@TITLE = @TITLE = <%4>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%6>ZIUA A DOU[ZECI ^I DOUA<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SFIN@ITUL MUCENIC EVSEVIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL SAMOSATELOR<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Evsevie a fost episcop }n cetatea Samosatelor, de sub st{p|nirea patriarhiei Antiohiei. El era un b{rbat dreptcredincios ~i plin de r|vn{ c{tre Dumnezeu ~i s-a ar{tat }ntr-acea vreme statornic, viteaz ~i neplecat }n m{rturisirea cea dreptcredincioas{. ]n acea vreme, eresul lui Arie se }nt{rise ~i v{t{mase pe mul`i, iar Biserica lui Hristos era tulburat{ de el }ntocmai ca o corabie }n mijlocul m{rii }nfuriate de valuri; pentru c{, dup{ moartea Sf|ntului ~i Marelui ]mp{rat Constantin, }mp{r{`ia R{s{ritului a luat-o fiul s{u, Constan`iu, care primise eresul lui Arie. Acela ajuta foarte mult arienilor ~i se lupta pentru d|n~ii, f{c|nd mult{ prigonire ~i r{utate celor dreptcredincio~i. Sf|ntul Evsevie din acea pricin{ a p{timit de la arieni multe sup{r{ri. R|vna lui pentru buna credin`{ }n Biserica lui Hristos a }nceput a se cunoa~te de aici. Dup{ ce Eudoxie, patriarhul Antiohiei, ereticul cel de un g|nd cu arienii, a venit la scaunul patriarhiei Constantinopolului <%2>pentru bog{`ie, s-a f{cut sinod }n Antiohia de to`i episcopii Siriei, pentru a alege alt patriarh }n locul lui Eudoxie. Pu`in }ns{ era atunci num{rul episcopilor ~i al cre~tinilor dreptcredincio~i, c{ci mai <%0>mul`i erau eretici arieni, urm|nd }mp{ratului lor cel r{ucredincios. ]n acel sinod Sf|ntul Evsevie era unul dintre cei }nt|i-~ez{tori. Deci, Sf|ntul Evsevie, ~tiind bine pe Sf|ntul Meletie, episcopul Sevastiei din Armenia, cum c{ este dreptcredincios ~i `ine }ntru totul la }nv{`{tura stabilit{ la Sinodul cel dint|i, care s-a `inut }n Niceea, sf{tuia pe to`i s{ aleag{ la patriarhie pe Meletie. Dar cei ce aveau socoteala arienilor, ne~tiind credin`a cea dreapt{ a lui Meletie ~i socotindu-l c{ este de un g|nd cu d|n~ii, au ascultat cu }nlesnire sfatul lui Evsevie ~i, alc{tuind asupra lui judecata alegerii de ob~te, au }nt{rit-o cu isc{liturile m|inilor lor ~i au }ncredin`at-o Sf|ntului Evsevie. Dup{ aceea, trimi`|nd rug{minte la Sf|ntul Meletie, cu }mp{r{teasc{ voire l-au adus pe el }n Antiohia cu mare cinste, ie~indu-i tot poporul }n }nt|mpinare. @BT-1 = Sf|ntul Meletie, lu|nd scaunul patriarhiei, }nv{`a pe popor mai }nt|i via`a cea }mbun{t{`it{ ~i obiceiurile cele bune, cur{`ind calea cea gre~it{ din inimile lor spre credin`a cea dreapt{. Sf|ntul se g|ndea c{ dac{ va }ndrepta mai }nt|i obiceiurile lor cele rele, smulg|ndu-le ca pe ni~te spini ~i p{l{mid{ din inimile lor, va putea mai cu }nlesnire s{ semene }ntru d|n~ii s{m|n`a dreptei credin`e. ]ns{ poporul dorea s{ ~tie cu dinadinsul ce fel de credin`{ are patriarhul lor cel nou. Cu aceasta }ns{ ei au sup{rat pe Sf|ntul Meletie, care a propov{duit }n biseric{ cuv|ntul lui Dumnezeu c{tre popor despre dreapta credin`{ ce s-a }nt{rit la }nt|iul Sinod a toat{ lumea din Niceea, c{ Fiul lui Dumnezeu este deofiin`{ ~i de o fire cu Tat{l, n{scut din veci iar nu f{cut<170>. @BT-1 = Sf|ntul, }nv{`|nd poporul astfel, cu mare glas arienii s-au tulburat despre aceasta foarte mult, precum scrie pe larg }n via`a lui Meletie; iar dreptcredincio~ii s-au veselit cu bucurie negr{it{, v{z|nd pe un arhiereu dreptcredincios ~ez|nd pe scaunul apostolesc. Arienii, m|niindu-se foarte mult, au izgonit din biseric{ pe arhiereul lui Dumnezeu, Meletie, dup{ treizeci de zile de la primirea patriarhiei, ~i au }nceput a-l huli pretutindeni, numindu-l eretic, }ndemn|nd ~i pe }mp{rat s{-l os|ndeasc{ la surghiunie. Deci, sf|ntul a fost scos noaptea din Antiohia ~i trimis la surghiunie, iar }n locul s{u au ales pe un oarecare Evzoie, episcop de credin`{ arian. Atunci Sf|ntul Evsevie, episcopul Samosatelor, v{z|nd c{ Biserica Antiohiei este tulburat{ de eretici ~i o r{utate f{r{ de vin{ ca aceea se face Sf|ntului Meletie, noul arhiepiscop, i-a fost mare jale de aceasta. Deci, scul|ndu-se, a plecat din Antiohia, nespun|nd nim{nui de aceasta, duc|ndu-se astfel }n cetatea sa. @BT-1 = Arienii, aduc|ndu-~i aminte c{ judecata alegerii la arhieria Sf|ntului Meletie este la d|nsul spre p{strare ~i tem|ndu-se ca nu <%2>cumva s{ fie vreodat{ judeca`i de sobor, c{ ei singuri cu un glas l-au<%0> ales ca arhiepiscop ~i tot ei l-au izgonit, au rugat pe }mp{rat, care tocmai se afla }n Antiohia, s{ trimit{ dup{ Evsevie ~i s{ le dea acel act }ncredin`at lui. Deci, }mp{ratul }ndat{ a trimis un slujitor }n urma sf|ntului, care, ajung|ndu-l, i-a spus porunca }mp{r{teasc{. Iar episcopul i-a r{spuns: <192>Judecata cea de ob~te care mi s-a }ncredin`at mie, nu o voi da, dec|t numai c|nd to`i cei ce mi-au }ncredin`at-o se vor aduna<170>. Trimisul }mp{ratului }ntorc|ndu-se cu acest r{spuns, }mp{ratul s-a sup{rat foarte tare ~i a trimis a doua oar{, scriind }n cartea sa cu asprime ~i poruncind, c{ de nu va voi s{-i dea scrisoarea, s{-i taie m|na dreapt{. @BT-1 = Acesta o scria numai ca s{ }nfrico~eze pe sf|ntul episcop, iar trimisului nu i-a poruncit s{ fac{ un lucru ca acela. Ajung|nd trimisul }mp{r{tesc la Evsevie ~i d|ndu-i }ngrozitoarea scrisoare }mp{r{teasc{, Sf|ntul Evsevie a citit-o ~i }ndat{ ~i-a }ntins am|ndou{ m|inile spre t{iere, zic|nd: <192>Nu numai m|na dreapt{, ci ~i pe st|nga s{ o t{ia`i; dar judecata alegerii lui Meletie nu o voi da!<170> Acest r{spuns a ar{tat r{utatea ~i f{r{delegea arienilor ~i trimisul s-a }ntors iar{~i }n de~ert. ]mp{ratul, auzind acest r{spuns al sf|ntului, s-a mirat foarte mult de ne}nfrico~ata lui b{rb{`ie ~i de statornicia lui cea tare, iar mai pe urm{ }l l{uda pe el }naintea tuturor. @BT-1 = Dup{ c|`iva ani, murind r{ucredinciosul }mp{rat Constan`iu ~i dup{ d|nsul venind Iulian Paravatul, acesta a }ntors de la surghiunie }n scaunul Antiohiei pe Sf|ntul Meletie, dar pe urm{ iar{~i l-a izgonit. Pe vremea }mp{r{`iei aceluia, mare r{utate a p{timit Biserica lui Hristos. C{ci, pe l|ng{ eresul arienilor care tulbura toat{ lumea cre~tin{, s-a ad{ugat ~i o prigonire de la }nchin{torii de idoli; pentru c{ }mp{ratul, lep{d|ndu-se de Hristos, a jertfit idolilor ~i a ridicat prigoan{ asupra cre~tinilor, ~i mai ales contra r|nduielii biserice~ti. @BT-1 = Atunci multe biserici ale celor dreptcredincio~i erau f{r{ de slujitori ~i scaunele arhiere~ti f{r{ de arhierei. Din aceast{ pricin{, unii erau uci~i de arienii de pe vremea }mp{r{`iei lui Constan`iu, iar al`ii erau uci~i de }nchin{torii de idoli de sub st{p|nirea lui Iulian. Deci, de n-ar fi scurtat Domnul via`a ~i }mp{r{`ia lui Iulian, nici o biseric{ cu slujitorii s{i nu ar fi r{mas }ntreag{. ]ntr-o vreme cumplit{ ca aceea, Sf|ntul Evsevie, t{inuindu-~i via`a sa arhiereasc{ ~i }mbr{c|ndu-se cu cea ost{~easc{, a cutreierat Siria, Fenicia ~i Palestina, }nt{rind pe cre~tini }n sf|nta credin`{. El, unde afla vreo biseric{ f{r{ slujitori, punea preo`i ~i diaconi ~i din ceilal`i clerici; iar pe aiurea punea ~i episcopi, dintre aceia pe care-i afla c{ lep{daser{ dogmele lui Arie ~i aveau }n`elegere ortodox{. O r|vn{ ca aceasta, o osteneal{, o s|rguin`{ ~i o grij{ avea pentru Biserica lui Hristos, Evsevie, acest mare arhiereu al lui Hristos. @BT-1 = Dup{ ce a pierit cu sunet p{g|nul Iulian, a venit dup{ d|nsul Iovinian, dreptcredinciosul ~i de Hristos iubitorul }mp{rat. Deci Sf|ntul Meletie s-a }ntors la scaunul s{u, asemenea ~i Sf|ntul Evsevie; iar ceilal`i arhierei dreptcredincio~i au }nceput fiecare la ar{tare a-~i lua locul lor. Dup{ }ndemnul Sf|ntului Evsevie, Sf|ntul Meletie a adunat }n Antiohia un sinod, la care au luat parte dou{zeci ~i ~apte de episcopi, }ntre care Evsevie era }nt|i dup{ Meletie. La acel sinod a fost ~i Sf|ntul Pelaghie, episcopul Laodiceei, despre a c{rui curat{ ~i sf|nt{ via`{ se scrie astfel: El }n tinere`ile sale a fost silit de p{rin`ii s{i spre nunt{. Deci fiind dus }n c{mar{, a sf{tuit pe mireasa sa la p{zirea cea ne}ntinat{ a fecioriei. Astfel el petrecea cu ea }n feciorie curat{ sub chipul }nso`irii, ca un frate cu sora sa. El era bogat ~i }n multe alte fapte bune, pentru care a fost cinstit cu r|nduiala arhiereasc{ de la Dumnezeu ~i de la oameni. Acesta avea mare dragoste at|t c{tre Sf|ntul Meletie, c|t ~i c{tre Sf|ntul Evsevie ~i le era prieten de un g|nd, lupt|nd }mpreun{ cu ei, pentru r{sp|ndirea dreptei credin`e. La acel sinod din Antiohia, sfin`ii p{rin`i au poruncit tuturor ca s{ m{rturiseasc{ ~i s{ cread{ c{ Fiul este de o fiin`{ ~i de o fire cu Tat{l, dup{ cum a stabilit Sinodul cel dint|i din Niceea. La aceasta s-au }nvoit ~i arienii, care au isc{lit cu m|inile lor, }ns{ cu f{`{rnicie, deoarece prin aceasta f{ceau voia }mp{ratului celui credincios ~i dreptcredincio~ilor sfin`i arhierei Meletie, Evsevie ~i Pelaghie, tem|ndu-se astfel de }ndr{zneala cea mare, pe care o aveau ace~tia }naintea }mp{ratului. ]mp{ratul iubea foarte mult pe ace~ti st|lpi ai Bisericii, pentru credin`a lor cea dreapt{ ~i pentru sfin`enia lor ~i }i cinstea foarte mult, ascult|ndu-i }n toate. Pentru aceea, ei erau }nfrico~a`i ereticilor ~i, de frica lor, ei au trecut la Biserica celor dreptcredincio~i. ]ns{ dup{ moartea dreptcredinciosului }mp{rat Iovinian ~i dup{ ce Valent a fost pus }mp{rat }n locul lui, ereticii iar{~i s-au }ntors la credin`a lor de mai }nainte, }ntocmai precum c|inii la vomit{rile lor, aduc|nd ~i pe }mp{ratul la credin`a arian{, prin so`ia lui, Domnica. Astfel, Biserica celor dreptcredincio~i era chinuit{ ~i p{storii ei izgoni`i. Deci Sf|ntul Meletie iar{~i a fost surghiunit }n Armenia, iar Sf|ntul Pelaghie, }n Arabia. Asemenea ~i Sf|ntul Evsevie a fost condamnat la surghiunie }n Tracia. Dup{ ce s-a dat nedreapta judecat{ a }mp{ratului, adic{ izgonirea lui Evsevie, acea judecat{ a fost adus{ la Samosata spre sear{. Sf|ntul Evsevie, }n~tiin`|ndu-se despre aceasta, a chemat la sine pe acel om }mp{r{tesc care a venit la sine cu hot{r|rea }mp{r{teasc{ ~i i-a zis: <192>Taci acum ~i nu spune nim{nui pricina venirii tale, pentru c{, de se va }n~tiin`a poporul, }ndat{ se va umple de r|vn{, se va tulbura ~i te va ucide; iar eu m{ voi afla pricinuitor al mor`ii tale<170>. Aceasta zic|nd, dup{ s{v|r~irea c|nt{rii celei de sear{, a spus taina ~i g|ndul s{u uneia din credincioasele sale slugi. Deci, scul|ndu-se dup{ somnul cel d|nt|i, a ie~it din cas{ cu o slug{, care a luat numai o pern{ ~i o carte, ~i pe acelea le ducea dup{ el. Merg|nd la r|ul Eufratului, care curgea pe l|ng{ zidul cet{`ii, s-a urcat }ntr-o luntre ca s{ plece spre cetatea Zeugma; ~i a poruncit v|sla~ilor s{ porneasc{, ostenindu-se toat{ noaptea aceea ~i, f{c|ndu-se ziu{, a ajuns la cetatea dorit{. Samosatenii, }n~tiin`|n-du-se de plecarea sf|ntului lor arhiereu de la ei, s-au umplut de mare pl|ngere ~i t|nguire, ~i }ntrebau }n ce parte s-a dus. Unul din cei ce v{zuser{ cum sf|ntul a ~ezut }n luntre ~i a poruncit s{-l duc{ la cetatea Zeugma, a spus poporului }ncotro s-a dus arhiereul. Deci, mul`i urc|ndu-se }n multe luntre, au alergat degrab{ dup{ el ~i l-au ajuns la Zeugma; apoi, ridic|nd glasurile lor c{tre el, se t|nguiau cu mare glas ~i se s|rguiau s{-l }ntoarc{ }n cetatea lor, dar sf|ntul n-a voit. Astfel poporul f{cea fel de fel de rug{ciuni ~i cu fel de fel de cuvinte }l ruga, c{z|nd la picioarele lui ~i ud|ndu-le cu lacrimi, s{ se }ntoarc{ cu ei la scaunul s{u. Sf|ntul Evsevie le aducea aminte de cuv|ntul Apostolului care zice: <192>Tot sufletul s{ se supun{ st{p|nirilor celor mai }nalte, pentru c{ nu este st{p|nire or|nduit{ dec|t numai de la Dumnezeu; deci, toate st{p|nirile sunt or|nduite de Dumnezeu. Drept aceea, cine se }mpotrive~te st{p|nirilor }~i ia pedeapsa sa. Acest cuv|nt al apostolului spun|ndu-le sf|ntul, le zicea: <192>Nu-mi este cu putin`{ s{ fiu potrivnic poruncii }mp{r{te~ti. Asemenea ~i vou{ nu f{r{ de primejdie v{ este a v{ }mpotrivi voii }mp{ratului<170>. Poporul, v{z|nd c{ nu poate s{-l }ntoarc{, }i d{dea lui de cale, unul aur, altul argint, altul haine, iar altul }i d{dea slugile sale ca unuia ce se duce }n laturi dep{rtate. Dar sf|ntul, lu|nd foarte pu`in de la ei ~i }nv{`|ndu-i dreapta credin`{ pe to`i ~i sobornice~tile dogme, s-a rugat pentru to`i. Deci, binecuv|nt|ndu-i pe ei, a pornit pe cale c{tre latura Traciei, unde era os|ndit la izgonire. Pe c|nd el era }n Istru, a venit de veste, c{ `ara Traciei este foarte b{tut{ ~i pustiit{ de go`i. De aceea nu s-a mai dus departe, }n Tracia, ci a r{mas }n Istru ~i a petrecut acolo p|n{ la moartea lui Valent r{ucredinciosul }mp{rat. ]n cetatea Samosatelor, }n locul Sf|ntului Evsevie a fost trimis de arieni un episcop cu numele Evnomie care cugeta cele ariene~ti. Acela venind }n cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se d{dea unui episcop; pentru c{ n-a ie~it }ntru }nt|mpinarea lui nici un om, nici bogat, nici s{rac, nici me~ter, nici lucr{tor de p{m|nt, nici b{rbat, nici femeie, nici b{tr|n, nici t|n{r, nici m{car un copil, deoarece to`i cet{`enii erau dreptcredincio~i ~i nu voiau s{ cinsteasc{ pe episcopul cel r{ucredincios, nici s{ se binecuvinteze de el ~i nici s{-l <%2>vad{.<%0> Deci, Evnomie a intrat }n episcopie ~i a luat biserica soborniceasc{ cu st{p|nire }mp{r{teasc{. Oamenii, v{z|nd aceasta, nu se duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era }ntr-}nsa arhiereu ~i nimeni nu mergea la el nici }n cas{, nici }n biseric{, nici la locuin`a arhiereasc{. Astfel Evnomie nu ~edea }n episcopie dec|t numai cu cei care veniser{ cu el. De el se poveste~te c{, de~i cu credin`a era r{u credincios, }ns{ la obicei era bun, bl|nd, r{bd{tor, smerit ~i iubit de to`i. Despre obiceiul lui cel bun se gr{ie~te aceasta: Odat{ a intrat, dup{ obiceiul acelei `{ri, }n baia cea de ob~te ca s{ se spele. Slugile au }nchis u~a dup{ el, ca s{ nu intre al`i oameni acolo, unde se sp{la episcopul. El, }n`eleg|nd c{ mul`i st{teau }naintea u~ii, vr|nd s{ se spele, a poruncit slugilor s{ deschid{ u~a ~i s{ dea voie tuturor celor ce voiau s{ intre }n baie s{ se spele }mpreun{ cu el. Deci au intrat mul`i, dar, v{z|nd pe episcop ~ez|nd }n sc{ld{toarea cea cald{, st{teau }naintea lui pentru cinste, iar el }ndemna pe cine voie~te s{ intre }n aceea~i sc{ld{toare, ei }ns{ nu }ndr{zneau. Evnomie, cunosc|nd c{ pentru cinstea lui nu }ndr{zneau s{ se spele, pentru aceea s-a m|hnit ~i a ie~it degrab{ din baie, ca cel ce nu voia s{ se necinsteasc{. Atunci oamenii care ie~iser{ din baie, }ndat{ au v{rsat acea ap{ din sc{ld{toare ca fiind spurcat{ prin sp{larea ereticului. Ei au sp{lat bine vasul, de sp{larea ereticului ~i, }nc{lzind alt{ ap{, ~i-au f{cut alt{ sc{ld{toare. Evnomie, afl|nd de aceea ~i v{z|nd c{ nu poate s{ trag{ la el nicidecum pe oamenii din Samosata, a l{sat episcopia ~i a plecat }ntr-ale sale. Dup{ plecarea lui Evnomie, arienii au trimis la Samosata alt <%2>episcop anume Luchie, vr{jma~ al oilor lui Hristos. Dar cet{`enii i-<%0>au f{cut ~i aceluia ca celui dint|i, adic{ nu l-au primit cu cinste. Deci, el petrecea }n episcopie numai cu ai s{i, neduc|ndu-se nimeni din oameni la d|nsul, pentru c{ oile lui Hristos, de~i erau f{r{ p{stor, }ns{, aduc|ndu-~i aminte bine de }nv{`{tura lui, p{zeau sf|nta credin`{ f{r{ de prihan{. Ei se }ngre`o~au de acel episcop eretic ~i aceasta o putem vedea din cele ce urmeaz{. ]ntr-o vreme mul`i copii juc|ndu-se pe uli`{ dup{ obiceiul lor, aruncau cu mingea unul }n altul. Episcopul Luchie, trec|nd din }nt|mplare pe acolo, a c{zut mingea }ntre cai ~i a trecut pe sub careta episcopului; atunci copiii }ndat{ au }nceput a striga cu glas mare: <192>Mingea s-a spurcat cu ereticia, mingea s-a spurcat cu ereticia!<170> Episcopul, auzind aceasta, a l{sat pe unul din slugile sale s{ vad{ ce fac copiii ~i pentru ce strig{ astfel. El a v{zut cum copiii, au aprins un foc ~i cum aruncau mingea prin v{paie }ncoace ~i }ncolo, ca prin ardere s{ se cure`e de ereticie. Astfel c{, nu numai oamenii cei }n v|rst{, dar ~i copiii cei mici se }ngre`o~au de acel episcop eretic, care ca o ur|ciune a pustiirii ajunsese }n locul cel de cinste. Luchie, afl|nd de aceasta, n-a urmat bl|nde`ilor lui Evnomie, ci, umpl|ndu-se de m|nie, pe mul`i din dreg{toria cea sfin`it{ ~i care ap{rau dogmele cele dreptcredincioase i-a trimis }n surghiuniri dep{rtate. Pe fericitul Antioh, nepotul Sf|ntului Evsevie, b{rbat ales }ntre preo`i, pl{cut lui Dumnezeu, insuflat de Duhul Sf|nt ~i iscusit }n }n`elepciunea c{r`ilor, l-a surghiunit la hotarele Armeniei, iar pe diaconul Evolghie, cel asemenea vestit }ntre slujitorii Domnului, l-a gonit }n pustia Oasimului, pentru care fapt{ n-a fost pu`in{ m|hnire ~i sc|rb{ }n cetatea Samosatelor. Dup{ moartea r{ului }mp{rat Valent, a urmat la }mp{r{`ie dreptcredinciosul }mp{rat Gra`ian. Acela, }ndat{ pe to`i arhiereii ~i alte sfin`ite fe`e, care erau }n izgoniri pentru dreapta credin`{, i-a eliberat de la surghiunie ~i le-a poruncit s{-~i ia scaunele lor. A-tunci s-au }ntors ~i Sf|ntul Meletie, }n Antiohia, Sf|ntul Pelaghie }n Laodiceea, iar Sf|ntul Evsevie }n Samosata. Asemenea ~i preotul Antioh }n Armenia, diaconul Evolghie }n Oasim ~i ceilal`i care fuseser{ izgoni`i de arianul Luchie au venit }ntr-ale lor; ~i a fost bucurie mare dreptcredincio~ilor ~i ru~inare celor r{u credincio~i. Dup{ luarea scaunul s{u, Sf|ntul Evsevie, }ngrijindu-se cu ceilal`i arhierei de buna r|nduial{ bisericeasc{ ~i, v{z|nd c{ <%1>oarecare scaune biserice~ti erau de~arte dup{ scoaterea arienilor, s-a<%0> s|rguit, cu sfatul ~i cu }nvoirea Sf|ntului Meletie, s{ aleag{ b{rba`i vrednici ~i tari }n dreapta credin`{, pe care, sfin`indu-i }n dreg{toriile arhiere~ti, i-a a~ezat }n scaune. Pe cinstitul Acachie l-a pus episcop }n Beria, pe }mbun{t{`itul Teodot }n Ierapole, pe Evsevie cel de un nume cu el, }n Halchida, pe Isidor }n Cir ~i }n Edesa; iar dup{ mutarea Sf|ntului Arhiereu Vursa, a ridicat la scaun pe Evloghie M{rturisitorul. Dar c|nd au ales pe cei mai de pe urm{ episcopi, adic{ pe pl{cutul lui Dumnezeu Marin, ca episcop }n cetatea ce se numea Dolin, care era plin{ de credin`a lui Arie, s-a dus singur cu Marin }n cetatea aceea, voind ca, dup{ ce va cur{`a Biserica de eresuri, s{ a~eze pe scaun, pe arhiereul cel dreptcredincios. Intr|nd el }n cetatea aceea, o oarecare femeie arian{ a aruncat de pe acoper{m|nt cu o c{r{mid{ asupra lui, l-a lovit }n cap ~i l-a r{nit foarte r{u ~i, din acea ran{ }mboln{vindu-se, Sf|ntul Evsevie s-a mutat c{tre Domnul. C|nd el tr{gea s{ moar{, a jurat pe to`i cei ce erau cu d|nsul s{ nu fac{ nici un fel de r{zbunare acelei femei pentru c{ el prin aceasta urma St{p|nului s{u, Care se ruga pentru cei ce L-au r{stignit, zic|nd: P{rinte, iart{-le lor, c{ nu ~tiu ce fac! Asemenea urma ~i Sf|ntului ^tefan, care se ruga pentru cei ce l-au ucis cu pietre. Astfel s-a sf|r~it mucenice~te Evsevie, marele pl{cut al lui Dumnezeu, p{timind din pricina arienilor, pentru Fiul lui Dumnezeu Cel de o fiin`{ cu Tat{l. Apoi sf|ntul lui trup a fost }ntors la Samosata, cetatea lui, ~i s-a }ngropat cu cinste ~i cu mult{ jale ~i t|nguire din partea poporului cre~tinesc. Dup{ aceea s-a ales ca episcop }n locul lui, Antioh fericitul, cel mai sus pomenit, care era fiul surorii Sf|ntul Evsevie. Pe vremea aceluia }nflorea Biserica Samosatelor }n dreapta credin`{, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe unul Dumnezeu }n Treime, C{ruia ~i de la noi s{-I fie cinste, slav{, mul`umire ~i }nchin{ciune acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.