@TITLE = @TITLE = LUNA IUNIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I PATRA @SUBTITLE = <%4>NA^TEREA SF\NTULUI SL[VITULUI @SUBTITLE = PROOROC IOAN, <%4>]NAINTEMERG[TORUL ^I @SUBTITLE = BOTEZ[TORUL DOMNULUI @SUBTITLE = @FP+1 = Hristos, M|ntuitorul nostru, Soarele cel neapus, vr|nd s{ r{sar{ lumii, plec|nd cerurile, S-a pogor|t }n cel mai curat p|ntece fecioresc. Deci, se c{dea mai }nt|i s{ ias{ luceaf{rul din cea stearp{, adic{ Sf|ntul Ioan ]naintemerg{torul, ca s{ mearg{ }nainte, ca un vestitor, propov{duind ~i zic|nd: Vine Cel mai tare dec|t mine, }n urma mea. Deci, }mplinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca s{ nasc{, a n{scut fiu la b{tr|ne`ile sale din p|ntece sterp, precum demult Sara a n{scut pe Isaac. Mai }nainte de a na~te Fecioara pe Hristos, a n{scut cea stearp{, }n zilele sale pe ]naintemerg{torul lui Hristos, ca acei ce vor vedea na~terea cea peste fire din cea }mb{tr|nit{, s{ cread{ na~terii celei mai presus de fire, care avea s{ fie din Fecioara cea nem{ritat{ ~i s{ zic{ }n sine: <192>Puterea cea atotputernic{ a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea b{tr|nei, aceea este }mputernicit{ ca ~i pe Fecioara Maria cea ne}ntinat{ s-o fac{ maic{<170>. @BT-1 = Na~terea cea minunat{ a Sf|ntului Ioan a fost }naintemer-g{toare Na~terii lui Hristos, cea minunat{. Minunea se a~tepta dup{ minune; dup{ maica cea stearp{, Maica cea pururea Fecioar{; dup{ na~terea cea minunat{ a Elisabetei, na~terea cea str{in{ a Fecioarei, pentru c{ la am|ndou{ Maicile, r|nduiala na~terii cov|r~ea r|nduielile firii, Dumnezeu voind a~a, C{ruia toat{ firea }i este slujitoare ca unui Ziditor. @BT-1 = Dup{ ce Elisabeta a n{scut, vecinii care locuiau }mprejur au auzit de aceasta, asemenea rudeniile ~i cunoscu`ii ~i to`i se bucurau }mpreun{ cu ea; c{ci Domnul a f{cut mil{ cu d|nsa, ridic|nd de la d|nsa ocara nerodirii de copii. Astfel, s-au }mplinit cuvintele Sf|ntului Arhanghel Gavriil, care a zis c{tre Zaharia: Femeia ta va na~te fiu ~i mul`i se vor bucura de na~terea lui! Deci, pe de o parte se bucurau rudeniile, iar de alta, aceia care erau cuprin~i cu mare dorin`{ de Mesia Cel a~teptat; de~i acum nu ~tiau c{ a sosit taina }ntrup{rii lui Hristos, }n vremea na~terii Merg{torului }nainte lui Hristos. Deci, duhul lor se pornea }ntr-}n~ii spre bucurie; iar Sf|ntul Duh veselea inimile lor, ca ~i cum le d{dea o }n~tiin`are pentru c|~tigarea a~tept{rii lor. @BT-1 = ]n ziua a opta au venit preo`ii ~i prietenii }n casa lui Zaharia, ca s{ taie pruncul }mprejur ~i to`i voiau s{-i pun{ numele tat{lui s{u, Zaharia; dar maica lui nu se }nvoia, pentru c{, fiind so`ie de prooroc ~i n{sc{toare de prooroc, Sf|nta Elisabeta era }ns{~i plin{ de darul proorociei. Deci ea, prooroce~te a poruncit ca pruncul cel n{scut al lor, s{ nu se numeasc{ cu vreun nume p|n{ ce nu va auzi ~i de la b{rbatul ei; de vreme ce el s-a }ntors de la biseric{ la casa sa mut ~i nu putea s{ spun{ so`iei sale nimic, de c|nd a v{zut pe }ngerul, care i-a binevestit z{mislirea fiului s{u, ~i care i-a zis: Vei pune numele lui Ioan. Deci, Sf|nta Elisabeta, pov{`uindu-se de Sf|ntul Duh, a numit pe prunc Ioan, ea care a cunoscut prooroce~te venirea la d|nsa a Maicii lui Dumnezeu ~i i-a zis: De unde-mi este mie aceasta, ca s{ vin{ Maica Domnului meu la mine? Iar cei ce voiau s{ taie }mprejur pruncul, f{ceau semne tat{lui s{u, cum ar voi s{-l numeasc{. Iar el, cer|nd o t{bli`{, a scris: Ioan s{-i fie numele lui! ^i }ndat{ a deschis gura Zaharia ~i limba lui s-a dezlegat din amu`ire ~i }ndat{ vorbind, binecuv|nta pe Dumnezeu. @BT-1 = Atunci to`i s-au minunat de acele mari minuni: cum a n{scut a~a }mb{tr|nit{, cum maica ~i tat{l cel mut s-au unit la un nume, cu care s{ numeasc{ pe fiu ~i cum, dup{ scrierea numelui, mutul }ndat{ a gr{it ~i, ce a scris cu m|na, aceea a gr{it ~i cu limba. Deci, numele lui Ioan s-a f{cut ca o cheie a gurilor p{rin`ilor, deschiz|ndu-le spre lauda lui Dumnezeu. Astfel a cuprins frica pe to`i cei ce vie`uiau }mprejur, pentru c{ to`i cei ce auzeau acestea se minunau cu spaim{ de acele preasl{vite minuni ale lui Dumnezeu ~i se povesteau cuvintele acestea }n toat{ partea muntelui Iudeei, adic{ }n hotarele Hebronului, }n cetatea preo`ilor, unde era casa lui Zaharia. Acea cetate, }nc{ din zilele lui Isus Navi a fost hot{r|t{ sfin`itei semin`ii a lui Avraam; iar de la Ierusalim ~i p|n{ la d|nsa era cale de opt ceasuri. Acea cetate era mai departe de Betleem, la un loc mai }nalt, ~i se numea <192>cetatea muntelui<170>, pentru mun`ii s{i cei }nal`i, iar hotarele ei se numeau <192>p{r`ile muntelui<170>, precum se scrie }n Evanghelie despre Preacurata N{sc{toare de Dumnezeu: Scul|ndu-se Maria din Nazaretul Galileei, s-a dus la munte degrab{ }n cetatea Iudeei <196> adic{ }n Hebron <196>, ~i a intrat }n casa lui Zaharia ~i s-a }nchinat Elisabetei. @BT-1 = Deci, }ntr-acea parte a muntelui, cei ce auzeau de m{ririle lui Dumnezeu, care se f{ceau }n casa lui Zaharia, se minunau foarte mult ~i gr{iau }ntre ei: Ce s{ fie cu pruncul acesta? C{ m|na Domnului era cu el. Dumnezeu }nmul`ea }ntr-}nsul darul S{u ~i-l p{zea de sabia lui Irod. C{ci despre minunata na~tere a lui Ioan ajunsese vestea p|n{ la Irod, care se mira de aceea ~i zicea: <192>Ce s{ fie cu pruncul acesta?<170> Iar c|nd S-a n{scut Domnul nostru Iisus Hristos }n Betleemul Iudeei ~i au venit magii de la r{s{rit, }ntreb|nd de ]mp{ratul cel de cur|nd n{scut, atunci Irod, trimi`|nd osta~i }n Betleem s{ ucid{ pe to`i pruncii de acolo, ~i-a adus aminte de Ioan, fiul lui Zaharia, de care auzise acele minuni, ~i a zis }n sine: <192>Oare acela are s{ fie }mp{ratul Iudeei? ^i, g|ndindu-se s{-l ucid{, a trimis }ntr-adins uciga~i la Hebron }n casa lui Zaharia. Dar trimi~ii n-au g{sit pe Sf|ntul Ioan, pentru c{, }ncep|nd din Betleem acea ucidere de prunci f{r{ de Dumnezeu, s-a auzit }n Hebron glas ~i strigare, c{ nu st{teau a~a departe, ~i s-a ~tiut pricina acelei strig{ri. @BT-1 = Atunci Sf|nta Elisabeta a luat pe pruncul Ioan ~i a fugit }n muntele cel mai }nalt al pustiului; iar Sf|ntul Zaharia, precum se scrie }n via`a lui, a r{mas }n Ierusalim, slujind dup{ obicei }n biseric{, }n r|nduiala s{pt{m|nii sale, care se }nt|mplase tocmai }n acea vreme. Deci, ascunz|ndu-se Sf|nta Elisabeta }n acel munte, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, s-o apere }mpreun{ cu pruncul. Dar c|nd a v{zut de sus pe osta~i cercet|nd cu de-am{nuntul ~i apropiindu-se, a strigat c{tre un munte de piatr{ ce se afla acolo: <192>Munte al lui Dumnezeu, prime~te pe maica cu fiul s{u!<170> Atunci }ndat{ s-a desf{cut muntele acela ~i, primind-o }n{untrul s{u, s-a ascuns de cei care o c{utau. Osta~ii, neg{sind pe cel c{utat, s-au }ntors }napoi la cel ce-i trimisese. @BT-1 = Atunci Irod a trimis la Zaharia }n biseric{, zic|nd: <192>Zaharia, d{-mi pe fiul t{u<170>. Sf|ntul Zaharia a r{spuns: <192>Acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar fiul meu nu ~tiu unde este!<170> Irod, m|niindu-se, a trimis la d|nsul a doua oar{ ~i a poruncit, c{, dac{ nu-~i va da fiul, atunci s{-l ucid{ ~i pe el. Deci, s-au dus ni~te uciga~i s{lbatici ca ni~te fiare, s|rguindu-se s{-~i s{v|r~easc{ porunca, ~i au zis cu m|nie c{tre preotul lui Dumnezeu: <192>Unde ai ascuns pe fiul t{u? S{ ni-l dai nou{, c{ a~a a poruncit }mp{ratul, iar dac{ nu-l vei da, vei muri }ndat{!<170> Sf|ntul Zaharia a r{spuns: <192>Voi }mi ve`i ucide trupul, iar Domnul }mi va primi sufletul<170>. Atunci uciga~ii, pornindu-se, dup{ porunca lui Irod, l-au ucis }ntre biseric{ ~i altar; iar s|ngele lui, care s-a v{rsat pe marmur{, s-a }nchegat ~i s-a f{cut tare ca piatra, spre m{rturia lui Irod ~i spre ve~nica lui os|nd{. Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu }mpreun{ cu pruncul Ioan, petrecea }n muntele ce se desf{cuse; pentru c{, prin porunca dumnezeiasc{, li se f{cuse acolo pe~ter{. Tot acolo curgea ~i un izvor de ap{ ~i crescuse }naintea pe~terii un finic plin de roade, iar c|nd era vremea m|nc{rii, acel pom se pleca ~i-~i d{dea roadele sale spre m|ncare, apoi iar se ridica. @BT-1 = Dup{ patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sf|nta Elisabeta, maica Merg{torului ]nainte, a murit }n pe~tera aceea. Iar Sf|ntul Ioan, r{m|n|nd singur, a fost hr{nit de }nger p|n{ la cre~terea lui ~i p{zit }n pustiet{`i, p|n{ }n ziua ar{t{rii sale c{tre Israel. Astfel p{zea ~i acoperea pe Sf|ntul Ioan m|na Domnului, ca el s{ mearg{ }naintea fe`ei Lui cu duhul ~i cu puterea lui Ilie, s{-I g{teasc{ astfel cale, c{ venea s{ m|ntuiasc{ neamul omenesc. Deci, pentru toate acestea s{ se sl{veasc{ Hristos Dumnezeu, M|ntuitorul nostru, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH NICETA REMESIANUL<%0> @BT-1 = Sf|ntul Niceta a fost episcop de Remesiana, care se afl{ la sudul Dun{rii, timp de aproape 50 de ani, }ntre anii 366-414. Pentru via`a sa sf|nt{, arz|nd de dragoste pentru Hristos, M|ntuitorul lumii, s-a }nvrednicit de treapta arhieriei ~i a sem{nat cuv|ntul Evangheliei Domnului }n Dacia mediteranean{, care era adeseori invadat{ de barbari. @BT-1 = Sf|ntul Niceta a }ncre~tinat pe ace~ti p{g|ni ~i, prin Sf|ntul Botez, i-a unit cu Hristos. De asemeni a }ntemeiat c|teva a~ez{ri monahale, a }n{l`at numeroase biserici ~i a }mpodobit sfintele slujbe cu c|nt{ri din cele mai frumoase, spre slava Preasfintei Treimi. Una dintre cele mai frumoase c|nt{ri compuse de el este imnul, cu caracter dogmatic, intitulat: <192>Te Deum laudamus<170>, care }nseamn{ <192>Pe Tine, Dumnezeule, Te l{ud{m<170>. @BT-1 = Aceast{ c|ntare treimic{, care se c|nt{ }n Biserica Ortodox{ p|n{ ast{zi, ne dovede~te c{ Sf|ntul Niceta era, nu numai un mare imnograf ~i poet, ci ~i un mare dogmatist ~i protopsalt vestit }n sudul Dun{rii pentru acea vreme. @BT-1 = Una din cele mai vestite c{r`i scrise de el este intitulat{ <192>Catehism<170>, adic{ carte de }nv{`{tur{ a credin`ei ortodoxe, pe care o citeau credincio~ii }n biseric{, mai ales cei care se preg{teau pentru primirea Sf|ntului Botez. @BT-1 = Scrierile Sf|ntului Niceta Remesianul au avut un caracter catehetic misionar, pentru c{ }nsu~i autorul lor a fost ca un apostol al credincio~ilor de la sudul Dun{rii p|n{ }n hotarele Greciei, fiind un iscusit scriitor, imnograf, catehet ~i un mare iubitor de Hristos. @BT-1 = Despre vrednicia ~i calit{`ile sale de p{stor sufletesc vorbe~te pe larg Sf|ntul Paulin de Nola, contemporan cu el, care se nevoia }n Italia. Nu se cunoa~te }n }ntregime via`a sa. Dar, dup{ mul`i ani de arhierie, propov{duind pe Hristos de la Marea Neagr{ p|n{ la Marea Mediteran{, ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Hristos la }nceputul secolului al cincilea, fiind num{rat }n ceruri }n ceata sfin`ilor ierarhi, care ne}ncetat sl{vesc pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh. Amin.