@TITLE = @TITLE = <%4>LUNA IUNIE<%0> @TITLE = <%6>ZIUA A DOU[ZECI ^I TREIA<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFINTEI MUCENI@E AGRIPINA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|nta fecioar{ Agripina era n{scut{ ~i crescut{ }n preasl{vita cetate Roma cea veche. Ea din tinere`e s-a dat lui Dumnezeu ~i s-a f{cut, dup{ apostol, bun{ mireas{ a lui Hristos }ntre cei ce se m|ntuiesc. Pentru c{, precum }ntr-o gr{din{ un trandafir cu bun miros }mpodobe~te gr{dina, tot a~a ~i ea prin chipul vie`ii sale curate ~i }mbun{t{`ite, a }mpodobit inimile credincio~ilor, le-a umplut de mireasm{ ~i a gonit toat{ ispita patimilor. Ea ~i-a }nfrumuse`at sufletul cu cur{`ia fecioriei, s-a logodit cu Hristos ~i astfel s-a dat la munci cu }ndr{zneal{, pe vremea }mp{r{`iei lui Valerian. Ea a suferit multe b{t{i pentru dragostea mirelui s{u, Hristos. Astfel a fost b{tut{ cu toiege ~i a suferit sf{r|marea oaselor, a fost dezbr{cat{ de haine ~i }ntins{ cu leg{turi, din care a sc{pat fiind dezlegat{ de }ngerul Domnului. @BT-1 = Prin aceea ea, fiind }nt{rit{, a zdrobit toat{ p{g|n{tatea ~i }n munci ~i-a dat sufletul s{u lui Dumnezeu. Iar alte roabe ale lui Hristos ca: Vasa, Paula ~i Agatonica, lu|nd }n tain{ trupul muceni`ei, au ie~it cu el din cetatea Romei ~i, trec|nd din loc }n loc ~i plutind pe luciul m{rii, au ajuns }n eparhia Ciliciei ~i acolo au }ngropat acel sf|nt trup. C|nd Cilicia a primit }n sine acele cinstite moa~te mucenice~ti, }ndat{ s-a izb{vit de }ntunecata r{utate diavoleasc{ ~i s-a ap{rat ~i de agareni cu rug{ciunile Sfintei Agripina. C|nd agarenii au mers }n cetate, unde era biserica ei ~i au }ndr{znit a da r{zboi spre ea, vr|nd s{ o ia, deodat{ au fost da`i pierz{rii celei des{v|r~ite. De la cinstitul ei morm|nt se d{deau t{m{duiri de toate bolile ~i se cur{`au to`i cei ce veneau cu credin`{; astfel c{, toate neputin`ele se izgoneau cu sfintele ei rug{ciuni ~i cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POC[IN@A LUI TEOFIL,<%0> @SUBTITLE = <%4>ECONOMUL BISERICII DIN CILICIA<%0><$F Via`a acestuia este scris{ de clericul Evtihian, martorul ocular, care a fost sluga lui. ]ns{ aceast{ povestire se afl{ ~i la Sf|ntul Simeon Metafrast.> @BT-1 = Nu cu mult{ vreme }nainte de n{v{lirea o~tirilor persane, }n a doua eparhie a Ciliciei, }n cetatea ce se numea Adam, era un econom }n biserica cea soborniceasc{ de scaun arhieresc a acelei cet{`i, cu numele Teofil. Acela era b{rbat foarte }mbun{t{`it ~i sf|nt cu via`a. El r|nduia cu }n`elepciune toate averile biserice~ti ~i }ndrepta toate lucrurile cu dreptate dup{ Dumnezeu. Deci, el era pentru acel arhiereu ca o lumin{ a ochiului care prive~te spre toate ~i ca o dreapt{ care pe toate le }ndrepteaz{. Pentru aceea era foarte iubit de arhiereu; dar nu numai de el, ci de tot clerul ~i de poporul acelei cet{`i pentru multele lui bun{t{`i. De vreme ce el era tat{ al s{rmanilor, hr{nitorul v{duvelor, }ndurat d{t{tor al sc{p{ta`ilor, folositor al n{p{stui`ilor, ajut{tor celor f{r{ de ajutor, ~i nu era cineva pe care s{ nu-l fi m|ng|iat cu cuv|ntul ~i cu fapta. Pentru aceea, to`i }l cinsteau ca pe un p{rinte ~i-i mul`umeau ca unui f{c{tor de bine, fericindu-l cu multe laude. @BT-1 = <%-2>Dar dup{ ce episcopul acelei cet{`i, cu voia lui Dumnezeu, s-a<%0> mutat din aceast{ via`{ vremelnic{, tot poporul acelei cet{`i, numit cu numele lui Hristos, de la cei mai mari p|n{ la cei mai mici, au ales ca episcop al lor pe Teofil, din dragostea cea adev{rat{ c{tre el, dup{ Hristos. De vreme ce el avea mult{ milostivire c{tre to`i ~i via`{ curat{ ~i neprih{nit{, poporul a f{cut cunoscut{ mitropolitului Ciliciei alegerea lor ~i au trimis-o cu oameni cinsti`i. Acela, citind scrisoarea lor, }ndat{ s-a }nvoit la cererea lor, fiindc{ el }nsu~i }l ~tia pe Teofil b{rbat }mbun{t{`it ~i pl{cut lui Dumnezeu ~i iscusit }n oc|rmuirea bisericeasc{. Mitropolitul a trimis s{-l cheme la sine, ca s{-l pun{ episcop al bisericii Adamului. ]ns{ Teofil, lu|nd scrisoarea mitropolitului ~i citind-o, nu voia s{ mearg{ la d|nsul, pentru c{ se lep{da de r|nduiala arhiereasc{. @BT-1 = Atunci tot clerul ~i to`i cet{`enii st{ruiau cu multe rug{ciuni, poftindu-l cu multe lacrimi s{ fie episcopul lor, dar n-au sporit cu nimic. Apoi ei au scris mitropolitului s{-l pun{ pe Teofil episcop chiar f{r{ voia sa. Deci, mitropolitul trimi`|nd la el o porunc{ a sa, l-a adus la sine <196> de~i nu voia <196>, ~i, v{z|ndu-l s-a bucurat ~i l-a primit cu dragoste, voind s{-l sfin`easc{ episcop. Dar Teofil, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt }naintea picioarelor arhiereului, }l ruga cu lacrimi s{ nu pun{ asupra lui acel jug, zic|nd: <192>Nu sunt vrednic de r|nduiala episcopiei, c{ci eu ~tiu p{catele mele<170>. @BT-1 = Dup{ ce a stat mult la picioarele arhiereului, pl|ng|nd ~i rug|ndu-se s{ fie liber, arhiereul i-a dat vreme de trei zile s{ se g|ndeasc{ pentru ca, socotindu-se, s{ voiasc{ a primi r|nduiala episcopiei, netrec|nd cu vederea rug{mintea poporului care dorea cu os|rdie, s{-l aib{ p{stor. Dup{ cele trei zile, mitropolitul a }nceput iar{~i a }ndemna ~i a ruga pe Teofil s{ primeasc{ r|nduiala arhiereasc{, l{ud|nd cur{`ia vie`ii lui ~i iscusin`a r|nduielii, numindu-l vrednic de o r|nduial{ ca aceea. Dar el, c{z|nd iar{~i la picioarele arhiereului, v{rsa multe lacrimi ~i striga: <192>Nu sunt vrednic de episcopie!<170> Apoi mitropolitul, v{z|nd pe Teofil ne}nduplecat, lep{d|ndu-se ~i neascult|nd nici de porunc{, nici de rug{minte, l-a l{sat dup{ voia lui, pun|nd episcop pe altul, pe care }l ~tia vrednic. Pe acela l-a trimis }n cetatea aceea, }ncredin`|ndu-l lui ~i pe Teofil, ca s{ s{v|r~easc{ slujba economiei ca mai }nainte. @BT-1 = Episcopul, petrec|nd la scaunul s{u, ~i Teofil, f{c|nd dup{ obiceiul s{u slujba de econom, oamenii }nvr{jbitori, pornindu-se din zavistia satanei, au }nceput a prih{ni pe economul lor, c{tre episcop, clevetindu-l }n tain{ ~i gr{ind multe lucruri necuviincioase. Episcopul }nt|i nu primea clevetirile lor, nici nu credea cuvintele acelora, v{z|nd pe Teofil b{rbat bun ~i des{v|r~it }n toate. Dar, de vreme ce din zavistie aceia nu }ncetau a-l cleveti mult{ vreme, aduc|nd }n toate zilele multe hule contra lui Teofil, episcopul a }nceput a se }ndupleca la cuvintele lor, a asculta clevetirile lor ~i a-i crede. Dup{ mult{ vreme, episcopul a f{cut aceasta: a }ndep{rtat pe Teofil din slujba de econom, ca s{ nu r|nduiasc{ nimic }n casa arhiereasc{, nici }n averile biserice~ti, ci s{ petreac{ }n lini~te }n casa sa, av|nd odihn{ dup{ at|tea osteneli, iar slujba de econom a }ncredin`at-o altuia. @BT-1 = Teofil, sc{p|nd de grijile ~i g|lcevile vie`ii, a }nceput a vie`ui slujind unuia Dumnezeu. Dar vr{jma~ul, ur|torul neamului omenesc, nesuferind s{ vad{ via`a lui Teofil cea f{r{ de grij{ ~i binepl{cut{ lui Dumnezeu, s-a }narmat asupra lui cu toate me~te~ugirile sale. Deci, a }nceput pe de o parte prin g|nduri, iar pe de alt{ parte }l tulbura prin gura oamenilor, pun|ndu-i }nainte acestea: <192>Te-a necinstit pe tine episcopul, neaduc|ndu-~i aminte de ostenelile tale. El te-a def{imat pe tine cinstind pe acel prost, neiscusit ~i nevrednic, iar pe tine te-a f{cut de r|s ~i de batjocur{ la to`i<170>. Deci, Teofil a }nceput pu`in c|te pu`in a lua aminte la cuvintele ~i la g|ndurile cele viclene, aduse lui de diavol; apoi mai mult, pe de-o parte singur prin sine, iar pe de alta prin prietenii lui, a }nceput a cleveti ~i a dori. @BT-1 = Vr{jma~ul, prin me~te~ugirile lui, a adus pe b{rbatul acela p|n{ }ntr-at|t }nc|t, uit|ndu-~i obi~nuita lui n{dejde c{tre Dumnezeu, a }nceput a sl{bi din }mpu`inarea sufletului ~i din m|hnirea cea f{r{ de m{sur{, ~i a ajuns la dezn{dejde. Lui i se p{rea c{ to`i }l au pe el de r|s ~i de batjocur{, c{ nimeni nu-l cinste~te, ~i din aceast{ pricin{ se ru~ina s{ ias{ din casa sa; de aceea s-a aprins }n inima lui de o negr{it{ dorin`{ de st{p|nirea cea dint|i. El se silea la r|nduiala averilor biserice~ti g|ndindu-se ziua ~i noaptea ~i tulbur|ndu-se cu mintea cum ar putea veni la r|nduiala cea dint|i, ca s{ nu se veseleasc{ vr{jma~ul de def{imarea lui. Pentru o dorin`{ ca aceea ~i cu g|nduri nepl{cute, s-a dep{rtat de la inima lui darul lui Dumnezeu. El, fiind lipsit de acest dar, venea mai mult spre des{v|r~it{ dezn{dejde, }ncerc|nd prin vr{jitorii ~i ajutor diavolesc. Deci, cel care mai }nainte nu voia s{ primeasc{ r|nduiala episcopiei, acum dorea ~i cea mai mic{ st{p|nire, fiindc{ se lipise de g|ndurile cele rele ~i de sfatul satanei. @BT-1 = ]n cetatea aceea era un jidov oarecare, vestit pierz{tor, vr{jitor, fermec{tor ~i }n~el{tor. Acela era adev{rat slujitor al diavolului, care pe mul`i }i ducea la pierzare. Deci, Teofil a mers noaptea la acel vr{jitor ~i, sosind la casa lui, a }nceput a bate }n poart{. Vr{jitorul, auzind, a ie~it s{ vad{ cine bate ~i, v{z|ndu-l pe Teofil, s-a }nsp{im|ntat. Deci, umpl|ndu-se de mirare <196> c{ci }l ~tia pe Teofil <196>, l-a rugat s{ intre }n casa lui ~i, duc|ndu-se }n{untru, i-a zis: <192>Ce pricin{ are st{p|nul meu, c{ s-a ostenit de a venit noaptea la mine, nepriceputul ~i nevrednicul?<170> Atunci Teofil, c{z|nd }ndat{ la picioarele vr{jitorului, }l ruga, zic|nd: <192>De po`i ceva, ajut{-mi ~i nu m{ l{sa c{ sunt }n mare necaz!<170> @BT-1 = Atunci el i-a spus vr{jitorului toate cu de-am{nuntul, cum l-a m|hnit lu|nd de la d|nsul dreg{toria, d|ndu-l poporului spre ocar{ ~i pe el dep{rt|ndu-l; f{g{duind astfel vr{jitorului c{ }i va da mult{ plat{, de-i va ajuta, ~i-l va aduce pe el la cinstea cea dint|i. Vr{jitorul acela ur|t de Dumnezeu a zis c{tre d|nsul: <192>St{p|nul meu, nimic din toate acestea s{ nu te }ntristeze, ci bucuros ~i cu n{dejde s{ te duci la casa ta; iar }n noaptea viitoare, tot }n acest ceas, s{ vii iar{~i la mine, c{ eu te voi duce la st{p|nul meu, care }ntru toate }`i va ajuta `ie!<170> @BT-1 = Tic{losul Teofil, auzind acele cuvinte de la vr{jitor, s-a bucurat foarte mult ~i s-a dus acas{ cu n{dejde. Deci, trec|nd ziua ~i sosind noaptea, dup{ porunca vr{jitorului, Teofil s-a dus iar{~i la d|nsul }n miez de noapte. Atunci vr{jitorul, lu|ndu-l, l-a dus la hipodrom unde se f{cea alergare de cai ~i i-a zis lui: <192>De vei vedea vreo vedenie sau de vei auzi vreun glas s{ nu te temi deloc, nici s{ te }nsemnezi cu Semnul Sfintei Cruci, c{ci Crucea nu ajut{ oamenilor; ci mai ales este vrednic{ de r|s ~i }n~elarea cre~tinilor<170>. Dup{ ce Teofil s-a }nvoit }ntru toate cu vr{jitorul ~i s-a f{g{duit c{ nu se va }ngr{di cu Crucea, }ndat{ vr{jitorul i-a ar{tat o n{lucire }n acest fel: Se vedea o mul`ime oarecare de fe`e }nsp{im|nt{toare ~i }mpodobite cu felurite haine luminoase, av|nd lum|n{ri aprinse }n m|inile lor. Aceia erau diavolii, care aduceau laude lui satana, mai marele lor, iar satana ~edea }n mijlocul lor }ntru m|ndrie ~i slav{. @BT-1 = Atunci acel tic{los jidov vr{jitor, lu|nd de m|n{ pe Teofil, l-a b{gat ~i pe el }n acea pierz{toare adunare. ^i, apropiindu-se el de satana, acela a zis c{tre jidov: <192>Pentru ce ai adus la noi pe omul acela?<170> Ur|torul de Dumnezeu jidov a r{spuns, zic|nd: <192>St{p|nul meu, l-am adus la tine pentru c{ a fost sup{rat de episcop ~i cere ajutor de la tine. Satana i-a r{spuns: <192>Cum pot eu s{-i ajut lui, care este rob al Dumnezeului s{u? Dar, de voie~te cu adev{rat s{ fie rob al meu ~i s{ se numere }n num{rul slugilor mele, at|t }i voi ajuta lui, ca s{ aib{ st{p|nirea ~i cinstea cea dint|i, ~i pe to`i }i va st{p|ni mai mult dec|t episcopul lor<170>. Atunci vr{jitorul a zis c{tre Teofil: <192>Auzi ce zice satana, st{p|nul meu?<170> R{spuns-a Teofil: <192>Aud ~i voi face ceea ce-mi porunce~ti!<170> Aceasta zic|nd-o, }ndat{ a c{zut la picioarele satanei, s-a }nchinat lui ~i a }nceput a i le s{ruta. Atunci diavolul a zis c{tre vr{jitor: <192>S{ se lepede acest om de Fiul Mariei, asemenea ~i de d|nsa s{ se lepede, c{ pe ea foarte mult o ur{sc. Lep{darea aceea s{ o scrie ~i s{ mi-o dea mie, ~i atunci va lua cele de care are trebuin`{<170>. Teofil, auzind aceasta, i-a zis lui: <192>Voi face toate cele poruncite de st{p|nul meu, numai s{-mi c|~tig dorin`a!<170> @BT-1 = Acestea auzindu-le vr{jma~ul neamului omenesc ~i-a }ntins diavole~tile sale m|ini ~i, cuprinz|nd pe Teofil, a }nceput a-i netezi barba; iar gura sa cea }nnegrit{ a o lipi de gura lui ~i a-l s{ruta, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te, prietenul meu adev{rat ~i credincios!<170> Atunci tic{losul Teofil, }nt{rindu-~i prietenia cu diavolul, s-a lep{dat de Hristos, M|ntuitorul nostru ~i de Preacurata Maica Lui ~i, scriind pe o h|rtie lep{darea lui ce era preg{tit{ mai dinainte de vr{jitor pentru aceasta ~i, pecetluind-o, a dat-o st{p|nului }n primire; apoi }mbr{`i~|ndu-se cu d|nsul prietene~te ~i s{rut|ndu-se, s-au desp{r`it. Satana cu slugile sale s-a f{cut nev{zut, duc|ndu-se la locul s{u din iad, iar Teofil ~i jidovul s-au }ntors am|ndoi de la hipodrom, bucur|ndu-se de a sa pierzare. A doua zi, cu a lui Dumnezeu purtare de grij{, precum mi se pare, iar nu din diavoleasca r|nduial{, episcopul, de~tept|ndu-se, s-a c{it c{ a dep{rtat pe Teofil de la dreg{toria iconomiei; deci, trimi`|nd, l-a chemat iar{~i la curtea arhieriei ~i cu mare cinste l-a ridicat la slujba cea dint|i, }ndoit l-a cinstit ~i mai mult{ st{p|nire i-a }ncredin`at peste toat{ averea bisericeasc{ ~i peste toate lucrurile. Episcopul }nc{ ~i iertare ~i-a cerut de la Teofil, }naintea clerului ~i a cet{`enilor, zic|nd: <192>Iart{-m{, frate, c{ `i-am gre~it; iat{ c{ pe sfin`ia ta te-am lipsit de cinste, iar pe altul nepl{cut l-am pus }n locul t{u; acum pe acela }l dep{rtez, iar pe tine te rog s{ prime~ti r|nduiala economiei de mai <%2>}nainte!<170><%0> @BT-1 = Din ceasul acela Teofil a }nceput iar{~i a petrece }n cinstea ~i st{p|nirea sa de mai }nainte, a-~i r|ndui toate lucrurile economiei ~i a se cinsti mai presus dec|t to`i. Lui }i d{deau mare cinste ~i i se supuneau cu temere nu numai cei biserice~ti, ci to`i cet{`enii, chiar ~i episcopul }nsu~i }l cinstea; iar cei care mai }nainte fuseser{ vr{jma~i ai lui Teofil, aceia au t{cut cu ru~ine ~i cereau cu smerenie iertare de la d|nsul. Dar r{ucredinciosul vr{jitor, jidovul, duc|ndu-se adeseori la Teofil, }i zicea: <192>St{p|ne, vezi cum `i-am ajutat eu ~i st{p|nul meu ~i c|t de grabnic ajutor ai luat de la noi dup{ dorin`a ta?<170> Teofil i-a r{spuns: <192>Am aflat cu adev{rat ~i v{ mul`umesc mult!<170> @BT-1 = Teofil, petrec|nd pu`in{ vreme }ntr-o dep{rtare de Dumnezeu ca aceasta, a }nceput a se de~tepta ca din somn ~i a-~i veni }n sine, cunosc|ndu-~i pierzarea sa. Ziditorul tuturor ~i R{scump{r{torul nostru Hristos Dumnezeu, Cel ce nu voie~te moartea p{c{to~ilor, ci }ntoarcerea spre via`{, caut{ totdeauna la poc{in`a noastr{, aduc|ndu-~i aminte de }mbun{t{`ita via`{ de mai }nainte ~i de ostenelile lui Teofil, de lucrurile lui cele multe ~i milostive, de }ngrijirea pentru s{raci ~i pentru v{duve, de hr{nirea s{rmanilor, de ajutorul n{p{stui`ilor de ajutorarea oricui avea trebuin`{ de ajutor ~i de milosteniile lui cele multe. Astfel S-a milostivit spre d|nsul, netrec|nd cu vederea zidirea Sa dup{ bun{tatea cea negr{it{; pentru c{ nu este p{cat care s{ biruiasc{ iubirea Lui de oameni. @BT-1 = Deci, prin insuflarea cea dumnezeiasc{ a pus }n inima lui Teofil g|nd de poc{in`{ ~i de }ntoarcere. Teofil, venindu-~i }n sim`ire, a }nceput a se g|ndi, c|t de mare ~i cumplit{ r{utate a f{cut lep{d|ndu-se de Hristos Dumnezeu ~i de Preacurata Lui Maic{, pentru vremelnica cinste omeneasc{, dar care nu este nimic. ]l durea inima de aceea, se }ntrista cu g|ndul ~i se c{ia }n sine. Apoi a }nceput a suspina cu greu din ad|ncul inimii, a se bate }n piept, a pl|nge ~i a se t|ngui cu amar. @BT-1 = ]n acea vreme, acel jidov vr{jitor, pentru farmecele sale cele multe ~i pentru lucrurile lui cele rele ~i vr{jitore~ti a fost prins de st{p|nitorii acelei `{ri ~i os|ndit la moarte dup{ judecata cea legiuit{. Astfel ~i-a luat pedeapsa cea vrednic{ dup{ faptele sale, arz|ndu-l de viu. Iar Teofil, pl|ng|nd ~i t|nguindu-se ziua ~i noaptea, se zdrobea cu inima ~i nu gusta nici hran{, nici b{utur{, nici nu voia s{ vorbeasc{ cu nimeni; ci, }nchiz|ndu-se deosebit, se t|nguia ~i se }ntrista gr{ind }n sine: <192>Vai mie, tic{losul, vai mie, nenorocitul, ce am f{cut? ]n ce fel de pierzare m-am aruncat? Unde m{ voi duce de acum s{ c|~tig m|ntuirea? La cine voi sc{pa s{ cer milostivire? La Hristos Dumnezeu? Dar m-am lep{dat de El! La N{sc{toarea de Dumnezeu? Dar ~i de d|nsa m-am lep{dat ~i m-am f{cut rob al diavolului ~i prin zapisul meu am }nt{rit acelea. Deci, cine poate s{-mi rup{ zapisul din m|inile lor? Cine }mi va ajuta ~i m{ va izb{vi din st{p|nirea lui? Ce nevoie aveam s{ alerg la acel vr{jitor spurcat ~i ur|t de Dumnezeu, s{ m{ }ncredin`ez lui ~i s{ m{ dau cu d|nsul }n focul cel ve~nic? Ce folos am c|~tigat din acea cinste vremelnic{ ~i ce este m|ndria ~i s{turarea de lumea aceasta de~art{? @BT-1 = Vai mie, tic{losul, vai mie! Eu care am r{t{cit ~i am c{zut }n cursa din care nu ~tiu cum am s{ m{ izb{vesc! Vai mie cel ce am pierdut lumina cea ve~nic{ ~i acum sunt }n mijlocul }ntunericului! Nu-mi era mie mai bine, dup{ ce mi se luase slujba de econom? Nu-mi era mie mai bine a vie`ui f{r{ grij{ ~i f{r{ g|lceav{? Pentru ce am voit ca, pentru cinstea cea vremelnic{ ~i de~art{ de la oameni ~i pentru slava cea de~art{, s{ ajung{ }n gheen{ tic{losul meu suflet? ]nsumi eu sunt pricinuitor al pierz{rii mele; }nsumi eu sunt uciga~ul meu, }nsumi eu sunt v|nz{tor al tic{losului meu suflet! Vai mie, ce am p{timit! Vai mie, cum m-am }n~elat! Amar mie, ce voi face! Ce voi r{spunde lui Dumnezeu }n ziua judec{`ii, c|nd se vor descoperi toate ~i se vor ar{ta tuturor? C|nd drep`ii se vor }ncununa, iar eu tic{losul voi fi os|ndit }mpreun{ cu satana, c{ruia m-am dat? Pe cine voi ruga }n acea vreme s{-mi ajute? Cine m{ va milui? Cu adev{rat, nimeni! Vai, tic{losul ~i nevoia~ul meu suflet, cum s-a pr{v{lit }n robia iadului! Cum s-a ucis ~i c|t de cumplit{ c{dere a luat! ]n ce fel de valuri te-ai afundat? La ce fel de liman vei mai n{zui de-acum? Sau la ce fel de sc{pare te vei }ntoarce? Vai mie, suflete, vai mie, ce `i s-a }nt|mplat!<170> @BT-1 = Astfel, t|nguindu-se el mult{ vreme ~i ridic|nd prin dorin`{ ~i prin m|hnire sufletul s{u din dezn{dejde, a }nceput a se ridica pu`in spre n{dejdea dumnezeie~tii milostiviri. Deci, ~i-a zis }n sine: <192>M-am lep{dat de Domnul meu Iisus Hristos, Cel n{scut din Preacurata Fecioar{ Maria ~i nu }ndr{znesc s{ alerg la D|nsul; iar de Maica Lui care L-a n{scut, de~i m-am lep{dat, }ns{ voi alerga la d|nsa ~i voi c{dea la milostivirea ei cu tot sufletul ~i cu toat{ inima. M{ voi duce }n cinstita biseric{ a Preacuratei N{sc{toare de Dum<%2>nezeu ~i acolo voi c{dea }naintea icoanei ei ~i voi petrece rug|n-du-<%0>m{ ~i nici nu voi ie~i din biseric{, p|n{ ce nu se va milostivi spre mine! Deci, printr-}nsa voi c|~tiga milostivire de la Dumnezeu!<170> @BT-1 = Apoi, iar gr{ia: <192>Dar cu ce voi }ncepe a m{ ruga c{tre d|nsa, eu, cel ce m-am lep{dat de ea cu gura mea cea spurcat{? Ce fel de }nceput voi pune m{rturisirii mele? Cu ce inim{, cu ce ~tiin`{ ~i cu ce n{dejde voi porni spre rug{ciune limba mea cea necurat{? Nu ~tiu a cere iertare de at|tea p{cate ale mele! M{ tem ca nu cumva, pogor|ndu-se foc din cer, s{ m{ ard{ pe mine, tic{losul, sau p{m|ntul, deschiz|ndu-se sub picioarele mele, s{ m{ }nghit{ de viu ~i s{ m{ pogoare }n ad|ncul iadului! O, suflete al meu, nu te dezn{d{jdui cu totul, ci te de~teapt{ ~i te s|rguie~te a ie~i din greut{`ile ce te-au cuprins! Alearg{ la Maica lui Hristos ~i nu te vei ru~ina!<170> @BT-1 = Era acolo la un loc oarecare deosebit, o biseric{ mic{, ridicat{ }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu. Acea biseric{, fiind f{r{ slujbele cele din toate zilele, afar{ de praznice, }n ea a voit Teofil s{ se }nchid{ pentru rug{ciune. Deci, mai }nt|i s-a eliberat de toate treburile slujbei de econom, a l{sat ~i toate }mpiedic{rile ~i grijile vie`ii ~i, ne~tiind nimeni dec|t numai Evtihian, sluga sa cea mai credincioas{, care a fost ~i scriitorul vie`ii lui, s-a }nchis }n biserica aceea ~i, c{z|nd }naintea cinstitei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, a }nceput a se ruga c{tre d|nsa pl|ng|nd ~i t|nguindu-se cu amar. El a petrecut }n acea biseric{ patruzeci de zile ~i patruzeci de nop`i, postind, m{rturisindu-se, c{indu-se ~i rug|ndu-se ziua ~i noaptea ne}ncetat la icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Dup{ }mplinirea acelor zile, rug|ndu-se el }n miezul nop`ii, i s-a ar{tat Preabinecuv|ntata Maica Domnului nostru, care este cu adev{rat m|ntuirea lumii ~i sc{parea neamului omenesc, singura noastr{ n{dejde dup{ Domnul, ~i i-a zis: <192>O, omule, pentru ce m{ superi at|ta f{r{ de ru~ine, strig|nd c{tre mine ~i rug|ndu-te s{-`i ajut, c|nd tu te-ai lep{dat de Fiul meu ~i de mine? Cum voi putea s{-L rog pentru tine pe Fiul ~i Dumnezeul meu, ca s{ te ierte pe tine, care e~ti rob al diavolului, d|ndu-te lui prin zapis? Cu ce ochi voi c{uta spre fa`a cea prealuminat{ a Domnului, c|nd voi vrea s{ m{ rog pentru tine? Dar nici eu nu voi putea suferi necinstea cea f{cut{ Fiului ~i Dumnezeului meu. ]ns{ este cu putin`{, o, omule, ca s{ }`i iert ceea ce mi-ai gre~it mie, de vreme ce iubesc foarte mult neamul omenesc ~i cre~tinesc ~i mai ales pe acei care, cu dreapt{ credin`{ ~i cu dragoste fierbinte, alearg{ la mine ~i se roag{ }n biserica mea. Acelora cu adev{rat le ajut ~i }i primesc cu bra`ele mele ~i ascult rug{ciunile lor. Iar r{utatea ~i ocara care se face de voi Fiului meu, pe Care L-a`i r{stignit a doua oar{ prin p{catele voastre, pe acestea nu le pot nici a le vedea, nici a le asculta. Unora ca acestora le sunt de trebuin`{ multe osteneli, nevoin`e ~i zdrobire de inim{, ca s{ poat{ ruga milostivirea Lui; pentru c{, de~i este foarte milostiv, }ns{ este drept Judec{tor ~i }nfrico~at izb|nditor, r{spl{tind fiec{ruia dup{ faptele lui!<170> La vederea Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, Teofil s-a bucurat foarte mult ~i, lu|nd pu`in{ }ndr{zneal{, a }nceput a zice c{tre d|nsa: <192>O, St{p|na mea preabinecuv|ntat{, folositoarea neamului omenesc, sc{parea ~i m|ntuirea celor ce alearg{ la tine, ~tiu cu adev{rat c{ am gre~it mult ~i te-am m|niat pe tine ~i pe Fiul t{u Cel n{scut din tine; dar am multe chipuri ale acelora care, mai }nainte de mine, au m|niat pe Fiul t{u ~i Dumnezeul nostru. Acelora li s-a dat iertare de p{cate, pentru poc{in`a ~i m{rturisirea lor; c{ci, de n-ar fi fost poc{in`a, cum ar fi cru`at Fiul t{u pe niniviteni? De n-ar fi fost poc{in`a, cum ar fi p{zit pe Raav, desfr|nata? De n-ar fi fost poc{in`a, cum David, dup{ primirea proorocescului dar, c{z|nd }n desfr|nare ~i }n ucidere, a c|~tigat nu numai iertare, ci a primit iar{~i darul cel proorocesc? De n-ar fi fost poc{in`a, cum Sf|ntul Apostol Petru, st|lpul Bisericii, care a primit de la Dumnezeu cheile ]mp{r{`iei Cerurilor, c|nd s-a lep{dat de Domnul, nu o dat{, nici de dou{ ori, ci de trei ori ~i, dup{ aceea, pl|ng|nd cu amar, a c|~tigat iertarea nu numai de c{derea sa at|t de mare, ci s-a }nvrednicit ~i de cinste mai mare, fiind pus p{stor al oilor lui Hristos celor cuv|nt{toare? De n-ar fi fost poc{in`a, cum pe vame~ul cel r{pitor, Domnul l-ar fi f{cut evanghelist? De n-ar fi fost poc{in`a, cum Sf|ntul Apostol Pavel din prigonitor s-ar fi f{cut vas ales al lui Hristos? De n-ar fi fost poc{in`a, cum ar fi primit Domnul pe Zaheu, mai marele vame~ilor? De n-ar fi fost poc{in`a, cum fiul cel pierdut, }ntorc|ndu-se la tat{l s{u, ar fi fost iubit tat{lui? De n-ar fi fost poc{in`a, cum femeia cea desfr|nat{, pl|ng|nd la picioarele lui Hristos ar fi c|~tigat iertare de p{catele sale cele multe? De n-ar fi fost poc{in`a, cum t|lharului i s-ar fi deschis Raiul? De n-ar fi fost poc{in`a, cum ar fi poruncit Apostolul s{ primeasc{ pe corinteanul cel p{c{tos? De n-ar fi fost poc{in`a, cum vr{jitorul Ciprian, care se }mbr{case cu totul }n diavolul, p|ntecele femeilor celor }ngreunate le t{ia cu farmecele sale; iar dup{ aceea, }ntorc|ndu-se la Hristos prin cinstita Iustina, a c|~tigat iertare ~i s-a }nvrednicit cununii mucenice~ti? Deci, av|nd at|t de multe ~i astfel de chipuri de poc{in`{ ~i privind la milostivirea lui Dumnezeu cea mare cu care i-a primit pe d|n~ii, am }ndr{znit ~i eu p{c{tosul a sc{pa cu poc{in`a la a ta bun{ }ndurare. O, atotmilostiv{ St{p|n{, d{ m|n{ de ajutor ~i cere-mi de la Fiul t{u ~i Dumnezeul nostru iertare de p{catele mele cele multe!<170> @BT-1 = Acestea zic|ndu-le el, Preacurata Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu, care este cu adev{rat sc{parea p{c{to~ilor ~i n{dejdea celor f{r{ n{dejde ~i grabnic{ ajut{toare celor ce se roag{ c{tre ea, a zis c{tre d|nsul: <192>M{rturise~te, o, omule, c{ Acela pe Care eu L-am n{scut, Fiul meu, de Care tu te-ai lep{dat, este cu adev{rat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care va veni s{ judece viii ~i mor`ii ~i eu ]l voi ruga pentru tine ~i cred c{ te va primi pe tine care te poc{ie~ti!<170> Teofil a r{spuns: <192>O, St{p|n{ preabine-cuv|ntat{, cum voi }ndr{zni eu nevrednicul a-mi deschide spurcata ~i necurata mea gur{, eu, care m-am lep{dat de Fiul t{u ~i Dumnezeul meu, pentru ni~te lucruri mici ~i de~arte? M-am lep{dat de Sf|nta Lui Cruce care era ap{rarea sufletului meu, asemenea m-am lep{dat ~i de Sf|ntul Botez, prin zapisul meu cel dat diavolului!<170> @BT-1 = Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu i-a zis: <192>Tu m{rturise~te numai ~i nu te }ndoi de buna Lui }ndurare, c{ci este milostiv ~i iubitor de oameni. El prime~te lacrimile celor ce se poc{iesc cu adev{rat, c{ci pentru aceea, fiind Dumnezeu, S-a f{cut om, binevoind a lua trup din mine ca s{ m|ntuiasc{ neamul omenesc<170>. @BT-1 = Atunci Teofil, cu ru~ine, cu fric{, cu smerenie ~i cu zdrobire de inim{ deschiz|ndu-~i gura, a strigat cu mare glas: <192>Cred ~i m{rturisesc pe Unul din Treime, Care este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu, Cel n{scut mai }nainte de veci din Tat{l, iar }n anii cei mai de pe urm{ S-a pogor|t din cer ~i S-a }ntrupat de la Sf|ntul Duh ~i S-a n{scut din tine, Preasf|nt{ Fecioar{ Maria, pentru m|ntuirea noastr{. El, fiind Dumnezeu des{v|r~it ~i om des{v|r~it, a voit a p{timi de voie pentru p{catele noastre, }ntinz|ndu-~i preacuratele Sale m|ini pe lemnul Crucii, cel f{c{tor de via`{. Ca P{stor bun ~i-a pus sufletul S{u pentru noi, a fost }ngropat ~i a }nviat, S-a }n{l`at la ceruri cu trupul cel luat din tine ~i va veni iar{~i pe p{m|nt, cu slav{, s{ judece viii ~i mor`ii ~i s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ faptele lui. Acestea le m{rturisesc cu inima ~i cu gura ~i m{ }nchin Dumnezeului meu. Iar pe tine te rog, o, St{p|n{, nu te }ngre`o~a de mine tic{losul; nu trece cu vederea rug{ciunea mea, a p{c{tosului; nu m{ l{sa pe mine, cel r{pit de r{ul vr{jma~, ci roag{ pentru mine pe Cel ce S-a n{scut din tine, ca s{-mi ierte p{catele mele cele mari ~i s{ m{ izb{veasc{ de pierzarea mea, ca ~i eu }mpreun{ cu to`i cei ce au c|~tigat iertare, s{ c|nt ~i s{ pream{resc milostivirea cea nem{surat{ a Celui n{scut din tine, o, Prea binecuv|ntat{ Fecioar{!<170> @BT-1 = Ni~te cuvinte ca acestea auzindu-le Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu, care este izvorul milostivirii, m|ntuirea celor ce pl|ng, n{dejdea celor pieri`i, mijlocitoarea ~i chez{~uitoarea m|ntuirii noastre c{tre Dumnezeu ~i, ca pe o oarecare poc{in`{ }ndestulat{ primindu-le de la d|nsul, a zis c{tre d|nsul: <192>Iat{, pentru botezul cu care }ntru Hristos te-ai botezat, crez|ndu-`i poc{in`a ~i fiindu-mi mil{ de tine <196> c{ astfel }mi este pentru cei ce p{timesc <196>, m{ voi apropia de Fiul ~i Dumnezeul meu ~i m{ voi ruga Lui, ca s{-`i primeasc{ poc{in`a ta!<170> Acestea zic|nd Preacurata, s-a f{cut nev{zut{ ~i a }nceput a se lumina de ziu{. O, c|t era de binecuv|ntat{ acea noapte p{c{tosului acela, care a v{zut vedenia Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i s-a }nvrednicit de at|ta vorbire cu d|nsa! @BT-1 = Dup{ aceast{ vedenie, Teofil, u~ur|ndu-se de m|hnirea sa, a c|~tigat mult{ n{dejde. El a petrecut astfel trei zile pl|ng|nd ~i rug|ndu-se la icoana Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, privind ~i c{z|nd l|ng{ d|nsa, lovindu-~i capul de p{m|nt ~i a~tept|nd pe Dumnezeu, Care l-a m|ntuit pe el cu rug{ciunile Maicii Lui. Dup{ acele trei zile, iar{~i i s-a ar{tat n{dejdea ~i sc{parea noastr{, cea f{r{ prihan{, Maica Domnului, c{ut|nd cu fa`{ vesel{ ~i cu ochi lumino~i spre d|nsul ~i zic|ndu-i: <192>Omul lui Dumnezeu, poc{in`a ta este pl{cut{ Milostivului ~i St{p|nului nostru Dumnezeu. El a ascultat rug{ciunile ~i lacrimile tale. Deci caut{ ca ~i tu de acum s{-`i p{ze~ti credin`a ta cea dreapt{ c{tre D|nsul p|n{ la sf|r~itul t{u!<170> Atunci, Teofil a r{spuns c{tre d|nsa: <192>Cu adev{rat o voi p{zi, St{p|na mea cea preal{udat{ ~i nu voi c{lca poruncile tale, c{ pe tine te am, dup{ Dumnezeu, acoper{m|nt ~i sprijin ~i spre tine pun toat{ n{dejdea ~i a~teptarea mea; pentru c{ ~tiu c{ nu este oamenilor alt{ ajut{toare ~i acoperitoare afar{ de tine, c{ nimeni, n{d{jduind spre tine, nu s-a ru~inat. De aceea ~i eu, p{c{tosul, rog a ta ne}ncetat{ bun{tate, care t{m{duie~te neputin`ele noastre, deschide u~a milostivirii mie, r{t{citului ~i c{zutului }n ad|ncul r{ut{`ii! Porunce~te ca s{ mi se dea }n m|ini acel tic{los zapis, pe care, fiind }n~elat, l-am dat satanei. Acel zapis este cel care tulbur{ sufletul meu foarte mult. Deci, nu voi putea s{ }ncetez din acea cumplit{ sc|rb{, c|t{ vreme acel zapis este `inut }n m|inile diavolului<170>. @BT-1 = Dup{ aceste cuvinte ale lui, Preacurata Fecioar{ s-a f{cut nev{zut{; iar el a mai petrecut }nc{ trei zile }n rug{ciune ca ~i mai }nainte. Dup{ aceasta, adormind de prea mult{ osteneal{, a v{zut }n vedenia visului pe Preacurata Fecioar{, aduc|ndu-i zapisul acela; iar el de~tept|ndu-se, de bucurie n-a mai v{zut pe Preacurata Fecioar{; iar zapisul }nt{rit cu pecetea lui, l-a g{sit pe pieptul lui. Atunci, pe de o parte de bucurie, iar pe de alta de spaim{, a sl{bit at|t de mult cu trupul, }nc|t era pe jum{tate mort. Venindu-~i }n sine dup{ aceea, c|t de mare mul`umire a dat ]mp{ratului ~i St{p|nului Hristos ~i milostivei Maicii lui Dumnezeu, ajut{toarea ~i ap{r{toarea sa! A doua zi, fiind Duminic{, s-a dus }n biserica cea mare, unde slujea arhiereul, iar dup{ citirea Sfintei Evanghelii, apropiindu-se de episcop pe c|nd binecuv|nta poporul, s-a aruncat }naintea picioarelor lui, rug|ndu-se ~i strig|nd ca s{-l asculte c{ voie~te ca }n auzul tuturor s{ fac{ m{rturisirea p{catelor sale. ^i a }nceput a spune cu de-am{nuntul toate cele ce i s-au }nt|mplat lui, cum pentru lep{darea din slujba economiei s-a m|hnit ~i din m|hnire a c{zut }n dezn{dejde ~i s-a lep{dat de Hristos Dumnezeu ~i de Preacurata Lui Maic{, d|ndu-se satanei cu zapis. Dup{ aceea, postind, rug|ndu-se ~i pl|ng|nd, a v{zut pe Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu ~i a vorbit cu d|nsa, cum a c|~tigat iertare pentru p{catele sale ~i cum i s-a dat zapisul. Acestea toate spun|ndu-le cu de-am{nuntul episcopului ~i, la urma tuturor, i-a dat }n m|n{ h|rtia aceea pecetluit{ care o d{duse satanei, ~i el a rugat pe episcop s{ o citeasc{ cu glas tare, ca to`i s{ afle p{catul s{u cu dinadinsul ~i s{ pream{reasc{ milostivirea lui Dumnezeu cea dat{ lui prin N{sc{toarea de Dumnezeu. Atunci episcopul, desf{c|nd h|rtia, a dat-o diaconului; iar acela, st|nd }n amvon, a }nceput a o citi, minun|ndu-se to`i de un lucru }nsp{im|nt{tor ca acela. To`i au }n`eles, adic{ clerul, poporul, b{rba`ii, femeile ~i copiii cei mici, ce a p{timit Teofil, cum a c{zut, cum s-a sculat, ~i cum ~i-a luat zapisul. Atunci episcopul a gr{it c{tre to`i cu glas mare: <192>Veni`i to`i credincio~ii s{ pream{rim pe Preabunul ~i Adev{ratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos! Veni`i, dreptcredincio~ilor ~i iubitorilor de Dumnezeu, de vede`i minuni de mirare! Veni`i, o, iubitorilor de Hristos, ~i cunoa~te`i cum Preamilostivul ~i St{p|nul nostru nu voie~te moartea p{c{tosului, ci a~teapt{ poc{in`a lui. Veni`i de vede`i, o, dreptcredincio~ilor, c|t de mult poate zdrobirea inimii, suspinele ~i lacrimile! Cine nu se va minuna, o, fra`ilor ~i p{rin`ilor, de acea mare ~i negr{it{ r{bdare a milostivului Dumnezeu! Cine nu se va mira de nem{surata }ndurare ~i iubirea Lui de oameni, pe care o arat{ spre noi p{c{to~ii! Minune cu adev{rat este aceasta! Moise proorocul, postind patruzeci de zile, a luat de la Dumnezeu tablele Legii, iar acest frate al nostru, Teofil, postind patruzeci de zile, ~i-a luat zapisul s{u, pe care puterea lui Dumnezeu l-a scos de la satana, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu, care este oamenilor pod c{tre Dumnezeu, n{dejdea dezn{-d{jdui`ilor, sc{parea celor ce sunt }n primejdii, u~a cea adev{rat{, care deschide milostivirile sale p{c{to~ilor ce bat. Iar rug{ciunile noastre, le duce la Cel ce S-a n{scut dintr-}nsa, Domnul nostru Iisus Hristos! Ce s{ v{ gr{iesc mai mult? Sau ce c|ntare voi c|nta pentru preasl{virea ei? Cu adev{rat, minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, ~i nici un cuv|nt nu este }ndestul spre lauda minunilor Tale! Cu adev{rat s-au m{rit lucrurile Tale, Doamne, ~i pe toate }ntru }n`elepciune le-ai f{cut! ]ntr-adev{r cu cuviin`{ este acum a se spune cuv|ntul Evangheliei: <192>Aduce`i haina cea dint|i, }mbr{ca`i-l pe el, da`i-i inel }n dreapta lui ~i }nc{l`{minte }n picioare ~i aduc|nd vi`elul cel gras s{-l }njunghia`i spre jertf{, ca m|nc|nd s{ ne veselim; c{ acest frate al nostru, Teofil, a fost mort ~i a }nviat; pierdut a fost ~i s-a aflat!<170> Acestea gr{indu-le episcopul, Teofil z{cea la picioarele lui, pl|ng|nd; deci, }ntinz|ndu-i m|na, l-a ridicat de la p{m|nt, iar el scul|ndu-se a rugat pe episcop s{ ard{ acel zapis al lui. Episcopul }ns{ i-a poruncit ca singur el s{-~i ard{ zapisul; deci, Teofil l-a ars }naintea tuturor. Poporul, v{z|nd arderea acelei h|rtii necurate mult{ vreme a strigat cu lacrimi: <192>Doamne miluie~te<170>. Apoi episcopul, poruncind poporului s{ tac{, a }nceput a s{v|r~i dumnezeiasca Liturghie, la care a f{cut p{rta~ pe Teofil, preacinstitelor ~i f{c{toarelor de via`{ dumnezeie~tilor Taine, a Trupului ~i S|ngelui lui Hristos ~i }ndat{ s-a luminat fa`a lui Teofil ca soarele. To`i, v{z|nd schimbarea fe`ei lui, au pream{rit pe Bunul Dumnezeu, care prime~te }ntru }ndreptare ~i }ntru sfin`enie pe p{c{to~ii care se poc{iesc. @BT-1 = Dup{ toate acestea, Teofil s-a dus la biserica Preacuratei de Dumnezeu N{sc{toare, unde, postind cu poc{in`{ ~i cu lacrimi, s-a }nvrednicit de sf|nta ei vedere ~i a c|~tigat iertare de p{catele sale ~i acolo s-a odihnit pu`in de multele lui osteneli. Dup{ trei zile, cunosc|nd c{ i s-a apropiat ceasul sf|r~itului s{u, a r|nduit pentru casa sa, ca toate ale lui s{ se }mpart{ s{racilor. Apoi, s{rut|nd pe cei ce se }nt|mplaser{ a fi acolo, ~i-a dat cinstitul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu ~i ale Maicii Lui. El a fost }ngropat }naintea sfintei icoane a Preacuratei Fecioare, }n locul unde ~i-a f{cut poc{in`a. Astfel s-a sl{vit }ntr-}nsul buna }ndurare a lui Iisus Hristos ~i milostivirea Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, c{reia ~i acum, }mpreun{ cu Fiul ei, s{ fie ~i de la noi p{c{to~ii, care }ntotdeauna avem trebuin`{ de ajutorul ei, cinste, slav{, }nchin{ciune ~i mul`umiri acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. @BT-1 = Iar eu, Evtihian <196> zice scriitorul acesteia <196>, smeritul ~i p{c{tosul, cel crescut }n casa fericitului Teofil ~i care prin mijlocirea lui m-am }nvrednicit la preo`ie }n sf|nta biseric{ soborniceasc{, urm|nd ~i slujind acestui st{p|n al meu la m|hnirea ~i necazul lui, poc{in`a lui, pe care am v{zut-o cu ochii ~i cele ce le-am auzit cu urechile mele din gura lui, cu adev{rat ~i cu dreptate le-am scris pe toate spre folosul dreptcredincio~ilor ~i slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.