-au dus am|ndoi la Constantinopol la dreptcredinciosul }mp{rat Teodosie cel t|n{r ~i l-au rugat s{ le dea o scrisoare }mp{r{teasc{, ca s{ poat{ f{r{ }mpotrivire s{ zdrobeasc{ idolii din st{p|nirea greceasc{, s{ risipeasc{ ~i s{ ard{ capi~tile idole~ti, s{ taie pomii ~i sadurile cele s{dite }n cinstea idolilor, s{ zideasc{ biserici lui Dumnezeu ~i s{ l{rgeasc{ slava numelui lui Iisus Hristos. Deci, }mp{ratul le-a dat acea putere ~i a }nt{rit-o cu o scrisoare, }n care s-au ad{ugat ~i acestea: pretutindeni prin `{ri ~i prin cet{`i, to`i cei ce sunt }n st{p|nire, eparhi, domni ~i to`i cei cu dreg{torii ~i cu r|nduitorii de cet{`i, s{-i asculte pe ei, s{ le ajute }n toate lucrurile ~i s{ le dea cele trebuincioase pentru zidirea bisericilor lui Dumnezeu. Ei au luat binecuv|ntare de la sfin`itul patriarh ca s{ propov{duiasc{, s{ zideasc{ ~i s{ sfin`easc{ bisericile. Deci, ace~ti doi sfin`i osta~i ai lui Hristos au mers, ca doi apostoli, prin `{rile }mp{r{`iei grece~ti, propov{duind astfel numele lui Iisus Hristos la cei necredincio~i. Ei }ntorceau pe mul`i la Hristos Dumnezeu, nu numai cu cuv|ntul, dar ~i cu minunile }ncredin`|ndu-i, pentru c{ aveau dar ~i putere de la Dumnezeu a t{m{dui neputin`ele, a goni diavolii, a risipi pretutindeni capi~tile idole~ti ~i a sf{r|ma idolii. ]ns{ unde elinii cei }mpietri`i voiau s{ li se }mpotriveasc{, acolo ar{tau porunca }mp{r{teasc{ la st{p|nitor ~i la mai marii cet{`ilor, luau ajutor de la d|n~ii ~i f{ceau cele ce li se c{dea. Ei au zidit multe biserici, nu numai cu ajutorul visteriilor biserice~ti, dar ~i prin darea cre~tinilor celor dreptcredincio~i, pentru c{ to`i, pretutindeni, v{z|nd pe ni~te }nv{`{tori lumin{tori ~i f{c{tori de minuni ca ace~tia, nu-~i cru`au averile lor pentru zidirile cele sfinte. Astfel au str{b{tut R{s{ritul ~i Apusul ~i au zidit o sut{ de biserici, iar minuni au f{cut nenum{rate, dar care nu se pot povesti }n scris cu de-am{nuntul, dec|t numai c|teva din cele multe, care se pot aduce aminte. C|nd prin s|rguin`a lor se zidea o biseric{ }n Vivli, unul din lucr{tori, lucr|nd cu o unealt{ de fier, din neb{gare de seam{ ~i-a t{iat degetul cel mare de la m|na st|ng{ curg|nd mult s|nge. Din acea pricin{, sl{bind de durere, omul c{zu ca un mort. Sfin`ii, afl|nd de acea }nt|mplare, au luat degetul cel t{iat, l-au lipit la locul lui ~i }nsemn|ndu-l cu semnul Sfintei Cruci, }ndat{ degetul s-a lipit ~i s-a prins de r{d{cina sa, iar rana s-a t{m{duit }ndat{. Ei, ridic|nd de la p{m|nt pe omul cel s{n{tos, i-a dat }n m|ini acea unealt{ de fier, ~i i-a zis: <192>]nt{re~te-te ~i te ostene~te }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh<170>. Dup{ aceea, fiind ei }n eparhia Mediolanului, aproape de cetatea ce se numea Gaudin, cur{`ind un oarecare sat de }ndr{cirea idoleasc{, au zidit o biseric{, <196> ce era a 99-a din c|te zidiser{ ei <196>, ~i ajuta la acea zidire mul`ime de popor credincios. ]n acel timp, ni~te oameni, trec|nd cu c{ru`ele pe l|ng{ locul acela ~i v{z|nd pe cei ce zideau, au zis }ntre ei: <192>Ace~tia ne vor opri ~i pe noi s{ le ajut{m la zidire ~i vom z{bovi; deci, chiar dac{ n-am voi, ne vor pune cu sila<170>. Dar de vreme ce nu aveau pe unde s{ treac{ dec|t prin acel loc, au socotit un lucru ca acesta: pe unul dintre ei l-au pus }n c{ru`{ ca pe un mort, f{c|ndu-se c{-l duc s{-l }ngroape. C|nd au ajuns }n dreptul zidirii acelei biserici, sfin`ii au zis c{tre d|n~ii: <192>Fiilor, ajuta`i-ne pu`in ~i nou{ la lucrul acesta, la care ne vede`i ostenindu-ne<170>. Ei au r{spuns: <192>Nu putem s{ z{bovim, fiindc{ ducem pe un mort la }ngropare<170>. Sf|ntul Iulie le-a zis: <192>Fiilor, nu min`i`i oare?<170> Ei au r{spuns: <192>Nicidecum, p{rinte!<170> Sf|ntul Iulie a zis iar{~i: <192>S{ v{ fie dup{ cuv|ntul vostru<170>. Apoi oamenii aceia s-au dus }n calea lor. Dup{ ce s-au dep{rtat pu`in, au zis c{tre cel ce se pref{cea mort s{ se scoale, iar el nu s-a mai sculat. Ei, socotind c{ doarme, au }nceput a-l }mboldi, dar au v{zut c{-i mort cu adev{rat. Acea minune afl|ndu-se }ndat{ de to`i, au fost cuprin~i de fric{ ~i de spaim{ ~i din acel ceas nimeni nu mai }ndr{znea s{ spun{ vreo minciun{ acelor sfin`i p{rin`i. Dup{ aceasta, Sf|ntul Iulie preotul a zis c{tre Sf|ntul Iulian diaconul fratele s{u: <192>Frate, r{m|i tu aici s{ zide~ti aceast{ biseric{ care este a 99-a, iar eu m{ voi duce s{ caut loc, unde s{ zidim pe cea de o sut{, ca dup{ zidirea cea de pe p{m|nt a celor o sut{ de biserici, cu darul lui Dumnezeu, s{ ne mut{m }n Biserica cea nef{cut{ de m|n{, care st{ ve~nic }n ceruri<170>. Zic|nd aceasta, s-a dus. Merg|nd el ca la dou{ mile, a ajuns la un lac care se numea Mucoros, ~i care era foarte mare. ]n mijlocul lui a v{zut o insul{ mare ~i frumoas{, }n care nu petrecea nimeni. C{ut|nd spre acea insul{, se g|ndea cum ar putea ajunge acolo. Neg{sind luntre, ~i-a plecat genunchii la rug{ciune ~i s-a rugat, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeule, Atotputernice, Iisuse Hristoase, f{ cu t{ria Ta cea atotputernic{, ca acest cojoc ce este pe mine, s{-mi slujeasc{ }n loc de luntre, ca `in|ndu-m{ neafundat pe d|nsul cu dreapta Ta ~i }ndrept|ndu-m{ s{ trec calea apei la acea insul{<170>. Rug|ndu-se astfel, ~i-a }ntins cojocul deasupra apei ~i f{c|n-du-~i semnul Sfintei Cruci, s-a suit pe d|nsul ~i astfel cojocul i-a servit ca o luntre neafundat{. Sf|ntul, v|slind ca ~i cu o lopat{ cu toiagul ce-l avea }n m|ini ~i }ndrept|nd acea minunat{ luntre de cojoc, a ajuns la acea insul{. Deci, umbl|nd printr-}nsa, s-a minunat v{z|nd frumuse`ea ei. ]n mijlocul insulei a v{zut o piatr{ mare care era foarte lat{ ~i sf|ntul s-a g|ndit s{ zideasc{ pe d|nsa biserica a o sut{, }n numele celor doisprezece Sfin`i Apostoli. Insula aceea era plin{ de ~erpi ~i de multe t|r|toare veninoase, din care cauz{ nimeni nu }ndr{znea s{ se apropie de ea. Sf|ntul s-a suit pe piatra aceea ~i f{c|nd o cruce dintr-un lemni~or mic, a }nfipt-o }ntr-o mic{ cr{p{tur{ a pietrei. Apoi, rug|ndu-se lui Dumnezeu, a chemat la el, cu numele lui Iisus Hristos, pe to`i ~erpii ~i pe toate t|r|toarele. Deci s-a adunat la d|nsul mul`ime mult{ ~i a zis c{tre ele: <192>Voi a`i vie`uit destul timp }n locul acesta, acum }n numele Preasfintei Treimi v{ poruncesc s{ ie~i`i din insula aceasta ~i s{ l{sa`i acest loc Casei lui Dumnezeu ~i robilor lui Hristos care vor s{ vie`uiasc{ <%2>}ntr-}nsul<170>.<%0> <%1>Sf|ntul, zic|nd acestea, }ndat{ to`i ~erpii ~i toate t|r|toarele s-au<%0> supus poruncii sf|ntului ~i au plecat }mpreun{ spre latura dinspre apus a insulei, apoi s-au afundat }n lac ~i au }notat }n partea dinspre muntele ce se numea Comunchin ~i s-au a~ezat acolo, iar insula a r{mas curat{ de acele lighioane. Sf|ntul, trec|nd apa }napoi ca ~i mai }nainte, s-a dus la locuin`ele cre~tine~ti de pe acolo ~i, c{p{t|nd de la d|n~ii ajutor ~i toate cele de trebuin`{, a mers cu luntrea ~i cu lucr{tori }n insula aceea. Deci, }ntemeind pe acea piatr{ biserica celor doisprezece Sfin`i Apostoli, au }nceput s{ o zideasc{. ]ntr-acea vreme, fratele lui a sf|r~it biserica care era aproape de cetatea Gaudiam ~i a socotit s{ zideasc{ }ntr-}nsa un morm|nt pentru fratele s{u Iulie. Sf|ntul Iulie, auzind de s{v|r~irea acelei biserici, s-a dus s{ o vad{ ~i s{ cerceteze pe fratele s{u. Venind acolo, Sf|ntul Iulie a zis c{tre el: <192>Iat{, iubite frate, cu ajutorul lui Dumnezeu ~i cu rug{ciunile tale s-a s{v|r~it toat{ zidirea bisericii. Acum a r{mas a se mai face un morm|nt pentru tine, ca dup{ moartea ta s{ se odihneasc{ acolo trupul t{u<170>. Sf|ntul Iulie, fiind plin de darul proorocesc, a zis c{tre Sf|ntul Iulian: <192>F{ degrab{ morm|ntul pe care l-ai }nceput, dar s{ ~tii c{ tu te vei odihni }ntr-}nsul<170>. A~a a ~i fost, c{ci, s{v|r~indu-se morm|ntul, Sf|ntul Iulian diaconul s-a mutat la Domnul ~i Sf|ntul Iulie, }ngrop|ndu-l cu cinste, s-a }ntors }n insula unde }ncepuse a zidi biserica Sfin`ilor Apostoli. Deci, s{v|r~indu-o, ~i-a f{cut }ntr-}nsa morm|nt, v{z|nd mai }nainte c{ i s-a apropiat sf|r~itul, fiindc{ <%2>acum }mb{tr|nise.<%0> ]ntr-acea vreme, }mp{ratul a pus eparh }n Mediolan, ca s{ st{p|neasc{ toat{ `ara aceea, un oarecare b{rbat de neam bun, cu numele Avdentie, }mbun{t{`it ~i pl{cut lui Dumnezeu. Acela, auzind de Sf|ntul Iulie, a zis c{tre casnicii s{i: <192>S{ ne suim }ntr-o corabie ~i s{ mergem }n insula Mucoros ~i s{ vedem acolo pe omul lui Dumnezeu, Iulie preotul ~i zidirea lui. Avdentie, intr|nd }n corabie, a plecat ~i a ajuns cu bine acolo. El, }nvrednicindu-se de binecuv|ntarea sf|ntului ~i de vorba lui cea duhovniceasc{, privind zidirea bisericeasc{, a zis c{tre d|nsul: <192>St{p|ne p{rinte, dac{ voi`i s{ mai face`i ceva s{-mi spune`i mie, ca s{ adaug ~i eu din averea mea la lucrul vostru, c{ci sunt gata s{ slujesc cu bucurie la trebuin`a voastr{<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Fiule, nu este trebuin`{ s{ se mai zideasc{ ceva, dec|t numai s{-`i facem un morm|nt aproape de morm|ntul meu, ca dup{ mutarea ta s{ `i se odihneasc{ trupul }n aceast{ biseric{<170>. Avdentie a zis: <192>P{rinte, tu s{-`i ai morm|ntul aici, c{ci eu mi-am g{tit morm|ntul }n Mediolan<170>. Gr{it-a sf|ntul: <192>Fiule, s{ m{ crezi, c{ nu se }ngroap{ }n alt{ parte trupul t{u ci aproape de al meu<170>. @BT+1 = Dup{ mult{ vorb{ cu Sf|ntul, Avdentie, lu|nd binecuv|ntare, s-a }ntors la Mediolan. Sf|ntul Iulie nu dup{ mult{ vreme s-a dus c{tre Domnul ~i a fost pus }n morm|ntul s{u, iar de la morm|ntul lui se d{deau multe t{m{duiri bolnavilor. Iar dup{ mutarea sf|ntului, i-a luat locul preotul Ilie, care era plin de fapte bune. @BT+1 = Dup{ ce au trecut c|`iva ani, Avdentie, eparhul Mediolanului, ~i b{rbatul cel pl{cut lui Dumnezeu, a murit ~i a fost pus }n morm|ntul s{u din Mediolan. A doua zi, trupul lui s-a g{sit scos afar{ din morm|nt, nu ca un lep{dat, ci ca unul ce a fost scos ~i pus cu cinste. Dup{ aceea l-au pus iar{~i }n morm|ntul acela, dar ~i a doua oar{ a fost g{sit scos afar{ din morm|nt, asemeni ~i a treia oar{. Dup{ aceast{ }nt|mplare, ei au voit s{-l pun{ }n alt loc, dar nici acolo nu-l primea locul. Atunci casnicii lui ~i-au adus aminte de cuvintele Sf|ntului Iulie, care le gr{ise c{tre Avdentie, c{ nu se va }ngropa }n alt{ parte, dec|t numai al{turi de trupul lui. ^i au dus trupul lui Avdentie la insula aceea, iar fericitul Iulie, }nt|mpin|nd trupul eparhului, l-a primit cu cinste ~i l-a }ngropat l|ng{ morm|ntul Cuviosului Iulie. A~a s-a }mplinit proorocia sf|ntului, }ntru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru Cel sl{vit, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.